COMITETUL JUDEŢEAN DE CULTURA ŞI EDUCAŢIE SOCIALIST A

CARAŞ-SEVERIN

MUZEUL JUDEŢEAN DE ETNOGRAFIE ŞI ISTORIE LOCALA

CARANSEBEŞ

TIBISCUM
(STUDII
ŞI

COMUNICĂRI
DE
ETNOGRAFIE-
ISTORIE)
VI

CARANSEBEŞ
JQ86
 COMITETUL DE REDACŢIE

PETRU BONA - Reda~tor responsabil

NICOLETA GUMA - Secretar de redacţie
CARMEN CORNELIA GRAMADA

STUDII ŞI COMUNICARI DE STUDII ŞI COMUNICARI [)!:;

ETNOGRAFIE-ISTORIE
Orice :orespondenţă se va adresa:
Muzeul judeţean de etnografie şi is-
torie lo:ală Caransebeş, str. Bistrei
nr. 2. Tel. 1 21 93.
ETNOGRAFIE-ISTORIE
Toute ::orrespo;-idan:e Sl'ra envoyee
a l'adresse: Muzeul jurt!'ţean de etno-
grafic şi istorie localf1 Caran~l'beş
(România) str. Bistrei nr. :!
 CUPRINS

SOMMAIRE - CONTENTS INHALT

ETNOGRAFIE - FOLCLOR

NICOLAE DU NARE, Aşezări omeneşti din spaţiul românesc. Consideraţii diacro•ice şi

tipologice 7
Etablissments dans l'espace roumain. Consid&ations diachronique et
typologique 21
LIDIA GAGA, Interferenţe Intre zona et11ografică AlmiJj şi zonele etnografice limitrofe 23
Interf&ences entre la zone ethnographique Almăj et Ies zones ethno-
graphiques limitrophes . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 29
NICOLAE DUNARE, L'etevage des pays carpatiques dans une perspective integraliste
et europeenne (terminologie) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 31
Păstoritul în ţările carpatice în perspectivă integralistă şi europeană
(terminologie) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 42
VIOREi, POPESCU, Scurt istoric al practiciJrii agriculturii fnspaţiul carpato-danubiano-
pontic c11 referiri la zona Caraş-Severin. . . . . . . . . . . . . . . . 43
Bref expose de la pratique de l'agriculture en l'espace carpatho-danubien-
pontique avec des references sur la' zone du district Caraş-Severin . . . 51
MIRCEA TABA::-.r, Hidrotehnica tradiţională din judeţul Caraş-Severin. Co11sideraţii
preliminare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 53
L'hydrotechnique traditionelle du departement de Caraş-Severin, Conside-
rations preliminaires . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 65
NICOLETA GUMĂ, Cîteva aspecte privind locul şi rolul ştergarului în cadrul ţesăturilor de
interior din judeţul Caraş-Severin . . . . . . . . . . . . . . . . . . 67
Quelques aspects relatif a la place ct a la raison du essule-main („Ster-
garul") dans le cadre des tissages d'interieur du district Caraş-Severin 71
PETRU BONA, Bocşeritul pe culoarul Timiş-Cerna . . . . . . . . . . . . . . . . 73
La charbonnerie dans le conloir Timiş-Cerna . . . . . . . . . . . . . 78
NICOLAE CRISTESCU, Obiceiuri de primăvară şi vară din zona de munte a Banat1tlu.i 79
Frilhlings- und Sommerbrăuche au.~ dem Banater Bergland . . . . . . 89

MARJA CIU8TESCU, Despre structura, semnificaţiile şi originea unui obicei străvechi:

Mătcălăul. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 91
Uher die Besclrnffenheit, Bedeutung und Ursprung eines Brauches:
„:>Iătcălăul" . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 95
CARME::-< COR~EI.,IA GRIMAUA, Obiceiurile din ciclul vieţii în zona Naidăş - Spe-
cificitate şi evolaţie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 97
L~~ coutum~ du cycle de la vie dans la zone Naidăş - Specificite et
evolntion . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 107
HANS KLECN, Fruhlingsbriiuche der Deutscl1băhmen aus dem Banater Bergland . . 109
Obiceiuri de primăvară la. pemii germani din wna de munte a Banatului 115
DUMITRU JOMPA~. Domr1o>ic Slifoci·mi, cimpoierul - păpuşar din Cornişor ( Ba11al) 117
Domnosie 8ti'Lnchni, cler P11ppendudelsackspieler von Cornişor (Banat) i40
NCCOT,AE MCHĂII,ESCU, Lufă louiţă - „Barb11 Lăutaru" al Banalului 143
I,uţă Ioviţă - „ Barbu Lăutaru" du Banat . . . . . . . . . 158
4

ARHEOLOGIE - ISTORIE

I HADRIAN DAICOVICIU I. Contribuţia lui Constantin Daicoviciu la cunoaşterea istoriei

şi a civilizaţiei dacilor . . . . . . . . . . . . . . 159
La contribution de C. Daicoviciu sur la connaissance de I'histoire et de
la civilisation de daces . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 166

CONSTANTIN POP, Profesorul Constantin Daicoviciu şi istoria traiană a Daciei . . '169

Professeur Constantin Daicoviciu et l'histoire de la Dacie trajane 172
PETRU ROGOZEA, Peşteri din judeţul Caraş-Severin - cercetdri arheologice (I I I) l 73
HOhlen aus den Kreis Caraş-Severin - Archăologische Untersuchungen
(III) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . I.98

ZOIA KALMAR - ADRIANA OPRINESCU, Descoperiri Baden-Coţofeni fn Banat 199

Baden-Coţofeni Entdeckungen im Banat . . . . . . . . . . . . . 209

MARIUS SORIN PETRESCU, Descoperirile din epoca bronzultli de la Ictar Budinţ

(com. Topolovăţul Mare, jud. Timiş) . . . . . . . . . . . . . 211
Funde aus der Bronzezeit bei Ictar Budinţ (Gemeinde Topolovăţul Mare,
Kreis Timiş) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 217
DANA BĂLĂNESCU - PETRU ROGOZEA, Monede romane din colecţia Muzeului
Judeţean de Etnografie şi Istorie Localii Caransebeş 219
Roman coins from Caransebeş museum 225

RADU ARDEVAN, Gemă romană de la Gherla . 227

A roman gem from Gherla. . . . . . 231
CRISTIAN D. STOICULESCU, Un rezumat de informare asupra valorii documentare
a Columnei Traiane sub raport forestier . . . . . . . . . . . . . . 233
An information summary on Trajan's Column documentary value from a
forestry viewpoint . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 239

