MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE

UNIVERSITATEA „1 DECEMBRIE 1918” DIN ALBA IULIA

FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXĂ
SPECIALIZAREA: TEOLOGIE PASTORALĂ

Lucrare:

Sodoma și Gomora,
Pedeapsa divină

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC:
STUDENT:

Alba Iulia
2021
 Cuprins

INTRODUCERE...................................................................................................3
Sodoma și Gomara................................................................................................4
CONCLUZII.........................................................................................................7
BIBLIOGRAFIE...................................................................................................8

2
 INTRODUCERE

Alegerea acestei lucrari de cercetare a fost aceea de a aprofunda cunoștințele mele asupra
păcatului divin săvârșit în Sodoma și Gomora, și tot odată încercarea patriarhului Avraam de a
salva aceste cetății de la pierire, dar din nefericire nici Lot nu a supraviețuit deoarece în fuga sa
spre munţi, a încălcat porunca divină de a nu privi înapoi către cetate şi „s-a prefăcut în stâlp
de sare“.

3
 Sodoma și Gomara

Am pomenit in paginile anterioare episodul biblic al Tur. nului Babel si am prezentat

planul nesocotit al locuitorilor din tara Sinear de a construio cetate si, intre zidurile acestei
cetati, un turn al cărui varf și ajungă pana la cer. Planul acesta a fost zădărnicit, a fost dejucat
sau dat peste cap de Dumnezeu, iar Tumul Babel a devenit simbolul confuziei si al
amestecului. Am vazut în ce a constat pacatul locuitorilor din fara pinear si ce anume L-a
determinat pe Dumnezeu sa le amestece limbile. N-a fost o decizie arbitrara sau un capriciu al
lui Dumnezeu Care, chipurile, n-ar fi dorit să-i vada pe oameni reusind in acest demers prin
propriile lor puteri! Oamenii aceia au incercat ,,Sa-si faca un nume”, devenind, prin gestul lor,
,,creditorii” lui Dumnezeu, on Domnul nu datoreaza nimic nimanui! Am spus atunci ca
episodul biblic al Turnului Babel, dar si episodul Potopului, nu sunt momente singulare tn
paginile Sfintei Scripturi.

Cartea Facerii sau Cartea Genezei ne prezinta, in capitolele 18 și 19, inca un caz sau
un exemplu de cetati rau famate, ai caror Jocuitori au fost aspru pedepsiti de Dumnezeu,
pentru ca pacatele savarsite de acestia erau »Strigatoare la cer’.

Cetatile Sodoma si Gomora, despre care se vorbeste in Cartea Facerii, in capitolele

18 si 19, au fost, probabil, surpate de un cutremur care a lovit regiunea sudică a Mării Moarte,
Spărtura sau despărțitura Mării Moarte este binecunoscută grologilor: această spărtură atinge
400 de metri sub nivelul mării, caz unic în lume. Ai impresia că locul acesta a intrat în pimant
sau că a fost înghiţit de scoarţa pământului. Din această spărtură, cu mii de ani în urmă (sau
poate chiar mai mult) a icşit o lavă sulfuroasă care a distrus orice formă de viati în acea
regiune. Până astăzi, Marea Moartă, acest lac imens situat în sudul Ţării Sfinte, are cea mai
mare densitate de sare faţă de toate mările din lume! Nu trăieşte acolo nicio specie de peste;
țărmul ei este desert si pustiu, lipsit cu desăvârșire de vegetație, cu foarte mici excepţii, puncte
în care ies la suprafață mici izvoare de apă.

Amintirea unui cataclism foarte vechi petrecut în acest loc l-a impresionat pe autorul
biblic, care l-a descris ca pe o pedeapsă pe care Dumnezeu a trimis-o asupra locuitorilor
zonei. Femeia lui Lot, care s-a oprit să privească în urma ei acest dezastru, s-a prefăcut în
stâlp de sare. Ea nu s-a supus poruncii exprimată în versetul 17: ,,Scapà-ti viața! Sá nu te uiţi
inapoia ta, nici sá te opreşti în Câmpie, ci scapă la munte, ca nu cumva să fii mistuit împreună
cu ei!”. Toti cei care se atașează prea mult de lucruri si de propriile averi sfârșesc prin a-şi
pierde viața si mântuirea. Spectacolul impresionant al stâlpilor de sare de pe țărmul Mării
Moarte, care ajung la statura unui om, l-a determinat pe scriitorul sacru să spună că femeia lui
4
Lot a fost prefăcută în stâlp de sare, în sensul că a fost pietrificată acolo unde se găsea,
incapabilă să se desprins dă de bunurile pe care le avea.

