ca Racine, céci el deruleaza seria completa a esecurilor eroului: mai uman tragic de asemenea, pentru ci, — contrar faimosului cligeu—el ,descrie™ 0 intentie si un conflict ce nu dezvaluie deloc psihologii specifice siarbitrare, ci ale conditiei umane asa cum exist. doringa de a reconcilia congtiinga sa cu natura si si sux puna voingel sale lucrurile si oamenii; sinteza impos: bila a libertagii mele cu alte libertagi, in iubire ca gi in politica. Sub acest aspect, tragedia este celebrarea omului mai mult decit a lu! Dumnezeu. Ea s-ar fi ivit cind apararea divinitigii a scdzut deja indeajuns pentru ca iniviativa umana si indrézneasca a se dezvolta constient. Platon avea dreptate si acuze tragedille de impietate: zeli nau in ele rolul frumos; a le reveni lor culpabilitatea, ‘nu Inseamna oare pentru om mijlocul de a scipa de ea ca Sd Se poata reintoarce intr-o zi, inocent, liber, firesc, in pamintul siu? Efort schifat in zorile istorie! noastre, care mereu egueaza si totdeauna isi ia un nou avint. Tragedia il nareaza in mai multe moduri, in aparenya contradictorii, Manifestind prezenta zeilor, ceea ce aut nu este numai, cum s-a crezut prea adesea, sd stirneasci la spectator acea oroare sacra ce-i stapineste pe spectatori cind asista la Né-ul japonez, cind spectrul iese din culise, alunecind pe incalgarile lui in ritmul tamburinelor, dar oferindu-i-se adversarl si martori pe misura sa sau, mai exact, deasupra masurii sale, N6-ul, ca tragedie, pune in sceni o istorie dinainte terminat dar el 0 joacd cu morti, in timp ce moryii care se n meau Prometeu, Oedip, Ajax. Antigona, —sint faga noastra ca fiinge vii. Ei ne stirnesc spre libertate si acsiune. Daca nu ne putem impiedica de a reveni la tragedia greaci indata ce e voba de umanism, este flindcd de la inceput situeaza omul la limita sa extrema, lafrontiera unde incepe ceea ce se numeste Dumnezeu, Sl,—cum a observat André Bonnard —ce pare si se Opund la depisire este: tocmai ce stimuleazd. energia eroului, ,Orice tragedie traduce si incurajeaza aspiratia ‘omului pentru a se depasi printr-un act de curaj incre- Aibil, si dea o noua masura maresiel sale in fata obsta- 60 colelor, in fata necunoscutului ce il intilneste in lume si in societatea timpului sau", Cu tragedia greac&, un joc subtil si provocator se stabileste intre oameni si zei; si chiar dacd prudenta corulut il aduce in limite respectuoase, el incepe marea confruntare pe care epoca modern trebuia s-0 duct atit de departe: zeii nu mai sint adulai, rugagl, ascul- tagi: zeil sint compromisi, Chiar ¢e atunci, Dumnezeul care se pregateste va trebui sa impingé mai departe compfomiterea pind la ultima sa implinire: aceasta nu inseamna o deghizare mitologici, © aparenti diving sau semidivina ce o imprumuta Cristos, ci natura umana, —$i fatalitatea sa © primeste,—el Dumnezeu, din miinile camenilor, luind astfel tragicul pe la spate". 3 impdrteala Desfiingind fatalitatea anticd, inversind intr-o oare- care masura pozigiile reciproce dintre om si Dumnezeu, cregtinismul ar fi anulat tragicul dacd acesta ar fi avut a unica dimensiune duelul intre eroii_pamintul puterile cerului. Dar din actiunes umana o si reapara fatalitégile. Crestinismul, in acelagi timp cind recon- ciliaz& omul cu Dumnezeu si — casa vorbim ca Hélder- lin —ii amesteca* intr-o imbragigare nou3, departeaz’ ‘omul de natura i cetate: exil care se va accentua pe masurd ce inigiativa umand isi va extinde cuceririle. Th actiune si prin actiune reapare acest soc al vointelor contrarii: aceasta uzurpare a intentiilor, aceasta detur- nare a libertatilor, aceasta voracitate a destinului, pe 4 André Bonnard: Civilizayia greacd, vol. |, De la Antigona Ia Socrate.