DOINA BENEA, Mărturii ar/teologice de la Tibiscum din secolele III~IV . . . . . 241

Archiiologische Zeugnisse aus Tibiscum aus den III-IV Jhr. . . . . 257
ADRIAN BEJAN, Contribuţii la cunoaşterea culturii materiale din sud-vestul României
în sec. VIII-X. Aşezarea de la Remetea 11!/are „Gomila lui Pituţ" . . . 259'
Contribution a la connaissance de la culture materiale du sud-ouest de
la Roumaine entre Ies VIII-e-X-e siecles. L'agglomeration de Remetea
Mare „Gomila lui Pituţ" . . . . . . . . . . . . . . . . . 269·

IOAN HAŢEGAN, Cnezii bănăţeni şi lupta antiotomană în primele decenii ale i:cacului
al X V-lea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 271
Les „knez" du Banat et la lutte aniiottomane dans Ies premiers dece-
nies du XV-e siecle . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 274-
THEODOR N. TRÂPCEA, Co11tribuţii inedite privind lupta antiotcmană în Banat
1594-1597 . . ..... 275
Contributions inedites relatif a la Iutte antiottomane en I3anat 1594--
1597 . . . . . . . . . . . . . . 278
VIRGINIA ARDELEAN, Personalităţi din Caratzsrbcş, contemporane cu Mihai Viteazul 279
Personlichkeiten aus Caransebeş, Zeitgehi:irig mit Mihai Viteazul 282
PETRU BONA, Un precursor al grănicerilor români bănăţeni - Petru Vancea 1703-
1776 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 283
Un precurseur des garde-frontieres roumaines banatiens - Petru Vancea
(1703- li76) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 286
 5

VIOREL POPESCU, Lupta maselor populare din Caraş-Severin împotriva exploatării,

pentru libertăţi democratice revendic4ri politice şi economice (1900-1917) . 287
Der Kampf der Volksmassen im Kreis Caraş-Severin gegen die Ausbeutung,
fiir Demokratische Preiheten, Politische und Okonomische Rechte (1900-
191i) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 296
CONSTANTJ;'IJ' BRĂTESCU, Aspecte ale vieţii economice din oraşul Caransebeş între
anii 1921-1928 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 297
Aspekte des Wirtschaftlichen Lebens der Stadt Karansebesch in den Jahren
1921-1928 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 300
LILIANA ROŞIU, Intervenţii în arhitectura centrului istoric din Timişoara în a doua
jumătate a secolului al X I X-lea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 303
Interventions dans l'architecture du centre historique de Timişoara dans
la deuxieme moitiee du XIX-eme siecle . . . . . . . . . 313
ELENA BORUGĂ, Din corespondenţa lui Traian Vuia cu Caius Brediceanu . . . . . :ns
De la correspondances de Traian Vuia avec Caius Brediceanu . . . . . 323
J.lVIU GROZA, Participarea regimentului 96 infanterie din Caransebeş la revoluţia de
eliberare socială şi naţională, antifascistă şi antiimperialistă . . . . . . 325
La participation du regiment 96 infanterie de Caransebeş a la revolution
liberation sociale et nationale, antifasciste et antiimperialiste . . . . . 329

VARIA

PETRU BONA, NICOLETA GUMĂ, VIOREL POPESCU, Considerente privind orga-

nizarea expoziţiei de bază a Muzeului de etnografie a jude/ului Caraş-Severin 333
VIOREL POPESCU, Două construcţii ţărăneşti din comuna 1\rfarga (judeţul Caraş-Severin) 341
Two peasant buildings of the village 1\Iarga (The district Caraş-Severin) 349
• • * Noi descoperiri arheologice din judeţul Caraş-Severin (III) . . . . . . . 351
Neue archăologische Funde aus dem Kreis Karasch-Severin (III) 353
IOANA BOGDAN, Program pentru o cercetare sistematică a reţelei rutiere a Daciei
Romane . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . • • . . . . . . :{55
Program pour une recherches systematique ou reseau routier en Dacia Ro-
mană . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . • . 359
PETRU BONA, ivfenţiuni despre Caransebeş şi personalităţile sale culturale tn lucrlJri
latine şi franceze din sec. XVI-XVIII (I) . . . . . 361
IOAN OPRIŞ, Alexandru Lapedatu (1876-1950) şi conl11mporanii sdi . . 365
Alexandru Lapedatu (1876-1950) et ses contemporains. . . 411
LENUŢA MIRAT, Restaurarea unor urcioare romane dl'scoperite la Tibiscum 413
Die Restauration einiger Romischen Kriige entdeckt bei Tibiscum 418
GEORGETA TRÂNCA, Analiza materialului faunistic provenit din aşezarea feudală
timpurie de ea 1Vfoldova Veche „Rit" (judeţul Caraş-Severin) . . . • . . . 419
L'analyse du materiei faunistique provenant de l'Hablissment du com-
mencement du moyen-age de Moldova Veche „ Rit" (dep. Caraş-Severin) 427
RECENZII 429
NICOJ,ETA GUMĂ, Elena Secoşan - Paul Petrescu, Portul popular a,, sărbătoare din
România . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 429
NICOLETA GUMĂ, Violeta Hlaj - Elena Grigorescu, Zona etnografică Făget . 430
PETRU BONA,* • *, Izvoarele Răscoalei lui Horea . . . . . . . . . 433
PETRU BONA, * * * România şi marea victorie. 23 August-12 JV!ai 1945 434
PRESCURTĂRI BIBLIOGRAFICE 436
ABREVIATIONS BIBLIOGRAPHIQUES . 436
 ETNOGRAFIE
FOLCLOR
AŞEZARI OMENEŞTI DIN SPAŢIUL ROMANESC
CONSIDERAŢII DIACRONICE ŞI TIPOLOGICE

