Sunteți pe pagina 1din 200

Cuprins

STRUCTURA DESENELOR PAPILARE .............................................................................................................. 3


Fig. 6 ........................................................................................................................................................ 3
Fig 7.......................................................................................................................................................... 4
Fig. 9 ........................................................................................................................................................ 6
Fig. 10 ...................................................................................................................................................... 7
Fig. 13 .................................................................................................................................................... 10
;;;;;Cercetarea la fata locului a urmelor de maini ....................................................................................... 11
;;;;; URMELE DE NATURA PILOASA .............................................................................................................. 14
;;;;Metode de examinare microscopica ...................................................................................................... 16
PROPIETATILE DESENULUI PAPILAR ............................................................................................................ 18
SCRISUL CA OBIECT AL CERCETARII CRIMINALISTICE.................................................................................. 21
REGIUNILE PALMEI ...................................................................................................................................... 32
PRELUCRAREA SI EXAMINAREA URMELOR PAPILARE IN LABORATOR ....................................................... 37
Metode de analiza spectrala ....................................................................................................................... 40
Cercetarea urmelor lasate de picioare ....................................................................................................... 43
STRUCTURA PIELII SI FORMAREA CRESTELOR PAPILARE ............................................................................ 45
Gggggg......................................................................................................................................................... 48
EXAMINAREA COMPARATIVA A CARACTERISTICILOR SCRISULUI ..................................... 48
INTERPRETAREA URMELOR LA LOCUL FAPTEI SI VALOAREA CRIMINALISTICA A ACESTORA.................. 56
NOTIUNI GENERALE DESPRE URME ........................................................................................... 56
1.2. CLASIFICARI ALE URMELOR ................................................................................................ 56
INSTRUMENTE SI APARATE NECESARE EFECTUARII COMPARATIILOR DACTILOSCOPICE .......................... 58
GENURILE IDENTIFICARII CRIMINALISTICE .................................................................................................. 59
URMELE FIZIOLOGICE.................................................................................................................................. 64
NUMARUL DE PUNCTE COINCIDENTE NECESAR INIDENTIFICAREA PRIN DACTILOSCOPIE ........................ 66
Puncte .................................................................................................................................................... 67
Gasesc ................................................................................................................................................... 67
Puncte .................................................................................................................................................... 69
Coincidente ........................................................................................................................................... 69
Gasesc ................................................................................................................................................... 69
Puncte .................................................................................................................................................... 70
Coincidente ........................................................................................................................................... 70
Gasesc ................................................................................................................................................... 70
URMELE DE PICIOARE ................................................................................................................................. 70
RIDICAREA SI PRELUCRAREA IN LABORATOR A URMELOR PAPILARE DESCOPERITE LA FATA LOCULUI .... 74
POSIBILITATEA FORMARII UNOR CONCLUZII ERONATE IN EXPERTIZA DACTILOSCOPICA A URMELOR
PAPILARE1.................................................................................................................................................... 76
DETALII CARACTERISTICE ALE DESENELOR PAPILARE ................................................................................. 77
URMELE DE MAINI ...................................................................................................................................... 82
Criterii de clasificare a urmelor infractiunii ................................................................................................ 84
SEMNATURI FALSIFICATE ............................................................................................................................ 85
Urmele formate prin folosirea armelor de foc ........................................................................................... 91
URMELE DE DINTI........................................................................................................................................ 93
DETERMINAREA TIPULUI DE DESEN DIGITAL .............................................................................................. 96
URMELE INSTRUMENTELOR DE SPARGERE ................................................................................................ 98
Potrivit unei opinii formulate de alti autori, care ni se pare cea mai adecvata,
clasificarea urmelor se realizeaza, tinand seama de modul formarii lor, astfel: .. 99
Caracteristici de identificare a scrisului de mana ..................................................................................... 103
NOTIUNI GENERALE PRIVIND DESENELE PAPILARE .................................................................................. 106
URMELE MIJLOACELOR DE TRASPORT ...................................................................................................... 107
EXAMINAREA LOCULUI ACCIDENTULUI .................................................................................................... 108
B. Urme de frecare cu franare controlata.......................................................................... 119
Tabelul 2.2. Caracteristicile urmelor de pneuri lasate pe calea de rulare ............. 122
Hhhhh........................................................................................................................................................ 124
Efectuarea expertizei grafoscopice ........................................................................................................... 124
Identificarea armelor de foc dupa urmele principale ale tragerii............................................................. 125
EXPERTIZA DACTILOSCOPICA ................................................................................................................... 144
NOTIUNEA DE URMA. CLASIFICAREA URMELOR ...................................................................................... 164
Urmele de fortare a sigiliilor ...................................................................................................... 170
URMELE CREATE DE MIJLOACELE DE TRANSPORT ........................................................... 172
EXPERTIZA CRIMINALISTICA FIZICO-CHIMICA........................................................................................... 175
1. Rolul chimiei judiciare in stabilirea adevarului ................................ Error! Bookmark not defined.
si locul pe care aceasta il ocupa in domeniul criminalisticii .............. Error! Bookmark not defined.
2. Metode analitice moderne care stau la baza expertizelor ....................................................... 176
fizico-chimice. Fundamentul stiintific al acestora .......................................................................... 176
3. Descrierea principalelor instrumente tehnice de analiza. Principii de functionare,
performante, limite. ............................................................................................................................ 177
Expertize fizico-chimice aferente domeniului chimiei judiciare ................................................... 186
1. Expertiza substantelor toxice ....................................................................................................... 189
2 Expertiza fizico-chimica in cazul incendiilor si exploziilor............................................................... 194
3. Expertize fizico-chimice in cazul accidentelor rutiere ............................................................... 198

STRUCTURA DESENELOR PAPILARE

Degetul de Ia mana are trei falange care constituie, fiecare in parte, o zona papilara a degetului
respectiv, despartita de celelalte prin santuri flexorale.

CeIe trei falange poarta urmatoarele denumiri, incepand de la varful degetului spre baza lui:
falangeta, falangina si falanga, Ia fel numindu-se si santuriIe flexorale de Ia baza fiecarei falange,
respectiv santuI flexoral aI falangetei, al falanginei sau falangei (fig. 6.).

Dintre desenele papilare pe care le prezinta un deget, cele ale faIangetei au forme foarte variate.

Studiind cu atentie desenul papiIar de Ia o falangeta incepand cu marginea degetului, respectiv a


desenului papilar, si urmarindu-se prima creasta se constata ca porneste dintr-o latura a desenului,
aproape de baza, isi urmeaza traseul chiar pe marginea varfului degetului si-l incheie in cealalta parte.
descriind un arc de cerc.

Fig. 6
Continuandu-se studiul cu traseul crestei care este situata imediat sub aceasta, se va constata ca
facand abstractie de forma sa particulara are aceIasi traseu al unui arc de cerc ca si prima creasta.

Ghe. Pasescu. I.R. Constantin. - op. cit.. p. 184.

Examinandu-se mai departe, se va observa ca Ia un moment dat crestele nu mai au forma unui arc;
ele nu-si mai incep traseul dintr-o margine a desenului continuand pana la marginea opusa, ci traseele
Ior au forma unor laturi, spirale sau cercuri introduse unul intr-altul si din ce in ce mai mici pana se
ajunge in centru desenului care poarta denumirea de nucleu.

Daca se reia acest studiu, incepandu-se cu prima creasta de Ia baza desenului vecina chiar cu santul
de flexiune, se va constata ca forma traseului este, aproximativ, o linie relativ orizontala si paralela cu
santul flexoral, luand in final tot forma unui arc, dar mai putin boltit decat arcuriIe de Ia varful
degetelor. Urmarindu-se creasta imediat superioara se descopera ca are o forma asemanatoare cu
prima, la fel si urmatoarele, pana cand se va intalni o creasta care are fie forma unui lat, fie a unei
spirale sau cerc, si tot asa si urmatoarele, pana se va ajunge iar la nucleu.

Din cele descrise conchidem ca in structura desenului papilar aI falangetei se disting trei sisteme de
creste papilar arcuri puternic boltite (convexe) la varful si marginea degetului, arcuri slab boltite la
baza desenului Ianga santul de flexiune si laturi, cercuri or spirale in regiunea centrala a desenului
care include si nucleul sau. Crestele ce se gasesc pe zona papilara a falangetei pot fi impartite dupa
forma pozitia lor in trei grupuri care determina formarea a tot atatea regiuni (vezi fig. 7).

stfel, crestele situate pe varful si pe marginile falangetei alcatuiesc regiunea marginala si au in general
forma conturului degetului, adica a unor arcuri de cerc cu convexitatea indreptata spre varful acestuia.
Crestele papilare care se gasesc in centrul desenului formeaza regiunea centrala. Ea este regiunea cea
mai importanta a desenului papilar, deoarece aici forma si directia crestelor papilare variaza,
permitand o clasificare precisa a desenelor papilare.

Fig 7
Crestele papilare situate in vecinatatea santului de flexiune au o forma in general rectilinie; ele sunt
orientate relativ orizontal si paralel cu santul de flexiune care desparte falangeta de falangina. Acestea
formeaza regiunea bazala.

Cele trei regiuni ale desenului papilar sunt despartite intre ele de creste papilare care se numesc
limitante, astfel: ultima creasta din regiunea marginala, care poarta denumirea de limitanta
superioara, si desparte regiunea marginala de cea centrala; creasta din regiunea bazala vecina cu
regiunea centrala se numeste limitanta inferioara.
In traiectoria ei limitanta superioara intalneste limitanta inferioara intr-unul sau mai multe puncte ale
desenului papilar, unde, fie ca se contopesc, fie ca isi continua traiectul paralel.

La locul de contact al limitantelor se intalnesc cele trei regiuni papilare ale amprentei digitale si se
formeaza o figura triunghiulara, care poarta denumirea de delta. Aceasta denumire i-a fost data
avandu-se in vedere asemanarea triunghiului format cu litera greceasca ∆ (delta).

Exista totusi unele desene papilare la care nu se gasesc laturi, cercuri sau spirale in regiunea centrala.
La aceste desene, se observa numai arcuri pe toata suprafata, iar delimitarea celor trei regiuni este o
operatie mai dificila, in lipsa deltelor.

In cazul desenelor papilare ale caror creste formeaza doua triunghiul, regiunea centrala (nucleul) este
inconjurata in ambele parti laterale, precum si spre varful falangetei, de cea marginala, iar in partea
dinspre santul de flexiune, de regiunea bazala. In aceasta situatie, regiunea centrala prezinta un
nucleu inchis. La desenele ale caror creste papilare formeaza numai un singur triunghi sau nici anul,
regiunea centrala, avand deschiderea spre una sau spre ambele laturi ale falangetei, prezinta un
nucleu deschis (fig. 8).

Fig. 8

In raport Cu forma triunghiului care ia nastere in punctele de contact ale celor trei regiuni, deltele pot
fi de doua feluri:

Ø delte negre;

Ø delte albe.

Delta neagra este formata din contopirea limitantelor intr-un punct al dactilogramei, unde dau nastere
unei formatii asemanatoare literei majuscule "Y" (vezi Fig 9).
Fig. 9
Punctul de contact al celor doua limitante poarta denumirea de punct deltic.

In functie de lungimea bratelor care formeaza deltele negre acestea pot fii de mai multe feluri:

Ø delta neagra lunga care are in componenta sa doua sau toate trei bratele prelungite de cinci ori mai
mult decat grosimea unei creste papilare;

Ø delta neagra scurta care are doua sau toate bratele mai scurte decat de cinci ori grosimea unei
creste papilare, respectiv pana la 4,5mm;

De asemenea, deltele negre mai pot fi: cu brate egale, cu doua brate egale si cu bratele inegale.

Delta alba este constituita de spatiul triunghiular format in punctul de contact al celor doua limitante,
care este delimitat atat de aceste creste, cat si de o a treia creasta papilara (din regiunea centrala)
aflata in imediata apropiere. Ea se clasifica astfel:

Ø delta alba deschisa la toate unghiurile;

Ø delta alba deschisa la doua unghiuri;

Ø delta alba deschisa la un unghi;

Ø delta alba inchisa la toate unghiurile. (fig. 10)


Fig. 10
In cazul deltelor albe, punctul deltic il constituie centrul spatiului triunghiular care, in unele
dactilograme, este marcat de o creasta papilara asemanatoare unui punct izolat.

2. Regiunile palmei

Cele 5 degete de la mana poarta urmatoarele denumiri:

Ø degetul mare (police),

Ø aratator (index),

Ø mijlociu (mediu),

Ø inelar si mic (auricular).

Uneori, la o palma, se pot gasi patru degete sau sase degete (polidactilia).

Palma propriu-zisa, fara degete, este la randul ei impartita in trei regiuni avand ca limite santurile de
flexiune palmare.

De la baza degetelor pana la santul de flexiune situat aproximativ orizontal in podul palmei se afla
regiunea digito-palmara, iar de la aceasta porneste un alt sant de flexiune orientat relativ vertical
catre baza palmei, divizand-o in alte doua regiuni:

Ø regiunea tenara, cea de la baza policelui,


Ø regiunea hipotenara, care este situata spre exteriorul palmei (fig.11)

Fig.11

Fig. 11 - Regiunile desenului papilar al palmei:

a) degetul mare b) degetul aratator c) degetul mijlociu d) degetul inelar

e) degetul mic f) regiunea digito-palmara g) regiunea tenara

h) regiunea hipotenara i) santul de flexiune digito-palmar

j) santul de flexiune hipotenar


In regiunea digito-palmara pot fi intalnite creste cu aspect de arcuri, de lanturi simple, lanturi duble si
delte.

Nu se vor intalni in aceasta regiune creste papilare sub forma de cercuri, spirale sau alte forme
caracteristice nucleului amprentelor digitale.

In cele mai multe cazuri, arcurile intalnite in regiunea digito-palmara au concavitatea indreptata spre
dreapta, la mana dreapta, si spre stanga, la mana stanga (indeosebi arcurile situate in partea
superioara a acestei regiuni).

Laturile simple pot fi intalnite in zonele dintre degetul aratator si cel mijlociu, dintre degetul mijlociu si
cel inelar, precum si dintre degetul inelar si cel mic, in zona dintre degetul mijlociu si cel inelar,
precum si in zona dintre degetul inelar si cel mic pot fi uneori si laturi duble. Tot aici, la baza
degetelor, se gaseste cate o delta, care poarta denumirea de delta aratatorului, mijlociului, inelarului
si a degetului mic (fig. 12)

Fig.12

In regiunea hipotenara liniile papilare pot fi intalnite sub forma de arcuri, laturi, cercuri, sau alte forme
caracteristice nucleului unei dactilograme digitale.

Arcurile din regiunea hipotenara sunt orientate mai frecvent cu concavitatea spre cea tenara, iar
crestele sub forma de laturi ori spirale sunt situate la baza regiunii. Daca aceasta regiune se gaseste in
dreapta dactilogramei palmare indica mana dreapta, iar in stanga ei indica mana stanga (fig. 13).
Fig. 13
Regiunea tenara, indiferent de configurarea liniilor papilare, are forma specifica pulpei degetului mare.
Ea este situata intotdeauna in stanga desenului papilar palmar, in cazul mainii drepte, iar in cazul
mainii stangi se gaseste in partea dreapta a acestuia.

Crestele papilare cel mai des intalnite in aceasta regiune sunt in forma de

arcuri. Se mai pot gasi si laturi, spirale, precum si alte forme, insa izolate.

Crestele papilare cu aspect de arcuri, situate in regiunea tenara, se caracterizeaza prin aceea ca se
afla orientate cu concavitatea spre degetul mare.

Directia inversa a concavitatii va indica mana careia ii apartine desenul papilar. (fig. 14)
Fig. 14

;;;;;Cercetarea la fata locului a urmelor de maini


Urma papilara a degetelor, a palmei sau a intregii maini se formeaza prin contactul direct al acesteia
cu o suprafata sau un obiect oarecare.

In functie de modul de formare se pot imparti astfel:

1. Urme de maini statice sau dinamice - valoarea cea mai mare pentru identificare o au urmele de
maini statice deoarece redau cu claritate desenul papilar si detaliile sale caracteristice. Urmele
dinamice care se prezinta sub forma unor manjituri pot servi la o identificare generica.

2. Urme de suprafata sau de adancime - in functie de plasticitatea suportului primitor de urma.


Urmele formate pe suprafete tip plastilina, chit moale, vopsea neuscata se formeaza in adancime spre
deosebire de urmele lasate pe o suprafata dura, de tipul sticlei care sunt urme de suprafata. Urmele
de suprafata se pot forma prin stratificare datorita depunerii de substanta aflata pe mana
(sudoare,vopsea, grasime, sange, etc.) pe suprafata atinsa precum si prin destratificare datorita
ridicarii substantei existente anterior pe obiect (praf, vopsea);
3.Urme de maini vizibile sau latente - urmele latente se formeaza prin depunerea unui strat foarte
subtire de substanta, capabila sa redea cu fidelitate detaliile caracteristice ale crestelor papilare si
chiar al porilor. Urmele de maini latente contrar aparentelor sunt in majoritatea cazurilor de o calitate
mai buna decat urmele vizibile. Cu toata valoarea redusa de identificare a urmelor vizibile ele servesc
la constatarea imprejurarilor in care a fost savarsita infractiunea.

Descoperirea urmelor de maini

Presupune in primul rand o cautare sistematica a lor in functie de natura locului si de modul de
savarsire a faptei. In literatura de specialitate s-a conturat o regula cu caracter de generalitate
conform careia pentru descoperirea urmelor unei infractiuni organul de urmarire penala va trebui sa
reconstituie mintal fiecare faza a desfasurarii infractiunii, parcurgand cu atentie in sens direct sau
invers drumul presupus ca a fost facut de infractor.

Cautarea urmelor papilare poate incepe din locul in care se presupune ca a intrat infractorul, prin
cercetarea clantelor usii, a incuietorilor, comutatorului, etc. Daca s-a patruns prin spargerea geamului
cioburile acestuia pastreaza in conditii bune urmele crestelor papilare. De asemenea, obiectele de
portelan si sticla, suprafetele metalice, mobilier, suprafete relative zgrunturoase, gulerele, mansetele
de camasi pot retine urme in conditii bune.

In situatia in care infractorul a folosit manusi, trebuie sa retinem faptul ca insesi aceste manusi pot
crea urme specifice. Nu trebuie exclusa posibilitatea aparitiei unor amprente digitale spre sfarsitul
drumului, spre exemplu, cand e nevoit sa desfasoare o infractiune mai migaloasa, infractorul este
incomodat de manusi si le scoate automat. Alteori suprafata obiectului este atinsa de o portiune a
pielii palmei neprotejata de manusi.

In practica se intampla ca si cei mai abili infractori, dupa savarsirea faptei sa neglijeze masurile de
precautie luate initial( de ex, un infractor versat, dupa ce a operat tot timpul cu manusi, si-a scos
manusile, a fumat linistit o tigara, a baut un pahar cu apa etc.)

Stabilirea vechimii urmelor de maini

Reprezinta o probleme importanta de care se tine seama atat in procesul descoperirii cat si in cel al
revelarii urmelor crestelor papilare.

Stabilirea vechimii se face in functie de factori variati si este uneori relativa. Astfel, urmele de
portelan, sticla, suprafete netede, lustruite sau lacuite pot fi pastrate chiar ani de zile, in vreme ce
hartia le pastreaza cateva ore in functie de calitatea ei. Trebuie avuti in vedere si diversi factori de
alterare a urmelor cum sunt caldura, ploaia, lumina solara.

In primele momente ale cercetarii stabilirea vechimii urmelor este absolute necesara pentru alegerea
mijloacelor adecvate de revelare - de ex revelarea unei urme proaspete de circa o ora, prin prafuire,
poate sa conduca la alterarea urmei datorita imbacsirii.

Specialistul criminalist trebuie sa respecte anumite cerinte minime cum ar fi rapiditate in efectuarea
cercetarii, perseverenta, rabdare si sa respecte o regula foarte imp.: limitarea nr pers care efectueaza
cercetarea numai la specialisti pentru evitarea creerii de urme suplimentare sau a distrugerii lor.

Procedee de revelare a urmelor de maini:

prin metode fizice: constau in pulverizarea e prafuri sau pudre cu granulatie f fina pe obiectul sau
suprafetele purtatoare de urme.

Substantele tb sa indeplineasca urmatoarele conditii: sa fie in contrast de culoare cu suportul pe care


s-a format urma, sa prezinte o aderenta selectiva numai la materia din urma si nu la intregul
suport. Dintre substantele intrebuintate frecvent in practica amintim: ceruza, pulbere de aluminiu,
oxidiul de cupru, praful de xerox, negrul de fum.

Relevarea urmelor papilare pe suprafete multicolore: se realizeaza cu substante fluorescente de tipul


pudrei galbene fluorescente. Raspandirea ca si indepartatrea pudrei de pe obiect se face cu o pensula
fina din par de veverita, puf de strut, fibre de carbon sau cu un pulverizator special. Pentru suprafete
de piele, cauciuc, mase plastice se pot folosi pensule magnetice iar pt suprafete nichelate sau cromate
se practica afumarea urmelor cu funingine de camfor sau polistiren expandat.

prin metode chimice: se bazeaza pe reactia dintre anumite substante chimice si componentele
transpiratiei. Aceste metode pot fi structurate astfel:

a) revelarea cu vapori de iod (aburire) - se realizeaza prin intermediul unui dispozitiv simplu de
vaporizare, iodul metalic fiin foarte volatil. Reactia determina aparitia unei coloratii specifice.
Revelarea e de scurta durata, insa poate fi repetata.

b) revelarea cu reactivi chimici dintre reactivii chimici mai des folositi in practica pentru revelarea
urmelor pe hartie este cel pe baza de ninhidrina, care da rezultate bune chiar si la urmele mai vechi.
Se mai intrebuinteaza nitratul de argint sau rodamina B, solutii folosite in organizarea capcanelor
criminalistice. La urmele formate prin depunere de substante garse se aplica vaporizatori de diversi
acizi. Un alt reactiv utilizat este solutia DEMAC, sensibila la ureea din sudoare. In cazul urmelor de
maini formate prin depunere de sange se apeleaza la solutii care determina o fluorescenta specifica. (
sau la LEUCOVERDEMALACHIT L L L imi ia juma de ora numai sa citesc cacatul asta L

prin metode optice: se constituie ca un ansamblu de metode noi in materie, bazate pe tehnici de
varf. Un loc prioritar il detine folosirea laserului.

Radiatia de tip laser este proiectat lateral oblic sub un unghi de 45º det aparitia unei fluorescente
specifice anumitor substante secretate de glandele sebacee. Procedeul nu este distructiv, putand fi
reluat de mai multe ori; permite relevari de urme vechi de 9 ani aflate pe filele unei carti.

Dispersia luminoasa a unei raze de lumina incidenta proiectat spre suprafetele purtatoare de urma -
imaginea se obtine prin intermediul unor filtre electronice. Prezinta dublu avantaj: nu este distructiv si
permite fixarea imediata prin fotografiere sau banda videomagnetica.

Fixarea urmelor de maini

Din punct de vedere procedural principalul mijloc de fixare a urmelor il reprezinta procesul-
verbal. Fixarea in acest document presupune consemnarea exacta, precisa si detaliata a metodelor de
revelare intrebuintate, a locului in care au fost descoperite si a raportului de pozitie fata de obiectele
principale

Din punct de vedere tehnic - criminalistic fixarea presupune in primul rand fotografierea urmelor atat
in cadrul general a locului faptei cat si in calitatea lor de obiecte principale.

Fotografiile se executa dupa revelarea urmelor latente, cateodata chiar inainte, daca exista pericolul
degradarii.

Printre procedeele de fixare a urmelor se mai numara schitele si desenele intocmite la fata locului si
care se anexeaza procesului-verbal.

Ridicarea urmelor de maini


Se poate realiza fie prin transferarea pe pelicula adeziva speciala, fie prin efectuarea unui mulaj.

Transferarea pe pelicula adeziva denumita folio se face dupa revelarea si fotografierea urmelor. Foliile
adezive pot fi transparente, albe sau negre, alegerea lor fiind in functie de culoarea urmei.

Ridicarea cu ajutorul mulajelor se realizeaza in cazul urmelor de adancime, dupa fotografierea


prealabila a lor;

Transportarea obiectelor putatoare de urma impune respectarea unor cerinte de manipulare si


ambalare vizand prevenirea distrugerii sau alterarii urmelor.

Interpretarea la fata locului a urmelor de maini

Are drept scop obtinerea unor inf preliminare asupra obiectului creator de urma sau a persoanei
infractorului, a activitatilor desfasurate de acesta ca si a succesiunii operatiunilor.

Un prim aspectvizat de interpretare este cel al stabilirii locului si obiectelor ce au intrat in sfera de
interes a autorului. Alte date se desprind din analiza indiciilor oferite de locul in care au fost
descoperite urmele, de modul lor de grupare si dispunere , indeosebi de modul de operare ca si de
intreaga ambianta a campului infractional. O serie de date pot fi obtinute despre pers faptuitorului
dupa locurile in care se poate stabili cu aproximatie inaltimea pers si constitutia sa fizica, eventual
sexul si varsta si nr aproximativ al autorilor.

;;;;; URMELE DE NATURA PILOASA


Firele de par uman alcatuiesc o categorie distincta de urme biologice - denumite si urme de natura
piloasa - prin a caror examinare se obtin date importante cu privire la persoane si la imprejurarile
faptei, problemele rezolvate de expertiza inscriindu-se in aceleasi coordonate ca si in cazul expertizei
biocriminalistice a celorlalte urme biologice. In esenta, se pot obtine date despre natura, originea,
caracteristicile de sex, varsta, regiunea corporala din care provine, pigmentatia sau diverse
particularitati morfologice ale firului de par[1].

Pause

Unmute

%1.18 :Loaded

Fullscreen

Firul de par este un element anexa al pilii, constituind sub aspect epidermic o componenta a
epidermului, a stratului cornos. Firul de par este compus din doua parti principale, si anume: radacina
sau radixul si partea libera. Exteriorul firelor de par, numit cuticula, este acoperit cu solzi cornosi,
orientati cu partea libera spre varful firului. Sub cuticula se afla stratul cortical, alcatuit din celule
alungite, nenuclete, plasate paralel, usor rasucite elicloidal. Radacina parului este compusa dintr-o
teaca epidermala si una conjunctivala[2].

Firele de par provin din regiunile paroase ale corpului, datorita procesului fiziologic obisnuit al
organismului, ori din cauza unor actiuni de fortare, ca taierea, ruperea, sau smulgerea din radacina,
cu ajutorul anumitor instrumente sau nemijlocit cu mana[3]. Dupa detasare, firele de par se depun pe
cele mai variate obiecte de la locul faptei, pe dusumele, canapele, covoare, fotolii, in chiuvetele de bai
sau bucatarii, pe instrumentele corp-delict, pe corpul victimei sau a faptuitorului. Cand infractiunea
este comisa in camp deschis ori in curti, livezi, gradini, aceste urme se depun pe pamant, iarba, flori,
frunze de arbusti, iar in accidentele de circulatie pe vehiculele angajate in accident, corpul victimelor,
pe diferite obiecte apartinatoare persoanelor participante .

Cu toate ca sunt considerate relativ usor de examinat, firele de par implica probleme complexe atunci
cand sunt gasite la locul unei infractiuni, fiind necesara o studiere atenta a lor pentru a decide din ce
parte a corpului uman provin, daca sunt de origine umana sau animala, daca provin de la persoane de
sex masculin sau feminin, varsta persoanei etc.[5] In ultima vreme, datorita progresului tehnicii
criminalistice, cu ajutorul firelor de par descoperite la locul comiterii infractiunii, s-a reusit sa se
reduca mult sfera persoanelor suspecte, pana aproape de identitate .

In literatura de specialitate[7] s-a subliniat in mod corect faptul ca prezenta firelor de par la fata
locului nu trebuie neaparat asociata unor actiuni in exclusivitate violente. Sunt destul de frecvente
imprejurarile in care firele de par se pot desprinde de cap, de maini sau de alte parti ale corpului, fara
a fi smulse sau taiate, cum se intampla in cazul palariei sau al fularului . De asemenea, introducerea
bratului neprotejat de camasa intr-un loc stramt, pentru sustragerea unui obiect, poate avea drept
consecinta caderea de fire de par, datorita frecarii usoare de marginile deschizaturii. Cu alte cuvinte,
ne putem afla in fata unor caderi determinate de cauze fiziopatologice sau accidentale .

Prin folosirea microscopiei electronice se poate stabili cu mare probabilitate daca firul de par in litigiu
apartine sau nu persoanei de la care s-au prelevat modelele de comparatie, iar prin activarea cu
neutroni se poate face cu certitudine excluderea si se stabileste cu certitudine daca firul de par in
litigiu apartine persoanei de la care s-au prelevat modelele de comparatie[10].

Legat de problema identificarii persoanei dupa firele de par descoperite la locul comiterii faptei, se
poarta inca numeroase discutii, desi astazi se cunosc variate procedee de examinare si identificare a
firelor de par. Este cert faptul ca afara de natura organismului fiecarui individ, luat ca existenta fizica,
asupra parului influenteaza foarte multi factori, dintre care exemplificativ pot fi amintiti: alimentatia,
locul de munca, varsta, sexul, tratarea parului, zona geografica a individului etc. asemenea factori,
care la randul lor se schimba in perioade scurte de timp, influenteaza atat asupra aspectului exterior al
parului, cat mai ales asupra compozitiei sale chimice. Sub influenta acestor factori, aspectul exterior al
parului sufera schimbari perceptibile in privinta gradului de gresare, nuantei de culoare si a luciului,
asupra formelor capatului distal, substantelor aderente de pe tija. Mai mult chiar, cu toate ca parul
capului, desi contine peste tot aproximativ aceleasi elemente, concentratia lor difera de la o zona la
alta a capului. Astfel, daca zona de provenienta nu este descoperita, chiar in prezenta unei identitati
de persoana, poate apare diferenta de concentratie a elementelor chimice si, drept urmare, concluziile
de rigoare

Este bine stiut faptul ca, de cele mai mult ori, prelevarea modelelor de comparatie de la persoanele
suspecte are loc chiar dupa ce au trecut luni sau ani de zile de la savarsirea infractiunii, timp in care
concentrarea elementelor chimice din compozitia parului in mod sigur a suferit schimbari perceptibile,
precum si detaliile microscopice ale parului persoanei in cauza au alte aspecte, diferite de cele initiale.
Prin urmare, desi intr-un anumit moment parul are caracteristici individuale proprii unui individ
concret si ele, in zilele noastre pot fi descoperite, fapt care nu este pus la indoiala catusi de putin,
insa, datorita stabilitatii lor efemere, ne raliem opiniei potrivit careia identificarea persoanei prin
intermediul lor este imposibil de realizat, mai ales cand, din momentul savarsirii faptei si pana la
obtinerea modelelor de comparatie a trecut o perioada mai lunga de timp[11]. Bineinteles ca acest
fapt nu inseamna ca firele de par descoperite la fata locului ar fi lipsite de valoare pentru cercetarea
criminalistica, chiar si in procesul de identificare.
Pentru a nu gresi este necesar, ca intotdeauna, in procesul cercetarii si valorificarii firelor de par
descoperite la locul faptei, sa se tina seama de situatia concreta. Considera, ca numai reducerea sferei
peroanelor suspecte a fi lasat la fata locului urme sub forma firelor de par, este de mare utilitate
pentru organele judiciare in activitatea lor, desfasurata in scopul descoperirii si prinderii infractorilor si
stabilirii adevarului in cauzele cercetate .

Radu Constantin, Pompil Draghici, Mircea Ionita, op.cit., p. 201; Emilian Stancu, op.cit., p. 179

Sorin Alamoreanu, op.cit., p. 77

Ion Mircea, op.cit., p. 167

Ion Mircea, Criminalistica, Editura Didactica si Pedagocica, Bucuresti, 1978, p. 90

Sorin Alamoreanu, op.cit., p. 77

Camil Suciu, op.cit., p. 313; Ion Mircea, op.cit., p. 168

Emilian Stancu, op.cit., p. 179

Emilian Stancu, op.cit., p. 179

Emilian Stancu, op.cit., p. 178

Ion Mircea, op.cit., p. 169

Ion Mircea, op.cit., p. 170

Ion Mircea, op.cit., p. 171

;;;;Metode de examinare microscopica


Marea majoritate a investigatiilor criminalistice de laborator impun folosirea de metode sau mijloace
tehnico stiitifice necesare revelarii unor detalii caracteristice pe baza carora se poate desfasura
procesul de identificare a persoanelor si obiectelor, cat si efectuarii determinarilor calitative si
cantitative. Asfel este necesar sa se apeleze la instrumente optice sau electronice de examinare.

Lupa este cel mai simplu instrument optic de marire care nu trebuie sa lipseasca din nici o trusa sau
laborator de criminalistica. Microscopul este un instrument optic, de cercetare, fara de care nu poate fi
conceputa examinarea urmelor si nici desfasurarea procesului de identificare. Exista mai multe tipuri
de microscoape optice folosite in laboratoarele criminalistice: stereomicroscopul, microscopul
comparator, microscopul de polarizare si altele.
Microscopul comparator: are sistemul optic format din 2 obiective si un singur ocular, impartit in 2
campuri. Imaginile celor 2 obiecte comparate sunt alaturate printr-un sistem de prisme in ocularul
microscopului, compararea realizandu-se prin stabilirea continuitatii lineare.

Pentru exactitatea cercetarilor se impune respectarea cu strictete a catorva reguli importante:

Este necesar ca cele 2 obiective sa aiba caracteristici identice;

Obiectele cercetate sa fie asezate in aceeasi pozitie;

Iluminarea sa se realizeze cu surse de lumina de acelasi tip si de intensitate egala.

Initial folosit in domeniul balisticii judiciare pt compararea proiectilelor,in prezent este intrebuintat
intr-o gama mult mai variat, nu numai in domeniul traseologiei, ci si in cercetarea unor urme
materiale: fir de par, resturi de imbracaminte.

Aprofundarea investigatiilor destinate relevarii unor detalii sau elemente caracteristice deosebit de
fine, practic invizibile prin micriscopia optica, a facut necesara introducera unor tehnici moderne de
vizualizare de tipul microscoapelor electronice.

MEB ( microscopul electronic cu baleiaj) este un alt tip de microscop care foloseste vizualizarea
specimenului pe o placa fotografica gratie emisiei de electroni secundari care sunt realizati prin
bombardarea primara cu electroni emisi de catod deasupra specimenului care in prealabil a fost
acoperit cu metal pe suport de grafit. Concomitent cu bombardarea de electroni primari a suprafetei
metalizate secundar se smulg alti electroni din structura metalului. Acestia ajung pe pelicula
fotografica si avem desenul specimenului care se analizeaza de ex. firul de par. Puterea de marire este
de 100.000x. imaginea se face prin scanare adica "maturare" (imaginea apare punct de punct si se
misca), imaginea este bidimensionala sau pseudodimensionala.

MEB ( microscopul electronic cu baleiaj ) este o tehnica socotita complementara microscopiei


electronice prin transmisie. In expertiza unor urme fiziologice ( sperma, saliva), a firului de par
precum si a urmelor de afumare, tipice tragerilor cu armele de foc, se pare ca va deveni de
neinlocuit. MEB permite obtinerea unor imagini ale topografiei, precum si ale compozitiei unor probe
masive, care nu sunt penetrate de fasciculul electronic. Imaginea la acest tip de microscop se obtine
prin intermediul unui fascicul foarte fin de electroni, denumit si sonda electronica, care masoara
(baleiaza) suprafata urmei cercetate.

Principalele avantaje ale MEB, in comparatie cu ale microscopiei electronice prin transmisie sunt
urmatoarele:

posibilitatea investigarii unor probe masive, fara o pregatire tehnica speciala si fara distrugere termica
deosebita, chiar in ipoteza probelor biologice;

claritatea mare in profunzime, conjugata cu posibilitatea realizarii unei imagini aparent spatiale;
gama puterii de marire este foarte mare, ea putand varia intre 20x si 50.000x, iar in situatii speciale
depaseste 100.000x, fara ca aceste grosimente sa afecteze calitatea imaginii.

Jjjj

PROPIETATILE DESENULUI PAPILAR


Impunerea desenului papilar pentru cele mai valoroase si importante elemente de identificare a
persoanei se datoreaza anumitor propietati1. Unii autori evidentiaza doua astfel de
proprietati: unicitatea si fixitatea iar altii socotesc ca ar avea trei, si inalterabilitatea2.

1. Unicitatea desenului papilar

Cercetatorii in materie de dactiloscopie, pe baza studiilor efectuate si a experientei practice in acest


domeniu, au ajuns la concluzia certa ca e imposibil a se intalni doua persoane cu desene papilare
identice3.

Unicitatea sau individualitatea este inteleasa astfel ca fiecare persoana are relieful papilar propriu, ca
existenta unica, nerepetabil la alt om. Numarul imens si varietatea detaliilor crestelor papilare pe o
zona relativ limitata de pe suprafata palmelor si a talpilor inchid posibilitatea reala ca acelasi relief
papilar sa se repete in mod identic la doua persoane4.

Fiecare desen papilar al fiecarui deget are o morfologie unica ne existand doua degete cu desen
identic, chiar la aceeasi persoana.

Dupa cum subliniam intr-o sectiune anterioara dupa un calcul matematic, prin aranjamente si
combinari, efectuat de catre Galton si de catre Balthazard5, la care, de fapt, nu s-au luat in
considerare toate elementele s-a ajuns la rezultatul ca la cca. 64 miliarde de desene s-ar putea gasi
doua desene papilare cu caracteristici coincidente; totusi, se poate considera acest lucru imposibil,
deoarece, conform, legilor naturii, nu se poate admite existenta a doua lucruri absolut identice.

Intr-adevar, daca se iau in considerare si alte elemente decat cele patru avute in vedere Balthazard, a
constatat folosind formula probabilitatii compuse ca practic nu se pot gasi doua amprente identice.

Unicitatea se explica prin varietatea desenelor papilare. Ele sunt variate atat in ceea ce priveste forma
generala cat si in amanuntele constructiei crestelor ce le compun, chiar daca se gasesc doua desene
papilare asemanatoare intre ele, parand la prima vedere identice la o examinare amanuntita se poate
vedea ca detaliile crestelor papilare nu mai corespund ca numar, forma si plasament.

Emilian Stancu, op. cit., p. 119

Ion mircea, op. cit., p 65-66

Ghe. Pasescu, I. R. Constantin, op. cit., p. 42

2. Fixitatea desenului papilar


Fixitatea (stabilitatea) desenului papilar este o alta proprietate care consta in mentinerea formei
detaliilor caracteristice ale desenului papilar de la formarea sa, in luna a sasea intrauterina si pana la
moartea persoanei. El nu se schimba nici pana la moartea persoanei, dar se distruge prin procesul de
putrefactie a tesutului1.

Singura modificare, fara implicatii in procesul identificarii, o reprezinta cresterea in dimensiuni a


amprentei, pe masura dezvoltarii corpului, fara influenta asupra caracteristicilor crestelor papilare.

Aceasta proprietate nu trebuie interpretata intr-o maniera fixista, intrucat nu se exclude posibilitatea
ivirii unei anumite modificari cum ar fi de exemplu: aparitia si disparitia unui detaliu, fara o interventie
mecanica, chimica sau chirurgicala, modificare ce nu este de natura sa determine o diferenta calitativa
intre desenele papilar ale aceleiasi persoane2.

3. Inalterabilitatea desenului papilar

Relieful papilar se caracterizeaza prin aceea ca de-a lungul vietii el nu pate fi sters, modificat, pe cale
fizica sau chimica, daca prin procedeul aplicat nu este distrus si stratul dermic in care se afla papilele.
Orice leziuni produse la nivelul epidermei distrug crestele papilar doar vremelnic, Ele reapar in forma
anterioara pe masura vindecarii pielii lezate3.

Dupa cum am aratat incercarile de distrugere a reliefului pielii prin frecare, arsuri superficiale sau
procedee chimice nu pot inlatura desenul papilar decat vremelnic, deoarece intr-un timp scurt, dupa
regenerarea pielii, acest desen apare din nou.

Pentru a se convinge de acest adevar, criminalistul francez Edmond Locard a experimentat pe


propriile-i degete. Arzandu-se cu fierul rosu, cu apa clocotita si cu ulei incins, a constatat ca, dupa
vindecare, forma si detaliile desenului sau papilar au ramas neschimbate 4. Aceasta se explica prin
faptul ca papilele sunt asezate in stratul de profunzime al pielii si in cazurile de ranire usoara, prin care
nu li se afecteaza integritatea crestele papilare regenereaza in forma lor anterioara. Sunt cunoscute in
acest sens cazurile cioplitorilor in piatra, zidarilor, celor ce lucreaza cu diferite substante chimice
corozive ale carui desene papilare se altereaza frecvent in procesul activitatii specifice. Incetand de a
mai veni in contact cu asemenea corpuri sau substante, dupa 8-10 zile epidermul se va reface si va

continua sa prezinte aceleasi caracteristici ale desenului papilar ca inainte de alterare.

Emilian Stancu, op. cit., p. 119

Gheorghe Pasescu, I.R. Constantin, op. cit., p.41

I. Mircea, op. cit., p. 65-66

Prof. V. Balthazard. Comunicare la Academia Fr. de St., 26 Iunie 1911 (vezi si E. Locard, Manual de
Politie Stiintifica, Paris 1939)

Daca leziunea vizeaza intreaga grosime a pielii relieful papilar este distrus pentru totdeauna fiind
inlocuit cu un tesut scleros inform (fig.4)
Fig.4

Arsurile si taieturile profunde care ataca dermul dupa vindecare fac sa nu mai apara desenul papilar,
insa raman cicatrici, care reprezinta caracteristici deosebit de importante in identificarea
dactiloscopica, avand in vedere forma lor si locul pe care il ocupa in morfologia desenului (fig.5)

Fig. 5

Gheorghe Pasescu, I.R. Constantin, op. cit., p. 42

Emilian Stancu, p. 120


Ion Mircea, op. cit., p.66

Dr.Valentin Sava, Manual de dactiloscopie, Buc.1943., p. 32

Astfel ranile adanci, care afecteaza in adancime stratul dermic, distrugand papilele, precum si unele
boli de tipul leprei, pot duce la alterarea desenului. Au existat insa, indeosebi in perioada prohibitiei si
incercari de transplant sau de inlaturare chirurgicala, putine la numar si fara efect pe plan juridic,
interventia fiind depistata si dovedita.

Teoretic nu se exclude posibilitatea unui fals de amprenta, dar aceasta nu se efectueaza de infractor
pe sau cu propiile dermatoglife, ci printr-un transfer de amprente. Ori tocmai modul de obtinere si de
transferare propriu-zisa a urmei face usor detectabila incercarea de disimulare si ofera indicii
privitoare la autorul faptei.

Hhhhhh

SCRISUL CA OBIECT AL CERCETARII CRIMINALISTICE


SECTIUNEA 1

NOTIUNI GENERALE

IMPORTANTA JURIDICA A EXAMINARII SCRISULUI

Scrisul cunoaste o importanta deosebita in domenii variate, cum ar fi: istoriogra-

fia, lingvistica, artele plastice etc , fiecare dintre acestea apreciind scrisul conform propriei
perspective.

In cadrul procesului judiciar expertizarea scrisului reprezinta un mijloc de pro-ba. Examinarea scrisului
este de competenta criminalisticii care se ocupa si cu e-fectuarea altor tipuri de analize:
dactiloscopica, traseologica, balistica, chimica, expertizarea bancnotelor, expertize tehnice si,mai nou
acum,expertizarea vocii. "Incontestabil, dupa cum o arata si statisticile laboratoarelor de
criminalistica, ponderea cea mai mare o are expertiza scrisului cunoscuta si sub denumirea de
expertiza grafica" .

Expertiza grafica are ca obiect examinarea scrisului de mana, sub forma de text sau de semnatura.
Scrisul dactilografiat, tipografiat, sau altele in afara celui de ma-na,fac obiectul unui alt tip de
examinare si anume expertiza tehnica a documentelor

Frecventa cu care se apeleaza la cercetarea scrisului se explica prin faptul ca actualele relatii social-
economice implica circulatia extrem de intensa a inscrisurilor de tot felul, "epoca noastra, pe care ne
place s-o desemnam prin termeni ca: era atomica, era cercetarii spatiale, nu este de fapt, mult mai
prozaic vorbind, decat era hartiilor, era formularelor in mai multe exemplare, .secolul documentului"
(J.MATHYER).

Inscrisurile reprezinta, in marea lor majoritate, dovada nasterii, modificarii sau stingerii unor raporturi
juridice de tor felul. Acestea reprezinta probele cu cea mai mare pondere in cadrul procesului civil, iar
falsificarea anumitor inscrisuri, in conditiile precizate de legea penala, constituie latura obiectiva a
infractiunilor prevazute la art. 288 si 290,Cod Penal ("Falsul material in inscrisuri oficiale", respectiv
"Falsul in inscrisuri sub semnatura privata").Ori de cate ori aceste

L.IONESCU,op. cit. pag. 8

inscrisuri poarta urmele scrierii de mana, autenticitatea lor poate fi verificata

printr-o expertiza grafica. In practica de expertiza astfel de cazuri sunt de o mare diversitate intrucat
majoritatea documentelor prezinta urmele acestei scrieri.

In materie civila: Inscrisurile au un caracter preconstituit sau nepreconstituit.

Primele sunt realizate in scopul de a servi in eventualitatea unui viitor proces, astfel ca la incheierea
unui act juridic, in sens de "negotium" (acordul vointelor), partile intocmesc un inscris
constatator,"instrumentum". Din aceasta categorie fac parte: inscrisurile autentice si inscrisurile sub
semnatura privata. Potrivit art. 1171 Cod Civil, inscrisurile autentice sunt cele incheiate cu
solemnitatile cerute de lege de catre un functionar public care are dreptul de a functiona la locul unde
s-a facut actul (este cazul actelor notariale,hotararilor judecatoresti, etc.). Toate aceste acte vor trebui
semnate de catre cei in drept. Iata asadar, un prim caz, in care, pe un inscris figureaza urmele scrierii
de mana.

Mai revelatoare este situatia inscrisurilor sub semnatura privata, deoarece, pentru acestea, singura
conditie de valabilitate este aceea de a fi semnate de catre autori. Exceptie fac testamentele olografe,
acestea trebuie sa prezinte un text, o data si o semnatura, toate executate,sub conditia nulitatii, "
manu propria" de catre autor (art.859,Cod Civil). Ponderea inscrisurilor sub semnatura privata, toate
continand elemente ale scrisului de mana, este mult mai mare in raport cu categoria inscrisurilor
autentice.

Pe langa acestea exista si categoria inscrisurilor nepreconstitutive care,de asemenea,sunt acceptate ca


material probatoriu. Fiind vorba despre: scrisori, bilete s.a, acestea imbraca, in general, forma
scrisului de mana.

In materie penala: se face distinctie intre inscrisurile oficiale si inscrisurile sub semnatura privata.
Ultimele sunt aceleasi din dreptul civil, iar primele sunt definite de art.150, alin.2 , Cod Penal ("Inscris
oficial este orice inscris care emana de la o unitate din cele la care se refera art. 145 sau care apartine
unei asemenea unitati"). Falsul privind aceste inscrisuri poate fi intelectual (posibil doar pentru
inscrisurile oficiale- art. 289, Cod Penal) si material. Falsul material are ca latura obiectiva una din
actiunile prevazute la art 288, alin.1 , Cod Penal : "(.) contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau
alterarea in orice mod, de natura sa produca consecinte juridice". Scrisul de mana se prezinta de
obicei la aceste documente sub forma semnaturii(subscrierea).

Cu cele expuse nu se epuizeaza enumerarea imprejurarilor de natura sa determine folosirea expertizei


scrisului ca mijloc de proba in procesul penal. Inscrisurile, fara a reprezenta numaidecat un fals, pot
releva situatii de fapt, legate de savarsirea anumitor infractiuni.Astfel de ocazii se ivesc in cazul
scrisorilor anonime cu un continut calomnios sau ce contin o amenintare, un santaj si sunt redactate
prin intermediul scrisului de mana. Alteori, anumite inscrisuri devin "din intamplare" dovezi juridice :
acte si insemnari personale pierdute la locul comiterii faptei ( omoruri, furturi, talharii s.a.); acte
apartinand victimei, gasite la faptuitori; scrisori aparent lasate de sinucigasi dar care ascund
savarsirea unor omoruri s.a.
In masura exemplificarilor facute mai sus, se poate observa ca aria de aplicabilitate a cercetarii
scrisului este deosebit de cuprinzatoare.

TEMEIUL LEGAL PENTRU DISPUNEREA EFECTUARII UNEI

UNEI EXPERTIZE CRIMINALISTICE A SCRISULUI

Organele judiciare pot solicita efectuarea de constatari tehnico-stiintifice sau a unor expertize atunci
cand o anumita conjunctura determina luarea acestei masuri.

Constatarea tehnico-stiintifica este un mijloc de proba prevazut expres de legea procesual penala (
art. 112, Cod Proc.Pen.) si folosit in exclusivitate de organele de urmarire penala in situatiile in care
exista pericolul disparitiei unor probe sau cand este necesara lamurirea urgenta a unor aspecte dintr-o
cauza. Urgenta explicatiilor face inoportuna solutia efectuarii unei expertize care implica, in general,
operatii complexe, de durata.

Sunt indrituiti sa efectueze constatari tehnico-stiintifice, specialistii si tehnicienii criminalisti care


functioneaza in cadrul institutiei organului de urmarire penala .

Cand obiectul constatarii tehnico-stiintifice il constituie scrisul, problemele ce pot fi rezolvate sunt
urmatoarele:

daca doua sau mai multe texte sunt scrise de aceeasi persoana;

daca un text cu autor cunoscut a fost realizat de catre persoana ce i se atribuie;

in cazul unui text anonm, stabilirea autorului dintr-un cerc de suspecti;

daca in continutul sau un text a cunoscut adaugiri sau inlaturari de mentiuni;

daca o semnatura a fost executata de catre titular, cu alte cuvinte, daca este autentica;

daca o semnatura falsificata a fost executata de persoana presupusa a fi autor.

Constatarea tehnico-stiintifica prezinta atat asemanari cat si deosebiri cu expertiza. Dintre asemanari:
ambele sunt efectuate de specialisti ( expert in cazul expertizei), ambele se concretizeaza intr-un
raport, au o metodologie si un obiect comun. Dintre deosebiri, esential este faptul ca o constatare
tehnico-stiintifica poate fi solicitata doar in cursul urmaririi penale, de organele de ancheta, in timp ce
expertiza poate fi solicitata si in faza judecatii de catre instanta.

Potrivit dispozitiilor art. 116, Cod Proc.Pen., in cazurile in care " pentru lamurirea unor fapte sau
imprejurari ale cauzei, in vederea aflarii adevarului, sunt necesare cunostiintele unui expert, organul
de urmarire penala sau instanta de judecata poate dispune, la cerere sau din oficiu, efectuarea unei
expertize". Pentru efectuarea unei expertize criminalistice instanta sau organul de urmarire penala,
printr-o incheiere sau printr-o rezolutie motivate, se adreseaza unui laborator.
In Romania laboratoarele de criminalistica sunt organizate si functioneaza doar in structura
Ministerului Justitiei si a Ministerului de Interne.

Nominalizarea expertului se face de catre conducatorul institutiei respective. Daca intr-o specialitate
exista experti oficiali, nu pot fi numite alte persone decat daca " imprejurari deosebite ar cere acest
lucru" ( art.119, alin.1, Cod Proc.Pen.).

In actul de dispunere a expertizei, organul solicitant va insera si obiectul acesteia sub forma de
intrebari. Organului solicitant ii incuba si obligatia de a remite materialele necesare efectuarii
expertizei, acestea trebuie sa poarte viza institutiei care a dispus efectuarea examinarilor. In situatii
exceptionale cand actul in litigiu sau piesele de comparative nu pot fi trimise spre examinare se
procedeaza, in general, la delegarea unui specialist care sa se ocupe cu analiza.

In cazul infractiunilor de fals in inscrisuri, Codul de Procedura Penala prevede dispozitii speciale in
legatura cu prezentarea scriptelor de comparatie, astfel: "Daca scriptele se gasesc in depozite publice,
autoritatile in drept sunt obligate a le elibera (art.127, alin. 1, Cod Proc.Pen.). Daca scriptele se
gasesc la un particular care nu este sot sau ruda apropiata cu invinuitul sau inculpatul, organul de
urmarire penala ori instanta de judecata ii pune in vedere sa le prezinte (alin.2)".

Rezultatul expertizei se consemneaza intr-un raport redactat in scris. Tot un singur raport se prezinta
chiar daca au fost numiti mai multi experti, cu specificarea divergentei de opinii, daca exista ( art.122,
alin.1, Cod Proc.Pen.). Organul solicitant poate cere si un supliment de expertiza sau lamuriri, cerute
in scris sau verbal (art.124, Cod Proc.Pen.), dar poate solicita si o noua expertiza (art. 125, Cod
Proc.Pen.).

In cadrul procesului civil, in ceea ce priveste inscrisurile sub semnatura private, acestea trebuiesc
acceptate sau tagaduite de cei carora li se opun (art.1177, alin.4, Cod Civil), in cea de-a doua situatie
procedandu-se la verificarea de scripte (art. 177-185, Cod Proc.Civ.). Uneori examinarea depaseste
posibilitatile instantei, caz in care se poate apela la o expertiza grafica, legea civila permitand acest
lucru(art. 201-214, Cod Proc.Civ.). De la acest punct lucrurile evolueaza asemanator laturii penale.

1.3. CONTINUTUL NOTIUNII DE SCRIS IN CRIMINALISTICA

1.3.1. Definirea notiunii de scris. Comunicarea dintre oameni se realizeaza pe cale verbala, prin
mijloace sonore, cat si prin intermediul scrisului. Acesta consta in reprezentarea sunetelor dintr-o
limba prin semne grafice. "Semnul grafic sau grupele ca atare (aspectul morfologic) nu exprima direct
continutul gandului , caci nu se aseamana cu obiectul real pe care il desemneaza- cum se intampla, de
exemplu, in cazul hieroglifelor - ci se limiteaza la rolul de simbol pentru elemente- le sonore din
limbajul oral (AL. ROSCA)" (1). Combinarea mai multor astfel de semne, dupa regulile lingvisticii, da
nastere la cuvinte, care ajunse la nivelul scoartei cerebrale- ca informatie vorbind- capata
semnificatie, desemnand diferite notiuni din lumea inconjuratoare.

Scrisul ca mijloc de identificare in criminalistica.Criminalistica este alcatuita , conform unei teze larg
raspandite in present, din trei mari ramuri: tehnica criminalistica, tactica criminalistica si metodica
speciala de anchetare a diferitelor infractiuni. Tehnica criminalistica cuprinde procedee folosite in
scopul descoperirii, fixarii si examinarii probelor materiale, de natura sa conduca la depistarea
infractiunilor si a autorilor. Probele materiale constau in urme ce pot servi la identificare, fie prin
determinarea obiectului creator (de ex. degetul care a lasat amprenta), fie prin reconstituirea
obiectului din care a facut parte un fragment ridicat de la locul faptei.

Scrisul este si el o urma, dar un gen cu totul aparte.

Urmele lasate de obiecte cum ar fi : un topor, un pantof, etc., sunt realizate prin mulare intr-o masa
primitoare (lemn, pamant, etc.) sau prin depunerea unei substante (sange, pete de grasime sau
substanta chimica). Scrisul apare materializat in forme grafice ca urmare a unei activitati nervoase si
musculare executate de om. In consecinta, scrisul- spre deosebire de celelalte categorii de urme-
trebuie privit ca o realitate dinamica si nu statica, fixa, asa cum apare la prima vedere.

O alta distinctie notabila: urmele lasate de obiecte sunt identice, identificarea acestuia se obtine pe
baza identitatii caracteristicilor urmei din litigiu si a celor pe care le lasa obiectul suspectat. In schimb,
in cazul scrisului se poate observa ca doua texte, cu un continut similar si executate de aceeasi
persoana (sau doua semnaturi), nu vor corespunde niciodata perfect in toate elementele grafice
(dimpotriva, suprapunerea a doua grafisme pana la identitate este un veritabil indiciu al contrafacerii
prin copiere,aspect ce va fi detaliat intr-un capitol viitor). Scrisul prezinta alte calitati fundamentale ce
permit identificarea scriptorului,

A.FRATILA, SCRISUL, OGLINDA PERSONALITATII, Editura Colosseum, Bucuresti, 1995, pag. 23.

acestea sunt: individualitatea si stabilitatea sa relativa (2).

Formele de manifestare ale scrisurilor expertizate. Scrisul de mana se poate prezenta sub forma de
text (fie mai intins, fie mai restrans, reducandu-se uneori la un grup de cuvinte, cum ar fi: "Bun si
aprobat", "De acord", "Am primit", sau chiar la un singur cuvant: "Vazut", "Confirm" etc.), sau poate
imbraca forma unei semnaturi (indiferent ca sunt sau nu indescifrabile, acestea pot prezenta elemente
de maxima individualitate).

In notiunea de scris sunt incluse si elemente grafice neliterale ce insotesc un text, sau uneori o
semnatura, cum ar fi : semnele de punctuatie, sublinieri s.a.

Scrisul nu trebuie redus numai la materializarea gesturilor inscriptorii prin trasaturi de cerneala,
creion, pasta pix, etc. Exista cazuri, ce-i drept foarte rare, in care obiectul expertizei il formeaza un
scris concretizat doar in urme de adancime, produse ca urmare a transmiterii caracterelor, prin
presiune, de pe act pe suprafata unei foi aflata dedesubt in momentul scrierii. Iata un caz edificator in
acest sens : inculpatul, acuzat de infractiunea de trafic de influenta, a promis unei persoane ca, prin
relatiile pe care le are, ii va procura o locuinta, in acest scop redactandu-se o cerere la domiciliul
acestuia. In cursul procesului persoana respectiva prezinta o foaie alba ce se aflase sub cerere la
momentul intocmirii. Prin fotografierea urmelor de presiune si intoarcerea cliseului fotografic s-a
obtinut imaginea pozitiva a scrisului, care a fost comparat cu scrisul inculpatului si a rezultat
identitatea acestuia ca autor al celor doua texte.

SECTIUNEA 2

DIFERENTIEREA EXPERTIZEI CRIMINALISTICE A SCRISULUI DE

ALTE GENURI DE EXAMINARE

Simpla enuntare a obiectului expertizei criminalistice a scrisului nu este suficienta pentru definirea
precisa a acestui gen de analiza. Putin cunoscuta este distinctia dintre expertiza criminalistica a
scrisului si grafologie. Si mai rar se stie, in afara specialistilor, despre deosebirea dintre expertiza
grafica si expertiza tehnica a actelor.

EXAMINAREA TEHNICA A ACTELOR .

Examinarea actelor cunoaste doua tipuri de expertizare, ambele de domeniul

pentru detalii vz. Sectiunea 3.2., cap. 1.

criminalisticii: expertiza tehnica a actelor si expertiza scrisului.

O prima distinctie intre cele doua, urmand, ca prim criteriu, obiectul diferit: expertiza tehnica se ocupa
de analiza, in primul rand,a scrisului dactilografiat si tipografiat, expertiza grafica se limiteaza strict la
studierea scrierii de mana. Confuzii pot sa apara atunci cand expertiza tehnica are ca obiect un
document scris de mana, asa ca, sublinierea distinctiei se va reduce, in continuare doar la actele
respective.

Actele scrise de mana sunt singurele care se preteaza atat unei examinari grafice cat si tehnice. In
cazul acestora deosebirea se face conform cu alte doua criterii: procedeul propriu si scopul urmarit. In
raport cu primul aspect, expertiza scrisului presupune un examen comparativ intre scrisul litigios si cel
ce apartine persoanei pretinse sau banuite a fi autor, examinarea tehnica recurge la alta metodologie
de lucru bazata pe analize fizico-chimice sau traseologice. Cele doua examinari au scopuri in principiu
diferite: expertiza grafica se solicita atunci cand se urmareste identificarea autorului unui text (sau a
unei semnaturi), indirect se poate ajunge la depistarea unui fals, examinarea tehnica are ca unic scop
depistarea falsurilor materiale de orice fel.

Documentul ce prezinta elemente ale scrisului de mana se poate analiza in felul urmator: din punct de
vedere grafic se studiaza: modul de scriere a literelor, cifrelor, semnelor de ortografie si de
punctuatie, elementele si alte caracteristici stricte ale grafismului, din punct de vedere tehnic se poate
analiza suportul scrisului: materialul, dimensiunile, substanta provenita de la instrumentul scriptural
(creion, cerneala, etc.), daca prezinta stersaturi, adaugiri, s.a.

Exemple de expertize tehnice:

1). Un caz tipic il reprezinta determinarea stersaturilor (fals prin alterare). Radierea sau razuirea unui
scris atrage dupa sine o deteriorare a hartiei prin subtierea ei si afectarea fibrelor din stratul superior.
Stersaturile pot fi puse in evidenta prin diferite procedee cum ar fi: examinarea microscopica,
iluminarea actului cu ajutorul unei surse situate sub acesta, expunerea la vapori de iod sau
examinarea cu ajutorul radiatiilor. Uneori plastografii prefera in locul inlaturarii mecanice stergerea
chimica sau acoperirea prin hasurare. In primul caz tratarea actului cu ajutorul razelor ultraviolete
poate face ca zona atacata sa capete o fluorescenta diferita de restul actului,ceea ce demonstreaza
falsul. Al doilea caz poate fi rezolvat in situatia in care compozitia substantelor folosite la scriere
reactioneaza diferit la radiatiile infrarosii astfel: scrisul adaugat sa absoarba radiatiile, iar cel anterior
sa respinga fluxul, ceea ce va determina vizualizarea spatiilor acoperite.

2). In alte situatii este necesara depistarea inserarii de mentiuni noi in cuprinsul unor texte
preexistente, operate chiar de catre autorii textelor initiale. Aceasta pentru ca metoda comparativa ce
sta la baza expertizei grafice nu se poate aplica decat atunci cand mentiunile introduse sunt scrise de
alta persoana decat autorul textului, in baza diferentei caracteristicilor grafice a celor doua deprinderi,
falsul ar putea fi depistat. In situatia data se poate aplica insa o examinare tehnica, grafismul rezultat
ar trebui sa prezinte urmatoarele simptome: datorita imposibilitatii scriptorului de a se incadra perfect
in ansamblul grafic existent, adaugirile dau nastere la neconcordante, materializate in dezalinieri,
diferente de dimensiune, inclinare si presiune. Ritmul miscarilor inscriptorii devine in general lent,
imprimand scrisului un aspect cautat. Adeseori un rand adaugat, fiind inghesuit din lipsa de spatiu, are
tendinta de a ocoli alte mentiuni sau semnatura. Uneori s-a sesizat o ordine anormala de scriere a
diverselor parti din act. In mod firesc randul care urmeaza are trasaturile peste cele ale randului
precedent sau semnatura trece peste trasaturile randului final. O succesiune inverse a trasaturilor
intersectate denota o scriere ulterioara, de exemplu: daca trasaturile semnaturii sunt sub cele ale
textului inseamna ca fie semnatura a fost "data in alb" -adica actul a fost completat pe o foaie deja
semnata, fie ca s-a intercalat ultimul rand intre textul initial si semnatura.