| | y care trageda greaci le-a pus in scend sub o deghizare Stmi-divind. Se descopera atunci ci nu zell stirnese ireconciliabilul, inexplicabilul si neingelesul, omul cel {gra ocoliguri, cind lubeste, crecazi, organizeazi si este fericit, indata ce rivnegte persoana altora sau pe a sa. Nu poti avea totul in acelasi timp: momentul si durata, puterea si iubirea, succesul si virtutea, © femeie gi toate femeile. Dileme tanale pe care teatrul cornellian le formuleaza in alternative stralucite: a ucide saua muri, ai plerde iubita sau oroarea,a salva Roma cu pregul logodnei lui... Dar inseamna ci toata tragedia, care prezentindu-ne pasiuni inversunate si voinge exaltate, ne invati cd alegerea exclude, cd reusita se plateste gi ca nu exist fericire care sa fie inocenta. Vorbind de tragedie, am incercat pe cit mi-a fost posibil, s4 evit vocabularul psthologic. Din pacate, prin insusi faptul cd ne despart de ea 25 de secole, perceptia noastra este modificaté de o ipotecd totala, de un limbaj total de care nu vom reusi si ne descotorosim pe deplin. Intr-unul din eseurile mele despre Grecia antic! J.P, Vernant a aratat admirabil cum ,tot misterul conceptual implicat in reprezentarea noastra despre manifestirile voluntare” este pus in discutie de textul grec, cicl vointa, asa cum o ingelegem astazi nu inseamna un dat al naturli umane", ci o lenta incercare a culturii noastre. lar Vernant observa ci ‘nu exista in greaca veche nici verbul pentru a denumi exact ,vointa*. Totusi in tragedie e vorba de actiune, de oameni pe cale de a actiona sau hotarindu-se si actio~ neze. Aceasta apare precis cind legea veche incepe si-gi diminueze autoritatea punindu-se problema responsa- bility umane si, mai inti, sub forma sa civicd gi juri- dicd: cum si clasezi un delict, cum si pedepsesti un amor Vectile mituri servesc atunci drept receptacol Penitru o istorie de cu totul alta ordine, ce va fi aceea alibertasii umane. Doua scene, dou durate se suprapun in tragedia greacd: aceea a zellor $i aceea@ oamenilor — una care este pe cale de a-si pierde credibilitatea si alta ceincd ro poseda. De aici echivocul, care ajunge uneori (a Keer 41 P. Vidal-Naguet: Mit gi Tragedie in (Grecia Fe - lao fuziune surprinzatoare si uneori la contraste scin- teletoare. Dar nici legea, nici caracterul, nici morala, nici libertatea n-au incd aceasta realitate distinct pe care tragedia in mod direct, apoi dreptul s) filazatfia, in secole de rationalism, o sa le-o confere/Libertatea inchoativa a personajelor tragediei se inséreazi intr-o fstorie-sacra, caracterul eroic confundindu-se cu un demon supra sau_infraterestru, Limbajul insusi al tragediel ne face si ne dim seama de aceasta dualitate de nivel: oamenii nu mai dialogheaza deloc sau atunci cind o fac sint forte superioare, entitati sacre, divine sau civice, care dialogheaz prin el. Ceca ce elenistil regasesc astizi, Max Scheler o spunea in maniera sa cind observa in condigia omulul actlo- nind adevarata surs& a tragicului, care nu este o inter- pretare a lumii, nici o ,culoare" a evenimentului, ci pe deplin o structura fundamentali a fiinfarii noastre in lume. .Tragicul apare in sfera miscirii valorilor ¥ Ine& 0 data nu psihologia primeaad: ea deriva dintr-o pozitie prealabila, aceea a conflictului, in mod necesar Feligios, care declanseazi orice interventie umand intr-o