Aşezarea omenească constituie unitatea etnoculturală şi ctnodemo-

grafică cea mai mică din punct de vedere teritorial, formată din vatră
(satul în sens restrîns) cu locuinţele şi gospodăriile permanente. Aşeza­
J"ea, moşia şi populaţia sînt componentele fundamentale ak complexului
J'Ural numit sat 1 •
Bogăţia şi varietatea armonioasă a amfiteatrului carpato-danubian-
pontic, ocupaţiile exercitate pentru apropierea acestor bogăţii au consti-
tuit temeiuri propice pentru apariţia şi dezvoltarea aşezărilor din palco-
litir· şi pînă astăzi. Acestea s-au constituit de-a lungul Dunării şi afluenţi­
lor, în Oltenia, Cîmpia Română, ţinuturile dobrogene, moldoveneşti, in-
tracarpatice, pe şesurile Someşului, Crişurilor şi Mureşului sau în Banat,
ocrotite de rîuri, lacuri, bălţi şi prin dese perdele forestiere.
In paleolitic, iniţial aşezările omeneşti rudimentare şi-au aflat loc în
adăposturile naturale, iar treptat pe reliefurile mai înalte, pc promoto-
riile şi marginile podişurilor sau podurile platformelor de eroziune. Din
numeroasele urme de aşezări paleolitice, mai reprezentative au fost cele
din Munţii Apuseni, ai Orăştiei şi ai Haţegului, de pe versantele intra-
rarpatice (Peştera Climente din zona Cazanelor Dunării, Româneşti-To­
meşti din raza Băilor Herculane, Peştera Luncaviţei din Caraş-Severin,
complexele de peşteri de pe Valea Vîrghişului - Harghita etc.) şi sub-
carpatice (din Loviştea, Neamţ, Văile superioare ale Bahluiului şi Jijiei,
Podişul Sucevei, etc.), peşterile de pe cursurile superioare ale Crişurilor
sau cele dobrogene din părţile Medgidiei şi Cemavodei, de la Tîrguşor,
Gura Dobrogei, ca şi teritoriul ilfovean în paleolitkul superior2 .
în neolitic, aşezările omeneşti devin mult mai numeroase. Incă din
neoliticul timpuriu (cultura Criş) se atestă arheologic urme de aşezări la
Bucureşti, precum şi la Giurgiu, Olteniţa, Spanţov etc. Dealtfel, majo-
ritatea ~ezărilor paleolitice au fost continuate şi extinse, ca în zonele
Caraş-Severin, Timiş, Ţara Crişurilor, Munţii Apuseni, Ţara Haţegului

1 V. Mihăiles:u, V. Tufes:u, C. Herbst, I. Conea, I. Băcănaru, C. RusL·nes:·u,

D. Bugă (red.), Lucrările Simpozionu.lui de geografia satului, Bucun·~ti, 1969; N.
Dunăre (red.), Ţara Birsci, Bucureşti, 1974, II, p. 7-70.
2 • • • Istoria României, Bucureşti, 1960, I; L. Mărghitan, Banatul în lumina
arheologiei, Timişoara, 1979, I, p. 13-34; N. Zaharia, M. Petrescu-Dîmboviţa, Em.
Zaharia, Aşezări din .'Yfoldova. De la paleoliti::- pînă în secolul al XVJJJ-lea, Bu:u-
reşti, 1970, p. 21-25, 1957.
 NICOLAE DUNĂRE
8

şi a Bîrsei, pe aproape întreg teritoriul Moldovei, în Dobrogea etc. ln

Munţii Banatului, peste nivelul de locuire aparţinînd culturii Tisa s-au
suprapus aşezări de tip Coţofeni. Alte urme de aşezări au fost descoperite
în Munţii Apuseni, Ţara Loviştei, a Haţegului şi a Bîrsei, în părţile
Sibiului şi Braşovului, în Obcinele Bucovinei, Maramureş, Valea Gur-
ghiului, zona Neamţ. Cele de tip Hamangia (Baia-Tulcea) se menţin
pe întreaga durată a neoliticului. ln cursul aceloraşi secole, numeroase
aşezări de pe plaiurile ilfovene, valea şi iezerul Mostiştei, de pe lingă
Dunăre\ Argeş, Dfinboviţa, sau lacul Boian-Grădiştea, Ulmilor-Ialomiţa,
zona Brăila, cele din Obctnele Bucoviinei etc„ au aflat modalităţi de dăi­
nuire de-a lungul tuturor etapelor neolitice documentate în Banat, sudul
Olteniei şi al Munteniei, în estul Moldovei, centrul Transiilvaniei etc. 3 .
Amplasarea, forma, structura şi caracterul antropogeografie al aşe­
zărilor neolitice evidenţiază unele diferenţieri în timp, determinate de
raportul specific dintre comunităţile omeneşti, încă de dimensiuni extrem
de reduse, şi mediul geografic. In neoliticul timpuriu pentru amplasarea
aşezărilor se alegeau pe marginile teraselor înalte, ocolind lundle, spre
a Pvita pericolul de inundaţie şi frecventa schimbare a cursurilor de apă.
Apoi, au fost situate terase:e inferioare, iar în final pe grindurile
sau pe ostroavele lacurilor care le asigurau o apărare naturală. Ca formă,
aşezările de pe terasele inferioare sau de pe movile (gorgane) c>rau
adunate, iar cele de pe grinduri ori din preajma unui l"ÎU en:u alungite
(3-4 km). Aproape în toate cazurile, îndeosebi aşezările gorgane (tell-
uri) din epoca precedentă. Totuşi, acum au fost ocupate de predilecţie
te:·asele inferioare din preajma şesurilor largi ori de pe malurHe apelor.
Ca formă, predomină aşezările adunate, în raport cu cele alungite, dar
tot de dimensiuni reduse. Unele complexe de locuire mai păstrează
structura tipului de aşezări deschise (sălaşe), dar cele mai multe au, fie
aspectul unor „cetăţui" naturale cu maiigini Tîpoase pe trei laturi (Mol-
dova) ori înconjurate de terenuri mlăştinoase (Banat), fie cel al unor
aşezări fortificate prin şanţuri de apărare, valuri de pămînt etc. Un
aport remarcabil de continuitate dobrogeană revine aşezărilor maritime
şi dunărene, întemeiate, la capătul acestei epoci de colonişti, greci (His-
tria, Tomis, Callatis, Axiopolis, Dionysopolis, Bizooe-Cavarna, antrepozi-
tele de la Hîrşova şi Barboşi), iar în prima epocă a fierului de către celţi
(Arrubium şi Noviodunum). Oraşe cu funcţii de cetate şi comerciale,
acestea s-au aflat în relaţii reciproce cu aşezările geto-dacice şi cu condu-
<iitorii Ior5.
Corespunzător cu prima epocă a fierului se înregistrează numeroase
noi aşezări, mai cu seamă în zonele metalifere (veritabile verigi de sur-
3 N. Zaharia, M. Petrescu-Dîmboviţa, Em. Zaharia, op. cit„ p. 26-29; I..:.
J\.J;J;ghitan, op. cit., I, p. 36-66.
' N. Zaharia, M. Petrescu-Dimboviţa, Em. Zaharia, op. cit., p. 29-38, 158; E.
Comşa, Date cu pririre la evoluţia culturilor neolitice de pe teritoriu./. judeţului
Ilfov, în „Ilfov - File de istorie", Bucureşti, 1978, I, p. 9-16; Silvia Marinescu-
Bîlcu, Cultura Precucuteni pe teritoriul României, Bucureşti, 1974, p. 17-24.
5 N. Zaharia, M. Petrescu-Dimboviţa, Em. Zaharia, op. cit., p. 37-45, 159; A.
UlanJ.ci, Date noi privind epoca bronzului în lumina săpăturilor arheologice de la
Grădiştea, judeţul Ilfov, în „Ilfov - File de istorie", 1978, I, p. 81-83; L. Mărghi­
tan, op. cit., I, p. 73-123.
 AŞEZĂRI OMENEŞTI DIN SPAnUL ROMANESC 9

