Harap Alb și Făt Frumos sunt personajele principale prezentate în următoarele basme „Tinerețe fără bătrânețe și

viață fără de moarte”de Petre Ispirescu și repectiv „Harap Alb” de Ion Creangă.

Harp Alb este fecior de crai fiind cel mai mic dintre toți frații,este curajos,ascultător,cuminte,milostiv.El întruchipează
înalte principii morale care sunt în orice basm:cinstea,prietenia,curajul,dreptatea,vitejia toate aceste trăsături sunt
prezentate în mod indirect prin faptele sale,gânduri,vorbe.Caracterizarea directă este realizată de către autor„fiul
craiului”,„naiv” , „voinice” și de către alte personaje „luminate crăişor”, „voinice”, „ fecior de om viclean”, „sluga”.

Totodată și Făt Frumos întruchipează drept exemplu al omului cinstit,curajos,viteaz care la fel constituie o imagine a
forțelor binelui. Fat-Frumos este caracterizat in mod direct de catre narator "De ce crestea copilul, d-aceea se facea
mai istet si mai indraznet" si se prevestea ca va fi un imparat intelept ca Solomon.

Aceste două persoanje au multe asemănări precum ambii sunt sunt persoanje principale,sunt fii de împărați,au fost
puși la diferite încercări care au reușit să le depășească,respect normele morale care stau la baza formării unor
personalități

Deși aceste personaje la prima vedere au multe asemănări dar sunt diferite spre exemplu Făt Frumos este singurul
copil care a apărut prin magie având puteri supranaturale dar Harp este fiul cel mai mic fiind un copil obișnuit.Un alt
exemplu este numele și semnificația lor Făt Frumos numele său dat de părinți care semnifică curajul, dreptatea, tăria
fizică și spirituală, inteligența, dragoste neclintită dar Harap Alb initial nu are nume dar mai apoi este dat de
către Spân care semnifcă slugă,rob.O altă deosebire este destinul Făt Frumos dorește să-I demonstreze tatălui
său că va găsi ce i-a fost promis Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte însă obținând el refuză
reprezentându-ne tipul uman ce tinde spre ideal, iar Harap Alb dorea să-i demonstreze tatălui său că e destoinic
de împărăției moșului său ajungând la sfârșit el nu refuză dar acceptă de a fi împărat.