Intrebari de control

Etajele şi regiunile superficiale și profunde ale feţei.

Oasele ce formează scheletul facial.
Mușchii și fasciile capului.
Spațiile sau lojele osteo-faciale și intermusculare ale
capului.
Mușchii mimici (clasificarea și funcția acestora).
Topografia gâtului
Mușchii și fasciile gâtului (PNA și Șevkunenko).
Etajele şi regiunile superficiale și profunde
ale feţei.
Etajul Superior
Prezintă porţiunea frontală a feţei situată întreliniile începerii creşterii părului şi cea care
uneşte ambele margini supraorbitale.

Etajul Mediu
este situat intre liniile care unesc ambele margini supraorbitale şi cea care trece la
nivelul marginilor inferioare ale aripilor nazale.

Etajul Inferior
prezintă porţiunea dintre linia care trece la nivelulmargionilor ionferioare ale aripilor
nazale şi marginea inferioarăa mentonului
Regiunile superficiale
alcătuite din totalitatea părţilor moi situate pe părţileantero-laterale ale masivului osos
facial, cuprind regiuni mediane (nazală,labială şi mentonieră) şi regiuni laterale
(geniană, parotidomaseterică şi temporomalară).
Regiunile profunde
alcătuite din părţile moi situate la partea interioară şi posterioară a masivului facial,
cuprind regiunile cavităţii bucale(dentoparodontale, palatină, amigdaliene şi planşeul
bucal), regiuneazigomatică şi spaţiile latero şi retrofaringian.
Regiunile planşeului bucal
formează etajulsupramilohioidian alcătuit din regiunile lingualăşi sublinguale şi etajul
submilohioidian alcătuitin regiunile submentonieră şi submandibulare
 Oasele ce formează scheletul facial

Craniul este structurat din 23 oase din care numai mandibula şi

hioidul sunt mobile. ).

Este alcătuit din dintr-un etaj superior, neurocraniu, şi altul inferior

numit viscerocraniu

Neurocraniu:8 oase: frontalul, etmoidul, sfenoidul, occipitalul,

două oase parietale şi două temporale.

Viscerocraniul este alcătuit din 14 oase, dintre care şase sunt

perechi: maxila, zigomaticul, nazalul, lacrimalul, palatinul şi
cornetul nazal inferior, şi două impare – mandibula şi vomerul
 Mușchii și fasciile capului. Clasificarea si
funcțiile mușchilor mimici
Muşchii capului pot fi grupaţi în:
1. Muşchii organelor de simţ
2. Muşchii masticatori
3. Muşchii mimici
Mușchii masticatori originea pe oasele craniului şi se fixează pe mandibula
Muşchiul maseter, formă tetragonală, care după dispoziţia fibrelor sale este format din două părţi: una
superficială, cu o dispoziţie oblică infero-posterioară, şi alta profundă cu dispoziţie verticală. Prima parte îşi are
originea pe marginea inferioară a osului zigomatic şi 2/3 anterioare ale arcului zigomatic, cu inserţia pe
tuberozitatea maseterică a mandibulei, iar partea profundă se prinde pe treimea posterioară a arcului zigomatic şi
se inseră pe faţa externă a apofizei coronare a mandibulei.
Muşchiul temporal prin originea - fosa temporală şi printr-un tendon puternic se inseră pe procesul coronoidian
al mandibulei.

Muşchiul pterigoidian medial:are originea în fosa pterigoidiană a osului sfenoid şi se inseră pe tuberozitatea
pterigoidiană a unghiului mandibulei, unde fiind unit cu muşchiul maseter printr-o fâşie aponevrotică, constituie
o ansă cinematică musculară, care cuprinde în concavitatea sa mandibula.
Muşchiul pterigoi dian lateral, are originea de pe faţa maxilară a aripilor mari ale sfenoidului şi de pe apofiza
pterigoidiană a aceluiaşi os şi se inseră pe colul mandibulei, pe discul intraarticular, pe capsula articulaţiei
temporomandibulare.

Acţiune. Mm. maseter, temporal şi pterigoid medial ridică mandibula.