cesiuni antropogeografice) din Banat, Hunedoara, Munţii Apuseni, '}){' Cri-

şurile Negru şi Repede,, Valea Someşului Mare, Oaş, precum .şi. în cu-
prinsul Moldovei (podişurile Sucevei şi Moldovei centrale, valea inferi-
oară a Bistriţei, văile Jijiei, Bahluiului, Siretului, Prutului, zona Sub-
carpaţilor, depresiunea Huşi), pe valea Subcarpaţilor, depresiunea Huşi,
pe valea Mostiştei, Giurrgiu, în vecinătatea litoralului, pe podiş sau pc
malul dobrogean al Dunării etc. Pentru amplasarea aşezărilor s-au folosit
a('eleaşi forme de relief, prielnice pentru exercitarea păstoritului şi agri-
culturii primitive. Concomitent cu înmulţirea aşezărilor, predomină cele
întărite artificial, deoarece din nevoi agro-pastorale se aflau la distanţe
apreciabile una faţă de alta (cca 50 km), cuprindeau mai multe gos-
podării (peste 20) şi erau expuse atacurillor .. In a doua epocă a fierului,
pe o străveche bază locală se constituie La Tene-ul dacic. Acum, daco-
geţii „sînt pretutindeni şi prin excelenţă sedentari" (V. Pârvan). O
serie întreagă de aşezări din cuprinsul spaţiului carpato-danubian-pontic-
comunicau între ele prin drumuri care se conjugau cu cel de circulaţie
transcontinentală aflat între stepa şi pădurea munteană, străjuit de aşe­
zările getice de la Piscul Grăsanilor - Ialomiţa, Tinosul şi Năc>ni - Pra-
hova etc. Grupări compacte de aşezări dacice, constituite din obşti săteşti
agro-pastorale, ocrotite de cetăţi piemontane şi montane, se înregistrează
în Munţii Orăştiei, Ţara Haţegului şi a Oltului, pe teritoriul actual al
multor localităţi, din Cîmpia Oradiei, pc valea Mostiştei (care număra
44 de aşezări dacice), Ilfov (numai în partea lui răsăriteană existînd 33),
zondC' Giurgiu şi Bărăgan, în Dobrogea. La Gîrliciu (Cius), Daeni, Hîr-
~ova, Ghindăreşti, Gîrliţa, ca şi la Cernavodă, Rasova, Babadag sau în
Balta Borcei, aceleaşi aşezări au îmbrăţişat ambele epoci ale fierului.
Cînd aşezădle erau apărate prin însăşi poziţi·a lor naturală (ape 7i imen-
sele păduri înconjurătoare), chiar dacă se aflau pe terasele joase, nu sim-
ţeau nevoia unor fortificaţii cu funcţii de apărare colectivă. Pentru
considerente de ordin strategic, administrativ şi economic, au fost foarte
frecvente' aşl·zările dacice care dispuneau de o fortificare deosebită (din
piatră şi buşteni la munte, de pămînt C'U palisade la şes): în Munţii
Orăştici (Costeşti, Blidaru, Luncani, Grădiştea Muncelului, Piatra Roşie,
etc.), Carpa(ii Nordici (Belavar, Ieud, Cuhea, Apşa, Onceşti, Bîrsana etc.),
Carpaţii Orir•nt.ali (Bîtrn Doamnei - Petrodava, Zetea - Ciuc, Breţcu -
Covasna), Carpaţii Meridionali (Scheii Braşovului, Cumidava, Sacidava,
Tilişca, Izvo.ar·ele Sadului, Albeştii de Muscel, Cetăţeni - Argeş, Bănia -
Alanăj etc.). In ceea ce priveşte amplasarea, aşezările din zonele intracar-
patice şi subcarpatice ocupau într-o mai mare măsură reliefuri înalte, pe
muscele, iar în cîmpie, mai adesea la mică altitudine, de-a lungul rîuri-
lor. Dar, preocuparea pentru funcţia de apărare a formelor de relief se
constată şi în zonele joase din sudul Olteniei, Munteniei, ca şi în părţile
moldoveneş.ti răsăritene. De exemplu, într-o zonă densă de aşezări dacice
(44), ca valea Mostiştei, unele au, fost situate pe boturi de deal, neforti-
ficate (ca la Piscul Coconi, Piscul Făurei, Codreni, Polceşti), altele pe
terase înalte (Mănăstirea, Săruleşti, Lunca), iar cele mai multe Ja con-
fluenţa unor văi, pe terase joase, pe grinduri sa'l.lj ostroave. Ca formă,
toate aşezările dacice întărite şi o bună parte din cele deschise erau
adunate, cu locuinţe patrulatere, în genere de suprafaţă, ori bordeie
 NICOLAE DUNĂRE
10