3). Acestui gen de examinare ii revin sarcini vizand si alte elemente ale documentelor: stabilirea datei
reale a unui act, examinarea scrisurilor dactilografiate in vederea identificarii masinii de scris si a
dactilografului, identificarea stampilelor dupa impresiuni sau a timbrelor refolosite, descifrarea
documentelor carbonizate, etc.

" Desi examinarea scrisului si examinarea tehnica a actelor au un profil diferit, acestea se afla intr-o
stransa interdependenta, expertul fiind obligat, chiar atunci cand problema pusa de organul judiciar
are un caracter strict grafic, sa procedeze la o examinare a actului si din punct de vedere tehnic".

GRAFOLOGIA.

Cel putin ca termen grafologia este frecvent confundata cu expertiza criminalistica a scrisului.
Grafologia se ocupa, ca disciplina, cu stabilirea unei metodologii pe baza careia sa se poata stabili
personalitatea omului cu ajutorul scrisului. Teoria pe care se fundamenteaza are la baza ideea ca intre
trasaturile psihologice ale unei personae si scrisul sau exista un raport de cauzalitate. Cu o baza mai
mult sau mai putin stiintifica, grafologia are atat adepti cat si sustinatori, cert este ca examinarea
grafologica se deosebeste de expertiza grafica, cele doua notiuni fiind foarte diferite. Daca analiza
scrisului are ca scop identificarea autorului, in

(1). E. MINULEAC, EXPERTIZA JUDICIARA, Ed. Stiintifica, Bucuresti,

1971, pag. 51.

cadrul expertizei grafice de multe ori intamplandu-se ca scrisurile prezentate sa fie deghizate sau
contrafacute, examinarea grafologica are ca obiect un scris sincer si cert, scopul acestuia fiind cu totul
altul: sublinierea dimensiunii psihologice a autorului scrisului studiat.

Intocmirea portretului grafologic cuprinde doua faze:

1). Studierea scrisului si determinarea caracterelor sale obiective, denumite si "dominante grafice"-
lucru pe care il realizeaza si expertiza scrisului;

2). Stabilirea semnificatiilor psihologice corespunzatoare acestor dominante;

Coincidenta primei faze cu o anumita etapa proprie expertizei scrisului a determinat o serie de
specialisti grafici sa se inspire din grafologie. Influenta grafologiei asupra expertizei criminalistice a
scrisului a cunoscut cea mai mare amploare in cazul scolii germane.

SECTIUNEA 3

BAZELE STIINTIFICE ALE IDENTIFICARII PERSOANEI DUPA SCRIS

3.1.MECANISMELE FIZIOLOGICE ALE EXECUTARII SCRISULUI

Scrierea, ca mijloc de comunicare si fixare a ideilor constituie o deprindere. Potrivit teoriei pavloviene,
la nivelul scoartei cerebrale, procesele nervoase fundamentale sunt permanent sistematizate. Datorita
anumitor procese

fiziologice are loc un fenomen de stabilire, de "batatorire" a cailor nervoase ale

unei anumite actiuni. In acest fel se formeaza un stereotip dinamic, adica un complex de legaturi
temporare, care se manifesta sub forma unor reactii stabile cu un caracter unitar. Stereotipul dinamic
nu se naste dintr-o data, ci necesita numeroase repetari si exercitii, in asa fel incat, cu timpul, are loc
un proces de fixare, iar efectuarea actiunii respective devine automatism. Principiile expuse se aplica
intru totul actului scrierii. La depriderea scrierii concura diferite sisteme : sistemul aferent, compus din
analizatori auditivi (pentru ca in momentul scrierii unei litere sa existe constiinta sunetului pe care il
reprezinta), vizuali (pentru a putea fi memorate formele semnelor grafice), tactili, kinestezici, care
transmite influxul nervos de la receptorii periferici spre sistemul nervos central, respectiv sistemul
eferent, care efectueaza procesul invers de transmitere a influxului nervos de la centru spre organele
efectoare.

Organul efector - mana, inclusiv bratul - este pus in miscare si controlat de catre sistemul nervos
central prin intermediul tonusului muscular. Principalele miscari ale muschilor din timpul scrierii sunt:
flexiunea, extensiunea, abductia si aductia ( primele doua cuprind miscari efectuate in sus si in jos - in
plan vertical, ultimele doua cuprind miscari ce se desfasoara in plan orizontal ).

In cursul formarii deprinderii de a scrie , controlul constient se diminueaza treptat. La inceput scrierea
este greoaie, cu toate ca semnele sunt percepute vizual, mana se contracta intampinandu-se mari
dificultati la reproducerea semnelor. Actiunea devine, intr-o etapa mai avansata, un automatism. Se
constata ca elementul "constiinta" nu este atat de absent ca in cazul actelor instinctive.

S-au intreprins o serie de studii de catre neurofiziologi si psihologi pentru a se constata daca exista
sau nu, la nivelul scoartei cerebrale, localizat un centru grafic. Chestiunea ar prezenta importanta
pentru expertii criminalisti caci lezarea acestui eventual centru ar avea repercursiuni directe asupra
scrisului. Rezultatul studiilor nu a fost unitar, insa majoritatea cercetatorilor au opinat ca, in cazul
scrisului, nu se poate vorbi despre un centru preformat.

PROPRIETATILE SCRISULUI NATURAL

3.2.1. Individualitatea scrisului. Identificarea persoanelor dupa scris este posibila datorita calitatii
acestuia de a fi individual. Individualitatea consta in particularitatile caracteristicilor de ansamblu si de
detaliu ale scrisului, care fac ca scrisul unei persoane sa se diferentieze de cel al oricarui alt individ.
Fiecare dintre aceste caracteristici grafice, luate in considerare izolat, pot fi intalnite in scrisurile mai
multor persoane, dar combinatia lor- asa cum rezulta din scrisul unui anumit autor- este irepetabila,
intocmai ca la impresiunile digitale.

In cursul procesului de invatare a scrierii, cu toate ca pentru toti elevii dintr-o clasa, conditiile de
asimilare sunt, teoretic, aproximativ egale (varsta similara, acelasi profesor, aceeasi sala, etc.) totusi,
de la inceput, se observa diferente evidente de executie. Inca de la acel moment nu exista doi elevi a
caror scrisuri sa prezinte aceleasi caracteristici grafice. Dupa numeroase exercitii, ritmul de scriere
creste, semnele grafice nu mai sunt imitate ci memorate si redate, materializarea lor in scris
indepartandu-se tot mai mult de modelul initial, adica cel caligrafic. Intr-un final atentia elevului se va
deplasa spre continutul textului, o data cu aceasta, apar noi forme de constructie a literelor si diferite
feluri de imbinare, cat mai comod de executat, in virtutea legii efortului minim. Datorita acestui tip de
proces de formare ce caracterizeaza scrisul, se poate explica imposibilitatea fiziologica de executare a
doua scrisuri identice.

Factorii ce determina individualitatea scrisului sunt: particularitatile anatomice ale musculaturii mainii
si bratului, trasaturile functionale ale sistemului nervos, modelul caligrafic urmat, particularitatile
tipului temperamental, modalitatea in care se tine instrumentul scriptural.

Stabilitatea relativa a scrisului. Identificarea persoanei dupa scris este posibila nu numai datorita
insusirii acestuia de a fi individual ci si proprietatii sale de a fi stabil. Prin stabilitatea scrisului se
intelege faptul ca, o data instaurate in grafismul unei persoane, caracteristicile generale si majoritatea
formelor scripturale raman constante toata viata. Explicatia stiintifica este de ordin fiziologic:
"deprinderea, ca succesiune stereotipizata a legaturilor temporare, constituie un sistem ireversibil,
dirijat in sens unic" (AL. ROSCA).

Aceasta stabilitate nu este absoluta ci una relativa. Scrisul sufera modificari de la o executie la alta, de
obicei fara repercursiuni notabile asupra posibilitatilor de identificare a scriptorului. Stabilitatea relativa
determina principiul cunoscut sub numele de variabilitatea naturala a scrisului. Conform acestui
principiu nu exista executii naturale identice in domeniul scrisului, aceasta pentru ca mecanismele
fiziologice ce fac posibila scrierea - cel muscular, nervos si celelalte - nu se vor afla niciodata in
conditii identice, la modul ideal, in momentul a doua executii diferite (aceasta pentru doua executii ale
aceluiasi autor, caci pentru doua specimene de scris ale unor autori diferiti este foarte normal, tinand
cont de complexitatea factorilor participanti, ca scrisurile sa fie diferite).
La unele personae variatia scrisului este slaba reducandu-se cel mult la trasarea anumitor litere in mai
multe feluri . Exista si persoane ce poseda un scris cu variatie mare, la prima vedere punandu-se chiar
sub semnul intrebarii provenienta comuna a doua executii ale unui astfel de scriptor.

Variabilitatea nu trebuie confundata cu asa-numitul scris variabil sau schimbator, acela in care
caracteristicile grafice difera de la un document la altul, lucru explicabil datorita capacitatii anumitor
personae de a folosi concomitent mai multe variante de scris.

3.3. INFLUENTE ASUPRA SCRISULUI NATURAL

Chiar si dupa ce scrisul s-a format acesta sufera o serie intreaga de modificari, unele de moment,
altele de durata, modificari determinate de o varietate de factori. Practica de expertiza face referire la
cei mai cunoscuti:

Modificari provocate de factori fiziologici.

1). Varsta. Inaintarea in varsta a scriptorului produce asupra scrisului modifi-

Este vorba despre psihologul Al. Rosca, professor universitar la Cluj si Director al Institutului de
Psihologie din Bucuresti (1965-1971).

cari ale aspectului , acesta aparand ca dezorganizat, dezaliniat sau disproportionat. Caracteristica
pentru scrisul acestor persoane este si prezenta tremuraturilor ce constau in oscilatii ritmice de mica
amplitudine, constante, sesizabile la nivelul intregului grafism. Acesta este tremuratul fiziologic care se
diferentiaza de alte genuri de tremuraturi, cum ar fi: tremuratul patologic ,caracteristic persoanelor ce
sufera de anumite boli sau tremuratul datorat unei operatii de falsificare.

Tremuratul fiziologic ( fig. 1, ANEXA 2) influenteaza: forma scrisului, coeziunea, repartizarea, pozitia
punctului de atac, trasaturile incipiente la diferite litere si finalizarile literelor.

2). Pierderea vederii. Orbirea nu duce la pierderea deprinderilor grafice, in schimb se vor observa o
serie de modificari, devieri de la un grafism executat in conditii normale.

De scrisul orbilor s-au ocupat si doi experti romani, H. STAHL si A. BOIA.

Ca aspect general scrisul unui orb va prezenta aceleasi caracteristici cu scrisul specific perioadei cand
era vazator, dar va fi evident marcat de fenomenul de dezorganizare cauzat de conditiile deosebite in
care se realizeaza executia ( fig. 2, ANEXA 2).

Dupa A. BOIA, principalele dominante ale scrisului cursiv al orbilor sunt urmatoarele:

incetinirea si sovairea scrisului ;

pierderea randurilor si incalcarea lor datorita lipsei de control vizual;

distantele dintre randuri sunt inegale, spatierea este exagerata;

omisiuni de litere, cuvinte, datorita neconcordantei dintre gandire si ritmul incetinit de transcriere a
acesteia;

puncte de odihna si legare a cuvintelor, pentru a nu pierde contactul cu hartia sau cu randul;
scrierea in alb, cerneala sau pasta se termina si orbul nu sesizeaza, scriind in continuare litere si
cuvinte intregi care nu se mai imprima;

uneori se poate observa omisiunea anumitor trasaturi grafice: punctul minusculei " i " sau bara
minusculei " t ".

3). Mana. Un prim aspect care intereseaza este cel al "conducerii mainii de catre alta persoana".
Persoanele foarte bolnave sau in varsta solicita ajutorul altora pentru a intocmi un act, situatie des
intalnita la realizarea testamentelor. Stiind ca valabilitatea celor olografe este conditionata de
executarea scrisului cu pro-

Nu este obligatoriu ca scrisul tuturor persoanelor in varsta sa prezinte tremuraturi fiziologice: " .am
intalnit persoane peste 75-80 de ani al caror scris (.) nu prezenta aproape nici o modificare, singurul
semn observat fiind o usoara zigzagare a trasaturilor, aproape imperceptibil si uneori un numar sporit
de intreruperi." L. IONESCU, op cit., pag 47.

pria mana , testatorul isi lasa mana ghidata de catre o persoana straina, ceea ce se reflecta in
aspectul grafismului astfel obtinut.

Functie de gradul de cooperare a celor doi scriptori se disting doua situatii, denumite in literatura de
specialitate in felul urmator: "mana inerta" si "mana ajutata".

Mana inerta se intalneste in cazurile de afectiuni foarte grave, in care subiectul este in agonie sau se
dovedeste a fi lipsit de orice forta. Mana autorului actului tine sau mai bine zis se sprijina pe
instrumentul scriptural si este lasata libera - "moarta", fiind condusa de mana celeilalte persoane.
Prima este pasiva iar a doua este activa, in aceste conditii este firesc ca scrisul rezultat sa se asemene
cu scrisul celui ce a jucat rolul de ghid. Tot in aceasta categorie se poate include si persoana
sanatoasa, dar total analfabeta, procedeul este acelasi dar consecintele de ordin grafic difera putin
datorita producerii unui fenomen de rezistenta involuntara care se manifesta datorita rigiditatii mainii
conduse.

Mana ajutata constituie o modalitate de cooperare intre o persoana bolnava, insa in stare sa execute
unele gesturi grafice si o alta persoana care accepta sa o asiste. Simptomele de ordin grafic ale unui
astfel de grafism sunt urmatoarele (2) :

aditionarea fortelor este perfecta la trasaturile drepte descendente;

dezacordurile se vor manifesta la trasaturile curbe sau la trasarea anumitor litere - atunci cand unul
din scriptori sare "mintal" o litera dintr-un cuvant;

neintelegeri de executie se ivesc la trasarea unor litere de la inceputul cuvintelor, fiecare scriptor
"tragand" spre pozitia care ii este familiara, ceea ce genereaza numeroase rateuri si reluari.

In continuare o speta ce releva un caz de "mana inerta": G.D. cheama in judecata pe D.M. pentru ca,
prin hotarare judecatoreasca, sa poata beneficia de spatiul locativ la care D.M. renunta in baza unei
declaratii. D.M. insa contesta declaratia mentionand ca este analfabeta nestiind decat sa semneze,
totodata ea pretinde ca actul ar fi fost intocmit de sotia reclamantului, care sub pretextul unui
imprumut si al redactarii chitantei doveditoare, i-a purtat mana executand declaratia din litigiu. Intr-
adevar, in urma examinarii grafice s-a observat ca numeroase constructii din scrisul numitei G.E.,
sotia reclamantului, erau prezente in continutul scrisului incriminat, situatia in fapt prezentand toate
simptomele unui scris cu mana condusa ( fig.3,4,5, ANEXA 2).

Sesizarea acestor cazuri, rar intalnite in practica, ajuta la solutionarea chestiunilor privind
consimtamantul titularului la anumite clauze introduse independent de vointa acestuia. Depistarea
acestor situatii este dificila datorita faptului ca, la nivel grafic,se manifesta prin producerea unor
consecinte similare

Primul care s-a ocupat cu studiul acestora a fost E. LOCARD la Laboratorul de Criminalistica al Politiei
din LYON incepand cu anul 1922.

celor datorate falsului prin imitatie.

Un alt aspect in legatura cu influentele ce pot afecta organul efector, il reprezinta pierderea mainii
drepte, cand persoana este nevoita sa scrie cu mana stanga - asupra acestei situatii vom reveni cu
precizari intr-o sectiune viitoare.

In practica de expertiza au fost surprinse si alte cazuri de modificare a grafismului de acest gen: mana
inghetata, mana inmanusata si mana fortata.

3.3.2.Modificari provocate de factori patologici

Bolile grave dar in special cele mintale, cu si fara lezarea centrilor nervosi, afecteaza profund scrisul.
Modificarile determinate de bolile mintale sunt sesizabile la nivelul grafismului si cunosc o mare
varietate: aspect haotic, tremuraturi accentuate (in special in boala lui Parkinson), randuri orientate in
toate sensurile, omisiuni de litere, uneori grafismul capata o agrafie partiala sau totala, ceea ce poate
face ca scrisul sa devina indescifrabil ( fig. 6, ANEXA 2 ).

Aceste modificari intereseaza sfera examinarilor grafice in ceea ce priveste doua aspecte: pentru a le
deosebi de modificarile produse cu ocazia contrafacerii unui scris si pentru a putea folosi un scris de
comparatie adecvat, adica executat in conditii similare. De mentionat este faptul ca modificarie
produse datorita bolilor, fiind sincere si naturale, intaresc idea de autenticitate a unui scris, de aici si
necesitatea aprecierii diferentiate fata de modificarile inerente unei contrafaceri, care dimpotriva,o
data sesizate si calificate astfel, tradeaza o operatiune de fals.

3.3.3. Modificari provocate de factori mecanici.

Categoria factorilor mecanici include: suportul actului (ce poate prezenta o suprafata plina- adecvata
scrisului sau cu asperitati), pozitia de scriere, instrumentul scriptural, etc. Uneori datele obtinute in
urma analizei acestor parametrii au permis depistarea unor falsuri, asa cum s-a intamplat si in cazul
urmator: Urmele de adancime ale textului si semnaturii de pe un act retinusera, pe verso-ul acestuia,
culoarea neagra a suprafetei pe care s-a aflat documentul la momentul intocmirii, in timp ce data nu
prezenta pe verso aceasta trasatura, ceea ce a determinat concluzia ca a fost adaugata ulterior.

Modificari provocate de anumite stari ale scriptorului.

Modificari ale scrisului pot fi determinate nu numai de stari fizice deosebite cat si de alte stari, cum ar
fi cea psihica sau emotionala. Astfel, poate fi vorba despre starea psihica deosebit de puternica a unui
sinucigas dinaintea comiterii gestului, de emotii puternice: furie, frica si altele , sau pur si simplu
despre o stare de indispozitie, oboseala, graba, etc. Toate acestea se repercuteaza, intr-o masura mai
mare sau mai mica, asupra executiilor grafice.

O situatie deosebita intalnim in cazul scrierii sub influenta starii de ebrietate. Betia alcoolica ocazionala
involuntara este uneori invocata de persoane care contesta un inscris, urmarind anularea actului
respectiv, pe motivul lipsei de discernamant (de exemplu, un inculpat acuzat de bigamie a sustinut ca
a fost dus beat la oficiul starii civile si ca a semnat in registrul de casatorii fara sa-si dea seama ce
face). Ori, aceste imprejurari trebuiesc verificate si apreciate.

In urma unor studii efectuate in conditii de laborator s-a constatat ca degradarea grafismului difera
proportional cu gradul de betie. Gradul mic si mediu permit identificarea autorului, scrisul
necunoscand modificari esentiale care sa-l faca impropriu unei examinari grafice, betia totala, insa,
lasa foarte putine sanse de reusita. Stadiul avansat de alcoolemie determina alterarea functiilor
nervoase si a capacitatii organelor de simt, ceea ce conduce la aprecierea gresita a distantelor,
perceperea eronata a formelor obiectelor, iar gesturile fizice sunt nesigure, toate traducandu-se la
nivelul grafismului obtinut in asemenea conditii printr-o descompunere a acestuia. Un grafism
descompus consta in: constructia simplificata a literelor, coordonarea scazuta a miscarilor si un ritm
lent de executie, ajungandu-se chiar la scrierea incompleta a unor litere sau la realizarea unor semene
indescifrabile. Efecte similare produce asupra scrisului otravirea cu arsenic sau consumul de droguri.

Toate aceste cauze, care supun scrisul la modificari, au fost expuse din ratiuni determinate de faptul
ca, in timpul examinarilor comparative, deosebirile care apar la scrisul incriminat si cel de comparatie
trebuiesc explicate sub aspectul cauzei generatoare. De corecta interpretare a deosebirilor depinde
chiar formularea concluziei.

Ffff

REGIUNILE PALMEI
In functie de locul pe care il ocupa desenele papilare ale mainii sunt structurate dupa cum urmeaza 1:

a) Regiunea digitala cu zonele falangetei, falanginei si falangei, despartite de santurile flexorale;

b) Regiunea palmara cu zonele digito palmara, tenara si hipotenara.

Al doilea criteriu il constituie clasificarea impresiunilor si urmelor palmare dupa regiunile palmei de la
care provine. Fiecare palma cuprinde trei regiuni. In sistemul de clasificare regiunile vor fi notate cu
cifrele romane (I, II, III), precedate de indicativul mainii de la care provine: DI, DII, DIII - palma
dreapta si S I, S II, S III palma stanga. In total vom avea 6 regiuni pentru ambele maini (cate trei
pentru fiecare palma).

Ordinea de notare a regiunilor palmei este urmatoarea:

Ø regiunea digeto - palmara (notata cu I) cuprinsa intre regiunea santurilor de flexiune a falangelor
celor patru degete (aratator, mijlociu, inelar si mic), la partea superioara si santuI de flexiune
metacarpian, in partea inferioara.

Pentru o delimitare mai precisa a acestei regiuni de celelalte, se urmareste directia santului de
flexiune metacarpian, pornind de Ia marginea externa a palmei, pana la locul de jonctiune cu santul
de flexiune de la baza policelui, aceasta linie constituind, de altfel axul transversal al palmei;

Ø regiunea hipo - tenara, (notata cu II) aflata intre santul de flexiune metacarpian Ia partea
superioara, santul de flexiune de la baza policelui, in partea stanga, respectiv dreapta (dupa cum
regiunea provine de la mana dreapta sau stanga) si marginea externa a palmei;

Ø regiunea tenara (notata cu III) localizata intre santul de flexiune de la baza policelui, in partea
superioara si stanga, respectiv dreapta (dupa cum regiunea provine de la mana dreapta sau stanga) si
santul de flexiune de la baza falangei policelui, in partea stanga sau dreapta.
Pentru regiunea tenara:

D sau S III - A ;

D Ill - Ad;

D sau S Ill ∆ dextro sau (S) sinistro (t) - lat triliniar;

D sau S III ∆ dextro sau (S) sinistro (si) - lat simplu;

D sau S III Bod - bideltic oval dreapta;

Emilian Stancu - "Tratat de criminalistica", Editura ACTAMI, Bucuresti, Ed. 2001, p.157.

D sau S III B∆d - bideltic forma spirala dreapta;

D sau S III - LPL - lat creste perpendiculare lat;

D sau S III - LPL - lat creste perpendiculare in prelungire.

Pentru a se restrange si mai mult subgrupurile in cadrul clasificarii pe regiuni, s-ar putea zona
(imparti) regiunea a II-a (hipotenara), printr-o axa transversala fata de care sa se delimiteze anumite
particularitati ale desenului papilar, cum ar fi: lat dublu plasat chiar pe axa transversala, etc.

S-ar putea clasifica in cadrul regiunii in functiune de alte particularitati ale desenului papilar.

1. Functionarea cartotecii urmelor palmare

2. Actualizarea cartotecii

Intr-o prima forma de realizare a clasificarii dactiloscopice palmare, in evidenta trebuie sa fie introduse
numai fiseIe cu impresiuni palmare ale infractorilor ce au savarsit sau savarsesc infractiuni prin a caror
masura pot lasa la fata locului urme papilare. Aceasta conditie ramane valabila chiar daca Ia
infractiuniile pentru care autorii lor au fost cercetati sau condamnati n-au fost lasate astfel de urme.

Amprenta palmara si decadactilara se executa, dupa caz, de subofiterii de Ia arest sau specialistii
criminalisti, odata cu luarea impresiunilor monodactilare.

Consideram necesar ca, odata cu amprentarea palmara, sa se ia si impresiunile digitale, intrucat in


colectiile de fotograme sunt si urme digitale ridicate da Ia cauzele ramase cu autori necunoscuti, care
nu indeplinesc conditiile pentru valorificarea lor Ia dosarul central. Or, concomitent cu examinarea
urmelor palmare, pot fi comparate si cele digitale cu un numar redus de elemente papilare si care nu
pot fi precis stabilite in vederea clasificarii monodactilare.

3. Activitatea de clasificare

Impresiunile palmare vor fi lipite pe regiuni, pe file tip, si se vor carta in ordinea regiunilor stabilite si a
formulelor posibile de clasificare, asa cum au fost exemplificate mai inainte. Pe masura ce se obtin file
cu impresiuni decapalmare, acestea se carteaza, dupa ce s-a stabilit, pe fila de baza, formula
generala, separat pentru fiecare palma.
4. Modul de cartare

Pentru cartarea fotogramelor urmelor papilare se va folosi o fila pe care acestea se vor lipi, in marime
naturala sau, cel mult marite de doua ori. De asemenea, se vor mentiona: data efectuarii cercetarii Ia
fata locului, de pe ce obiecte s-au ridicat aceste urme, regiunea palmei care le-a creat, alte date
necesare pentru cartoteca. Pe aceeasi fila vor fi lipite si fotogramele urmelor papilare digitale
nedefinite, incomplete, cu care se vor efectua comparatii in clasorul decapalmar.

In principiu, urmele palmare pot fi cartate in clasor asa cum au fost ridicate de Ia fata locului, dupa ce
au fost prelucrate, fara a le mai imparti pe regiuni. Acest Iucru este posibil pentru ca oricum, se
fixeaza formula pentru fiecare regiune, iar cautarea in clasorul cu impresiuni se face dupa anumite
particularitati ale unei anumite regiuni si, deci, nu se pune strict problema cartarii separate a urmelor.

Pentru a raspunde prompt oricaror solicitari, organizarea in clasor a fiselor se va face cu respectarea
urmatoarelor reguli:

Ø fisele corespunzatoare mainii drepte se vor grupa intr-un clasor, iar cele pentru mana stanga in
altul;

Ø in cadrul fiecarui clasor se vor crea trei compartimente separate pentru regiunile digito-palmare (I),
hipotenara (II) si tenara (III);

Ø fiecare compartiment aI clasorul lui va fi divizat in sertare corespunzatoare pentru fisele ce poarta
amprentele regiunilor desenelor palmare.

5. Operatii tehnice necesare compararii in cartoteca palmara

In ordine, operatorul cartotecii va executa urmatoarele activitati:

Ø verificarea fotogramei urmei palmare, pentru a stabili daca contine mentiunile referitoare Ia locul de
unde a fost ridicata urma, data comiterii faptei, daca au fost efectuate comparatii de excludere;

Ø examinarea urmei, in vederea stabilirii daca urma este apta pentru a i se pune formula, in caz
negativ fotograma urmei se restituie organului judiciar, cu mentiunea sa fie comparata numai cu
amprentele palmare ale persoanelor din cercul de suspecti;

Ø stabilirea formulei palmare;

Ø compararea urmei cu grupul de fise cartate in sertarele ce poarta aceeasi formula;

Ø comunicarea in scris a rezultatului negativ sau intocmirea raportului de constatare tehnico-stiintifica


in cazul pozitiv.

Dupa comparare, urma ramane in continuare in cartoteca pentru a fi comparata cu fisele nou intrate in
clasoare.
Cand se ridica de la fata locului multe urme palmare, daca acestea sunt valorificate operativ prin
expertize sau constatari tehnico-stiintifice pe masura rezolvarii cazurilor de la care au fost ridicate. o
astfel de cartoteca manuala nu mai este eficienta, organizarea ei in sistem automat fiind insa in orice
situatie benefica.

6. Formulele posibile de clasificare si subclasificare palmara, pe regiuni.

In continuare prezentam cateva desene papilare palmare si formulele corespunzatoare acestora.

a) Pentru regiunea digito-palmara (I).

D si SI1 - N3 - a (.) - toate fisele cu impresiuni avand desenul papilar normal, format din creste liniare
sau arcuite, cuprinse intre deltele: a si b, b si c, c si d.

D si SI - a (.) - toate fiseIe cu impresiuni care prezinta, atat inainte, cat si dupa prima delta, un
anumit tip de desen papilar (Iat, cerc). Pentru mana stanga formula se scrie SIN.

D si SI - b (.) - toate fisele cu impresiuni ce obtin un anumit tip de desen papilar numai dupa cea de
a doua delta.

D si SI - C (.) - idem numai dupa cea de a III-a delta,

D si SI - a, b, c, d, () - toate fisele cu impresiuni prezentand un anumit tip de desen papilar intre


delte,

D si SI - a, b, c, (..) - toate fisele cu impresiuni cu un anumit tip de desen papilar, inainte si dupa
deltele a si b (respectiv intre deltele a - b si b - c),

D si SI7 - b, c, d (..) - idem, numai dupa deltele a si c (respectiv intre deltele a - b si c - d)

D si SI8 - b, c, d (..) - idem, numai dupa deltele a -b si c (respectiv intre deItele b - c si c -d),

D si SI9 - exceptional (E) - toate fisele cu impresiuni ce au desene papilare diferite de cele indicate mai
sus.

b) Pentru regiunea hipotenara (II) :

DIIN - DIINi - toate regiunile din aceasta regiune reprezentand vreun tip de desen papilar liniar, este
format din creste papilare usor arcuite,

D si SII - A () - toate impresiunile din aceasta regiune avand numai tipuri de desene sub forma de
arc (simplu, pin),
D si SII - L (.) - idem care contin numai desene papilare sub forma de laturi (simple, liniare, biliniar,
etc.),

D si SII - B (..) - idem ce au numai desene papilare sub forma de cercuri (cu punct, spiral etc.),

D si SII - N (..) - toate impresiunile din aceasta regiune reprezentand vreun tip de desen papilar.
Acesta este format numai din creste papilare, liniare sau usor arcuite.

D si SII - ED sau ES - toate impresiunile din aceasta regiune cu lat dextrodeltic sau sinistrodeltic
deschis in exterior,

D si SII - E ∆ - idem cu doua laturi cu deschidere exterioara si marginite de cate doua delte,

D si SII -E ∆ - idem au un lat cu deschidere exterioara, marginit de doua delte,

D si SII - ∆EI∆ (S) - idem au un lat cu deschidere exterioara si altul cu

EI∆ (D) deschidere interioara marginite de cate o delta,

D si SII - exceptionale (E) - alte tipuri si varietati de desene papilare necuprinse in celelalte
clasificari.

c) Pentru regiunea tenara (III):

D si SIII - A (.) idem ca la regiunea a II-a,

D si SIII - idem ca la regiunea a Il-a,

D si SIII - B (..) idem ca la regiunea a Il-a,

D si SIII - L - L - desen papilar caracterizat printr-un sistem de doua laturi cap la cap,

D si SIII - LPL - tipuri de laturi cap la cap, intre care sunt creste papilare perpendiculare pe axa celor
doua laturi,

D si SIII - LP - tip de desen prevazut cu creste papilare perpendiculare cu lat in prelungire,

D si SIll7 - PL - desen papilar cu creste perpendiculare cu lat in prelungire,

D si SIII - B (c sau I) - desen papilar prevazut cu cerc, in prelungirea


(c sau l) B este alt cerc sau Iat invers, cerc si lat in prelungirea lui fiind un alt desen tip cerc,

D si SIII - exceptionale (E) - alte desene papilare caracteristice ce nu au fost cartate in celelalte
variante.1

Coordonator Jon Anghelescu - Tratat practic de criminalistica, vol. V. cap. II. Sectiunea a IV- a Ed.
Bucuresti 1985 pag. 119 - 120.

hhhhkk

PRELUCRAREA SI EXAMINAREA URMELOR PAPILARE IN LABORATOR

PRELUCRAREA SI EXAMINAREA URMELOR PAPILARE IN LABORATOR

Dupa ce se intorc de Ia Iocul faptei, tehnicienii criminaIisti aduc in Iaboratoare obiectele purtatoare de
urme.

In laboratorul criminalistic, incepe o activitate deosebit de importanta pentru valorificarea ulterioara a


urmelor papilare, care sa fie apte pentru efectuarea operatiunilor comparative dactiloscopice ce vor
duce Ia identificarea persoanei care a Iasat urmele la Iocul faptei.

Prelucrarea urmelor papilare in laborator cuprinde mai multe etape:

Ø revelarea urmelor de pe obiecte purtatoare aduse de Ia fata locului;

Ø fotografierea (realizarea negativului si pozitivului fotografic) urmelor aflate pe obiectele aduse Ia


laborator;

Ø diminuarea urmelor ce nu fac obiectul identificarii faptuitorului;

Ø inlocuirea fotogramelor urmelor papilare apte identificarii faptuitorului.

Diapozitivarea se aplica in cazurile in care urmele fotografiate au fost colorate in alb.

1. Revelarea urmelor de pe obiectele purtatoare aduse la fata locului

Relevarea urmelor papilare in laborator cuprinde aplicarea metodelor de revelare mai dificile cum ar fi:
tratarea cu ninhidrina, examinarea in radiatii U.V., vaporizarea cu acid fluorhidric sau cianoacrilat,
etc., nu exclude si aplicarea procedeelor mai simple. Punerea in evidenta a urmelor ce vor face
obiectul examinarilor poroscopice, iar pentru vizualizare se folosesc exclusiv surse de lumina.

2. Fotografierea urmelor papilare in laborator

Etapa finala a operatiilor succesive de relevare a urmelor papilare este fotografierea. Trebuie insa
precizat ca rezultatul operatiunii de fotografiere este fotograma urmei papilare, care este apta
efectuarii comparatiilor dactiloscopice numai daca va indeplini, cumulativ, doua conditii si anume:

Øimaginea urmei dupa fotograma sa fie similara imaginii urmei aflate pe obiectul de pe care a fost
ridicata;

Øimaginea urmei de pe fotograma sa prezinte crestele papilare negre si santurile papilare albe.

Tehnicianul criminalist inainte de a incepe fotografierea urmelor papilare, trebuie sa stabileasca


mecanismul formarii urmei, sa se convinga daca desenul urmei a fost format de creste papilare ori de
santuriIe papilare si in raport cu aceasta, va proceda Ia efectuarea diapozitivarilor si inversarilor
fotografice ale imaginii urmei.

La fotografierea urmelor papilare este bine sa se respecte urmatoarele reguli generale:

Ø urma papilara se va fotografia impreuna cu intregul obiect purtator sau cu o parte a acestuia,
suficienta pentru a dovedi ca urma se gasea acolo si nu in alta parte;

Ø se va realiza o imagine cu intregul grupaj al urmelor papilare si apoi imaginea fiecarei urme,
separat;

Ø langa imaginea urmei papilare se va aseza un element metric pentru a se putea realiza ulterior
fotograme marite Ia scara;

Ø iluminarea urmei va trebui sa fie uniforma si sa asigure un contrast suficient pentru obtinerea de
impresiuni clare.

O atentie deosebita trebuie acordata fotografierii urmelor de pe pelicule adezive unde iluminarea da
straluciri parazitare. Urmele care au fost lasate pe sticla sau alte obiecte transparente ori cu suprafata
Iucioasa pot fi fotografiate chiar daca nu au fost revelate.

Fotografierea urmei sub un fascicul de Iumina dirijat lateral fata de suprafata pe care se afla
urma (unghiul de 45º da relatia de reflexie cea mai avantajoasa).

Daca obiectul pe care a ramas urma este transparent, in spatele sau, Ia 20-30 cm se va aseza un fond
de culoare inchisa (sau complementara cu cea a urmei). Fasciculul de lumina va fi dirijat din partea
opusa suportului urmei si respectiv, aparatului foto, cautandu-se prin incercari unghiul cel mai
favorabil. In unele cazuri este bine ca pe suprafata suportului transparent sa se aseze o hartie neagra
in care s-a practicat un orificiu de marimea urmei de fotografiat.

Dupa obtinerea negativului urmelor papilare, se va realiza, dupa caz, diapozitivarea imaginii acestora
sau copierea direct pe hartia foto si obtinerea fotogramei.

Diapozitivarea se aplica in cazurile in care urmele fotografiate au fost colorate in alb (la revelarea Ior
s-au folosit pulberi deschise la culoare ori fluorescente). Aceasta operatie consta de fapt in
fotografierea imaginii urmei obtinuta pe negativul fotografic.
Diapozitivarea poate duce Ia erori daca nu se tine seama de pozitia pe care o aveau crestele desenului
papilar pe obiectul purtator sau pe pelicula adeziva in cazul transferarii.

Daca negativul a fost realizat prin fotografierea urmei direct de pe obiectul purtator, atunci Ia
diapozitivare va fi asezat in rama dispozitivului de copiat cu gelatina in partea opusa a obiectivului
aparatului fotografic. Daca negativul urmei a fost realizat prin fotografierea peliculei adezive de
culoare alba sau neagra cu care a fost ridicata urma, atunci Ia diapozitivare se va aseaza cu gelatina
spre obiectivul aparatului fotografic.

Obtinerea pozitivului urmelor papilare se realizeaza de regula cu aparatul de copiat prin proiectie.
Negativul fotografic continand imaginea urmelor papilare colorate (sau revelate cu pulberi de culoare
inchisa), fotografiate direct de pe obiectul purtator, se aseaza cu gelatina in jos in rama aparatului de
marit. La fel se aseaza diapozitivele imaginilor urmelor revelate cu pulberi albe.

Exceptie de Ia aceasta regula de copiere, face negativul obtinut Ia fotografierea urmelor ridicate cu
pelicula adeziva de culoare alba, care se va aseza in rama aparatului de marit cu gelatina in sus. Se va
proceda astfel pentru a corecta inversarea imaginii urmei ce s-a produs in momentul ridicarii ei pe
pelicula adeziva.

Sistemele automate de comparare si identificare a amprentelor (A.F.I.S. 2000) asigura fotografierea si


prelucrarea urmelor papilare, oferind, Ia comanda, imaginea negativa, pozitiva, inversata sau marita a
desenului papilar considerat.

Cu ajutorul elementului metric asezat langa urma papilara, in momentul fotografierii se va urmari ca
imaginea urmei pe pozitiv sa fie marita Ia scara 4/1. La sfarsitul operatiei de fotografiere este bine sa
se confrunte imaginea urmei de pe hartia fotografica cu imaginea urmei de pe corpul delict pentru a fi
siguri ca in procesul de prelucrare nu s-au produs erori.

Cu privire la filmele si filtrele folosite Ia fotografierea urmelor papilare, practica criminalistica a


generalizat o serie de recomandari:

Ø fotografierea urmelor se realizeaza de regula cu filme alb-negru pancromatice, de granulatie fina ce

asigura un contrast mediu, sau mare al imaginilor;

Ø in general filmele pancromatice pot fi utilizate cu filtru care asigura contrastul necesar;

Ø pentru amprentele revelate cu negru de sudan sau violet de gentiana Se recomanda filmul de mare
contrast ortocromatic; in unele situatii folosirea unui film color poate da rezultate mai bune

Ø cand contrastul intre urma papilara si fond (obiectul purtator) se obtine prin reflexie intr-o zona
apropiata de infrarosu, sau cand exista o fluorescenta in zonele rosu si infrarosu ale spectrului, se
indica folosirea filmelor infrarosii;

Ø cand amprentele se confunda cu un fond intunecat, un filtru capabil sa ilumineze fondul poate mari
contrastul imaginii (ex.: in cazul urmelor revelate cu violet de gentiana pe un fond verde, se va folosi
filtrul verde);
Ø cu ajutorul filtrului este posibil sa se reduca efectul unui fond imprimat cu mai mute culori (de
exemplu: cand amprentele sunt relevate pe un suport de plastic alb cu imprimeuri culoarea rosie,
utilizarea unui filtru rosu atenueaza culoarea detaliilor imprimate si mareste contrastul urmei digitale);

Ø intr-un alt caz, contrastul intre o pudra de culoare alba si o suprafata oranj poate fi accentuat prin
folosirea unui filtru verde.

Iluminarea urmelor papilare prezinta mare importanta si poate genera mari diferente intre fotografiile
finale obtinute.

Cea mai mare parte a urmelor pot fi fotografiate sub o lumina difuza dar, cateodata este necesara
folosirea unei lumini oblice. razante sau reflectate.

In cazul urmelor groase ramase pe suporturi din plastic, revelate cu cianoacrilat, este indicata
iluminarea coaxiala episcopica.

Gggg

Metode de analiza spectrala

Metode de analiza spectrala

Investigatia criminalistica de laborator reclama frecvente examinari destinate determinarii calitative si


cantitative a elementelor chimice ce intra in compozitia unor probe materiale sau urme de diverse
materii, descoperite in campul infractional, in vederea identificarii sau stabilirii provenientei lor. La
acestea se adauga expertize de genul celor privind cercetarea inscrisurilor, a armelor de foc si urmelor
lor, a substantelor toxice etc., ceea ce face necesara apelarea la metode stiintifice de investigare cu un
inalt grad de precizie si sensibilitate, dintre care un loc distinct il ocupa metodele de analiza spectrala.

La baza axestor metode sta raportul existent intre materie si radiatie. Radiatiile electromagnetice
folosite in analizele spectrale cuprind o gama foarte larga, in care intra atat radiatii spectrale vizibile
cat si cele invizibile: radiatiile x, ultravioletele si cele infrarosii.

Raportat la modul de obtinere a spectrului, instrumentele de analiza se impart in aparate spectrale cu


prisma si aparate spectrale cu retea. Dupa modalitatile de inregistrare a razelor analizei, aparatele
sectrale se impart in: spectrografe, spectroscoape si spectrometre.

Pe langa dispozitivul de obtinere a spectrului, aparatul spectral are urmatoarele componente mai
importante: o sursa de lumina si un dispozitiv de observare si inregistrare a spectrului.
Avantajele analizelor spectrale sunt multimple. Cele mai importante sunt:

Analiza spectrochimica se caract. prin precizie, sensibilitate si rapiditate;

Pt efectuarea ei nu sunt necesare cantitati mari de substante, uneori chiar sunt de ajuns cantitati
infime;

Analiza spectrala este indispensabila in numeroase domenii ale criminalisticii: cercetarea urmelor-
materie (organica, anorganica) sau a resturilor de materiale intalnite de exemplu in incendii, accidente
de circulatie, in cercetare urmelor tragerilor cu armele de foc, a falsurilor, etc.

Precautii:

Analiza spectrala prin emisie are caracter distructiv. De aceea, organele judiciare care dispun
expertize ce urmeaza sa fie efectuate asupra unor urme- materie, aflate in cantitate mica, prin
metode analitice de genul expertizei spectrale, trebuie sa atraga atentia expertului sa nu apeleaza la
ac metoda decat dk nu este alta posibil de investigare stiitifica.

Analiza spectrala prin absorbtie este indispensabila in analiza lichidelor, corpurilor amorfe, acristalelor,
sau a unor probe ce contin peste 3 elemente chimice care se manifesta in aceeasi regiune a spectrului.
Insa si in legatura cu aceasta metoda exista neajunsuri datorita posibilitatii producerii unor erori in
analiza din cauza proceselor fizico-chimice ce au loc in probe sau aparaturii.

Gggg

Cercetarea urmelor de sange

Urmele de sange detin o pondere particulara in cadrul investigarii criminalistice.

Sangele detine aproape 1/13 din greutatea unei persoane si se compune din 2 parti principale: plasma
si elementele celulare formate din globule rosii- hematii, globule albe - leucocite si trombocite.

La fata locului urmele de sange se prezinta sub forma de picaturi, stropi, dare, si sunt consecinta unei
actiuni violente exercitate asupra corpului persoanei, de natura sa determine, direct sau indirect, leziuni
ale vaselor sanguine.

Culoarea urmelor de sange difera in functie de vechimea, cantitatea, natura suportului si factorii care
actioneaza asupra lor: temperature, lumina, agenti fizici si chimici. O urma proaspata are o culoare
rosu-stacojiu si un luciu caracteristic. Cu timpul luciul dispare iar culoarea se transforma in maroniu si
negru.

O influenta importanta asupra urmelor de sange o au actiounile exercitate de om, respective de persoana
care cauta sa indeparteze pata prin razuire, spalare sau prin distrugerea suportului sau a portiunii sale
care contine urma, cum ar fi de pilda arderea prosopului, a batistei, decuparea unei portiuni din material,
etc.

Expertiza urmelor de sange incadrata in categoria mai larga a expertizelor biocriminalistice este
destinata sa ofere clarificari la numeroasele intrebari formulate de organele judiciare si anume daca
urma este sau nu este sange, daca este de natura umana sau animala, caror grupe din sistemul AB0,
serice, enzimatice sau limfocitare apartine sangele, care este organul din care provine, daca contine
alcool sau elemente de natura toxica, sangele apartine unui barbat sau unei femei, care este vechimea
aproximativa a urmei, etc.

Descoperirea urmelor sangvinolente

Cautarea urmelor de sange se efectueaza potrivit particularitatilor locului sau suportului cercetat, ea
fiind orientata in cateva directii principale:

imbracamintea si corpul persoanelor antrenate in infractiune, urmele pot ramane in profunzimea


tesaturii, la cusaturi, in mansete, pe rama pantofului, sub unghii, in par, etc.

Portiunea de teren si obiectele aflate la locul savarsirii infractiunii sau in locul in care a fost gasit cadavrul
(covoare, dusumea, ziduri, usi, etc);

Instrumentele folosite in savarsirea infractiunii (cutite, topoare, etc)

Instalatii sanitare, vasele alte obiecte ce ar fi putut servi la inlaturarea urmelor sau la transportul
cadavrului.

Depistarea petelor suspecte se face cu surse de lumina care dispun de filtre de culoare (rosii/verzi)
capabile sa scoata mai bine in evidenta urma. Frecvent se foloseste lampa de radiatii UV. Este necesar
sa se aplice si metode biologice pentru a se stabili daca pata este intradevar de sange.

Primele reactii la care se apeleaza au un caracter orientativ sau de probabilitate, pe baza de apa
oxigenata sau luminol. Alte reactii relativ specifice sunt cele determinate de acidul sulfuric,reactivul
Medinger sau reactivul Adler. Folosirea reactivilor tb sa se faca cu prudenta pt a lasa deschisa posib
examinarii complexe a urmelor in conditii de laborator.

Fixarea: prin descriere in procesul - verbal, fotografiere. Precautii pt prevenirea contaminarii urmelor si
de aici anularea posib de investigare genetica.

Ridicarea urmelor de sange - prezinta particularitati indeosebi in cazul celor ce se gasesc pe obiecte
care nu pot fi transportate.

Pete uscate se pot razui sau racla impreuna cu o parte din suport (urme pe ob care nu pot fi transp).

Balti - se pot absorbi cu pipeta sau hartia de filtru, insa vor tb examinate cu max urgenta.

Pe zapada se ridica prin introducerea sub ac a unei hartii/tifon

Crengile, frunzele se taie, pamantul, nisipul se ridica cu totul.

Nu se ambaleaza ob purtatoare de urme de sange in stare uda si mai ales in material plastic. Nu se
ambaleaza imbracaminte sau obiecte purtatoare de pete de sange in saci de plastic ci in saci de hartie.
Expertiza biocriminalistica a urmelor de sange

Expertiza urmelor de sange incadrata in categoria mai larga a expertizelor biocriminalistice este
destinata sa ofere clarificari la numeroasele intrebari formulate de organele judiciare si anume daca
urma este sau nu este sange, daca este de natura umana sau animala, caror grupe din sistemul A.B.O.,
serice, enzimatice sau limfocitare apartine sangele, care este organul din care provine, daca contine
alcool sau elemente de natura toxica, sangele apartine unui barbat sau unei femei, care este vechimea
aproximativa a urmei, in ce conditii este posibil sa se fi format urma, careia dintre pers indicate in actul
de dispunere a expertizei i-ar putea apartine sangele, daca poate fi satbilit profilul ADN etc.

Gggggg

Cercetarea urmelor lasate de picioare

Cercetarea urmelor lasate de picioare

Sunt folosite destul de rar in activitatea de identificare, considerandu-se ca au mai putine posibilitati
de individualizare datorita numarului relative redus de elemente caracteristice, cu exceptia celor
specifice crestelor papilare de pe talpa piciorului.

Din categoria urmelor de picioare fac parte:

urmele plantei piciorului - ale piciorului gol;

Play

Unmute

%1.18 :Loaded

Fullscreen

urmele piciorului semi-incaltat;

urmele de ciorapi sau de incaltaminte.

Urmele plantei piciorului si anume cele formate de piciorul gol sunt cele mai valoroase pentru
individualizare, deoarece amprenta plantara (amprenta talpii piciorului) poate servi la o identificare
certa a individului, echivalenta cu identificarea bazata pe amprentele digitale.
Urmele piciorului semiincaltat sau ale ciorapilor reproduce forma generala a plantei piciorului, a
regiunilor sale si a tesaturii.

Urmele de incaltaminte daca sunt formate in conditii corespunzatoare (de ex. urme statice in pamantul
moale) pot reflecta elemente caracteristice utile identificarii.

In legatura cu urmele de nu trebuie sa confundam o urma dinamica (prin excelenta o urma de


alunecare) cu urma create de piciorul aflat in mers, urma de natura statica.

Descoperirea urmelor de picioare:

Presupune cercetarea suprafetelor pe care este posibil sa se calce (parchet,linoleum, covoare,


sol). Aceasta activitatev poate fi asociata cu cautarea si prelucrarea urmelor de miros de catre
cainele de urmarire. Descoperirea si revelarea urmelor piciorului gol nu difera cu mult de cercetarea
urmelor de maini, in alternativa formarii lor ca urme latente.

Urmele de incaltaminte, in masura in care nu sunt vizibile sunt ceva mai greu de descoperit, cautarea
lor facandu-se cu ajutorul unei raze incidente de lumina. Pentru urmele pe suprafete de genul
covoarelor se folosesc dispozitive pe baza electricitatii statice. F imp este conservarea urmelor supuse
act unor factori de natura sa le distruga (ploaie, vant, etc). Dupa descoperire si revelare este
obligatorie masurarea urmelor.

Ridicarea prin mulaj a urmei formate in adancime se desfasoara imediat dupa fotografierea sau
desenarea urmei pe o coala de calc, asezata pe o bucata de geam deasupra urmei. Substante de
mulare: ghips, plastilina, parafina, latexul, etc.

Se impune o pregatire speciala a urmei si mulajului mai ales in conditiile formarii acestora in nisip,
pamant zgrunturos sau moale, in zapada, etc. Astfel:

urmele formate in nisip necesita o intarire prin pulverizarea unui strat subtire de sarlac, precum si
pulverizarea de ulei, pentru a preveni aderarea nisipului la mulaj;

la urmele formate in pamant zgrunturos se astupa gaurile prin presararea de parafina razuita care se
incalzeste si se intinde uniform, oprind scurgerea pastei de gips in pamant.

urmele care prezinta prea multa umiditate sunt intarite prin presararea unui strat foarte subtire de
gips, dupa care se pulverizeaza un strat fin de ulei;

dupa urmele in zapada se poate efectua un mulaj din sulf topit, datorita proprietatii acestuia de a se
raci rapid, fara a-si pierde prea repede fluiditatea.

Interpretarea elementelor cararii de urma

Cararea de urme constituie obiectul cercetarii atente la FL dat reflectarii unor caracteristici individuale
ale persoanei care pot oferi indicii pretioase. Elemente care caracterizeaza o carare de urme:

directia de miscare sau axa cararii de urme este linia mediana ce trece prin intervalul cuprins intre 2
siruri de pasi, indicand directia de deplasare;
linia mersului - o linie franta formata din segmentele care unesc intre ele partile din spate ale fiecarei
urme;

latimea pasului luandu-se in calcul extremitatea interioara a calcaiului;

ungiul de mers masurat intre axa cararii de urme si axa longitudinala a talpii.

Interpretarea la fata locului

Din urmele izolate pot fi desprinse date referitoare la nr pers, sexul, talia si varsta, greutatea
aproximativa etc.

Cararea de urme contine date ref la directia de deplasare, caracteristicile mersului, eventuale defecte
anatomice, inaltime, starea psihofizica (de ex lung. pasului barbati mai mare cu 20 cm femei, unghiul
pasului este mai mic la femei, batrani si copii). Neregularitatile aparute in mers pot indica nu numai o
anumita strare psihica sau patologica, dar chiar si incercari de derutare a cercetarilor (mersul cu
spatele, cararea in spate a unei persoane ori a unei greutati), se mai poate stab daca pers cunostea
locul, daca a fol lumina pe timpul noptii, daca a stat la panda, etc.

Hhhhh

STRUCTURA PIELII SI FORMAREA CRESTELOR PAPILARE

STRUCTURA PIELII SI FORMAREA CRESTELOR PAPILARE

Pielea este invelisul care imbraca intreaga suprafata a corpului uman. Ea este formata din trei straturi:
epidermul dermul si hipodermul. (fig.1)

Epidermul este partea exterioara a pielii, fiind alcatuit din mai multe straturi de celule epiteliale.
Celulele superioare ale epidermului sunt celule moarte si formeaza un strat cornos relativ dur, care
face din epiderm un invelis protector al pielii.

Dermul sau pielea propriu - zisa este un tesut fibros, viu, conjunctiv si elastic. El contine vase capilare,
vase arteriale si venoase precum si terminatiile a numerosi nervi senzitivi.
Fig. 1

Emilian Stancu, op. cit., p. 118

Hipodermul este stratul cel mai profund, situat sub derm, care face legatura intre piele si organele
interioare. La punct de contact cu Epidermul, la partea sa superioara dermul prezinta o serie de
proeminente, de ridicaturi conice, care se numesc papile. In varful papilelor, ce sunt strabatute fiecare
de cate un canal, se afla porii prin care, dupa cum am aratat, este eliminata transpiratia.

Papilele dermice sunt insiruite liniar, unele langa altele. Randurilor de papile le corespund randurile de
creste papilare situate la suprafata dermului. (fig.2).

Crestele papilare care se formeaza la suprafata dermului au o inaltime ce variaza intre 0,1 - 0,4mm. si
o latime intre 0.2 - 0.7mm.. Ele sunt despartite de niste ,,santuri papilare", ce au aceleasi dimensiuni
ca ale celor care le separa.
Fig. 2

Forma crestelor papilare de la suprafata dermului este reprodusa de stratul epidermic ceea ce face ca
in exterior epidermul sa prezinte aceleasi caracteristici ca si dermul. Sudoarea excretata de glandele
sudoripare si substantele grase (sebum) secretate de glandele sebacee formeaza la suprafata
epidemului un strat de saruri si grasimi care, la contactul cu un obiect, se depun pe acesta si redau
intocmai forma crestelor papilare.

De asemenea crestele papilare sunt legate de simtul tactil datorita terminatiilor sensitive care sunt

localizate in derm si cu cat papilele, in consecinta, crestele papilare sunt mai numeroase, cu atat

simtul tactil este mai dezvoltat. Prin aceasta se explica si multitudinea de creste papilare existente pe

suprafata interioara a mainilor si picioarelor.

Crestele papilare existente pe suprafata pielii, de pe interiorul mainilor si de pe talpa picioarelor


formeaza desenul papilar, un desen pe cat de complicat, pe atat de util in identitatea unei persoane.

Din desenele papilare sunt considerate ca facand parte si incretiturile pielii care strabat transversal
crestele papilare, denumite linii albe, precum si liniile ce se formeaza pe epiderm in zona santurilor
flexorale1. (fig. 3)

Emilian Stancu, op. cit., p.119

Fig 3.

Urmele degetelor descoperite la locul faptei se numesc urme de deget, cele luate experimental poarta
denumirea de impresiuni digitale, iar fotografiile reliefului papilar, obtinute prin fotografierea urmelor
sau a impresiunilor, se cunosc sub denumirea de dactilograme, care de altfel formeaza obiectul de
studiu in procesul de identificare dactiloscopica1.
Ø Dactilogramele sunt de doua feluri:

- dactilograme care reprezinta desenele papilare imprimate voluntar. In limbajul de specialitate


acestea sunt denumite fie amprente papilare, fie impresiuni, fie amprente de comparat;

- dactilograme care reprezinta desenele papilare imprimate involuntar pe un obiect oarecare sunt
denumite urme papilare sau amprente in litigiu.

In functie de locul unde se afla situat pe suprafata pielii desenul papilar, impresiunile si urmele pot fi:

- digitale, cand reprezinta crestele papilare de pe suprafata interioara a degetului;

- palmare, cand reprezinta crestele papilare de pe intreaga suprafata interioara a palmelor;

plantare, cand reprezinta crestele papilare de pe talpa picioarelor2

Gheorghe Pasescu, I.R. Constantin, op. cit., p. 39-41

V. Sava, Manual de dactiloscopie, bucuresti, 1943, p. 35

Gggggg

EXAMINAREA COMPARATIVA A
CARACTERISTICILOR SCRISULUI
EXAMINAREA COMPARATIVA A CARACTERISTICILOR SCRISULUI

SECTIUNEA 1

METODA CERCETARII CRIMINALISTICE A SCRISULUI

Examinarea criminalistica a scrisului are ca principal scop identificarea scriptorilor. Problemele care se
pun cu aceasta ocazie sunt:

daca doua sau mai multe texte de pe acte diferite sau mai multe mentiuni din cuprinsul aceluiasi act
sunt scrise de o singura persoana;

daca un text a fost scris de persoana pretinsa sau banuita a fi autorul;

daca semnatura atribuita unei persoane a fost executata de aceasta;

daca o semnatura falsificata a fost realizata de persoana presupusa a fi autor.


In toate domeniile criminalisticii, cercetarea se desfasoara dupa criterii stiintifice, obiectul este
descompus in parti componente si studiat. La fel se intampla si in cazul cercetarii scrisului: acesta este
descompus in caracteristicile sale mai valoroase si analizat. Pe scurt, metoda examinarii comparative
consta in studierea scrisului litigios si a celui ce emana de la persoana banuita, putandu-se astfel stabili
identitatea autorului pe cale indirecta.

SECTIUNEA 2

MATERIALELE DE COMPARATIE

Efectuarea examinarii in conditii optime presupune folosirea unui material de comparatie adecvat.
Strangerea pieselor de comparatie - numite si probe de scris de provenienta certa sau corp de scrisuri de
referinta - intra in sarcina organului care solicita expertiza. Aceasta rezulta cu siguranta din formularea
articolului 179 Cod Procesual Civil (" (.) instanta va dispune ca verificarea sa se faca prin expert, obligand
partile sa depuna de indata inscrisuri pentru verificare"), in schimb articolul 127, Cod Procesual Penal,
lasa loc la interpretari (" (.) organul de urmarire penala sau instanta de judecata poate ordona sa fie
prezentate scripte de comparative"). Aceasta face ca la laborator sa ajunga, uneori, numai actul in litigiu
cu indicatia ca partile sa fie chemate pentru a da probe grafice. Ceea ce nu este tocmai correct, pentru
ca este necesar sa existe garantia de autenticitate a pieselor de provenienta certa , cu atat mai mult cu
cat legea procesual civila mentioneaza ca nu pot fi trimise spre expertizare decat inscrisurile netagaduite
de parti.

Materialul de comparative poate consta in: piese preconstituite (scrise liber) si piese scrise la cerere.

PIESELE PRECONSTITUITE

Piesele preconstituite sunt cele executate anterior dispunerii expertizei, ceea ce le confera o deosebita
valoare pentru ca, in general, sunt realizate sincer. Tot in aceasta categorie intra actele scrise in cursul
procesului cum ar fi: declaratiile, notele explicative, procesele-verbale, etc., numite de unii specialisti
"piese intermediare". Piesele acestea trebuie sa fie intr-o cantitate suficient de mare si de calitate cel
putin medie.

Exista si unele acte ce nu pot fi trimise in original (de exemplu cele secrete), in acest caz se pot accepta
fotocopii certificate de organul dispunator sau se recurge uneori la trimiterea unui expert delegat care
sa examineze actul la locul unde se afla depozitat. De ce nu este de preferat ca piesele sa se prezinte sub
forma xerox sau foto? Pentru ca aceste tehnici de multiplicare pot acoperi, uneori, un fals, de aceea este
mai avantajos sa se trimita la examinare actele originale. De asemenea scrisurile de comparatie trebuie
sa fie realizate, pe cat posibil, cu acelasi instrument si intr-o perioada apropiata redactarii actului
litigious (pentru a se evita eventualele erori de interpretare cauzate de modificarile pe care le poate
suferi scrisul in cursul evolutiei sale).

PIESELE SCRISE LA CERERE

Sunt probe grafice date in fata organului de urmarire penala sau a instantei.
Pe baza experientei acumulate de specialisti au fost stabilite unele reguli dupa care se iau probele:

in cazul unui text se va recurge la un continut ( o autobiografie, o declaratie, etc.) care sa atraga atentia
persoanei,astfel incat sa se concentreze si asupra a ceea ce scrie - aceasta atunci cand exista suspiciunea
ca autorul va incerca sa-si deghizeze scrisul;

in continuare se va proceda la luarea unor probe prin dictare. Textul dictat trebuie sa contina fragmente
si cuvinte din actul incriminat, apoi dictandu-se si textul in cauza. Se interzice in mod absolut infatisarea
actului incriminat pentru a fi copiat;

daca textul de expertizat cuprinde cifre se va cere scriptorului sa faca anumite operatii matematice, in
asa fel incat rezolvarea problemei sa-i rapeasca din concentrare;

pentru scrisorile anonime insotite de plicurile respective se vor lua probe si pe plicuri;

cantitativ sunt suficiente, pentru texte, 2-3 probe, iar pentru semnaturi, 5-6 probe care sa contina
aproximativ 5-10 semnaturi fiecare.

Piesele preconstituite vor fi completate de fiecare data si cu probe "scrise liber".

SECTIUNEA 3

FAZELE CERCETARII CRIMINALISTICE A SCRISULUI

Criminalistica este o stiinta recenta, in curs de formare, bazele au fost stabilite dar metodica nu este
unica, neexistand inca criterii rigide. In ceea ce priveste fazele cercetarii criminalistice a scrisului au fost
propuse mai multe sisteme, cel mai raspandit fiind alcatuit din patru etape: cercetarile prealabile,
analiza separata, examinarea comparativa si finalizarea cercetarilor prin punerea concluziei.

CERCETARILE PREALABILE

Au mai mult un caracter auxiliar , dar practica demonstreaza ca tratarea superficiala a problemelor
preliminare creeaza ulterior impedimente, mergand pana la aparitia unor regretabile erori. Cu aceasta
ocazie au loc urmatoarele operatii: determinarea obiectului expertizei, verificarea materialului de
comparatie si cercetarea imprejurarilor pricinei daca prezinta interes pentru efectuarea examinarilor.

1. Stabilirea obiectului expertizei nu ridica probleme deosebite, cu exceptia a doua situatii: cand
cerintele sunt defectuos formulate sau in cazul in care intrebarile depasesc sfera de competenta
a investigatiilor scrisului. Daca formularea este defectuoasa, expertul se va adresa organului
solicitant cerand lamuriri. In cea de-a doua situatie se recomanda totusi specialistului o atitudine
activa daca obiectul este tangential cu domeniul examinarii scrisului.
2. Verificarea materialului de comparative are loc pentru a se vedea daca acesta este adecvat
calitativ si cantitativ. Piesele trimise la laborator trebuie sa poarte viza organului solicitant. Este
de dorit ca viza de neschimbare sa fie plasata astfel incat sa nu afecteze caracteristicile actului de
expertizat (au existat si situatii cand aceste mentiuni au fost amplasate peste semnatura sau o
portiune din textul de expertizat, facand documentul impropriu unei bune examinari). ( fig.14 ,
ANEXA 2)

3.2. ANALIZA SEPARATA

Dupa ce s-au facut verificarile necesare de la etapa precedenta se va trece la realizarea tablourilor
grafice: unul pentru scrisul incriminat si un al doilea pentru scrisul de provenienta certa. Aceste tablouri
contin caracteristicile identificatoare ale celor doua scrisuri. Pentru scrisul din litigiu se va face si o
examinare tehnica in scopul relevarii eventualelor interventii de ordin mecanic sau chimic. Tot pentru
scrisul din litigiu se va evidentia daca prezinta indiciile unei executii naturale, sincere sau dimpotriva
daca prezinta indiciile specifice contrafacerii, in cea de-a doua situatie scrisul incriminat va fi analizat in
continuare dar catalogat drept suspect. Oricat de evidente ar fi urmele de fals, o concluzie certa se
poate da doar in urma examinarilor comparative.

