Povestea lui Harap – Alb  

                         

 Ion Creangă

Tema si viziune

                  Basmul cult este o operă epică inspirată din creaţia populară din care preia temele şi motivele
fundamentale, repertoriul de formule specifice, tipurile de personaje, toate acestea integrându-se într-o  structură
originală caracteristică fiecărui autor.
              ˝Povestea lui Harap-Alb˝ este un basm cult ce păstrează caracteristicile majore ale speciei.
Compoziţional se remarcă prezenţa formulelor specifice: introductive prin care cititorul este integrat în
universul fabulos, mediene care asigură continuitatea relatării şi menţin interesul cititorului şi finale care
marchează revenirea în universul real. În opera lui Creangă, formula finală creează o trecere contrastantă din
planul ficţiunii în cel al realităţii prin insistenţa asupra opoziţiei dintre aceste două lumi (˝Şi a ţinut veselia ani
întregi, şi acum mai ţine încă; cine se duce acolo bea şi mănâncă, iar pe la noi, cine are bani bea si mananca, iar
cine nu, se uită şi rabdă.˝).   
               Formulele sunt relevante şi în interpretarea basmului ca act de comunicare nemijlocită între autor şi
cititori . La acest nivel se evidenţiază ca trăsătură majoră a artei narative oralitatea . Elementele oralităţii sunt
variate: interjecţii, onomatopee, construcţii rimate, repetiţii, formule de andresare, enunţuri exclamative şi
interogative, topica afectivă, locuţiuni expresive prin sonoritate.
              Ca şi modelul său popular, basmul cult se constituie şi ca naraţiune simbolică, înzestrată cu valenţe
morale şi formative datorită prezenţei temelor majore: lupta dintre bine şi rau şi iniţierea. Scopul iniţierii este
desăvârşirea personalităţii şi dobândirea unei demnităţi superioare prin parcurgerea unor etape şi depăşirea unor
probe a căror dificultate sporeşte gradat. Valoarea simbolică este accentuată şi prin existenţa unor motive cum
ar fi cifra trei, animalele fabuloase, apa vie şi apa moartă, metamorfoza.
               Structura narativă a basmului cult se dezvoltă dupa modelul folcloric distingându-se aspecte originale
caracteristice viziunii scriitorului. Principala inovaţie definitorie pentru stilul lui Creangă o constituie prezenţa
unor scene fără finalitate epică în care predomină dialogul, personajele manifestându-se exclusiv prin replici,
aşa cum afirma G. Călinescu ˝Eroii nu trăiesc din mişcare, ci din cuvânt”. Semnificativă în acest sens este scena
din camera de aramă înflăcărată a împăratului Roş.
                  O altă caracteristică originală este umorul ce ilustrează o viziune îngăduitoare asupra aspectelor
negative. Principalele surse ale umorului sunt apelativele caricaturale, proverbele şi zicătorile , diminutivele,
locuţiunile şi expresiile populare, modul de structurare a frazei sau răstălmăcirea unor formule consacrate. Este
sugestiv pentru aceste trăsături portretul împăratului Roş din perspectiva lui Gerilă.    
                 Acţiunea basmului se conturează din succesiunea unor motive (situaţii tipice) relevând simetria şi
continuitatea. Cadrul iniţial surprinde existenţa a doua împărăţii situate la două capete ale lumii şi personajele:
craiul cu trei feciori şi Verde împărat care, având trei fiice, este lipsit de moştenitor la tron. Această absenţă
echivalează cu un prejudiciu sau un dezechilibru , funcţionând ca intrigă. Astfel, Verde împărat îi cere fratelui
să-l trimită ˝pe cel mai vrednic dintre fii spre a-i urma la domnie˝. În spiritul basmului, alegerea eroului
presupune o probă iniţială impusă chiar de tată care işi evidenţiază calitatea de mentor al iniţierii. El recurge la o
deghizare simulând lupta cu monstrul. Eşecul primilor doi fii este menit sa evidenţieze superioritatea mezinului,
aspect de asemenea caracteristic basmului. La acest nivel, acţiunea se complică prin inserţia auxiliarilor magici
Sf Duminica și calul năzdrăvan ,datorită cărora tânărul reuşeşte să depăşească proba impusă. Ca elemente
originale se remarcă dobândirea primului sfătuitor datorită milei, şi nu vitejiei precum şi incapacitatea tânărului
de a distinge dincolo de aparenţă. Pentru el, dezvăluirea naturii miraculoase a celor doi adjuvanţi constituie o
adevarată revelaţie.
