Sunteți pe pagina 1din 4

Comicul în opera “Kir Ianulea” de I.L.

Caragiale

Comicul este o categorie estetică având ca efect râsul ,


declanşat de contrastul/nepotrivirea dintre aparenţă şi esenţă ,
pretenţii şi realitate , dintre ceea ce este şi ceea ce vrea să
pară (crede că este) un personaj.
În opera „Kir Ianulea” comicul , izorât din relatarea faptelor şi
din comportamentul personajelor, este prezent pe tot parcursul
acţiunii , iar amuzamentul produs de către comic dă savoare
operei şi binedispune cititorul.Cu ajutorul comicului , autorul nu
încearcă numai să binedispună ci,prin satiră şi ironie , încearcă
să ne atragă atenţia asupra defectelor , greşelilor , moravurile
societăţii .
Din categoriile comicului de limbaj se remarcă ,
deopotrivă , umorul şi ironia .
Deşi ambele se încadrează comicului , umorul presupune
bunăvoinţă , simpatie şi înţelegere , pe când ironia este un
mod de a lua în râs , de a dezaproba , de a critica şi exprimă
contrariul a ceea ce vrea să comunice .
Succesiunea dinamică a întâmplărilor se îmbină cu limbajul
viu , colorat şi accentuează trăsăturile sufleteşti şi mentalitatea
oamenilor ; întreaga acţiune se învârte in jurul istericalelor .
Dracii sunt ameninţători (“unul să nu fie lipsă că-i scurtează
coada şi-i lungeşte urechile”) , ironici (“care dintre noi nu e
zevzec , să-i treacă pe sub nas toate şi el să nu bage nimic la
cap”) şi agresivi (“l-a înhăţat de urechi şi scutură-l , de-i
trosnea junghetura”) , însă şi pământenii sunt agresivi şi ironici
, deopotrivă (“nu e holeră cum nu sunt eu călugăriţă” ; “să
traci din gură , tu scorpie nebună , că pui de te leagă”).
Limbajul este presărat şi cu expresii populare româneşti ,
precum : “să-şi mănânce de sub unghie” , “să ne vedem când
mi-oi vedea ceafa fără oglinzi”.
Aceeaşi ironie dispreţuitoare degajă şi expresiile greceşti :
“fos-mu parighoria tu kosmu!” , dar şi substantivele folosite la
modul vocativ : „Întunecimea ta” , „puiule dragă” .
De remarcat sunt şi savoarea dialogurilor şi naturaleţea
replicilor care reliefează , într-o operă epică , talentul de
dramaturg al lui Ion Luca Caragiale („Apoi , dacă eşti aicea , ce
nu te-arăţi , mai la vedere ? Vino-ncoace , proclete ! Te dai
coadei , ai ? Simţi c-am să te pun la treabă şi te piteşti , să nu-
ţi văd mutra , să nu-mi aduc aminte de tine , mititelul taichii!” ;
„Apoi , dac-ai înţeles , puiule dragă , ce mai stai?” ; „Dacă nu-
mi dai drumul la ureche...”)
Un alt tip de comic îl reprezintă comicul de moravuri ,
care vizează imoralitatea . Moravurile personajelor sunt deduse
din caracterul acestora.
Acest tip de comic conturează personajele prin trăsături
negative , stârnind râsul cu scop moralizator .
În opera „Kir Ianulea” I.L Caragiale sugerează faptul că unii
oameni sunt stăpâniţi de patima fuduliei . Prin intermediul
personajului Kir Ianulea , autorul reliefează întocmai acest
defect al oamenilor : „îi plăcea să trăiască domneşte (numa-n
petreceri scumpe , împărţind în dreapta şi-n stânga daruri
preţioase) .
Acriviţa , soţia lui Kir Ianulea dovedeşte că este imorală prin
atitudinea pe care o manifestă faţă de cei din jur . Unul dintre
moravurile acesteia este acela că nu ştie să aprecieze ceea ce
are („Eu cu budalava , cu capsomanul ăsta de Ianulea mult n-
am să mai fac purici... Ia să mă gândesc la viitorul meu”).Pe
lângă faptul că Acriviţa era nerecunoscătoare şi răutăcioasă ,
aceasta mai dă dovadă de falsitate şi ipocrizie („duminică
seara era blândă ca o mieluşea ; dar luni dimineaţa s-a ridicat
din pat ca o leoaica”) , de dispreţ şi aroganţă („Şi mai ştiţi că
cu Ianuloaia n-o să vă meargă ca cu prostul de Ianulea ; de azi
încolo eu sunt stăpâna”) , de autoritate („s-a uitat odată
chiorâş de i-a băgat în spaimă pe toţi”) şi de lăcomie („De! Ştiu
eu ce? Câte o mie două de galbeni”).
I.L. Caragiale încearcă sa evidenţieze , prin intermediul
personajelor pe care le supune la diferite incercări , moravurile
societăţii de atunci , moravuri întâlnite şi în zilele noastre .
Dintre acestea , cea mai evidentă în operă este căsătoria din
interes , Acriviţa căsătorindu-se cu Ianulea doar pentru averea
acestuia .
Comicul de situaţie este remarcat şi el în opera „Kir
Ianulea” şi reiese , aşa cum îl arată şi numele , din situaţiile
cele mai surprinzătoare în care sunt puse personajele ,
provocate de coincidenţe , de încurcături , confuzii şi
împrejurări deosebite .
Personajele din „Kir Ianulea” sunt puse în situaţii comice ,
menite să scoată la iveală defectele oamenilor , fie să
stârnească râsul cititorilor .
Una dintre situaţiile comice din această operă este aceea
generată de schimbarea bruscă de atitudine a Acriviţei : totul o
ia razna , haosul pune stăpânire pe casă , dar , spre
surprinderea tuturor , Kir Ianulea o iubeşte din ce în ce mai
mult („Kir Ianulea , ce să facă? Se uita la ea lung cum ieşea
înţepată fără să-şi întoarcă ochii,măcar de o ruga cu lacrimi în
ochi să nu-l părăsească aşa...ofta , se ştergea la ochi şi...o
iubea şi mai mult”) .
Inversarea voită a celor două universuri reprezintă şi ea o
situaţie comică , menită totuşi să scoată în evidenţă corupţia şi
viciile oamenilor .
Pe parcursul operei , personajele mai trec prin multe astfel
de situaţii , provocând delectarea cititorului.
Comicul de caracter este cel mai important în operă ,
fiind evidenţiat prin caracteristicile definitorii ale fiecărui tip de
personaj. Ele au trăsături standardizate, fiind reduse la scheme
morale, abstracte, cu funcţie comică.
Caragiale reuşeşte, prin exploatarea resurselor comicului de
caracter să evidenţieze structura morală a unor personaje,
care la prima lectură stârnesc amuzamentul, dar a căror
satirizare are o intenţie profund moralizatoare.
Fiecare personaj se poate integra într-o anumită tipologie ,
încadrare bazată pe însuşirea lor principală , astfel :
• Aghiuţă este tipul personajului năstruşnic , devotat şefului
• Kir Ianulea este tipul naivului , întrucât el are încredere
deplină în Acriviţa , aceasta din urmă reuşind tot timpul
să-l prostească.
• Acriviţa este reprezentanta vie a proverbului “Pisica
blândă zgârâie rău “. Prin intermediul ei , autorul
sugerează faptul că femeia , oricât de blândă şi supusă
ar părea , este în stare sa îi ia minţile chiar şi diavolului.
• Negoiţă reprezintă tipul românului inventiv , întrucât
reuşeşte sa iasă din orice încurcătură folosind metode
proprii , inventive .
• Kera Marghioala este tipul bârfitoarei palavragioaice , căci
ea împrăştie mereu vorbele , ba chiar le înfloreşte .