semi-îngropate: din bîme, în vecinătatea pădw·ilor, sau din nuiele lipite

cu lut (Ovidiu: casae). Nu arareori, gospodăriile cu locuinţele :;;i gropile
de buca~ se întindt-au pe suprafeţe mari (pînă Ja 1 ha). Cu Pxcepţia
faptului că beneficiau dP ocrotirea pădurii ori a unor ape (1<1c, braţ de·
rîu. baltă) la şes a~zările dacice au fost în general deschise. Acestea
au a·.·ut un caracter agro-pastoral (Columella considera pe daci, printre
popoarele „experte în lucrarea pămîntului"). ln schimb cele subcarpatice
ori intracarpatice manifestau o pondere pastoral-agricolă. Majoritatea
populaţiei daco-gete locuia în aşezări rurale constituite din mici obşti
săteşti stabile, care foloseau în comun pămîntul, păşunile, fîneţele, pădu­
rile şi munţii. Iniţial răspunzînd mai cu seamă unor funcţii de apărare,
politice şi religioase, curînd multe cetăţi dacice s-au întregit cu locuiri
civile în serviciul lor, dezvoltîndu-şi atribute comerciale, meşteşugăreşti
etc'., proprii aşezărilor cu caracter orăşenesc. Printre acestea se numără
în primul rînd cetăţile-reşedinţe: Sarrnizegetusa, Porolissum, Napoca,
Apulum, Potaissa, Cumidava, Petrodava, Piroboridava (la confluenţa Tro-
tuşului cu Siretul), Carsidava (Carsium), Capidava (pe DlllTlă1X'), Miridava
(la Gura Ialomiţei), Argedava, Sucidava (la gura Oltului), Germisara
(Geoagiu), Ziridava (zona Arad), Buridava (una din .cele mai mari aşezări
dacice din sudul Carpaţilor, pe vatra oraşului Ocnele Mari de Lingă Rîm-
nicu Vîlcea), emporiul trans-ciscarpatic Cetăţeni - Argeş situat Ia adă­
postul natural al întinsului -Janţ al Munţilor Făgăraşului etc. Aşezările
de acest tip, mult mai populate decît Satele, erau în toate cazurile de
formă adunată, cu o strur:tură mai compactă, dobîndind foarte adesea un
sanctuar în centru (ca Ia Sarmizegetusa, Costeşti, Blidaru, Feţele Albe,
Piatra Roşie, Piatra Cnaivii - Alba, Bîtca Doamnei - Neamţ etc.). Cu
ntît mai mult în cazul aşezărilor-cetăţi-reşedinţe, dacii .practiJCau modali-
tăţi multiple de fortificare, îmbinate cu formele de relief înconjurătoare:
în zonele de mică altitudine, valuri de pămînt, palisade de lemn, )ci.nţi.!ri,
iar în cele carpatice, fortificaţii de proporţii impunătoare, cu zidur: pu-
ternice din blocuri mari de piatră, asamblate şi întărite cu bîrne <lf'
lemn, continuate în exterior cu platforme de observare succesivă (castele-
locuinţe, turnuri-locuinţe), precum şi aşezări gospodăreşti civile menite
totodată să apere trecerea către cetatea din fundul văii 6 .
Aşezările în epoca daco-ronwnă au cunoscut anumite dife:f'nţieri
regionale în ceea ce priveşte modalităţile de dăimtire şi de;:\·oltarc. 1n
funcţie de aflarea sub ori în afara ocupaţiei romane, de început.ul şi
durata acesteia. Pe lingă aşezările pontice greceşti, prezenţa romană în
Dobrogea încă din sec. I î.e.n. (şi pînă în s.ec. VIII e.n.) a contribuit la
continuarea şi consolidarea aşezărilor omeneşti în Dacia Pontică. Cortul

6 V. Pârvan, Getica, o preistorie a Daciei, Bucureşti, 1926, p. 17:1-175, 401-

473, 658-662; Istoria României, Bucureşti, 1960, I; R. Vulpe, Aşezări getice din
Muntenia, Bucureşti, 1966; C. Daicoviciu, Al. Ferenczi, Aşezările dacice din Munţti
Orăştiei, Bucureşti, 1951; Gh. 13i:::hir, Aşezări dacice din Ţara Oltului, Sibiu, Hl70;
D. M. Pippidi, D. Berdu, Geţi şt greci la Dunărea de Jos din cele mai vechi
timpuri pină la cucerirea ~nmanil, Bu:::ureşti, 1965, L, p. 11-13; H. Daicovi::iu,
Dada de la Burebista la cucerirea romană, Cluj-Napoca, 1972; L. Mărghitnn.
op. :cit„ I. p. 12:'.-136; D. Şerbănescu, G. Trofiani, Aşezări g!'to-:lur·h~ pc Valea
Mnstiştei, în „lalomiţa", Slobozia, 1977, I, p. 61-58.
 AŞEZĂRI OMENEŞTI DIN SPAŢIUL ROMANESC
11

nord-vestic al Dunării de Jos, care cuprindea retatea romană Dinogeţia,

a conferit un puternic adăpost natural, împreună cu Balta Brăilei, Munţii
Măcinului, dealurile Niculiţelului şi pădurile de pe latura nord-estică.
O funcţie similară a revenit nord-estului dobrogean, cu oraşul Aegyssus
(Tulcea), Lycostomo (Kilia Vechia), Delta cu cele trei guri ale Dunării
pînă la Marea Neagră, Salina (Sulina}, iar în continuare prin com-
plexul lagunar Razelm la Capul Dolojman (Argamum} de lîngă Ju-
rilovca. Acestor scuturi li s-au alăturat: fosta aşezare grecească de
peste fluviu, de la Barboşi, devenită castru roman, adăpost al flotei
romane de pe Dunăre, castrele cu funcţii similare Carsium (Hîrşova} şi
Cius (Gîrlidu), dintre bălţile Brăilei şi Ialomiţei, aşezarea-garnizoană ro-
mană de la Troesmis (Turcoaia-Iglişa) etc. Reflectînd importanţa strate-
gică, politică şi economică a liniei dunărene de apărare, încă din sec.
III e.n. oraşele Troesmis şi Durostorurn (Dirstor) devin municipium, pri-
mesc înalte instituţii civile şi importante funcţii regionale religioase, în-
corporează canabae-le situate în preajma cetăţii, vaste cartiere formate
din familiile soldaţilor, cetăţeni şi veterani, sporite prin importantul aflux
de populaţie indigenă. Paralel cu sistemul defensiv roman de pe malul
dobrngean, în faţa cetăţii Carsium a fost construit un „cap de pod" la
gura Ialomiţei, pentru cetatea daco-romană Miridava (Cetatea de Floci),
consolidînd funcţiile comerciale şi militare ale vechiului vad dintre ţinu­
turile de o parte şi de alta a Dunării de Jos. Tot în Dobrogea au luat
naştere o seamă de aşezări rurale: Vicus Verobrittiani, Vicus Carporum
etc. lingă Hîrşova Vicus Cassiani, Quintionis, Celeris şi Secundini lîngă
Histria; Vicus Novus (Enisala), Vicus Clementinensis (Caramurat), Vicus
Narcissiani (în teritoriul oraşului Tomis), Vicus Amlaidina (la vest de
lacul Techirghiol) etc. Ca pe întreg limes-ul dunărean, în Dobrogea s-a
desfăşurat o simbioză latino-autohtonă consolidaiă continuu prin extin-
derea centrelor civile romane (canabae), a aşezărilor civile indigene (ge-
tice) din preajmă, şi a multor nuclee de locuiri economice pentru exploa-
tarea resurselor locale 7 .
In zonele populate de dadi liberi aşezările n~au depăşit nivelul de
sat sau de tîrg: ca în sudul Cîmpiei Române (Brngadiru - Zimnicea, în
Moldova (peste 50 de locuiri) la nord de zona română Barboşi - Galaţi,
în Maramure~, Oaş, ca şi multe din aşezările miniere din Munţii Apuseni
lăsate pe seama dacilor, dar pendinte de centrele Ampelum, Abruttus şi
Albumus Major. Cu excepţia aşezărilor miniere ~i a celor din zonele
colinare-montane, majoritatea satelor dacice erau amplasate pe terasele
;nfrrfoarc alP rîurilor şi şesurilor 8 .
In Dacia romană, începînd cu Banatul şi Oltenia (anexate la imperiu
încă din 102 e.n.), a existat o reţea deasă de aşezări rurale (vicus, villa