                  Următorul motiv semnificativ în contextul basmului este interdicţia care asigură progresul acţiunii.
Cuprinsă în sfatul părintesc, interdicţia se referă la ˝omul însemnat˝ (omul spân şi omul roş). În concepţie
populară, care asociază nemijlocit aspectul fizic şi planul moral, frumuseţea se asociază cu bunătatea, în vreme
ce aspectul fizic dezagreabil este semnul însemnării malefice.
                 Călătoria este de asemenea un motiv cu semnificaţii majore, generând o amplă secvenţă epică.
Relevanţa sa etică şi simbolică se diferenţiază în procesul iniţierii: pentru ca eroul să se maturizeze este
obligatoriu ca el să cunoască lumea exterioară şi să işi asume experienţe noi imposibile în spaţiul iniţial.
Călătoria presupune un sistem de probe, confruntări cu personaje malefice, dobândirea de noi auxiliari magici.
O primă probă în acest cadru o reprezintă pădurea- labirint prin care eroul nu reuşeşte să-şi găsească drumul,
fiind obligat să accepte asocierea cu Spânul. Încălcarea interdicţiei prin asocierea cu personajul malefic este
involuntară, tânărul caracterizându-se mai ales prin obedienţă. (˝Eu sunt deprins a asculta de tata.˝). Următoarea
situaţie tipică pentru structura narativa a basmului este vicleşugul. Bazându-se pe lipsa de experienţă şi pe
naivitatea tânărului, spânul îl pune într-o situaţie critică şi îl obligă să accepte substituirea identităţii şi
inversarea raportului stăpân – slujitor. În acest cadru are loc şi schimbarea numelui, tânărul devenind Harap-Alb
(oximoronul, adecvat noului său statut, ilustrează simbolic contrastul dintre condiţia umilă temporară şi esenţa
nobilă).
                In opinia mea, personajul malefic acţionează chiar dacă în sens negativ ca mentor, determinând un
sistem de probe prin intermeniul cărora pe de o parte urmăreşte să-l distrugă pe erou, pe de altă parte însă
ajunge să-i confirme însuşirile. Primele două probe generează un scenariu epic simplu asemănător: sfatul cu
auxiliarii magici, confruntarea cu animalul fabulos, izbânda eroului. A treia probă determină o structură
complexă, ramificată datorită intervenţiei unor noi auxiliari magici şi a celui de-al doilea personaj malefic inclus
în interdicţie (împăratul Roş).
               În ultima secvenţă epică apare motivul demascării impostorului de către fata împăratului. Deşi eroul
nu intervine, fiind legat prin jurământ de acesta, va fi ucis de Spân ca răzbunare. Moartea este urmată de
învierea simbolică datorită intervenţiei magice a fetei de împărat, evenimentul marcând ultima treaptă a
procesului iniţierii, accesul la o noua condiţie echivalând cu o renaştere. Deznodământul, caracteristic basmului,
are in centru motivul nunţii semnificând desăvârşirea.
               ˝Povestea lui Harap-Alb˝ este o ilustrare a speciei basmului cult prin toate elementele structurii sale şi,
totodată, o expresie desăvârşită originală a particularităţilor artei marelui prozator Ion Creangă.                
Caracterizare

                  Basmul cult este o operă epică inspirată din creaţia populară din care preia temele şi motivele
fundamentale, repertoriul de formule specifice, tipurile de personaje, toate acestea integrându-se într-o  structură
originală caracteristică fiecărui autor.
              ˝Povestea lui Harap-Alb˝ este un basm cult ce păstrează caracteristicile majore ale speciei.
Compoziţional se remarcă prezenţa formulelor specifice: introductive prin care cititorul este introdus în
universul fabulos, mediene care asigură continuitatea relatării şi menţin interesul cititorului şi finale care
marchează revenirea în universul real.