La contracţia bilaterală a muşchilor pterigoidieni laterali are loc anteropulsarea mandibulei, iar mişcarea în
direcţie opusă – retropulsarea, care la rândul său are loc la contracţia fasciculelor posterioare ale muşchiului
temporal. La contracţia unilaterală a muşchiului pterigoid lateral are loc deplasarea mandibulei în direcţie opusă
muşchiului care se contractă.
 Muşchii mimicii

sunt situaţi superficial şi datorită conexiunilor intime pe care le au cu pielea feţei sunt numiţi şi muşchi pieloşi.

Ei sunt subţiri, fini, greu de disecat, nu prezintă înveliş fascial, ci se găsesc în grosimea pielii, fixându-se cu
unul, sau cu amândouă capetele pe stratul profund al acesteia. Sunt dispuşi în jurul orificiilor naturale ale feţei,
a căror formă şi mărime le modifică prin contracţia lor. La om aceşti muşchi sunt mai bine dezvoltaţi în jurul
orbitei şi orificiului bucal, realizând dilatarea sau micşorarea acestora. Influenţând prin activitatea lor expresia
feţei, revenirea la poziţia iniţială are loc nu prin prezenţa antagonismului muscular, dar datorită unităţii
funcţionale a elasticităţii aponevrozelor, muşchilor şi a ţesutului conjunctiv elastic al pielii. Revenirea
trăsăturilor feţii la normal se face lent, armonios şi nu brusc.
Deci, muşchii mimicii intervin şi în prehensiunea alimentelor, masticaţie, respiraţie, vorbire, dozarea
excitaţiilor senzoriale, în exprimarea unor stări sufleteşti. Fiecare exprimare psihică se realizează prin acţiunea
unui grup de muşchi; în acelaşi timp un muşchi poate lua parte la mai multe asemenea exprimări .În funcţie de
repartiţia lor deosebim patru grupe de muşchi:
- muşchii din jurul orbitei;
- muşchii din jurul orificiului nazal;
- muşchii din jurul orificiului bucal;
- muşchii din jurul conductului auditiv extern
 Muşchiul orbicular al ochiului,: are un rol important în apărarea bulbului ocular şi în distribuirea şi drenarea lacrimilor este
alcătuit din trei părţi: palpebrală, orbitală şi lacrimală. Partea palpebrală, pars palpebralis, este cuprinsă în grosimea
pleoapelor, ale căror fascicule musculare se interţese în regiunea unghiului lateral al ochiului. Partea orbitală, pars orbitalis, este
aşezată pe aditus orbită, fasciculele musculare groase având originea pe circumferinţa orbitei. Partea lacrimală, pars lacrimalis,
reprezintă o parte desprinsă din porţiunea palpebrală, luând naştere de pe creasta lacrimală şi de pe peretele dorsal al sacului
lacrimal.

Muşchiul sprâncenos, ORIGINE de la arcul superciliar şi se inseră pe pielea sprâncenei respectiveAcţiune. Prin contracţia sa,
trage pielea infero-medial, formând cute verticale ce exprimă mânie, durere.

Muşchiul nazal,- are o porţiune transversală şi alta alară care merge pe cartilajul aripei nasului şi pe sept. Acţiune. Partea
transversală determină constricţia orificiului nazal, iar cea alară realizează dilatarea acestui orificiu.
Muşchiul depresor al septului nazalintră în componenţa părţii alare a muşchiului nazal şi se inseră pe partea cartilaginoasă a
septului nazal. Acţiune. Trage septul nazal în jos.

Muşchiul piramidal al nasului, m. procerus, este un muşchi subţire cu originea pe osul şi cartilajul nazal şi inserţia în pielea
frunţii. Acţiune. Contracţia lui determină formarea cutelor transversale la nivelul pielii rădăcinii nasului.

Muşchiul orbicular al gurii, m. orbicularis oris, este dispus în profunzimea buzelor, este format din două porţiuni: labială şi
marginală. Acţiune. Porţiunea labială închide orificiul bucal, iar când intervine şi porţiunea marginală are loc o închidere forţată a
acestuia. Acţiunea simultană a acestor două porţiuni intervine în: sugere, prehensiune, masticaţie, articularea vocalelor “O”, “U”
şi articularea consoanelor; intervine de asemenea în suflat, fluierat, Muşchiul ridicător al buzei superioare, are origine pe
marginea infraorbitală a maxilei şi se termină în tegumentul plicii naso-labiale. Acţiune. Ridică buza superioară şi contribuie la
formarea şanţului nazolabial.