lume impregnaté de sacru. Curios, ceea ce existentialismul 0 va afirma mai tirziu si din care va face apoteoza eliberdrii umane, tragedia greacd 0 dezvaluie, in zorile istoriei libertatii; adicd alegerea nu este niciodata intre posibilitagi neutre sau ascunse, ci orice actiune autenticd, orice intuitie se inscrie intr-o uriasa istorie, include 0 viziune asupra omului, o optiune fizicd a actiunii, tragedia clasica se striduleste s-o pre- lungeased intr-o epocd unde incepem si n-o mai in- gelegem. Faimoasele deliberari cornelliene nu presupun adevarata alegere, in sensul ci o libertate se va decide intre doua posibilitati. Nu libertatea lui Rodrigue alege calea onoarei. Valoarea sa preexistenti suferd calea eroicd, singura posibila pentru el. Astfel reinvie in tragedia cea mai carteziani ceva care seamina cu fata- litatea. Valoarea, eroul o poarta in sine ca o necesitate pe care hotarirea sa, actiunea lui o intrupeazi. Este 1 Max Scheler, Fenomenul tragic in Moarte $i supravieyure. 2 Clément Rosset: Fiezofia trogicdy y | | (e aleasi, mai mult decit alege. Chiar la Corneille, acest tegizr de alternative grandicese, sentimentul unei Tecjuneyii a eroulul cu valoarea ce i se potriveste deplyeste de departe arbitrajul congtiingel, Rodrigue se preface ci delibereaz in versiuni celebre, dar wca- fea eroismului este singura posibili pentru elt declarindu-se pentru onoare, coincide cu 0 valoare, fe era valoarea ,chematoare” in el. Pe Rodrique ni-l inchipuim oare lag? Important, nu este agadar o liber- tate actionind, ci aceasta regisire care yterming personajul, inr-un sens sau altul al termenului si \/ Uneori in ambele sensuri in acolasi timp: pentru al distruge, pentru a-l_implini. Dar tragicul se iveste prin faptul c& aceasta reconciliere a eroului cu pasiunea fa, cu firea, cu nasterea lui, cu morala sa plateste Gao framintare in cer sau pe pamint, cu o dezordine adesea superioari ordinci ce este pe cale de a se sta- bili. Inseamna ca valoarea, chemétoare si chemata, se giseste legata de o alta valoare antagonist si sora ei geamand. Intrupatd, una inseamna a 0 exclude pe cealalta. Dacd am avea de-a face aumai cu Binele si Raul, lucrurile ar fi simple si optiunea eroica n-ar atrage dupa sine aceasta contralovitura catastrofala. Astfel, drama ne prezinta aceste contraste evidente care sint desfa- tarea sentimentalilor slat moralistilor; dar tragedia ne avertizeazi ci, in adevar, condisia roasted alege_nu_numai_piezis, dar_pi (8 inele_ si aul printre ~bucdyelele" unei totalitath distruse, ce sint cu neputingd de realcatuit sia caror semnificagie morala Wu apare penibil si foarte tirziu, prea tirziu in general. roul tragic, impins sau nu de zel, din momentul cind actioneaza, ne dezvaluie aceasta incompatibilitate. a valorilor, cu atit mai clara cu cit omul arg un fel unic, ce se identifica cu 0 Fe acLAceasta este legea feroce a acfiunit umane, pe care tragedia o dezva- luie pe deplin; ea care este apreciata drept spectacolul nobil prin excelenta si ceremonia cea mai departata ‘cu putings de realitatile cotidiene, iaté c& afunda brutal morala in viati/ Tragedia smulge morala din cerul PreziceriloF pentru a o amesteca in politica, in econo- \/T chiment Rosset: opera lt 54 mie, in familie; ta Greci, ca la Shakespeare, la Corn: si la Racine, descoperim, dincolo. de colemmfatea tragicd, lumea cea mai concreta si cea mai banali: lumea vietii morale, care nu este sucursalé a para- disului, ci o jungla unde viaga este faurita din emoruri, wEste necesar, scrie