   Ca şi modelul său popular, basmul cult se constituie şi ca naraţiune simbolică, înzestrată cu valenţe
morale şi formative datorită prezenţei temelor majore: lupta dintre bine şi rau şi iniţierea. Scopul iniţierii este
desăvârşirea personalităţii şi dobândirea unei demnităţi superioare prin parcurgerea unor etape şi depăşirea unor
probe a căror dificultate sporeşte gradat. Valoarea simbolică este accentuată şi prin existenţa unor motive cum
ar fi cifra trei, animalele fabuloase, apa vie şi apa moartă, metamorfoza.
               Structura narativă a basmului cult se dezvoltă dupa modelul folcloric distingându-se aspecte originale
caracteristice viziunii scriitorului. Principala inovaţie definitorie pentru stilul lui Creangă o reprezintă prezenţa
unor scene fără finalitate epică în care predomină dialogul, personajele manifestându-se exclusiv prin replici,
aşa cum afirma G. Călinescu ˝Eroii nu trăiesc din mişcare, ci din cuvânt”. Semnificativă în acest sens este scena
din camera de aramă înflăcărată a împăratului Roş.
    O altă caracteristică originală este umorul ce ilustrează o viziune îngăduitoare asupra aspectelor
negative. Principalele surse ale umorului sunt apelativele caricaturale, proverbele şi zicătorile , diminutivele,
locuţiunile şi expresiile populare, modul de structurare a frazei sau răstălmăcirea unor formule consacrate. Este
sugestiv pentru aceste trăsături portretul împăratului Roş din perspectiva lui Gerilă
Cu toate acestea, “Povestea lui Harap-Alb” contrazice intr-o oarecare masura asteptarile cititorului.
Eroul basmului, mezinul craiului, personajconturat de autor prin imbinarea mijloacelor caracterizarii directe cu
cele ale caracterizarii indirecte, nu are puteri supranaturale, nici insusiri exceptionale, ci calitati si defecte. Prin
trecerea probelor la care il supune Spanul pe parcursul calatoriei initiatice, el va dobandi calitatile necesare unui
viitor imparat. Din acest punct de vedere basmul poate fi considerat un bildungsroman.
Initial mezinul craiului este timid, lipsit de curaj, neincrezator in fortele proprii. Importanta in acest sens este
reactia sa evidentiata de narator prin caracterizare directa:” Fiul craiului cel mai mic, facandu-se atunci ros cum
ii gotca, iese in gradina si incepe a plange in inima sa.”.
Incapabil sa distinga esenta de aparenta, tanarul o respinge de doua ori pe batrana cersetoare. In cele din
urma, o miluieste cu un banut fapta fiind rasplatita, batrana fiind, de fapt, Sfanta Duminica. Cu ajutorul ei
reuseste sa-l convinga pe crai sa-l lase sa plece la drum pentru a deveni succesorul la tron al lui Verde Imparat,
sa-si aleaga armele si calul. In momentul alegerii calului, fiul craiului se lasa din nou inselat de aparente, insa,
dup ace isi arata calitatile, animalul nazdravan va deveni ajutor si indrumator al fiului de crai.
Cu sprijinul calului, mezinul va trece de proba la care este supus de tatal sau care, astfel, are rol de
mentor al initierii.
Cuprinsa in sfatul parintesc, interdictia se refera la “omul insemnat”.
Ratacirea in padurea-labirint dovedeste ca tanarul are multe de invatat. Acesta uita povetele tatalui sau si
isi ia drept calauza pe Span. Incalcarea interdictiei prin aceasta asociere este involuntara, tanarul dand dovada
de obedienta (“eu sunt deprins a asculta de tata”).
Urmatoare situatie tipica specifica basmului este viclesugul. Bazandu-se pe lipsa de experienta a
tanarului, Spanul il pune intr-o situatie critica, obliganu-l sa accepte inversarea raportului sluga-stapan si
substituirea identitatii. In acest context are loc si schimbarea numelui, tanarul devenind Harap-Alb. Numele este
format dintr-un oximoron: adjectivul „alb” intra in antiteza cu substantivul „harap”. Oximoronul ilustrează
simbolic contrastul dintre condiţia umilă temporară şi esenţa nobilă. Coborarea in fantana si revenirea la
suprafata echivaleaza astfel cu o moarte si o renastere in plan spiritual.