7 R. Vulpe, J. Barnea, Romanii la Dunărea de Jos, Bu:ureşti, 1968; C. C. Giu-

res:u, Formarea poporului român, Craiova, 1973, p. 25-53;

8 N. Zaharia, M. Petres:u-Dîrnboviţa, Ern. Zaharia, op. cit., p. 54-61, 74-85;
P. I. Panait, Vechimea aşezărilor săteşti de pe braţul Borcea, în „Pontica", Con-
stanţa, 1971, IV, p. 379-384; Gh. Bi:hir, Dacii liberi din zona extracarpatică a
României, în secolele II-IV e.n., în „Muzeul naţional", Bu:ureşti, 1974, I, p. 23-
30; idem, Autohtoni şi migratori în secolele II-III e.n., in judeţul Ilfov, în „Ilfov
- File de istorie", 1978, I, p. 93-97.
 NICOLAE DUNĂRE
12

rustica) în zonele de cîmpie şi pe văile cursurilor de apă, locuite de colo-

nişti romani şi de daci. In schimb, zonele colinare subcarpatice erau
populate aproape numai de autohtoni romanizaţi. Pe vatra multora din-
tre acestea s-au dezvoltat aşezări cu iun început de viaţă meşteşugărească
urbană, tîrguri (civitas), situate în puncte ec.onomice-strategice, locuite
de cetăţeni romani (cives) şi de daci localnici (incolae), ca Tibiscum, Dier-
na, Gornea (Banat), Germisara (Geoagiu) şi Micia (Veţel - Hunedoara),
Aquae şi Răcari (Dolj), Buridava (Vîlcea), Bumbeşti (Gorj), Slăveni (Olt).
Vicus Samum (pe Someşul Mare), Caput Stenarum (Boiţa - Sibiu), Al-
burnus Major, Ampelum şi Abruttus (Alba) etc., adunate ca formă şi în-
grămădite ca structură. Pe fundalul altora au înflorit oraşe (municipium
sau colonia), aşezări de formă patruLateră adnnată, intra muros, încon-
jurate cu fortificaţii şi castre, cu gospodăriile axate pe două artere stra-
dale principale. In jurul oraşului, loouit de intramurani, se afla un teri-
toriu rur:al propriu, de formă poligonală, populat de săteni, cu drepturi
mai mici <lecit cei din vatra oraşului. Treptat au dobîndit un asemenea
statut: Ulpia Traiana (Sarmizegetusa), Napoca, Apulum, Potaissa, Poro-
lissum din Transilvania, Dierna şi Tibiscum din Banat, Drobeta (Turnu
Severin), Sucidava (Celei) şi Romula (Malva) din Oltenia 9 •
1n epoca cc a Ut'lnat, sfîrşitul sec. III - sec. XI, se desfăşoară mai
multe procese social economice şi etnoculturale, cu importante răsfrîngeri
în domeniul aşezărilor omeneşti: desăvîrşirea romanizării în regiunile
care nu aparţinuseră Daciei romane; revenirea centrelor urbane la modul
d(' viaţă rurală sau de tîrg; conservarea unor multiple relaţii ru imperiul
mman (care s-a retras mai mult din Banat şi Oltenia), apoi cu cel ro-
mano-bizantin (sudul Munteniei, inclusiv zona Ilfov; iar în Dobrogc.i
stăpînirea acestuia durînd pînă în sec. VIII), etnogeneza poporului român,
simbioza cu popoarele migratoare (goţi, sarmaţi, pecenegi, cumani, slavi),
continuarea şi consolidarea modului de viaţă obştesc, constituirea cneza-
telor şi voievodatelor de sate, de văi şi de „ţară" (acestea din urmă în
Crişana, Banat, pe Someş, în zonele-vetre intracarpatice, pericarpatice
etc.). Tot cursul sec. IV-X se caracterizează prin existenţa a zeci de aşe­
zări în Banat (grupate pe malul nordic al Dunării, pe văile rîurilor Dîr-
zava, Caraş, Nera, Timiş etc.), nUlmeroase aşezări în Oltenia (Drobeta,
Sucidava - Celei-Romanaţi), în vestul, sudul şi Pstul Munteniei, în zona
subcarpatică (Tîrguşor, Bucur - Prahova), în zonele moldoveneşti Vas-
lui (Dodeşti), Bîrlad (Valea Seacă), Fălciu (Bogdăneşti), Roman (Văleni),
laşi (Leţcani, Sîrca, Băiceni), Botoş.ani (Miorcani, Fundu Herţei), Suceava
(Botoşana), Dorohoi (Darsca) etc., precum şi pe Mureş (Apulum, Moreşti,
Păcureni, Veţel), Someş (Napoca), Apahida, iar nu departe Soporu de
Cîmpie, Tîrnava (Brăteiu) etc. Constatarea a peste 400 de aşezări în
centrul şi în estul Moldovei şi a,proape 50 pe valea Mostiştei exprimă
conservarea şi dezvoltarea unei pronunţate interdependenţe ocupaţionale

