IVAN LUCA

CLASA A-7-A B
PROIECT BIOLOGIE

ALTOIREA.BUTASIREA.MARCOTAJUL

Printre tehnicile de înmulţire se numără: butăşirea, marcotajul,

altoirea şi microbutăşirea. Acestea sunt lucrări mai pretenţioase deoarece
necesită operaţiuni în plus.
ALTOIREA

Altoirea este procedeul tehnic din agricultură, horticultură și silvicultură de a

conecta diferite țesuturi ale unor plante diferite, de obicei lemnoase, pentru a putea
crește împreună și a produce exemplare mai versatile și mai adaptate scopurilor
urmărite
Planta care susține procesul de coexistență, prin rădăcini și colet, sau chiar printr-
un trunchi, alimentând țesuturile oaspete se numește port-altoi (sau port altoi), iar
partea adăugată, cea constând din ramuri, frunze și flori (la dezvoltare completă) se
numește altoi.
Procedeul altoirii este una dintre modalitățile de propagare și înmulțire asexuată a
plantelor adesea folosită, fiind utilizată frecvent în agricultură, grădinărit,
horticultură, peisagistică, silvicultură. În natură, există diverse exemple de altoire
naturală.
Avantajele altoirii:
-Precocitate — Abilitatea de crea starea de înflorire și de fructificare mult mai
rapid, fără a trece prin faza juvenilă de creștere este o calitate.
- Piticism — Pentru a induce rezistenta la frig, toleranța la variațiuni climatice și
micsorarea dimensiunilor plantei rezultate se prefera un port altoi din varietati
pitice sau semi-pitice, tolerante la variații climatice și chiar, uneori, varietăți semi-
sălbatice.
-Ușurința propagării - Intrucât altoiul este dificil de propagat prin alte mijloace
tehnice horticole, așa cum este butașirea, aceasta metodă poate fi folosită la
realizarea de cât mai mulți port altoi, în cazul speciilor la care metoda este
eficientă.
Factori care contribuie la realizarea unor altoiri de succes

 Compatibilitate între port altoi și altoi

 Alinierea vaselor și presiunea în cambium
 Realizarea și completarea altoirii la timpul potrivit
 Îngrijirea corectă a zonei realizării altoirii

BUTASIREA
Butăşirea se aplică cel mai frecvent. Butaşul este un fragment desprins pentru a
fi pus la înrădăcinat în sol sau în nisip.

Butaşii de tulpină se folosesc la viţa de vie, salcie, trandafir, cactuşi, muşcată,

telegraf etc. Ei trebuie să aibă 2-3 noduri.

La butaşii verzi trebuie redus numărul de frunze pentru a reduce transpiraţia. Si

trebuie  menţinuta umiditatea solului în care se planteaza butaşii.

Butaşii de frunză se folosesc la begonii, Sansevieră etc.

Avantajele înmulțirii prin butășire:

– Este economică și nu implică achiziționarea de noi semințe

– Plantele se dezvoltă mai repede decât dacă s-ar planta semințe direct în câmp

– Se transmit la plantele următoare însușirile valoroase ale plantelor mama

Tipuri de butasire:
După organul prelevat avem:

 Butași de lăstari
 Butași de fragment de lăstar
 Butași de tulpină
 Butași de frunze
 Butași de rădăcină

După natura țesutului:

 Butași erbacei
 Butași semilemnificați
 Butași lemnificați

După epoca de butășire:

 Butași de primăvară
 Butași de vară-toamnă
 Butași de toamnă-iarnă
Butașii se plantează când temperatura din aer este cuprinsă între de 18-25 grade
Celsius și umiditatea din sol este între 50 și 80%.

Microbutăşirea

Microbutăşirea constă în utilizarea unui fragment de meristem sau chiar a unei

celule ca butaş.

Celulele sunt tratate cu o enzimă care distruge peretele celulozic şi apoi sunt

trecute într-un mediu de cultură.

Marcotajul

Marcotajul constă în înrădăcinarea unor fragmente fără a le separa

deocamdată de plantă mama.

Se apleaca o ramură şi se acopera o porţiune a ei cu pământ, lăsându-i vârful

afară. Partea din ramura aflată sub pământ va forma rădăcini adventive.

Se aplică la viţa de vie, coacăz etc. La coacăz se poate muşuroi baza tufei. După ce

se formează rădăcini, toamna se separa marcotele.
Trebuie precizat ca marcotajul nu se poate aplica tuturor plantelor ci doar anumitor
specii ale caror tulpini au proprietatea ca atunci cand se afla in contact cu pamantul
sa emita radacini. Cele mai bune exemple sunt murul si vita de vie.

Avantajele Marcotajului:

Tinand cont ca inradacinarea are loc in timp ce tulpina se afla atasata de planta
mama, beneficiind astfel de substantele ei nutritive, fenomenul se produce mult
mai rapid ca in cazul unui butas. Dupa doar 6 saptamani, de regula, planta obtinuta
prin marcotaj poate fi taiata si plantata separat.

Tipuri de marcotaj:

-Marcotajul terestru presupune intinderea tulpinii pe pamant si ingroparea unei

regiuni de 10-20 cm, regiune in care tulpina va forma radacini si lastari. 

-  Marcotajul prin musuroire se face in cazul plantelor cu tulpini pitice. Prin

musuroirea la baza tulpinii se obtin lastari inradacinati care pot fi apoi detasati cu
usurinta si plantati in ghivece. Marcotajul prin musuroire se practica la Anthurium

-  Marcotajul aerian se face la speciile cu tulpini inalte care nu pot fi coborate pe

pamant, cum ar fi leandrul sau ficusul. In acest caz, in zona tulpinii unde se doreste
aparitia unui lastar inradacinat se fixeaza o cantitate de pamant umezit, cu ajutorul
unei folii transparente de plastic, strans fixata la ambele capete. Pentru a stimula
aparitia de radacini si lastari, de regula in regiunea respectiva se face o incizie si,
eventual, se trateaza cu fitohormoni