                In opinia mea, personajul malefic acţionează chiar dacă în sens negativ ca mentor, determinând un
sistem de probe prin intermeniul cărora pe de o parte urmăreşte să-l distrugă pe erou, pe de altă parte însă
ajunge să-i confirme însuşirile. Primele două probe generează un scenariu epic simplu asemănător: sfatul cu
auxiliarii magici, confruntarea cu animalul fabulos, izbânda eroului. A treia probă determină o structură
complexă, ramnificată datorită intervenţiei unor noi auxiliari magici şi a celui de-al doilea personaj malefic
inclus în interdicţie (împăratul Roş).

Un alt procedeu al caracterizarii indirecte sunt faptele. Eroul dobandeste ajutorul auxiliarilor magici
datorita calitatilor sale: responsabilitate, milostenie, prietenie.
Moartea eroului reprezinta finalul initierii. Harap-Alb este inviat de fata de imparat cu ajutorul
obiectelor magice. Prin inviere eroul capata o noua identitate fiind acum vrednic de a fi imparat. Astfel, basmul
se termina cu tiumful binelui asupra raului.
Relatia cu celelalte personaje si opinia lor despre erou sunt semnificative pentru caracterizarea indirecta
a acestuia. La acest nivel este relevanta relatia dintre el si Sfanta Duminica aceasta fiind cea care il indruma si il
ajuta pe tot parcursul drumului initiatic. Ea este singura care, initial, vede in el alesul tronului:” Fecior de crai,
vedea-te-as imparat”.
In concluzie, Ion Creanga reuseste sa construiasca un personaj original. Hrap-Alb este o fiinta
omeneasca, fara dimensiuni fabuloase, care traverseaza o serie de probe, invata din greseli si progreseaza, se
maturizeaza pentru a merita sa devina imparat.
 Relația intre douǎ personaje in basmul cult

Basmul cult este o operă epică inspirată din creaţia populară din care preia temele şi motivele
fundamentale, repertoriul de formule specifice, tipurile de personaje, toate acestea integrându-se într-o structură
originală caracteristică fiecărui autor.
˝Povestea lui Harap-Alb˝ este un basm cult ce păstrează caracteristicile majore ale speciei.
Compoziţional se remarcă prezenţa formulelor specifice: introductive prin care cititorul este introdus în
universul fabulos, mediene care asigură continuitatea relatării şi menţin interesul cititorului şi finale, care
marchează revenirea în universul real.
Ca şi modelul său popular, basmul cult se constituie şi ca naraţiune simbolică, înzestrată cu valenţe
morale şi formative, datorită prezenţei temelor majore: lupta dintre bine şi rau şi iniţierea. Scopul iniţierii este
desăvârşirea personalităţii eroului şi dobândirea unei demnităţi superioare prin parcurgerea unor etape şi
depăşirea unor probe a căror dificultate sporeşte gradat. Valoarea simbolică este accentuată şi prin existenţa
unor motive cum ar fi: cifra trei, animalele fabuloase, apa vie şi apa moartă, metamorfoza.
Structura narativă a basmului cult se dezvoltă dupa modelul folcloric distingându-se aspecte
originale caracteristice viziunii scriitorului. Principala inovaţie definitorie pentru stilul lui Creangă o reprezintă
prezenţa unor scene fără finalitate epică în care predomină dialogul, personajele manifestându-se exclusiv prin
replici, aşa cum afirma G. Călinescu :˝Eroii nu trăiesc din mişcare, ci din cuvânt”. Semnificativă în acest sens
este scena din camera de aramă înflăcărată a împăratului Roş.
O altă caracteristică originală este umorul ce ilustrează o viziune îngăduitoare asupra aspectelor
negative. Principalele surse ale umorului sunt apelativele caricaturale, proverbele şi zicătorile , diminutivele,
locuţiunile şi expresiile populare, modul de structurare a frazei sau răstălmăcirea unor formule consacrate. Este
sugestiv pentru aceste trăsături portretul împăratului Roş din perspectiva lui Gerilă.
Cu toate acestea, “Povestea lui Harap-Alb” contrazice intr-o oarecare masura asteptarile cititorului.