3.3. EXAMENUL COMPARATIV

Consta in confruntarea caracteristicilor obtinute in cursul analizei separate pentru cele doua tipuri de
scrisuri. Ca rezultat se obtin asemanari si deosebiri care vor fi interpretate in cadrul unei ultime etape:
finalizarea cercetarilor.

FINALIZAREA CERCETARILOR COMPARATIVE

Este ultima dar si cea mai importanta etapa, cu aceasta ocazie elementele inregistrate vor fi apreciate si
se va formula o concluzie.

Spre deosebire de alte domenii ale criminalisticii, in care dupa relevarea caracteristicilor de gen si
particulare ale obiectelor cercetate se ajunge aproape automat la stabilirea identitatii sau
neidentitatii,in materie de scrisuri situatia este cu totul alta. Scrisul are o natura variabila ceea ce face ca
un scriptor san nu poata realiza doua texte identice, ca aspect exterior, de aceea asemanarile si
deosebirile nu se manifesta in cazul scrisului ca elemente perfect etalonate. Asemanarile si deosebirile
se apreciaza conform valorii lor identificatoare in cursul unei evaluari care precede formularea
concluziei.

1. Valoarea identificatoare a caracteristicilor grafice.La stabilirea autorilor se foloseste criteriul


valorii identificatoare. Caracteristicile grafice ale unui scris prezinta, mai intai de toate, o valoare
individuala, data de elementele care fac ca scrisul unei persoane sa se distinga de orice alt scris
care il individualizeaza. Dintre caracteristicile cu valoare individuala sunt retinute in scopul
stabilirii autorului doar o parte, acestea sunt cele care au valoare identificatoare.

Valoarea identificatoare este data de insumarea a trei factori: valoarea prestabilita, frecventa aparitiei in
grafismul persoanei, raritatea aparitiei in raport cu scrisul altor persoane.
Valoarea prestabilita este determinata la nivel teoretic pentru cele doua caracteristici: generale si
speciale. Carcteristicile speciale au o importanta decisiva la identificare, dar intre cele doua categorii nu
se poate trasa o linie de demarcatie ca importanta de apreciere. Caracteristicile generale sunt
considerate a avea o pondere individualizatoare mai mica decat cele speciale- aceasta reprezentand
valoarea predeterminata- in practica se intampla insa frecvent ca o caracteristica generala sa se
dovedeasca mai valoroasa decat multe elemente speciale.

Cu cat frecventa aparitiei unei caracteristici in scrisul unei persoane este mai mare,in masura respectiva
creste si valoarea identificatoare.

Sub aspectul raritatii, s-a observat cu prilejul studierii unui numar enorm de scrisuri ca unele
caracteristici grafice sunt foarte commune, in timp ce altele se regasesc la un numar mic de scrisuri.
Caracteristicile grafice de maxima valoare individualizatoare sunt " idiotismele grafice". Acestea
reprezinta constructii cu un grad ridicat de originalitate, iesit din comun. Iata in continuare un caz in
care,pe baza sesizarii unor idiotisme grafice,a fost posibila identificarea autorului: in ziua judecarii unui
proces s-a constatat ca dosarul instantei fusese inlocuit cu un alt dosar ce continea hartii lipsite de
valoare, dispunandu-se efectuarea unei expertize grafice asupra unor mentiuni de pe coperta, pentru a
se verifica daca nu cumva autorul este chiar inculpatul, singura persoana interesata de disparitia
dosarului. Banuiala s-a dovedit adevarata, doua executii grafice insolite care figurau pe coperta
dosarului se regaseau in scrisul inculpatului. Este vorba despre executia minusculei "r" sub forma unui
"x" si prezenta unui mic semn grafic in forma de triunghi la baza constructiei cifrei 4 ( fig. 15, ANEXA 2).
Acestea reprezinta doua "idiotisme grafice" .

Caracteristicile generale pot lua de asemenea aspectul unei constructii idiomatice ( fig.16,17, ANEXA 2).

Valoarea acestor trasaturi originale nu trebuie absolutizata, cele mai pretioase, intr-o examinare, sunt
idiotismele "mai putin aparente", care nu sunt usor sesizabile de orice privitor. Cand sunt aparente
exista riscul reproducerii lor in scop fraudulos, de aceea aprecierea se face cu retinere si in concordanta
cu toate datele obtinute.

2. Evaluarea rezultatelor . Consta in interpretarea asemanarilor si deosebirilor. In teorie acestea sunt


clasificate dupa cum urmeaza:

- asemanari intamplatoare, se intalnesc izolat, nu au valoare identificatoare ridicata pentru ca fac parte
din categoria notelor commune, sunt insotite de deosebiri de esenta;

- asemanari datorate contrafacerii, vor fi prezentate intr-un capitol viitor;

- asemanari de esenta, explica provenienta comuna de la un scriptor unic;

- deosebirile de esenta datorate falsului sau unui autorat diferit;


- deosebirile tolerabile (naturale), ca efect al variabilitatii naturale a scrisului.

Practica si teoria au stabilit cateva principii de care expertul trebuie sa tina cont la evaluarea datelor:

a. Identificarea se face pe baza asemanarilor;

b. Deosebirile trebuiesc explicate;

c. Daca o deosebire nu poate fi explicata, scrisurile au fost executate de doua persoane diferite;

d. Pentru stabilirea autorului nu este necesar ca toate caracteristicile scrisului de provenienta certa sa
se regaseasca la scrisul din litigiu, pentru ca scrisul este supus influentei multor factori;

e. Valoarea identificatoare a unui grup de caracteristici este mai mare decat insumarea valorii
partilor componente si sporeste in progresie geometrica la adaugarea unei noi caracteristici. Orice
caracteristica are o valoare individualizatoare minima. O astfel de trasatura nu va fi luata in considerare
in cursul evaluarilor , insa un grup de caracteristici cu valoare minima are un potential sporit, adaugarea
unei noi caracteristici la grupul existent mareste valoarea ansamblului ca si cum valoarea acesteia s-ar
inmulti cu valoarea grupului grafic respectiv.

Deosebirile se aprecieaza dupa cum urmeaza: atunci cand cantitativ depasesc asemanarile, pledeaza
pentru autorat diferit; cand numarul deosebirilor este mai mic, se apreciaza functie de felul executiei
scrisului din litigiu (daca acesta reflecta o executie naturala, deosebirile vor fi puse pe seama
variabilitatii, daca scrisul pune in evidenta o executie artificiala- se va opera cu ipoteza falsului).

Experienta si factorul subiectiv, care este de nedorit, influenteaza in luarea deciziei. Tehnica moderna
permite folosirea calculatorului la determinarea asemanarilor si deosebirilor dar concluzia finala va fi
trasa tot de catre expert.

3. Concluziile examinarii comparative a scrisurilor. Functie de gradul de certitudine, concluziile pot fi:
categorice sau probabile, exista insa si cazuri in care problema se lasa nerezolvata - exprimata prin
formula: nu se poate stabili.

- concluziile categorice sunt pozitive sau negative, dupa cum se conchide ca o anumita persoana este sau
nu autorul scrisului din litigiu;

- concluziile de probabilitate constau intr-o parere dirijata intr-un sens negativ sau pozitiv, dar la modul
incert. Factorii care determina o astfel de concluzie sunt: insuficienta cantitativa si(sau) insuficienta
calitativa a scrisului din litigiu ( care poate consta uneori intr-un grup mic de cuvinte sau intr-un text
ilizibil). Concluziile probabile se considera ca au un grad de certitudine ce reprezinta 90 % dintr-o
concluzie categorica. Problema care se pune in legatura cu acestea este acceptarea lor ca mijloc de
proba. Unii autori sunt de parere ca o dovada incerta nu poate fi acceptata,in timp ce alti specialisti
sugereaza totusi ca organul solicitant sa tina cont de un asemenea rezultat, nu in sensul de acceptare ca
mijloc de proba ci de directionare a cercetarilor intr-un anumit sens. Argumentul celor din urma este
acela ca o concluzie probabila aduce totusi ceva nou in plan informational, fiind fondata pe o serie de
dovezi stiintifice,care insa sunt insuficiente pentru a trage o concluzie categorica.

- imposibilitatea rezolvarii problemei se exprima prin formula " Nu se poate stabili", cauzele sunt
aceleasi care determina o concluzie probabila cu mentiunea ca materialul grafic este in acest caz mult
mai sarac in elemente grafice, nepermitand luarea unei concluzii.

SECTIUNEA 4

SISTEME DE CERCETARE A SCRISULUI

METODA CALIGRAFIC -DESCRIPTIVA

Numita astfel pentru ca in trecut expertii erau numiti dintre randurile profesorilor de caligrafie si se baza
pe studiul exclusiv al elementelor exterioare ( neglijandu-se aspecte precum : viteza, presiunea s.a).

Metoda caligrafic-descriptiva a fost imbunatatita in anul 1898 de catre Alphons Bertillion, intemeiatorul
serviciului de identitate judiciara din Paris si un criminalist cunoscut al vremii sale. Acesta a pus la punct
procedeul "disociatiei grafice". Documentele de comparat sunt fotografiate si marite, copiile in mai
multe exemplare sunt decupate litera cu litera si pe cuvinte. Literele sunt asezate in ordine alfabetica iar
cuvintele sunt aranjate pe tabele mobile de culori diferite pentru scrisul incriminat si cel de comparatie.
Tabelele obtinute sunt supuse examinarii comparative.

Obiectia adusa acestei metode : neglijeaza elementele neaparente si caracteristicile generale ale
scrisului.

METODA GRAFOMETRICA

O alta metoda "scoala", deschizatoare de drumuri, se bazeaza pe masuratori, calcule matematice,


urmarindu-se o obiectizare a examinarii.

Primele incercari de acest gen apartin lui P. Frazer, P. Humbert, W. Langenbruch. P. Frazer (1899)
propune stabilirea a doua raporturi: de inaltime si lungime a trasaturilor grafice, iar W. Langenbruch
initiaza un sistem bazat pe incadrarea scrisului in figuri geometrice, realizate prin unirea extremitatilor,
operant in special in cazul semnaturilor ( fig. 18, ANEXA 2).

Fundamentele grafometriei, in forma clasica, sunt stabilite de E. Lacard (1920). Studiile sale il duc la
concluzia ca " ceea ce este constant intr-un grafism nu sunt marimile absolute, ci valorile proportionale".
Punerea lor in evidenta se face prin intermediul graficelor ( fig. 19, ANEXA 2).
Obiectii aduse metodei : chiar E. Locard afirma dupa ani indelungati de practica "Operatiile de masurare
sunt foarte greoaie iar mediile obtinute sunt in ultima instanta nesigure, scrisul nu este un proces
mecanic ce poate fi transpus cu exactitate in curbe. Pe de alta parte , aprecierile cantitative iau in
consideratie doar aspectele formale ale scrisului, ignorand miscarea, spontaneitatea sau artificialitatea
gesturilor, gradul de evolutie, adica tocmai ceea ce face din scris o manifestare vie si individuala a
omului".

ALTE METODE MATEMATICE.

Sunt procedee ce au la baza metoda probabilitatilor. De mentionat aici ar

fi incercarile lui S.Smith(1954)si T.Sjoegren.

Sistemul lui Smith denumit "metoda factorului plus-zero-minus" are ca scop declarat doar o identificare
preliminara, in linii mari. Scrisurile sunt analizate simultan, asemanarile sunt notate cu "+", deosebirile
cu "-", factorii fara importanta cu "0" . Totalizandu-se se obtine un bilant ce ofera o

extras din Dumitru Sandu, Falsul in acte, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1977, p. 119.

posibilitate probabilistica de identificare. Acest procedeu ignora distinctia de

valoare identificatoare, unele tipuri de deosebiri nu pot fi cotate la fel ca altele ce au o importanta
redusa.

Sjoegren a preluat sistemul, nuantandu-l dupa cum urmeaza :

+ 1 = semn grafic usor personal ;

+ 2 = asemanare frapanta de trasaturi ingrijite ;

+ 4 = litera executata intr-o maniera originala ;

+10 = orce caracteristica rezultand din vointa neta a autorului de a se distinge.

Deosebirile se noteaza la fel, dar cu " - ".

In concluzie, pentru a nu genera erori ireparabile toate aceste metode pot fi acceptate, dar utilizarea lor
poate contribui numai la o examinare complementara.

Hhhhh
INTERPRETAREA URMELOR LA LOCUL FAPTEI SI VALOAREA
CRIMINALISTICA A ACESTORA
NOTIUNI GENERALE DESPRE URME
Orice stari sau schimbari ale mediului, in ceea ce priveste forma, culoarea, pozitia, etc. produse
direct sau indirect, cu sau fara intentie, printr-o actiune, cu sau fara intentie, constituie urme, daca
se dovedesc a fi legate intr-un fel de fapta investigata de organele judiciare de cercetare si de
urmarire penala.
Literatura de specialitate s-a preocupat de-a lungul timpului, in mod constant, de definirea urmei,
ca notiune a stiintei criminalistice. Astfel, cei mai multi autori considera urma ca fiind orice
modificare materiala produsa la locul si in procesul savarsirii unei infractiuni. Dezvoltarea din ce in
ce mai accentuata a tehnicii criminalistice a avut un rol deosebit in formularea unor definitii cat mai
apropiate de realitate, cea la care ne raliem, definind urma ca fiind modificarea creata la locul
faptei si in procesul savarsirii ei, prin miscarile si actiunea persoanei implicate ori generate de alte
fiinte, de obiecte sau de fenomene care prin aspect, caracteristici, pozitie si continut este utila
cercetarii criminalistice (persoane implicate, victime, infractori, martori, altii )[1].
In cele ce urmeaza vom da cateva exemple de asemenea urme, in functie de elementul sau
categoria elementelor care le produc. Astfel exista: urme produse de obiecte, cum sunt urmele de
pneuri, urmele unor instrumente, urme produse de animale, cum sunt muscaturile, urmele de
copite, zgarieturile; urmele produse de fenomene naturale, de exemplu - trasnetul, incendiul,
inundatiile, urmele biologice, precum saliva sau sangele si nu in ultimul rand urmele produse de
catre oameni - urme de pasi, amprente, urme olfactive sau mirosuri, urme de lovituri[2] etc.

1.2. CLASIFICARI ALE URMELOR


Materializarea actiunii este in general pasiva, un exemplu in acest sens fiind impresiunile sau
deteriorarile, dar in acelasi timp poate fi si activa, cum este unda de aer. Cu toate ca acestea din
urma sunt de o mai mica utilitate, nu se poate sustine ca nu ar fi urme atata timp cat reprezinta
rezultatul unei actiuni sau fenomen, cu valoare probanta intr-un anumit context.[3]
Ne raliem opiniei care considera ca notiunea de urma nu poate fi extinsa si la lucruri, avand in
vedere in acest sens prezenta unui obiect la locul faptei sau absenta lui, atunci cand in mod firesc
ar fi trebuit sa se situeze acolo. Aceasta asa-zisa urma a mai fost numita si "urma de omisiune". Un
lucru poate fi pierdut, abandonat sau lasat intr-un anumit loc in mod intentionat de catre faptuitor,
victima sau alta persoana, sau, dimpotriva, luat din locul respectiv. S-ar putea spune, intr-o
asemenea imprejurare, ca se pot trage concluzii privind comportamentul si motivatia celui care s-a
aflat in campul infractiunii, dar acest din urma fapt nu confera lucrului si cu atat mai mult, absentei
sale, calitatea de urma.
Din punct de vedere criminalistic, urmele se clasifica dupa mai multe criterii, insa toate au
contingenta pe diferite planuri cu problema identificarii, cea mai importanta fiind aceea a clasificarii
dupa natura urmei. Urmele care sunt cel mai bine individualizate sunt cele produse prin contact,
aceasta datorandu-se faptului ca redau, in intregime sau partial, conturul obiectului creator si
configuratia exterioara. Din acest motiv ele mai sunt numite "urme-forma" sau "amprente"[5].
Prin intermediul practicii criminalistice, literatura de specialitate a conferit urmelor mai multe
clasificari, dintre care cea mai relevanta si mai adecvata ni se pare cea impartita in: urme
de reproducere, urme formate din obiecte si substante si urme rezultate din explozii si
incendii.
Urmele de reproducere reprezinta rezultatul contactului nemijlocit a doua sau mai multe obiecte,
in urma caruia unul lasa pe suprafata celuilalt diferite urme, care indica caracteristicile sale, cum
sunt, de exemplu - accidentul dintre doua autovehicule, impactul a doua nave sau aeronave.
pentru existenta urmelor de reproducere, in mod inevitabil vom avea in vedere un obiect creator de
urma si un obiect primitor de urma. Cel dintai trebuie sa fie capabil sa creeze o urma, de exemplu:
un obiect ascutit, iar cel de al doilea tip de obiect e necesar sa fie plastic, deformabil si sa retina in
masa sa urme, de exemplu podeaua lustruita retine urme de noroi sau praf pe o perioada
apreciabila.
Avand in vedere cateva criterii de diferentiere, vom putea clasifica urmele de reproducere dupa
cum urmeaza:
Astfel, dupa modul de actiune, urmele pot fi statice sau dinamice
Urmele statice sunt create prin contactul dintre doua obiecte, fara ca intre acestea sa se produca
vreo deplasare. Vom lua ca si exemple in acest sens: urmele lasate pe carosabil de anvelopele unui
autovehicul in miscare si care se deplaseaza cu viteza constanta, urmele mainilor care au apucat
un anumit obiect, urmele lasate pe mobila de un obiect lasat intr-o pozitie anume pentru o
perioada de timp etc. Urmele statice permit stabilirea grupului de obiecte din care face parte
obiectul creator de urme, in unele cazuri putand duce chiar la identificarea individuala. Vom lua in
scopul exemplificarii celor mentionate anterior cazul urmelor lasate de anvelopele unei masini pe
sosea - acestea pot duce in urma unei expertize la identificare tipului de autovehicul de la care
provin, cum ar fi: motocicleta, masina, camion, scooter, motoreta etc.

Urmele dinamice sunt rezultatul alunecarii celor 2 suprafete de contact. Si in acest caz vom lua
urmele lasate de catre un autovehicul, care insa nu se deplaseaza in mod constant, ca si in cazul
urmelor statice, ci care franeaza. Un alt exemplu ar putea fi constituit de urmele unui cutit care taie
un anumit material. Urmele dinamice se formeaza in contactul activ dintre cele doua obiecte, insa
de data aceasta deplasarea celor doua suprafete nu va reda formele obiectului creator in mod
perfect, acestea suferind, in mod firesc, datorita contactului mai puternic, deformari.
Dupa gradul de plasticitate, putem vorbi despre urme de adancime, de suprafata - stratificare, de
destratificare.
Urmele de adancime se formeaza cand obiectul creator este mai putin consistent decat cel care
lasa urma. In acest sens ni se pare extrem de potrivita afirmatia profesorului Ion Mircea, si anume
aceea ca practic are loc o " reproducere in negativ a obiectului creator " in corpul obiectului
primitor. Vom lua cateva exemple evidente in acest sens, cum ar fi urma lasata de un obiect sau
corp uman cazut in zapada sau in noroi sau striatiile create de ghiuturi pe camasa glontului. De
asemenea trebuie precizat faptul ca finetea granularii substantei obiectului primitor influenteaza
calitatea reproducerii.
In cazul urmelor de suprafata densitatea apropiata a celor doua obiecte face ca nici unul din ele
sa nu se modifice, insa are loc un transfer de substanta de pe obiectul creator pe obiectul purtator.
Un exemplu in acest sens este amprenta determinata de transpiratia mainii.
Dupa locul de sedimentare, urmele se vor imparti in locale si periferice. Dupa natura obiectului
creator, urmele vor fi de maini, de picioare si cele create de alte obiecte. Dupa vizibilitate, urmele
pot fi vizibile sau latente.[7]
Urmele formate din obiecte si substante, care pot fi extrem de variate in ceea ce priveste
provenienta lor. Astfel, in cazul unui accident auto aceste urme pot consta in: parti din far, bucati
din parbriz, vopsea, numarul de inmatriculare, ulei, combustibil (motorina sau benzina), bucati de
plastic, oglinzi etc. Aceste urme pot fi de asemenea obiectele abandonate sau uitate de infractor ca
urmare a comiterii unor infractiuni (ex : furt, violare de domiciliu, distrugere etc.), cum sunt daltile,
speraclurile, cutitele, obiecte contondente etc.
Urmele rezultate datorita unor incendii sau explozii se deosebesc de primele 2 categorii de urme
mentionate anterior prin aceea ca pot sa cuprinda diferite obiecte, reziduuri ce sunt partial distruse.
De asemenea, interventia pentru stingerea sau estomparea acestora pot duce la alterare, spargere,
dezasmblare etc.[8]

Sorin Alamoreanu, , Elemente de criminalistica, Editura Alma Mater, Sibiu, 2000, p. 57- 58

Sorin Alamoreanu,op.cit. p.57

Lucian Ionescu, Dumitru Sandu, Identificarea criminalistica, Editura Stiitifica, p. 14

Idem

Lucian Ionescu, Dumitru Sandu, Identificarea criminalistica, Editura Stiitifica, p. 14

Ion Mircea, op.cit. p.125 60

Sorin Alamoreanu, op. cit, p. 59

Sorin Alamoreanu, op. cit, p. 58

Hhhhh

INSTRUMENTE SI APARATE NECESARE EFECTUARII COMPARATIILOR


DACTILOSCOPICE
Pentru efectuarea comparatiilor dactiloscopice, se folosesc instrumente si aparate care ajuta Ia
marirea imaginilor, sporirea vitezei de comparare, masurarea si numararea punctelor caracteristice.
Un instrument pe cat de simplu pe atat de necesar in efectuarea comparatiilor dactiloscopice, este asa
numitul ,,intepator", alcatuit dintr-o veriga (vergea) de oteI cu diametrul de 2 - 3 mm, Iunga de 12 -
15 cm, foarte ascutita Ia cap si maner, asemanator unui creion Ia celalalt capat.

Cu ajutorul Iui se marcheaza Iocurile unde se gasesc punctele caracteristice sau detaliile deosebite de
pe fotogramele ce se compara. Marirea urmelor se realizeaza cu ajutorul Iupelor. Pentru examinarile
in serie se foIoseste Iupa binoculara de cap care prezinta avantajul ca fereste ochii de oboseala si lasa
mainile libere pentru a putea manui fisele cu amprentele. La intocmirea formulelor monodactilare sau
a celor decadactilare secundare, se foloseste lupa dactiloscopica cu picior. Aceasta lupa are lentila
biconvexa si diametrul de 5-6 cm, este montata pe un picior pe care culiseaza in sus si in jos in
vederea reglarii claritatii. Postamentul sau este compus dintr-o rama de metal in care este montata o
sticla plana incolora circulara pe care este trasata linia Iui Galton sau Iinia de calcul. Sticla plana poate
fi inlocuita, dupa caz, cu reticulul gravat cu cercuri concentrice.

Se foloseste frecvent lupa cu stativ si sursa de lumina proprie avand diametre mari de 10 - 15 cm.
Pentru Iamurirea cazurilor dificile, cand desenele papilare prezinta (modificari) asemanari, dar urma
este insuficient de clara or are putine detalii, se folosesc aparate de protectie sau montarea video pe
care imaginile celor doua aparate apar marite si pot fi privite simultan de mai multi specialisti, de la o
anumita distanta. Laboratoarele de dactiloscopie trebuie sa fie dotate cu aparatura necesara executarii
fotogramelor marite la aceeasi scara pe care se marcheaza caracteristicile comune sau deosebirile.

Sistemele AFIS 2000 sunt prevazute cu monitoare si programe pentru marire, vizualizare, marcare si
masurare a tuturor detaliilor caracteristice.

Dddddd

GENURILE IDENTIFICARII CRIMINALISTICE


In analiza identificarii criminalistice distingem doua genuri de identificare distincte:

a) identificarea dupa imaginile fixate material;

b) identificarea dupa imaginile fixate in memorie;[43]

Identificarea dupa imaginile fixate material reprezinta modalitatea cea mai des intalnita si se obtine, in
principal, prin compararea urmelor cu obiectele presupuse a le fi creat sau cu reflectarile acestora.

Identificarea dupa imaginile fixate in memorie se bazeaza pe puterea de memorizare a subiectului


care, in anumite conditii spatiale si temporale, a perceput caracteristicile unui obiect, fiinte sau
fenomen. Desi, imaginile mentale nu reprezinta urme, ele permit identificarea in urmatoarele doua
situatii:

cand obiectul de idntificat este descris de subiect ( invinuitul, victima, martorul relateaza cu privire la
persoanele vazute la locul faptei, la obiectele sau animalele abandonate, pierdute, disparute sau
furate, la zgomotele si luminile percepute - de un anumit tip, fregventa si intensitate );

cand subiectului i se descriu trasaturile obiectului de identificat de catre anchetator sau o alta
persoana;
Identificarea unei bijuterii; Fotografie in detaliu a unei bijuterii;

In ambele cazuri, dupa audierea subiectului, se poate proceda la


recunoasterea obiectului sau fiintei fie direct, fie dupa imaginea sa:
identificarea faptuitorului dintr-un grup de persoane constituit in
acest scop, identificarea dupa fotografiile din albumul cu recidivisti,
confirmarea, infirmarea sau corectarea "portretului robot",indicarea
obiectului cautat dintre mai multe lucruri, identificarea unui cadavru
necunoscut etc.

Desen executat dupa descriere si fotografia infractorului; Identificarea persoanei dupa album;
Fotografie in detaliu dupa album;

Identificarea persoanei din grup;

La identificarea dupa reflectarile materiale se ajunge prin cercetarea stiintifica


efectuata de catre specialisti, iar constatarile se materializeaza intr-un raport de expertiza ( art. 122
C. proc. pen. ) sau de constatare tehnico-stiintifica art. 115 C. proc. pen. ).

Identificarea prin descriere si recunoastere se realizeaza prin activitati de ancheta, in conformitate cu


normele procesuale si cu recomandarile tacticii criminalistice ( audieri, confruntari, reconstituiri ), iar
rezultatele se consemneaza in diferite acte, cum ar fi declaratii, procese-verbale, banda de
magnetofon, planse fotografice.

In literatura de specialitate si practica judiciara se are in vedere si o identificare pe baza


inregistrarilor ( fise, cartoteci, colectii ). Problema identificarii bazata pe o evidenta creata s-a pus cu
foarte mult timp in urma si avea ca scop identificarea persoanelor recidiviste, carora li se intocmea o
fisa de evidenta care continea date bazate pe sistemul antropometric al lui Bertillon, odata cu
anchetarea si condamnarea lor. Sistemul antropometric a fost inlocuit cu sistemul dactiloscopic,
infractorilor intocmindu-li-se fise mono si decadactilare, clasate dupa forme dactiloscopice sau
codificate in diverse moduri. Sistemul dactiloscopic ofera numeroase avantaje, pe langa o identificare
certa a persoanelor care isi atribuie mai multe nume sau in cazul identificarii unui cadavru,
identificarea dactiloscopica ofera posibilitatea identificarii autorului unei infractiuni dupa urmele
papilare.

Constituirea de fise pentru identificarea


persoanei;

In afara acestor evidente, alte inregistrari


privesc cadavrele necunoscute, persoanele
disparute, urmele si obiectele gasite cu ocazia
cercetarilor, inregistrarile de voce, amprentele
dentare, specimenele scrisurilor de mana,
probele dactilografice ale masinilor de scris,
caracteristicile autovehiculelor, descrierea
obiectelor furate.
O inregistrare cu caracter aparte o constituie cea realizata dupa modus operandi, adica dupa
procedeele utilizate pentru savarsirea infractiunii, care s-au dovedit a fi constante la infractorii
specializati, denumiti si " de obicei ". Fisele sunt aranjate pe genuri de infractiuni ( furturi, spargeri,
delapidari, trafic de influenta, prostitutie si proxenetism, violuri, omoruri, droguri ) si clasificate dupa
diverse criterii: locul infractiunii, mijloacele folosite, sistemul de efractie, alegerea victimelor si modul
de abordare etc.

Volumul mare de date rezultat ca urmare a intocmirii evidentelor si necesitatea prelucrarii datelor in
mod operativ a impus introducerea sistemelor informatice pentru gestionarea bazelor de date.
Domeniile cele mai fregvente de utilizare a informaticii in criminalistica sunt cazierele judiciare.

Prezentam pe scurt cateva sisteme si domenii de utilizare a bazelor de date.

A. Gestionarea datelor din fisierele si cazierele judiciare in sistem automat presupune un castig
de spatiu si o economie de personal precum si o ibunatatire a calitatii operatiilor de selectare in raport
cu cele manuale. Relevant este modul in care se reuseste, la nivel national, tinerea unor evidente a
tuturor autovehiculelor existente dupa: numar de inmatriculare, marca si tip, culoare, an de fabricatie
etc.

Dintre modalitatile de operare existente redam schematic pe cel descris de I. Corti[44].

I. Intrarea

Inregistrarea:

a) Fisa si formular referitor la infractiune (IR);

b) Fisa si formular referitor la autorul infractiunii (IS);

c) Fisa si formular referitoare la situatia juridica a autorului;

Operatii automate:

a) Imprimarea benzii magnetice;

b) Controlul erorilor;

c) Crearea benzilor active sau fisierelor pe care se inregistreaza definitiv datele;

d) Punerea la punct sau tinerea la zi a fisierelor;

II. Iesirea

Cercetarea in serie;

Cercetarea prin apropieri succesive;

Cercetarea in paralel prin punctare;

B. Procedee automate de recunoastere a impresiunilor digitale:


Sistemul comparativ bazat pe desen si pe punctele de oprire, elaborat de E. Angst, K.-Frieden, M.-W.
Frun si M. P. Grob, porneste de la datele clasificarii deca si monodactilare cuplate.

Sistemul bazat pe relevarea topografica propus de H.Thiebault - are in vedere reprezentarea


schematica a punctelor caracteristice ale unei amprente, prin simpla reperare a pozitiei lor relative pe
un plan.

Sistemul IMDOC se bazeaza pe inregistrarea datelor intr-o memorie cu acces selectiv. El se foloseste
la fisele de semnalmente, modus operandi si de cazuri, dar si in dactiloscopie.

In sistemul japonez computerul detecteaza automat particularitatile ( opriri si bifurcatii ale crestelor
papilare ) pe care la pune in memorie si le compara.

Sistemul AFIS ( Automated fingerprint identification systems ) include un echipament computerizat


care baleiaza amprenta digitala. Automat se obtine o reprezentare geometrica cartografiata a crestelor
papilare ( forma, directie, detalii ). Raporturile spatiale sunt transpuse in cod binar si cercetate
algoritmic de computer. La amprentele de buna calitate - de pilda cele luate cu tus - sunt codificate
cca. 90 de minutii pentru fiecare deget. Cele latente ofera mai putine detalii, dar sistemul poate lucra
numai cu o parte a hartii de baleiaj, stabilind corespondenta cu o amprenta certa pe baza unei medii
de 15 - 20 elemente. Un avantaj important al sistemului il constituie posibilitatea de " curatare " a
unei amprente fragmentare, prin completarea lipsurilor datorate imbacsirii cu sange si impuritati sau
cauzate de cicatrici si arsuri. Pe de alta parte sistemul este capabil sa evalueze calitatea amprentelor
si sa le " descalifice " pe cele inapte identificarii.

Desi extrem de performant, sistemul AFIS, ca de altfel orice alt sistem, nu da decizia finala. Numai
ochiul experimentat al specialistului va hotara daca exista identitate intre amprenta cautata si cele
propuse de computer.

C. Cercetarea scrisurilor cu autor necunoscut prin prelucrarea electronica a datelor. Aplicatiile


practice, devenite oprationale, se intalnesc in trei domenii: alcatuirea fisierelor ( scriptoteci )
echivaland cu adevarate " caziere " de scrisuri, tinerea evidentei cecurilor false si verificarea automata
a semnaturilor.

In primul caz, avem de a face cu doua sisteme, primul sistem a fost pus la punct de E. Angst si K.
Erismann in colaborare cu M. P. Grob si W. Hofman. Scrisurile sunt clasificate pe baza unor formulare
care au in vedere doua grupe principale de criterii, si anume generale ( miscarea, spatiul si forma ) si
speciale ( modul de finalizare a literelor considerate independent si modul lor de grupare).

Al doilea sistem, intitulat FISH, reprezinta un sistem informational pentru identificarea dupa scrisul de
mana cu ajutorul computerului[45]. Acesta pleaca de la o clasificare bazata pe zece caracteristici , si
anume sistemul de scriere, tipul de legatura, subtipuri de legatura, gradul de legare, inaltimea
depasantelor, forma buclelor, largimea, inclinatia, dimensiunea si punctele. Acestea sunt valabile
pentru scrisurile cursive; pentru altele (cu majuscule, tipografice etc.)numarul elementelor de
clasificare este mai mic sau isi schimba valoarea ( de pilda la dimensiune ).

A doua directie de utilizare a trierii automate a scrisurilor o constituie cecurile, prin alcatuirea de
colectii de cecuri false sau furate.
In ultimul caz, cel al verificarii semnaturilor prin prelucrare automata a datelor, utilitatea este
verificata in sistemul bancar sau ca mijloc de control pentru accesul la informatii, dispozitive si locuri
protejate.

Sistemul MASYS, bazat pe masuratoarea presiunii exercitate asupra instrumentului de scriere.

Sistemul Verisign, pune in evidenta cu deosebire caracteristicile grafometrice ale semnaturii, la


stabilirea carora se admit anumite tolerante.

LUCIAN IONESCU, DUMITRU SANDU - op. cit., pag. 71;

I. CORTI - L'exploitation electronique de l'information par la police judiciaire italienne, in Rev. Int. Pol.
Crim.,nr. 198-199, 1966, pag. 126 si 158;

V. KLEMENT - FISH - a forensic information system for the computer assisted identification of
handwritings, Comunicare Congr. IAFS, Oxford, 1984.

Jjjjj

URMELE FIZIOLOGICE
Urmele fiziologice se gasesc in general sub forma spermei, salivei, transpiratiei, urinei, fecalelor.[1]

Urmele de sperma constau din lichidul seminal rezultat din secretia glandelor seminale masculine in
timpul raporturilor sexuale firesti sau de perversiune sexuala., a masturbarii, polutiei nocturne[2] ori
al ejacularii datorita unor stari patologice. Ele se formeaza prin depunerea spermei eliminate pe
diferite suporturi din imediata apropriere de locul unde se produce ejacularea, cum ar fi e exemplu:
lenjeria intima, prosoapele, cearsafurile, imbracamintea, covoarele, corpul victimei sau al infractorului,
mai ales pe coapse, abdomen, perii pubienii, maini, subsiori, sanii victimei, in anus, vagin etc.

In stare uscata, asa cum sunt gasite in cele mai multe dintre cazuri, urmele seminale prezinta un
contur neregulat, o culoare gri-albicioasa si sunt aspre la pipait, daca se formeaza pe suporturi
absorbante, de tipul tesuturilor din fibre naturale. La suporturile mai putin absorbante, cum sunt cele
din tesaturi sintetice, urmele au un aspect de crusta solzoasa si lucioasa.[4]

Valoarea lor criminalistica are o deosebit de mare importanta in ceea ce priveste cercetarea unor
infractiuni privitoare la viata sexuala, anumitor infractiuni de omor, in cazurile de sinucidere ale
barbatilor prin spanzurare.

Formele si aspectele de prezentare a urmelor de sperma depind in cele mai multe dintre cazuri de
natura si forma suportului, modul in care lichidul seminal a venit in contact cu suportul respectiv,
durata de timp scursa de la formare si pana la momentul descoperirii lor, bolile de care sufera
persoana respectiva, iar in cazul in care sunt lasate de mai multi barbati, influenteaza intr-o buna
masura si acest factor.[5]
Cautarea urmelor de sperma, datorita aspectelor sub care se prezinta pe obiectele purtatoare, nu
intampina de regula, greutati. Ele pot fi descoperite prin cercetarea obiectelor suspecte chiar cu ochiul
liber la lumina naturala, sau folosind lanterna sub diferite unghiuri de incidenta ale razelor pe
suprafata obiectului examinat.

Petele sau urmele de saliva sunt formate prin secretii ale glandelor salivare - apa sau celulele
descumate.[6] Aspectul si dimensiunile acestora sunt influentate de suport, de timpul scurs de la
producerea acestora si pana la descoperire, de mediu si de temperatura.

Urmele de saliva se creeaza prin depunerea lichidului secretat de glandele salivare pe cele mai variate
obiecte. Depunerea se produce fie prin contact nemijlocit al buzelor sau limbii cu obiectele respective,
fie prin eliminarea salivei sub forma de sputa. Ea se compune in cea mai mare parte din apa - 99%,
substante organice - 0,3%, iar restul de 0,7% provine din elemente celulare degenerate provenite din
glande, mucoasa bucala, flora microbiana si substante anorganice.

Petele de saliva pot fi intalnite cu ocazia comiterii oricarei infractiuni, insa sunt mult mai greu de
descoperit decat alte tipuri de urme datorita faptului ca dispar dupa uscare.[8] Pe obiectele cu
suprafete netede saliva nu patrunde in masa acelui suport si din aceasta cauza, atata timp cat e
proaspata, urma se prezinta ca o pata umeda, lucioasa, aproape incolora. Pe masura invechirii se
transforma intr-o pelicula foarte fina, lucioasa. In cazul obiectelor absorbante, imediat dupa depunere,
saliva patrunde in masa acestora, umezindu-le usor. De obicei aceste urme sunt de dimensiuni mici, si
fiind aproape incolore, se observa cu multa greutate pe obiectele purtatoare, afara de situatiile in care
s-au format prin scuipare, in cantitate relativ mare.

In prezent, pe baza examenelor genetice este intru-totul posibila identificarea persoanei dupa urmele
de saliva provenite de la aceasta, in practica fiind semnalate cazuri de stabilire a identitatii persoanei
dupa saliva prelevata de pe tigareta.[10]

Idem

Ibidem

Ion Mircea, op.cit., p.193

Radu Constantin, Pompil Draghici, Mircea Ionita, op.cit., p. 199

Ion Mireca, op.cit. ,p.193

Sorin Alamoreanu, op.cit., p79

Ion Mircea, op.cit., p. 198

Sorin Alamoreanu, op.cit., p. 79

Ion Mircea, op.cit., p.198


Radu Constantin, Pompil Draghici, Mircea Ionita, op.cit., p. 197

Hhhh

NUMARUL DE PUNCTE COINCIDENTE NECESAR INIDENTIFICAREA PRIN


DACTILOSCOPIE
1. Consideratii asupra ,,regulii celor 12 puncte", utilizata pentru identificarea unei persoane
cu ajutorul desenelor papilare.

In conformitate cu practicile actuale, pentru a decide daca urma si impresiunea au fost create Ia
acelasi deget, nu este suficient ca punctele evidentiate sa coincida, ci trebuie sa se prezinte un numar
minim de caracteristici coincidente. Daca nu se gaseste numarul de puncte coincidente cerut,
identitatea nu este considerata ca fiind dovedita.

Practica si teoria identificarii criminalistice cunoaste trei metode aplicate pentru identificarea
dactiloscopica:

1) cantitativa;

2) calitativa;

3) mixta.

Ø Cantitativa in care se impune sa se gaseasca un numar minim obligatoriu de puncte coincidente;

Ø Calitativa la care se apreciaza numai valoarea punctelor de coincidenta, valoare data de frecventa
lor, fara a se tine seama de numarul puncteIor;

Ø Mixta metoda care tine seama in aceeasi masura de calitatea si cantitatea detaliilor descoperite de
amprenta1. Cu privire Ia eficienta diferitelor procedee aplicate in examinarea comparativa a
impresiunilor digitale exista inca pareri divergente2.

In Romania, practica judiciara a asezat Ia baza identificarii dactiloscopice metoda cantitativa,


solicitand in toate cazurile, stabilirea pozitiei identice a cel putin 12 puncte (detalii) caracteristice. Nu
exista o regula generala referitoare Ia numarul minim de puncte necesare pentru o identificare. El
variaza de Ia o tara Ia alta. La stabilirea numarului minim aI punctelor de coincidenta, un rol
important I-au avut calculele facute in 1911 de catre Balthazard, Finalizate prin enuntarea ,,regulii
celor 12 puncte", calcule care nu au mai fost ulterior niciverificate, nici dezvoltate. Teoria in acest
domeniu nu a evoluat de Ia concluziile sale matematice.

Balthazard a adoptat principiul potrivit caruia fiecare amprenta ofera in medie 100 de detalii
caracteristice si ca fiecare din ele ocupa o aceeasi suprafata patrata din cuprinsul impresiunii. Luand in
consideratie, in mod ipotetic, ca intr-o amprenta nu pot exista decat 4 feluri de detalii caracteristice (
inceput de creasta, sfarsit de creasta, bifurcatie si contopire de creste), carora Ie-a atribuit sanse
egale de a aparea in oricare din cele 100 de suprafete, a stabilit ca intr-un patrat poate sa fie prezent
oricare dintre cele 4 detalii si deci, sunt posibile 4 situatii ale desenului papilar in acea suprafata
elementara. Existand rationamentul in cazul celorlalte patrate a stabilit ca numarul posibil de
aranjamente ( amprente digitale diferite) ce pot fi obtinute prin repetarea celor 4 detalii in cele 100 de
patrate elementare care definesc suprafata totala a impresiunii este egala cu 4¹ºº avand valoarea I x
l0 (un numar reprezentat prin 60 de cifre). Presupunand ca doua amprente reprezinta ,,n" puncte
coincidente, se constata dispunand cele 4 detalii in (I00-n) patrate ramase, ca numarul de
aranjamente posibile care contin ,,n"

Unii criminaIisti din strainatate (Edmond Locard. Florentine Santamaria. Andrew J. Brooks-jr) au
admis utilitatea aprecierii calitative a detaliilor caracteristice ale crestelor papilare. O asemenea opinie
manifestata in prezent si de criminalistii din Romania.

Krzystof Kondal. Analiza liniilor papilare, studiul cercetarilor dactiloscopice, in ,,Problemy


Kryminalistyki". nr.46/1964.

puncte coincidente este egal cu 4 . In consecinta, sansa de a intalni o impresiune care prezinta
cele ,,n" puncte coincidente este egala cu 1/4 , deoarece:

numarul de aranjamente favorabile = 4¹ºº = 4¹ºº x 4 =1

numarul de aranjamente posibile 4¹ºº 4¹ºº 4

unde ,,n" constituie numarul de puncte coincidente, care reprezinta un desen papilar format din 4

feluri de detalii caracteristice.

Potrivit calculelor efectuate de Balthazard, a rezultat ca doua amprente cu 17 puncte coincidente pot fi
gasite o singura data Ia un lot de 17.179.869.184. de impresiuni digitale, iar doua amprente cu 12
puncte coincidente Ia un numar de 16.777.216. impresiuni digitale (tabelul I).

TABELUL I

Sansele ca doua impresiuni digitale sa aiba "n" puncte coincidente reprezentate prin 4 detalii cu
fregventa aparitie egala :n 2,3.17.

(folosind rationamentul lui Balthazard)

coincidente se la
Puncte Gasesc
Tabelul nr.I - Ghe. Pasescu. I. R. Constantin. op. cit. p. 236.

In raport cu populatia de pe globul pamantesc, care era Ia acea data de circa un miliard si jumatate,
Balthazard considera ca trebuia sa existe 17 puncte de asemanare pentru a reusi sa afirme cu
certitudine ca doua amprente sunt de Ia acelasi deget.

Totodata, el a aratat ca s-ar putea sa nu fie necesar sa gasim 17 corespondente ca identitatea sa fie
certa. Spre exemplu, daca cele doua amprente pe care Ie comparam apartin unor europeni sau
americani, numarul punctelor poate fi de 12 sau chiar 11.

In acest fel s-a nascut "regula celor 12 puncte". Datorita inradacinarii puternice a acestui prim
rationament matematic, practica si teoria judiciara actuala manifesta uneori rezerve fata de afirmatia
ca o amprenta care are un numar de puncte de coincidenta inferior Iimitei adoptate ar avea valoare ca
proba in justitie.

Consideram nefundamentata o astfel de regula, ce s-a nascut doar din analiza celei mai simple situatii,
intrucat nu au fost studiate mai aprofundat toate detaliile caracteristice ale crestelor papilare.

Dintr-un simplu argument matematic, calculuI lui Balthazard s-a transformat intr-o regula imuabila,
de necontestat, fapt pe care autorul nici nu I-a dorit si nici nu l-a urmarit.

Intr-adevar, patrunzand in esenta rationamentului si a modului de lucru ale lui Balthazard, se


desprinde concluzia ca in calculele efectuate de el n-a luat in consideratie decat 4 feluri de detalii
caracteristice, neglijand alte forme ale crestelor papilare, si n-a tinut seama de faptul ca diferitele
detalii nu au aceeasi frecventa. Au fost neglijate celelalte forme ale crestelor papilare, ca, de exemplu,
podetul (anastomoza), inelul, punctul papilar etc., nu pentru ca n-ar fi fost cunoscute de Balthazard
sau pentru ca el n-ar fi avut posibilitatea sa Ie introduca in formula de calcul, ci pentru ca in acea
vreme dactiloscopia abia se aplica, iar juristii trebuiau convinsi de eficienta metodei. Aceasta nu se
putea realiza decat analizandu-se situatia cea mai simpla, constituita din detaliile cele mai frecvente
(inceput de creasta, sfarsit de creasta, bifurcatie si contopire).

Astfel, Balthazard a demonstrat numai pentru aceasta situatie ca este necesar un numar de 12 puncte
coincidente cand intr-o urma se descopera doar cele patru feluri de detalii caracteristice.

Ce se petrece insa in cazurile in care punctele coincidente sunt constituite dintr-un ansamblu mai
mare de 4 tipuri de detalii, de exemplu din 5 sau din 6 categorii de detalii, si daca, in plus, acestea
sunt foarte rare ? In asemenea situatii sunt necesare tot 12 puncte coincidente ?

Intrebarile de mai sus pun in discutie cateva scaderi ale rationamentului lui Balthazard, care n-a fost
elaborat pentru multitudinea de situatii ce pot aparea, scaderi ce argumenteaza caracterul formal aI
"regulii celor 12 puncte", fetisizata de practica.
Principalele puncte slabe ale rationamentului sau constau in aceea ca limiteaza varietatea de detalii Ia
cele 4 mai frecvente si ca ignora frecventa detaliilor, considerandu-le cu sanse egale de aparitie.

Consideram ca in efectuarea identificarii dactiloscopice este necesar sa se aiba in vedere ca numarul


punctelor de coincidenta, de Ia caz Ia caz si in functie de ansamblul de detalii, poate sa fie variabil.

Daca punctele coincidente sunt formate dintr-un ansamblu de trei feluri de detalii sau numai din doua,
se impune un numar superior "regulii celor 12 puncte". Cu totul altfel se prezinta situatia daca in locul
unui ansamblu de puncte coincidente constituit din 4 tipuri de detalii caracteristice se include unul
format din 6 (adica se includ pe langa cele aratate doua din oricare din urmatoarele detalii
caracteristice: fragmentul, punctul papilar, inelul, carligul, anastomoza, butoniera, depasirea etc.).

Ca sa demonstram faptul ca el n-a avut in vedere decat situatia cea mai simpla vom include chiar in
calculul folosit de Balthazard un ansamblu de 6 feluri de detalii caracteristice, considerandu-le, ca si el,
ca avand sanse egale de aparitie, rezultatul fiind cel din tabelul II.

Tabelul II

Sansele a doua impresiuni digitale sa aiba "n" puncte coincidente reprezentate prin 6 detalii cu
fregventa de aparitie egala: n 2,3.10

(folosind rationamentul lui Balthazard)

se la
Puncte Coincidente Gasesc

6
6

Potrivit acestei concluzii, se constata ca o expertiza, desi a descoperit 10 puncte coincidente (formate
din 6 tipuri de caracteristici si anume: bifurcatie, inceput, sfarsit, contopire, punct papilar si creasta
aderenta), trebuie admisa certitudine drept mijloc de proba in justitie. Aplicand formula lui Balthazard
in acest caz, dar extinzand-o Ia un ansamblu de 6 feluri de detalii, vor rezulta 1/6 , unde "n"=10,
deci 1/6 adica un desen identic se va gasi Ia 60.466.176 de impresiuni.

Tabelul nr. II - Ghe. Pasescu. I. R. Constantin op.. cit.. p. 238.

Rezulta ca vaIoarea celor 10 puncte coincidente formate dintr-un ansamblu de 6 detalii este cu mult
mai mare decat a celor 12 puncte prin considerarea unui
ansamblu de 4 detalii caracteristice (peste 16 milioane de impresiuni, asa cum rezulta din tabelul I).
De subliniat ca, de fapt, valoarea este chiar mai mare de 60.466.176 impresiuni, fiindca nu s-a
introdus si nici nu se poate introduce, in formula adoptata de Balthazard si frecventa de aparitie a
detaliilor.

In cazurile cand se gasesc 7 feluri de detalii ale crestelor papilare, in formula sunt suficiente 9 puncte
de coincidenta (tabelul III).

Tabelul lIII

se la
Puncte Coincidente Gasesc 7

7
7
7
7
7
7
7
Hhhhhh

URMELE DE PICIOARE
Urmele de picioare sunt urme inerente savarsirii celor mai multe categorii de infractiuni, cu toate ca
nu sunt intotdeauna cautate sau puse in evidenta. Urmele de picioare se creeaza in general ca urme
de suprafata de stratificare, dar si ca urme de adancime, putand fi atat statice cat si dinamice, fiind
rareori generate de picioare desculte .

Marginalizarea acestor categorii de urme are unele explicatii, cum ar fi faptul ca infractiunile
inregistreaza ponderi ridicate in mediul urban, unde urmele de picior sunt mai putin vizibile cu ochiul
liber, iar in procesul de dezvoltare a criminalisticii, studiul acestor urme nu s-a desprins ca o ramura
distincta, asemeni celor papilare si au ramas in cadrul traseologiei, alaturi de alte multe tipuri de
urme, fiind tratate ca examinari "ocazionale" de specialistii si expertii criminalisti. Insa in ultimii ani,
pe plan mondial lucrurile s-au schimbat, expertii criminalisti apreciind si dand o valoare tot mai mare
urmelor de incaltaminte . Un veritabil exemplu in acest sens il reprezinta constituirea la nivelul Europei
a unui grup de lucru al Examinatorilor de urme de incaltaminte si instrumente de spargere .

In literatura de specialitate a fost exprimata opinia potrivit careia urmele de picioare sunt numai cele
ale piciorului descult, iar urmele de incaltaminte ar fi urmele lasate de obiecte[4]. Nu putem fi de
acord cu aceasta opinie, intrucat, fiind create de picioarele omului in postura de repaus relativ sau in
miscare, indiferent ca omul este in acele momente descult sau incaltat, afara de caracteristicile
utilizate la identificarea obiectului creator , aceste urme mai contin numeroase date generate despre
persoana in cauza . Spre exemplu, dimensiunile incaltamintei redate in urma produsa indica marimea
piciorului, data prin care se poate face o apreciere aproximativa asupra incaltamintei persoanei
respective, zonele in care se afla particularitatile de uzura a incaltamintei conduc la stabilirea unor
date referitoare la caracteristicile mersului, fara a mai vorbi despre caractersticile cararii de urme, care
furnizeaza si mai multe date despre persoana care a creat cararea respectiva de urme. Din acest
motiv sustinem parerea potrivit careia numai in cadrul urmelor de picioare este locul de studiu si al
urmelor incaltamintei.

La fel ca si urmele de maini, urmele de picioare de la locul faptei pot fi statice sau dinamice, de
adancime si de suprafata, iar acestea din urma de stratificare si de destratificare, cand se prezinta ca
urme vizibile sau latente. Cu toate ca infractorii calca pe diferite obiecte, pe dusumele sau direct pe
sol, urmele de picioare se descopera destul de rar la locul faptei, datorita substantei din care sunt
formate si datorita naturii obiectelor primitoare. Cand totusi sunt descoperite, prin marimea lor,
detaliile pe care le pastreaza din suprafata de contact a obiectului creator cu obiectul primitor, aceste
urme furnizeaza date in legatura cu numarul de persoane implicate in savarsirea infractiunii, punctele
de intrare si de iesire ale persoanelor din perimetru locului faptei, iar in situatiile mai fericite ele pot fi
utilizate la identificarea obiectelor creatoare[7].

Urmele de picioare in mersul obisnuit al omului, in pas grabit sau cand fuge, au un proces propriu de
formare si in cadrul caruia se disting trei faze. Prima faza ia nastere in momentul atingerii calcaiului cu
obiectul primitor si consta in impingerea acestuia in fata si se termina cand procesul trece in pozitie
perpendiculara pe suprafata lui; cea de-a doua faza se realizeaza prin apasarea piciorului asupra
obiectului primitor sub un unghi drept, cand intregul corp se sprijina pe un singur picior, moment ce
marcheaza imprimarea pe sol sau pe un alt obiect primitor a trasaturilor talpii; cea de-a treia si ultima
faza incepe cand piciorul trece de la pozitia sa perpendiculara fata de obiectul primitor la cea oblica,
cand impinge in spate cu varful degetelor solul sau alt obiect primitor si se termina prin ridicarea
piciorului in vederea realizarii urmatorului pas. Acest proces de formare a urmelor este propriu atat la
urmele de adancime, cat si la cele de suprafata, dar fazele sale se disting doar in urmele de adancime,
in sensul ca la calcai se remarca o usoara alunecare in fata, urma propriu-zisa este mai scurta decat
lungimea talpii si arcada mai curbata, iar la varful degetelor se observa o slaba alunecare, de
impingere a solului in spate. Datorita procesului propriu de formare, urmele de adancime in functie de
plasticitatea obiectului primitor, sunt cu atat mai scurte cu cat viteza de miscare este mai mare.

In situatiile cand o anumita persoana, desculta fiind, calca cu picioarele relativ curate pe obiectele cu
suprafete netede, precum parchetul lustruit, covoarele de linoleum, placile de gresie, pe substante
plastice sau pulverulente si de granulatie fina, cum ar fi pamantul argilos sau afanat, praful de ciment,
ghipsul, se formeaza urme ale reliefului papilar plantar cu detalii asemanatoare celor de la maini. Daca
natura faptei, aspectul general al locului in care a fost savarsita, felul obiectelor din perimetrul locului
respectiv lasa sa se inteleaga ca s-ar fi putut crea si urme ale piciorului descult, organul judiciar
procedeaza la cautarea si evidentierea lor prin metode si mijloace tehnice aplicabile la urmele latente
de maini. Insa fixarea si ridicarea, datorita caracteristicilor comune in privinta dimensiunii se vor
realiza cu aceleasi mijloace si metode ca si urmele de incaltaminte, tinandu-se bineinteles seama de
particularitatile lor[9].

Potrivit literaturii de specialitate[10], in categoria urmelor de picioare sunt incluse:

Urmele lasate de piciorul descult[11]

Urmele lasate de piciorul semiincaltat (incaltat cu ciorapi)

Urmele de incaltaminte.

Urmele talpii sau ale piciorului descult sunt cele mai valoroase pentru individualizare, intrucat
amprenta plantara - cu caracteristicile sale papilare proprii, precum si cu particularitatile
morfofiziologice - poate servi la o identificare certa a individului, echivalenta cu identificarea bazata pe
amprentele digitale .
Urmele piciorului descult au o forma specifica in care se pot observa toate particularitatile
morfofiziologice ale plantei piciorului, inclusiv desenul papilar al celor patru regiuni distincte:
metatarsofalangiana, metatarsiana, tarsiana si a calcaiului[13].

Regiunea metatarsofalangiana este cea mai importanta sub aspectul identificarii, datorita
caracteristicilor desenului papilar, ca si frecventei cu care se imprima la fata locului. Regiunea
metatarsiana este si ea intalnita frecvent, spre deosebire de cea tarsiana imprimata partial, iar in ceea
ce priveste regiunea calcaiului, este caracterizata indeosebi prin alterari ale desenului papilar, ca
urmare a bataturilor sau cicatricelor[14].

Urmele piciorului semiincaltat reproduc forma generala a plantei piciorului, dar si caracteristicile
fibrelor din care este confectionat ciorapul purtat la momentul producerii urmei[15]. Aceste urme pot
servi la determinari de grup si chiar la identificare, in cazul in care prezinta elemente de
individualizare, cum ar fi cusaturile sau unele uzuri specifice .

Urmele de incaltaminte pot reflecta caracteristicile materialelor din care este confectionata
incaltamintea, forma si dimensiunile generale ale talpii si tocului, precum si particularitatile desenului
de protectie . Aceste din urma tipuri de urme de picioare, daca sunt formate in conditii
corespunzatoare - cum sunt, spre exemplu, urmele statice, de adancime, in pamant moale - pot
reflecta elemente caracteristice utile identificarii, desi prezinta elemente particulare mai putine .

Urmele de picioare pot ramane la locul faptei atat individual cat si sub forma de carare. Cararea de
urme consta intr-un sir de cateva urme, consecutiv create de ambele picioare pe traseul de circulatie .
Ea creeaza posibilitatea de a studia miscarile de ansamblu ale mersului persoanei care a lasat urmele.
Aceste miscari, fiind formate de-a lungul mai multor ani de viata, sub influenta a numerosi factori
obiectivi si subiectivi, devin proprii fiecarei persoane in parte . Astfel, prin intermediul cararii de urme,
care nu este altceva decat o oglinda in teren a miscarilor in ansamblu pe timpul mersului, se poate
ajunge chiar la identificarea persoanei, daca elementele sale sunt studiate in coroborare si cu alte
urme administrate in cauza.

La studiul cararii de urme se iau in considerare cateva elemente comune care o caracterizeaza,
elemente unanim recunoscute in literatura de specialitate[22], si anume: axa cararii de urme, linia
mersului, lungimea pasului, latimea pasului si unghiul de mers.

Axa cararii de urme, denumita si directia de miscare sau linia de directie, este dreapta ce se traseaza
intre urmele create de cele doua picioare, la egala distanta fata de acestea, cu aratarea sensului
miscarii.

Linia mersului totalizeaza segmentele care unesc, intre ele, extremitatile din spate ale fiecarei urme,
respectiv zona calcaielor. Forma acestei linii este in zig-zag.

Lungimea pasului, masurata intre doua urme consecutive, luand ca reper proiectia tangentei, la
calcaiul urmei, este proiectata pe axa cararii de urme.

Latimea pasului, reprezinta distanta dintre liniile paralele care unesc contururile interioare ale urmelor
celor doua picioare.

Unghiul de mers este format de axa cararii de urme si axa longitudinala a fiecarei urme din
componenta sa. Unghiul de mers este considerat pozitiv cand varful sau este indreptat spre calcai si
negativ, cand orientarea sa este opusa. Axa longitudinala a talpilor, poate fi in unele cazuri paralela cu
linia mersului[23].
Sorin Alamoreanu, op.cit., p.74

Gh. Pasescu, op.cit., p. 96

Acest grup de lucru formeaza European Network of Forensic Science Institute - ENFSI - si isi face
cunoscute lucrarile in publicatia " Information Bulletin for Shoeprint/Toolmark Examiners ", editata in
Finlanda.

Camil Suciu, op.cit., p. 239

Ion Mircea, op.cit.,p.89

Emilian Stancu, op.cit., p. 151; Ion Mircea, op.cit., p.89, Gh. Pasescu, op.cit., p. 96

Ion Mircea, op.cit., p. 90

Ion Mircea, op.cit., p. 90-91

Ion Mircea, op.cit., p. 91

Emilian Stancu, op.cit., p. 122, Gheorghe Pasescu, op.cit., p. 96, Ion Mircea, op. cit., p.89

Urmele piciorului descult se mai numesc si urme plantare

Emilian Stancu, op.cit., p. 152

Gheorghe Pasescu, op.cit., p. 96

Emilian Stancu, op.cit., p. 152

Gheorghe Pasescu, op.cit., p. 97

Emilian Stancu, op.cit., p. 152

Gheorghe Pasescu, op.cit., p. 97

Emilian Stancu, op.cit., p. 152

Ion Mircea, op.cit., p. 100, Gheorghe Pasescu, op.cit., p. 98

Gheorghe Pasescu, op.cit., p. 98

Ion Mircea, op.cit., p. 100-101


Gheorghe Pasescu, op.cit., p. 98, Ion Mircea, op.cit., p. 101, Emilian Stancu, op.cit., p. 156, Camil
Suciu, op.cit., p. 251

Gheorghe Pasescu, op.cit., p. 99

Hhhhhhhhhh

RIDICAREA SI PRELUCRAREA IN LABORATOR A URMELOR PAPILARE


DESCOPERITE LA FATA LOCULUI
1. Ridicarea urmelor papilare

,,Prin ridicarea urmelor papilare se intelege luarea lor sau a obiectului purtator de urme din campul
infractiunii cu scopul de a fi transportat Ia Iaborator, pentru a fi studiate sau de a fi anexate Ia dosarul
cauzei"2.

Dupa situatiile ivite Ia locul faptei si a obiectului primitor aI urmei papilare, se va aplica una din
metodele de ridicare elaborate de criminalistica.

Play
Unmute
%1.02 :Loaded
Fullscreen

E. Locard, op.cit.. p.150 si urm. prezinta diverse metode de fotografiere a urmelor de maini vizibile,
pe hartie, pe suprafete curbe, pe oglinda, pe sticla sau fara revelare.

Ghe. Pasescu. I.R.Constantin, op. cit.. p. 174.

Acestea sunt:

Øprin fotografiere;

Øprin transferarea pe pelicula adeziva;

Øprin mulaj;

Øprin ridicarea obiectelor purtatoare de urine.

2. Ridicarea urmelor papilare prin fotografiere.

Fotografierea este metoda principala de ridicare a urmelor papilare care se aplica ori de cate ori
conditiile de Ia fata locului permite acest lucru. Urmele papilare se fotografiaza Ia laborator unde
exista conditii optime.
Urmele papilare se fotografiaza Ia fata Iocului numai cand obiectul pe care se gasesc nu poate fi
transportat Ia laborator. Urmele papilare invizibile sunt fotografiate numai dupa ce au fost revelate
prin una din metodele descrise.

Atunci cand ridicarea prin fotografiere nu este posibila datorita concavitatii sau convexitatii pronuntate
a obiectelor purtatoare, precum si a altor imprejurari cum ar fi: spatiul restrans, denivelari ale
obiectului purtator, producerea fenomenului de reflexie, etc. se aplica alta metoda de ridicare a
urmelor.

3. Ridicarea urmelor prin transferare pe pelicula adeziva

Transferarea pe pelicula adeziva, denumita si folio se face dupa revelarea si fotografierea urmelor.
Pentru ridicarea urmei cu ajutorul acestei pelicule adezive este necesar ca urma sa fie bine revelata
numai cu una din pudrele colorate (nu si alte metode), dupa aceea se taie o pelicula de culoare
colorata prafului intrebuintat Ia revelare.