Exegeţii si comentatorii biblici s-au întrebat mereu dacă episodul relatat în Cartea
Facerii (cap. 18 si 19) a reprezentat o pedeapsă voità si pusă în aplicare de Dumnezeu sau a
fost, pur și simplu, un eveniment natural? Autorul sfânt şi-a pus și el această întrebare. Noi
trebuie să ținem cont de intențiile lui, pentru că el a scris textul sub inspiraţie divină. Am spus
mai devreme că oamenii din vechime vedeau în fenomenele naturale, care aduceau asupra lor
distrugere (cum ar fi inundaţiile, cutremurele și erupțiile vulcanice), o manifestare a mâniei
zeilor. Autorul biblic și-a însuşit această idee, a adoptat-o, dar a și corectat-o! Dumnezeul lui
Avraam, Dumnezeul Cel adevărat, Unicul Dumnezeu, atunci când pedepsește, nu o face în
mod arbitrar, urmând vreunui capriciu, nu o face determinat de gelozie sau din dorinţa de
răzbunare, asa cum gândeau oamenii despre idoli sau despre zei. Referatul biblic indică
limpede faptul că, înainte de a-i pedepsi pe locuitorii Sodomei și ai Gomorei, Dumnezeu Se
interesează personal de situaţia lor şi „vede că păcatul lor era greu”. Acest fapt constituie un
imens pas înainte în mentalitatea epocii respective. S-a dovedit, astfel, că Dumnezeul lui
Avraam este un Dumnezeu care iubeşte dreptatea.

Însă, noi nu ne putem opri aici cu judecata. De foarte multe ori, chiar si în zilele
noastre, în fata unei nenorociri sau înaintea unui dezastru care se abate asupra cuiva, asupra
unui loc sau asupra unei regiuni, auzim spunându-se: „l-a bătut Dumnezeu!” sau „Dumnezeu
i-a pedepsit!”. Întrebarea care se naște'aproape instantaneu este următoarea: „Cum am putea
iubi un asemenea Dumnezeu?”; „Cum am putea iubi un Dumnezeu care bate sau care
pedepseste?”, E împotriva oricărei logici și împotriva bunului-simt. În Sfânta Evanghelie
citim că nenorocirile şi cataclismele naturale nu reprezintă pedeapsa lui Dumnezeu, ci ele
sunt, aşa cum le numim, „naturale”, fără nicio legătură cu păcatele oamenilor. În acest sens,
un episod biblic poate proiecta lumină asupra discursului nostru. Episodul e relatat în
Evanghelia după Luca, în capitolul 13, v. 1-9: din porunca procuratorului Pontiu Pilat, soldații
romani au măcelărit câţiva galileeni in momentul în care aceştia aduceau jertfe la sfântul
Locaș. Sângele lor — se pune — a fost amestecat cu sângele jertfelor pe care ei le aduceau.
Cineva din mulţime I-a relatat lui lisus acest episod trist si încă unul în care un turn care
aparținea de zidul lerusalimuJul, numit „Turnul Siloamului”, s-a prăbuşit peste optsprezece
oameni si i-a omorât. lată, însă, care a fost răspunsul Mântuitorului: „Credeţi că galileeni uciși
din porunca lui Pilat erau mai păcătoşi decât toţi galileeni, fiindcă au pátimit aceasta? In
niciun caz! Sau cei optsprezece peste care a căzut turnul Siloamului au fost mai păcătoşi decât
toți oamenii care locuiesc in lerusalim? Nicidecum!” (Luca 13, 1-5). Cuvintele Mântuitorului
ne arată limpede că Domnul nu-l lovește pe omul nevinovat. lisus a citit desfăşurarea
evenimentului respectiv „in cheie profetică” şi S-a referit la asediul și la distrugerea
lerusalimului, care se vor petrece patruzeci de ani mai târziu. Că este asa, ne-o indică și pilda
sau parabola pe care lisus a rostit-o imediat după acest episod (cuprinsă în textul din Luca 13,
6-9), pildă care ilustrează răbdarea pe care Dumnezeu i-o arată omului păcătos.