Eroul basmului, mezinul craiului, conturat de autor prin imbinarea mijloacelor caracterizarii directe cu cele ale
caracterizarii indirecte, nu are puteri supranaturale, nici insusiri exceptionale, ci calitati si defecte. Prin trecerea
probelor la care il supune Spanul pe parcursul calatoriei initiatice, el va dobandi calitatile necesare unui viitor
imparat. Din acest punct de vedere basmul poate fi considerat un bildungsroman.
Initial, mezinul craiului este timid, lipsit de curaj, neincrezator in fortele proprii. Importanta in acest sens
este reactia sa evidentiata de narator prin caracterizare directa:” Fiul craiului cel mai mic, facandu-se atunci ros
cum ii gotca, iese in gradina si incepe a plange in inima sa.”.
Incapabil sa distinga esenta de aparenta, tanarul o respinge de doua ori pe batrana cersetoare. In cele din
urma, o miluieste cu un banut, fapta fiind rasplatita, batrana fiind, de fapt, Sfanta Duminica. Cu ajutorul ei
reuseste sa-l convinga pe crai sa-l lase sa plece la drum pentru a deveni succesorul la tron al lui Verde Imparat,
sa-si aleaga armele si calul. In momentul alegerii calului, fiul craiului se lasa din nou inselat de aparente, insa,
dup ace isi arata calitatile, animalul nazdravan va deveni ajutor si indrumator al fiului de crai.
Cu sprijinul calului, mezinul va trece de proba la care este supus de tatal sau care, astfel, are rol de
mentor al initierii.
Cuprinsa in sfatul parintesc, interdictia se refera la “omul insemnat”. Relatia cu Spanul va constitui un
moment decisiv pentru evolutia eroului, insusirile sale conturandu-se prin antiteza cu trasaturile antagonistului.
Ratacirea in padurea-labirint dovedeste ca tanarul are multe de invatat. Acesta uita povetele tatalui sau si
isi ia drept calauza pe Span. Acest personaj malefic are capacitatea de a se metamorfoza: apare sub trei infatisari
dar pastreaza semnul distinctiv. Incalcarea interdictiei prin aceasta asociere este involuntara, tanarul dand
dovada de obedienta (“eu sunt deprins a asculta de tata”).
Urmatoare situatie tipica specifica basmului este viclesugul. Bazandu-se pe lipsa de experienta a
tanarului, Spanul il pune intr-o situatie critica, obliganu-l sa accepte inversarea raportului sluga-stapan si
substituirea identitatii. In acest context are loc si schimbarea numelui, tanarul devenind Harap-Alb. Numele este
format dintr-un oximoron: adjectivul „alb” intra in antiteza cu substantivul „harap”. Oximoronul ilustrează
simbolic contrastul dintre condiţia umilă temporară şi esenţa nobilă. Coborarea in fantana si revenirea la
suprafata echivaleaza astfel cu o moarte si o renastere in plan spiritual.
                In opinia mea, personajul malefic acţionează chiar dacă în sens negativ ca mentor, determinând un
sistem de probe prin intermeniul cărora pe de o parte urmăreşte să-l distrugă pe erou, pe de altă parte însă
ajunge să-i confirme însuşirile. Primele două probe generează un scenariu epic simplu asemănător: sfatul cu
auxiliarii magici, confruntarea cu animalul fabulos, izbânda eroului. A treia probă determină o structură
complexă, ramnificată datorită intervenţiei unor noi auxiliari magici şi a celui de-al doilea personaj malefic
inclus în interdicţie (împăratul Roş). Eroul nu are puteri supranaturale, astfel ca rezolvarea ultimei probe
apartine exclusive auxiliarilor.
În ultima secvenţă epică apare motivul demascării impostorului de către fata împăratului. Deşi
eroul nu intervine, fiind legat prin jurământ de acesta, va fi ucis de Spân ca răzbunare. Moartea este urmată de
învierea simbolică datorită intervenţiei magice a fetei de împărat, evenimentul marcând ultima treaptă a
procesului iniţierii, accesul la o noua condiţie echivalând cu o renaştere. Deznodământul, caracteristic basmului,
are in centru motivul nunţii semnificând desăvârşirea.
In conluzie, relatia protagonist-antagonist este menita sa accentueze, in spiritul basmului, atat triumful
binelui asupra raului, cat si relevanta simbolica a initierii eroului, care in final devine capabil sa-si assume
statutul superior.