Foliile adezive pot fi: transparente, albe, negre iar alegerea lor fiind facuta dupa culoarea urmei. Se ia
apoi pelicula si dupa ce se desprinde celuloidul de protectie de deasupra, se aplica peste urma,
apasandu-se bine cu degetul, dintr-o margine in alta, pentru a se elimina aerul. Se va avea grija ca
pelicula sa nu se miste peste urma, stricand-o. Apoi pelicula se ridica, urma fiind transparenta si peste
ea se aseaza bucata de celuloid de protectie. Trebuie sa se tina seama ca prin transferare urmele se
inverseaza: ceea ce este in dreapta apare in stanga si invers. Urmele revelate cu pudra alba sau de
culori deschise vor avea santuriIe negre si crestele albe, ceea ce reclama inversarea lor pe cale
fotografica, urmand ca apoi pozitivul sa fie comparat din nou cu urma reala pentru a se verifica daca
s-a strecurat vre-o greseala, care poate crea mari greutati Ia descoperirea cazului.

4. Ridicarea urmelor papilare de adancime prin mulaj

In cazul urmelor papilare de adancime in functie de natura obiectului pe care au ramas, pot fi ridicate
cu ajutorul mulajelor cu parafina, stearina, ceara, alginat, latex, ceara cu oxid de zinc, ipsos. Urmele
de adancime ce se ridica prin mulaj se creeaza cand infractorul a pus degetele sau mana pe obiecte
cum ar fii: unt, chit proaspat, obiecte proaspat vopsite, ciocolata, etc.

Dupa ce au fost descoperite si fotografiate, urmele sunt pregatite in vederea ridicarii lor prin mulaje.
Pregatirea consta in: toaletarea urmei si imprejmuirea acesteia cu plastilina (necesara pentru a da o
grosime suficienta mulajului). In general cand obiectul primitor de urma este dintr-o materie care se
topeste usor (cearta sapun, unt) pasta se prepara din ghips, sa fie cernut cu o sita deasa pentru a fi
cat mai fin, lucru care este necesar reproducerii cat mai exacte a constatarii desenele papilare.
Tehnica este asemanatoare celorlalte.

Acest mulaj din alginat poate fi folosit numai Ia urmele aflate pe obiecte consistente: chit, argila,
lumanari. Mulajele obtinute se vor unge cu tus foarte fin si se vor rula pe hartii, recuperandu-se astfel
urma desenului papilar ce va fi apoi fotografiata. Polimerii care se folosesc Ia ridicarea mulajelor de pe
urme sunt urmatorii: ALGELAST, STIRACRIL, SIELAST si STOMALGINA.1

Cand urmele sunt in substante purulente mai intai se intaresc prin pulverizarea unui strat subtire de
sarlac si numai dupa aceea se toarna pasta de mulaj care trebuie sa aiba o anumita fluiditate pentru a
patrunde in toate detaliile urmei.

5. Ridicarea si ambalarea obiectului purtator de urma/e


In cazul urmelor vizibile sau invizibile care se descopera pe obiecte ce se pot ridica de la fata Iocului
(sticle, bucati de geam, bibelouri, etc.), acestea se ridica avandu-se grija sa fie manuite cu multa
precautie (apucandu-se de partile pe care nu pot ramane urme digitale).

Cand obiectele care au pe ele urme digitale trebuie transportate Ia distante mari vor fi impachetate in
cutii, cu grija pentru a proteja spargerea, sau frecarea obiectului pe peretii ambalajului.

Se recomanda impachetarea cioburilor de sticla cu urme digitale folosindu-se plastilina sau cu chit si
se modeleaza sub forma de sul si se infige marginal

de sticla prin grosimea ambalajul departe pe ciob pentru a tine plastilinei sau a chitului. Sticla sau
paharul purtator de urme se ambaleaza intre cateva sipcuIite, asezate de-a lungul sau, Ia capete se
pun placute de Iemn, gasindu-se apoi o metoda prin car sa si fixeze obiectul astfel incat sa nu se mai
miste in timpul transportului. Practica a generalizat folosirea cutiilor de carton cu dimensiuni adecvate
pentru transportarea obiectelor purtatoare de urme. Aceste cutii trebuie supravegheate pe tot timpul
traseului.

Impaturirea materialelor nu se face direct pe urma respectiva distrugand-o.

Sigilarea pe ambalajele in care au fost introduse urmele papilare se aplica un sigiliu, iar martorii
asistenti care participa Ia cercetarea Iocului faptei trebuie sa

1 Emilian Stancu - ,,Tratat de criminalistica", Ed. ACTAMI, Bucuresti, Editia 2001,pag.146.

semneze. In acest fel se clarifica autenticitatea urmelor si a Iocurilor de unde se ridica.

Ffff

POSIBILITATEA FORMARII UNOR CONCLUZII ERONATE IN EXPERTIZA


DACTILOSCOPICA A URMELOR PAPILARE1
O amprenta este nerepetabila si identificarea prin dactiloscopie este certa. In practica se intalnesc
amprente complete numai atunci cand sunt obtinute experimental de Ia persoanele suspecte in
vederea comparatiilor.

Eroarea intr-o expertiza dactiloscopica nu poate proveni din faptul ca s-ar putea descoperi o amprenta
de Ia o persoana nevinovata care sa fie identica cu a autorului faptei, si ca urmare a confundarii
fragmentului Iasat de autor cu un sector asemanator din amprenta intreaga care apartine persoanei
nevinovate. O astfel de eroare poate aparea atunci cand Ia demonstratie se folosesc numai puncte
coincidente cu o frecventa mare de aparitie (inceput si sfarsit de creasta, contopire

Ghe. Pasescu. I. R. Constantin. op. cit. p.274.

si bifurcatie a crestei papilare), numarul acestora este relativ redus (sub 12) iar intre fragmentul de
urma si amprenta de comparat nu exista nici un element de deosebire.

Pentru evitarea erorilor, concluziile expertizei dactiloscopice care se bazeaza pe un numar redus de
puncte coincidente, trebuie sa vizeze detaliile caracteristice de rara frecventa si sa foloseasca categorii
cat mai variate de detalii caracteristice.
Gggggg

DETALII CARACTERISTICE ALE DESENELOR PAPILARE


1. Elementele care stau la baza aprecierii identitati dintre o urma si o impresiune

Sarcina principala a dactiloscopiei este de a constata daca o amprenta incriminata si o amprenta de


comparatie sunt create de acelasi deget, palma si pe aceasta baza, de a stabili identitatea fizica a unei
persoane. Cele doua amprente, reproducand "stampila" crestelor papilare ale aceleiasi zone, pe baza
principiului unicitatii, in mod inevitabil vor avea acelasi aspect morfologic, tinandu-se, bineinteles,
seama de modificarile inerente care apar in procesul de imprimare a acestor desene: in functie de
manevrele ce se desfasoara la locul comiterii infractiunii, de felul si calitatea instrumentelor utilizate
pentru amprentare, de gradul de apasare, de proprietatile materialului pe care raman urmele etc.

Aspectul morfologic, care este aceIasi, demonstreaza identitatea de origine a urmei cu impresiunea si,
in acelasi timp, Ie deosebeste de urmele si impresiunile provenite de Ia alte degete.

Play
Unmute
%1.18 :Loaded
Fullscreen

Dactiloscopia, ca si celelalte ramuri ale criminalisticii care folosesc examinarile comparative in scopul
identificarii, utilizeaza anumite puncte caracteristice sau elemente individuale ce apartin amprentelor
care fac obiectul examinarilor.

In practica dactiloscopica din tara noastra, aceste puncte sau elemente care apartin morfologiei
particulare a unei amprente sunt numite detalii caracteristice ale desenelor papilare.

Detaliile caracteristice care se cauta in campul papilar al unei dactilograme se refera la:

Ø traseul crestelor papilare;

Ø formele porilor;

Ø elemente adiacente desenelor papilare.

Examinarea detaliilor caracteristice descoperite Ia desenele papilare in cauza se face din punctul de
vedere al plasamentului, formei si dimensiuni.

Cand se face referire la plasament, se are in vedere ca un detaliu caracteristic descoperit atat la
amprenta de comparat, cat si la cea in litigiu (incriminata) sa se gaseasca la aceeasi distanta si in
aceeasi directie fata de un alt detaliu comun. De exemplu, un cerc cu punct din nucleul unui desen
bideltic incriminat care se gaseste la o distanta de sase creste papilare fata de delta din dreapta, si pe
directia oblic spre stanga fata de delta, trebuie sa se gaseasca in aceeasi parametri si in desenul
papilar de comparat.
Cu privire Ia forma detaliului, se urmareste ca aspectul sau morfologic sa se reflecte absolut fidel in
ambele amprente. Asa, de exemplu, daca intr-o amprenta incriminata se gaseste o creasta care se
bifurca si isi continua bratele paralel pana la sfarsit, fiind plasata la distanta de doua creste in sus fata
de nucleu, este necesar ca aceeasi forma a crestei sa se gaseasca in acelasi loc si in amprenta de
comparat. Daca in cea de comparat, dupa un anumit drum, cele doua ramuri ale bifurcatiei se unesc
din nou intr-o singura creasta papilara. este evident ca nu exista coincidenta din punctul de vedere al
formei.

Prin dimensiunea detaliilor se intelege ca ele trebuie sa corespunda perfect si din punctul de vedere al
marimii liniare. Un fragment de creasta papilara plasat intre alte doua creste mari trebuie sa aiba
aceeasi lungime in ambele desene care se compara, in cazul ca se conchide spre identitate.
Dimpotriva, diferentele ce se constata in lungimea lor demonstreaza lipsa de identitate, adica faptul
ca nu sunt create de acelasi deget sau palma.

2. Traseul crestelor papilare

Detaliile care coincid se numesc puncte de coincidenta. Cand se gasesc aceleasi detalii caracteristice in
doua amprente care se compara intre ele, intotdeauna se cauta a se stabili daca sunt la fel ca forma,
dimensiune si plasament, puncte de coincidenta.

Daca din acest punct de vedere sunt la fel, se conchide ca detaliile coincid.

In stabilirea identitatii, un principiu fundamental spune ca nu este suficient sa se descopere un numar


oarecare de puncte coincidente, ci, in acelasi timp, este obligatoriu sa nu existe nici un detaliu ne
coincident.

Traseul caracteristic pe care-l poate urma o creasta papilara constituie una din categoriile de detalii
din care se cauta punctele de coincidenta necesare pentru identificarea persoanei pe cale
dactiloscopica.

In practica dactiloscopica din Romania s-au stabilit urmatoarele denumiri22 ale detaliilor caracteristice
(vezi fig. 4.65):

a) inceput de creasta papilara (capat de creasta papilara) este numit Iocul de unde o linie papilara isi
incepe traseul;

b) sfarsit de creasta papilara (capat de creasta papilara) este considerat punctul terminus al traseului;

c) bifurcatie a crestei papilare se numeste punctul unde o creasta se desparte in doua trasee diferite;

d) trifurcatie este considerat punctul in care o creasta papilara se desparte in trei trasee distincte.

e) ramnificatie se numeste acel detaliu intalnit in campul papilar al unei dactilograme in care o creasta
se divide in doua creste cu trasee separate, apoi, dupa un drum de cativa milimetri, una din ele se
desparte iar in doua creste si asa mai departe, intreaga figura avand aspectul unei ramuri;

f) contopire de creste papilare, se formeaza in punctul de pe dactilograma unde doua creste papilare
se unesc;

g) contopire tripla se formeaza in punctul in care trei creste papilare isi unesc traseele intr-unul
singur;

h) fragmentul este o creasta papilara foarte scurta, a carei lungime depaseste doar de cateva ori
grosimea sa si este situata intre alte doua creste papilare de lungimi mai mari;
i) butoniera este forma pe care o capata o creasta care se bifurca, iar dupa un drum foarte scurt cele
doua ramuri ale acesteia se unesc din nou, avand in continuare un singur traseu. Constructia papilara
respectiva are forma unui oval alungit care se aseamana cu o butoniera;

Dr.Valentin Sava, Manual de dactiloscopie, Bucuresti. 1943: dr. Constantin Turai. Elemente de
criminalistica, Bucuresti. 1947: conf. dr. Camil Suciu, Criminalistica, Bucuresti, 1963 si 1972:
Constantin R. Ion, Calculul probabilitatii in dactiloscopie. Suplimentul in slujba patriei nr. I - 2.
Bucuresti, 1964: Ion R .Constantin si Alexandru Dumitru, Posibilitatea micsorarii numarului de 12
puncte coincidente cerut azi in expertiza dactiloscopica. Comunicarea tinuta Ia Simpozionul
international de criminalistica. Moscova. 1968. pubIicata in ,,Revista de medicina Iegala si
criminalistica". nr. 7-8. Bucuresti, 1969 si in revista ..Belugvi Szemle", Budapesta. 1969.
fig. 68 Detaliile caracteristice ale desenului papilar
j) inelul este la fel ca butoniera, cu deosebirea ca este circular;

k) inelul punctat este un cerc care are in centru un punct papilar;

l) depasire, se considera locul unde sfarsitul unei creste papilare depaseste cu 2 - 3 mm. inceputul
alteia care isi are traseul alaturat;

m) creasta aderenta sau carligul este un fragment lipit cu unul din capete de o alta creasta mai lunga;

n) intrerupere se considera locul in care o creasta papilara isi intrerupe traseul apoi, dupa 2 - 3 mm.
reapare si isi continua traseul;

o) punctul papilar este o creasta papilara cu forma asemanatoare unui punct si, de obicei, este situat
fie intr-o intrerupere de creasta, fie in delta sau intre doua creste;

p) grupul de creste papilare este detaliul format din mai multe puncte papilare, insiruite in linie sau
intr-o alta configuratie;

r) triunghiul capetelor de creste se formeaza in locul unde un sfarsit sau un inceput de creasta
papilara este fata in fata cu doua capete de creste care pot fi sfarsituri sau inceputuri de creste;

s) anastomoza1 este o creasta scurta care face legatura intre alte doua creste. Ea se mai numeste si
creasta transversala sau podet;

t) devierea se formeaza cand doua creste care vin una in intampinarea celeilalte cu putin inainte de a
se intalni se inconvoaie brusc si se sfarsesc;

u) creste alternative se considera detaliul care ia nastere in locul unde doua creste paralele ce se afla
invecinate isi schimba pozitiile, astfel una se intrerupe si deviaza usor de pe traseul sau, iar cealalta ii
ia locul trecand prin intrerupere;

v) intersectia este locul unde o creasta se incruciseaza cu alta;

x) reintoarcerea este creasta care dupa ce a parcurs un drum din traseu se indoaie formand o bucla si
se intoarce in sensul din care a venit.

y) de mentionat ca un detaliu caracteristic care mai poate fi luat in considerare este si cicatricea.

Detaliile caracteristice sunt macroscopice si de aceea pot fi distinse cu ochiul liber sau cu o lupa ce
mareste de trei ori. Ele au fost descrise in ordinea frecventei lor de aparitie; Ia inceput au fost trecute
cele care se intalnesc foarte des in comparatiile dactiloscopice, iar catre sfarsitul descrierii sunt
mentionate cele care apar mai rar sau chiar foarte rar.

Detaliile caracteristice dintr-o dactilograma digitala de Ia falangeta se citesc circular, in sensul


mersului acelor de ceasornic, iar axul acestor ace este considerat centrul nucleului dactilogramei date.

La fragmentele de urma, sau Ia dactilogramele palmare Ia care nu se poate stabili tipul de desen
papilar, ele se citesc de Ia stanga Ia dreapta si de sus in jos, adica:

in greceste: anasboniosis=deschidere, gura, in romaneste, in sensul de comunicatie naturala sau


artificiala (chirurgicaIa) intre doua vase sanguine. Prin extensie se foloseste ca termen in
dactiloscopie.
- o creasta care merge de Ia stanga Ia dreapta si se desparte in doua este bifurcare, iar in sens invers
este contopire;

- daca o creasta este dirijata de sus in jos si se desparte in doua este bifurcare, iar in sens invers este
contopire.

Ggggggg

URMELE DE MAINI
Aceste urme sunt create ca urmare a activitatii umane, fiind produse prin contactul mainii cu diferite
obiecte din mediu prin sprijinire, apucare, impingere etc.[1]

Dintre urmele create nemijlocit de corpul omului, cele ale mainilor au fost si sunt utilizate si in prezent
la identificarea persoanelor intr-o masura mult mai mare decat orice alt tip de urma. acest fapt se
datoreaza numeroaselor linii ce strabat fetele palmilor si ale degetelor.

Datorita liniilor papilare, urmele de maini se formeaza in momentul atingerii cu degetele ori cu
suprafata palmei a obiectelor din mediul inconjurator. Pe obiectele cu suprafete netede ele se creeaza
atunci cand mana si obiectul primitor sunt relativ curate. Aceasta se explica prin existenta pe palma si
pe degete a substantei secretate de piele, substanta formata din compusi organici si anorganici, care
nu se evapora prin trecerea timpului. Astfel, urmele o data imprimate pe suprafata obiectului primitor
se pastreaza, cu detaliile create, un timp relativ lung.[2]

Problemele care se pot rezolva prin expertiza urmelor digitale si palmare sunt urmatoarele: relevarea
urmelor latente, identificarea persoanei care a lasat urmele incriminate, identificarea cadavrului
necunoscut, dupa desenele papilare, verificarea semnaturilor prin punere de deget, identificarea
persoanei de la care provin doua sau mai multe fise dactiloscopice intocmite pe nume diferite,
stabilirea mecanismului de formare a urmelor, delimitarea urmelor partial suprapuse.[3]

Prin intermediul urmelor lasate de maini, daca sunt destul de clare, cu suficiente detalii, se ajunge in
mod sigur la identificarea persoanei care le-a creat. Atingerea acestei performante in procesul
cercetarii criminalistice se poate realiza datorita reliefului anatomic de pe partea anterioara a palmei,
si mai ales a degetelor, ce se prezinta sub forma de ridicaturi si adancituri. Ridicaturile acestui relief,
sub forma de creste paralele, se numesc linii papilare, iar adanciturile, santuri interpapilare, iar
intregul lor ansamblu poarta denumirea de relief papilar sau desen papilar.

Posibilitatile de utilizare cu asemenea sanse de izbanda a urmelor reliefului papilar imprimate pe


obiectele atinse de maini sunt deschise de proprietatile constatate la acest relief. Unii autori
evidentiaza trei asemenea proprietati, si anume: unicitatea, fixitatea si inalterabilitatea[4]. Ne raliem
insa opiniei, care la aceste trei atribute ale reliefului papilar, mai adauga si aceea a longevitatii.

In continuare vom descrie si analiza succint cele trei proprietati ale reliefului papilar. Astfel,
longevitatea consta in faptul ca relieful papilar se formeaza inainte de nastere si dureaza pana la
descompunerea pieii. Accidentele si maladiile, indiferent de gravitatea lor, nu cauzeaza incetarea
existentei reliefului papilar. Fixitatea reliefului papilar se manifesta prin mentinerea trasaturilor initiale,
fara nici un fel de schimbare de-a lungul intregii existente. Prin numeroase experimente efectuate
asupra acelorasi persoane, in diferite perioade ale vietii, asupra reliefului papilar, s-a constatat faptul
ca acestea sufera modificari de crestere, schimbandu-i-se numai dimensiunile, pe masura cresterii
mainilor. Unicitatea reliefului papilar este inteleasa astfel ca fiecare persoana are relieful papilar
propriu, ca existenta unica, nerepetabil la alt individ. Numarul imens si varietatea detaliilor crestelor
papilare pe o zona relativ limitata de pe suprafata palmelor, talpilor si degetelor omului, inchid
posibilitatea reala ca acelasi relief papilar sa se poata repeta in mod identic la doua sau mai multe
persoane. Inalterabilitatea reliefului papilar se caracterizeaza prin faptul ca in cursul vietii el nu poate
fi sters, modificat pe cale fizica sau chimica, daca prin metoda aplicata si accidentul produs nu sunt
distruse si papilele de derma.

In functie de plasticitatea materiei pe care se creeaza, urmele de maini pot fi de suprafata sau de
adancime.[7] Urmele de suprafata se clasifica la randul lor in urme vizibile si invizibile.

Urmele vizibile sunt lasate de degetele murdarite cu substante colorante, cum ar fi: sange, vopsea,
cerneala, noroi, praf, ciment, funingine etc. Degetele murdarite cu sange sau vopsea si aplicate in
mod repetat pe diferite obiecte, vor lasa la inceput urme digitale sub forma de manjituri, iar apoi
urmele crestelor vor fi albe, iar cele ale santurilor colorate. In acest caz, urmele de maini vor aparea
ca un negativ al desenelor papilare.[8] Acest fenomen are loc pentru ca la inceput, datorita cantitatii
mari de substanta coloranta, santurile sunt imbibate cu substanta respectiva, si, de aceea, urmele
crestelor papilare nu se disting de cele ale santurilor, avand aspectul unor manjituri. Prin atingerea
repetata a diferitelor obiecte, substanta coloranta aflata pe crestele papilare care sunt in relief, se
subtiaza din ce in ce pana se sterge. Cand pe creste nu se mai afla materie coloranta se vor reproduce
doar urmele santurilor papilare, prin depunerea substantei care se mai afla in ele.

Urmele invizibile, numite in mod curent si latente, raman prin depunerea sudorii si a grasimii umane
de pe piele ca efect al atingerii voluntar ori involuntar, a anumitor obiecte. La crearea acestui gen de
urme pot sa concure si alte substante, deoarece varfurile degetelor, in anumite situatii sunt murdarite
cu o larga varietate de substante invizibile, susceptibile transferului, cum sunt grasimile, unsorile de
pe piesele metalice, produsele petroliere, cremele si vaselinele incolore etc.[9]

Urmele de adancime raman prin imprimarea profilului degetelor, palmei sau crestelor papilare in
diverse materii plastice, precum argila moale, chitul proaspat de pe diferite obiecte chituite, vopseaua,
ceara, anumite alimente etc. La fel ca si urmele mentionate anterior, acestea reprezinta imaginea
negativa a desenului papilar creator.

Sorin Alamoreanu, op.cit., p.71

Ion Mircea, op.cit., p. 53

Radu Constantin, Pompil Draghici, Mircea Ionita, op.cit., p.173

Emilian Stancu, op.cit., p.127

Ion Mircea, Criminalistica, Editura Didactica si Pedagocica, Bucuresti, 1978, p.59, Sorin
Alamoreanu, op.cit., p. 72

Ion Mircea, op.cit., p. 55

Sorin Alamoreanu, op.cit., p. 72; Emilian Stancu, op.cit., p.129

Gheorghe Pasescu, op.cit., p. 158


Gheorghe Pasescu, op.cit., p. 160

Gheorghe Pasescu, op.cit., p. 161

Ggggg

Criterii de clasificare a urmelor infractiunii


Notiunea de urma a infractiunii - orice actiune a oamenilor se reflecta prin transformarile produse
in mediul in care se desfasoara la fel cum orice fapta ilicita produce transformari obiective, sub raport
criminalistic, in urme ale infractiunii.

Prin urma a infractiunii intelegem orice modificare materiala intervenita in conditiile savarsirii unei
fapte penale, intre fapta si reflectarea ei materiala existand un raport de cauzalitate.

Clasificarea urmelor in fucntie de diferite criterii are drept scop cresterea gradului de precizie si
claritate al formularii concluziilor cercetarilor criminalistice in solutionarea cauzelor penale.

Criterii generale de clasificare a urmelor:

Factorul creator de urma - factorii care au determinat aparitia urmei pot fi diversi: corpul omului,
obiecte sau instrumente, animale, fenomene cum sunt incediul, explozia.

Tipul sau natura urmei - avem:

a) urme care reproduc forma suprafetei de contact a obiectului creator, de ex urmele de maini, de
picioare, urmele instrumentelor de spargere, etc;

b) urme sub forma de pete sau resturi de materii organice si anorganice - inclusive resturi sau
fragmente de obiecte ce sunt denumite generic si urme materiale (petele de sange, firul de par,
praful, ciobul, pilitura, pelicula de vopsea, resturi vegetale, etc.);

c) urme sonore - vocea, vorbirea, zgomotele obiectelor, care sunt conditionate de prezenta la locul
faptei de un mijloc de inregistrare sau un martor de auditu capabil sa retina anumite caracteristici ale
vocii sau ale modului de vorbire, situatie in care nu mai putem vorbi de urme; urmele
olfactive (mirosul specific al persoanelor si obiectelor)

d) urme vizibile si urme latente ultimile invizibile cu ochiul liber sau foarte putin vizibile, ceea ce
impune revelarea lor prin diferite metode;

e) macro si microurmele.
Modul de formare a urmelor - avem in vedere raportul de miscare in care se afla la un moment dat
obiectul creator si obiectul primitor de urma, iar pe de alta parte, locul in care se fixeaza urma pe
obiectul primitor (la suprafata sau in adancime). Din acest punct de vedere deosebim:

a) urme statice - create prin atingere, apasare sau lovire, fara ca suprafetele de contact sa se afle
in miscare una fata de cealalta in momentul contactului (urmele de maini, buze, picioare,etc);

b) urme dinamice - formate ca rezultat al miscarii de translatie, de alunecare a unei suprafete una
peste alta. Un exemplu tipic il constituie urma de franare a unui autovehicul sau urma lasata de un
cleste in momentul taierii unui belciug;

c) urme de suprafata - se pot prezenta in 2 variante: urme de stratificare, formate prin depunerea
unui strat de substanta( grasime, transpiratie, sange) pe suprafata primitoare a urmei si urme de
destratificare formate prin ridicarea substantei aflate initial pe suport (de ex atingerea cu mana a unei
suprafete prafuite);

d) urme de adancime - specifice suporturilor sau obiectelor primitoare de urma cu un anumit grad
de plasticitate, in care se imprima suprafata obiectului ce a format urma (urma de picior in pamantul
moale).

Alte criterii de clasificare: urme locale, urme periferice(negative), urme pozitionale.

Ggggg

SEMNATURI FALSIFICATE
SECTIUNEA 1

PROCEDEE DE FALSIFICARE A SEMNATURII

Capitolul precedent a avut ca dezbatere semnaturile autentice, expunerile nu au facut insa referiri la
definirea acesteia. Un semn grafic reprezinta o semnatura autentica atunci cand indeplineste doua
conditii: se aseamana ca forma cu grafismul utilizat in mod obisnuit de o persoana in scopul de a
semna acte; este executata personal de respectivul individ. Atunci cand o semnatura nu indeplineste
una din cele doua conditii (cu atat mai mult cand nu respecta ambele imperative) ne aflam in fata unei
semnaturi falsificate. Functie de conditia ce nu este respectata distingem mai multe procedee de
falsificare. Daca o semnatura se aseamana doar ca forma dar nu este executata de titular, se numeste
ca este contrafacuta (procedee: copierea si imitatia); cand o persoana foloseste un semn grafic in
scopul de a semna, dar este diferit de cel pe care il intrebuinteaza in mod current pentru indeplinirea
scopului respectiv, avem de a face cu autofalsificarea semnaturii (plastografii recurg la aceasta
metoda cu intentia de a-si contesta ulterior in justitie semnatura respectiva). Este posibil ca o
semnatura sa nu indeplineasca nici una din cele doua conditii: nu se aseamana ca aspect, nici
executata de titular-procedeul de realizare constand intr-o executie de fantezie. Pe langa acestea
practica de expertiza atesta si o alta modalitate de a falsifica o semnatura, mult mai periculoasa,
anume: falsificarea prin folosirea unei semnaturi autentice (sau "furtul de semnatura").

1.1. FALSIFICAREA SEMNATURII PRIN COPIERE


Contrafacerea semnaturilor prin copiere este des intalnita datorita aparentei simplitati a procedeului.
Prin copiere se urmareste redarea trasatura cu trasatura a unei trasaturi autentice. Operatia poate fi
facuta direct sau indirect (prin folosirea unui cliseu intermediar).

Prima se bazeaza pe executarea unor operatiuni devenite clasice: hartia ce va servi ca suport
semnaturii falsificate se aseaza peste actul ce contine semnatura originala aleasa ca model, ambele
coli sunt plasate in directia unei surse de lumina, pe o suprafata transparenta, de obicei geamul unei
ferestre. Astfel, conturul semnaturii autentice devine vizibil la nivelul hartiei ce va purta semnatura
falsificata, facand posibila trasarea acesteia cu ajutorul unui instrument scriptural.

Modalitatea indirecta presupune doua etape: transpunerea traseului semnaturii model pe act;
repasarea acestui traseu. Astfel, intr-o prima etapa se obtine un cliseu intermediar care consta fie intr-
o urma de substanta, fie intr-o urma de presiune. Grafismul de ghidare poate fi obtinut prin tehnici
variate, cele mai cunoscute fiind: redarea prin decalc (conturul semnaturii autentice este redat cu un
creion fin, ulterior repasat); reproducerea cu ajutorul hartiei copiative; evidentierea traseului sub
forma unei urme de presiune obtinuta prin pasarea firului grafic autentic cu ajutorul unui obiect cu
proeminenta ascutita. Grafismul de ghidare se repaseaza, intr-o a doua etapa. Unii plastografi recurg
la inlaturarea traseului de ghidare prin stergerea acestuia.

Dorinta de a reda cat mai fidel o forma grafica straina, dificultatile pe care le implica urmarirea
segment cu segment a unui traseu, adeseori complicat, impune falsificatorului un ritm lent de executie
si o maniera picturala in trasarea liniilor, semnatura obtinuta aparand ca "desenata". Presiunea va fi
uniforma, lipsind firul grafic de manifestarile specifice semnaturilor autentice.

Uneori scriptorul va fi nevoit sa faca scurte pauze, dupa care firul grafic isi va relua traseul. Aceste
intreruperi sunt sesizabile. Atunci cand semnaturile de provenienta certa nu pun in evidenta astfel de
ruperi de ritm, in zonele corespunzatoare, se va conchide ca deosebirile au la origine o operatiune de
fals.

Grafismul contrafacut in aceste conditii poate prezenta si alte imperfectiuni: in anumite puncte ale
firului grafic pot sa apara tremuraturi, urmare a unor cauze precum tensiunea exagerata a mainii,
indemanare insuficienta, emotie s.a. Interpretarea tremuraturilor este dificila in situatia in care si
semnatura autentica pune in evidenta aceasta caracteristica. Desi aprecierile in aceasta privinta nu
sunt usor de facut, in general se considera ca exista posibilitatea decelarii tremuraturilor cauzate de
fals de cele de sorginte naturala ( fig.32, ANEXA 2). Pentru un specialist orice posibilitate de
confundare a tremuratului falsificatorului si a celui patologic este exclusa, putand fi categoric distinse:

tremuratul patologic este mai accentuat la curbe si mai putin la trasaturile drepte, tremuratul
falsificatorului vizeaza dimpotriva trasaturile drepte, iar la curbe, fiind preocupat de schimbarea
directiei, uita sa-l mai execute (J.A. BRATAILLS);

tremuratul patologic este foarte fin si des (uneori penita atinge foarte usor suprafata hartiei, ceea ce
da nastere asa numitelor "fire de paianjen"), tremuratul falsificatorului este grosier si apasat, cu un
numar redus de oscilatii;

tremuratul patologic este progresiv accentuandu-se pe masura ce se scrie, tremuratul falsificatorului


apare la inceput, cu tendinta de atenuare spre final - datorita unui inceput de acomodare care
determina o mai mare siguranta de executie" ( fig.33, ANEXA 2).

"Ritmul lent si presiunea uniforma a executiei, carora li se adauga uneori imperfectiuni ale traseului,
confera scrisurilor copiate un aspect general static, desenat, neintalnit la nici o alta semnatura
autentica, fie aceasta chiar si de factura inferioara. Intr-adevar, indiferent de nivelul de evolutie la
care se situeaza, orice semnatura executata in baza unei deprinderi va reflecta spontaneitatea gestului
grafic" .
Acestea sunt simptomele commune copierii indiferent de procedeul folosit. Copierea indirecta prezinta
semne proprii dupa care poate fi recunoscuta. Sub aspectul depistarii prezinta avantajul descoperirii
grafismului de ghidare. Unii plastografi nu considera necesar inlaturarea acestuia. Atunci cand acesta a
fost obtinut prin folosirea creionului sau a hartiei copiative, iar retusul a fost executat cu stiloul sau pix
cu pasta, grafismul intermediar poate fi pus in evidenta prin examinare tehnica (expunerea actului la
radiatii). Unele radiatii au proprietatea de a fi absorbite de cerneala sau pasta de pix si respinse de
grafit sau compozitia stratului ce acopera hartiile copiative, fotografia va pune in evidenta tocmai
traseul initial. Alti plastografi inlatura traseul de ghidare, urmele acestei actiuni sunt detectabile si
constau in resturi grafice rezultate in urma unei stergeri imperfecte. Hartia supusa stergerii prin
mijloace mecanice va retine semne precum: deteriorarea fibrelor din stratul superior, subtierea hartiei,
etc. Zona de hartie alterata va reactiona diferit, la unele teste chimice, fata de restul actului. Daca
traseul este inlaturat pe cai chimice, expunerea actului la

A.FRATILA,op.cit.,pag.58

diferite radiatii va face ca zona atacata sa capete o fluorescenta diferita de zona actului ramasa
intacta.

Dovada absoluta a falsului prin copiere rezulta din constatarea ca semnatura din litigiu concorda pana
la suprapunere cu una din semnaturile autentice. Identitatea pana la suprapunere este contrazisa
categoric de variabilitatea naturala a actului grafic ( fig.34, ANEXA 2).

FALSIFICAREA SEMNATURII PRIN IMITARE

Procedeul presupune reproducerea unei semnaturi prin observarea directa a acesteia. Sunt cunoscute
doua modalitati: imitatia servila si libera.

1.2.1. Imitatia servila. ( fig.35, ANEXA 2). Procedeul consta in reproducerea semnaturii autentice pe
care o are in fata, straduindu-se sa execute, sau mai exact sa deseneze, trasatura cu trasatura
semnatura model. Ca urmare, semnatura realizata prin imitatie servila corespunde din punct de
vedere formal cu semnatura autentica, dar va prezenta toate caracteristicile unui desen lipsit de
spontaneitate, la care se adauga si alte indicii ale falsului, cum ar fi: intreruperi neoportune, reluari,
corecturi, etc. Fata de semnatura obtinuta prin copiere care concorda dupa marime si modul de
dispunere a semnelor componente cu semnatura de comparatie, semnaturile imitate vor prezenta
frecvente deosebiri sub acest aspect, datorita faptului ca falsificatorul nu poate aprecia vizual
proportiile semnelor grafice. Datorita acestei dificultati de interpretare, evaluare si redare, o
semnatura imitata servil, chiar cu o deosebita grija, nu se va afla niciodata in situatia de a coincide
pana la suprapunere cu semnatura model.

Semnaturile imitate servile pot prezenta imperfectiuni datorate:

interpretarii gresite a unor forme grafice complicate, urmate inerent de redari eronate;

omiterea unor detalii fine, care apar la semnaturile autentice in mod constant.

Imitatia libera.Cunoaste doua variante: imitatia precedata de exercitii prealabile si imitatia libera din
memorie.

1) Imitatia precedata de exercitii prealabile asigura formarea unui inceput de automatizare, gestul
grafic avand o oarecare spontaneitate spre deosebire de artificialitatea specifica semnaturilor imitate
servil.
Insuficienta analiza a particularitatilor semnaturii autentice, combinata cu ritmul rapid de executie vor
conduce la o redare defectuoasa a imaginii model. Datorita automatismului ce caracterizeaza scrierea
este posibil ca o mica parte din caracteristicile specifice scrisului falsificatorului sa ajunga, indiferent
de vointa acestuia, in constructia semnaturii imitate.

2) Imitatia libera din memorie consta, dupa cum este si denumita, in redarea din memorie a
semnaturii altei persoane. Grafismul obtinut va prezenta mari distinctii fata de cel original, pentru ca
oricat de buna ar fi memoria cuiva este imposibila retinerea unor amanunte precum: pozitia punctului
de atac a unor litere, formele anumitor trasaturi de legare, formarea semnelor diacritice. Constructiile
trasate in acest fel vor prezenta doar analogii cu semnaturile autentice, falsul fiind depistabil ( fig.36,
ANEXA 2).

FALSUL PRIN EXECUTII DE FANTEZIE

Semnaturile executate din fantezie sunt cele date pe numele altor persoane, falsificatorul nu
urmareste ca semnatura sa se asemene cu cea a adevaratului titular. Situatia este des intalnita in
cazul statelor de plata ale angajatilor sezonieri, pe act trebuie sa figureze o semnatura iar falsificatorul
executa ceva care are alura unei semnaturi, fara sa-l intereseze continutul ei.

FALSUL PRIN FOLOSIREA UNEI SEMNATURI AUTENTICE

Semnatura autentica este procurata fara stirea titularului si folosita la alcatuirea unui act fals.
Inscrisurile realizate in acest fel se bazeaza astfel pe o semnatura care provine in mod cert de la
titular, lucru ce va fi confirmat de o eventuala expertiza. Stabilirea faptului ca o semnatura este
preexistenta celorlalte grafisme din continutul documentului, nu este , in general, o chestiune usoara .

In practica cele mai cunoscute procedee de acest fel sunt:

Falsul prin decupare. Semnaturile autentice sunt decupate, impreuna cu o portiune de hartie
nescrisa, de pe actul real sau de pe o hartie oarecare pe care sunt inscriptionate. Pe suprafata de
hartie nescrisa vor fi inserate textul, data si alte grafisme. Specific pentru documentele falsificate in
acest mod este formatul mic al actului, textul cunoaste o pozitionare deosebita fata de semnatura,
randurile sunt comprimate, iar uneori prezenta unor elemente grafice de pe actul vechi (de exemplu
portiuni din impresiunile unei stampile, care in mod normal nu ar trebui sa figureze in document) (
fig.37, ANEXA 2).

Falsul prin folosirea unei semnaturi date in alb. Semnaturile "date in alb" sunt cele executate pe
o hartie ce urmeaza a fi completata cu un anumit text, la continutul caruia autorul semnaturii
achieseaza (situatie intalnita in diferite sectoare de activitate, reprezentand apanajul unor persoane cu
functii de conducere).

Acest tip de fals poate fi pus uneori in evidenta si prin examinarea incrucisarilor de trasee, ce ar putea
releva faptul ca ductul apartinand semnaturii este plasat sub cel al textului (FIG.38, ANEXA 2).

Falsul prin "furtul de semnatura". Semnaturile necesare acestui gen de fals sunt obtinute prin
intermediul hartiei copiative. Inainte ca titularul sa semneze un document in mai multe exemplare,
printre acestea se introduce o hartie nescrisa si una copiativa. Astfel in momentul semnarii, se va
obtine, fara stirea autorului, o semnatura autentica, in baza careia se va intocmi actul dorit.

Depistarea unei astfel de manopere de fals este extrem de dificila, actele obtinute in acest fel retin de
obicei putine elemente care ar putea sugera furtul de semnatura. Dovada furtului s-ar produce in
situatia in care expertul ar avea la dispozitie si actele reale intocmite in baza aceleiasi semnaturi.
Astfel de imprejurari sunt extreme de rare.

Falsul prin aplicarea unui timbru ce contine o semnatura autentica.

Timbrele sunt prezente pe unele acte, uneori in mod necesar, ca urmare a conditiilor expres prevazute
de lege, alteori din dorinta unora de a conferi un caracter solemn actelor respective. Sunt cazuri in
care pe suprafata unor astfel de timbre sunt executate semnaturi autentice. Transferate impreuna cu
timbrul respectiv pe o alta suprafata de hartie pot servi la intocmirea unor acte false.

Acest procedeu, rar intalnit, poate fi sugerat de insasi inoportunitatea prezentei unui timbru pe
anumite acte.

Falsul prin folosirea urmei de presiune a unei semnaturi autentice. Santuri de presiune ce
redau conturul unei semnaturi autentice pot sa apara in urma unei executii naturale pe o suprafata de
hartie ce se afla sub actul real la momentul semnarii. Prin repasarea urmei de adancime se obtine o
semnatura ce poate sluji la intocmirea unui act cu un continut despre care autorul semnaturii
autentice nu are cunostinta. Acest procedeu prezinta toate caracteristicile unui fals prin copiere
indirecta pe baza folosirii urmei de presiune, drept urmare va fi analizat ca atare.

Falsul prin tehnici de colaj. Procedeul are la baza copierea semnaturii autentice prin intermediul
copiatoarelor de tip xerox sau aparatelor de fotografiat. Semnatura este decupata de pe hartia pe care
a fost executata natural, plasata sub textul conceput de falsificator, in cele din urma ansamblul este
reprodus prin fotografiere sau cu ajutorul xeroxului. Falsul nu retine de obicei urme in baza carora sa
poata fi depistat. "Ceea ce nu se poate stabili in cazul acestor copii si tine de insasi autenticitatea lor,
se datoreaza fidelitatii cu care a fost reprodus actul. Pe de alta parte, se pune problema daca
semnaturile au fost date pentru textul pe care il insotesc" .

Metodologic, in cazul in care expertului i se prezinta spre expertizare un act sub forma de copie xerox,
acesta trebuie sa solicite exemplarul original al inscrisului.

In situatia in care nu poate fi procurat, se profileaza doua cai de examinare. Prima are in vedere
imprejurarea cand, din date certe, se desprinde concluzia cum ca existenta originalului poata fi
probata. In acest caz, examinarile vor putea fi facute si in baza unei copii, singura conditie este de a fi
de buna calitate, ipoteza unui posibil colaj este inlaturata. A doua cale de examinare se contureaza
atunci cand nu exista dovezi ca actul respectiv ar fi realizat dupa un document real (se intelege ca
atunci cand se are de a face cu un fals originalul nici nu exista). Intr-o asemenea situatie specialistul
are posibilitatea sa procedeze la efectuarea expertizei, dar rezultatele vor fi raportate la ipoteza
colajului. Se va putea conchide ca semnatura apartine titularului, cu precizarea ca ar putea sa nu fie
data pentru continutul actului respectiv pe care se afla.

Un caz de colaj a fost depistat in felul urmator: s-a evidentiat disparitia punctelor de la rublica
"semnatura" pe toata suprafata acoperita de impresiunea stampilei, disparitie datorata acoperirii
acestei portiuni de fragmentul de hartie pe care se afla impresiunea initiala ( fig.39, ANEXA 2).

In unele situatii insa, procedeul este atat de bine realizat incat il pun pe expert in imposibilitatea de a
formula o concluzie.

1.5. AUTOFALSIFICAREA SEMNATURII

Consta in modificarea propriei semnaturi in idea de a o contesta ulterior, aceasta modalitate fiind
echivalenta cu deghizarea scrisului.

Desi intentia scriptorului este de a-si face iscalitura de nerecunoscut, in fapt, aceasta va pastra in mod
frecvent elemente ale scrisului sau ale semnaturii sale adevarate.
Elementele care se conserva apar ca manifestari spontane ale deprinderii de a semna (inclusiv de a
scrie), proces ce are la baza un stereotip dinamic greu de

anihilat. Procesul nu poate fi controlat decat partial, in momentul executiei, unele miscari vor urma
traseul lor obisnuit, fenomen ce are loc automat, fara voia

L.BOBOS, "Unele probleme pe care le ridica expertizarea actelor reproduse cu ajutorul aparatelor de
copiat", revista PROBLEME DE CRIMINALISTICA SI CRIMINOLOGIE, nr 1-2, 1987.

scriptorului. Asemenea " scapari" ale autorului creeaza baza materiala ce face deseori posibila
identificarea sa.

Este de recunoscut si faptul ca aprecierea deosebirilor comporta serioase dificultati: se datoreaza


variabilitatii naturale sau unei operatiuni de fals comis prin imitatie.

SECTIUNEA 2

POSIBILITATILE DE STABILIRE A AUTORULUI UNEI SEMNATURI

FALSE

In majoritatea cazurilor se cere expertilor, dupa ce in prealabil s-a stabilit ca o anumita semnatura
este falsificata, sa se identifice autorul. Posibilitatile de identificare difera functie de procedeul folosit la
falsificare. In literatura de specialitate se afirma ca modalitatile precum copierea sau imitatia servila
nu permit stabilirea autorului, in schimb grafismele obtinute prin alte tehnici (imitatia libera, executia
din fantezie, deghizarea) ofera sansa identificarii plastografului.

Semnaturile copiate: nu ofera baza materiala a unui studiu in vederea identificarii, in cazuri rare
alcatuirea semnaturii falsificate retine elemente proprii srisului autorului. Chiar daca, in general,
autorul nu poate fi stabilit, grafismele obtinute prin asemenea procedee pot oferii uneori date
interesante. De exemplu, copierea reusita a unei semnaturi complicate va trada un scriptor cu o grafie
evoluata, invers, o executie grosiera va pune in evidenta o persoana avand un nivel scriptural
mediocru. Intr-un caz s-a retinut pentru semnatura din litigiu prezenta unor tremuraturi pronuntate de
sorginte naturala, elemente ce nu apareau la semnatura autentica ce se caracteriza printr-o excelenta
coordonare a miscarilor. Caracterul patologic al tremuraturilor a determinat concluzia ca autorul
falsului este o persoana inaintata in varsta, suferinda, al carei scris era serios afectat de fenomenul de
dezorganizare, pe baza acestei observatii autorul a fost ulterior identificat;

Semnaturile imitate: semnaturile imitate liber au un caracter hibrid, constructiile retinand atat
elemente analoage celor prezente la semnatura autentica, cat si semne grafice de alta structura, ce
pot reprezenta litere, trasee de legatura, semne diacritice sau alte elemente ce apartin grafismului
falsificatorului (in cantitate suficienta pot determina o identificare eficienta). Semnaturile imitate servil
nu prezinta, decat rar, elemente grafice specifice falsificatorului, la fel ca si semnaturile imitate prin
exercitii prealabile. Semnaturile imitate, dar din memorie, prezinta de regula numeroase constructii
din scrisul plastografului, silit sa suplineasca lacunele memoriei prin executii conforme propriilor
deprinderi;

Semnaturile executate prin fantezie: realizate fara retinere, cu naturalete, vor reflecta
caracteristicile scripturale ale autorului, acest procedeu de falsificare, ofera sanse maxime unei
examinari in scopul identificarii.

SECTIUNEA 3
PARTICULARITATILE EXAMINARII SEMNATURILOR

In timpul examinarii separate, pe langa tabloul obisnuit al caracteristicilor grafice, semnatura


incriminata este analizata si sub aspectul naturaletii sau artificialitatii executiei. Astfel,sunt considerate
elemente care determina naturaletea: dinamismul sau dezinvoltura executiei, variatiile de calibru ale
firului grafic, duct continuu realizat in regim ridicat de viteza, acuratetea trasaturilor curbe, prezenta
unor detalii fine, dublarea traseului sau punctarea acestuia ( fig.40, ANEXA 2). Semnele ce evidentiaza
artificialitatea sunt simptomele proprii unei semnaturi falsificate (au fost redate anterior). Alte tipuri de
elemente constituie "indicii de autenticitate", adica acele constructii grafice ce ar putea fi cu greu
atribuite altor persoane decat titularul semnaturii. Semnele respective nu sunt altceva decat
imperfectiuni ale trasaturilor datorate altor cauze decat falsul:

"firele de paianjen", trasaturi eterate ce au uneori aspect incalcit, reprezinta un tremurat usor,
aproape insesizabil, al firului grafic;

tremuratul natural;

frangerea trasaturilor ce in mod natural se prezinta sub forma unor arcuri.

Interpretarea semnelor de naturalete sau artificialitate se face in cursul examinarii comparative. In


cazul semnaturilor, analiza trebuie permanent raportata la ipoteza falsului.

Semnele grafice mentionate se interpreteaza dupa cum urmeaza:

cele ce pun in evidenta naturaletea si spontaneitatea gesturilor pot pleda pentru: autenticitatea
executiei, un fals executat din fantezie, un fals realizat prin imitatie libera;

cele ce pun in evidenta un aspect artificial pot pleda pentru: un fals realizat prin copiere, imitatia
servila, sau autenticitatea semnaturii.

In rest examinarile urmeaza cursul firesc al unei cercetari criminalistice a scrisului, respectand
criteriile generale.

lllll

Urmele formate prin folosirea armelor de foc


Prin urme formate in cazul folosirii armelor de foc intelegem, pe de o parte urmele formate de arma
pe cartusul tras, iar pe de alta parte urmele impuscaturilor pe corpul victimei sau pe ob asupra carora
si-a exercitat actiunea proiectilul.

A. Umele formate de arma pe cartus

La tragerile executate cu o arma de foc, indiferent de tipul acesteia se formeaza invariabil urme pe
tubul cartusului.

1.Urmele de pe tub se formeaza in 3 etape succesive:

1.1 in momentul incarcarii se formeaza urme dinamice longitudinale pe peretii laterali ai tubului, prin
impingerea cartusului in camera de detonare. Se formeaza si urma ghearei extractoare care prinde
rozeta sau gulerul tubului, in vedrea extragerii sale.
1.2 in momentul tragerii sau al decalnsarii focului apar urmele percutorului si ale peretului frontal al
inchizatorului, ce se formeaza pe fundul cartusului.

1.3 in momentul extragerii tubului se imprima pe rigola sau marginea anterioara a rozetei urmele
ghearei extractoare, iar pe fundul tubului urmele pargului aruncator.

Play
Unmute
%1.18 :Loaded
Fullscreen

2.Urmele de pe glont au un carcater dinamic si reflecta caracteristicile constructiei interioare a tevii


ghinutuite. Astfel, laarmele cu teava ghintuita raman, sub forma de striatii, urma ale plinurilor, ale
flancurilor ghintuite. Pot aparea deformari ale glontului daca acesta are un calibru mai mare decat al
armei cu care a fost tras, deformari constand de regula in alungirea sa.

B. Urmele de impuscare - in primul rand cuprind urmele specifice formate pe proiectil, denumite si
factori primari sau urme principale; in al doilea rand exista urme secundare, formate mai ales in
tragerile de la o anumita distanta.

1. Urmele principale sunt rezultatul actiunii directe exercitate. Sunt de 3 feluri:

a) urme de perforare in situatia in care proiectilul a traversat intreg corpul.Au trei elemente: orificiul
de intrare si iesire ce se deosebesc intre ele prin anumite carcatersitici pe baza carora se stabileste
directia din care a patruns proiectilul. Pe corpul uman, orificiul de intrare se caract. prin lipsa de tesut
, diametrul sau fiind apropiat de cel al proiectilului. Orificiul de iesire nu prezinta lipsa de tesut. Pe
imbracaminte, orificiul de intrare este mai mic decat cel de iesire, de regula constandu-se si un raport
de fibre spre interior. In cazul unor obiecte lipsite de elasticitate: din lemn diametrul orificiilor
corespunde cu cel al proiectilului; la geamuri perforarea capata forma unui trunchi de con cu baza
mare in directia de inaintare a proiectilului, astfel ca orificiul de intrare este maimic decat cel de
iesire.: in tabliile metalice marginile orificiilor foarmate sunt indreptate in directia de inaintare a
proiectilului.

b) urme de patrundere sau canale oarbe cand glontul patrunde in corp fara a mai iesi. Au un orificiu
de intrare si un canal infundat, mai mare sau mai mic, raportat la dimensiunea si grosimea
materialului in care a patruns glontul. Glontul ramane intotdeauna in corpul sau obiectul atins.
Recuperarea se face cu precautie, pentru a nu se distruge caracteristicile de identificare a armei.

c) urme de ricosare cand glontul este deviat de obiect, in functie de energia cinetica a proiectilului, de
densitatea obiectului si de unghiul de lovire- adancituri sau zgarieturi in functie de unghiul de lovire si
de natura obstacolului aflat pe traiectoria glontului. Ricosarea face posibila lovirea altor obiecte sau
pers care nu s-au afalt pe traiectoria initaila de tragere - e imp pt satbilirea directiei si locului din care
s-a tras.

2. Urmele secundare sunt rezultatul actiunii unor factori suplimentari ai tragerii, altii decat cei specifici
proiectilului.Se impart in:

a) urme secundare formate indiferent de distanta de tragere


- inelul de frecare sau de stergere creat prin depunerea pe marginea orificiului de intrare a unor
particule de unsoare , praf, rugina sau oricare alta substanta aflata pesuprafata proiectilului.

- inelul de metalizare depuneri de particule metalice desprinse de pe suprafata proiectilului, in mom.


perforarii unor obiecte cu un anumit grad de densitate

b) urmele secundare formate la tragerile cu teava armei lipita de corp sau de la mica distanta

rupturile provocate de gaze ( la tragerile efectuate la distante mai mici de 10 cm) - forme stelare

urmele gurii tevii - se formeaza prin lipirea acesteia de corp

arsurile - sunt provocate atat de gazele incinse cat si de flacara de la guar tevii

urmele de funingine - depind de calitatea subsatantei explozive si de distanta de tragere

tatuajul - patrundere in pile a resturilor de de pulbere neagra sau arsa incomplet

urmele de unsoare - apar sub forma de stropi depusi in jurul orificiului de intrare.

hhhhhhh

URMELE DE DINTI
Ca orice creatie a naturii, si dintii omului, in cadrul aspectului lor in general propriu speciei, au
multe caracteristici generale si individuale, care se observa la orice persoana fie in vorbirea sa
obisnuita, fie in urmele create prin muscare . Aceste urme se gasesc mai rar la locul comiterii
infractiunilor dar pot fi prezente ca fiind create prin muscare pe obiectele primitoare, putand
aparea pe alimente, obiecte sau pe corpul victimei .

Urmele de dinti fac parte din acea categorie de urme care ofera o baza sigura de identificare, atat
sub raport criminalistic cat si medico-legal, datorita unor caracteristici ale formei, dispunerii si
particularitatilor prezentate de fiecare dinte, indeosebi dupa varsta de 25 de ani, cand intreaga
dantura este, in general, formata . Astfel, latimea dintilor, pozitia si distanta dintre ei, uzurile,
eventualele lipsuri, diverse afectiuni - carii - tratamente si lucrari stomatologice etc. ofera
suficiente elemente de identificare a persoanelor .
Cercetarile sistematice intreprinse in ultimii ani, pentru stabilirea de metode si mijloace
stiintifice de identificare a persoanelor, fie in cazul savarsirii unei infractiuni, fie in ipoteza
stabilirii identitatii victimelor unor accidente, catastrofe, in general a cadavrelor necunoscute, au
dus la conturarea unui domeniu distinct, inter-disciplinar, denumit odontologie judiciara. Potrivit
opiniei exprimate in literatura de specialitate, odontologia judiciara are rolul de a studia dintii si
urmele acestora, astfel incat expertizele stomatologice sa serveasca la stabilirea adevarului in
procesul judiciar[5].

Urmele de dinti, asa cum se descopera pe corpul persoanelor, pe alimente si pe diferite obiecte,
se prezinta sub forma statica sau dinamica, de suprafata sau de adancime . In privinta
posibilitatilor de identificare, a valorii lor probante, urmele statice sunt considerate mai valoroase
datorita redari unui numar mare de caracteristici . Cu toate acestea, si urmele dinamice formate
in timpul muscaturii, care a determinat desprinderea unei portiuni dintr-un anumit obiect, servesc
la identificarea persoanelor, si mai ales a celor tinere . La tineri se au in vedere caracteristici de
relief ale dintilor. Bineinteles ca este posibila si identificarea persoanelor adulte, dupa celelalte
caracteristici prezentate de forma si dispunerea fiecarui dinte .

Precum am mai precizat anterior, omul lasa urme de dinti utile cercetarii criminalistice pe o
gama variata de produse alimentare, pe corpul uman, precum si pe obiectele asupra carora
actioneaza pentru ruperea sau desprinderea din anumite sisteme, in care se afla ele. In functie de
natura obiectului primitor si de forta cu care actioneaza dintii asupra sa, urmele create sunt de
suprafata si de adancime. Cand dintii patrund in masa obiectului primitor, urmele de adancime
sunt in acelasi timp si dinamice, mai ales daca prin muscare s-a desprins o parte din produsul
alimentar sau din obiectul respectiv[10].

Caracteristicile individuale ale incisivilor si caninilor omului, care ii fac sa se distinga intre ei de
la un individ la altul, sunt latimea variata, distantele diferite dintre ei, diferenta de pozitie pe cele
doua arcade, gradul diferit de uzura, precum si particularitatile medicale survenite de-a lungul
vietii. Aceste caracteristici, inmanunchiate la un loc, constituie elemente sigure pentru
identificarea persoanei in cauza[11].

Premisele stiintifice ale identificarii dupa urmele create de dinti pe corpul uman sunt reprezentate
de calitatile aparatului dento-alveolar prin insumarea urmatoarelor proprietati: unicitatea
stabilitatea relativa, individualitatea si reflectivitatea, toate in stransa legatura cu capacitatea
tesuturilor umane de a reactiona defensiv la actiunea mecanica si biologica.

In scopul analizarii comparative de valori angulare se procedeaza , de regula, la pregatirea materialului


model de comparatie, executand urmatoarele operatiuni, dupa cum urmeaza:

in scopul folosirii unui material receptor cu dimensiuni si calitati de plasticitate cvasiechivalente, o


solutie convenabila o constituie hartia folio de culoare alba - utilizata in tehnica criminalistica la
transferul desenelor papilare descoperite pe diferite suprafete si relevate cu variate pulberi aderente -
asezate pe un suport semi-flexibil;

aplicarea pe suprafata ocluzala a mulajului pozitiv reprezentand dentitia, a unui strat de praf negru;
provocarea aparitiei urme-forma, simulandu-se cu mulajul manevre de muscare prin apasari cu diferite
intensitati si sub diferite unghiuri;

fotografierea urmelor-forma obtinute metri si obtinerea imaginilor;[12]

In cursul desfasurarii acestei ultime activitati mentionate anterior, pot interveni efecte ale unor factori
obiectivi de eroare, constand in principal in: caracterul de relativa asemanare a detaliilor mecanice si
fizico-chimice intre tesuturile umane vii si cele proprii masei de material constitutiv al suportului de
receptare, artificial realizat, posedand calitati plastice intentionat influentate; diferenta intre
configuratia anatomica a tesuturilor in plina evolutie a secventelor constitutive de cuplu de impactare cu
suprafata activa a agentului vulnerant si suprafata planului de receptare a mulajului pozitiv al dentitiei;
cerat diferenta de intensitate a apararii si influenta mecanismului de producere a urmelor-forma in
litigiu prin inevitabila coparticipare autor-victima.

Pentru examinarea comparativa de elemente descriptive se procedeaza la trasarea acestora pe imaginile


materialelor in litigiu si obtinute experimental, iar cu ajutorul unui suport transparent se va contura
aspectul si dimensiunea morfofiziologica a urmelor-forma.

La fiecare dintre urmele forma de muscatura se iau in considerare elementele descriptive mai bine
nuantate de urmele in litigiu, procedandu-se in consecinta la examinarea comparativa de valori angulare
stabilite ca sediu, dupa cum se ilustreaza pe fiecare din imaginile foto respective, iar evaluarile rezultate
sunt sintetizate sub forma unui tabel sinoptic. Daca tinem cont de interventia efectelor actiunii factorilor
de eroare, se accepta ca marja de variatie intre anumite limite prestabilite, considerand rapuns de
corespondenta sau non-corespondenta daca rezultatele sau incadrat sau nu in acesta.[14]

Intrucat urmele de dinti sunt intotdeauna vizibile, cautarea si descoperirea lor nu preintampina greutati.
Tinand seama de natura faptei si de ansamblul locului in care a fost comisa, daca sunt examinate cu
atentie, cu ochiul neinarmat, alimentele, obiectele sau corpul persoanei pe care s-ar fi putut forma,
aceste urme se descopera cu usurinta, fie in conditii de lumina naturala, fie prin iluminarea obiectelor
respective cu ajutorul unor izvoare de lumina artificiala[15].

Ion Mircea, op.cit., p. 108

Sorin Alamoreanu, op.cit., p. 76

Emilian Stancu, op.cit., p. 159


Camil Suciu, op.cit., p. 258-259

Emilian Stancu, op.cit., p. 160

Sorin Alamoreanu, op.cit., p. 76, Emilian Stancu, op.cit., p. 160, Ion Mircea, op.cit., p. 109

In acest sens vom lua ca exemplu cazul " Ramaru ", unde urmele de dinti descoperite pe corpul
victimelor, alaturi de modul de operare, au constituit un indiciu pretios de stabilire a faptului ca
omorurile erau savarsite de acelasi autor.

La persoanele tinere, pana la aproximativ 20-25 de ani, dintii prezinta un microrelief


caracteristic, sub forma unor neregularitati sau striatii longitudinale, specifice fiecarei persoane,
care permit identificari certe.

Emilian Stancu, op.cit., p. 160

Ion Mircea, op.cit., p. 108

Camil Suciu, op.cit., p. 258, Ion Mircea, op.cit., p. 108

Radu Constantin, Pompil Draghici, Mircea Ionita, op.cit., p. 186

Radu Constantin, Pompil Draghici, Mircea Ionita, op.cit., p. 186

Radu Constantin, Pompil Draghici, Mircea Ionita, op.cit., p. 186

Ion Mircea, op.cit., p. 110

Ffffffff

DETERMINAREA TIPULUI DE DESEN DIGITAL


Este problema cea mai importanta in efectuarea comparatiilor dactiloscopice. In functie de aceasta,
selectarea in prima etapa, dintr-un grup de fise, a urmei poate fi efectuata corect si operativ sau
dimpotriva ea poate fi facuta eronat in realitate amprentele persoanei suspecte existand in colectie dar
ne fiind descoperite. Verificarea amprentelor unui cerc de suspecti s-au intr-o colectie decurge in felul
urmator: se stabileste ca urma este de tipul cerc (bideltic) subtipul circular.

Hhhhhh

MODUL DE FORMARE AL URMELOR PAPILARE


Contatul palmei infractorului cu diferite suprafete intalnite la locul savarsirii faptei creeaza urme ale

crestelor papilare.

Urmele acestea apar, in cele mai multe cazuri, ca efect al depunerii de substante de pe degete, sau
palme cu obiectele care vin in contact cu acestea. Aceste urme pot lua nastere prin detasarea de
substanta de pe suprafata atinsa (praf, sange, vopsea, cenusa, etc.) in situatia in care obiectul atins
este moale crestele papilare se imprima in adancime se imprima lasand urme in relief dupa felul
plasticitatii materiei pe care se creeaza urmele palmare pot fi:

Øurme de suprafata;

Øurme de adancime;

Urmele de suprafata la randul lor se impart in:

Øurme vizibile;

Øurme invizibile (latente).

Ele mai pot fi: stratificate dupa modul de formare si destratificate.

Urmele vizibile, care poarta denumirea de urme colorate, sunt lasate de degete care au fost murdarite
de substanta colorata. Aceste urme vizibile provin si ele din urmele de stratificare.