Patriarhul Avraam a vorbit cu Dumnezeu într-un mod familiar şi chiar a îndrăznit să

negocieze, cu multă abilitate, Soarta locuitorilor din Sodoma si Gomora, scăzând ,,pretul” de
la cincizeci la zece. Prezentându-ne această intervenție a patriarhului Avraam, scriitorul biblic
5
ne ajută să înțelegem că Dumnezeu e cu desăvârşire Drept si că El nu poate accepta sub nicio
formă râul. Însă, Dumnezeu este si Milostiv, Indurátor, Binevoitor Ingăduitor şi lertător și
poate să ierte dincolo de orice limită, pentru că mila Sa este precum slava Sa”. Textul biblic
din Cartea Facerii (cap. 15 sì 19) ne arată limpede si că Domnul Își poate schimba hotărârea și
Îşi poate modifica deciziile la intervenţia prietenilor Săi, care sunt sfinţii. Oamenii aceștia au
căpătat „trecere inaintea lui Dumnezeu”; oamenii aceștia îndrăznesc să-l vorbe «ca lui
Dumnezeu într-un mod familiar si intim.

In rugăciunea sau în intervenţia sa de mijlocire, patriarhul Avraam s-a interesat, mai cu

seamă, de soarta drepţilor și-a celor nevinovați care trăiau în cetățile al căror păcat a întrecut
orice măsură. Când a venit în lume Mântuitorul Hristos, El i-a tăcut pe oameni să înțeleagă că
Dumnezeu Se interesează, mai cu seamă de cei păcătoși, de cei pierduţi în păcatele lor și că se
face bucurie multă în cer pentru un păcătos care se pocăieşte.

În perioada patriarhilor biblici, atunci cand cineva într-o familie, într-un clan sau într-o
cetate, cineva comitea un delict, ucidea pe cineva sau fura un bun care nu-i aparținea, întreaga
familie, întregul clan sau toată cetatea erau considerate responsabile de gestul aceluia si
trebuiau pedepsite, fără milă, prin jefuire, prin distrugere sau chiar prin moarte. Aceasta era
legea solidarităţii exprimată magistral prin expresia „toți pentru unul”. Patriarhul Avraam și-a
pus o problema la care nimeni până la el nu sa gândit: o întreagă cetate vinovată de un păcat
foarte grav, oare n-ar putea fi salvată dacă în ea s-ar afla un grup de persoane bune și drepte?
Patriarhul Avraam a înțeles că răspunsul Domnului la această întrebare era afirmativ. Domnul
Hristos, Sfântul prin excelenţă, murind pe cruce, va obţine mântuirea, nu numai pentru
locuitorii unei cetăți, ci pentru întreg neamul omenesc, și tot în virtutea legii solidarităţii cu
„fraţii Săi”, cuprinși toți în firea umană pe care a asumat-o prin Întrupare.

6
 CONCLUZII

În concluzie, distrugerea cetăţilor Sodoma si Gomora a rămas în memoria oamenilor

ca o pildă legendară pentru lăcomie, răutate şi imoralitate. Orasele distruse se aflau în ţinutul
care mai târziu va primi numele de Palestina aflat pe coasta de răsărit a Mării Mediterane.

Conform Praviliei Bisericeşti, „sodomia este păcatul pe care îl face bărbat cu bărbat
sau bărbat cu femeie când nu vor să aibă copii. El este păcat strigător la cer. Sodomiţii şi
Gomoriţii, adică cei ce fac spurcăciuni în gură, împărăţia lui Dumnezeu nu o vor vedea (I Cor.
5, 9-10).”

7
 BIBLIOGRAFIE

1. Propededeutică Biblică, Alba iulia, ed.Reintregirea, 2019

2. Biblia versiune dupa Septuaginta, redactata și tipărită de Bartolomeu Valeriu Anania.