Scheler, ca o valoare s8 fie dis. trusi daca tragicul trebuie si se manifeste”. Prometeu i Zeus, Antigona si Creon, Romeo si cla- nul lui, Polyeucte si Pauline se infrunté intr-un duel fara arbitraj. Aceasté imparteala a valorilor pe care Hegel si Nietzsche a pus-o in lumind, fiecare in felul siu, Camus aexprimat-o foarte bine intr-o paralela dintre drama si tragedie". Foryele care se infrunté in tragedie sint la fel de legitime, de inarmate cu ragiune. In melo- drama sau drami, dimpotriva, numai_una este legi- tima. Alefel spus. tragedia este ambigua, drama plista. /...[ Formula metodramel ar fl, tm definitiv: Unul singur este just si justificabil ; iar formula tragicé | prin excelenta: ,Toti sint justificobili, nimeni nui just": | Afirmasie prea categorica, deoarece exclude multe Personaje care ne-am obisnuit si le considerim tra- gice: desigur Nero nu este justificabil, iar Britannicus victima pare in adevr si fe, Dar, inc oda abil ca Racine deruteaza francezi 0 cale care nu este pe deplin a tragedlels el Tc atmosfera, legendete, funebra solemaltate; eli intinereste fata- litatea, dar se indepirteazi prea mult de aceasté ambivalenta, de aceasta impiryeala a valorilor ce erau fondul tiarilor tragedii grecesti si pe care le vedem, intr-un alt mod, reapirind la Corneille. Da, Racine cdutind si prezinte oamenii ,asa_cum sint*, este in realitate un abstract; el este ,marele simplificator" Dimpotriva, tragedia greaci, cel putin aceea a lui Sofocle, ,balanseaza" cauzele antagoniste. Astizi, fara indoiali, noi nu intelegem ratiunea in acelasi mod si vom echilibra diferit talerele balantei. Insane simgim intotdeauna implicasi sufleteste si spiritual in aceasta dezbatere. Cel mai clar exemplu despre aceasta repar- title tragicd este conflictul dintre Antigona si Creon, purtat la nivelul cel mai elevat, acolo unde fiecare din \ Conferinga rostité la Atena despre vitoral tragediel (1955) 55a i nga lui autenticd; iar noi ji a dove mo inven, ld: ar nl ingelegem Pe amy gocmal aceasta este CU neputin ingelege eins" Treazi intr-un adevar incompati Fiecare se Cminpatiblitate este pind Ia urma solusio lar aceastd IncortPirventie unde se discerne mina nati prince Mecigur sa hotarasca in locul nostru, zeilor: trebule te) so facem: ,Regiunea cea mai putin ici nol nam Pier plicerea. tragicd, serie André recunoseit4 ba are solicita imperios din partea poe- perrayn efort incredibil de arta si bie, ete comps vcacdi, marcurisirea cUrajoasi de fraternitate stunea lueige cu. privite la cel rai". Dar este vorba, ce ne jer plicere? Caci ce vom descoperi atunci, in adeValicate ne este greu So marturism, este ci fi in in nol iner-un moment din via lui, a fost mal mult sau mat putin Creon. Dar dack voy) sinc ustifiabil, de unde proving jurtiaren fia, aceea care v2 face Inexorabil 8 justtfare talgerele balanyel? Valoarea care-! inving iH datoreste im mod necesar crlumful unel sancfiun cerest unel intervengi supraomenesti? Max Scheler, carevede in tragedia greack conflctl unor valor ele tate veondamnate sf. se extermine mutual" conchide G@inecesleatea se stueazh deasupra libertii,niciodaté tub ea. De fapt, determinismele materiale, daci fer fatal un ansamblu de sermne (Toc, fulger epidemic. cataclsme g)eatastrofe sint.punctuatia"Tngrozioare 2 imbaulu eagle) nu o constitule. absolut deloc. Henri Gouhier# remarci, pe bund dreptate, ot fatal tatea srapare decit cind. necesitatea primeste de la ‘Transcendent un fel de investtura, Transcedenta diving —insd poate si inlocuiascd aceasté faund de spectri a sprite ce dau tircoale in atitea piese de Shakespeare sisde asemenea unele entitag! colective — familie, ras cette, natlune—capabile ,s& Introduct in congtin: tele individuale transcendenta unul ideal superior’ (astfel Grecia in Persii, Roma in Horatiu, clanurile Capulegilor 1 Opera citatd 2 Henri Gouhier, Teotru si existentd. 