Urmele digitale in anumite cazuri (este vorba de urmele digitale colorate ramase pe obiecte si nu retin
in conditii perfecte caracteristicile desenului papilar. Dupa gradul de imbacsire a crestelor papilare cu
substanta colorata urmele papilare vizibile pot capata aspecte diferite. Explicatia urmelor vizibile este
urmatoarea: la inceput din cauza cantitatii mari de substanta colorata santurile sunt imbibate cu
substanta respectiva si din aceasta cauza urmele crestelor papilare nu se disting de cele ale santurilor,
avand astfel aspectul unor manjituri, prin atingerea repetata a diferitelor obiecte, substanta colorata
aflata pe crestele papilare, care sunt in relief, se subtiaza din ce in ce mai mult pana se sterge. Cand
pe creste nu se mai afla materie colorata se vor reproduce urmele santurilor papilare , prin depunerea
substantei care se afla in ele. In situatia aceasta urmele apar ca un negativ al acestor desene papilare.

Urmele papilare invizibile raman prin depunerea sudorii si a grasimii umane de pe piele ca efect al
atingerii cu mana in mod involuntar a anumitor obiecte. Aceste urme provin din urmele de
destratificare.
Urmele papilare de adancime raman prin imprimarea profilului crestelor papilare in diferite materii
plastice. Urmele acestea reprezinta imaginea negativa a desenului papilar.

Gheorghe Pasescu, I. R. Constantin, Secretele amprentelor papilare. Editura National, Bucuresti, 1996.

Un exemplu de astfel de urme ar fi si in cazul anumitor cristale de birouri, etc.

Urme de maini statice sau dinamice. Cea mai mare valoare pentru identificarea persoanelor o au,
urmele de maini statice intrucat redau cu claritate desenul papilar si chiar detaliile sale caracteristice.
Fata de urmele statice urmele dinamice se prezinta sub forma unor manjituri, ele pot servi la
identificarea generica.

Gggg

URMELE INSTRUMENTELOR DE SPARGERE


In scopul comiterii unor infractiuni precum furtul, distrugerea, violarea de domiciliu etc., faptuitorul se
foloseste de diferite instrumente si mijloace pentru a putea patrunde in anumite spatii sau zone, prin
fortarea sau distrugerea anumitor obiecte care blocheaza "caile de acces" cu ajutorul instrumentelor de
spargere. Denumirea generala de instrumente de spargere, incetatenita in stiinta si practica
criminalistica, cuprinde o gama vasta de unelte, diferite aparate si multiple obiecte folosite la realizarea
celor mai diferite spargeri, pentru inlesnirea sau comiterea unor infractiuni precum cele amintite mai
sus, si nu in ultimul rand in scopul ascunderii unor infractiuni deja savarsite. De nenumarate ori, in
aceste cazuri faptuitorul utilizeaza obiecte gasite la intamplare sau diferite unelte profesionale, cu unele
exceptii, aceste instrumente de spargere, neavand o atare destinatie.[1] Din aceasta cauza o enumerare
a acestor instrumente ar fi aproape imposibil de realizat.

Frecvent in practica capata o asemenea destinatie, obiecte precum: leviere, ciocane, clesti, surubelnite,
ferastraie, chei, speracluri etc., dar si instrumente mai specializate, cum sunt aparatele de sudura si
altele de constructie artizanala destinate fortarii incuietorilor.

Aceste instrumente fiind extrem de variate, ca natura, marime sau ca destinatie[2], In mod firesc urmele
lasate in urma lor sunt diferite ca mod de formare, ca aspect de prezentare si marime. Astfel, incercarile
de clasificare au la baza criterii diferite, fapt care atrage dupa sine si sistematizarea studiului lor.

In ceea ce priveste clasificarea instrumentelor de spargere, exista mai multe criterii, dintre care am
considerat a fi cele mai relevante, cele de mai jos.

Astfel, folosindu-se drept criteriu de clasificare caracteristicile urmelor in sine, urmele instrumentelor de
spargere sunt impartite in:

Urme care redau numai forma generala si dimensiunile obiectului creator. Acestea nu deschid
posibilitatea stabilirii identitatii instrumentului si implicit, a faptuitorului.
Urme ce reproduc alaturi de forma generala si unele particularitati ale instrumentului respectiv. Ele
reproduc si unele caracteristici individuale ale instrumentului respectiv, conducand de numeroase ori
pana la stabilirea identitatii, motiv pentru care sunt foarte pretioase pentru cercetarea criminalistica. [3]

Dupa tipul lor, urmele instrumentelor de spargere, pot fi clasificate in:

De adancime / de suprafata[4]

Statice / dinamice[5]

Usor vizibile / greu vizibile

Un alt criteriu de clasificare este considerat de catre unii autori de specialitate a fi natura obiectelor
asupra carora se actioneaza:

Urme formate la spargerea ferestrelor

Urme create la fortarea usilor

Urme create prin violarea sertarelor de masa

Urme lasate la spargerea zidurilor

Urme lasate la spargerea tavanelor

Urme lasate la spargerea dusumelelor etc.[6]

Potrivit unei opinii formulate de alti autori, care ni se


pare cea mai adecvata, clasificarea urmelor se realizeaza,
tinand seama de modul formarii lor, astfel:
Urme de taiere

Urme de apasare

Urme de lovire

Urme de frecare etc.[7]

Motivul pentru care ne raliem opiniei anterioare este acela ca la formularea clasificarii se tine seama de
unele insusiri ale obiectului creator si de modul de formare a urmelor, elemente care determina
trasaturile generale ale acestor urme.

Urmele de taiere prezinta o importanta deosebita la identificarea instrumentului creator fiind de


asemenea de o mare valoare criminalistica[8]. Acestea se prezinta ca si urme dinamice , cu aspect
general de striatii paralele, create de lama instrumentului utilizat, prin distrugerea mecanica fie a masei
fibroase de lemn, fie a substantei obiectului primitor in zona asupra careia s-a actionat direct. Aceste
urme se formeaza, de regula, intr-un material ce poate reda caracteristicile reliefului lamei taietoare -
cutit, topor, patent, lama, foarfece, dalta, sfredel etc. Identificarea instrumentelor enumerate anterior
se poate face prin reproducerea in urma a neregularitatilor caracteristice de pe taisul instrumentului sub
forma de striatii orientate in sensul miscarii.

Pentru formarea acestor urme, cele doua obiecte, creator si primitor, trebuie sa posede anumite insusiri.
Astfel obiectul creator trebuie sa intreaca in duritate pe cel primitor, sa fie prevazut cu una sau doua
lame de taiere, care sa produca prin actiunea mecanica, o modificare a volumului obiectului primitor.
Obiectul primitor, in comparatie cu primul, trebuie sa fie mai putin dur, sa aiba o structura fina, astfel
incat prin deformarile pe care le sufera sa redea caracteristicile vizibile si chiar invizibile ale lamei
instrumentului taietor, caracteristici pe care sa le pastreze o unitate relativ lunga de timp.

Caracteristicile generale si individuale, imprimate sub forma de situatii in masa obiectului primitor,
depind de structura celor 2 obiecte si de modul cum se actioneaza in momentul taierii. In functie de
orientarea imperfectiunilor, particularitatilor de pe lamelele obiectelor creatoare, striatiile de pe obiectul
creator pot fi de o parte proeminente si pe alta, corespunzator primelor, sub forma de santuri paralele.
Cand se intampla ca imperfectiunile de pe lama sa fie orientate in ambele parti ale acesteia, adica
proeminente intr-o parte si alta, atat striatiile din partea dreapta, cat si striatiile din partea stanga vor
fi sub forma de santuri paralele. Particularitatile lamei sunt redate cu atat mai perfect in urma, cu mai
multe detalii, cu cat masa obiectului primitor este de structura mai fina, mai plastica. In practica s-au
intalnit numeroase cazuri in care cand micro-relieful lamei, cutitului sau toporului a fost redat in striatiile
create pe oasele din corpul uman, incat prin ele sa fie identificat instrumentul corp-delict (instrumentul
cu care s-a savarsit infractiunea respectiva), cu toate ca oasele nu au proprietatea sau particularitatea
de a reproduce asemenea detalii. Astfel, de exemplu, intr-un caz de omor, micro-striatiile descoperite
pe una din vertebrele victimei infractiunii, ucisa prin lovituri repetate de cutit, comparate sub un
microscop criminalistic special cu micro-urmele realizate experimental pe plastilina, s-a constatat intre
ele o perfecta coincidenta de continuitate liniara, fapt care a indreptatit concluzia ca ambele au fost
create de acelasi cutit. Tot astfel, intr-un alt caz de omor, prin aplicarea mai multor lovituri cu toporul
in cap, au fost descoperite striatii microscopice pe un fragment de os din regiunea temporala dreapta,
pe o latime de 10 mm., precum si un alt fragmente de os din regiunea parietala dreapta, cu dimensiunile
de 120x30x3mm. Cu toporul apartinand presupusului infractor, s-au obtinut prin taiere in sapun "Stela"
striatii extrem de asemanatoare. Acestea, fiind studiate cu micro-statiile mai sus mentionate,
descoperite pe cutia craniana a victimei, s-a constatat o perfecta continuitate intre ele. Deci, s-a putut
concluziona ca toate striatiile supuse examenului microscopic au fost create de acelasi topor,
confirmandu-se astfel identitatea faptuitorului.

O influenta insemnata asupra acestor striatii are si unghiul sub care se actioneaza cu obiectul creator -
instrumentul de taiat, asupra instrumentului primitor. Astfel, spre exemplu, cand se taie cu toporul in
masa lemnoasa ori cu cutitul in diferite alimente, precum marmelada, untul cascavalul, unele fructe,
perpendicular pe obiectul in cauza, striatiile vor fi mai indepartate unele de altele, decat in taierile
executate sub un unghi ascutit. De asemenea este diferita pozitia striatiilor cand taierea cu cutitul se
face cu mana dreapta sau cu mana stanga.[12]

Urmele de taiere realizate cu diferite feluri de cleste sau foarfeci pentru taiat obiecte de metal, datorita
actiunii lamelelor din doua parti opuse, totdeauna vor fi perechi, incepute din exteriorul obiectului
primitor si finalizate in interiorul masei sale, de obicei, la mijlocul lui, cum se intampla, de exemplu, in
cazul de taiere cu clestele a firelor de sarma. Striatiile create cu aceste instrumente, in majoritatea
situatiilor, sunt invizibile ochiului neinarmat. Din aceasta cauza, studierea si fixarea lor se face cu mai
mari sanse de succes in conditii de laborator, cu o aparatura optica adecvata.

Tot urme de taiere sunt si cele create de sfredele si burghie, cu toate ca instrumentele acestea au
destinatia de a gauri obiecte din metal sau din lemn, in general. Sfredelele, ca instrumente de gaurit
obiecte din lemn prin rasucire, in jurul axei lor, sunt niste bare de fier sau din otel, prevazute in partea
finala cu doua muchii ascutite, rasucite in spirala, reduse treptat in diametru si terminate cu un varf
ascutit, tot in spirala. Burghiile pentru perforarea lemnului se aseamana tot cu primele, cu deosebirea
ca ele au pe laterala muchii neascutite, cu acelasi diametru in toata desfasurarea lor, care se termina
brusc prin doua lame ascutite, cu aspect de raza de cerc, iar zona centrala printr-un ax subtire cu spirale
ascutite, pentru a se fixa si inainta cu rasucire in masa lemnoasa. Burghiile pentru gaurit obiecte din
metal sunt din otel dur si cu muchiile in spirala, neascutite si terminate prin doua lame ascutite, dar fara
axul subtire intalnit la burghiile pentru lemn.[13]

Trasaturile comune ale instrumentelor prezentate mai sus constau in faptul ca toate sunt utilizate la
gaurit sau perforat, actioneaza prin rasucire si lasa urme sub forme de striatii in interiorul orificiilor
create si pe spanurile rezultate prin atare perforare. Sfredelele lasa urme sub forma de striatii paralele
pe peretii laterali ai orificiilor create, iar burghiile striatii concentrice pe fundul orificiilor inca neterminate.
Valoarea criminalistica a urmelor perforarii cu sfredele sau burghie este similara cu a urmelor lasate de
alte tipuri de obiecte sau instrumente cu lame ascutite. Prin forma si diametrul lor, se apreciaza marimea
si natura instrumentului utilizat, iar cu ajutorul striatiilor de pe peretii orificiilor si din fundul acestora,
daca ele n-au fost terminate, se determina directia in care s-a actionat si chiar se identifica in cele din
urma instrumentul in cauza. Spanurile rezultate din gaurirea obiectelor din lemn sau din metal,
descoperite la locul faptei, prezinta aceeasi valoare pentru identificarea instrumentului creator de urma
ca si striatiile insele. Trebuie facuta, insa, mentiunea ca spanurile reprezinta pe suprafata exterioara
negativul striatiilor imprimate in orificii, fapt de care trebuie tinut seama in procesul examenului
comparativ. Nu trebuie omis faptul ca urme de taiere a caror frecventa a crescut enorm in ultimii ani
sunt urmele instrumentelor de spargere a incuietorilor si urmele create de instrumentele hotilor de
buzunare.

Urmele de frecare se prezinta sub forma de urme dinamice , formate prin alunecarea instrumentului
creator pe obiectul primitor, cum se intampla in cazurile de utilizare a fierastraielor, pilelor, bomfaierelor
sau a altor instrumente de acest fel, care prezinta pe suprafata de taiere zimti sau striatii. Formandu-
se prin actiunea succesiva a dintilor sau a zimtilor instrumentului utilizat in masa obiectului primitor, in
mod obisnuit, urmele acestor instrumente nu redau caracteristicile individuale ale obiectului creator.
Datorita acestei cauze, in mod frecvent, ele sunt folosite in procesul cercetarii criminalistice la stabilirea
naturii instrumentului folosit, la determinarea modului si directiei din care s-a actionat asupra obiectului
primitor. Rumegusul si pilitura rezultate din acest mod de taiere pot fi utilizate la stabilirea naturii
obiectului vatamat, la aprecierea marimii dintilor ori zimtilor de pe instrumentul folosit la locul faptei. De
asemenea trebuie mentionat faptul ca aceste urme, servind mai mult la determinari in grup, o
identificare a instrumentului fiind greu de realizat in conditiile stergerii detaliilor prin insasi actiunea de
frecare a dintilor fierastraului.

Urmele de lovire sunt intalnite relativ mai rar si se prezinta tot ca si urme dinamice. Acestea, daca se
formeaza intr-un material ce poate reda caracteristicile reliefului lamei taietoare - cutit, topor, patent
etc. - sub forma de striatii, pot conduce in cele din urma, in urma investigarii criminalistice la
identificarea instrumentului, in practica existand numeroase exemple in acest sens.[17]

Urmele de lovire se formeaza prin actiunea a diferite obiecte asupra obiectului primitor. Obiectele cel
mai adesea utilizate in asemenea scop sunt rangile, topoarele, patentele, cutitele, tarnacoapele,
ciocanele, clestele sau alte obiecte, de regula usor de manevrat sau manuit, cu un efect vatamator marit
asupra obiectelor ce urmeaza a fi fortate, rupte sau distruse in scopul realizarii de catre faptuitor a unei
cai de acces in scopul comiterii infractiunii. Intrucat aceste instrumente puse in actiune produc zgomote
puternice, la utilizarea lor se recurge in locuri unde zgomotul nu pune in pericol operatia intreprinsa sau
pe faptuitor. De asemenea se mai recurge la asemenea instrumente de catre infractori incepatori ori in
locurile cu activitate foarte zgomotoasa, care de regula domina zgomotele provocate de instrumente de
acest gen in vederea realizarii operatiunilor mai sus amintite. Urmele create in acest mod, de multe ori,
reproduc in negativ pe suprafata si mai des in masa obiectului primitor unele caracteristici generale ale
instrumentului folosit, cum sunt forma si dimensiunile partii sale de contact cu obiectul primitor. Exista
unele cazuri, mai rar intalnite in practica, ca in unele situatii deosebite sa fie reproduse in urma
imprimata pe obiectul primitor si unele caracteristici individuale, mai ales de uzura. In asemenea situatii,
afara de stabilirea modului lor de formare, a naturii si a caracteristicilor de gen sau de grup, urmele de
lovire create in acest mod prezinta o destul de mare semnificatie si importanta si pentru identificarea
instrumentului corp-delict.

Urmele de lovire au de asemenea, in unele cazuri, o deosebita importanta si in stabilirea numarului de


persoane participante, in mod special daca acestia folosesc obiecte diferite.[19]

Urmele de apasare sunt create cu variate instrumente in ceea ce priveste marimea si destinatia
acestora, uneori cu obiecte gasite la intamplare si fara vreo destinatie anume.[20] Printre obiectele
creatoare care lasa urme de apasare asupra obiectelor primitoare se numara instrumente precum: pene
metalice sau de lemn, rangi, leviere, surubelnite etc. aceste urme sunt in general statice, reproducand
foarte vizibil caracteristicile exterioare ale obiectului creator. Ele pot fi gasite cele mai adesea in cazul
fortarii unor sertare, dulapuri, safeuri etc.

Aceste urme, cu foarte mari exceptii, reproduc constructia exterioara a obiectului creator din zona care
a venit in contact nemijlocit cu obiectul primitor. Dupa pozitia pe care o au ele vor indica directia din
care s-a actionat. Daca reproduc, in cazuri foarte rare, anumite caracteristici individuale ale
instrumentelor utilizate, de fabricatie ori de uzura, reprezinta reala valoare de identificare a obiectului
creator. Ele se pot intalni la locul faptei pe cele mai diferite obiecte si chiar pe corpul omenesc. In cazul
infractiunilor savarsite prin efractie, asemenea urme se formeaza mai frecvent cu rangi sau leviere ce
se introduc intre canaturile si cercevelele usilor ori geamurilor fortat, cu scopul de a fi smulse sau
dislocate.

Ion Mircea, Valoarea crminalistica a unor urme la locul faptei, Editura "Vasile Goldis", Arad, 1996, p.
122

Gheorghe Pasescu, Interpretarea criminalistica a urmelor la locul faptei, Editura National, Bucuresti,
2000, p.371

Idem

Sorin Alamoreanu, op. cit, p.61-62

Idem

Ion Mircea, op.cit. p. 122

Emilian Stancu, Investigarea stiintifica a infractiunilor, Editura universitatii din Bucuresti, Bucuresti,
1986, P. 277-278
Gheorghe Pasescu, op.cit., p.373

Sorin Alamoreanu, op. cit, p.62

C. Suciu, Criminalistica, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1972, p. 256

Ion Mircea, op.cit. p.125

A. Svensson, O. Wendel, op.cit., p.82, citat de Ion Mircea, op.cit. p. 125

Ion Mircea, op.cit. p.126

Ion Mircea, "Imprejurarile controversate" de la locul savarsirii unor infractiuni de furt, Revista "Studia
Universitatis Babes-Bolyai", Iurisprudentia, Cluj-napoca, nr. 2/1987, p. 83

Ion Mircea, op.cit. p.127

Emilian Stancu, op.cit., p. 228

Ibidem

Ion Mircea, op.cit., p. 127

Sorin Alamoreanu, op.cit., p. 63

Ion Mircea, op.cit., p. 128

Emilian Stancu, op.cit., p. 226

Sorin Alamoreanu, op. cit., p. 62

Ion Mircea, op.cit., p.128

hhhhhhhhh

Caracteristici de identificare a scrisului de mana


Caracteristicile unui scris, pe baza carora este posibila identificarea persoanei scriptorului, sunt
prezente mai ales in:

limbajul specific scriptorului;

modul de amplasare a textului;

forma sau aspectul general al scrisului;


particularitatile de constructie a semnelor grafice.

Aceasta clasificare a caracteristicilor unui scris este contestata de unii autori.

In vederea identificarii scrisului se ia in calcul dispunerea si combinarea particularitatilor, intrucat o


anume caracteristica poate fi intalnita in mai multe scrisuri, aidoma detaliilor caracteristice intr-un
desen papilar.

a) Caracteristicile exprimarii in scris - sunt de natura extragrafica (de aceea mai sunt denumite
caracteristicile continutului spiritual al scrisului). Servesc la individualizarea persoanei scriptorului si la
restrangerea cercului de persoane suspecte. Aceasta caracteristica sui-generis a scrisului necesita
examinarea continutului inscrisului, urmarindu-se vocabularul folosit de autor, modul in care acesta
respecta regulile de ortografie si punctuatie, claritatea stilului.

Principalele date ce se pot desprinde dintr-o asemenea analiza privesc, de regula, nivelul general de
cultura, profesia, varsta si posibile dizarmonii psihice.

b) Caracteristicile topografice ale scrisului - vizeaza modul de dispunere, amplasare a unui text pe o
foaie de hartie sau pe un alt suport. Se afla la limita dintre caracteristicile de tip extragrafic si
dominantele grafice.

Constau in:

-marginea lasata de scriptor (mare, mijlocie sau mica, amplasata spre stanga sau spre dreapta);

- marimea alineatelor;

- distanta dintre randuri (element specific pentru modul de spatiere a scrisului, se interfereaza cu alte
caracteristici generale ale scrierii);

- amplasarea diverselor mentiuni (semnatura, data s.a.).

c) Caracteristicile generale (dominantele grafice) ale scrisului de mana

Dominantele grafice sunt constituite din acele particularitati soecifice aspectului general al unui scris,
formei acestuia (pe baza lor este posibila clasificarea cu exactitate a unui anumit tip de scris). Acestea
sunt elemente valoroase in descoperirea unui fals, prin imitare sau deghizare, in care autorul se
concentreaza mai mult asupra modului de constructie a literelor scapand din vedere caracteristicile
sale generale proprii, care ii divulga identitatea.

1. gradul de evolutie a scrisului (evolutia unui scris = stadiul la care o persoana a ajuns cu
deprinderea sau cu tehnica de a scrie) - i se confera intotdeauna un loc aparte in procesul de
identificare, fiind una dintre cele mai importante caracteristici dominante de individualizare. Se
clasifica in:

- inferior;

- mediu;

- superior - grad accentuat de coordonare si viteza mare de executie. Persoanele cu scris superior pot
imita cu usurinta un scris inferior sau mediocru, fara a putea evita totusi cu totul anumite anumite
automatiste capabile sa o demaste. Invers, persoanele cu scris inferior nu pot imita niciodata un scris
superior.
2. forma scrisului: este determinata de gradul de evolutie, de modul de executare a literelor, atat in
cazul literelor cursive cat si in cazul scrisurilor de tipar.

Printre formele mai importante se disting: formele arcadate, ghirlandate, rotunjite si unghiulare
(colturoase).

Forma scrisului mai este apreciata din punct de vedere al gradului de simplificare a scrisului: scrisuri
simple, simplificate si complicate.

3. dimensiunea scrisului: poate fi mare, mijlocie sau mica.

4. inclinarea scrisului sau a literelor - scrisuri drepte, scrisuri inclinate spre dreapta sau stanga si
scrisuri neregulate.

5. coeziunea sau continuitatea scrisului - gradul de legare a literelor intr-un cuvant.

6. viteza scrisului - apreciata dupa rapiditatea grafica, simplificarea constructiei literelor, prescurtari
etc.

7. presiunea scrisului - una dintre caracteristicile cele mai semnificative in scrisul unei persoane. Se
reflecta mai ales in grosimea trasaturilor si mai putin in gradul de imprimare a acestora, diferind
functie de instrumentul de scris. Scrisul mai rapid inseamna o presiune mai mica.

8. forma liniei de baza a randurilor

d) Caracteristicile particulare ale scrisului sau indicii de grafotehnica a semnelor grafice

Se constituie ca un grup de elemente foarte valoroase in identificare, ele reflectand modul in care
fiecare persoana s-a desprins sa execute un anumit semn sau grup de semne grafice. Cu cat o
persoana se abate mai mult de la modelul caligrafic de constructie al literelor/cifrelor creste
posibilitatea identificarii sale.

Trasaturile de baza din constructia unei litere dispuse in plan vertical se numesc grame, iar trasaturile
orizontale ce unesc doua grame se numesc ducte.

Potrivit modelul caligrafic, o litera poate fi constuita dintr-o singura trasatura (c, l, e, o)
din doua trasaturi ( a, b, d, n) din trei ( m, A, B) si patru ( M, W).

Caracteristicile speciale de grafotehnica (alaturi de directia miscarii) se reflecta in:

modalitatea de incepere a executiei - prin forma, pozitia trasaturii sau a punctului incipient;

finalizarea semnului grafic - prin terminatii scurte sau mai mari;

legatura dintre grame;

modul de executare a depasantelor literelor b, d, f, g, q, p, t, a diaciticelor, a sedilelor;

miscarile de scriere in plan vertical - pot fi de flexiune (sus in jos), de extensiune (jos in sus).
Ghhhhhh

NOTIUNI GENERALE PRIVIND DESENELE PAPILARE


In procesul identificarii criminalistice, urmele de maini ocupa un loc important, deoarece fac parte din
categoria urmelor ce se intalnesc frecvent la fata locului si ofera numeroase elemente de comparatie
ce duc la identificarea certa si rapida a persoanelor care le-au creat.

Prin urmele mainilor, in sens criminalistic, se inteleg acele modificari aduse elementelor componente
ale locului faptei ca rezultat al contactului mainilor faptuitorului si victimei cu acestea in procesul
savarsirii infractiunii. Daca obiectele cu care mana vine in contact au suprafata neteda, urmele de
maini se formeaza indiferent de existenta ori lipsa pe suprafata obiectului primitor sau a palmei a unor
substante straine ca: praf, noroi, sange, cerneala, felurite grasimi etc.

Formarea urmelor de maini se explica prin existenta permanenta pe suprafata palmei a substantei
secretate de piele, substanta formata din compusi organici si anorganici, care nu se evapora prin
trecerea timpului.

Identificarea persoanelor dupa urmele de maini se bazeaza pe variabilitatea reliefului papilar de pe


partea anterioara a palmei, ce se prezinta sub forma de ridicaturi si adancituri. Ridicaturile acestui
relief se numesc linii sau creste papilare, iar adanciturile santuri interpapilare.

Cercetarile intreprinse o lunga perioada de timp asupra caracteristicilor desenelor papilare si a utilitati
lor in identificarea persoanelor au pus bazele unei ramuri importante a stiintei criminalistice,
cunoscuta sub numele de dactiloscopie. Termenul de dactiloscopie deriva din cuvintele grecesti
dactilos = deget si scopia = prin care se poate privi, cerceta3.

Dactiloscopia este o parte a stiintei criminalistice care are ca obiect examinarea amprentelor digitale,
palmare si plantare in scopul identificarii persoanei.

In prezent, activitati cum sunt, spre pilda: identificarea autorilor unor infractiuni, depistarea
recidivistilor, ca si identificarea cadavrelor necunoscute, au la baza metodele proprii acestui domeniu
al Criminalisticii1.

Crestele papilare redau relieful neregulat al papilelor dermice, aflate la linia de legatura dintre cele
doua straturi principale ale pielii, derma si epiderma.

In varful crestelor papilare se gasesc orificiile sudoripare sau porii, prin care este secretata sudoarea
formata din, apa saruri minerale si substante organice, sudoarea reprezinta unul dintre elementele
importante de formare a urmelor pe suprafetele cu care a pielea a venit in contact.

Raportat la valoarea de identificare, motivul esential a condus la folosirea desenelor papilare in


identificarea persoanelor este acela ca nu numai desenul papilar, in intregul sau, ci insesi crestele
papilare si chiar porii prezinta elemente de specificitate, puncte caracteristice de natura sa
deosebeasca un individ de altul1.

Gggg
URMELE MIJLOACELOR DE TRASPORT
Urmele lasate de mijlocele de transport sunt tot mai frecvent intalnite cu ocazia expertizelor
criminalistice, mai ales incepand cu a doua jumatate a secolului trecut, perioada de cand automobilul a
devenit un mijloc de transport tot mai des utilizat devenind o realitate omniprezenta a vietii cotidiene.
Este greu de imaginat, in prezent realizarea muncii in orice domeniu de activitate fara utilizarea
mijloacelor de transport cu tractiune mecanica. De-a lungul veacurilor omenirea nu s-a putut lipsi de
mijloace de transport, fie ele cu tractiune animala, sau actionate prin forta omului, ultima parte a
secolului trecut inregistrand insa un progres inimaginabil, caracterizat in acest domeniu al
transportului sau locomotiei, Prin aparitia mijloacelor de transport cu tractiune mecanica., care s-au
extins in mod inevitabil in marea majoritate a domeniilor, incat in ziua de astazi prin notiunea de
mijloc de transport se intelege aproape in exclusivitate mijloc de transport cu tractiune mecanica. Un
loc de frunte in randul mijloacelor cu tractiune mecanica il ocupa automobilul, intelegand prin aceasta
faptul ca reprezinta mijlocul de transport cele mai des utilizat. Cu toate aceste avantaje caracteristice
automobilului, folosirea lui necorespunzatoare poate avea consecinte extrem de grave, care pot duce
chiar la pierderi de vieti omenesti. Astfel, conform statisticilor efectuate de Organizatia Mondiala a
Sanatatii, din totalul accidentelor, accidentele provocate de autovehicule se ridica la peste o treime.

Play

Unmute

%1.18 :Loaded

Fullscreen

Mijloacele de transport, creeaza la locul faptei o serie de urme cu ocazia savarsirii a diferite infractiuni,
cum sunt accidentele de circulatie, delapidarea, furtul in scopul transportarii bunurilor sustrase si in
anumite cazuri, mijlocul de transport poate reprezenta corpul delict chiar si pentru savarsirea omorului
cu intentie directa.[2]

Cercetarea urmelor mijloacelor de transport se impune astfel in mod frecvent in activitatea organelor
de cercetare si de urmarire penala.

Prin urma a mijloacelor de transport se intelege in literatura criminalistica de specialitate, orice


modificare produsa de sistemul de rulare, de celelalte parti componente, pe suprafetele cu care
vehiculul a venit in contact. . Formarea urmelor depinde de o multitudine de factori, printre care cei
mai importanti sunt urmatorii:

Natura suprafetei pe care se ruleaza, din acest punct de vedere, urmele fiind de suprafata sau de
adancime, de stratificare sau de destratificare, dupa cum vehiculul se deplaseaza pe asfalt, zapada,
pamant moale, nisip, etc.

Modul de miscare a mijlocului de transport, care in timpul deplasarii sau rularii normale, creeaza urme
statice, spre deosebire, de exemplu de franare sau de derapare, caz in care urmele sunt dinamice.
Tipul sina sau bandaj cu care sunt prevazute rotile, ponderea in aceasta sectiune fiind detinuta de
catre anvelopele de cauciuc cu desen antiderapant variat. Pe langa acestea se mai gasesc senilele
tractoarelor, sine metalice specifice carutelor, talpi metalice specifice saniilor cu sau fara motor,
elicopterelor si planoarelor, aceste urme fiind in marea majoritate a cazurilor urme dinamice.

In afara urmelor specifice sistemului de rulare si care de altfel sunt si cele mai des intalnite, se mai
gasesc la locul comiterii infractiunii sau ale accidentului, frecvent se intalnesc si unele urme ale unor
parti din caroserie, ale diverselor subansambluri - bara de protectie, masca radiatorului, capota,
resturi de far, stopuri - formate Prin diferite modalitati, cum sunt frecarea, lovirile, tamponarile, etc.
precum si urme, ale caror importanta nu trebuie deloc neglijata[4].

O categorie deloc neinsemnata de urme ale mijloacelor de transport o reprezinta aceea a urmelor
lasate de resturilor de obiecte si materiale, cum ar fi cioburile de sticla de la parbriz sau de la geam,
resturi metalice desprinse din caroseria autovehiculului, pete de vopsea de pe caroserie, pete de ulei
provenit de la motor sau de la baia de ulei in urma unui contact dur etc. Un rol extrem de important
legat de cercetarea criminalistica a urmelor mijloacelor de transport il reprezinta urmele apartinand
corpului uman, cum sunt: firele de par, petele de sange, resturile de diferite tesuturi etc. apartinand
victimei, sau urme de materiale din imbracamintea persoanei vatamate prin accident sau infractiune,
care, cu toate ca nu fac parte din categoria urmelor lasate de mijloacele de transport, se ataseaza de
regula acestora din urma in scopul unei identificari criminalistice complete.

Nu trebuie omis faptul ca la mijloacele de transport cu tractiune animala, intalnite de regula in zonele
rurale, sunt specifice urmele lasate de animalele de tractiune. Acestea au importanta prin
particularitatile lasate de copite, de felul de potcovire, precum si prin urmele biologice ale animalelor
lasate pe parcursul traseului strabatut.

Ion Mircea, op.cit., p. 134

Ion Mircea, op.cit, p. 135

Camil Suciu, Criminalistica, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1972, p. 288

Emilian Stancu, op.cit., p. 241

Fgggg

EXAMINAREA LOCULUI ACCIDENTULUI


Examinarea locului accidentului se face in scopul achizitiei a patru grupe de informatii referitoare la :

1 - Identificarea locului accidentului;

2 - Descrierea drumului;

3 - Conditiile de stare la locul producerii accidentului

4 - Efectele accidentului asupra drumului.


2.1. Identificarea locului accidentului

Pentru localizarea accidentelor pe drumurile situate in afara localitatilor trebuie indicate : numele ori
indicativul drumului pe care s-a produs accidentul, distanta la care se afla locul accidentului fata de
originea drumului, banda de circulatie, directia si sensul de mers, numele localitatilor intre care se afla
tronsonul de drum pe care s-a produs accidentul si numele judetului unde este situat locul
accidentului.

Pentru accidentele produse in localitati se consemneaza: denumirea localitatii si a judetului,


denumirea strazii, situatia fata de intersectia cea mai apropiata, directia si sensul de mers, banda pe
care s-a produs accidentul, numarul imobilului situat in dreptul locului accidentului, distanta fata de un
element local caracteristic (cale de acces, intrare la un imobil, alee s.a.).
2.2. Descrierea drumului

Pentru a ilustra situatia locului unde s-a produs accidentul este necesara consemnarea unor date cu
privire la : situarea locului accidentului ; configuratia drumului ; materialul suprafetei caii de rulare ;
mijloacele de semnalizare rutiera ; accesorii ale drumului.

2.3. Conditii de stare la locul producerii accidentului

- Conditii de percepere vizuala a obiectelor din trafic si a imprejurimilor ;

- Conditii de stare a suprafetei drumului ;

- Starea mijloacelor de semnalizare rutiera

2.3.1. Conditiile de percepere vizuala

Perceperea vizuala a situatiei locale in momentul declansarii accidentului depinde de:

- vizibilitatea locala;

- campul vizual al subiectului;

- disparitia temporara a capacitatii vizuale.

2.3.1.1. Vizibilitatea reprezinta starea de claritate a atmosferei care permite sa se vada obiectele
pana la o anumita distanta. Vizibilitatea poate fi buna ori slaba. Diminuarea vizibilitatii este provocata
de intuneric, ceata, fum, ploaie, zapada si de alte conditii.

2.3.1.2. Campul vizual reprezinta spatiul cuprins cu privirea de ochii fiecarui participant la trafic.
Campul vizual poate fi: liber ori obstructionat. Obstructionarea campului vizual este produsa
de : vehiculele parcate ; vehiculele aflate in intersectie ; alte mijloace.
2.3.1.3.Disparitia temporara a capacitatii vizuale (orbirea temporara) poate fi provocata

de: lumina farurilor; lumina lampilor din spate ; lumina produsa de surse fixe situate in

afara drumului; stralucirea soarelui; alte surse de lumina.

2.3.2.Conditiile de stare ale suprafetei caii de rulare

Sunt doua grupe de conditii de stare ale suprafetei drumului care contribuie la declansarea
accidentelor de circulatie rutiera: conditiile care produc alunecarea pneurilor; conditii care
perturba stabilitatea vehiculelor.

2.3.2.1. Conditii care produc alunecarea pneurilor. Acestea reprezinta cea mai frecventa sursa
care poate contribui la producerea accidentelor. Conditii ce fac carosabilul alunecos sunt: umezeala ;
gheata ; zapada ; pietrisul liber ; petele de ulei ori de grasime; asfaltul ori gudronul
moale s.a.

2.3.2.2 Conditiile care perturba stabilitatea vehiculului Conditiile de stare ale drumului care
perturba stabilitatea vehiculelor in miscare sunt determinate de existenta unor
neregularitati: fagase create pe calea de rulare, brazde in zapada ori brazde de pamant pe
acostament ; gauri in carosabil ; borduri ; marginea caii de rulare ; acostament moale;
franare inegala.

2.3.2.3. Starea mijloacelor de semnalizare rutiera

Semnalele luminoase care nu sunt operationale reprezinta un exemplu de conditii care pot avea
consecinte legale cu privire la accidentul de circulatie.

2.4. Efectele accidentului asupra caii de rulare

Din punctul de vederii al investigarii si reconstituirii accidentului de circulatie rutiera efectele acestuia
asupra caii de rulare este perceput sub urmatoarele forme: urme de pneuri ; deteriorari ale caii de
rulare ; depuneri de materiale pe carosabil ; locul primului contact ; locul de desprindere a
vehiculului de calea de rulare ; pozitia finala.

2.4.1. Urme de pneuri pe carosabil

Probele fizice cel mai des consemnate, analizate si chiar comentate sunt urmele lasate de pneuri pe

calea de rulare. Principalele tipuri de urme de pneuri si caracteristicile lor sunt trecute in tabelul

2.1 Tabelul 2.1. Urme de pneuri pe carosabil

Urme de Urme de frecare Urme de frecare cu glisare urma de glisare tipica


pneuri urma de glisare discontinua
urma de glisare intrerupta
urma de glisare in impact
urma de glisare dupa impact
urma de glisare pe flanc
urma de glisare franta
urma de glisare cu deviere laterala
Urme de frecare cu urma de deviere
alunecare/patinare urma de franare controlata
urma de frecare la accelerare
urma de pneu supradeformat
Urme de urma de imprimare pe carosabil cu suprafata tare
imprimare urma de imprimare pe carosabil cu suprafata moale
Dupa modul in care se obtin sunt doua grupe de urme: urme produse prin frecare; urme produse prin

imprimare.

Urma de pneu produsa prin frecare (urma de frecare) este urma facuta de banda de rulare a
pneului pe carosabil ori alta suprafata in conditii de alunecare ori patinare.

Urma de pneu produsa prin imprimare (urma de imprimare) este urma facuta pe calea de rulare
ori alta suprafata de catre un pneu care ruleaza fara alunecare ori patinare.

Urmele de frecare , adesea confundate, sunt de doua feluri: urme de frecare cu glisare (urme de

glisare); urme de frecare cu alunecare (urme de alunecare). Aceasta diferentiere este esentiala pentru

intelegerea modului in care s-a produs accidentul si pentru analiza dinamicii acestuia.

Urma de glisare (skidmark) - este o urma de frecare facuta de un pneu pe calea de rulare ori alta
suprafata cand aluneca fara sa se roteasca (roata este blocata). Blocarea rotii este realizata de
mecanismul de franare ori de avariile produse in coliziune, rareori in alte circumstante;

Urma de alunecare (scuffmark) este o urma de frecare facuta de un pneu pe calea de rulare ori pe
alta suprafata cand se roteste si aluneca/patineaza in acelasi timp.

2.4.1.1. Urme de glisare

A. Urma de glisare tipica

Urma de glisare tipica (fig.2.1) este comuna si evidenta si se obtine prin actionarea intensa si continua
a sistemului de franare.
Fig.2.1. Urma de glisare tipica

Caracteristicile certe care ajuta sa se recunoasca urmele de glisare in procesul de franare sunt:

- urmele sunt relativ drepte, ele pot sa devieze putin lateral catre marginea mai joasa a drumului;

- urmele pot fi lungi pana la 160 m. ;

- obisnuit sunt patru urme de la cele patru roti ale vehiculului dar pot fi numai doua, trei ori una ;

- urmele facute de rotile din stanga si dreapta sunt in general innegrite in mod egal si sunt la fel de
late ;

- urmele de glisare ale rotilor din fata obisnuit sunt mai innegrite decat ale rotilor din spate ;

- urma de glisare are in general aceeasi latime cu banda de rulare a anvelopei, uneori ea este putin
mai lata dar niciodata mai ingusta ;
- in general debuteaza ca urma de frecare cu alunecare cu doua dungi longitudinale pe margini.
Suprafata dintre dungi se inchide la culoare treptat;

- punctul de incepere a urmei de glisare obisnuit poate fi localizat in interiorul unei distante de un
metru ;

- o urma de glisare intotdeauna sfarseste abrupt, fiecare unde vehiculul se opreste ori unde incepe
coliziunea ;

- urmele de glisare adesea au dungi destul de clare care sunt totdeauna paralele cu urma;

- marginile exterioare ale urmelor de glisare sunt uneori mai pronuntate decat mijlocul, dar obisnuit
ambele margini sunt imprimate in mod egal.

Dungile pot fi mai late decat nervurile de pe desenul benzii de rulare. Ele arata directia reala de
glisare. Ca o nota aparte, dungile longitudinale paralele cu urma de frecare sunt cel mai bun indicator
ca pneul nu s-a rotit si ca urma respectiva este urma de glisare. Nu toate urmele de glisare prezinta
dungi.

B. Urma de glisare discontinua

Uneori se pot intalni doua sectoare succesive cu urme de glisare cu intrerupere intre ele (fig.2.2).
Intreruperea are de obicei lungimea de la 3,0m la 10,0m. Intreruperea urmelor are loc cand pedala de
frana este eliberata si apasata repede din nou. Urmele cu intreruperi sunt in general in conexiune cu
accidentele cu pietoni. Intreruperea este datorata urmatoarelor cauze:

Fig. 2.2. Urme de glisare discontinue


- o reactie reflexa a conducatorului auto la senzatia de oprire brusca si la auzul scrasnetului rotilor la
franare;

- franarea pulsatorie, apasarea si eliberarea franei in ideea de a opri rapid ;

- piciorul conducatorului auto a alunecat de pe pedala si a fost pus din nou;

- disparitia pericolului, de exemplu un pieton care se razgandeste si porneste din nou inainte dupa ce

se opreste.

In acest caz se localizeaza inceputul si sfarsitul urmei de franare. Se masoara si consemneaza pentru
fiecare pneu, lungimea fiecarei urme si a fiecarei discontinuitati.

C. Urme de glisare intrerupte (oscilatii)

Uneori urmele lasate de pneuri pe calea de rulare sunt intrerupte in mod repetat la distante scurte de
circa un metru (fig.2.3). Aceasta se datoreaza unuia din urmatoarele trei circumstante:

- vehiculul executa sarituri in timpul franarii ;

- drumul este cu denivelari;

- vehiculul a intrat in coliziune.


Fig.2.3 Urme de glisare intrerupte (oscilatii)

D. Urme de glisare produse in impact

Aceste urme de glisare incep abrupt in momentul intrarii vehiculului in impact, mai inainte ca rotile sa

se blocheze. Obisnuit urmele de glisare produse in impact nu sunt mai lungi de trei metri.

E. Urme de glisare produse dupa impact

F. Urme de glisare pe flanc

O urma de glisare pe flanc (transversal) se iveste cand un vehicul executa o translatie laterala si
ramane paralel cu directia axei longitudinale in timpul deplasarii. . Urma de glisare laterala este
adesea un segment in lungul urmei de deviere.

G. Urme de glisare frante

Urmele de glisare in mod normal sunt drepte si uniforme. O schimbare abrupta a directiei de deplasare
adesea aproape de sfarsitul urmei, indica ca niste forte exterioare mari au deviat vehiculul de la
miscarea sa inainte. Partea franta este scurta. Locul frangerii (fig.2.4) marcheaza pozitia pneului la
intrarea vehiculului in impact. O urma franta este o excelenta cheie care indica primul punct de
contact.

Fig. 2.4. Urme de glisare frante

H. Urme de glisare deviate lateral

Aceste urme de glisare sunt deviate de la traseul drept datorita altor cauze decat coliziunea.

- datorita vantului lateral ;

- pantei transversale a carosabilului de la coronament la bordura ;

- stare locala diferita a suprafetei caii de rulare ;

- franare inegala.

In cadrul investigarii accidentelor de circulatie rutiera este necesar pe langa identificarea precisa a
tipului urmei de glisare si determinarea urmatoarelor caracteristici : originea urmei, originea urmei
rotii din spate, sensul de glisare, identificarea pneului, lungimea urmei s.a.

Originea urmei de glisare

La examinarea carosabilului, in general, se poate aprecia unde este distinct un anumit semn de
frictiune ori alunecare si unde, inainte de acesta, nu este. Localizarea acestuia depinde de intensitatea
si directia de cadere a luminii pe suprafata caii de rulare, de distanta si unghiul din care se priveste,
dar uneori depinde si de imaginatia observatorului. . Cand s-a decis unde este inceputul urmei este
util sa fie marcat cu creta colorata, cu vopsea ori in alt mod. Semnul respectiv va ajuta la masuratori
si la fotografiere.

Originea urmei rotii din spate.


Primele urme ale rotilor din spate incep, in general, inaintea urmelor de glisare ale rotilor din fata. Dar
adesea este dificil de a decide care pneu a inceput sa lase urma si unde urmele se separa distinct cele
ale rotilor din fata de cele ale rotilor din spate. Pentru stabilirea locului unde incepe suprapunerea
urmelor se au in vedere urmatoarele aspecte:

- urma incepe sa fie perceptibil mai intunecata;

- urma devine mai lata deoarece pneurile din fata si spate incep sa fie perceptibil dezaxate;

- urma apare cu margini mai pronuntate de la un pneu mai deformat;

- dungile lasate de nervurile pneurilor se modifica deoarece desenul la pneurile din fata poate fi diferit
de al pneurilor din spate ori datorita faptului ca nervurile pneurilor din spate incep sa acopere golurile
lasate de canelurile pneurilor din fata.

2.4.1.2. Urme de frecare cu alunecare/patinare

Urma de frecare cu alunecare/patinare, este urma facuta de un pneu pe suprafata carosabilului ori pe
alta suprafata, cand se roteste si aluneca in timpul deplasarii. Exista urmatoarele tipuri de urme de
frecare cu alunecare/patinare: urma de deviere (deriva) ; urma de frecare cu franare
controlata ; urma de frecare la accelerare ; urma de pneu supradeformat

A. Urma de deviere ( urma de alunecare laterala) Este o urma de frecare cu alunecare facuta pe
suprafata carosabilului de un pneu care se roteste si aluneca lateral mai mult ori mai putin paralel cu
axa de rotatie. Dupa modul de realizare urmele de deviere sunt de doua feluri:

- urme de deviere (deriva) in viraj;

- urme de deviere dupa coliziune

a. Urma de deviere (deriva) in viraj. Acest tip de urma ia nastere atunci cand forta centrifuga care
actioneaza asupra vehiculului depaseste reactiune transversala a caii de rulare.

Fig.2.5. Urme de deviere tipice


Urmele de deviere (fig.2.5) sunt totdeauna curbe deoarece rezulta datorita virajului. Obisnuit sunt
doar doua urme de la rotile din exteriorul curbei, dar pe unele materiale carosabile toate rotile pot lasa
urme. In realitate pe carosabil din beton numai unele urme de deviere sunt perceptibile. Daca
devierea continua pe o distanta destul de lunga cu alunecare mare a rotilor din spate, traseul rotilor
din spate din interiorul curbei se incruciseaza cu traseul rotilor din fata. Aceasta incrucisare este tipica
urmelor de deriva. Traseul urmei este strabatut de dungi mai mult sau mai putin inclinate fata de
directia de deplasare (fig.2.6). Aceste dungi sunt destul de diferite de ale urmelor de glisare.
Fig.2.6. Dungi pe urma de deviere

Fig.2.7. Schema inclinarii dungilor pe urma de deviere

Cand se examineaza urmele de deriva se observa dungile si daca ele sunt vizibile se noteaza directia
lor in raport cu directia principala a urmei. Poate cea mai buna cale de facut acest lucru este
fotografierea, dar acestea pot fi de asemenea aratate pe o schita cu o singura linie continua care
reprezinta traseul pneului iar dungile de-a lungul urmei se indica cu linii transversale inclinate.

B. Urme de frecare cu franare controlata


Urma de franare controlata se realizeaza in situatia in care roata aluneca pe calea de rulare fara a fi
blocata. Ea are aspectul suprafetei desfasurate a benzii de rulare a anvelopei cu elementele
geometrice distorsionate pe directia de miscare.
Fig.2.8. Urme de franare in curba cu ABS

C. Urme de frecare la accelerare

Urma de frecare la accelerare se produce cand rotile motoare fac cel putin o rotatie pe suprafata
carosabilului fara ca autovehiculul sa se deplaseze.
Fig.2.9. Urma de frecare la accelerare

D. Urme de pneu supradeformat (plat)

2.4.1.3. Urme de imprimare

O urma de imprimare pe un drum ori alta suprafata este facuta de un pneu cand ruleaza fara
alunecare. O urma de imprimare, obisnuit, indica paternitatea benzii de rulare.

Urmele lasate de pneuri pe calea de rulare au semnificatii importante pentru analiza accidentului de
circulatie rutiera. Astfel urma de glisare arata ca pneul nu s-a rotit in timpul deplasarii. Unde urma
incepe indica faptul ca roata s-a blocat dar nu indica locul unde a fost aplicat momentul de franare.
Sfarsitul urmei indica unde frana s-a relaxat ori unde s-a oprit vehiculul.
Urma de deviere inaintea coliziunii indica unde vehiculul a inceput sa derapeze dar nu exact unde a
inceput virajul. Alte urme de alunecare arata unde rotile s-au rotit pe loc pentru accelerare, ori unde
rotile au devenit nefunctionale. La fel sunt inceputul, sfarsitul si orice schimbare a urmelor survenita
pe parcurs care arata ca s-a intamplat ceva neobisnuit. In tabelul 2.2 sunt indicate principalele
caracteristice ale urmelor lasate de pneuri.

Tabelul 2.2. Caracteristicile urmelor de pneuri lasate pe calea


de rulare
Specificatii Urma de frecare cu Urma de frecare Urma de frecare Urma de pneu
alunecare (de deviere) la accelerare dezumflat
cu franare
controlata
Urma de glisare
Miscarea rotii alunecare fara
rostogolire si alunecare rostogolire si rotire si patinare rotire fara
rostogolire longitudinala ori alunecare patinare
laterala longitudinala
Operatiunea franare virare franare cu ABS accelerare fara
Nr. de urme de la 4 mai ales 4 de mai ales 2 de mai ales 4 de uzual 1 numai 1
pneuri ale vehiculului asemenea 2,3,1 asemenea 1,3,4 asemenea 2
uneori 2 rareori 2
Urmele pneurilor din egal exteriorul mai puternic egal egal daca sunt rareori doua
dreapta si stanga doua
puternic puternic
Pneurile din fata si fata mai puternic obisnuit fata mai puternic numai rotile egal
spate
egal motoare
Latimea daca este egala ori mai mare daca este rectilinie aceeasi cu banda urmele
rectilinie aceiasi decat latimea benzii de aceiasi cu banda de rulare a marginilor
cu banda de rulare de rulare pneului benzii de rulare
rulare
Inceputul uzual totdeauna vag puternic ori totdeauna
gradual
(originea) gradual vag vag
Capatul uzual puternic uzual gradual puternic

abrupt abrupt

(sfarsitul)
Dungi totdeauna totdeauna oblice sau paralele cu urma paralele cu urma fara
paralele cu urma transversale
Alte detalii marginile urmele nervurilor se marginile marginile marginile
exterioare adesea pot vedea exterioare adesea exterioare adesea exterioare.
mai inchise la mai inchise la mai inchise la totdeauna mai
culoare culoare culoare inchise la
culoare
Lungimea de la 0,3 la 160 3,00 la 70,0 metri de la 0,3 la 140 0,2 la 15,0 15,0 metri la
metri metri 15,0 km
metri
2.4.2. Deteriorari ale caii de rulare

Urmele lasate pe drum de un subansamblu al unui autovehicul deformat in timpul unui accident de
trafic pot fi de doua feluri:

- zgarieturi si urme de traseu care penetreaza putin suprafata caii de rulare incat nu se pot simti cu
degetul ori sunt sub forma de depuneri de particule fine de material pe suprafata carosabilului;

- scobituri din care s-a scos (excavat) material din imbracamintea drumului incat denivelarea poate fi
simtita usor cu degetele.

2.4.2.1. Zgarieturile si urmele de traseu (depunerile de material prin frecare) sunt facute sub o
sarcina mica.Ele arat[ locul unde corpul subansamblului deteriorat a trecut pe suprafa'a drumului.Daca
urmele sunt inguste sunt simple zgarieturi. Daca sunt late si prezinta depuneri de material prin
frecarea unor parti ale vehiculului cu suprafata de rulare sunt urme de traseu. Urmele de traseu prin
depuneri de material sunt folositoare ele arata unde vehiculul s-a deplasat pe drum si calea urmata
dupa coliziune. Depunerile adesea ajuta la localizarea punctului de angajament maxim.

2.4.2.2. Scobiturile (excavatiile) sunt deteriorari ale drumului unde materialul infrastructurii a fost
dislocat prin sapare de catre o parte metalica tare ( sasiu, carcasa a transmisiei, bara de directie s.a.)
a vehiculului care a patruns fortat in carosabil. Configuratia scobiturii poate sugera cum a fost facuta.
Scobiturile facute de un vehicul in accidentul de circulatie rutiera pot fi: gropite, cioplituri, fagase.

Gropitele si ciopliturile precum si urmele de glisare strambe ajuta la localizarea pozitiei vehiculului la
angajamentul maxim. Zgarieturile si razuiturile pot indica unde un vehicul s-a rostogolit si a alunecat
cu partea laterala sau cu pavilionul pe calea de rulare si ajuta la determinarea traseului parcurs de
vehicul pana la locul final unde s-a oprit.

2.4.3. Materiale depuse pe carosabil

Dupa coliziune raman pe calea de rulare diverse materiale desprinse de pe caroserie, cazute din bena,
obiecte si parti componente ale vehiculelor dispersate aproximativ pe aria accidentului. Astfel de
materiale sunt: amestec eterogen de particule minerale desprinse de caroserie, lichide, parti
ale vehiculului, incarcatura, obiecte si materiale ce au apartinut pietonilor s.a.

2.4.3.1. Mixtura de particule situata pe fundul caroseriei este formata din noroi, nisip, pamant,
rugina, vopsea si uneori pietris s.a. Aria de imprastiere a materialului desprins trebuie examinata ,
localizata, masurata si inregistrata fotografic

2.4.3.2. Lichidele scurse din vehicul apar pe carosabil in sapte feluri: stropi; picaturi; balta;
scurgeri; imbibatii; pete discontinue; lichide din vasele transportate (incarcatura). Stropii
ajuta la localizarea coliziunii, picaturile si balta indica unde s-a oprit vehiculul.

.4.3.3. Parti ale vehiculelor ce pot constitui indicii importante pentru descifrarea dinamicii
accidentului sunt :

a. Particule mici (particule de vopsea, fragmente din plastic s.a.) gasite la locul accidentului pot duce
la identificarea unui vehiculul care a parasit locul accidentului.

b. Obiecte grele proiectate de vehicul pe carosabil. Acestea pot fi: un modul al vehiculului (pierderea
motorului intr-o coliziune violenta cu un copac), bateria de acumulatoare, portbagajul de pe pavilion
s.a. Distanta de proiectare poate constitui un indiciu de luat in considerare pentru estimarea vitezei si
directiei de miscare a vehiculului in momentul impactului. Pozitia finala a acestor parti majore trebuie
localizata prin masurare.

c. Cioburile provin din spargerea lampilor frontale (faruri, semnalizare, pozitie) a oglinzilor
retrovizoare ori a geamurilor laterale si din spate. Cioburile formeaza un camp special pe carosabil, de
obicei la oarecare distanta de locul unde s-a produs impactul. Se localizeaza aria de imprastiere a
cioburilor printr-un punct central si mai multe puncte dispuse pe perimetrul ei. Campul de imprastiere
a cioburilor ajuta la determinarea directiei de deplasare a vehiculului uneori si a vitezei lui.

2.4.3.4.. Marfuri solide transportate de autovehicule. Locul unde au cazut ajuta la determinarea
directiei de deplasare, la estimarea vitezei vehiculului iar particulele dau informatii despre paternitatea
lor.

2.4.3.5. Obiectele care au apartinut pietonilor (ochelari, basca, fular, sapca, palarie, caciula,
incaltaminte, baston, bricheta, carti, bagaje s.a.) pot ajuta uneori la stabilirea locului impactului, de
regula ele cad in apropiere acestui loc.

Urmele si avariile situate pe obiecte fixe ajuta la determinarea traseului strabatut de vehicul
uneori la estimarea viteza vehiculului care lovit, ori pentru a stabili care dintre vehiculele implicate a
venit in contact cu obiectul respectiv.

2.4.5. Urmele lasate de victime pot fi: fibre textile ori bucati de tesatura desprinse din
imbracaminte, fragmente de piele, smocuri de par, pete de sange, urme de frecare a incaltamintei cu
suprafata carosabilului s.a.

2.4.8. Pozitia finala

Pozitia finala este locul exact unde au ramas vehiculul, victima, obiectele acesteia dupa accidentul de
circulatie. Pozitia finala poate fi de doua feluri: controlata ori necontrolata.

2.4.8.1. Pozitie finala necontrolata. Pozitiile vehiculului, corpului victimei ori ale obiectelor,
rezultate nemijlocit dupa coliziune reprezinta pozitii finale necontrolate.

2.4.8.2. Pozitie finala controlata. Pozitiile vehiculului, corpului victimei ori ale obiectelor cand
acestea au fost deplasate dupa coliziune reprezinta pozitii finale controlate. Daca o victima ori un
vehicul au fost mutate se localizeaza si se marcheaza pozitia lor inainte de mutare pe baza
informatiilor primite si se traseaza cu creta pe carosabil conturul imaginii fiecarei parti. In cazul
vehiculelor se marcheaza numai pozitia a doua roti ori a doua colturi iar in cazul unei victime se
marcheaza centrul idealizat al corpului ei.

Hhhhh

Efectuarea expertizei grafoscopice


Trebuie atrasa atentia asupra pericolului de confuzie cu "expertiza grafologica", grafologia este un
domeniu distinct de investigare a trasaturilor de caracter ale unei persoane.

Sunt parcurse urmatoarele faze (proprii oricarui proces de identificare criminalistica):


cercetarea prealabila a materialelor, necesara cunoasterii obiectului expertizei si stabilirii calitatii si
cantitatii modelelor de comparatie, urmata de analiza separata a scrisului in litigiu si a celor de
referinta, prin care sunt puse in evidenta caracteristicile generale si particulare, urmarindu-se totodata
daca nu este vorba de un fals prin imitare sau prin deghizare, inclusiv un fals prin alterarea mecanica
sau chimica a textului.

2. examinarea comparativa (etapa cea mai importanta) conduce la stabilirea asemanarilor si


deosebirilor dintre scrisul in litigiu si cel de comparatie. Examinarea se face direct pe scrisurile
comparate, insa cel mai adesea se apeleaza la fotografii ale semnelor grafice, sau ale unor grupuri de
semne sau la tabele sinoptice.

Fata de alte categorii de indetificari, in expertiza grafica consacrata identificarii persoanei dupa scris,
concluziile nu se pot desprinde prin simpla revelare a unui numar oarecare de puncte coincidente (ca
la expertiza dactiloscopica), ci e nevoie de o estimare, o judecata a valorii de identificare prezentata
de caracteristicile examinate.

Dintre caracteristicile grafice capabile sa identifice scriptorul, un loc aparte il detin unele elemente cu
totul particulare: "idiotismele grafice" sau "ticuri ale scrisului".

Rezultatul unei expertize grafice reprezinta rodul unei examinari calitative a caracteristicilor cu valoare
de identificare, prin care s-a ajuns fie la o concluzie certa privind identitatea sau neidentitatea
persoanei, fie la o concluzie cu caracter de probabilitate.

Hhhh

Identificarea armelor de foc dupa urmele principale ale tragerii


Urmele formate in cazul folosirii armelor de foc sunt definite ca urmele create de arma pe cartusul tras
si urmele impuscaturii formate pe corpul victimei sau pe obiectele asupra carora si-a exercitat
actiunea proiectilul si ceilalti factori suplimentari ai tragerii sau acele elemente materiale care apar pe
corpul omenesc sau pe diferite obiecte componente ale mediului, rezultate in urma producerii
impuscaturii cu ocazia savarsirii unei infractiuni

In cazul folosirii armelor de foc la comiterea unei infractiuni, se produc doua mari categorii de urme ,
cunoscute sub denumirea generica “urme ale armelor de foc”, care sunt clasificate ca:

Urme principale;

Urme secundare.

Urmele principale rezultate in urma tragerii cu arme de foc (uneori denumite si factori principali ai
tragerii) sunt constituite din:

▪ Arma de foc propriu-zisa, care poate fi prezenta sau nu la locul faptei in momentul cercetarii;
▪ Elementele de munitie (proiectile, tuburi, capse, bure) si urmele create de arma pe acestea;
▪ Urmele de intrare si iesire ale proiectilului (perforari sau canale oarbe cu retentia proiectilului);
▪ Urmele de ricoseu;
▪ Urmele sonore (ale armarii, percutiei, detonatiei) si urmele luminoase (flacara de la gura tevii,
efectul luminos al proiectilului), daca acestea au fost fixate printr-un procedeu de inregistrare.

Urmele secundare (denumite si factori secundari ai tragerii) sunt constituite din:

▪ Urmele rezultate din actiunea flacarii;


▪ Urmele rezultate din actiunea gazelor;
▪ Urmele de pulbere arsa (funingine);
▪ Urmele de pulbere nearsa;
▪ Inelul de stergere;
▪ Inelul de metalizare.

1. Identificarea armelor dupa urmele formate pe glont si pe tubul cartusului

Identificarea armei cu care s-a savarsit o infractiune reprezinta scopul final al oricarei expertize
balistice judiciare. Procesul de identificare consta in examinarea comparativa a gloantelor, a tuburilor
descoperite, in corpul victimei sau la fata locului, cu gloantele sau tuburile trase experimental cu arma
gasita in campul infractional ori ridicate de la o persoana suspecta.

Procesul de identificare a unei arme de foc parcurge doua faze:

a) In prima faza se determina grupul sau categoria careia ii apartine arma, in baza caracteristicilor
generale reflectate de urmele formate pe proiectil si pe tub, referitoare la modelul, tipul, calibrul armei
etc.

b) In a doua faza are loc identificarea propriu-zisa prin examenul

comparativ al caracteristicilor individuale, specifice fiecarei tevi ghintuite si fiecarui ansamblu al


mecanismelor de tragere.

litigiu comparare

striatii
Continuitatea striatiilor, care

atesta identificarea armelor

Identificarea generala a armei de foc cu teava ghintuita

Necesitatea de a stabili tipul si sistemul unei arme de foc pe baza unui glont tras, a unui tub ars sau a
altor urme balistice se impune in cazul comiterii unei infractiuni la care infractorul a folosit o arma de
foc, acestea constituind un indiciu deosebit de valoros pentru formarea cercului de banuiti. Daca
infractiunea a fost comisa cu o arma cu teava ghintuitantele de identificare generale se bazeaza in
principal pe studierea macroscopica a glontului si a tuburilor arse.

Studierea glontului indica tipul si sistemul armei din care a fost tras, tinand cont de forma,
dimensiunea si greutatea glontului care pot indica felul armei: pusca, pistol sau revolver.

Forma alungita, ascutita la capat a glontului in greutate de cca. 30 g. si si lungimea 28 mm. indica o
arma cu teava lunga. Glontul de revolver este cilindric si are varful bont, iar cel de pistol are varful
rotunjit.