Comicul onomastic
Fiind operă în care predomină comicul , nu poate lipsi o
altă categorie a acestuia , comicul onomastic . Acesta din urmă
este o modalitate de a asocia numele personajului cu
caracterul acestuia . Astfel :
• Acriviţa ne duce cu gândul la “acru” , “acritură” ,
asociere care îi dezvăluie caracterul : ea este o
persoană egoist , răutăcioasă , acră ca o lămâie .
• Aghiuţă , de obicei reprezintă numele diavolului însuşi ,
însemnând un rău mic , dar periculos .
• Ianulea ne duce cu gândul la nulitate , la zero , căci
personajul este , din punct de vedere uman , un
începător , un neexperimentat .
• Negoiţă este un nume comun de ţăran , în concordanţă
cu situaţia şi statutul personajului.
• Marghioala - autorul este ironic cu privire la acest nume ,
având în vedere faptul că numele său semnifică
frumuseţe , iar autorul o descrie ca fiind o jupâneasă
bătrână , “o cotoroanţă zugrăvită şi smălţuită” .

Conform celor spuse mai sus , comicul în această piesă


poate rezulta din convingerea autorului că râsul este o armă
socială . Atitudinea critică a lui Ion Luca Caragiale în opera “Kir
Ianulea” este exprimată prin ironie , ridicol şi râs . “Kir
Ianulea” reprezintă o operă complexă, o frântură din
complexitatea vieţii sociale , din a doua jumătate a secolului al
XIX-lea, care-şi păstrează actualitatea tocmai prin evocarea
unor tipuri şi moravuri mereu contemporane.
Această operă se află în echilibru datorită îmbinării
armonioase a celor cinci tipuri de comic , prezentate mai sus :
comicul de limbaj , comicul de moravuri , comicul de situaţie,
comicul de caracter şi comicul onomastic.