56 — si Montaguilor in Romeo si juliet. O stranscendenya* ar fi agadar indispensabila tragiculul. Cuvintul mi se pare prost ales, ,Transcedensa" su- gereaza un decret venit de sus ca si se abata asupra spiritelor umane si si le curme cursul istoriei lor... Dar atunci ce ramine din tragic la Shakespeare, cic! cine ne va face si credem cd fantomele sale sint mesa- geri ai lui Dumnezeu? Si va trebui a priori si refuzim orice posibilitate tragic unei epoci ca a noastr, unde fatalitagile anonime si molii ce imputernicesc constiinga contemporana au despuiat orice mecanism mitologic $1 zarva olimpiand a tragediei clasice $i postclasice’ nExista forte, forte ingrozitoare", —murmura un per- sonaj din Tacere, filmul lui Bergman. Concepute in profunzimea inconstientului sau in hagigul socletagii, aceste forte ,string* omul contemporan intr-o ,imbra- fisare" mai apasatoare decit cind ele provin din cer, si, pentru a avea sprijinul zeilor, nu sint decit mai miste- rioase si ingrozitoare. Prin ele-insele fireste, nu fauresc tragedia dar dezvaluie un tragic implicit, —o vom arita—,oricit de putin, in masura in care omul se detaseazi de ele si le priveste, oricit de puyin 0 si existe un om, —in mod sigur — si o doringa de liber- tate, Este adevirat ci tragicul se deosebegte de o aven- turd existenté intre divinitate si umanitate, dar nu merité numele de tragedie decit o opera capabili de a-gi capita semnificagi cornea Oil Dar aceasta nU Vrew si insemne ca Tolurite Vor fr fost distri- buite pentru totdeauna; si cd, pentru totdeauna, Dumnezeu si omul vor dialoga, unul instalat sub cerul lui, tar cclalalt pe pimintul su; pozigiile se pot inter verti. Nici nu se poate afirma ci divinitatea trebuie si se manifeste totdeauna pozitiv: absenga lui Dumnezeu —am vazut la fel ca Hélderlin — este un element esen- sal; poate fi motorul original si permanent al trage- diei. Dar ce-i de asemenea adevarat $i constant — daca reluam pista deschisi de Max Scheler,— inseamna ci © anumita ordine metafizicd este totdeauna presupusd de tragic; cd este localizata in cer sau pe pimii importanta; ca exist 0 ordine care se aflé ji. actiunea umand stinghereste; cd eroul tragic se i Sfp; astfel sintem Invtal si ne gindim la un cer au />\ 7 i]fern unde orice istorie si morala se gisesc di- iu ner and ores one acl Bre a Weerea aici de a deplasa piesele, insa ca in acele jocuri Fe constructie, unde dupa ce s-a scos wun cub devine cu neputings 38 realcicueyt ansamblul ca si functlo- heze gi se prabuseste. Sau de asemenea ca avalansele ce coboari de pe piscuri pentru cA o voce a strigat. Dar imediat trebuie si adaugim cd aceasta. dimen- siune metafizicd este totdeauna implicata in actiune, i este 0 fosforescenté a limbajlul st gestulul s\ deloc un ecleraj proiectat de cerurile intredeschise, Miste- rul tragic se constituie cind se invilmagese doua ele- SUmente, in cea mai mare puritatealor si in cea mai Z--serinsa unitate: voinga umana si esenta inumand a fata- litagis, Max Scheler ne pune pe calea acestui tragic ple- nar afirmind c& emotia culmineaza, fie cind conflictul exist’ inlduntrulaceleéasi persoane (Rodrigue. Fedra... fie cind o valoare