Diametrul (calibrul) glontului masurat cu micrometrul in partea cea mai groasa indica, in general,
calibrul armei. glontul destinat pentru o anumita arma nu poate fi insa introdus nici inainte, nici dupa
tragere, intr-o arma prin gura tevii, deoarece, in primul caz, calibrul propriu-zis al glontului este cu 0,2
- 0,5 mm. mai mare decat calibrul tevii, iar dupa tragere parasind teava, revine la dimensiunile initiale
sau capata unele deformari longitudinale.

Urmele ghinturilor si ale plinurilor pe glontul tras indica cu precizie constructia interioara a tevii armei
cu care a fost tras. Glontul trecand prin teava este supus actiunii acesteia si reprezinta negativul
suprafetei interioare a tevii. Suprafetele proeminente dintre ghinturile tevii apar pe langa camasa
glontului sub forma de santuri, iar ghinturile sub forma de proeminente.

Sensul ghinturilor este de obicei dextrogir, iar unele arme au ghinturile sinistrogire.

Latimea urmelor campurilor de pe glont este egala cu latimea campurilor din teava armei cu care s-a
tras. Latimea campului se masoara, de obicei, intre marginile de jos ale acestuia.
Lungimea pasului care este unghiul de rasucire a ghinturilor in raport cu axa longitudinala, indica tipul
armei.

Cand nu se gasesc pe glont striatiunile oblice produse de plinurile dintre ghinturi, toata camasa fiind
acoperita cu striatii longitudinale, criminalistul trebuie sa se gandeasca la doua posibilitati:

a) Glontul a fost tras dintr-o arma a carei teava a fost puternic atacata de oxizi, iar datorita acestui
fapt glontul nu are imprimata miscarea helicoidala, caracteristica armelor cu teava ghintuita, glontul
trecand prin teava fara a mai fi insurubat intre ghinturi;

b) La comiterea infractiunii autorul s-a folosit de cartuse care nu au fost destinate pentru sistemul sau
chiar tipul de arma respectiv.

Un alt element care poate ajuta la identificarea generala a armei de foc este semnul fabricii din care se
poate deduce provenienta munitiei. Acest semn se afla pe partea posterioara a glontului.

Tubul ars gasit la cercetarea locului infractiunii va fi studiat din urmatoarele puncte de vedere:

a) Marimea, forma si greutatea lui, care indica tipul armei cu care s-a tras: pusca, pistol sau revolver.
Forma tubului si particularitatile formei lui limiteaza mult posibilitatile de a se folosi un cartus de un
anumit calibru la diferite alte sisteme de arme, care au acelasi calibru si aceasta datorita constructiei
camerei de explozie a armelor;

b) Modul de sertizare: glontul este fixat in partea de sus, ingustata a tubului, numita gatul tubului.
Modul de sertizare poate indica locul de fabricatie a munitiei.

Inscriptiile de pe fundul tubului indica provenienta si locul fabricatiei munitiei.

Daca la cercetarea la fata locului infractiunii, pe baza directiei tragerii s-a stabilit locul de unde s-a tras
si daca in acel loc s-au descoperit tuburi arse, se poate deduce sistemul armei. de exemplu: T.T.
cal.7,62 mm. BROWNING cal.7,65 mm. arunca tubul la dreapta; PARABELLUM mod. 1908 cal. 9 mm.
si BERETTA mod. 1941 cal. 9 mm. arunca tubul in spate pe directia tragerii; WALTHER mod. 1938
cal. 9 mm. arunca tubul la stanga.

Cand se cunoaste sistemul de arma cu care s-a comis infractiunea, in cazul unei sinucideri cu aspect
de omor, sau omor cu aspect de sinucidere, locul unde se afla tubul ars, face posibila stabilirea locului
de unde s-a tras, fapt ce permite tragerea unor concluzii juste in ceea ce priveste calificarea faptei.

Cand la locul infractiunii nu se gasesc tuburi arse, acest lucru indica urmatoarele aspecte:

infractiunea a fost comisa cu o arma care nu arunca tuburile arse (revolverul);

infractorul, foarte precaut, dupa comiterea infractiunii a adunat corpurile delicte, cunoscand
importanta acestora in identificarea armelor de foc.

Identificarea individuala a armelor de foc cu teava ghintuita.

Identificarea pe baza gloantelor.

Canalul tevii armei de foc cu teava ghintuita, poarta intodeauna urmele uneltei cu care a fost lucrata,
urma ce apar sub forma de striatii fine, microscopice, caracteristice pentru fiecare lot de fabriactie si
care se reproduc cu fidelitate pe camasa glontului tras. Aceste striatii, la inceput sunt asemanatoare la
lotul de arme fabricate intr-un anumit timp, dar cu cat arma este folosita mai mult, fiind supusa si
agentilor atmosferici si actiunii gloantelor, canalul tevii se individualizeaza, fapt ce determina crearea
de catre plinurile dintre ghinturi a unor caracteristice ce nu se gasesc la alta arma. Identificarea
individuala a armei dupa glont se face pe baza acestor striatii create de canalul tevii si reproduse
perfect pe camasa glontului.

Examinarea la microscopul comparator

Microscopul comparator dispune de doua obiective si de un singur ocular, in campul caruia vor fi
reunite, in perfecta continuitate cele doua imagini ale obiectivelor. Compararea gloantelor se face pe
portiuni, de aceea suporturile de sustinere pe care sunt asezate proiectilele vor fi miscate sincronizat,
pentru ca acestea sa prezinte, in succesiune, aceleasi fatete.

Deosebita insemnatate o are iluminarea incidenta, cu aceeasi intensitate si din acelasi unghi.
Iluminarea difuza, obtinuta natural sau artificial este indicata la examinarea campului de striatii mai
mari si clare. Iluminarea laerala, sub un unghi de 30-45 fata de planul obiectului examinat reliefeaza
in mod satisfacator detaliile urmelor, fara a le denatura. Aceasta metoda permite observarea directa a
continuitatii sau discontinuitatii liniare a striatiilor formate pe glont de particularitatile microreliefului
tevii.

a) b) a) b)

Striatii create de ghinturi pe camasa glontului observate si fotografiate cu ajutorul


microscopului comparator

a) – litigiu

b) – model de comparare

Metoda compararii mulajelor

Mulajul se poate obtine prin desfasurarea unui strat gelatinos sau metalic, care, desprin de pe glont si
indreptat in plan, reflecta urmele caracteristice interiorului tevii armei.
Sunt cunoscute doua metode de redare a suprafete glontului prin contact static:

1. Mulaje transparente, pelicule formandu-se prin introducerea gloantelor in diferite solutii


gelatinoase;

2. Mulaje opace, pelicula obtinandu-se prin galvanoplastie.

La prima metoda pelicula (mulajul) obtinuta se taie pe axa longitudinala, intre urmele formate de
campurile dintre ghinturi, dupa ce a fost taiata la baza si la varful glontului. Apoi se desprinde de pe
glont si se lipeste intre doua placi de sticla cu balsam de Canada.

Pentru colorarea peliculei se poate folosi fucsina, rosu de Sudan sau un alt colorant care se dizolva
usor in acetona si acetat de amil, dar nu si in dicloretan. Acest mulaj reda exact detaliile si poate fi
folosit direct la scoaterea pozitivelor fotografice

La a doua metoda copia reliefului glontului se obtine prin depunerea unui strat metalic pe suprafata
cilindrica a acestuia, cu ajutorul curentului continuu, intr-o baie electrolitica.

Dupa nichelare glontul se spala bine, apoi stratul de nichel - cupru se taie pe axa longitudinala, se
indreapta si se fotografiaza (se compara). Fotografierea este necesar sa se faca concomitent la glontul
de la fata locului si la cel de comparat pentru a asigura o iluminare constanta. Aceasta metoda
prezinta dezavantajul de a nu reda intodeauna detaliile mici ale urmelor.

Tehnica de rulare a proiectilului.

Aceasta metoda consta in rularea proiectilelor pe mase ceroase, aliaje metalice moi, celuloid sau alte
materiale plastice care pot reduce microrelieful de pe ele.

In unele cazuri copiile se obtin perin actiunea mecanica (apasarea proiectilului pe suportul folosit
pentru rulare), iar in altele, prin actiunea termica, glontul incalzindu-se pana la o anumita temperatura
spre a se putea imprima pe suport.

Rularea se poate efectua normal, cu ajutorul unei rigle sau a unui dispozitiv, in care glontul se fixeaza
la capete, pe axa sa longitudinala. Inainte de rulare, glontul se curata, pentru ca microrelieful sa nu
contina impuritati care sa denatureze urma.

Rezultatele rularii se fixeaza fotografic. Examinarea comparativa se face atat pe fotografii cat si direct,
pe copiile obtinute la microscop.

Prezinta avantajul pastrarii intacte a proiectilelor corpuri delicte, pentru reluarea ulterioara a
examinarilor, a transpunerii in suprafata plana, dar in acelasi timp, prezinta in numeroase cazuri
dezavantajul unei reproduceri incomplete a detaliilor mici.

Tehnica fotografica

Procedeele fotografice se folosesc nu numai ca mijloc de fixare a ceea ce s-a obtinut printr-una din
metodele de comparare, dar si ca metoda independenta de comparare, fotocopiile constituind obiecte
de comparare.
Se cunosc doua metode fotografice: fotografia panoramica si asa numita “desfasurare optica a
proiectilului”.

Prima metoda de comparare consta in fotografierea pe sectiuni longitudinale a suprafetei glontului,


care apoi se asambleaza taindu-se partile care se repeta.

Pentru a doua metoda se foloseste conversograful, care permite reproducerea pe pelicula a intregii
suprafete a proiectilului, datorita miscarii sincronizate a platanului care sustine proiectilul si peliculei
din aparatul fotografic (miscarea platanului si a peliculei se face in sens invers). Compararea
fotografiilor reprezentand suprafata cilindrica a doua gloante se face prin metoda continuitatii liniare
(imbucsare) sau prin cea a suprapunerii. In acest din urma caz fotografiile se executa pe materiale
transparente, colorandu-se in culori diferite (folosindu-se metoda virarii) pentru a se putea urmari mai
usor detaliile respective.

Tehnica profilografica

Unul din aparatele cele mai utilizate la analizarea suprafetelor si care corespunde cel mai bine
problemelor criminalisticii, respectiv, traseologiei si implicit balisticii este profilograful (striagraful).

Adaptat nevoilor criminalisticii, in scopul examinarii profunzimii unor striatii materializate pe diagrame,
striagraful este indicat pentru analizarea suprafetelor plane sau la trasarea longitudinala a obiectivelor
cilindrice.

Identificarea generala a armelor de foc cu teava lisa

Focul tras dintr-o arma cu teava lisa, de vanatoare, porneste din gura tevii ca o masa compacta cu
rondela si bura.

Elementele generale de identificare pe baza burelor sunt:

a) Diametrul burelor indica cu aproximatie calibrul armei. O concluzie asupra calibrului armei se poate
trage de catre expert, numai dupa ce s-a consultat un specialist in aceasta materie;

b) Materialul din care sunt confectionate burele arata daca cartusul a fost procurat din comert sau
infractorul s-a folosit de un tub vechi pe care l-a incarcat singur.

Numarul si greutatea alicelor permit stabilirea calibrului armei numai in cazul cand acestea au fost
gasite grupate. Modul de confectionare si felul materialului indica daca alicele provin din cartuse
cumparate din comert sau sunt de constructie proprie.

La armele cu teava lisa dupa fiecare tragere tuburile se extrag manual din camera de ardere, motiv
pentru care tuburile arse se gasesc foarte rar la fata locului.

Tubul ars, folosit de o arma cu teava lisa, prezinta urmatoarele elemente de identificare generala:

a) Dimensiunea care indica calibrul armei este stabilita conventional;

b) Inscriptiile imprimate pe corpul tubului, care este confectionat din carton presat si pe raza lui indica
provenienta si locul de fabricatie;

c) Gradul de uzura indica daca cartusul este nou sau a mai fost folosit si reincarcat.
Identificarea individuala a armelor de foc cu teava lisa

Stabilirea calibrului armei cu alice

Calibrul armei cu alice se stabileste pe baza marcii fabricii de pe tevile armei, unde deseori se
mentioneaza si lungimea camerei cartusului. De asemenea, acesta se poate stabili prin masurarea
diametrului canalului tevii la distanta de 22 de centimetri de la detunator, cu ajutorul unui instrument
special, iar apoi prin compararea datelor obtinute cu datele din tabele.

Cu o suficienta precizie se poate stabili calibrul si prin masurarea cu un subler a bazei camerei
cartusului fiecarei tevi. (Ex. : calibrul 12 corespunde diametrului tevii de 18,2 mm ; calibrul 16 – 18,8
mm ; calibrul 20 – 15,7 mm).

Datorita principiilor balistice in baza carora este construita o arma cu teava lisa si a munitiei folosite,
identificarea individuala cu ajutorul alicelor se poate face numai in mod indirect si numai in cazul cand
alicele au fost confectionate de infractor cu mijloace proprii.

Descoperind la locul comiterii infractiunii alice din a caror forma si material rezulta ca nu sunt
cumparate din comert, expertul va cauta sa stabileasca cu ce instrumente au fost confectionate.
Astfel, se va putea deduce daca alicele au fost confectionate cu o dalta sau cleste de sarma, cuie sau
plumb. Prin analiza de laborator, difractia si fluorescenta in raze X, prin analiza spectrala se pot stabili
unele elemente constitutive ale aliajelor materialelor din care s-au confectionat alicele comparativ cu
materialele ridicate de la banuiti.

Singura urma a mecanismului armei cu teava lisa ce ramane pe tub este cea lasata de percutor pe
capsa, care permite stabilirea in mod sigur, pe baza caracteristicilor armei cu care s-a tras. Cu toate
ca tubul poate fi folosite de mai multe ori, capsa trebuie schimbata dupa fiecare tragere si in acest fel,
urma percutorului pe capsa reprezinta intodeauna rezultatul ultimei trageri. In asemenea cazuri,
elementele de identificare individuala sunt: forma, profunzimea si plasamentul percutiei precum si
unele caracteristici microscopice ale varfului percutorului.

Burele au valoare numai atunci cand sunt confectionate de detinatorul armei din hartie, panza, calti
sau lana. In asemenea situatii burele descoperite la fata locului vor fi trimise expertului si vor putea fi
folosite ca material comparativ in cazul cand la domiciliul banuitorului se descopera materiale similare.

Obtinerea modelelor tip de comparatie

Obtinerea modelelor tip de comparatie se impune expertului balistician, atunci cand i se cere sa
constate daca tuburile arse descoperite la locul faptei si glontul extras cu ocazia autopsiei din cadavrul
victimei, au fost sau nu trase cu arma care este supusa expertizei.

Pentru ca modelele tip sa fie bune pentru comparatie, tuburile trebuie sa indeplineasca doua conditii
principale:

siguranta ca ele provin de la obiectul care se identifica;

aptitudinea lor de a fi comparate cu celelalte obiecte cu care se identifica.

Obtinerea modelelor tip de comparatie se face prin trageri experimentale. In vederea efectuarii
acestor trageri, expertul trebuie sa pregateasca materialul si arma cu care se executa tragerea. Prin
pregatirea materialului se intelege activitatea expertului balistician de a asigura cartusele necesare
tragerilor experimentale, in raport cu tipul si modelul armei corp delict, cat si celelalte materiale
necesare.

In acest scop, este necesar ca expertul sa procure, sa aleaga cartuse de acelasi calibru, de aceeasi
fabricatie, care au acelasi marcaj pe rozeta, acelasi fel de capsa, iar tuburile si gloantele sa fie
confectionate din acelasi material din care sunt facute tuburile arse si gloantele trase, care urmeaza a
fi comparate .

Inainte de fiecare tragere experimentala proiectilul si tubul sunt examinate pentru a nu avea zgarieturi
sau urme de lovire, iar daca acestea exista, vor fi descrise sau fotografiate, inainte de a le folosi la
tragere.

Pentru buna reusita a examenului comparativ, expertul trebuie sa aibe la dispozitie mai multe modele
tip de comparatie. In acest scop el va procura pentru fiecare arma examinata 3-5 cartuse, care vor fi
folosite la tragerile experimentale. Exista doua opinii in legatura cu un numar mare de cartuse pentru
tragerea experimentala:

a) Se pot stabili precis urmele produse de mecanismul si interiorul tevii armei corp delict, ceea ce
necesita un numar mare de tuburi arse si de gloante trase;

b) Repetarea tragerii cu aceeasi arma, cu un numar mai mare de cartuse, poate duce la diminuarea
sau alterarea proeminentelor care creaza urmele caracteristice existente pe tuburile si gloantele
incriminate, facand posibila crearea unor alte urme suplimentare ce pot deruta expertul.

Dupa ce au fost efectuate examinarile preliminare, stabilindu-se eventualele defectiuni ale armei
incriminate (prin gammagrafiere), daca se poate trage cu ea, daca nu se descarca accidental etc.,
dupa ce s-au colectat reziduuri, in vederea analizelor chimice, in scopul de a se stabili daca s-a tras
sau nu cu acea arma, criminalistul va proceda la pregatirea armei in vederea tragerilor experimentale.

In acest scop expertul va executa urmatoarele:

teava armei va fi curatata de rugina si reziduurile depuse cu ocazia ultimei impuscaturi, va indeparta
unsoarea si toate impuritatile existente pe teava;

va curata mecanismul de dare a focului, astfe ca arma sa fie in conditii optime de tragere.

Dupa aceste pregatiri expertul va proceda la efectuarea tragerilor experimentale.

In toate cazurile, in mod obligatoriu, atunci cand organul de politie nu are o camera de experienta cu
poligon redus autorizat, tragerea experimentala se va efectua la poligonul garnizoanei. Aceasta pentru
a se evita unele accidente ce s-ar putea produce prin ricosarea sau devierea gloantelor.

Obtinerea tuburilor arse drept modele de comparatie pot fi captate intr-un saculet asezat in dreptul
orificiului de evacuare a tuburilor la armele automate sau semiautomate, sau pot fi extrase cu grija cu
ajutorul inchizatorului in cazul diferitelor pusti, pentru ca tuburile sa fie ferite de lovituri ce pot crea
urme suplimentare atunci cand tubul ars ia contact cu pamantul.

Gloantele modele tip de comparatie trebuie sa indeplineasca anumite conditii:

sa poarte pe camasa protectoare numai urmele provocate de interiorul tevii armei din care au fost
trase;
sa nu fie diforme (lovite sau turtite);

sa fie ferite de formarea unor striatii suplimentare;

toate gloantele trase sa intre in posesia expertului.

Pentru captarea gloantelor sunt intrebuintate mai multe feluri de dispozitive.

Unul dintre dispozitive este format dintr-un tub de otel sau de beton de 2 m. avand diametrul de 20
cm. si fixat in pozitie verticala. In tub se toarna apa, aproximativ 3/4din volumul acestuia. In interiorul
tubului, pe fund, se afla o plasa de otel inoxidabil, ce serveste la scoaterea gloantelor din tub, care se
poate ridica cu ajutorul unui cordon, fara a varsa apa.

Tubul este atasat printr-un colier de un perete in pozitie verticala, astfel incat se poate detasa cu
usurinta. Deasupra tubului se gaseste un dispozitiv de lemn care are o deschizatura verticala care
indica axul central al tubului si serveste drept ghid pentru tragerea in apa. Rezistenta apei este
suficienta pentru a atenua forta glontului si poate opri un glont tras cu cea mai puternica incarcatura.
Dispozitivul, desi ofera captarea gloantelor in conditii suficient de bune, fara striatii suplimentare, nu a
fost raspandit datorita faptului ca este incomod.

Captatorul de proiectile, in varianta folosita in tara noastra este format dintr-o cutie lunga de aprox. 3
m., cu o latime de cca. 40 cm.

Lada de captare umpluta cu calti

In interiorul lazii, la distante egale, 20-25 cm., sunt asezate niste rame de lemn prinse de pereti cu
ajutorul unor jgheaburi, care impart lada in compartimente. Pe aceste rame se prinde cate un carton
alb, care are rolul de a marca daca glontul a trecu dintr-un compartiment in altul. Spatiile intre aceste
compartimente sunt umplute cu vata sau calti, care au rolul de a frana viteza glontului si, totodata, de
a-l opri pentru a nu iesi din lada. In primele compartimente, de regula, se aseaza placi din cauciuc cu
panza, pentru a scade din forta de patrundere a glontului.

Pentru a evita lovirea, deformarea si crearea de striatii suplimentare prin lovirea sau prin presarea
gloantelor intre ele, se recomanda ca dupa fiecare tragere (foc), glontul sa fie cautat si scos din
dispozitiv, orificiile de intrare in cartoane sa fie insemnate, iar dupa formarea a 20-30 de orificii de
intrare sa fie inlocuite. Gloantele astfel colectate se impacheteaza separat intr-o bucata de hartie sau
vata si pe ambalaj se va scrie tipul si modelul armei cu care s-a tras, numarul tragerilor, data tragerii
si numele expertului care a efectuat tragerea experimentala.

Atat gloantele cat si tuburile corp delict sau modelul tip de comparatie se vor conserva in conditii
optime (se vor unge cu ulei de oase), iar dupa efectuarea si intocmirea raportului de constatare
tehnico-stiintifica balistica judiciara, vor fi atasate acestuia trimitandu-se organului de politie care a
solicitat efectuarea examenului comparative de laborator.

Se impune efectuarea unor trageri experimentale speciale in situatiile cand expertului ii sunt date spre
cercetare probleme ca:

daca se poate trage cu arma suspecta, care este defecta, improvizata sau de constructie proprie;
care este puterea de patrundere a glontului;

de la ce distanta s-a tras, pentru stabilirea urmelor suplimentare ale impuscaturii sau a impastierii
alicelor (in cazul armelor de vanatoare).

Pentru efectuarea tragerilor experimentale cu unele arme defecte, de constructie proprie sau
improvizate, expertul se va deplasa la poligon si va instala arma in cauza in santul de tragere, fixand-
o pe un stalp sau un trepied, iar percutarea se poate face la distanta cu ajutorul unei sfori legata de
tragaci.

Pentru a stabili puterea de patrundere a glontului, expertul va executa tragerea tot in poligon,
instalind in directia tragerii obiecte diferite, a caror natura si dimensiuni sa fie cat mai apropiate sau
chiar similare cu acele ale obiectului cercetat. In acest scop, se pot efectua trageri in bucati de lemn,
tabla, fier etc., luand insa toate masurile de precautie, pentru a se evita toate accidentele ce s-ar
putea produce in urma ricosarii glontului.

Distantele de la care s-a tras se vor nota pe o eticheta, ce se va atasa pe obiectul in care s-a efectuat
tragerea, separat pentru fiecare foc.

Pentru aprecierea distantei de la care s-a tras, in cazurile de impuscatura apropiata cu arme cu glont,
in scopul stabilirii urmelor suplimentare ale impuscaturii, expertul care executa tragerea
experimentala la poligon, va instala in directia tragerii obiecte similare cu cele cercetate, sau bucati de
carton alb prinse in rame si de dimensiuni corespunzatoare.

Distantele de la care se pot efectua tragerile si care se noteaza pe obiect, separat pentru fiecare foc in
parte, pot fi de la teava lipita pana la 100 cm. distanta pana la care pot zbura particulele de pulbere in
functie de felul armei si a pulberii. In ceea ce priveste stabilirea inmpastierii alicelor la armele de
vanatoare, tragerea se executa in panouri, in care s-au prin bucati de carton alb sau panza alba cu
dimensiuni de 50x50 cm. pana la 1x1 m., sau si mai mare, deoarece alicele armei de vanatoare se
raspandesc intr-un con ce se mareste uniform, in raport cu distanta de la care s-a tras.

2. Identificarea pe baza tuburilor arse

Tubul cartusului prezinta mai multe variatiuni ale urmelor cauzate de piesele armei cu care s-a tras,
determinate de tipul si sistemul acesteia.

Elementele individuale de identificare ce se disting pe tubul ars sunt cauzate de:

a)Urmele percutorului. In momentul declansarii focului, percutorul loveste capsa tubului, imprimand
o adancitura mai mult sau mai putin pronuntata si caracteristica ca profunzime, forma si
plasament. Sectiunile transversale ale diferitelor percutoare pot fi: rotunde, ovale, patrate, rombice,
dreptunghiulare. Sectiunile longitudinale spre varful percutorului pot fi: plate, ascutite, bombate,
trapezoidale. Neregularitatile microscopice de pe varful percutorului produc urme corespunzatoare in
percutie, care se preteaza foarte bine la identificarea acestuia.
Urma creata pe

fundul capsei de

cuiul percutor.

Alte caracteristici individuale pentru identificare sunt formate in capsa de unele modificari, deteriorari
sau chiar rupturi ale percutorului, ca urmare a uzurii acestuia.

Urma creata pe fundul

capsei de cuiul percutor.

b) Urmele peretelui frontal al inchizatorului. Peretele frontal al inchizatorului care in mod normal
poarta urme de freza si unele urme produse de uzura apasa cu forta tubul, iar cu ocazia reculului ce se
produce in momentul exploziei incarcaturii, aceste neregularitati se imprima mai mult pe capsa si pe
fundul tubului.
c) Urmele camerei de explozie. Camera de explozie prezinta pe perete neregularitati sau
proeminente care se imprima pe latura tubului cartusului la introducerea acestuia, cat si datorita
dilatarii lui in momentul exploziei si a extragerii tubului din camera de explozie.

d) Urmele ghearei extractoare. Gheara extractoare produce o serie de striatii pe gulerul tubului in
momentul cand tubul se loveste de pragul aruncatorului si este aruncat afara. Urmele redau conturul
muchiei ghearei extractoare.

Urma creata de gheara extractoare pe fundul tubului de cartus

Urme create de gheara


extractoare si cuiul percutor pe
fundul tubului de cartus

e) Urmele pragului aruncator


(dintele opritor). La extragerea
tubului ars, in momentul cand
inchizatorul ajunge la capatul
camerei de explozie, bara
cartusului se loveste de dintele
opritor care face ca tubul sa fie
aruncat in afara. Datorita acestei
lovituri pe gulerul tubului se creaza
urma dintelui, care apare pe
partea opusa striatiilor produse de
gheara extractoare.

Discurile lui METZGER sunt transparente, gradate in cercuri concentrice si linii perpendiculare
intretaiate. Cu ajutorul lor se poate calcula cu exactitate deschiderea unghiurilor formate de ejector si
gheara extractoare, in raport cu urma percutorului.

Microscopul stereoscopic se utilizeaza la examinare separata a urmelor formate pe tubul incriminat


si pe cel de comparatie. Stereomicroscopul permite analiza in relief a striatiilor produse atat pe rozeta
tubului, cat si pe peretii laterali ai acestuia. Cu ajutorul lui se observa imaginea de ansamblu, forma si
plasamentul striatiilor, precum si ale craterului tormat de percutor pe capsa in urma tragerii.
Stereomicroscopul este dotat cu dispozitive de iluminat si fotografiere, permitand, in lipsa
microscopului comparator, procedeul secundar de examinare comparativa a fotografiilor.

Microscopul comparator are doua obiective si un singur ocular. Cu ajutorul acestuia se poate urmari
continuitatea liniara a striatiilor existente pe tuburile comparate. In afara de dispozitivele de iluminat
si fotografiat, microscopul comparator este prevazut si cu suporturi speciale pentru sustinerea si
rotirea pieselor examinate.

Striagraful este un aparat de palpare a suprafetelor, fiind dotat cu analizoare mecano-optice, prin
intermediul carora se poate urmari si inregistra continuu orice diferenta de relief survenita pe camasa
tubului - cartus. Rezultatele obtinute ca urmare a palparii, cu ajutorul unui varf de diamant sunt
inregistrate pe o profilograma, iar cotele acestora sunt indicate cifric, examenul comparativ putandu-
se efectua prin confruntarea atat a profilorgamelor obtinute, cat si a cotelor espective.

Dispozitivul DOLEGAL - CECCALDI permite fotografierea rapida a rezetei tuburilor - cartus,


putandu-se reproduce pe un singur cliseu 12 rozete introduse intr-un dizpozitiv special . Sursa de
lumina este o lampa de cuart cu iod se 12V./100w.

3 Identificarea armei dupa piesa prezentata

Necesitatea de a stabili modelul si exemplarul de arma pe baza pieselor ei prezentate separat se


impune in cazul cand la locul comiterii faptei se gasesc acestea din urma (incarcator cu sau fara
cartuse; plasele de la manerul pistolului; incarcatorul; baioneta; capacul magaziei de cartuse;)

Stabilirea carui model de arma ii apartine o piesa intreaga, in majoritatea cazurilor, nu prezinta
greutati. Expertiza se reduce la confruntarea piesei prezentate cu piesele corespunzatoare ale
diferitelor modele de arme de foc. In mai multe cazuri s-a reusit sa se stabileasca pe baza pieselor
prezentate nu numai modelul armei, ci si exemplarul careia ii apartinea piesa (atunci cand pe acea
piesa exista numarul seriei).

Cand expertul dispune de exemplarul de arma de la care lipseste piesa gasita la locul faptei, este
posibil sa se constate ca acea piesa ii apartine pe baza urmelor lasate de arma sau invers.

Exista cazuri cand infractorii distrug intentionat numele si inscriptiile de pe arme prin pilirea partii de
metal pe care sunt stantate acestea, sau prin chernuirea lor. Pentru restabilirea numerelor de pe otelul
din care sunt fabricate armele de foc pot fi folosite metode chimice si electro-chimice.

Actiunea metodelor chimice se bazeaza pe faptul ca partile metalului pe care au fost stantate cifre si
litere au o densitate mai mare decat restul metalului. Diferenta de densitate se observa cu ochiul liber
la tratarea cu acizi a metalului cercetat.

Suprafata de cercetat a metalului se lustruieste pana la luciu cu glaspapir, se degreseaza cu un


tampon cu vata muiat in eter, dupa care in jurul ei se construieste un digulet din parafina de cca. 3-5
mm inaltime. In aceasta baita improvizata se toarna reactivul ce are urmatoarea compozitie:

acid azotic 25%

acid acetic glacial 25%

alcool etilic de 96 grade 59%


Daca in timp de 1-2 ore pe fundul baitei nu apar cifre sau litere, atunci, cu coltul unei hartii de filtru ,
se scoate cu atentie reactivul utilizat, in asa fel incat sa nu se distruga aparitia imaginii, iar apoi se
adauga reactivul proaspat. Reactivul se schimba de cateva ori pana la aparitia imaginii, cand este
necesar ca aceasta sa se fotografieze imediat, intrucat este instabila.

Metoda electrocoroziunii se bazeaza pe solubilitatea mai mica a otelului in partile in care, in urma
marcajelor, au o densitate mai mare decat restul metalului, prin aplicarea electrolizei. Ca electrolit se
va folosi o solutie de clorura de sodiu de 2%, iar ca sursa de curent poate fi folosita o baterie de 4,6 V.
Anodul va fi piesa cu semnele pilite, iar catodul placa de plumb.

Inainte de a se aseza piesa in vasul cu electrolit se lustruieste partea piesei pe care se vad urmele
semnelor pilite. Dupa aceea, toata suprafata piesei se degreseaza prin frecare cu vata muiata in eter
sau prin spalare cu benzina si se acopera cu o pojghita de protectie din colodiu (sau solutie de
plexiglas cu dicloretan). Dupa uscarea peliculei se decupeaza din ea bucata ce corespunde suprafetei
de pe care au fost pilite semnele.

Procesul decurge normal daca se constata degajarea intensa de bule de gaze pe catodul de plumb, si
daca se formeaza in electrolit niste fulgi brun verzui.

Inainte de verificarea partii de metal cu semnele in curs de restabilire, metalul se va sterge cu vata.
Dupa 10-15 minute de la inceperea procesului chimic se pot citi cifrele si literele ce apar pe metal.

Mijloace tehnice moderne utilizate in expertiza balistica – sisteme automate

Pe langa mijloacele clasice de examinare (separata si comparativa) utilizate in expertiza balistica, de


un real ajutor ar fi utilizarea unor sisteme automate, in vederea identificarii criminalistice.[15] Se
impune mentiunea ca aceste sisteme informatice nu substituie activitatea de expertiza realizata de
expertul criminalist specializat in domeniul balisticii judiciare, ci o sprijina prin restrangerea ariei
cautarilor si compararilor in evidentele manuale. Totodata, constituie cea mai insemnata inovatie in
domeniul criminalisticii, privind identificarea armelor de foc, de la descoperirea microscopului de
comparare balistic acum aproape 80 de ani.

Legislatia nationala in materie[17] deschide drumul pentru astfel de sisteme prin instituirea Registrului
National al Armelor, in cadrul Inspectoratului General al Politiei Romane, ca sistem complex de
prelucrare a datelor cu privire la evidenta armelor, a detinatorilor de arme, precum si a operatiunilor
cu arme si munitii. In realizarea atributiilor sale, Registrul National al Armelor beneficiaza de datele
inscrise in registrele de evidenta, tinute de armurierii care produc arme si munitii, precum si de cele
din certificatele de omologare, pentru armele fabricate in Romania; evidenta armelor militare, a
armelor de aparare si paza, precum si a munitiilor corespunzatoare, constituie informatii secrete de
stat si se tine in registre separate. Pentru armele produse in strainatate se au in vedere datele din
documentele de procurare, elementele de marcare aplicate pe arme, precum si certificatele de
atestare a indeplinirii conditiilor de omologare.

In ultima perioada de timp sunt testate sau utilizate sisteme complexe optico-mecanice
computerizate, printre care se evidentiaza:

sistemul ”Drugfire” produs de firma americana


”Mnemonic Systems Incorporated”; aceasta consta dintr-un microscop optic prevazut cu sursa de
iluminare prin obiectiv (episcopica) si camera video care preia si transmite imaginea tubului sau a
proiectilului unui computer. Acesta executa comparatii bazate pe analizarea analoga a minutiilor
existente (urme striatii) intr-o singura platforma computer.

Sistemul ”IBIS” produs de firma americana ”Forensic Technology Incorporated”; bazat si


compus in principal pe aceleasi principii ca cel anterior, executa comparatiile bazate pe imagini
preluate separat ale percutiei in sine cat si a capsei de initiere in ansamblu, ca si ale urmelor lasate de
ghinturile tevii. Codificarea minutiilor se face matematic dupa metoda vectoriala, ceea ce ii ofera
posibilitati de stocare si comparare a informatiilor sensibil superioare sistemului ”Drugfire”. Are doua
module: Bulletproof pentru gloante si Brasscatcher pentru tuburile trase.

Sistemul ”NIBIN” (National Integrated Ballistic Information Network), rezultat prin unificarea celor
doua. In vara anului 2001, echipamentul NIBIN era localizat in peste 250 de laboratoare ale fortelor
de ordine federale americane, executand peste 10.000 de corelari, ce au facut legatura intre peste
20.000 de infractiuni. In acest sistem, sunt utilizate date digitale, rezultate din procesarea imaginilor
bidimensionale, preluate de la glont sau de la tubul ars. Au fost realizate si sisteme informatice care
utilizeaza date digitale rezultate din procesarea imaginilor tridimensionale (se inregistreaza adancimea
urmelor specifice), cu rezultate mai bune decat ale sistemelor care utilizeaza date 2D, in cazul
examinarii gloantelor.

Intr-o prezentare sintetica, un sistem automat utilizat in identificarea criminalistica a armelor este
constituit din:

1. Componenta de receptie, care este responsabila de prelucrarea datelor de la glont sau de la


tubul ars si de pregatirea lor pentru analiza. In general, componentele includ elemente hardware si
software necesare pentru:

a) preluarea datelor de la specimen (captured data) – informatii cu termenul de date captate. Acestea
sunt asociate cu fenomenul fizic ce serveste la inregistrarea trasaturilor suprafetelor probei. In cazul
unei fotografii, de exemplu, fenomenul fizic fundamental este reflexia luminii de catre suprafata
obiectului, astfel incat datele captate corespund diferitelor intensitati ale luminii din diferite puncte de
pe suprafata probei. Acest proces este executat de componente hardware specifice (senzori) ;

b) codificarea datelor intr-un format ce poate fi stocat si prelucrat de un computer. Aceste informatii
sunt cunoscute ca date digitale (digitized data). De asemenea, acest proces este executat de un
hardware specializat;

c) procesarea datelor digitale, in scopul analizarii si compararii. Acest proces, in mod normal,
presupune anumite etape intermediare. Aceste date finale rezultate din procesare sunt cunoscute ca
date normalizate (normalized data). Intregul proces se va numi normalizare a datelor si are la baza
algoritmi de normalizare.

2. Componenta de corelare este responsabila de compararea seturilor de date normalizate si de


organizarea rezultatelor pentru examinarea lor de catre utilizator. Termenul de componenta de
corelare provine din aceea ca algoritmii de corelare sunt utilizati pentru compararea seturilor de date
normalizate. In general aceasta componenta include elemente software necesare pentru:

a) evaluarea gradului de asemanare dintre doua seturi de date normalizate. De baza sunt algoritmii de
corelare;

b) Organizarea rezultatelor compararii, daca sunt comparate mai mult de doua gloante (de exemplu in
ordine descrescatoare a gradului de asemanare);
c) furnizarea de instrumente utilizatorului pentru verificarea rezultatelor obtinute prin algoritmii de
corelare. Aceasta sarcina este indeplinita de G.U.I. (Graphic User Intreface).

Aditional cautarii automate in baza de date – care se constituie din imaginea tubului sau glontului
vazuta prin microscopul comparator balistic si captata cu ajutorul unei camere video – compararea se
realizeaza si in functie de atribute cum ar fi calibrul armei, impresiunea ghinturilor, directia rasucirii,
adancimea ghintului, particularitatile inchizatorului, forma cuiului percutor, pozitia extractorului si
particularitatile de expulzare a tubului.

Fiabilitatea bazei de date si a operatiunilor executate depinde de puterea retelei informative si de


calitatile acesteia. Conectarea la server a fiecarui laborator participant in retea se realizeaza printr-o
linie de comunicatii digitale de mare viteza. In plus fata de optiunile pe care le ofera microscopul
comparator, expertul are la dispozitie o baza de comparare mare, deoarece imaginile stocate de toate
laboratoarele sunt disponibile in sistem; mai mult, comparari simultane pot fi efectuate de mai multe
laboratoare pe aceeasi imagine. Cand asemanarile apar, expertul solicita mijlocul material de proba
original pentru a face comparare finala, folosind microscopul balistic, deoarece ca proba in instanta
este acceptata numai metoda standard a compararii balistice cu microscopul.

Concluzii

Balistica reprezinta o ramura a mecanicii teoretice care studiaza fenomenele ce se produc in urma
folosirii armelor de foc. Datorita rolului important, balistica a ajuns sa fie ridicata la rangul de stiinta,
avand un obiect de cercetare bine definit, metode proprii de cercetare stiintifica, principii si legitati
proprii.

O parte din datele stiintifice ale balisticii sunt folosite si aplicate de catre organele de urmarire penala,
de catre criminalistica, in cercetarea diferitelor infractiuni la a caror savarsire s-au folosit arme de foc,
ori legat de acestea s-au comis alte fapte incriminate de lege. Odata cu cresterea numarului
infractiunilor savarsite cu ajutorul armelor de foc, si-a facut loc in cadrul tehnicii criminalistice o noua
ramura : Balistica judiciara. Este o ramura relativ tanara a tehnicii criminalistice, ce trebuie sa tina
pasul cu dezvoltarea balisticii generale, precum si cu dezvoltarea tehnicii militare in ceea ce priveste
constructia armelor de foc portative si a munitiei folosite la acestea.

Punctul de plecare in constituirea balisticii judiciare ca ramura a tehnicii criminalistice este legat, in
principal, de descoperirea metodelor de identificare individuala a armei de foc dupa gloantele si
tuburile arse. Daca studiem diferitele lucrari de specialitate aparute de-a lungul timpului, vom constata
ca, in afara elementelor de noutate si a diferitelor interpretari ale fiecarui ajutor, in toate aceste lucrari
descoperim aceleasi principii de baza ale balisticii si aceleasi reguli generale cu privire la identificarea
criminalistica. Acest fapt se datoreaza neschimbarii caracterelor generale ale fenomenelor balistice,
care au ramas la fel, chiar daca s-au produs unele modificari produse de procesul stiintei si tehnicii.

Prezenta lucrare abordeaza un mic segment al balisticii judiciare, acela al examinarii si identificarii
armelor de foc, privit prin prisma necesitatii acestor cunostinte in cadrul probatiunii din procesul penal.

In situatia actuala, a ascensiunii fenomenului infractional si implicit a cresterii numarului infractiunilor


comise cu arme de foc, este de necontestat rolul deosebit de important detinut de expertiza
criminalistica in general si expertiza balistico-judiciara in particular, pentru solutionarea cauzelor
penale si savarsirea actelor de justitie.

La baza acestei lucrari se afla in primul rand literatura de specialitate aparuta in tara noastra printre
care mentionez: Emilian Stancu - “Criminalistica”; Camil Suciu - “Criminalistica”; Vasile Macelaru -
“Balistica judiciara”; Ion Angelescu - “Expertiza fonobalistica judiciara”. Pe linie de teorie a dreptului
procesual penal, un rol foarte important in realizarea lucrarii de fata l-au avut: “Tratat de procedura
penala” de N.Volonciu, “Explicatii teoretice ale Codului de procedura penala roman” de V.Dorogoz si
colectiv, precum si “Expertiza judiciara” de E.Mihuleac.

O importanta contributie pentru realizarea acestei lucrari au avut-o si lucrarile de specialitate straine,
revistele si publicatiile care au ca obiect armamentul de foc, precum si sprijinul expertilor de Balistica
judiciara din cadrul Institutului de Criminalistica.

Desi, dupa cum am mentionat anterior, balistica nu a inregistrat progrese deosebite in ultimii 20 de
ani, totusi se poate remarca cresterea profesionalismului expertilor din domeniu, aparitia de metode
de cercetare noi si ceea ce cred ca este foarte important, dobandirea de catre expertiza ballistico-
judiciara a unui loc bine determinat in cadrul procesului penal.

Pe aceasta tema, a balisticii judiciare, se pot scrie multe pagini fara a epuiza in intregime subiectul,
prezenta lucrare fiind o incercare de a trata in linii generale problemele la care sunt chemati sa
rasupunda atat expertii balisticieni cat si organele de urmarire penala. Cele cinci capitole pe care este
structurata lucrarea fac referire la principalele aspecte ale cunoasterii armelor de foc accentuand
problema expertizei si a identificarii armelor de foc dupa urmele lasate de acestea.

Bibliografie selectiva
Constitutia Romaniei

Codul penal al Romaniei

Codul de procedura penala al Romaniei

Legea nr. 295 din 28.06.2004 cu privire la regimul armelor de foc si al munitiilor in Romania;

Legea nr. 218/2002 privind organizarea si functionarea Politiei Romane;

Berchesan V. – Cercetarea penala. Criminalistica – teorie si practica (indrumar complet de cercetare


penala), editia a II-a , Ed. Icar, Bucuresti 2002;

Berchesan V., Dumitrascu I.N. – Probele si mijloacele de proba (mic indrumar de cercetare penala),
Ed. Ministerului de Interne, Bucuresti 1994;

Berchesan V., Ruiu M. – Tratat de tehnica criminalistica, Ed. Little Star, Bucuresti, 2004;

Colectia Revista Criminalistica

Colectiv – Curs de tehnica criminalistica , vol. I-II, Academia de Politie “Al. I. Cuza”, 1975;

Colectiv – Tratat practic de criminalistica, vol. I-II, Ed. Ministerului de Interne, 1976, 1978;

Macelaru V. – Balistica judiciara, Ministerul de Interne, Bucuresti, 1972;

Mihuleac E. – Expertiza judiciara, Ed. Stiintifica, Bucuresti, 1971;

Stancu E. – Tratat de criminalistica, Ed. Actami, Bucuresti, 2001;

Volonciu N. – Tratat de procedura penala


Emilian Stancu – Investigarea stiintifica a infractiunilor, vol I, Bucuresti, 1986, p.34

Vasile Macelaru – Balistica judiciara, Ed. Ministerului de Interne, Bucuresti 1972

V. Berchesan, M. Ruiu – Tratat de tehnica criminalistica, Ed. Little Star, Bucuresti 2004, p.400.

I. Cora, C. Dumitrescu, I. Vochescu, D.Ionete – Curs de criminalistica, vol I, Tehnica criminalistica,


Partea a II-a, Academia de Politie “Al. I. Cuza”, Bucuresti, 1975, p.7

Tratat practic de Criminalistica, vol. III, Ministerul de Interne, Bucuresti, 1980, p.246-247.

In acelasi sens, *** Tratat practice de Criminalistica, vol. III, Ministerul de Interne, Bucuresti, 1980,
p. 248

Camil Suciu - “Criminalistica” - Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1972, pag.174.

Stefan Lungan - “Tratat practic de criminalistica”, Sv. a Editorial si Cinematografic, Vol.III, Bucuresti,
1980, pag.248-249.

Berchesan V., Ruiu M., Tratat de tehnica Criminalistica, Ed. Little Star, Bucuresti, 2004, p. 448

In acelasi sens S.D. Kustanovici, Balistica Judiciara, Moscova, 1956, cap. VI, sect. 48, citat de
Berchsan V. in Tratat de tehnica Criminalistica, Ed. Little Star, Bucuresti, 2004, p. 445

V.Macelaru - “Balistica judiciara”, Ed. Ministerului de Interne, Bucuresti., 1972, pag. 130-131

Dupa cum se subliniaza in literatura de specialitate, la unele tipuri de arme tubul poate fi prins, in
timpul aruncarii, de ferestruica inchizatorului, rezultand urme de strivire – C. Suciu, Criminalistica, Ed.
Didactica si pedagogica, Bucuresti, 1972, p.377; J. Gayet, A B C de police scientifique, Ed. Payot,
Paris, 1973, p.91-92.

Berchesan V., Ruiu M., Tratat de tehnica Criminalistica, Ed. Little Star, Bucuresti 2004, p. 450

Este vorba despre o sursa cu iod de 12V/100W – Berchesan V., Ruiu M., Tratat de tehnica
Criminalistica, Editura Little Star, Bucuresti, 2004.

Ca si in cazul amprentelor digitale prin sistemul AFIS.

Philipp O. Gravelle, de profesie chemist, dar pasionat de microscopie, microfotografie si arme, a creat,
la inceputul anului 1925, microscopul comparator.

Legea nr. 295 din 28 iunie 2004 privind regimul armelor si munitiilor, publicata in Monitorul Oficial al
Romaniei, nr. 583 din 30 iunie 2004.

Art. 98 alin.2. Legea 295 din 28 iunie 2004 privind regimul armelor si munitiilor

Captarea imaginilor se realizeaza in conformitate cu un protocol standard si la un standard minim de


calitate
FORENSYC TECHNOLOGY INC. pune la dispozitie o componenta menita sa raspunda ceritelor de la fata
locului si sa asigure rapiditate in rezolvarea cazurilor. O data ce imaginea este receptionata de aceasta
componenta, ea poate fi transmisa prin modem, telefon mobil sau prin orice retea locala Statiei de
Receptie a Datelor IBIS, unde un technician o va verifica din punct de vedere calitativ si va extrage
“semnatura” acesteia.

GGGGGGGGG

EXPERTIZA DACTILOSCOPICA
1. Aspecte generale privind desenele papilare

a. Notiunea si obiectul dactiloscopiei judiciare

Dactiloscopia judiciara este acea ramura a tehnicii criminalistice care se ocupa cu studiul
desenelor papilare ce se intalnesc in regiunea digitala, palmara si plantara, precum si a urmelor lasate de
aceste regiuni in campul infractiunii, pentru identificarea persoanelor si cadavrelor[1].

Obiectul dactiloscopiei judiciare[2] il formeaza urmatoarele probleme:

elaborarea procedeelor si mijloacelor de descoperire, relevare, fixare, ridicare, examinare si


interpretare a urmelor desenelor papilare lasate de o persoana in diferite locuri;

elaborarea regulilor de codificare a desenelor papilare in vederea organizarii evidentelor


dactiloscopice pentru constatarea recidivei, a numelor false si pentru identificarea
infractorilor pe baza urmelor papilare tasate la locul faptei;

elaborarea metodelor de tinere in evidenta a urmelor papilare ramase la infractiunile cu autori


necunoscuti;

elaborarea procedurii de amprentare a persoanelor si cadavrelor;

elaborarea metodologiei de identificare prin expertiza dactiloscopica a infractorilor dupa


urmele papilare create de acestia la locul comiterii infractiunii;

identificarea cadavrelor necunoscute (gasite fara acte asupra lor) pe baza impresiunilor
prelevate de la acestea. În asemenea situatii exista doua posibilitati:

cand persoana careia ii apartine cadavrul a fost amprentata in timpul vietii;

cand familia, rudele sau prietenii unei persoane disparute in conditii necunoscute, pot
prezenta obiecte pe care ar fi putut ramane urmele papilare ale celui disparut.

b. Constructia si proprietatile desenelor papilare


Pielea este invelisul care imbraca intreaga suprafata a corpului uman, fiind formata din trei
straturi: epiderma, derma si hipoderma care la randul lor se impart in mai multe straturi
componente, fiecare avand un rol precis determinat.

Epiderma este stratul exterior al pielii format din mai multe straturi de celule epiteliale.
Celulele superioare ale epidermei sunt celule moarte si formeaza un strat cornos care face din
epiderma un invelis protector al pielii.

Derma sau pielea propriu-zisa este un tesut fibros, conjunctiv si elastic, care contine vase capilare,
arteriale si venoase, precum si terminatiile in numerosi nervi senzitivi. Stratul superior al dermei numit si
strat papilar, este format din o serie de proeminente conice denumite papile[3].

În varful papilelor, ce sunt strabatute fiecare de un canal, se afla porii prin care se elimina
transpiratia si toxinele din corp. Papilele situate in derma se situeaza si la nivelul epidermei sub forma
acelor proeminente care datorita dispunerii lor liniare, unele langa altele formeaza crestele papilare [4].

Papilele fiind dispuse in stratul dermic nu sunt distruse in cazul unei raniri usoare, deoarece
crestele papilare se regenereaza dupa scurt timp, in forma initiala. Cand aceste papile sunt distruse, pe
epiderma se formeaza un tesut conjunctiv fara creste papilare. Papilele din derma au o inaltime ce variaza
intre 0,1 si 0,4 mm si o latime intre 0,2 si 0,7 mm, ele continua si la nivelul epidermei, unde se reprima
identic.

Sudoarea secretata de glandele sudoripare si substantele secretate de glandele sebacee,


formeaza la suprafata epidermei un strat de zaharuri si grasimi care, la contactul cu un obiect, se
depun pe suprafata acestuia, reproducand in stare latenta (invizibila) desenul papilar de pe degete,
palma sau plantei piciorului.

Hipoderma este stratul cel mai profund al pielii, situat sub derma, care face legatura intre
piele si organele interne.

Crestele papilare de pe cele trei regiuni enuntate formeaza desenul papilar, un desen pe cat de
complicat, pe atat de util in identificarea fizica a unei persoane, deoarece modul de repartizare a
acestor creste papilare nu se fac la fel la toti indivizii, fiecare persoana fiind caracterizata printr-un
mod propriu de repartizare.

Intervalul dintre doua creste papilare poarta denumirea de sant papilar, care are aceleasi
dimensiuni ca cele ale crestelor pe care le separa. Deosebirea dintre santurile papilare si crestele
papilare, in cadrul unei urme se face foarte usor, daca avem in vedere faptul ca, in mod obligatoriu,
pe traseul crestelor papilare sunt asezati porii.

În afara crestelor si santurilor papilare, la examinarea reliefului palmei si a talpii piciorului, se studiaza
si santurile de flexiune care despart diferite regiuni ale degetelor, palmei si plantei piciorului, precum
si incretiturile pielii care strabat transversal crestele papilare (denumite linii albe).

Expertiza dactiloscopica are ca obiect determinarea provenientei urmelor digitale, palmare si


plantare ridicate de la fata locului in cazul comiterii unor infractiuni, respectiv identificarea degetului,
palmei sau talpii piciorului care le-a creat. In mod frecvent se realizeaza identificarea persoanei dupa
urmele digitale si palmare denumite generic „urme papilare” dupa papilele dermice care practic le
creeaza.

c. Fundamentul stiintific al identificarii persoanei dupa urmele papilare este dat de


proprietatile acestora: individualitatea, stabilitatea, inalterabilitatea si longevitatea.[5]1
➢ Individualitatea (unicitatea) desenului papilar este o proprietate care face ca
fiecare desen sa fie identic numai cu el insusi. Din calculele facute, in care s-au luat in
consideratie doar patru elemente individuale, a rezultat ca abia la saizeci si patru
miliarde de desene pot fi intalnite doua identice. Tinand cont de faptul ca exista 22 de
elemente individuale, posibilitatea ca doua desene papilare sa fie identice este practic
exclusa.
➢Stabilitatea (fixitatea) este o insusire caracterizata prin aceea ca modificarile
desenului papilar in timpul vietii individului privesc doar dimensiunile datorate
procesului de crestere a acestuia, neaparand sau disparand creste papilare.
➢ Inalterabilitatea desenului papilar se caracterizeaza prin aceea ca el este
indestructibil, indiferent de factorii externi care actioneaza asupra lui, exceptand
situatiile unor afectari profunde. Daca a fost afectat dermul, desenul papilar nu se mai
reface, dar apar cicatricele, care in loc sa ingreuneze identificarea persoanei, o
inlesneste, acestea fiind deosebit de valoroase prin forma, dimensiunile si plasamentul
lor.
➢ Longevitatea se explica prin aceea ca incep sa se formeze in luna a treia de
viata intrauterina si capata forma definitiva in luna a sasea, ramanand neschimbate
privind forma si detaliile de constructie chiar si dupa moartea persoanei, disparand
in cadrul procesului firesc de putrefactie.
În functie de forma generala a crestelor din regiunea centrala, dar si de
numarul deltelor (zona triunghiulara situata la confluenta zonelor marginala, bazala
si centrala), desenele papilare se impart in cinci tipuri fundamentale:
tipul arc (adeltic);
tipul lat (monodeltic);
tipul cerc (bideltic);
tipul combinat (polideltic);
tipul amorf – creste nesistematizate pe regiuni, cu topografie neregulata.
Caracteristicile individuale ale desenelor papilare sunt urmatoarele:
inceput de cresta papilara –punctul din care o creasta papilara isi incepe
traseul;
sfarsit de creasta papilara –punctul terminus al traseului;
bifurcatie de creasta papilare –punctul in care o creasta papilara se desparte
in doua trasee distincte (poate fi intalnita si trifurcatia);
ramificatie de creste papilare –este atunci cand o creasta se bifurca, iar dupa
cativa milimetri una dintre ele se mai desparte o data in alte doua creste;
contopire de creste papilare –locul in care doua creste se unesc;
fragment –o creasta papilara foarte scurta, a carei lungime depaseste doar
de cateva ori grosimea ei;
butoniera –forma pe care o ia o creasta papilara care se bifurca, iar dupa un
drum scurt cele doua ramuri se unesc, constructia respectiva avand forma
de elipsa;
creasta papilara fragmentata –element construit din mai multe fragmente
papilare dispuse liniar;
triunghiul capetelor de creste –este format dintr-un inceput si doua sfarsituri
de creste papilare sau dintr-un sfarsit si doua inceputuri, ale caror capete
formeaza colturile unui triunghi imaginar care poate fi descris intre ele;
anastomoza –un fragment de creasta papilara care leaga alte doua creste,
avand aspectul unui podet;
inelul –este asemanator butonierei, numai ca acesta este circular (poate fi
intalnit si inel cu punct);
depasirea –se considera locul unde sfarsitul unei creste papilare trece cu 2-3
mm de inceputul uneia alaturate;
creasta aderenta –este un fragment lipit cu unul din capete de o creasta mai
lunga;
intreruperea –se considera locul in care o creasta papilara isi fragmenteaza
traseul pe o lungime de 2-3 mm;
punctul papilar - este un fragment de creasta de dimensiuni foarte mici, a
carui lungime nu depaseste o data si jumatate grosimea;
intersectia –este locul in care doua creste papilare paralele se intersecteaza si
apoi fiecare isi continua traseul;
reintoarcerea –este creasta papilara care dupa ce a parcurs un drum din traseu se
indoaie formand o bucla, intorcandu-se spre locul din care a venit;
cicatricea –zona afectata in profunzime a pielii in care crestele papilare
lipsesc total sau partial.

La efectuarea demonstratiilor din cadrul examinarilor comparative elementele coincidente ca


forma, dimensiune si plasament vor fi marcate cu sageti, in sensul de deplasare a acelor de ceasornic.
Pot fi efectuate imbucsari (juxtapuneri) sau diagrame ale punctelor coincidente atunci cand urma
papilara nu a fost imprimata decat partial, iar numarul caracteristicilor individuale este mic.

Practica tehnico-criminalistica a stabilit ca sunt necesare 12 elemente individuale coincidente


pentru a se putea formula o concluzie cert pozitiva. Daca elementele individuale redate in urma sunt
valoroase (valoare data de frecventa mica a lor anastomoza, reintoarcerea, intersectia, trifurcatia,
depasirea), se poate formula o concluzie certa si pe baza a 7 – 8 astfel de elemente.

d. Expertiza dactiloscopica poate rezolva urmatoarele probleme:

relevarea urmelor papilare latente de pe diferite obiecte;

identificarea persoanei care a lasat urmele papilare incriminate;


identificarea persoanelor si cadavrelor cu identitate necunoscuta aflate in cartotecile
antropoligice;

identificarea persoanelor care si-au dat o identitate falsa;

verificarea semnaturilor depuse prin punerea degetului de catre persoanele analfabete.

În marea majoritate a cazurilor expertizele dactiloscopice au ca obiect identificarea infractorilor care


au lasat urme papilare la fata locului. In aceste situatii sunt efectuate comparatii dactiloscopice intre
fotogramele urmelor papilare in litigiu si impresiunile papilare ale persoanelor incluse in cercurile de banuiti
sau aflate in cartotecile dactiloscopice.

Relevarea urmelor papilare este o operatiune tehnico-criminalistica prin care urmele invizibile
sunt puse in evidenta cu ajutorul unor mijloace fizice sau chimice. De regula, urmele papilare latente
se releva cu ajutorul colorantilor, care adera la grasimea si transpiratia continute de acestea. Daca
obiectele pe care se pot gasi urme papilare se afla in aer liber, in gheata sau zapada, ele vor fi
dezghetate lent, iar relevarea se va face dupa ce obiectul este uscat.

Pentru relevarea urmelor papilare se pot folosi mai multe metode: pudrarea cu pensula, prin
pulverizare sau afumare, aburirea cu vapori de iod ori cianoacrilat sau tratarea chimica cu solutie de
minhidrina.

Pentru efectuarea comparatiilor dactiloscopice sunt necesare impresiuni prelevate


prin amprentare. In acest scop se foloseste tusul tipografic, un rulou si o placa de amprentare. In
raport de disponibilitatile tehnice se poate realiza amprentarea chimica sau electronica.

Practica a demonstrat ca la fata locului se impune cu necesitate efectuarea de constatari tehnico-


stiintifice dactiloscopice, de interpretare pentru a se mai stabili: mana si degetul care au creat urma; modul
cum a actionat autorul cand a creat urmele; care este vechimea unei urme; daca urmele papilare au fost
lasate in timpul executarii actului infractional etc.

In toate cazurile cand la fata locului au fost descoperite un numar mare de urme papilare, se
impune cu urgenta problema clarificarii situatiei acestor urme printr-un document oficial in baza caruia
organul de urmarire penala va actiona in continuare, orientandu-si cercetarile si eforturile spre gasirea
persoanelor care au lasat urmele.

În majoritatea cazurilor expertizele dactiloscopice au ca obiect identificarea infractorilor care


au lasat urme papilare la fata locului. In aceste situatii sunt efectuate comparatii dactiloscopice intre
urmele papilare in litigiu si impresiunile papilare ale persoanelor incluse in cercurile de banuiti sau
aflate in cartotecile dactiloscopice.

Organele care efectueaza constatarea tehnico-stiintifica si expertiza dactiloscopica.

In conformitate cu art. 112 alin. 2 Cod procedura penala, „constatarea tehnico-stiintifica se efectueaza
de regula de catre specialisti sau tehnicieni care functioneaza in cadrul altor organe”.

Expertiza criminalistica (deci si cea dactiloscopica) dupa cum stipuleaza art. 118 si 119 Cod procedura
penala, se solicita direct laboratoarelor de expertiza criminalistica, precum si oricarui institut de
specialitate, astfel ca se limiteaza cazurile in care se admite numirea directa a expertului de catre
organul de urmarire penala sau de instanta de judecata. Aceasta reglementare se justifica prin aceea ca
la executarea expertizelor tehnice sau contabile pot fi folositi specialisti ori experti care lucreaza in
diferite institutii sau intreprinderi in functii de contabili, economisti, revizori, ingineri, arhitecti,
cunostintele lor in domeniul respectiv fiind suficiente pentru executarea unor astfel de expertize, pe cand
in expertiza criminalistica expertul trebuie sa fie special calificat in acest scop. Întrucat reglementarea
data prin lege – prin care organul de urmarire penala sau instanta de judecata trebuia sa se adreseze
direct laboratorului de expertiza criminalistica sau oricarui institut de specialitate pentru efectuarea
examinarii solicitate, nu este in concordanta cu dreptul partilor de a recomanda cate un expert care sa
participe la efectuarea expertizei, legea procesual – penala dispune ca in cazul expertizei criminalistice
prevederea referitoare la acest drept al partilor nu se aplica (art. 120 alin. 5 Cod procedura penala).

3. Cuprinsul raportului de constatare tehnico-stiintifica si a celui de expertiza


dactiloscopica.

Operatiile si concluziile constatarii tehnico-stiintifice ca si ale expertizei se consemneaza intr-un raport,


in conformitate cu art. 115, respectiv 122 si 123 Cod procedura penala.

Întrucat continutul raportului de constatare tehnico-stiintifica nu este reglementat prin textul


art. 115 Cod procedura penala, prin extensie, se interpreteaza ca in cazul sau se aplica prevederile
art. 123 Cod procedura penala referitoare la continutul raportului de expertiza.

Raportul de constatare tehnico-stiintifica sau de expertiza dactiloscopica cuprinde o parte


introductiva, descrierea in amanunt a operatiilor efectuate, concluziile.

a. În partea introductiva[6] se arata in ce baza s-a efectuat constatarea tehnico-stiintifica


sau expertiza si care este organul de urmarire penala sau instanta de judecata ce a dispus executarea
acesteia.

Se consemneaza numele si prenumele expertului, data la care s-a dispus efectuarea lucrarii,
data cand a fost intocmit raportul, precum si locul, respectiv laboratorul de expertiza criminalistica sau
institutul de specialitate din care face parte expertul.

Art. 119 alin. 3 Cod procedura penala, prevede ca atunci cand laboratorul de expertiza
criminalistica sau institutul de specialitate considera necesar ca la efectuarea expertizei sa participe
sau sa-si dea parerea si specialistii de la alte institutii, poate folosi asistenta sau avizul acestora [7]. În
acest caz, in partea introductiva se va mentiona nominal participarea unor asemenea specialisti,
aratandu-se cine a cerut aceasta si in ce scop.