9 D. Tudor, Oraşe, tirguri şi sa.ie ln Dacia romană, Bu:::ureşti, 1968, p. 73-114,

120-143, 209-267, 377-387; idem, (>ltenia romană, Bucureşti, ed. IV, 1978,
p. 168-255; L. Mărghitan, op. ctt., 1980, II, p. 5-108; S. Dolinescu-Ferche, Aşe­
zări din sec. II şt VI e.n. in sud-vestul Munteniei, Bucureşti, 1974; D. Berciu,
Da::o-Romania, Les Edttfons Nagel, Gen~ve, 1976.
 AŞEZĂRI OMENEŞTI DIN SPAŢIUL ROMANESC
13

<1g~·o-pastorale, de continuitate antropogeografică şi etnoculturală în zonele

de silvostepă şi în 1eele de contact dintre cÎ'rnpie şi coline, în locuri de
tip silişte, dezvoltate prin defrişări. Pentru amplasarea aşezărilor se ale-
geau poziţii joase (primele trepte ale teraselor din preajma izvoarelor,
terase de luncă, pante domoale la confluenţa unor văi, margini de podiş),
~i mai .rar terase înalte. Forma, de obicei adunată sau alungită
(200-500 m lungime şi 100 m lăţime), deriva din contextul vieţii
în ob~te sătească. Fie că erau întărite cu valuri, şanţuri şi palisade, sau
îngrămădite între şesuri smîrcoase şi pante colinare împădurite, aşezările
aveau gospodăriile dispuse în mai multe şiruri, iar alteori constituite din
grupe mai apropiate ori mai distanţate în raport cu etapa procesului de
roire prin desţeleniri şi defrişări. Tipul de locuinţă, trainic construită
(adîncită în pămînt sau de suprafaţă), prevăzută cu vatră 'liberă şi cuptor
de piatră, frecvenţa unor resturi de cereale ·Şi unelte agricole de fier, ca
şi cimitire cu sute de morminte (vatra celor morţi, vatra strămoşească),
în Oltenia, Vlaşca şi în restul Cîmpiei Române, reflectă un mod de trai
sedentar, un fenomen etnocultural de continuitate elocvent pentru sta-
diul înaintat al etnogenezei poporului român. Aşezările prefeudale tim-
purii străromâne şi româneşti (de tip Dridu), proprii secolelor X-XI din
Cîmpia Română, jumătatea de sud a Moldovei şi sud-estul Transilvaniei,
s-au suprapus frecvent peste cele anterioare de tip Sîntana-Cerneahov
sau Hlincea. Totodată, în marea lor majoritate îşi continuă existenţa
pînă astăzi. Amplasate la aceeaşi altitudine joasă, pe terenuri fertile din
preajma apelor şi pădurilor, au constituit numai aşezări deschise, de
obicei de formă alungită (1-2 km pe 100-200 m). Dintre C'ele două sis-
teme OC'upaţionale tradiţionale principale, agricultura dobîndeşte o oare-
care pondere în raport cu păstoritul. Locuitorii manifestînd un interes
mai pronunţat pentru roirea din aşezarea de bază, pe seama pădurilor
sau a terenurilor înţelenite, au luat naştere o scamă de a7czări akătuite
din grupuri răsfirate de gospodării 10.
In secolele XII-XIII s-a încheiat o etapă importantă în evoluţia
vc<."hilor obşti săteşti de oameni liberi, prin reconstituirea şi extinderea
ft'deraţiilor obşteşti de vale (vetre etnoculturale: subzone sau zone etno-
gr„afice) sub forma de cnezate şi voievodate prestatale (Terrae Blacho-
rum), mici romanii româneşti intracarpatice (Ţara Dornelor, Cîmpulung
Moldovenesc, Năsăud, Ţara Oaşului, Maramureşul istoric, Munţii Oră­
~tiei, Ţara Haţegului, Ţara Moţilor, Valea Arnpoiului, Abrud, Almăjul,
Caransebeş, Ţara Loviştei, Ţara Oltului, Almaş, Ţara Bîrsei, Vrancea, etc.),
pericarpatice (Valea Gurghiului, Lăpuşul, Neamţ, Cîmpulung Chioajdele,
Cîmpulungul Muscelului, Gorj, Mehedinţi, Mehadia, Caraşova, Valea su-
perioară a Crişului Repede, Zărand, Deva, Hunedoara etc.), ori adăpostite
de ape şi păduri (Vlaşca, Vlăsia, Gura Ialomiţei, zona Brăilei, zona Hîr-
şovei, nord-vestul Dobrogei, Delta Dunării - Razelm, Lăpuşna, Tigheci,
Strei, Bihor, Sălaj etc.). In secolul XIV, acelaşi proces etnocultural a do-

10 Istoria României, 1960, I; 1962, II; N. Zaharia, M. Petres:::u-Dimboviţa, Em.

Zaharia, op. cit„ p. 91-118; C. C. Giurescu, op. cit., p. 96-146; S. Dolines::u-Fer:!he,
op. cit., Maria Comşa, Cultura materială veche românească. Aşezările din secolele
Vll!-X, Bu:::ureşti; D. Gh. Teodor, Teritoriul est-carpatic în veacurile V-XI e.n.,
la~i 1978.
 NICOLAE DUNĂRE
14