este opusa alteia ce este conditia realizirit sale (Antigona, Polyeucte ...) fie cind trasi- turile de caracter specifice eroului sint tocmai acelea care il duc la ruind (Nero si Fedra). Inseamna ca tragi- cul este cu atit mai virulent cu cit conflictul este mai intim gi ca forsa adversa provine, nu dintr-un impe- rativ exterior, ci din firea omului, a intentiilor, a mij- loacelor, a actiunilor sale; cind ea este nu dusmana J |unei libertasi, ci insotitoarea sau flica ei. Astfel, nu numai vechea fatalitate se lumineaza intr-o 2i noua, dar si culpabilitatea. De ce aceasta grese: ‘de care in mod serios nu poate fi acuzat nimeni si pentru care nu exista nici cod, nici judecator? Fiinded faptul de a alege m& constringe si exclud: dar ce exclud are valoare, dacd nu pentru mine, cel pugin pentru ali. $i inainte chiar de a prezenca o alternativi morali, faptul insusi de a te fi nascut, de a exista, de a avea un caracter, o personalitate, un nume ma ,decu- peazi“ din fesitura umanitagit, mi opune ei gi lumii. ) ( ita culpabilitatea, ci culpabilitatea pre- tical myers condivoneach moral. Aceasta exe el putin lectia tragediei: aceasta este, daci se poate afirma, moralitatea sa imorali! La strigatul Regelul Lear: wNimeni nu-i vinovat, nimeni! Spun, nimeni!*, 58 i | tragedia ea insisi nu inceteazd s& rispundd: fiecare @ vinovat si voi tofi sinteti vinovayi, vot eelalgi spec- tatori, ce traisi din aceasti gregeala, din aceasta gi geava din cauza cirela eroii mei sint pe cale si mosra, Tiere acest alibi si 0 asemenea acuzare existi loc pen. tru tot tragicul. Aceasta, Nietzsche 0 sugerase in cartea sa geniala fl delirantd wNasterea tragediei": ,Ceea ce deosebeste conceptia ariand, este idea sublima cd paicatul acriy | inseamna virtutea prometeica prin excelenta; dintr- /' ‘data temetul moral al tragediei pesimiste /.../, con-| stituie justificarea raului uman, atit a greselei umane, | cit si a durerii ce © provoaci.jNenorocirea inerenti / lucrurilor este cd Arianul contemplativ nu este incli-/| fat so tigiduiasca; contradicyia ce se afld in inima lumil | se dezvaluie ca amestecul inextricabil a celor dou lumi; bundoara a unei lumi umane si a unel lumi divine din care fiecare luati izolat este in dreptul el, dar, coexistind sufera din cauza delimitaril sale, Indi- Vidul in efortul séu eroic pentru a se indlta, in general, in tentativa de a scapa de legiturile delimitiril si de 2 realiza in sine Flinga unic& a universului resimte pro- fund contradictia originala ascunsa in inima lucrurilor, devine criminal si sufers*. Observam ci nenumaratele definisii ale tragediel chiar $i acelea oferite de autoril.tragici el - insis] — Sirmanele prefete ale lui Racine — nu se referd de o- bicel decit la evenimentele posibile “sau la consecin- sele lor. Nu-l adevarat si fi avut nevoie de cadavre; Ruel nici macar adevarul si fie legati pargial cu tristegea. Moartea aici nu-i decit un. lune. Fireste smaterialul” obisnuital tragedie inga, doliul, singele, lacrimile. Dar tragedi forma. Prin mit si poezie, printr-o aurd ce- este pi prie, si cdrela lam recunoscut conturele;/ea exalt Personajele, arta sa este dea le face si vorbeasci ca gi cum vorbirea lor vine de departe si se duce mal de- parte decit actorii si publicul. Estetica tragicd, oricit de mareaga ar fi, este, in acelasi timp, cea mal naturala. deoarece totul i ea contribule «@isf predomine Timba- jul intr-o splendid puritate; limbajul fiingel, al pasiu- nilor, al datoriilor sale, poezie unité pentru o clipf cu" 59 {