Tot in aceasta parte, se va trece obiectul constatarii tehnico-stiintifice sau expertizei si


intrebarile la care urmeaza sa se raspunda. Deoarece, adeseori se confunda obiectul expertizei cu
intrebarile la care urmeaza a se raspunde, nu este lipsit de interes a dezbate aceasta problema cu
ajutorul urmatoarelor spete:

În situatia cand s-a trimis o urma digitala ridicata de la locul comiterii unui furt prin spargere in
dauna avutului privat, obiectul expertizei il constituie examinarea urmei digitale ridicate de la fata locului in
vederea identificarii celui care a lasat-o, iar intrebarile adresate expertului ar putea fi: daca urma prezinta
deformari, careia dintre persoanele suspecte ale caror amprente de comparare se trimit, apartine urma.

În cazul unei hartii suspecte a pastra urme digitale, obiectul constatarii este examinarea
documentului ridicat de la fata locului pentru a se stabili daca are pe el astfel de urme, iar intrebarile
ce s-ar putea adresa sunt urmatoarele: daca si cate urme se gasesc pe hartia in cauza; care este
vechimea fiecarei urme in parte; daca vreuna din urme apartine victimei; daca urmele pot face
obiectul unei expertize de identificare dactiloscopica.

Cu privire la intrebarile ce se adreseaza expertului, practica criminalistica a stabilit cateva


reguli ce se recomanda a fi respectate atunci cand ele se formuleaza. Astfel intrebarile trebuie [8]:

sa nu depaseasca obiectul expertizei;

sa fie in concordanta cu specialitatea laboratorului la care se adreseaza instanta de judecata sau


organul de urmarire penala;

sa precizeze toate problemele ce se impun a fi lamurite prin cunostintele unui specialist sau
expert si care nu sunt in afara obiectului expertizei;

sa fie clare, precise si complete.

În aceeasi parte a raportului se consemneaza, printr-o descriere amanuntita completata cu:


fotografii, intregul material pus la dispozitie pentru efectuarea constatarii tehnico-stiintifice sau a
expertizei. In acest sens, experienta expertizei criminalistice din tara noastra poate fi sintetizata in
urmatoarele:

descrierea amanuntita a coletului primit in care se gaseste obiectul purtator de urma, a legaturilor,
sigiliilor aplicate si textul acestora, executarea in acelasi timp a fotografiilor acestora;

desfacerea coletului si consemnarea tuturor obiectelor si urmelor pe care acesta le cuprinde, cu


precizarea starii de conservare in care se gasesc, specificandu-se eventualele deteriorari
datorate transportului, cu aceasta ocazie obiectele vor fi fotografiate;

descrierea amprentelor model de comparatie (care au fost luate de la persoanele suspecte, in


vederea compararii), precizandu-se daca sunt de calitate corespunzatoare si pot fi folosite
pentru rezolvarea intrebarilor ce au fost adresate.

descrierea amprentelor model de comparatie (care au fost luate de la persoanele suspecte, in


vederea compararii), precizandu-se daca sunt de calitate corespunzatoare si pot fi folosite
pentru rezolvarea intrebarilor ce au fost adresate.

b. Descrierea in amanunt a operatiilor efectuate

Dupa epuizarea problemelor ce trebuie consemnate in partea introductiva, se va trece la cea


de-a doua parte a raportului, in care se vor descrie amanuntit toate operatiile efectuate

De exemplu, in cazul unei constatari tehnico-stiintifice efectuate asupra unui obiect ce trebuie
tratat pentru a fi relevate eventualele urme, se vor arata metodele aplicate, retetele folosite, timpul
scurs de la aplicarea metodei pana la aparitia urmei sau a urmelor, executandu-se fotografierea
detaliata a acestora, apoi se vor descrie particularitatile de identificare pe care le prezinta urmele [9].

În cazul cand se trimite o urma si impreuna cu aceasta amprentele unor persoane suspecte
pentru a se stabili prin expertiza cui apartine urma, descrierea operatiilor efectuate se va face in
aceeasi ordine in care s-au si realizat.
Cu privire la examinarea urmei ori a mijlocului material de proba se vor enumera toate constatarile
facute in legatura cu acesta; astfel la urma se vor descrie tipul si varietatea sa, felul nucleului, forma deltei
(daca este posibil) si cateva detalii caracteristice pe care le prezinta, iar in continuare se ilustreaza cu o
fotografie la dimensiuni corespunzatoare[10].

In raportul de expertiza constatarile asupra unei urme de identificat se descriu astfel:


„amprenta prezentata este o urma digitala monodeltica varietatea sinistrodeltica, cu nucleul in forma
de lat liniar si delta neagra. In cuprinsul desenului papilar se observa clar imprimate urmatoarele
detalii caracteristice: la trei creste spre dreapta de la bagheta se afla un carlig, in continuare, la o
creasta de aceasta, o bifurcatie, iar dupa alte doua creste se gaseste o contopire si dupa alte doua
creste se gaseste o bifurcatie, iar dupa alte doua creste, o depasire; pe linia delto-centrala sunt sase
creste. Amprenta are suficiente detalii pentru a permite identificarea degetului care a lasat-o”.

Expertul nu se limiteaza numai la elementele pe care le-a descris in aceasta parte a raportului,
ci va cauta sa studieze cu mare atentie urma, descoperind si marcand un numar cat mai mare de
elemente care vor constitui baza lui pentru compararea cu alte amprente si apoi se va trece la
examinarea amprentelor de comparat.

Urmatoarea operatie consemnata in raport va fi examinarea separata a amprentelor de


comparat. La exemplul prezentat se va consemna cate din amprente sunt de tipul sinistrodeltic cu lat
liniar si cu sase creste pe linia delto-centrala, retinandu-se numai acestea. Apoi se va descrie in
continuare amprenta care prezinta caracteristicile ce au fost descrise la urma care urmeaza a fi
identificata. Descrierea amprentei se va face similar ca la urma, sau se va mentiona ca aceasta
amprenta prezinta numeroase asemanari cu urma, atat in privinta formei, a desenelor cat si a
amplasarii detaliilor caracteristice.

Pe baza acestor elemente de coincidenta care apar doar la o singura amprenta din totalul celor
avute la dispozitie pentru examinat, expertul trece sa verifice punct cu punct daca toate detaliile ce le-
a descoperit in urma se gasesc si la amprenta care are cea mai mare asemanare cu ea. Aceasta
operatie consta in examinarea comparativa care, ca si celelalte, trebuie descrisa amanuntit,
consemnandu-se in raport toate felurile de comparatii efectuate.

La efectuarea demonstratiilor din cadrul examinarilor comparative elementele coincidente ca


forma, dimensiune si plasament vor fi marcate cu sageti, in sensul de deplasare a acelor de ceasornic.
Pot fi efectuate imbucsari (juxtapuneri) sau diagrame ale punctelor coincidente atunci cand urma
papilara nu a fost imprimata decat partial, iar numarul caracteristicilor individuale este mic. Astfel [11]:

a) Enumerarea a 12 puncte coincidente in urma si impresiune


LITIGIU COMPARATIE

1. contopire de creste 10. contopire de creste

contopire de creste 11. sfarsit de creasta

3. sfarsit de creasta 1 inceput de creasta

4. anatomoza 13. sfarsit de creasta

5. bifurcare de creasta 14. bifurcare de creasta

6. bifurcare de creasta 15. contopire de creste

7. bifurcare de creasta 16. bifurcare de creasta

8. inceput de creasta 17. sfarsit de creasta

9. bifurcare de creasta 18. contopire de creste

b. Diagrama punctelor de coincidenta ale elementelor caracteristice individuale dintre urma in litigiu
si impresiunea model de comparatie.
LITIGIU COMPARATIE

c. Demonstrarea continuitatii liniare a desenului papilar al crestelor, dintre urma in litigiu si


impresiunea model de comparatie, prin metoda imbucsarii.

LITIGIU COMPARATIE
Constatarile se demonstreaza si vizual prin fotografii si desene. In cadrul examenului comparativ nu
trebuie sa se aiba in vedere numai numarul punctelor de coincidenta, ci si varietatea (diversitatea) lor.
De exemplu, intr-o comparare, specialistul trebuie sa nu se limiteze numai la 2 sau 3 feluri de detalii
cum ar fi: inceput, sfarsit de creasta, bifurcatie, ci sa caute si altele in asa fel incat sa se ajunga la 6 – 7
feluri de detalii. Examinarea comparativa va cuprinde mai multe etape:

stabilirea unui numar cat mai mare de puncte coincidente;

selectarea celor mai rare (valoroase) puncte de coincidenta;

cautarea unor puncte coincidente cat mai diverse.

Modul de examinare comparativa cel mai uzitat de specialisti si experti dactiloscopi este tehnica
juxtapunerii imaginilor si consta in prezentarea alaturata a fotografiilor celor doua amprente comparate,
marite la aceeasi scara, pe care se traseaza concomitent cel putin 12 puncte de coincidenta descoperite in
ambele imagini. Elementele de individualizare sau caracteristicile vizibile pe cele doua imagini pot fi
marcate prin diverse trasaturi (cercuri, patrate, sageti) realizate in culori vizibile si numerotate, in vederea
canalizarii atentiei privitorului spre asemanarile sau deosebirile dintre ele. Detaliile comune pot fi colorate
pe ambele fotografii, dar se va manifesta atentia necesara pentru a nu se da impresia ca au fost desenate
elemente noi acolo unde initial nu existau. De retinut ca demonstrarea identitatii este valabila atunci cand
pe cele doua fotograme juxtapuse nu exista nici un punct necoincident.

În cazul urmelor la care s-au examinat porii, se intocmeste o plansa cu ilustrarea separata
comparativa a acestora.

Cand urmele sunt imprimate complet si nu prezinta deformari se poate ilustra verificarea
continuitatii liniare a desenului papilar, prin segmentarea in doua sau mai multe parti a fotogramelor
celor doua amprente ce se compara si inversarea fragmentelor intre ele pentru a se constata daca
desenul isi schimba aspectul morfologic.

Verificarea coincidentei detaliilor caracteristice descoperite in ambele amprente si


demonstrarea vizuala a acestui fapt se efectueaza frecvent prin diagrama punctelor de coincidenta.
Diagramele se pot trasa cu linii colorate chiar pe fotogramele de comparatie.

De regula, se constata mici diferente intre dimensiunile componentelor celor doua diagrame,
explicabile prin mecanismul diferit de formare a celor doua amprente, care este influentat de urmatorii
factori[12].

suportul diferit pe care au ramas amprentele;

gradul de apasare a degetului este diferit in cele doua cazuri;

directia si felul de rulare a degetului in cazul impresiunii si contactul static al degetului cu


suportul in cazul urmei;

curbarea sau rugozitatea suprafetei pe care a ramas urma (bec, sticla, scandura);

greseli de tehnica, in cazul fotografierii urmei la fata locului;


imbacsirea sau imprimarea incompleta a unora din caracteristici.

În practica expertizei dactiloscopice se intalnesc si alte metode de ilustrare ce au ca obiect


identificarea persoanei care a creat urma descoperita la fata locului.

În cazul cand, in afara de examinari comparative, in cadrul expertizei s-au efectuat si


experimentari, acestea vor fi descrise amanuntit cu aratarea mijloacelor retetelor si conditiilor in care s-au
desfasurat.

c. Concluziile

Dupa terminarea tuturor examinarilor din partea descriptiva se trece la redactarea ultimei
parti a raportului: concluziile. Ele vor cuprinde raspunsurile la toate intrebarile puse.

Raspunsurile redau atat parerea expertului sau specialistului respectiv, cat si opinia sau avizul
specialistilor de la alte institutii care au fost solicitati sa participe sau sa asiste la efectuarea lucrarii, in
conformitate cu prevederile art. 119 alin. 3 Cod procedura penala.

Este necesar ca raspunsurile sa nu depaseasca obiectul constatarii tehnico-stiintifice sau al


expertizei si de asemenea, ele trebuie sa decurga in mod logic din demonstratiile facute. Raspunsul care
nu-si gaseste demonstrarea corespunzatoare in cuprinsul raportului poate fi considerat ca subiectiv, iar
lucrarea nesatisfacatoare din acest punct de vedere.

Concluziile trebuie sa fie scurte, clare, precise, fara echivoc, direct la obiect si sa raspunda, pe
puncte, la intrebarile puse in ordonanta sau in rezolutie.

Concluziile referitoare la identitatea realizata prin dactiloscopie pot cuprinde unul sau mai
multe raspunsuri; fiecare raspuns poate avea urmatorul caracter: de certitudine (pozitiv sau negativ,
de imposibilitate, cand nu sunt suficiente elemente pentru ca expertul sa se poata pronunta.

Cu privire la concluziile ce se pot formula in expertiza dactiloscopica pe plan mondial s-au


exprimat doua doctrine: cea a pozitivitatii si probabilitatii.

Doctrina pozitivitatii acceptata de expertii din majoritatea tarilor, care sustine ca


examinarea unei urme digitale retinuta pentru comparare poate conduce fie la o concluzie categorica
de identificare, fie la excludere, sau urma este considerata ca fiind inapta pentru a se ajunge la o
concluzie. Exprimarea opiniilor in termeni de probabilitate, nu este acceptata.

Toate comparatiile dactiloscopice, care nu se finalizeaza cu o identificare sau o excludere sunt


considerate „neconcluzive”.

Aceasta doctrina a pozitivitatii a fost acceptata la Conferinta J.A.I. din 1988, care a statuat ca
identificarea dactiloscopica poate fi: pozitiva, negativa si imposibila.

Referitor la standardele punctelor coincidente caracteristice utilizate in dactiloscopie, de


diferite tari, acestea sunt urmatoarele:

Italia – 16 – 17 puncte caracteristice;

Anglia – 16 puncte caracteristice;


Belgia, Franta, Finlanda, Romania, Israel, Irlanda, Grecia, Polonia, Portugalia, Slovenia,
Spania, Turcia, Japonia, tarile Americii de Sud – cate 12 puncte caracteristice;

Germania, Suedia, Olanda, Elvetia – 8 – 12 puncte caracteristice;

Africa de Sud – 7 puncte caracteristice.

Expertiza dactiloscopica, spre deosebire de alte genuri de expertiza criminalistica, exceleaza prin
concluzii certe datorita elementelor exacte cu care lucreaza. In cadrul acesteia nu se dau concluzii de
probabilitate, concluziile expertizei dactiloscopice pot fi certe sau de imposibilitate[13].

In cazul cand participa mai multi experti ori specialisti si au pareri diferite, concluziile vor consemna
separat parerile si raspunsurile fiecaruia.

Cand impresiunile digitale sunt prea fragmentate, pentru a avea elemente suficiente de
identificare dactiloscopica, se folosesc metodele poroscopice datorita faptului ca glandele sudoripare
sunt repartizate in numar mare in pielea mainii si a talpilor picioarelor se utilizeaza formarea
impresiunilor digitale si palmare pentru identificare.

In prezent, posibilitatile stiintifice oferite de expertizele dactiloscopice in examinarea urmelor


de maini sunt multiple, insa ele sunt in functie de faptul daca expertului i se prezinta numai urma sau
si modelele de comparatie.

Astfel[14]:

a) daca expertului i se prezinta numai urma ridicata de la fata locului, acesta are posibilitatea sa
stabileasca, printre altele, de la ce mana provine, regiunea mainii sau degetul care a format-o,
din ce tip sau varietate de desen face parte, in ce mod s-a format, natura substantei de pe
crestele papilare in momentul contactului cu obiectul primitor de urma, care este vechimea
urmei si daca aceasta contine suficiente elemente de identificare;

b) in cazul in care expertului i se prezinta si impresiunile digitale luate persoanei suspecte, ori cele
existente in baza de date, se poate stabili, pe baza punctelor coincidente, daca urma si im-
presiunea sunt formate de acelasi deget, deci de aceeasi persoana.

Pentru efectuarea expertizei dactiloscopice, in primul rand a examinarilor comparative, este


necesara amprentarea persoanelor aflate in sfera de interes a investigatiilor.

Rapoartele de expertiza dactiloscopica, in primul rand cele cu concluzii certe de identificare (pozitive
sau negative) sunt insotite de planse fotografice pentru demonstrarea rezultatului prin fotograme si
diagrame, astfel incat sa se indice pe ele punctele coincidente, ori sa se stabileasca continuitatea prin metoda
imbucsarii sau sa se prezinte diagrama punctelor coincidente de pe urma si impresiunea luata persoanei
banuite.

3 Posibilitatea formularii unor concluzii eronate in expertiza dactiloscopica

In practica se intalnesc amprente complete numai atunci cand sunt obtinute experimental de la
persoanele suspecte in vederea comparatiilor. Expertiza arata ca asemenea amprente au circa 200 de
detalii caracteristice, iar combinatiile sunt atat de diverse, incat nu se poate vorbi si accepta decat
unicitate.
Urmele gasite la locul comiterii infractiunii, reproduc o mica parte din amprenta completa, care uneori
poseda mai mult de 10 – 12 detalii caracteristice si in cazul lor se poate discuta repetarea la un numar
de amprente a unei anume configuratii papilare fragmentare;

acest lucru este posibil mai ales intre rude care pot avea amprente papilare asemanatoare, dar nu
identice.

Eroarea intr-o expertiza dactiloscopica nu poate proveni din faptul ca s-ar putea descoperi o
amprenta de la o persoana nevinovata care sa fie identica cu a autorului faptei, ci ca urmare a
confundarii fragmentului lasat de autor cu un sector asemanator din amprenta intreaga care apartine
persoanei nevinovate.

O astfel de eroare poate aparea atunci cand la demonstratie se folosesc numai puncte coincidente cu o
frecventa mare de aparitie (inceput si sfarsit de creasta, contopire si bifurcatie a crestei papilare),
numarul acestora este relativ redus (sub 12), iar intre fragmentul de urma si amprenta de comparat
nu exista nici un element de deosebire.

Pentru evitarea erorilor, concluziile expertizei dactiloscopice care se bazeaza pe un numar redus de
puncte coincidente, trebuie sa vizeze detaliile caracteristice de rara frecventa si sa foloseasca categorii
cat mai variate de detalii caracteristice.

In procesul efectuarii comparatiilor dactiloscopice, elementele generale care caracterizeaza urma, cum
ar fi tipul, varietatea si chiar nucleul sau delta, pot fi stabilite gresit datorita deformarilor generate de
mecanismul de creare a urmei la fata locului, de aprecierea subiectiva a regiunii desenului papilar care
a creat urma, ori stabilirea gresita a formulei monodactilare in cadrul verificarilor in cartoteca.

In practica efectuarii comparatiilor dactiloscopice s-au constatat o serie de situatii tipice care pot
genera erori1:

a) Confruntarea unei urme negative cu urma pozitiva

Se stie ca urmele degetelor raman in stare latenta datorita depunerii pe suprafata obiectelor
atinse a transpiratiei si grasimii, care se gasesc permanent pe varful crestelor papilare.

Cand mainile unei persoane sau ale autorului unei infractiuni sunt murdarite superficial cu o
substanta colorata, cum ar fi: praf, sange, vopsea, funingine, prin atingerea suprafetelor din jur,
raman urme vizibile clare, care reproduc in detaliu desenul papilar al degetelor sau palmei. Prin
atingerea repetata a suprafetei obiectelor, substanta colorata de pe varful degetelor se sterge treptat,
astfel ca urmele, care la inceput sunt foarte pronuntate, pe masura ce se depun, sunt din ce in ce mai
slabe[15] cand devin invizibile; acest fenomen se explica prin disparitia substantei colorate de pe
deget, ca efect al transferarii acesteia pe suprafata atinsa in mod repetat.

Cand degetele sunt puternic acoperite cu o substanta colorata, in asa fel incat si santurile
dintre crestele papilare se umplu cu aceeasi substanta, urmele care se creeaza prin contact apar, in
primele momente, ca niste pete sau manjituri care de cele mai multe ori nu au valoare de identificare.
In practica, astfel de urme se intalnesc frecvent la omucideri, cand mainile autorului sunt puternic
murdarite cu sange.

Prin atingerea succesiva cu degetele a diverselor obiecte din campul infractiunii, treptat, varful
crestelor papilare se curata, dar sangele sau substanta colorata ramane intre creste. Daca se apasa
puternic pe diverse suprafete, datorita presiunii, substanta dintre creste se depune, astfel ca pe obiectul
primitor va aparea desenul papilar clar.
Compararea urmelor create de acelasi deget prin cele doua mecanisme mentionate (unul
reproducand santurile si altul crestele papilare), evidentiaza numeroase deosebiri.

Confundarea urmei negative cu urma pozitiva se poate intalni si in cazul urmelor papilare
create prin destratificarea substantelor colorate aflate pe suprafetele atinse.

Procesul de aparitie a urmei este de aceasta data invers: crestele papilare preiau prin contact
substanta de pe suprafata atinsa, lasand in locul lor spatii curate, iar in dreptul santurilor substanta
colorata ramane neatinsa creand urma vizibila.

Aceasta poate fi una din erorile de comparatie cel mai frecvent intalnite. Pentru evitarea
erorilor, in scopul compararii cu amprentele prelevate de la persoanele suspecte, se vor obtine si
fotograme cu imaginea negativa a acestor urme.

b) Amprentele suprapuse. In multe cazuri, la fata locului urmele papilare nu sunt singulare, ci
datorita mecanismelor de formare conditionate de timp, activitate infractionala, cat si de folosirea
persoanei in drept (proprietar, cercul de prieteni, ai acestuia) le intalnim suprapuse.

Suprapunerile sunt de mai multe feluri:

suprapunerea partiala sau totala a urmelor papilare ale autorului peste propriile urme create
anterior ca efect al atingerii repetate a acelorasi obiecte aflate in campul infractiunii;

suprapunerea urmelor papilare ale autorului peste cele care au fost produse de persoane care
n-au legatura cu fapta penala, dar care anterior au avut acces in acest loc.

Semnele dupa care se poate recunoaste o suprapunere sunt:

urma in litigiu are o suprafata nefiresc de mare, prelungita intr-o parate spre sectorul care are
caracteristicile care nu sunt coincidente, respectiv spre partea suprapusa;

in sectorul de suprapunere, urma prezinta o claritate brusc redusa a crestelor;

o parte din urma pare proaspata, iar o regiune a acesteia are crestele estompate, cu contururi difuze,
specific urmelor mai vechi;

in sectorul de suprapunere apar creste mai groase sau dedublate;

in sectorul de suprapunere in unele situatii, crestele nu sunt paralele, avand tendinta de a se apropia
sau chiar de a se intersecta.

c) Erori datorate deformarii detaliilor caracteristice ale desenului papilar in procesul


de creare a urmei

În comparatia dactiloscopica se poate da o concluzie eronata prin interpretarea gresita a


detaliilor caracteristice ce le poseda desenul papilar creat in anumite situatii, acestea putand reflecta
deformari morfologice accidentale.

Cel mai frecvent sunt intalnite urmatoarele deformari morfologice ce se refera la:
lipirea capatului de creasta de una din liniile vecine si transformarea lui in bifurcatie sau o
contopire de creste se transforma intr-un inceput sau sfarsit de creasta.

Aceste deformari au mai multe cauze:

o o apasare prea puternica a degetelor pe suportul creator;

o aparitia transpiratiei care poate lipi un capat de creasta de o alta creasta vecina,
transformandu-le intr-o bifurcatie;

o imbacsirea amprentei in procesul relevarii ei cu pulberi colorate, astfel spatiul liber extrem
de mic poate fi completat cu granule de pulbere, modificand morfologia detaliului urmei;

o punctul papilar, printr-o apasare puternica poate deveni creasta aderenta, carlig sau
anastomoza.

Pentru elucidarea situatiilor generatoare de erori, practica judiciara, precum si principiile


criminalistice recomanda regula de a pastra obiectul purtator de urma pana la solutionarea definitiva a
cauzei penale.

d) Erori datorate imprimarii fragmentare in urma a desenului papilar

La locul comiterii faptei, urmele digitale care raman pe diferite obiecte reproduc adesea centrul
desenului papilar. Pe baza acestuia se poate stabili tipul si varietatea desenului papilar ce trebuie
cautat.

Daca desenul papilar central prezinta anomalii de reproducere exista conditii ca, in procesul
compararii amprenta sa fie clasificata eronat. Reproducerea fragmentara a urmelor papilare, impune,
in cazul urmelor fragmentare, retinere si prudenta, precum si emiterea unor rationamente cu privire la
alte tipuri si varietati ale desenelor papilare din care poate face parte urma in litigiu.

De multe ori, urmele fragmentare nu sunt numai digitale, ele putand proveni din regiunea
palmei sau a plantei. Regula de baza pentru a stabili daca o urma fragmentara este digitala sau
palmara, este de a studia urma pe obiectul purtator. Astfel, dupa modul de creare respectiv apucare a
obiectului, sau dupa modul cum a fost atins de autor, putem aprecia daca o urma este creata de
deget, o zona a regiunii palmare sau de planta piciorului.

e) Surse de eroare in comparatiile dactiloscopice

Rezultatele gresite ale comparatiilor dactiloscopice pot fi generate de mai multe cazuri care tin
de[16]:

o calitatile si pregatirea tehnicianului dactiloscop;

o organizarea activitatii de ridicare si prelucrare a urmelor papilare;

o organizarea si functionarea cartotecilor dactiloscopice;


o mecanismul de creare a urmelor papilare;

o mijloacele tehnice folosite la relevarea, ridicarea, examinarea urmelor, precum si


prelevarea amprentelor papilare.

- Calitatea si pregatirea tehnicianului dactiloscop

Descoperirea, relevarea, ridicarea, examinarea si valorificarea urmelor si amprentelor papilare


prin stabilirea identitatii persoanei de la care provin, sunt activitati ce presupun un nivel de calificare
profesionala ridicat, care nu poate fi atins de oricine si intr-un timp scurt. Experienta laboratoarelor de
criminalistica a demonstrat ca tehnicienii specializati in examinarea amprentelor si urmelor papilare
trebuie sa posede o buna acuitate vizuala, in special pentru distantele mici, o structura psihica care
sa-i permita concentrarea atentiei asupra unei imagini pe perioade relativ lungi de timp.

- Orgnizarea activitatii de ridicare si prelucrare a urmelor papilare

Prin nerespectarea metodologiilor de lucru in domeniul ridicarii, prelucrarii, examinarii si


valorificarii urmelor papilare se poate ajunge la situatii generatoare de erori:

➢ nerespectarea operatiilor de fixare a urmelor papilare sau fixarea incorecta a


urmelor poate genera ulterior erori in procesul comparatiilor dactiloscopice.

De exemplu, nu se descrie si nu se fotografiaza pozitia urmei pe obiectul primitor, realizandu-


se numai ridicarea propriu-zisa a urmei.

In procesul-verbal nu se precizeaza tipul urmei papilare, in ce parte se gasea delta, ce culoare


aveau crestele papilare, care este mecanismul de producere a urmei (stratificare cu o substanta
colorata, destratificare a prafului, la suprafata sau in adancime);

➢ prelucrarea gresita a imaginii fotografice a urmei;

➢ etichetarea gresita a urmelor papilare ridicate;

➢ comparatiile de excludere incomplete. De multe ori, dupa terminarea cercetarii la


fata locului nu sunt amprentate pe loc toate persoanele care locuiesc sau lucreaza
acolo precum si membrii echipei de cercetare la fata locului pentru ca pe baza
comparatiilor dactiloscopice urmele acestora sa fie eliminate. Cauzele acestor erori
pot fi subiective, respectiv comoditatea, superficialitatea, dar si obiective,
respectiv persoanele neamprentate sunt plecate din localitate, au decedat sau au
disparut.

- Cartarea necorespunzatoare a fiselor in cartotecile de identificare care poate genera erori in


procesul compararilor dactiloscopice.

Cele mai frecvente erori sunt posibile cand se numara crestele pe linia deltocentrala sau cand
se situeaza un detaliu pe spatiul cercurilor de pe reticul.

- Mecanismul de creare a urmelor papilare si modul de amprentare a persoanelor pot deveni


surse de eroare in comparatiile dactiloscopice.

Amprentarea defectuoasa, nerularea completa a degetului, imbacsirea cu tus a degetelor,


apasarea exagerata in diferite momente ale rularii degetului, transpiratia abundenta a palmei si
degetelor, pot provoca deformari ale desenului papilar in timpul amprentarii. Deformarile sunt in
general similare celor intalnite la urmele digitale si pot contribui la codificarea gresita a fiselor
dactiloscopice si apoi la cartarea in alte grupuri decat cele corespunzatoare desenului din regiunea
centrala a falangetei.

- Mijloacele tehnice folosite la relevarea, ridicarea si examinarea urmelor, pot genera


la randul lor erori.

Relevarea prin procedee mecanice, presupune folosirea pensulelor si a pulberilor care adera la
substantele incolore din componenta urmei. Daca pensula folosita este imbacsita, ori are fibrele lipsite de
elasticitate, aspre, poate produce modificarea detaliilor caracteristice ale desenului papilar. De exemplu,
capetele de creasta se pot transforma in bifurcatii, prin depunerea unor particule intre creste. Traseul
crestelor papilare poate fi intrerupt prin actiunea fibrelor solidificate ale pensulei.

Tehnologia moderna de prelevare, examinare si comparare a amprentelor, respectiv sistemele


AFIS, sunt proiectate special sa evite producerea erorilor intalnite in activitatea manuala. Toate sunt
prevazute cu dispozitive electronooptice de amprentare, au posibilitatea aproximativ instantanee de
vizualizare a imaginii negative si pozitive a urmei examinate, de inversare a pozitiei deltelor, de marire
a unor detalii pana la clarificarea modificarilor survenite in desenul papilar al urmei, precum si
facilitatii de corectare a acestora.

Capacitatea mare de stocare a informatiilor si viteza rapida de lucru, permit compararea urmei
sau amprentei cautate cu toate imaginile din banca de date, astfel fiind evitate erorile de codificare,
clasificare si cartare a acestora.

4. Valoarea probatorie a urmelor papilare, a constatarii tehnico-stiintifice si


expertizei dactiloscopice

Urmele papilare fac parte din categoria probelor indirecte; prezenta lor la locul savarsirii
infractiunii nu dovedeste, in mod direct, ca acolo s-a savarsit acea fapta si nici ca persoana sau
persoanele de la care provin sunt autorii infractiunii.

Urma papilara probeaza doar prezenta persoanei care a lasat-o in locul cercetat. Persoana in cauza
putea sa fi trecut prin locul unde s-a savarsit o infractiune, inainte de comiterea acesteia, in timpul
savarsirii faptei de o alta persoana sau imediat dupa comitere, in intervalul scurs pana la sosirea echipei de
cercetare la fata locului. Membrii echipei de cercetare la fata locului pot, de asemenea, lasa urme – din
neatentie – pe obiectele aflate in campul infractiunii; in cele mai multe cazuri, urmele descoperite au fost
lasate chiar de victimele infractiunii.

Prin intermediul urmelor papilare, a constatarii tehnico-stiintifice sau a expertizei


dactiloscopice, se poate stabili identitatea persoanelor care au venit in contact cu obiectele existente
in locul unde s-a comis o infractiune, iar dupa realizarea acestui prim pas, cu ajutorul altor probe se
trece la stabilirea rolului pe care acele persoane l-au jucat in savarsirea faptei penale cercetate.

Urmele papilare ramase dupa efectuarea comparatiilor dactiloscopice de excludere a


persoanelor ce nu au legatura cu savarsirea faptei, prezinta un interes deosebit in activitatea de
probatiune, deoarece pot ajuta organul judiciar in formarea de convingeri certe cu privire la existenta
infractiunii si vinovatia faptuitorului.

Conform principiului liberei aprecieri a probelor, consfintit si de Codul de procedura penala,


probele nu au valoare dinainte stabilita, aprecierea fiecareia (deci si a urmelor papilare) realizandu-se
de organul de urmarire penala si de instanta de judecata, potrivit convingerii lor formata dupa
examinarea tuturor probelor administrate si conducandu-se dupa constiinta lor.
Constatarile tehnico-stiintifice si expertizele dactiloscopice constituie mijloacele legale de
administrare ca probe a urmelor papilare.

Mijloacele de proba nu au o ordine prestabilita, ele fiind utilizate in cadrul procesului penal in
raport cu ansamblul probelor existente in cauza[18].

Ca valoare probanta, constatarea tehnico-stiintifica si expertiza dactiloscopica sunt egale cu celelalte


mijloace de proba. Bazandu-se insa pe demonstratii stiintifice si pe ilustratii usor de verificat, aceste
mijloace de proba prezinta un grad de obiectivitate mai ridicat, care nu genereaza suspiciunile relei-
credinte care poate fi intalnita relativ la persoanele chemate ca martori.

Comparativ cu alte genuri de expertize criminalistice, cele referitoare la urmele papilare, se


caracterizeaza in general pe formularea de concluzii certe (pozitive sau negative), contribuind astfel in
mod substantial la formarea convingerii organelor judiciare in legatura cu identitatea faptuitorilor si
imprejurarilor comiterii infractiunilor.

Într-un studiu asupra modului in care sunt percepute concluziile rapoartelor de expertiza criminalistica
de catre instantele judecatoresti se afirma ca in 87 % din cazuri, concluziile sunt insusite, in 2 %
neinsusite, iar in 11 % nu au fost utilizate. Concluziile insusite sunt cele care au contribuit la
solutionarea cauzei; aportul expertizei este mai clar exprimat in hotararile judecatoresti, alteori, doar
amintind sau numai subinteles, fara nici o motivare speciala.

În ceea ce priveste insusirea expresa a rapoartelor de expertiza, cercetarea dosarelor de


judecata releva diverse situatii: concluziile certe sunt retinute de instanta ca proba unica, in lipsa altor
probe concludente, sau in coroborare cu alte probe administrate in cauza.

Valorificarea concluziilor prin coroborare cu alte probe se intalneste atat sub forma simpla, cand se
mentioneaza ca expertiza confirma sau infirma o anumita stare de fapt, cat si sub forma dezvoltata, cand
completul de judecata nu numai ca isi insuseste concluziile expertizei, dar preia din constatarile raportului
argumentele cu caracter tehnic.

Potrivit aceluiasi studiu, neintelegerea concluziilor raportului de expertiza se datoreaza in primul


rand faptului ca, intr-o serie de dosare, expertizele efectuate nu au mai ajuns in stadiul de valorificare
intrucat procesul penal a incetat pentru unul din urmatoarele motive: amnistie, restituire la procuratura,
impacarea partilor, renuntarea la actiune.

Concluziile constatarilor tehnico-stiintifice si expertizelor dactiloscopice trebuie apreciate in


mod critic atat fata de motivarea din cuprinsul raportului, cat si fata de restul materialelor probatorii
administrate in cauza respectiva. Numai in acest fel poate fi determinata forta probanta a raportului
de expertiza care consta in veridicitatea sa, in concordanta concluziei cu realitatea.

Camil Suciu – Criminalistica – Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti,


1972, pag.20

Constantin Draghici, Adrian Iacob – Tratat de tehnica criminalistica – Editura


SITECA, Craiova, 2007, pag.91
Denumirea vine de la cuvantul de origine latina ,,papillo”, care inseamna sfarc.

Constantin Draghici, Adrian Iacob, Tratat de tehnica criminalistica, Editura


SITECH, Craiova 2007, pag.93.

Constantin Draghici, Adrian Iacob, Tratat de tehnica criminalistica, Editura


SITECH, Craiova 2007, pag.94.

Gh. Popa, Nicolae Buzatu, Octavian Conicescu – Exploatarea urmelor prin


expertize criminalistice. Master European de Criminalistica, Editura ERA,
Bucuresti, 2005, pag.48.

Gh. Pasescu, I.R. Constantin, Secretele amprentelor papilare, Editura


National, Bucuresti, 1996, pag.264

Codul de procedura penala cu modificarile ulterioare pana la 21 mai 2004,


art.119, alin.3, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2004, pag.75.

Ghe.Pasescu, I.R. Constantin, opere citate, pag.265

Constantin Draghici, Mircea Lupu, opere citate, pag.130.

Ghe. Popa, N. Buzatu, Gh. Hanga, O. Conicescu – Exploatarea urmelor prin


expertiza criminalistica, Editura ERA, 2005, pag.51 – 54.

Constantin Draghici, Mircea Lupu, opere citate, pag.13

Constantin Draghici, Adrian Iacob – Tratat de tehnica criminalistica – Editura


SETCH, Craiova, 2007, pag. 154.

Constantin Draghici – Tehnica criminalistica – Editura ERA, Bucuresti, 2003, pag.


167 – 170.

Ghe. Pasescu Constantin R Ion, Secretele amprentelor papilare, Ed. Nationala,


Bucuresti, 1999

T. Butoi, I. Sandu – Consideratii de ordin psihologic asupra profilului aptitudinal al ,,operatorului de


cartoteci”. Tratat practic de criminalistica, vol.II, Ed.M.I., Bucuresti, 1978.

Constantin Draghici, M. Lupu, op.cit. pag. 138 – 139.

Gh. Nistorescu s.a. - Drept procesual penal, partea generala, Editura Continent XXI, Bucuresti, 1994.

Dr. I. Ionescu, Eficienta expertizei criminalistice in activitatea de judecata, in


volumul ,,20 de ani de expertiza criminalistica”, Bucuresti, 1979.
HHHHHHHHHHHHHHHHHH

NOTIUNEA DE URMA. CLASIFICAREA URMELOR


Interactiunea in mediu a diferitelor obiecte, persoane, animale, fenomene duce la crearea de urme.

Prin intermediul intepretarii urmelor se poate ajunge la obtinerea unui tablou dinamic al desfasurarii
anumitor fapte, a declansarii si evolutiei diferitelor procese.

Persoanele care se ocupau de descoperirea urmelor in timpurile mai vechi –“cercetasi” 'trail
finderes', 'path finders', 'scouts' n-au facut decat sa recunoasca si sa interpreteze urme. Urmele pot
fi :

produse de obiecte - ex. urme de pneuri, de instrumente, ;

- produse de animale - ex. –muscaturi, urme de copite, etc.

- produse de oameni - ex. – miros( urmeolfactive), urme de pasi, etc.

- produse de fenomene - incendiu, traznet, apa

-urme biologice- sange, saliva, etc.

Literatura de specialitate defineste notiunea atit in sens larg cit si restrins.

In Sens larg- urma apare ca modificare materiala produsa la locul faptei si care este utila din punct
de vedere criminalistic. ( C. Suciu, Golunski, Ioan Mircea . )

In Sens restrins- urma este reproducerea constructiei exterioare a unui obiect pe suprafata unui alt
obiect cu care a venit in contact.

De fapt, dezvoltarea tehnicii criminalisticii impune si o revizuire a notiunii:

URMA - modificarea creata la locul faptei si in procesul savarsirii ei, prin miscarile si actiunea
persoanei implicate, ori generate de alte fiinte, de obiecte sau fenomene care prin aspect,
caracteristici, pozitie, continut este utila cercetarii criminalistice. (persoane implicate : victime,
infractori, martori, altii ).

Credem insa ca randurile de mai sus constituie doar una dintre formulele prin care se poate face
definirea urmei.
CLASIFICAREA URMELOR

Exista diverse criterii si modalitati de clasificare a urmelor. Credem ca ramane insa adecvata
clasificarea facuta de C. Suciu prin care se disting 3 categorii:
- urme de reproducere

- urme formate din obiecte si substante

- urme rezultate din explozii , incendii.

1. Urme de reproducere

- sunt rezultatul contactului nemijlocit a 2 sau mai multe obiecte, unul lasind pe suprafata celuilalt
urme indicand caracteristicile sale (ex - accident auto).

2. Urme formate din obiecte si substante

- variate ca provenienta - ex. - accident auto: parti din far, vopsea, obiecte, numar, ulei s. a. ;
obiecte abandonate de infractor (dalti, cutit); deranjarea obiectelor in camera (furt), depuneri de
substante (sange, vopsea etc. ), aceste urme permit delimitarea cercului de persoane prezente,
obiecte implicate.

3. Urmele de incendiu

- se deosebesc de 1) si 2) prin aceea ca pot sa cuprinda diferite obiecte, reziduuri ce sunt partial
distruse. Apoi, in general, interventia pentru stingere duce la alterare, spalare, spargere etc. Dar pot
fi utile (ex. incendii accidentale, incendii criminale, aeronave arse, accidente si incendii auto - pt.
mascare omor . . . )Si acum o tratare mai pe larg.

1) Urmele de reproducere

- se realizeaza numai prin contact nemijlocit dintre 2 obiecte, unul preia din caracteristicile celuilalt
pe suprafata sau in volumul sau.

Este vorba deci, de existenta a 2 tipuri de obiecte:

a) un obiect creator de urma trebuie sa fie capabil sa creeze o urma

b) un obiect primitor de urma care trebuie sa fie plastic, deformabil si sa retina in masa sa urme.
(exemplu: parchetul lustruit - retine urme de talpi de noroi, praf s. a. pe o durata apreciabila).

Criterii de clasificare a urmelor de reproducere:

Dupa modul de actiune:

- statice
- dinamice

Dupa gradul de plasticitate:

- de adancime

- de suprafata - stratificare

- de destratificare

Dupa locul de sedimentare:

- locale

- periferice

4. dupa natura obiectului creator:

- de maini

- de picioare

-create de alte obiecte,

5. Dupa vizibilitate

- Urme vizibile- pot fi imediat si usor descoperite, fara interventia unor aparate sau substante
speciale. Sunt cea mai mare majoritate a urmelor din mediul inconjurator.

- Ume latente - evidentierea acestora va necesita folosirea unor mijloace de iluminat (observare) si
substante de prafuire pt. marcare (ex. capcana chimica la mita; prafuri lumogen utilizare
ultraviolete, I. R. , laser; dispozitive de protectie la acte - fire, retele, marcaje electromagnetic).

1) Dupa modul de actiune al obiectului creator putem deosebi:

a) urme statice - sunt create prin contactul dintre doua obiecte fara ca intre acestea sa se produca o
deplasare (ex. urme de maini care au apucat un obiect, urmele anvelopelor unui autovehicul in mers
constant.

Ele permit stabilirea grupului de obiecte din care face parte obiectul creator de urme, putand uneori
duce la chiar la identificarea individuala.

Ex. --> identificarea tipului de anvelopa (camion, autoturism, motoreta, etc. ).


b) urmele dinamice - sunt rezultatul alunecarii celor 2 suprafete de contact - ex. urme de franare,
urmele unui topor cu care s-a taiat.

Ele se formeaza in contactul activ dintre cele doua obiecte. De aceasta data, deplasarea celor doua
suprafete nu va reda formele obiectului creator in mod perfect. Dar, in aceste conditii detaliile
specifice de exemplu - ciobituri pe taisul unui topor cu care s-a taiat un arbore - vor putea permite
identificarea obiectului creator.

2) dupa gradul de plasticitate al obiectului primitor

a) urmele de adancime - cand obiectul primitor este mai putin consistent decat cel creator de urma.
Practic are loc o 'reproducere in negativ a obiectului creator' (I. Mircea) in corpul obiectului primitor

ex. - obiect sau corp uman cazut in zapada, noroi

- striatiile create de ghiuturi pe camasa glontului

Finetea granularii substantei obiectului primitor influenteaza calitatea reproducerii. . .

b) urmele de suprafata. Densitatea apropiata a celor doua obiecte face ca nici unul din ele sa nu se
modifice, insa are loc un transfer de substanta de pe obiectul creator pe obiectul purtator (ex.
transpiratia mainii ==> amprenta). Dar ele pot fi si de pe obiectul purtator pe obiectul creator.

I. Urma de stratificare - se creeaza in general la locul faptei (ex. - de pe maini), dar poate fi produsa
si prin desprinderea de substante depuse in alte ocazii (ex. - noroi de pe talpa --> in casa el poate
indica traseul).

Pot fi - vizibile

- latente (cand pt. observarea lor este necesara folosirea unor aparate sau substante de marcare,
sau examinarea urmei sub un anumit unghi, deoarece o apropiere de nuanta, de culoare sau
substanta depusa este transparenta.

II. Urme de destratificare - se creeaza prin detasarea de substanta de pe suprafata obiectului


primitor si aderarea lui la obiectul creator de urma (ex. urme de pe obiectul vopsit pe hainele sau
corpul omului)

3. Urme locale sau periferice

a) Urme locale - formate prin modificarea suprafatei sau volumului obiectului primitor pe locul de
contact (A. Golunski) - in acea zona are loc o reproducere, uneori foarte fidela a caracteristicilor
obiectului creator

ex. --> urma unui radiator pe un alt vehicol


--> urma suportului de flori cu care a fost lovita victima unui viol in zona renala --> dupa viol s-a si
mulat o aruncare de la etaj.

b) Urme periferice (de contur) --> sunt rezultatul modificarii de suprafata a obiectului primitor prin
depunerede substanta in afara limitelor obiectului creator.

ex. - sange care improasca de la victima spre agresor, indicand pe un perete pozitia agresorului

- nisip, praf etc. Promotor si sustinator al importantei acestui tip de urme este procurorul criminalist
Iuliu Andrei care le-a si utilizat pentru a demonstra unele aspecte ale solutionarii unor cauze
complexe in care a anchetat .

URMELE INSTRUMENTELOR DE SPARGERE

In cercetarea infractiunilor se intalnesc adesea urme rezultate din folosirea diferitelor instrumente cu
care s-a fortat un sistem de inchidere, s-a perforat un zid, s-a deschis o casa de bani, etc.

In general, instrumentele de spargere sunt la origine simple unelte de lucru (surubelnite, chei,
topoare, ciocane, rangi ) sau sunt obiecte ori instrumente adaptate la operatia pentru care au fost
folosite( sfredele, burghie, bari metalice, pietre, etc.).

Clasificarea urmelor create de instrumentele de spargere se poate face dupa modul lor de formare
in:

-urme statice si urme dinamice,

-urme de adancime si urme de suprafata. Urmele de adancime sunt mai frecvent intalnite in unele
cazuri de fortare, accidente, etc. .

Tot in functie de criteriul modului de formare mai putem clasifica urmele de spargere si in :-urme de
taiere, -urme de apasare, -urme de frecare,-urme de lovire .

Urmele de lovire sunt intalnite mai rar, dat fiind ca producerea lor este insotita de zgomot, iar
infractorii prefera sa evite acest fapt.

1. Urmele de taiere-sunt in general urme dinamice cu aspectul unor striatii paralele, produse de
lama instrumentului cu care s-a realizat taierea. Instrumente de acest gen sunt: toporul , cutitul ,
dalta, foarfecele, burghiul, s. a. Identificarea acestor instrumente se poate face ' datorita
reproducerii in urma a neregularitatilor caracteristice de pe taisul instrumentului sub forma de striatii
orientate in sensul miscarii.

Pentru a se putea identifica urmele de taiere este necesar ca intre obiectul creator si cel primitor de
urma sa existe o diferenta de rezistenta, cel din urma trebuind sa fie mai putin rezistent si sa aiba
de preferinta o structura mai fina, de natura a reda caracteristicile obiectului creator. Unghiul sub
care este aplicat taisul instrumentului creator de urma va influenta si inclinarea urmelor, striatiilor
create. De asemenea, in cazul in care pe tais sau pe partea activa a instrumentului de taiere exista
stirbituri, denivelari, acestea se vor reflecta in materialul taiat. Taisurile topoarelor sau altor
instrumente asemanatoare vor crea urme, in functie de inclinarea carora se va putea stabilil daca
instrumentul a fost folosit cu mana dreapta sau cu mana stanga.

Cu ajutorul clestilor sau foarfecilor vor fi create de asemenea urme de taiere. Acestea vor fi
totdeauna in perechi, avand in general lungimi mici si fiind de aceea mai greu de identificat obiectul
care le-a creat. Analiza acestui tip de urme se face cu ajutorul fotografiilor de stabilire a continuitatii
liniare, cu microscopul comparator sau prin imbucsarea fotografiei microreliefului striatiilor in litigiu si
a celor create experimental.

La fata locului, urmele de taiere pot fi gasite pe usi, ferestre, podele, mobilier, case de bani, ziduri,
etc. Examinarea acestor urme permite aprecierea indemanarii cu care a lucrat infractorul,
deprinderile de lucru. Se poate reduce sau orienta astfel cercul de banuiti.

2. Urmele de frecare-sunt intotdeauna urme dinamice, astfel ca ele nu reproduc particularitatile


instrumentului care le-a creat . Pot fi create de instrumente cum sunt bomfaierele, ferastraie, pile.
Actiunea succesiva a dintilor nu permite identificarea instrumentului care le-a creat, insa la inceputul
si la finalul locului de actiune pot fi gasite urme cu potential identificator. Acestea sunt insa utile
doar pentru stabilirea instrumentului si a directiei din care s-a actionat.

Urme de frecare mai lasa si sfredelele sau burghiele, unele defecte ale taisurilor putand fi gasite in
negativ pe spanul desprins in procesul de preforare, ori pe grilaje, lacate, pe alte sisteme de
inchidere. De exemplu, pe rama unui fiset metalic, a carei taiere s-a incercat pentru a ajunge la
mecanismul de inchidere aflat sub aceasta rama.

3. Urmele de apasare pot fi create cu instrumente diverse sau chiar utilizand obiecte gasite la
intamplare: rangi, leviere, pene metalice sau de lemn, surubelnita, etc.

Aceste urme sunt in general urme statice, reproducand foarte vizibil caracteristicile exteriroare ale
obiectului creator. Ele pot fi gasite in cazul fortarii unor sertare, safe-uri, etc.
4. Urmele de lovire- sunt mai rare, fiind insa importante pentru stabilirea modului lor de creare.
Ele pot fi generate prin actiunea cu: topoare, rangi, leviere, tarnacop, ciocan, alte instrumente cu
greutate, sau chiar cu o simpla piatra. Destul de rar, dar posibil ca aceste urme sa reproduca si
unele detalii individuale ale obiectului creator. De exemplu urma formei unui ciocan pe calota
craniana a victimei.

Tot cu ajutorul urmelor de lovire poate fi uneori stabilit numarul de persoane participante, in mod
special daca acestia folosesc obiecte diferite.
Urmele de fortare a sigiliilor

Pentru a asigura inviolabilitatea anumitor casete , vagoane , mijloace de transport, se aplica peste
sistemele de inchidere ale acestora sigilii din plumb sau plastic care sunt apoi stranse cu ajutorul
unor clesti speciali care imprima de obicei si un sigiliu sec cu serie.

Fortarea plumbilor se poate face prin 'plimbarea plumbului' pe sfoara sau sarma pe care este aplicat,
find largite in acest mod canalele si scos nodul, permitand dezlegarea firului sigiliului, care dupa
aceea se va inchide la loc. In acest caz vor fi gasite urme de plumb pe sfoara sau sarma sigililui,
canalele prin care trece aceasta vor fi largite, deformate.

O alta modalitate de fortare a plumbilor este prin desprinderea lor (taiere, fortare cu un instrument
ascutit ) si apoi inlocuirea lor cu alte sigilii confectionate in prealabil. Aceasta operatie va putea lasa
urme pe sfoara sau sarma sigiliului, sau se va manifesta prin aspectul necorespunzator al plumbului,
diferenta seriei marcate, etc.

Se mai pot aplica procedee de deschidere a plumbilor prin taierea lor in lungul canalelor, dupa aceea
plumbul este relipit cu ajutorul unui fier de lipit sau substante chimice. Urmele de acest gen sunt
destul de usor vizibile.

In general, operatiile de violare a sigiliilor de plastic sau plumb lasa pe acestea urme vizibile,
dinamice.

Urmele instrumentelor de spargere se vor fixa prin descrieea lor amanuntita in procesul verbal (
dimensiuni, aspect, eventuale materiale straine continute in urme), se vor face fotografii de detaliu,
la scara, utilizandu-se iluminarea laterala sub un inghi incident de natura a permite valorificarea prin
fotografii de umbre. Se pot ridica si urme prin mulare-parafina sau ghips- continuandu-se apoi
examinarea in conditii de laborator, unde pot fi create pentru comparatie si urme experimentale cu
obiectul banuit a fi creat urmele suspecte.

Urmele de incendiu.

Acest tip de urme pot fi intalnite in cele mai diverse infractiuni, cat si in cazul producerii unor
evenimente naturale, accidente, etc. In functie de cauza, de locul si natura incendiului urmele
produse de acesta pot aparea sub diferite forme, constand din urme de aufmare, corbonizare,
diferite obiecte, materiale, fiinte, distruse partial sau integral de ardere. De cele mai multe ori,
interventia pentru stingerea incendiului duce la distrugerea urmelor, la alterarea lor, obiectele sunt
mutate de la loc, incat este greu de facut cercetarea locului faptei in cazul unor incendii.

Clasificarea urmelor de incendiu se face in functie de cauza care le-a determinat, rezultand astfel:

-incendii generate de cauze naturale;


-incendii generate accidental;

-incendii create intentionat.

1. Incendiile naturale-sunt in general produse de electricitata atmosferica, de razele solare, sau de


autoaprinderi.

a)electricitatea atmosferica poate avea ca sursa in special traynetul. Acesta este o descarcare
electrica naturala cu durata extrem de scurta (milisecunde ) dimensiuni diferite si intensitati de mii
de amperi si tensiuni chiar de milioane de volti. Aceste caracteristici conduc la dezvoltarea unor
temperaturi care pot atinge puncte de topire pentru scticla, metale, piatra, etc. Ca urmare a actiunii
traznetelor metalul se poate topi, chiar se poate volatiliza, depunandu-se sub forma de stropi pe
obiectele din apropiere, unele metale se magnetizeaza, nisipul se poate topi devenind local o masa
sticloasa, materialele inflamabile( haine, case, pomi, etc. ) se aprind, peretii si hornurile crapa,
caramida (chiar si cea refractara ) devine lucioasa.

Traznetul loveste in general cladiri inalte, hornuri , copaci, etc. El poate insa sa loveasa si
persoane aflate in locuri deschise, pe inaltimi. Pe haine urmele produse de traznet au forma unor
rupturi cu margini de arsuri, uneori sunt circulare. Obiectele metalice aflate asupra persoanei (
ceasuri, unelte) se magnetizeaza, iar bijuteriile din aur se pot volatiliza, ramanand in locul lor
urme de arsura. Pe piele, traznetul lasa urme specifice , sub forma unor arborescente, sau cu
aspect de frunze de feriga.

b)Razele solare produc destul de rar incendii, de oarece trebuie intrunite cumulativ conditiile de
uscaciune a aerului si vegetatiei si concetrarea razelor solare in focar pe anumite materiale
inflamabile. Urmele vor aparea sub forma de funingine depozitata, in locul de initiere a incendiului,
obiecte incomplet arse, cenusa, care permit stabilirea directiei de propagare a arderii si uneori si a
focarului incendiului.

c)Autoaprinderile sunt generate de cauze intrinseci chiar materialului insusi. De exemplu, in industria
moraritului, a prelucrarii florii soarelui, minerit - lipsa de aerisire a depozitelor, silozurilor, haldelor de
carbune poate duce la cresterea temperaturii materialului depozitat ( faina, sroturi vegetale,
bumbac, csrbune, etc. ), atingand uneori limite de 600-700 oC si declansand un proces de ardere
lenta care devine tot mai puternic si produce consecinte grave ( explozii ale unor silozuri, depozite,
etc. ). Procesele de ardere lenta pot sa se maturizeze in intervale ce ating 2-3 saptamani.

2. Incendii accidentale-pot fi determinate de cele mai diverse cauze printre care: foc
nesupravegheat, tigari uitate la intamplare, aparate electric defecte, scantei ale electricitatii statice
produsa de hainele din fibre si ntetice in medii propice ( gaze, pulberi ). Urmele acestor incendii
constau in funingine, cenusa, materiale arse partial, zidarie distrusa, conductori electrici si izolatori
degradati , arsi, etc.

3. Incendii intentionate
-este evident ca sunt produse de infractor, in special ca sa isi acopere urmele, din razbunare, in scop
criminal.

Dupa comiterea unor furturi pot fi incendiate locuintele sau magazinele pentru a sterge urmele si a
ingreuna cercetarea, alteori, dupa comiterea unui omor, sau a unei talharii urmate de moartea
victimei, se incendiaza casa. Uneori, o delapidare este 'acoperita' cu un incendiu declansat '
intamplator ' in preziua unui control de fond.

Aceste incendii pot fi declansate atat instantaneu cat si prin utilizarea unor dispozitive de intarziere
cu fitil, cu temporizare, etc.

Urmele de incendiu se analizeaza cu atentie pentru a identifica sursa si directia, modul de propagare
al incendiului. Se vor face fotografii si schite ale locului incendiului. Se identifica si se ridica diferite
obiecte partial arse care ofera date despre originea si natura incendiului. Se vor cerceta cablurile
electrice, panourile de sigurante, instalatiile de incalzit, iluminat, verificandu-se integritatea lor,
prezenta si calibrarea corecta a sigurantelor fuzibile, eventualele improvizatii, etc.

URMELE CREATE DE MIJLOACELE DE TRANSPORT

In general, aceste urme pot fi gasite in cazul accidentelor de circulatie, dar pot fi gasite si cand sunt
cercetate alte fapte la comiterea carora au fost folosite diverse mijloace de transport ( omoruri,
talharii, furturi, etc). Urmele din aceasta categorie sunt complexe. Ele cuprind mai multe tipuri :

1)urme create de anvelope;

2)urme create de rotile metalice ale carutelor sau de sinele metalice ale saniilor;

3)urmele de impact ale vehicolelor;

4)urmele sub forma de obiecte sau resturi materiale;

5)alte urme create de vehicole (pete rezultate din scurgeri de lubrefiant, combustibil, etc. ).

Ele pot fi gasite sub forma urmelor de adancime, dar mai pot fi prezente la locul faptei si ca urme de
suprafata (de exemplu-urme de calcare cu rotile peste corpul si hainele victimei). Sunt prezente atat
ca urme statice-create de miscarea uniforma a vehicolelor cat si ca urme dinamice, produse in
procesul franarii, derapajelor, al ciocnirii, al plecarii precipitate de la locul faptei (demaraje bruste).
Urmele create de mijloacele de transport sunt in general urme vizibile, cautarea lor este deci relativ
simpla, fiind necesara consemnarea lor in procesul verbal de cercetare, pe schita locului faptei, cu
masurarea si mentionarea dimensiunilor lor: lungime, latime, aspect, efectuandu-se si fotografii
judiciare cu ajutorul panglicilor metrice. Chiar atunci cand urmele sunt produse pe zapada si sunt
relativ greu de fotografiat, este necesar a fi mentionat in procesul verbal de cercetare tipul si
aspectul acestora. Intr-o cauza, in conditii de drum pe timp de noapte si ceata, victima a fost
surprinsa si accidentata in apropierea trecerii de pietoni(cca. 2m. de la marcaj ). Sustinerile
soferului, potrivit carora a efectuat manevra de franare, insa pietonul nu a putut fi evitat de oarece a
efectuat traversarea fugind, au fost infirmate de mentiunile din procesul verbal de cercetare si de
schita locului accidentului, unde se mentiona pana la locul impactului o urma statica, de rostogolire
corespunzatoare urmelor create de anvelopele autovehicolului angrenat in accident in mers normal,
fara franare.

Atunci cand se gasesc urme de adancime( create prin trecerea vehicolelor prin noroi, nisip, zapada)
acestea vor fi ridicate prin mulare, continuandu-se apoi examinarea lor in conditii de laborator.

1. Urmele de anvelope ridica si in acelasi timp, solutioneaza probleme legate de tipul autovehicolului
care le-a creat, ecartamentul acestuia, directia de deplasare, marca si tipul anvelopelor cu care era
echipat, etc.

Tot prin examinarea anvelopelor se vor putea stabili ( pe calea unei expertize criminalistice ) cauzele
tehnice ale unor accidente rutiere. Dintre aceste cauze mentionam:

-defecte tehnice ( vicii de fabricatie ) ale anvelopelor;

-uzuri avansate ( desprinderea benzii de rulare, ruperea structurii metalice a anvelopei);

-interventia unor elemente aleatorii. De exemplu, taieturi produse de cioburi care produc
depresurizarea brusca a pneului, urmate de pierderea cotrolului directiei si iesirea de pe carosabil,
impact cu arbori, sau alte vehicole.

Examinarea anvelopelor va putea permite stabilirea avarierii acestora si ca urmare a accidentului


cand derapajul datorat franarii bruste este urmat de lovirea unei borduri cu roata si de explozia
camerei de aer a acesteia, rezultand apoi pierderea controlului directiei si impactul cu persoane,
vehicole, case, etc.

Tipul si marca anvelopei vor putea fi stabilite dupa forma desenului antiderapant, putand fi calculata
lungimea urmei ( deci circumferinta rotii ) prin masurarea distantei dintre doua repere similare
prezente pe urma. In cazul urmelor dinamice, rezultate prin derapaj sau prin franare, nu mai poate
fi identificat desenul anvelopei , de oarece in aceste situatii el lipseste, este insuficient sau partial
imprimat. Inceputul urmei de franare este mai slab imprimat, apoi capata o latime egala cu cea a
anvelopei, iar pe o portiune scurta, inainte de oprire, urma este groasa, neclara, cu mici depozite de
pamant zapada, praf, etc. acumulate in procesul franarii.

O situatie mai deosebita credem ca este cea in care franarea este controlata printr-un sistem ABS(
sistem anti-blocant ) cu care sunt dotate autovehicolele moderne. La acestea franarea, chiar
violenta, se face fara ca rotile sa se blocheze si sa patineze, ceea ce face ca urma sa aiba aspect de
urma dinamica. Devine astfel mai dificil de apreciat forta si distanta franarii.

Urmele statice, create in procesul rularii normale a rotilor, redau mai multe elemente specifice ale
desenului antiderapant, reprodu cand toate detaliile acestuia, inclusiv ecartamentul rotilor. Pentru
deplasarile rectilinii, urmele create de rotile anterioare vor fi acoperite de cele create de rotile
posterioare.

Prin examinarea urmelor lasate de roti, poate fi stabilita si directia de deplasare, eventualele
manevre ale vehicolului ( ocolire, depasire, derapaje, intoarceri, etc. ). Se va putea sa se stabileasca
si viteza de deplasare la momentul franarii ( in functie de lungimea urmei de franare), datele privind
starea tehnica a pneurilor: uzuri, defecte. Tot cu ajutorul urmelor anvelopelor se poate identifica
generic tipul de autovehicol: autoturism, masina agricola, camion, vehicol de teren, s. a.

In identificarea anvelopelor pot fi folosite si caracteristicile individuale ale acestora, rezultate in


procesul de fabricatie, create prin uzura ce apare in procesul de circulatie-cum ar fi preluarea intre
modelele desenului antiderapant a unor pietricele, resturi materiale.

Urmele de impact-pot oferi date importante cu privire la directia de mers (de miscare, de stationare
) in care se deplasau ori starea in care se aflau vehicolele implicate. Aceste urme sunt foarte adesea
insotite de resturi materiale-cioburi, provenind de la faruri sau parbriz, vopsea, lemn din caroseriile
camioanelor, etc). Vor putea fi gasite atat pe vehicolele de la locul accidentului, cat si pe diverse
obiecte ( pomi, borne Kilometrice, case, garduri ) pe corpul victimelor. Adeseori, prin interpretarea
acestor urme se va putea stabili inaltimea masinii, directia de deplasare. Urmele de vopsea vor
indica culoarea, iar prin examinarea de laborator, pe calea comparatiei, se va putea stabili cu
certitudine autovehicolul de la care provine vopseaua. De asemenea, forma barii de protectie se
imprima uneori in tabla caroserie autovehicolului lovit.