Muşchiul depresor al buzei inferioare, , cu originea pe baza mandibulei şi inserţia în pielea şi mucoasa buzei inferioare.
Acţiune. Coboară buza inferioară, exprimând ironia.
Muşchiul ridicător al unghiului gurii, are originea în partea superioară a fosei canine şi se inseră în comisura labială. Acţiune.
Este ridicător al comisurii labiale şi buzei superioare, exprimând agresivitatea.
 Muşchiul depresor al unghiului gurii, , are originea pe faţa externă a bazei mandibulei; fasciculele
musculare converg către comisura labială. Acţiune. Coboară comisura labială, lungeşte şanţul nazolabial,
exprimând tristeţe, dispreţ, dezgust.
Muşchiul buccinator, este cel mai profund muşchi pielos, contribuie la formarea obrajilor, având originea pe
creasta buccinatorie a mandibulei, pe apofiza alveolară a maxilei, ce corespunde dinţilor molari, de unde fibrele
sale converg spre comisura labială, unde fibrele inferioare se încrucişează cu cele superioare şi trec în buze. La
nivelul celui de al doilea molar superior muşchiul este străbătut de canalul glandei parotide.
Între mm. buccinator şi maseter se găseşte o masă de grăsime, care formează corpul adipos al obrazului
(corpul Bichat). Acţiune. Apasă obrazul la dinţi, iar împreună cu orbicularul gurii, exercită presiuni asupra
alimentelor în timpul masticaţiei. Când cavitatea bucală este plină cu aer, el îl comprimă şi îl expulzează cu
forţa, astfel participând la fluierat şi cântatul cu instrumentele de suflat, de unde şi numele de “muşchi ai
trompetiştilor”.

Muşchiul mental, porneşte de la proeminenţele alveolare ale incisivilor şi caninilor, de unde coboară iradiind
în pielea gropiţei bărbiei. Prin contracţia sa participă la propulsarea buzei inferioare înainte.
Muşchiul zigomatic mic, pleacă de pe osul zigomatic, de unde fasciculele sale cu direcţie infero-medială se
întreţese în pielea colţului gurii şi a buzei superioare. Acţiune. Contribuie la ridicarea buzei superioare,
formarea şanţului nazolabial şi la exprimarea dispreţului.

Muşchiul zigomatic mare, are aceeaşi origine şi inserţie ca şi precedentul, contribuind prin contracţia sa la
provocarea râsului, dând feţei expresia veseliei. Împreună cu zigomaticul mic ridică buza superioară.
Muşchiul rizoriu, este un muşchi subţire inconstant, are originea în pielea obrazului şi fascia maseterică şi se
inseră la comisura labială. Acţiune. Este responsabil de gropiţa din obraji şi prin contracţia sa măreşte
diametrul transversal al fantei bucale, exprimând veselie, râs.
 Fasciile capului
Fascia temporală prezintă o lamelă fibroasă compactă, care, acoperind muşchiul
omonim, superior de arcul zigomatic, se separă în lamela superficială, ce se
fixează pe faţa externă a arcului, şi lamela
profundă – pe faţa lui internă. Între aceste lame se află un spaţiu umplut cu ţesut
adipos, vase şi nervi.
Fascia maseterică, acoperă muşchiul omonim şi se inseră superior pe arcul
zigomatic, inferior pe marginea mandibulei, iar anterior şi posterior pe ramurile
mandibulei.
Fascia parotidă este bine dezvoltată şi formează pentru glanda parotidă o
capsulă.
Fascia bucofaringiană, fascia bucopharyngea, acoperă muşchiul
buccinator şi continuă în peretele lateral al faringelui.
 Spațiile sau lojele osteo-faciale și
intermusculare ale capului.
●
Spaţiul interaponeurotic temporal, este delimitat de foiţa superficială şi profundă a fasciei
temporale şi periostul arcului zigomatic, în care se află ţesut adipos.
●
Spaţiul subaponeurotic temporal se află sub foiţa profundă a fasciei temporale, deci între ea şi
periostul oaselor craniului, fiind astfel un spaţiu osteofibros. În el se află muşchiul temporal, ţesut
adipos, vase şi nervi.
●