Urmele sub forma de obiecte sau resturi materiale ramase la locul accidentului pot indica uneori
incarcatura sa, de exemplu: cereale, ambalaje de lemn, materiale de constructii, alteori ele provin
chiar din corpul acesteia: ornamente, numar de circulatie, sigla marcii, etc. permitand limitarea,
restrangerea cautarilor la anumite marci sau tipuri.

Utilizarea unor autovehicole in cazul transportarii unor bunuri furate, cand acestea au pierderi de
lichid de racire, scurgeri de ulei, de carburant, poate genera urme sub forma de dare sau pete. Dupa
directia sau extinderea acestora se poate aprecia directia de deplasare, timpul aproximativ de
stationare. In functie de petele de combustibil se poate aprecia tipul de motor- cu benzina sau
Diesel. Examinarea formei picaturilor va permite stabilirea directiei de deplasare, picaturile au forma
alungita, cu partea mai subtire orientata spre directia de deplasare, datorita curentuluide aer care le
impinge in partea opusa sensului de deplasare al masinii.

Descrierea urmelor in procesul verbal de cercetare va avea in vedere diferitele lor particularitati,
aspectul lor ( urme statice, dinamice, de adancime , de suprafata ). Se vor masura lungimea,
latimea, distantele intre urme paralele ( ecartament ) sau urme succesive.

Urmele de impact se descriu generic si se fotografiaza, apoi se descriu detaliile, aspectul, culoarea,
continutul de elemente straine-cioburi, vopsea.
Urmele sub forma unor resturi de obiecte vor fi mai intai examinate pentru a se stabili daca nu sunt
prezente alte tipuri de urme (de maini, fibre textile, )pe care le-ar putea purta. Dupa ce au fost
consemnate si fotografiate, obiectul va fi ridicat pentru examinare in laborator.

in literatura de specialitate (J. Gayet) mai intalnim notiunea de 'urme pozitionale'- vizand schimbarile
produse in pozitia unor obiecte (scaun rasturnat, obiecte ravasite s. a. m. d. )

I. Mircea-op. cit pag 136.

C. Suciu-op. cit pag 256.

I Bobos. Gh. Bunea –Investigarea accidentelor de circulatie in care au fost implicat autovehicole
dotate cu ABS-comunicare la Simpozionul de Criminalistica CLUJ 1998.

I. Mircea-Cercetarea la fata locului a accidentelor de circulatie-Studia Universitatis 1964.

GGGGGGGGGGGGGGGGGG

EXPERTIZA CRIMINALISTICA FIZICO-CHIMICA


Criminalistica, din punct de vedere aplicativ, este indisolubil legata de diferite domenii, cum sunt
domeniul chimiei, biologiei, fizicii, anatomiei etc. Legatura cu chimia consta in aceea ca ea pune la
dispozitia criminalisticii o serie de mijloace si metode tehnico-stiintifice, unele dintre acestea fiind special
adaptate si perfectionate pentru a raspunde necesitatii procesului de investigare penala. Perfectionarea
continua a metodelor si echipamentelor tehnice din domeniul chimiei influenteaza in mod pozitiv
activitatile specifice de criminalistica, fapt ce permite specialistilor si expertilor din acest domeniu sa
depaseasca sfera clasica prin prelucrarea in mod continuu a noilor descoperiri si adaptarea acestora
metodelor si mijloacelor specifice chimiei judiciare.

Play

În ultimii ani, in care explozia tehnico-stiintifica a atins un stadiu fara precedent,


necesitatea apelarii la cunostintele unor experti in domeniul chimiei judiciare pentru examinarea cu
mijloace moderne a urmelor si a celorlalte mijloace materiale de proba a devenit o necesitate fara
de care este greu de conceput ca s-ar putea ajunge la adevar. De aceea, asistam in aceasta
perioada la o dezvoltare si diversificare a expertizei criminalistice care vine sa largeasca cu mult
sfera mijloacelor si metodelor clasice de analiza.
În lucrarea „Crima si stiinta”, autor J. Thorwald se serveste de o cazuistica bine selectionata
pentru a demonstra puterea stiintei in finalizarea ideii de dreptate. Probatiunea stiintifica s-a impus cu
autoritate si a deschis cai procesuale noi de ameliorare a cercetarii stiintifice care se cupleaza cu
acuratetea investigarii ineditului judiciar, creand sanse maxime de rezolvare veridica si echitabila a
oricaror spete judiciare.
Prezentarea cazurilor si, pe marginea lor, a valorii probelor constituie un exemplu de
aplicare a metodelor si logicii stiintifice in orice afirmatie procesuala, printre care cerinta principala
de desfasurare a expertizei fizico-chimice ca adevarate protocoale de cercetare stiintifica din care
trebuie sa decurga aptitudinea concluziilor stiintifice, aptitudinea constructelor fizico-chimice de a
stabili corespondenta fidela cu realitatea faptelor petrecute.
Putini sunt cei care atunci cand vorbesc de criminalistica ating si domeniul chimiei judiciare. Multi
considera ca obiectul criminalisticii este definit de laturile aplicative clasice: dactiloscopia, traseologia,
balistica, grafica, fara sa ia in considerare si posibilitatile oferite de chimia judiciara cum sunt:
spectroscopia in infrarosu, spectrometria de fluorescenta in raze X, spectrofotometria UV-VIS, microscopia
electronica etc.
Daca expertizele biocriminalistice, dactiloscopice, grafice au la baza examinarea unor
caracteristici intrinseci individului (desenul papilar, respectiv profilul ADN), expertizele chimice, in
majoritatea cazurilor, se refera la examinari si analize a unor elemente sau caracteristici ale
obiectelor care au legatura cu imprejurarile infractiunii, in special pe cele care au legatura directa
cu rezultatele examinarii.
Întrucat majoritatea probelor ridicate de la fata locului constituie o matrice neunitara din
punct de vedere al compozitiei chimice, expertizarea presupune abordarea de catre expertul
chimist a unui intreg evantai de mijloace si metode analitice prin care matricea initiala sa fie
descompusa in elementele constitutive astfel incat, prin examinarea comparativa cu proba model
de comparatie ridicata de la o persoana suspecta sa poata fi formulata o concluzie certa sau de
probabilitate din punct de vedere al similitudinilor compozitiilor chimice.
Caracterul uneori probabil al concluziilor expertizelor chimice este consecinta unor factori
obiectivi, cum ar fi lipsa unor metode si tehnici adecvate de cercetare, volumul redus al
materialului prezentat pentru examinare etc., cat si a unor factori subiectivi cum ar fi savarsirea
unor greseli in cercetarea locului faptei. Caracterul probabil al concluziilor este de preferat in locul
unor concluzii categorice, nefundamentate stiintific. Concluziile probabile, bazate pe date
obiective si coroborate cu alte mijloace de proba, permit stabilirea adevarului in procesul
penal.
2. Metode analitice moderne care stau la baza expertizelor
fizico-chimice. Fundamentul stiintific al acestora
Daca in urma cu cativa ani, balanta si biureta erau instrumentele principale de lucru ale
chimistilor analisti, astazi situatia se prezinta complet schimbata. Cerintele tot mai mari impuse de
cantitatea probelor de analize, care in domeniul chimiei judiciare sunt la nivel de urme si microurme, si
de necesitatea prelucrarii rapide a informatiilor obtinute si a luarii deciziilor pe baza acestora au dus la
modificari profunde in domeniul analizei chimice. Un prim pas in aceasta directie l-a constituit aparitia si
dezvoltarea unui mare numar de metode de analize fizico-chimice. Ulterior, s-a trecut la mecanizarea si
automatizarea partiala sau totala a aparaturii de analiza, urmata de saltul calitativ ce a avut loc o data
cu introducerea tehnicilor moderne de calcul electronic.
Lipsa unor echipamente analitice de investigare criminalistica, moderne, are consecinte
negative imediate in planul eficientei activitatii de cercetare la fata locului a infractiunilor precum si
in cel al valorificarii prin expertize criminalistice a probelor ridicate, in scopul identificarii autorilor, a
probarii vinovatiei sau nevinovatiei acestora.
În acest sens, dotarea unui laborator de chimie judiciara trebuie sa cuprinda un minim
necesar de instrumente analitice cum sunt:
Aparate de analiza optica:

o Spectrofotometre in vizibil si ultraviolet;


o Spectrometre IR;

o Spectrometre de absorbtie si fluorescenta atomica;

o Spectrometre cu transformata Fourier.

Aparate de analiza cromatografica:


o Gazometrografe;

o Lichidcromatograf;

o Dispozitive pentru cromografie in strat subtire.

Spectrometre de rezonanta magnetica nucleara;


Spectrometre de rezonanta electronica de spin;
Spectrometru de masa;
Spectrometru de fluorescenta in raze X;
Microscop electronic cu baleiaj si sonda analitica.

3. Descrierea principalelor instrumente tehnice de analiza. Principii de functionare,


performante, limite.
Bugetul de timp alocat cursului nu ingaduie prezentarea integrala si in detaliu a principiilor
care stau la baza functionarii instrumentelor analitice mentionate mai sus si a descrierii lor. De
altfel, scopul acestui curs nu este de a pregati specialisti in domeniul chimiei judiciare. Cursul isi
propune sa ofere viitoarelor cadre juridice un minim de cunostinte de specialitate dintr-un domeniu,
care nu a fost abordat suficient in cadrul Facultatii de Drept. Cunoasterea performantelor analitice
si a limitelor aparatelor din dotarea laboratoarelor de chimie judiciara orienteaza activitatea de
cercetare la fata locului in directii care sa asigure descoperirea urmelor ramase dupa comiterea
infractiunii si conservarea in bune conditii a acestora, astfel incat sa fie create toate premisele
materiale ale unui sistem probator complet, capabil sa ofere organelor judiciare cu ajutorul
expertilor chimisti date relevante complete despre fapta, faptuitor si vinovatie.
a) Spectrometrul in infrarosu
Spectrometrul in infrarosu este inclus in categoria aparatelor optice. Principiul de baza al
tuturor spectrometrelor (IR, UV-VIS etc.) consta in cuantificarea interactiei radiatiilor
electromagnetice cu atomii si moleculele probei de analizat. Ce sunt radiatiile electromagnetice?
Sunt o forma de energie radianta, care prezinta proprietati atat de unda, cat si de particula. Unda
electromagnetica este caracterizata de lungimea de unda (λ) si de frecventa (υ). Forma undei este
sinusoidala iar lungimea de unda reprezinta distanta dintre doua puncte corespunzatoare de pe
curba.
Frecventa reprezinta numarul de unitati de lungimi de unda care trec printr-un anumit
punct, in unitatea de timp.
Intensitatea undei electromagnetice « I » reprezinta energia care trece prin unitatea de
suprafata in unitatea de timp. Prin actiunea radiatiilor electromagnetice asupra probelor de analizat
are loc un schimb de energie bine definit intre radiatii si particulele din proba (atomi, ioni,
molecule), care pot fi descrise pe baza legilor mecanicii cuantice. La efectuarea analizei se obtin
semnale corespunzatoare unor tranzitii intre anumite stari energetice, care, ordonate grafic in
functie de energie (λ sau υ), ne dau spectrul probei de analizat. Spectrele pot fi de emisie sau de
absorbtie. Spectrele de emisie se obtin in urma trecerii particulelor probei in stari cu energie mai
mare (stari excitate), de exemplu, prin excitare termica, de pe care revin la starea cu energie mai
mica (starea initiala sau fundamentala), prin emisie de radiatii. Radiatiile emise sunt captate de un
detector si materializate printr-un semnal care reprezinta spectrul caracteristic de emisie al probei.
Spectrele de absorbtie se obtin la iradierea probei cu radiatii a caror frecventa (υ) sau lungime de
unda (λ) variaza continuu, din care vor fi absorbite anumite portiuni caracteristice in urma trecerii
particulelor probei in stari de excitatie. Spectrele contin codificat informatia analitica, furnizandu-ne
atat date calitative, cat si date cantitative. Frecventele, respectiv lungimile de unda ale semnalelor
inregistrate, sunt caracteristice pentru natura probei sau elementelor sale structurale, in timp ce
intensitatile corespunzatoare ne dau informatii cantitative. Informatii structurale calitative pot fi
date si de intregul spectru, care in raport cu natura probei studiate, poate fi frecvent considerat ca
o amprenta a acesteia.

Spectrometru in infrarosu FTIR-Paragon 100


Constructiv, un spectrometru IR este alcatuit[1] din:
sursa radiatiei;
monocromatorul;
celula cu probe;
detectorul;
partea electronica.
Sursa de radiatie (filament cromnichel) prin trecerea curentului electric genereaza un
spectru larg de emisie filtrat cu ajutorul monocromatorului in domeniul infrarosu. Regiunea cea mai
utila din punct de vedere analitic este cuprinsa intre 3600 cm-1 si aproximativ 300 cm-1 (2,8 – 33
μm). Cea mai importanta utilizare a spectrometrului de absorbtie in infrarosu este la identificarea si
la determinarea structurii unor compusi, atat de natura organica cat si anorganica. Spectrul
infrarosu al moleculelor organice este deosebit de bogat, furnizand informatii asupra legaturilor
chimice si a functiunilor prezente.
Pentru obtinerea unui spectru in infrarosu, de mare importanta este pregatirea probelor pentru
analiza. Probele solide solubile in solventi organici pot fi analizate sub forma de film (pelicula), depuse pe o
fereastra de bromura de potasiu care este transparenta pentru radiatii IR. Probele insolubile in solventi
organici se analizeaza sub forma unor pastile obtinute prin amestecare cu pulberea unei substante
transparente in IR si presarea in vid a amestecului fin mojarat cu ajutorul unui dispozitiv special construit in
acest sens. Domeniul IR mediu, cuprins intre 4000-650 cm-1 este constituit din regiunea frecventelor de
grup 4000-1300 cm-1 si regiunea de amprenta (1300-650 cm-1). În regiunea frecventelor de grup, benzile
principale de absorbtie pot fi atribuite vibratiilor unor unitati constand din doi atomi ai moleculei, frecvente
care sunt determinate de gruparile functionale prezente in molecula si nu de intreaga structura moleculara.
În intervalul 4000 - 2500 cm-1, benzile de absorbtie sunt caracteristice vibratiilor de intindere ale legaturilor
formate de hidrogen cu elemente cu masa ≤ 19. Regiunea 2500-1540 cm-1 corespunde vibratiei unor
legaturi triple (2500-2000 cm-1) sau duble (2000-1540 cm-1) (C = O, C = S, S = O). În regiunea de
„amprenta” a spectrului (1300-650 cm-1) radiatia este absorbita datorita vibratiilor de intindere a unor
legaturi simple si a vibratiilor de deformare ale sistemelor poliatomice (vibratii de schelet). Spectrul de
absorbtie in acest domeniu este caracteristic intregii molecule.
În cazul unor compusi puri, identificarea acestora va fi facuta prin compararea
spectrelor obtinute cu spectrele unor substante cunoscute, spectrul IR fiind ca o amprenta
moleculara unica, care poate fi usor diferentiata de a altor molecule. Suprapunerea exacta a
celor doua spectre ne confirma ca substanta necunoscuta este aceeasi cu compusul pur a carui
structura se cunoaste.
Configuratia spectrelor IR este prezentata in continuare, imaginea reprezentand spectrele
ferestrelor transparente a doua probe de bancnote plastice contrafacute.
Identificarea naturii chimice a probelor analizate, in speta a celor de natura organica
(substante toxice sau medicamentoase, polimeri, solventi etc.) se face prin compararea automata a
spectrelor IR obtinute cu spectrele IR din colectiile de spectre ale laboratorului. În cazul cand
proba de analizat este un amestec de compusi, spectrometria in IR ne permite
determinarea gruparilor de atomi prezenti in spectru, dar identificarea componentilor
individuali este destul de greu de facut. În acest scop, datele obtinute prin spectrometrie
IR sunt corelate cu date furnizate de alte metode analitice cum sunt spectrometria de
rezonanta magnetica, spectrometria de masa etc.
În general, se poate spune ca interpretarea unui spectru in IR este destul de dificila. Desi
unele benzi de absorbtie pot fi imediat corelate cu natura probei, totusi foarte multe spectre contin
o cantitate de informatii atat de mare, incat numai o parte din acesta este utilizabila chiar de un
chimist experimentat in spectrometrie IR.
Cantitatea minima de proba necesara pentru obtinerea unui spectru IR cu benzi
suficient de intense pentru a putea fi interpretat este de minimum 1 mg.
În ultimii ani, spectrometria IR a cunoscut o dezvoltare tehnica deosebita.
Spectrometria optica IR cu transformare Fourier s-a impus datorita avantajelor evidente pe
care le are fata de metodele clasice :
raportul semnal util/zgomot de fond este de 10-100 de ori mai bun;
viteza de raspuns mare, fapt care permite cuplarea acestei metode de analiza cu alte metode cum
sunt cromatografia de gaze, cromatografia de lichide etc.
Microspectrometria in infrarosu permite obtinerea unor spectre cu intensitati interpretabile
chiar pentru probe care din punct de vedere cantitativ sunt la nivel de microurme. Chiar si prezenta
unui cristal de substanta e suficient pentru a putea fi analizat prin aceasta metoda.
b) Spectrometru de fluorescenta de raze X
Radiatiile X pot fi utilizate in chimia judiciara pentru analize calitative, cantitative si de structura
ale probelor ridicate de la fata locului.
Principiul metodei[2]
Pentru efectuarea unor analize chimice utilizand radiatii X sunt necesare:
o sursa de radiatii;
un sistem de separare a radiatiilor;
un detector.
Sursa de radiatii X numita si tub de radiatii, consta dintr-o incinta vidata, in care se gaseste
un catod si un anod. Prin incalzirea catodului, acesta emite electroni care sunt accelerati spre anod
de un camp electric de inalta tensiune. Diferenta de potential aplicata intre catod si anod este de
ordinul 10.000 – 100.000 V. Electronii emisi de catod transfera energia lor cinetica atomilor
anodului. O parte din energia primita este emisa sub forma unui spectru continuu, asa-numita
radiatie de franare care in spectrul de fluorescenta al probei trebuie considerat ca zgomot de fond.
Radiatia de franare se este rezultatul interactiunii electronilor accelerati cu invelisurile de
electroni ale atomilor. Electronii ce bombardeaza anodul trebuie sa aiba o energie suficienta pentru a
smulge electronii de pe straturile interioare ale atomilor anodului. Locul ramas liber va fi ocupat imediat
de un electron aflat pe un strat mai indepartat de nucleu, care va fi ocupat in continuare de un electron
de pe un strat si mai indepartat, procesul repetandu-se. Fiecare cadere a electronilor de pe straturile
interioare este insotita de emisia de radiatii X. În ultimele etape insa, fiind vorba de electroni din
invelisurile exterioare, se vor emite radiatii din domeniul vizibil si ultraviolet. Radiatiile X emise se vor
suprapune peste spectrul continuu dand nastere spectrului de radiatii X, caracteristic atomilor anodului.
Spectrul de radiatii X al unui element poate fi obtinut prin iradierea probei cu un fascicul de radiatii X ce
provin de la o sursa primara, ce emite radiatii cu o energie suficienta pentru a indeparta electroni de pe
invelisurile interne ale atomilor. Fenomenul se numeste fluorescenta de raze X.
Spectrometru de fluorescenta
in raze X
Schema unui spectrometru de fluorescenta in
raze X este prezentata in continuare.

Sub impactul radiatiilor emise de tubul de radiatii, proba de analizat emite radiatii X de
fluorescenta. Acestea sunt colimate pe suprafata unui cristal analizor, care realizeaza separarea
acestora in functie de lungimea de unda sau de energia de dispersie, conform relatiei lui Bragg.
Radiatiile reflectate de planurile cristalului trec printr-un al doilea colimator si ajung la detectorul de
radiatii. La rotirea cristalului cu unghiul θ, detectorul este rotit cu unghiul 2 θ captand astfel
radiatiile reflectate de cristal. Radiatiile sunt apoi amplificate si traduse electronic in semnale sub
forma de picuri.
Analiza calitativa se face pe baza pozitiei picurilor de fluorescenta in spectru.
Analiza cantitativa are la baza determinarea intensitatii radiatiilor caracteristice emise de un
element. Concentratiile elementelor identificate in proba sunt redate sub forma tabelara sau
grafica.

Pentru obtinerea unor rezultate corecte, un rol important il are prepararea probelor pentru
analiza. La analiza unor probe solide, acestea trebuie sa fie intr-o stare fizica cat mai asemanatoare
cu a standardelor. Este importanta forma si marimea particulelor, deoarece aceasta determina
gradul in care radiatiile X incidente sunt absorbite sau imprastiate. Probele sub forma de pulberi
sunt presate sub forma unor pastile, pentru care se face analiza.
Fluorescenta de radiatii X este o metoda de analiza a elementelor anorganice din compozitia
aliajelor metalice, toxicelor, solului, vopselelor, pigmentilor din materiale scripturale etc. Este o metoda
de analiza precisa. Limita de detectie prin fluorescenta de raze X este 10-8 grame proba. Metoda este
selectiva, aparand foarte putine interferente spectrale datorita simplitatii relative a spectrului. Alt
avantaj este acela ca metoda este nedistructiva si pot fi analizate straturi foarte subtiri, fasciculul de
electroni patrunzand numai la 1-2 m in proba de analizat.

c) Gazcromatograf cuplat cu spectrometru de masa


Spectrometria de masa reprezinta una din cele mai importante metode de investigatie in
studiul structurii substantelor organice.
Spectrometria de masa se bazeaza pe ionizarea atomilor sau moleculelor probei de analizat
(frecvent are loc si fragmentarea moleculelor), accelerarea ionilor formati, separarea lor in functie de
raportul masa/sarcina, inregistrarea si interpretarea semnalelor obtinute. Spectrul de masa obtinut
permite efectuarea unei analize calitative, pe baza pozitiei in spectru a semnalului caracteristic unui
anumit ion si a unei analize cantitative prin masurarea intensitatii semnalului. Spectrometria de masa
se deosebeste in unele privinte esential de celelalte metode spectrometrice de analiza, in cazul
spectrometriei de masa substanta de analizat sufera o reactie chimica, neavand loc numai modificari
fizice. Spectrometria de masa prezinta un avantaj de baza in investigarea chimica, prin aceea ca are o
specificitate analitica deosebita. Sunt foarte putine specii ionice care au acelasi raport masa/sarcina. De
asemenea, fragmentele de molecule rezultate la fragmentarea probelor sub impactul electronilor emisi
de sursa sunt caracteristice si pot oferi informatii privind masa moleculara si structura moleculei. Pentru
efectuarea unei analize sunt necesare cantitati foarte mici de proba, de la cateva miligrame la cantitati
mai mici de un nanogram (10-9 grame).
Spectrometria de masa este utila in analiza urmelor de substante toxice de natura organica
(alcaloizi, medicamente, pesticide etc.), produse petroliere, urme ridicate de la fata locului in cauze
de incendii si explozii etc.
Principiul aparaturii utilizate in spectrometria de masa
Partile componente esentiale ale unui spectrometru de masa sunt prezentate in figura de
mai jos.
În prezent, in spectrometria de masa sunt folosite una din urmatoarele tipuri de surse de ioni:

cu impact electronic;

ionizare in camp;

ionizare pe suprafata;

cu descarcari electrice;

cu fotoionizare.

Sursele de ioni cu impact sunt cele mai folosite. Aceste surse de ioni constau intr-un filament de

wolfram sau reniu.

Proba de analizat se introduce, in cantitate foarte mica, sub forma unui flux gazos, intr-o incinta
vidata. Fasciculul de electronii emisi de filamentul incandescent al sursei de ioni bombardeaza moleculele
probe. Sub incidenta energiei electronilor de la sursa este smuls un electron de pe stratul de valenta al
moleculelor probei. Prin pierderea unui electron molecula 'A' se transforma in ion A+ dupa urmatoarea
schema:

Ionii moleculari ai probei rezultati in urma bombardamentului cu electroni au un numar impar


de electroni si sunt fragmentati, fragmentele rezultate avand de asemenea, caracter de ioni.

În continuare, ionii sunt trecuti in analizatorul de masa unde sunt separati in functie de raportul
masa si sarcina. Cel mai folosit tip de analizator in spectrometria de masa este analizatorul magnetic si
analizatorul tip filtru de masa (cuadrupol). Ionii filtrati de analizator sunt convertiti intr-un curent electric
de catre detector (fotomultiplicator), amplificat si inregistrat sub forma de spectru de masa.
La analiza unui compus organic, spectrul de masa este format dintr-o serie de picuri
corespunzatoare fragmentelor ionice rezultate prin disocierea moleculei. Identificarea se poate face pe
baza fragmentelor rezultate la disocierea moleculei in incinta sursei de ionizare. Se poate spune ca
spectrul de masa este ca o 'amprenta' a unei molecule, deoarece doi compusi nu se fragmenteaza
niciodata exact la fel. De obicei se face o 'normalizare' a datelor dintr-un spectru, atribuind picului cel
mai intens (pic de baza) valoarea 100. Celelalte picuri sunt date ca procente din acest pic de baza.

Spectrometrul de masa serveste la determinarea exacta a masei moleculare, formulei


moleculare si la stabilirea structurii moleculelor, prin cuplarea cu un gazcromatograf.

Gazcromatograf cuplat cu spectrometru de masa

Aspectul gazcromatogramei si a spectrului de masa este prezentat in continuare:

Gazcromatograma ionului selectiv al diazepamului (sus) si a


probei de bautura in care suspectul a dizolvat substanta activa in
scop de talharie

Aspectul spectrului de masa al diazepamului identificat in proba de bautura


(sus), comparativ cu spectrul diazepamului din libraria de spectre de masa a
softului

d) Microscopul electronic

Inventia microscopului electronic a fost posibila in urma unor studii experimentale si teoretice in fizica
si inginerie. Principalul concept pe care microscopul electronic s-a format a fost asimilarea faptului ca
electronii au unda asociata. In 1932 inginerii germani Max Knoll si Ernst Ruska construiesc primul
microscop de transmisie electronica. Ernst Ruska a realizat primele experimente cu ajutorul
microscopului electronic construit de el insusi.

Deosebirea esentiala dintre un microscop optic si unul electronic e ca cel de-al doilea tip, in locul
fasciculului focalizate de raze de lumina este utilizat un fascicul de electroni, focalizati cu ajutorul
lentilelor electronice. Primul microscop electronic putea mari imaginea obiectelor doar de 400 de ori.

Este cunoscut ca puterea separatoare a instrumentelor optice este invers proportionala cu lungimea de
unda a radiatiei utilizate. Microscoapele optice nu vor putea da imagini clare ale unor obiecte cu dimensiuni
mai mici de circa 0,15 µm. Puterea separatoare a putut fi sensibil marita cu ajutorul microscopului
electronic, deoarece lungimea de unda a undei asociate electronului este mult mai mica decat a radiatiilor
vizibile sau ultraviolete utilizate de microscopul optic.

Microscoapele pot doar sa mareasca structuri care sunt mai mari decat lungimea undelor (unda
luminoasa). Acestea pot obtine mult mai multa putere de marire decat microscoapele standard ce
folosesc lumina solara pentru ca electronii au lungime de unda asociata mai mica decat cea a lungimii
de unda a luminii. Daca microscoapele optice moderne au puterea de marire de maxim 2000X,
microscoapele electronice pot ajunge la magnificari de aproximativ 1.500.000 X.
Din punct de vedere constructiv, microscopul electronic are o structura mult mai complexa decat
microscopul optic. Totusi, partile principale ale microscopului electronic indeplinesc aceleasi functii ca
si lentilele microscopului optic. Ele sunt magnetice sau electrice, dupa cum devierea fasciculului de
electroni are loc intr-un camp magnetic sau intr-un camp electric.

Principalele componente ale microscopului electronic sunt[4]:

a) Sistemul de iluminare format din tunul electronic si blocul lentilelor condensoare. Tunul
electronic este format dintr-un filament de wolfram (catodul), si anodul. Electronii emisi de catre
filament sunt accelerati la o tensiune inalta de 40kV pana la 100kV aplicata intre catod si anod,
formand fasciculul de electroni. Lentilele condensoare controleaza fasciculul de electroni si il
focalizeaza pe proba.

b) Sistemul de formare a imaginii format din lentilele obiectiv si proiectoare. Lentilele obiectiv
formeaza prima imagine intermediara a preparatului iar lentilele proiectoare formeaza imaginea reala
pe ecranul fluorescent.

c) Camera de vizualizare a imaginii in care se afla ecranul fluorescent pe care se vede


imaginea marita a preparatului. La aceasta camera se poate atasa o camera TV si o camera CCD care
pot face parte dintr-un sistem de achizitie si prelucrare a imaginii.

Microscopul electronic este folosit in diferite domenii de cercetare, inclusiv in domeniul criminalistic.

Microscopul electronic cu destinatie speciala in domeniul criminalisticii este dotat cu sonda analitica de
tip EDAX (sistem de analiza elementara pentru 92 elemente chimice) cu ajutorul caruia se pot
obtine analize compozitionale, calitative si cantitative, precum si distributia elementelor chimice din
compozitia probei analizate pe intreaga suprafata a acesteia. Daca din punct de vedere analitic, intre
microscopul electronic cu baleiaj si sonda analitica si spectrometrul de fluorescenta in raze X nu exista
deosebiri, primul instrument ofera rezolutii impresionante, dimensiunile microparticulelor analizate
putand fi la nivelul 0,14 - 0,2 nanometri.

Expertize fizico-chimice aferente domeniului chimiei


judiciare
În literatura de specialitate nu exista o clasificare propriu-zisa a expertizelor

fizico-chimice care sa satisfaca din toate punctele de vedere. Unul din criteriile de baza

care trebuie luat in considerare atunci cand se doreste sa se realizeze o clasificare a

expertizelor fizico-chimice este genul infractiunii. Aceasta deoarece, in majoritatea

cazurilor, exista o legatura indisolubila intre natura substantei care face obiectul

expertizei si infractiunea comisa. De exemplu, in cazul unui incendiu sau a unei explozii

provocate cu intentie, infractorul se foloseste de un anumit produs sau substanta, cum


ar fi benzina, motorina, diluant sau un material exploziv (dinamita, astralita, exploziv

plastic etc.).

Din acest punct de vedere, expertizele fizico-chimice sunt clasificate dupa

cum urmeaza:

Expertize fizico-chimice in cauze de incendii si explozii;

Expertize fizico-chimice in cauze de accidente rutiere:

Expertize fizico-chimice in cauze de intoxicatii cu moartea victimei comise

intentionate sau accidental;

Expertize fizico-chimice in cauze de omor sau tentativa de omor;

Expertize fizico-chimice in cauze de trafic sau consum de stupefiante;

Expertize fizico-chimice in cauze de trafic cu metale pretioase sau

semipretioase;

Expertize fizico-chimice in cauze de falsuri de documente;

Expertize fizico-chimice in cauze de falsuri de produse alimentare si bauturi

alcoolice;

Expertize fizico-chimice in cauze de falsuri de obiecte de patrimoniu;

Expertize fizico-chimice in cauze de furturi etc.

Obiectivul de baza al expertizelor fizico-chimic este determinarea naturii probelor

ridicate cu ocazia investigarii locului faptei si examinarea comparativa a acestora in

contextul stabilirii adevarului juridic.

Enumerarea categoriilor de probe care pot fi abordate analitic in cadrul chimiei judiciare este superflua,

diversitatea acestora neputand fi redata in mod exhaustiv. In tabelul de mai jos sunt prezentate
principalele categorii de probe care pot fi ridicate din campul infractiunii in cauze penale dintre cele mai

diverse.

Nr.
Natura probei Cauza penala
crt.

Materiale partial carbonizate prelevate din focarul incendiului sau

epicentrul exploziei in vederea identificarii naturii lichidului inflamabil

sau a explozivului utilizat de infractor in comiterea actului

infractional; Incendii si explozii

Produse petroliere sau materiale explozive ridicate de la persoane

suspecte in vederea efectuarii examinarilor fizico-chimice

comparative

Urme materie susceptibile a fi toxice (resturi alimentare, recipienti, bauturi

alcoolice si nealcoolice etc.);

Probe biologice (sange, urina, vomismente, continut stomacal etc.) Morti suspecte

prelevate de la cadavru in vederea decelarii toxicului care a

provocat decesul.

Obiecte de imbracaminte ale victimei pe care sunt evidentiate urme materie

create de elementele componente ale autovehiculului sau ale

carosabilului (vopsea, ulei mineral, sol, produse petrolier etc.);

Elemente detasate din caroseria autovehiculului implicat in accident


Accidente rutiere
care au fost gasite la fata locului: pelicule de vopsea, cioburi de

sticla, fragmente de plastic etc.;

Probe ridicate de pe caroseria autovehiculului suspect: microfibre textile,

fire de par.
Nr.
Natura probei Cauza penala
crt.

Diverse instrumente utilizate de infractor in comiterea infractiunii (cleste,

patent, burghie, panze de bomfaier etc.) cu urme materie existente

pe suprafata activa a acestora (microurme de vopsea, Omor, talharii,

microparticule metalice etc.); furturi.

Microfibre textile transferate de la victima la agresor sau invers, urme de

sol, urme de vegetale.

În cadrul cursului sunt prezentate 3 genuri de expertize fizico-chimice cu expunerea principalelor

metode chimice de analize si unele aspecte privind modul de recoltare si ambalare al probelor.

Expertiza substantelor susceptibile a fi toxice;

Expertiza fizico-chimica in cazul incendiilor si exploziilor;

Expertiza fizico-chimice in cazul accidentelor rutiere.

1. Expertiza substantelor toxice


În literatura de specialitate se considera in majoritatea cazurilor ca, in general,

substantele toxice sunt cele care, venind in contact, in cantitati foarte mici, cu

organismul uman sau animal, produc vatamari mai mult sau mai putin grave, si care in

unele conditii, pot provoca moartea.

Între substantele care exercita efecte toxice exista diferente mari in ce

priveste doza: unele produc moartea in cantitati de miligrame sau chiar fractiuni de

miligrame pe kg greutate, altele necesita cantitati mai mari pentru a produce acest

efect[6].
Din punct de vedere al gradului de toxicitate exprimat la DL50 mg/kg (doza

letala), in administrare orala la sobolani, substantele toxice sunt clasificate dupa

cum urmeaza:

Categoria DL50 per os


Exemple
substantelor la sobolan

Extrem de toxice sub 1 mg/kg Alcaloizi

Foarte toxice 1 - 50 mg/kg Pesticide organofosforice, As2O3

Pesticide organo-clorurate, saruri ale


Moderat toxice 50 - 500 mg/kg
metalelor grele

Slab toxice 500 - 5 000 mg/kg Triclorfon, clorthion, ingrasaminte chimice

Practic netoxice 5 000 - 15 000 mg/kg Aditivi alimentari

Relativ lipsite de nocivitate peste 15 000 mg/kg Substante greu adsorbante

Dupa originea lor, toxicele pot fi:

o de origine anorganica (minerala): metale, metaloizi, acizi minerali si

alcalii;

o de origine vegetala: plante toxice bogate in alcaloizi, glicozizi, saponine,

uleiuri eterice;

o de origine animala: veninurile unor insecte sau serpi;

o toxice sintetice: pesticide, ingrasaminte chimice, medicamente

administrate in doze care depasesc dozele terapeutice etc.

Intoxicatiile, din punct de vedere criminalistic se impart in doua grupe:

intentionate si accidentale.
Cele intentionate sunt intoxicatiile in care intoxicarea s-a facut in scopul

uciderii sau sinuciderii. În evul mediu, intoxicatiile intentionate erau foarte

raspandite: pentru otravire era folosit mai frecvent arsenicul alb, care este aproape

insipid, nu are miros si intra in compozitia a numeroase tratamente empirice.

Intoxicatiile accidentale se impart in profesionale la cei care lucreaza cu mercur,

plumb, azbest etc. si obisnuite, din care fac parte, de exemplu, intoxicatiile aparute in

urma ingerarii unor produse alterate, intoxicatiile legate de sederea intr-o incapere in

care incalzirea cu sobe sau gaze nu este bine amenajata, intr-o incapere prost

ventilata dupa ce s-a facut o dezinfectie sau dezinsectie. Dintre intoxicatiile obisnuite

mai fac parte cele care apar in urma manipularii neatente si incorecte a unor substante

„casnice” cum sunt soda caustica, medicamentele etc.

Folosirea timp indelungat a unor substante toxice poate duce la obisnuinta:

narcomanii sunt capabili sa suporte, fara a prezenta fenomene insemnate de

intoxicare, doze de morfina, opiu si alte substante care depasesc cu mult doza letala.

Trebuie de asemenea, sa remarcam obisnuinta fata de arsenic si alte toxice.

Intensitatea actiunii toxicului variaza in functie de modul de administrare (de

exemplu, curara administrata subcutanat este foarte toxica, pe cand administrata

pe cale orala are o actiune foarte slaba, aproape inofensiva.

a) Probe care fac obiectul expertizei substantelor toxice

I) Probe prelevate de la fata locului in cauze de sinucideri, intoxicatii

accidentale sau criminale:

urme materie existente in interiorul unor recipienti din care se banuieste ca

persoana vatamata a consumat (pahare, cani, farfurii etc.);


urme materie din continutul stomacal sau al vomismentelor victimei;

probe de tesut uman si secretii biologice (ficat, creier, rinichi, sange,

urina) prelevate de la cadavre in continutul carora prin analize de

laborator pot fi identificate urme de substante toxice;

diverse alte probe ridicate de la fata locului presupuse ca au venit in

contact cu victima;

II) Probe prelevate de la persoane fizice sau juridice in cauza nerespectarii

prevederilor Decretului nr. 466/1979 privind regimul substantelor si produselor

toxice

III) Substante cu potential toxic asupra mediului: pesticide, cosmetice,

medicamente, aditivi alimentari si „chimicale comercializate”, ultima categorie incluzand

cele mai multe substante chimice industriale.

b) Metode de analiza a substantelor toxice

În general, probele puse la dispozitia expertului chimist in vederea identificarii substantei/substantelor


toxice, prin natura lor sunt insotite de o matrice in care substanta incriminata se afla, din punct de
vedere cantitativ, la nivel de urme sau microurme. Acest fapt impune ca premergator analizelor
efectuate, toxicele din probe trebuie sa fie izolate prin extragere cu solventi organici si concentrarea
prin evaporarea solventului in vid pentru prevenirea descompunerii termice a acestora . Pentru a mari
eficienta extractiva a solventului, se adauga substante adjuvante (acizi sau baze).

În situatia cand natura toxicului din probe este anticipata, se efectueaza asa zisa 'extractie selectiva' prin
utilizarea unui solvent specific toxicului cercetat. Cand lipsesc indicatii sau informatii asupra naturii
toxicului, se efectueaza o extractie generala prin utilizarea unui solvent organic cu capacitate mare de
dizolvare a unei game largi de toxici si care totodata sunt si deproteinizanti, cum ar fi de exemplu, alcoolul
etilic.

Toxicul izolat este analizat prin una sau mai multe metode de analiza cum sunt: reactii de culoare,
reactii de precipitare, spectrofotometrie UV si IR, analiza prin spectrometrie de masa, analiza RMN etc.

Spectrometria de masa, metoda analitica structurala, poate fi de cele mai multe ori unica metoda
folosita pentru identificarea unor substante necunoscute, despre care, prin celelalte metode de analiza
(reactii de culoare, cromatografie in strat subtire, gazcromatografie), se obtin doar informatii
aproximative. Obiectul prezentului curs il constituie prezentarea unor cazuri semnificative din
cazuistica laboratorului de toxicologie din Institutul de Criminalistica in a caror rezolvare un rol
esential l-a avut folosirea cuplajului gazcromatograf-spectrometru de masa.

Identificarile prin spectrometrie de masa depind nemijlocit de capacitatea de separare a compusilor


din amestec de catre coloana gazcromatografica. În acest sens, un rol important il are alegerea
corespunzatoare a tipului fazei stationare, precum si a programului de temperatura aferent metodei de
separare. În toate situatiile trebuie stabilita cu precizie puritatea picurilor cromatografice, in caz
contrar rezultatele putand fi eronate. Pentru realizarea unui 'screening' cu obtinerea unor informatii
semnificative despre probe, este indicata folosirea unei coloane cu polaritate medie, de exemplu OV-1
sau SE-52.

La probele deosebit de mici, a caror concentratie este la limita de sensibilitate a detectorului de masa,
analiza se poate efectua numai tintit, cautandu-se un numar limitat de compusi, a caror comportare
gazcromatografica este cunoscuta prin analize anterioare. În aceste situatii, analiza poate fi mult
usurata de obtinerea unor date suplimentare despre proba, pe baza colaborarii cu organele de
investigatii (simptomele manifestate de victima, efectele fiziologice probabile ale probei,
inscriptionarea flaconului de ambalare, proprietati organoleptice, provenienta etc.).

Prelucrarea anterioara a probei joaca un rol important in succesul analizei prin GC-MS. Probele in care
componentii de interes sunt in urme, pot da, la analiza, picuri deosebit de largi corespunzatoare unor
compusi de interferenta, mascandu-se astfel substantele urmarite, fiind imposibila din aceasta cauza
obtinerea unui spectru de masa caracteristic. De aceea este absolut necesara o preseparare a
componentilor pentru inlaturarea balasturilor (de exemplu zaharide, lipide, alcali etc.) si concentrarea
la maximum a substantelor de interes.

Cele mai convenabile metode de preseparare sunt cele cromatografice (cromatografie pe coloana sau
cromatografie in strat subtire), desi uneori metode mai putin pretentioase (extractii lichid-lichid, lichid-
solid etc.) pot fi eficiente.

Identificarea compusilor de interes toxicologic se face prin obtinerea spectrelor de masa a ionilor
pozitivi la impact electronic si compararea automata a acestor spectre cu spectrele de masa cuprinse
in colectiile de spectre disponibile. Desi foarte utila, cautarea computerizata nu trebuie absolutizata,
fiind necesara de fiecare data compararea de catre specialist a spectrelor avand cele mai mari scoruri
din lista de hituri cu spectrul substantei necunoscute si luarea deciziei numai dupa coroborarea cu
rezultatele celorlalte investigatii efectuate pe proba. În caz contrar, exista de multe ori posibilitatea
unor erori.

De asemenea, trebuie sa se estimeze daca substantele de interes rezista la conditiile de temperatura, de


multe ori brutale, din poarta de injectie si din coloana cromatografica. Sunt multe substante care sufera
transformari la temperaturi ridicate astfel incat numai o mica fractiune din cantitatea injectata in coloana
ramane nemodificata, aceasta cantitate putand fi sub sensibilitatea metodei. Gruparile polare ale
substantelor cu masa moleculara mare, termic instabile se protejeaza in aceste cazuri prin derivatizare cu
silani sau anhdride acide (anhidridele acizilor organici perflorurati). Derivatizarea este necesara si in cazul
unor substante avand spectrele de masa sarace in benzi, cu benzi plasate in zona inferioara a domeniului
de masa, de exemplu, amfetaminele.

Analiza probelor biologice, recoltate de la persoane care au facut obiectul unor talharii cu mod de
operare prin folosire de substante tranchilizante, este esentiala pentru clarificarea acestora. Prin
modificarea parametrilor de ionizare si focalizare a fragmentelor moleculare in sursa de ionizare, se poate
mari in aceste cazuri sensibilitatea instrumentului analitic, facandu-se un compromis necesar cu puterea de
rezolutie a aparatului. Prin acest procedeu se pot obtine spectre de masa suficient de clare pentru a putea
fi comparate cu succes in vederea identificarii in colectiile de spectre de masa existente in dotarea
laboratorului.
Daca in cazul unor substante care, partial, raman nemodificate in organism cautarea este usurata prin
selectarea ionilor caracteristici ai acestora, in cazul substantelor metabolizate rapid este necesara
o anticipare a cineticii de metabolizare, precum si a naturii compusilor de descompunere a caror
concentratie este suficienta pentru identificarea substantei initiale. În acest sens, exemplificam cu cazul mortii
suspecte a minorei Mandris Luminita Mihaela, puternic mediatizat, in care s-a solicitat analiza unor extracte
de organe si lichide biologice recoltate de la cadavrul acesteia de catre IML (vezi cele 4 imagini cazul
Mandris).

c) Aspecte privind modul de recoltare si ambalare al probelor susceptibile a fi toxice

În vederea prevenirii intoxicarii persoanei sau persoanelor care sunt implicate in actul de
investigare penala se va acorda o atentie deosebita activitatii de recoltare, ambalare si transport a
probelor, dupa cum urmeaza:

asigurarea masurilor de tehnica securitatii muncii in situatia cand probele ridicate de la


fata locului sunt extrem de toxice (exemple: acid cianhidric folosit ca momeala, fosfuri
de aluminiu sau zinc, fosfor elementar, fiole continand gaze sau lichide volatile toxice
etc.); manipularea acestor probe va fi facuta dupa o prealabila informare privind
gradul de toxicitate al probei; se va purta manusi de protectie, masti de gaze
corespunzatoare toxicului manipulat;

ambalajul sa fie sigur d.p.v. al conservarii probei si asigurarii etanseitatii pe timpul


transportului, pentru evitarea accidentelor. În acelasi scop se vor recolta mostre din
substantele respective in cantitati care se afla in domeniul de sensibilitate al metodelor
de analiza, evitandu-se astfel expedierea unor cantitati mari de astfel de substante;

transportul pentru substantele cu un mare pericol de diseminare in mediu se va face


obligatoriu cu mijlocul propriu al institutiei organului de cercetare penala si nu prin
mesageriile clasice existente.

2 Expertiza fizico-chimica in cazul incendiilor si exploziilor


Incendiul si explozia sunt fenomene tehnice complexe ce pot fi provocate intr-un numar extrem de
mare de moduri si au evolutii de o mare varietate. Aceste caracteristici creeaza dificultati in efectuarea
cercetarilor pentru stabilirea cauzelor si a vinovatilor de producerea incendiilor si exploziilor.

Trebuie avut in vedere faptul ca si incendiul si explozia prin modul in care evolueaza dupa declansare,
distrug urmele prin arderea materialelor combustibile sau greu combustibile si degradarea puternica a
celor necombustibile.

Ca fenomen chimic atat incendiul cat si explozia, in esenta lor, sunt fenomene in cadrul carora
se produc arderi, adica reactii chimice (oxidari), care presupune unui material combustibil si a
oxigenului.

În cazul incendiului arderea poate cuprinde orice material combustibil aflat in zona afectata si are
urmatoarele efecte directe, imediate:

- degajare de caldura, care poate fi mai mare sau mai mica, in functie de puterea calorica a
materialului combustibil. Caldura degajata este cea care provoaca degradarea partiala sau totala a
elementelor de constructie si instalatii, leziuni asupra persoanelor surprinse in zona etc.
Deosebirea dintre incendiu si explozie consta in aceea ca, cea din urma, desi este tot o ardere, se produce
cu o viteza atat de mare incat practic poate fi considerata ca instantanee. În cazul exploziei exista si efecte
specifice suplimentare fata de cel al incendiului, reprezentativa fiind presiunea mare ce se formeaza in
timpul arderii instantanee, in spatiul ce cuprinde amestecul exploziv. Din cauza ca in momentul declansarii
unei explozii se degaja o temperatura foarte mare, aceasta provoaca la randul ei aprinderea materialelor
combustibile aflate in zona afectata si ca urmare, de regula exploziile sunt urmate de incendii.

a) Probe care fac obiectul acestui gen de expertiza

sol, cenusa, fragmente partial carbonizate (razuiala din dusumea, esantioane de mochete,
covoare etc.) recoltate din zona sau apropierea focarului incendiului;

lichide inflamabile gasite la fata locului si la persoanele suspecte;

fragmente de materiale dislocate din craterul exploziei (sol, lemn, plastic, asfalt, beton
etc.);

fragmente de materiale suspecte ca provin din corpul dispozitivului exploziv improvizat sau
din dispozitivele de initiere (capse pirotehnice sau detonante, conductori electrici,
surse de curent electric-baterii), schije etc.

b) Metode de analiza a substantelor in cazul incendiilor si exploziilor

Confirmarea obiectiva a ipotezei existentei unei incendieri intentionate sau a unui act terorist comis prin
folosirea unor dispozitive explozive improvizate se poate face prin analize fizico-chimice a probelor ridicate
de la fata locului.

A stabili cauza unui incendiu sau a unei explozii inseamna a preciza fara echivoc:

primul material care a ars;

sursa de caldura care a initiat arderea;

imprejurarea (conditiile) in care primele doua elemente au intrat in contact necontrolat de


actiunea umana ori a fost provocata cu intentie de persoane interesate.

În Institutul de Criminalistica a fost pusa la punct o metodologie de examinare a probelor recoltate in


cazul evenimentelor de incendii utilizand cromatografia in faza gazoasa cuplata cu spectrometria de
masa (GC-MS).

Proba este incalzita la cca. 100-110oC si vaporii formati sunt retinuti pe o rasina fenolica TENAX, care
apoi este extrasa cu n-hexan de inalta puritate (HPLC), obtinandu-se extracte relativ pure, libere de
balastul inerent unei extractii directe. Extractul este concentrat prin evaporare la temperatura joasa,
evitandu-se evaporarea exagerata ce poate duce la diminuarea cantitatilor de substante de interes. În
etapa urmatoare, extractele sunt analizate prin cromatografie de gaze cuplata cu spectrometrie de
masa. Analiza si interpretarea rezultatelor obtinute se face prin urmarirea existentei in probe a unor
compusi tinta stabiliti prin cromatografierea anterioara a unor probe de substante petroliere supuse la
diverse grade de evaporare pentru a se simula pierderea compusilor usor volatili pe timpul incendiului.
Se urmareste atat prezenta tuturor compusilor tinta stabiliti (alchil-benzeni, -naftaleni, alcani etc.),
avand aceiasi timpi de retinere pe coloana cu substantele din amestecul etalon, cat si existenta unor
rapoarte relative similare cu cele din produsul petrolier banuit.

Substantele tinta sunt astfel alese incat sa se evite la maximum existenta lor accidentala in probe ce
nu contin urme de produse petroliere. Substantele tinta nu trebuie sa fie alese din categoria celor care
se pot forma prin piroliza materialelor plastice. Asa cum au dovedit cercetarile efectuate in acest sens,
prin incalzire in prezenta aerului se pot forma hidrocarburi aromatice, dar acestea vor contine 1-2
grupe functionale cu oxigen (crezoli, cetone, acizi etc.). De aceea se va urmari evidentierea prezentei
hidrocarburilor aromatice alchilate existente in benzina, motorina, petrol lampant, uleiuri minerale etc.
Decelarea substantelor ce prezinta interes se face prin determinarea spectrelor de masa ale
compusilor situati la timpi de retinere apropiati de cei ai compusilor din produsele petroliere.
Cercetarile au stabilit ca un numar de 10 compusi pot fi folositi ca substante tinta in vederea
evidentierii produselor petroliere.

Trebuie precizat ca lipsa in probe a lichidelor inflamabile, nu conduce automat la negarea posibilitatii
initierii incendiului prin astfel de substante. Recoltarea si ambalarea incorecta a probelor sau
temperaturile ridicate pot diminua considerabil cantitatea de substante inflamabile care poate fi sub
limita de sensibilitate a metodei (1 microgram produs petrolier).

De asemenea, trebuie tratate cu suficienta circumspectie si rezultatele pozitive, eliminandu-se toate


cauzele unor erori cum ar fi contaminarea accidentala a probelor prin ambalarea in acelasi colet a
probelor ridicate de la locul incendiului cu probele de produse petroliere ridicate de la banuit.

Metoda de analiza prin cromatografie gazoasa cuplata cu spectrometrie de masa si-a dovedit
utilitatea si in situatii, cum ar fi de exemplu stabilirea explozivului utilizat in cauze de explozii cu
dispozitive explozive improvizate. Conditia esentiala pentru folosirea metodei este rezistenta la
temperatura a substantei explozive, stiut fiind ca, exceptand nitroderivatii aromatici, celelalte
substante explozive se descompun in conditiile relativ agresive din sistemul analitic (injector, coloana).
În cazul unei probe de TNT, analiza GC-MS permite identificarea explozivului in concentratii mai mici
de 1 ppm.

c) Aspecte avute in atentie in vederea determinarii focarului incendiului sau a epicentrului


exploziei

Termenul de „ARSON”, utilizat in literatura de specialitate si generalizat pe plan international nu are


echivalent in terminologia juridica romaneasca, dar poate fi asimilat cu termenul de 'incendiere
intentionata'. Pe plan european, numeroase studii statistice evidentiaza o crestere alarmanta a
numarului de incendii intentionate, in stransa corelare cu situatia social-economica din tarile
respective. Principalele tinte pentru incendiatori sunt locuintele (40%), autovehiculele (17%), cladirile
publice. Incendierea intentionata a devenit unul din comportamentele criminale cele mai costisitoare
pentru societate, ponderea daunelor provocate atingand cca. 30%.

Determinarea focarului incendiului se poate face, in majoritatea cazurilor, prin examinarea atenta a
constructiilor, instalatiilor etc., stiut fiind ca in zona focarului arderile sunt mai pronuntate, aici
constatandu-se carbonizari sau calcinari.

În situatia in care incendiul a izbucnit initial cu putere producandu-se o flacara cu temperatura


ridicata, obiectele din jurul focarului vor prezenta pe suprafete situate spre focar fie afumari intense,
fie calcinari, fie urme de ardere specifice daca obiectele sunt metalice. Aceste fenomene, in functie de
conditiile existente (de exemplu prezenta vantului) se pot produce uneori mai departe de focarul
propriu-zis, pe directia actiunii vantului care deplaseaza in mod artificial focarul, mai exact fenomenele
care marcheaza focarul.
În cazul constructiilor cu zidarie, beton sau alte materiale asemanatoare, focarul si evolutia in
timp a incendiului, pot fi determinate prin examinarea calcinarilor produse (faramitarea tencuielilor si
a stratului superficial de beton) a coloratiei in gri deschis a acestora (dupa o ardere mai indelungata)
in zonele in care a actionat focul.

În cazul exploziilor, locul producerii acestora este marcat de existenta unor cratere de diferite
dimensiuni, in raport cu amploarea exploziei, iar obiectele constructiilor, instalatiilor etc. din jurul
acestora sunt deformate sau distruse dinspre focar spre exterior.

Daca explozia s-a produs in interiorul incaperii sau cladirii, deformarea peretilor este orientata spre
interior ca si geamurile sparte., care vor fi gasite cazute in interiorul incaperilor. Utilajele, instalatiile
sau parti componente ale acestora, vor prezenta deformari, loviri sau ruperi pe directia de propagare a
undei de soc, dinspre focar spre periferia zonei, ca urmare a lovirii lor de catre obiecte, fragmente
metalice sau zidarie proiectate de explozie.

Prezenta certa in focare a unor substante inflamabile sau resturi de explozivi, atunci cand in
locurile respective nu se lucreaza cu astfel de substante, sau nu se depoziteaza, indica, de asemenea,
de cele mai multe ori, provocarea intentionata a incendiului sau exploziei. În astfel de situatii este
absolut necesara, prelevarea de probe de sol, de cenusa sau alte resturi de obiecte arse, pentru
efectuarea unor examene chimice, de specialitate, in vederea stabilirii naturii si proprietatilor
substantelor respective.

d) Aspecte privind modul de recoltare si ambalare al probelor in cazul incendiilor

Recoltarea probelor trebuie facuta cu mare grija si in cantitati suficiente, iar ambalarea se va face
in vase de sticla etanse pentru a impiedica impurificarea intamplatoare a probei sau evaporarea resturilor
substantei, de regula foarte volatile.

Este recomandat sa se ridice probe de cenusa, sol sau din pardoseala incaperilor, din toate acele
locuri in care exista indicii ca s-ar afla focarul initial, pentru ca prin analize calitative si cantitative sa se
poata stabili prezenta unor substante inflamabile. Uneori pentru a se putea recolta probele respective, este
necesar sa se inlature molozul cazut sau alte materiale prabusite ca urmare a exploziei sau incendiului.

În procesul analizelor de laborator, identificarea in probele ridicate de la fata locului a unor urme de lichide
inflamabile sau substante explozive intampina unele dificultati datorita existentei unor factori obiectivi sau
subiectivi cum sunt:

scaderea cantitatii primerului sub limita de sensibilitate a metodelor de analiza a cantitatii de


substante datorita temperaturilor mari dezvoltate de incendiu sau explozie;

contaminarea majora a probelor cu substante folosite la stingerea incendiului;

interferente provocate de materiale care formeaza prin piroliza (descompunere termica)


substante asemanatoare din punct de vedere structural cu reziduurile de evaporare ale
lichidelor inflamabile.

În depasirea acestor obstacole un rol deosebit il are modul de recoltare, ambalare si expediere
a probelor spre laboratorul unde se desfasoara analiza.

Trebuie sa subliniez in acest sens necesitatea recoltarii a unor probe partial carbonizate din locul
probabil de initiere al acestuia, din zonele protejate de flacari sau caldura. Este superflua intrebarea
privind existenta unor lichide inflamabile in probe ridicate la distanta mare de zona de debut a
incendiului. De asemenea, este imposibila evidentierea unor asemenea lichide in probe care au fost
supuse la temperaturi foarte inalte (cenusa, materiale topite etc.). Subliniez ca probele cele mai
potrivite a fi ridicate de la cercetarea unor evenimente de incendiu sunt probele de sol, resturile textile
de bumbac sau lana, lemn sau resturile vegetale partial carbonizate. Materialele plastice sunt
contraindicate a fi recoltate intrucat acestea contin in compozitie substante care interfera cu primerii
utilizati la initierea incendiilor.

Ambalarea probelor se va face astfel incat sa se previna atat pierderea urmelor de substante prin
evaporare, cat si contaminarea din surse externe pe timpul transportului. Probele vor fi plasate in
containere inchise etans. Containerul insusi poate constitui o sursa de contaminare importanta, avand
in vedere cantitatile mici de substante ce urmeaza a fi evidentiate.

3. Expertize fizico-chimice in cazul accidentelor rutiere


Accidentele Rutiere sunt probleme globale care afecteaza toate sectoarele societatii, dar pana acum
ele nu au beneficiat de suficienta atentie nici la nivel national si nici la nivel international (datorita
lipsei de informatii referitoare la marimea consecintelor directe si indirecte, abordarii fataliste a lor si
lipsei unor responsabilitati politice si a unor abordari interdisciplinare). În anul 2003, in intreaga lume,
un numar de 1.260.000 de oameni au murit in accidente de circulatie reprezentand 2,2% din
totalitatea deceselor si 25% din decesele provocate de accidente in general (cauza principala a
deceselor pentru persoanele cu varsta intre 15 si 44 ani si pe locul 9 pentru toate categoriile de
varsta). Prognoza OMS pentru 2020 indica trecerea accidentelor de circulatie de pe locul 9 pe locul 3
la cauza deceselor dupa sinucideri si afectiuni cardiovasculare.

Parasirea locului accidentului fara incuviintarea politiei ori a procurorului care efectueaza cercetarea
locului faptei, precum si modificarea sau stergerea urmelor accidentului de catre conducatorul oricarui
vehicul angajat intr-un accident de circulatie, desi sunt incriminate penal, sunt intalnite frecvent, astfel
de fapte reprezentand cca. 30 % din totalul accidentelor rutiere inregistrate.

În procesul de investigare criminalistica a unor astfel de cazuri, un rol important in stabilirea cu


certitudine a circumstantelor in care a fost comisa fapta il are expertul chimist care prin examinarea si
analiza probelor puse la dispozitie de organul de cercetare penala poate emite concluzii pertinente de
incriminare a mijlocului auto implicat intr-un astfel de eveniment.

Probele ridicate de la fata locului sunt dintre cele mai diverse, cum ar fi :

microurme dinamice de vopsea evidentiate pe caroseria autoturismelor implicate in eveniment


sau pe obiectele de imbracaminte ale victimei;

microfibre textile gasite pe autovehiculul suspect, care au fost detasate din materialul textil al
obiectului de imbracaminte al victimei, in timpul accidentului;

diverse fragmente de metal, plastic sau sticla gasite la fata locului care pot proveni din partile
componente ale autoturismului (caroserie, geam, bara de protectie, piese de ornament etc.);

urme de ulei mineral, asfalt, sol etc. identificate pe obiectele de imbracaminte ale victimei sau
prelevate de la fata locului etc.

Natura extrem de diversa a probelor ridicate de la fata locului impune expertului chimist utilizarea
unei palete largi de metode analitice de identificare, astfel incat, rezultatele examinarilor comparative
efectuate sa permita formularea unor concluzii certe sau de probabilitate, in clarificarea aspectelor
solicitate de investigator.
Dezvoltarea tehnologiei in ultimii ani a determinat aparitia unui mijloc eficient de analiza criminalistica
a probelor si anume microscopul cuplat cu spectrometru in raze ultraviolete si vizibile (UV-VIS).

Microscop cuplat cu spectrometru UV-VIS

Principalele instrumente analitice utilizate in expertizarea fizico-chimica a probelor ridicate in cazul


accidentelor rutiere si caracteristicile fizico-chimice care pot fi determinate sunt redate in tabelul de
mai jos:

Nr. crt. Denumirea Caracteristicile fizico-chimice determinate:

instrumentului analitic
Stereomicroscop optic numarul straturilor de vopsea ale peliculelor si
succesiunea acestora;

nuanta culorii peliculelor de vopsea;

aspectul morfologic al solului si stabilirea microstructurii


acestuia;

aspectul morfologic al microfibrelor textile prelevate de pe


autoturismul banuit ca a fost implicat in accident etc.
Spectrometru IR natura liantului din care sunt fabricate micropeliculele de
vopsea;

natura polimerului din care sunt fabricate probele din


plastic si fibrele textile ridicate de la fata locului;

natura urmelor de produse petroliere grele (uleiuri


minerale, vaselina etc.)
Spectrometru de fluorescenta de natura elementelor anorganice din compozitia
raze X micropeliculelor de vopsea si a urmelor dinamice
evidentiate pe obiectele de imbracaminte ale victimei;

natura elementelor anorganice din compozitia solului si


sticlei.
Cromatografia in faza gazoasa natura urmelor petroliere (bitum, uleiuri minerale, benzine,
cuplata cu spectrometria de masa motorine etc.)
Spectrometria UV-VIS nuanta culorii peliculelor de vopsea si a microfibrelor
textile cuantificata prin spectrele radiatiilor aferente
(spectre de reflexie, transmisie si de fluorescenta)

Spectoscopia in infrarosu a polimerilor si auxiliarilor, Simona Badilescu s.a.,


Editura Tehnica Bucuresti, 1982

Analiza chimica instrumentala

Mass Spectral and GC Data of Drugs, Poisons, Pesticides, Pollutants and Their
Metabolites, Mass Spectral and GC Data of Drugs, Poisons, Pesticides,
Pollutants and Their Metabolites : Parts I-IV, Karl Pfleger, et al (Hardcover )

Electron Microscopy of Interfaces in Metals and Alloys C T Forwood; L M


Clarebrough, CSIRO Manufacturing Science and Technology, Australia

Scanning Electron Microscopy and X-Ray Microanalysis Joseph Goldstein Edition: Hardcover

Toxicologie si toxicoze Suteanu s.a., Ed. didactica si petagogica Bucuresti-


1977

Toxicologie analitica, Martian Cotrau, Editura medicala Bucuresti, 1988

Stabilirea si prevenirea cauzelor de incendii, I. Craciun s.a., Editura Tehnica


Bucuresti, 1993

S-ar putea să vă placă și