Spaţiul temporopterigoidian, spatium temporopterygoideum, localizat între muşchii pterigoidian

lateral şi cel temporal. Acest spaţiu are forma unei fisuri sagitale, care comunică cu regiunile
vecine: prin fisura orbitală inferioară comunică cu orbita, prin orificiul sfenopalatin cu cavitatea
nazală, iar prin canalul palatin mare - cu cavitatea bucală. Acest spaţiu conţine vase sangvine:
artera maxilară şi ramuri ale ei, multiple vene ce formează plexul venos pterigoidian.
●

Spaţiul interpterigoidian se află între muşchii pterigoidieni medial şi cel lateral, comunicând cu
spaţiile temporo-pterigoidian şi parafaringian. Prin acest spaţiu, în afară de artera maxilară şi
plexul venos pterigoidian, mai trece şi nervul mandibular (ramura a 3-a a nervului trigemen).
Conform traiectului vaselor şi nervilor, prin orificiile oval şi spinos, acest spaţiu comunică cu
cavitatea craniului
 Topografia gâtului
Gâtul, cervix, este împărţit în regiunea posterioară şi anterioară, regio
cervicalis anterior,frontieră între care serveşte marginea anterioară a
muşchiului trapez.
●
Regiunea anterioară a gâtului este împărţită de către muşchiul
sternocleidomastoidian în trei regiuni: regiunea sternocleidomastoidiană,
care corespunde proiecţiei acestui muşchi, şi două triunghiuri: cervical
lateral şi medial
●
Triunghiul cervical lateral, este delimitat anterior de muşchiul
sternocleidomastoidian, posterior de muşchiul trapez şi inferior de claviculă.
Prin intermediul omohioidului, care trece oblic de sus în jos şi înapoi, acest
triunghi se împarte în două triunghiuri: omotrapezoid şi omoclavicular.
Triunghiul omotrapezoid, este delimitat anterior de muşchiul
sternocleidomastoidian, posterior
– de muşchiul trapez şi inferior – de venterul inferior al muşchiului
omohioid.
Triunghiul omoclavicular, este delimitat inferior de claviculă, superior de
venterul inferior al
omohioidului şi anterior de marginea posterioară a muşchiului
sternocleidomastoidian
Mai profund, în regiunea inferioară a triunghiului lateral al gâtului, între
muşchii scaleni,
distingem spaţii triunghiulare prin care trec nervii şi vasele sangvine ale
membrului superior.
Spaţiul interscalen, ce se află între muşchii scaleni anterior şi mediu, iar
inferior delimitat de
coasta I; prin el trec artera subclavie şi plexul brahial.
Spaţiul antescalen delimitat anterior de mm. sternotiroidian şi
sternohioid, iar posterior de
muşchiul scalen anterior. Prin el trec vena subclavie şi nervul frenic
●
În limitele acestui triunghi, prin intermediul venterului superior al
omohioidului şi venterelor digastricului, se formează trei triunghiuri mici:
omotraheal, carotid şi submandibular.
●
Triunghiul omotraheal, este delimitat postero-inferior de muşchiul
sternocleidomastoidian, postero-superior – de venterul superior al
omohioidului, anterior – de trahee.
●
Triunghiul carotid, este delimitat posterior de muşchiul
sternocleidomastoidian, antero-inferior de venterul superior al muşchiului
omohioid, antero-superior de venterul posterior al muşchiului digastric.
●
Triunghiul submandibular, este delimitat inferior de venterele muşchiului
digastric, superior de marginea mandibulei. În acest triunghi se află glanda
salivară submandibulară. În limitele triunghiului submandibular se
conturează triunghiul lingval sau triunghiul Pirogov. Este delimitat anterior
de marginea posterioară a milohioidului, posterior de venterul posterior al
muşchiului digastric şi superior de nervul hipoglos. Prin el trece artera
linguală.