bîndit o consolidare etnoistorică şi politică, prin întemeierea statelor feu-

dale româneşti (Transilvania, Ţara Românească, Moldova, Maramureşul
istoric, Banat). Depăşirea acestor două etape a conferit, la nivelul între-
gului teritoriu românesc, o bază social-economică de masă pentru stabi-
litatea şi continuitatea aşezărilor omeneşti locuite de oameni liberi, moş­
neni, răzeşi, mărgineni-grăniceri etc. Numai calamităţile naturale, pusti-
iri militare ori, ulterior, anumite reacordări administrative au determinat
mutarea vetrelor tradiţionale de sat. Dăinuirea aşezărilor senioriale.
precum şi a celor nemeşeşti (unguri, secui, turci), ale oaspeţilor (saşi,
şvabi, ţipţeri, slovaci mineri, ucrainieni forestieri etc.), a tîrgurilor ~i
oraşelor, precum şi a sloboziilor de mai tîrziu, a fost asigurată prin di-
plome regale sau hrisoave domneştin.
Pentru amplasarea aşezărilor, pînă în sec. XVIII în toate ţările româ-
neşti s-au folosit văile secundare ale rîurilor, teraselor inferioare sau de
luncă, vecinătatea locurilor de cîmpie şi a pădurilor, zona de contact
dintre cimpie şi colinele împădurite. Zonele depresionare subcarpatice cu
aşezări moşneneşti sau răzăşeşti din Ţara Românească şi Moldova, ca 5i
cele intracarpatice cu aşezări mărgineneşti şi nemeşeşti din Transilvan ia
au constirtuit adevărate permanenţe antropogeografice. In ceea ce priveşte
forma, din motive economice de securitate (poarta satului, poarta ţarinei;
poarta dinafară a oraşelor), predomina aşezarea de ti.p adunat, iar pe
alocuri de tip alungit. rrn sec. XVII, Bucureştii aveau o formă aproape
rotundă, după care, dincolo de vatra proprie, s-au dezvoltat tentacular.
Iniţial pitită în va:e sau luncă, vatra satului a dezvoltat o structură
specifică, reunind gospodării întinse, dispuse pe citeva uliţe, cu casă,
curte, construcţii anexe, grădină de pomi fructiferi, zarzavaturi, flori,
adăposturile pentru vite. Pe lîngă gospodăriile din aşezare (vatra celor
vii), multă vreme puţine la număr, şi în afară de vatra celor morţi
(cimitirul), elemente etnodemografice şi magice de puternică statornicie,
- îndeosebi populaţia aşezărilor din vecinătatea pădurilor a construit
sute de odăi ori sălaşe risipite în runcurile din zona fînaţelor (sub pădure,
în pădure, pe muscele) pentru iernarea vitelor. De la aşezările mici (cu
cca. 20 gospodării) predominante în primele secole ale orînduirii feu-
dale, apar tot mai multe aşezări mijlocii şi mari. Cele mai avantajate
prin situarea lor geografică lingă castru, punct de vamă, centru politic-
religios, exploatare minieră sau drum comercial (loc de popas), cu o
piaţă permanentă, drept de tîrg periodic (săptămînal, lunar, trimestrial),

11 Istoria României, 1962, II, p. 244-245; N. Zaharia, M. Petrescu-Dîmboviţa,

Em. Zaharia, op. cit., p. 118-149; P. I. Panait, Aşezare şi locuinţă în bazinul mij-
lociu al Argeşului (sec. XIV-XVI), în Rev. Muz., 1971, VIII, 3, p. 233-242;
H. H. Stahl, Contribuţii U1 studiul satelor devălmaşe româneşti, Bucur<'şti, 1958-
1965, I-III; P. P. Panaitescu, Obştea ţărănească în Ţara Românească .~i Moldova,
Bucureşti, 1964; Maria Comşa, Contribuţii cu privire la obştea sătească locală pe
teritoriul României în sec. III-V, in Muzeul Naţional, 1976, III, p. 215-220; idem
Tipuri de locuinţă din secolele VIII-X din sudul Munteniei, în llJov-File de
istorie, 1918, I, p. 111-115; Mitrea Bucur, Contribuţii la problema formiirii poporu-
lui român, în Ilfov-File de istorie, 1978, I, p. 105-110.
 AŞEZĂRI OMENEŞTI DIN SPAPUL ROMĂNESC
15

o pondere meşteşugărească şi negustorească, iar în Transilvania şi prin

a~ezarea de oaspeţi (hospites) sau nobili, au devenit tîrguri sau oraşe.
Astfel, în afară de formele orăşeneşti dezvoltate pînă în sec. XVI la
Turda, Alba Iulia, Bistriţa, Sebeş, Cluj, Dej, Orăştie, Baia Mare, Baia
Sprie, Baia de Arieş, Sighişoara, în Transilvania, la Timişoara, Cenad
et.c„ în Banat, Brăila, Cîmpulung, Tîrgovişte, Bucureşti, Ploieşti, Tîrguşor
pe Prahova, Gherghiţa în Muntenia, la Baia, Suceava, laşi, Piatra Neamţ,
Vama în Moldova, în secolele u:rimătoare are loc transformarea altor
vechi aşezări săteşti fo tîrguri sau oraşe pe întinsul tuturor Ţărilor
Româneşti. La răscrucea secolelor XVI-XVII aşezarea dobrogeană Daeni
era considerată ca un mare oraş, peste Dunăre de înfloritul tîrg ialomi-
ţean de la Oraşul de Floci, importanta piaţă regională pentru comerciali-
zarea linii, postavului, produselor pastorale, peştelui, etc., prima reşe­
dinţă medievală a judeţului Ialomiţa. Şi tot astfel, Cîmpulung Moldow-
ncs{', Harţa, Lipcani, Tîrgu Neamţ, Tîrgu-Ocna, Scînteia (între Vaslui
~i Iaşi), Piscul (nu departe de Galaţi), Focşani etc. din Moldova; Buzău,
Piteşti, Filipeşti, Rîmnicu Sărat, Urlaţi, Vălenii de Munte, Cîmpina,
Baia de Aramă, Strehaia, Roşiorii de Vede, Grădiştea etc. din Ţara
Homânească; precum şi zeci de centre meşteşugăreşti din Transilvania.
în condiţiile specifice feudale, structura oraşelor implica mai multe ele-
mente proprii: zidurile înconjurătoare (din piatră sau din buşteni), prevă­
zute cu porţi 1;>i cu bastioane, un ·Şanţ întărit, o piaţă centrală, iar în mij-
locul acesteia biserica principală, un număr de străzi de obicei radiale,
unele continuîndu-se în afară cu drumuri comerciale. Structura fortifi-
cată, a vechilor oraşe domneşti şi în genere a oraşelor transilvănene şi
bănăţene, a făcut necesare caracterul compact al aşezărilor, strîmtarea
uliţelor şi apariţia timpurie a clădirilor cu etaje. Fără să fi fost încon-
jurată cu ziduri, vatra capitalei de mai tîrziu a Ţării Româneşti (Bucu-
reştii) era delimitată, totuşi Ja o formă mare, aproape rotundă, străbă­
tută de cinci străzi principale, oare se continuau în tot atîtea direcţii:
l'ătre C~aiova, Giurgiu, Călăraşi, Tîrgovi)te, Brăila. Inăuntrul oraşului
funcţionau patru pieţe sau tîrguri. Gospodăriile dispuneau de curte, gră­
dini, edificii anexe, iar casa era dispusă la stradă, sau în fundul grădinii.
Intrucît cîrciumile erau construite la cîţiva paşi dincolo de raza ,oraşului,
curînd acesta a dobîndit o formă neregulată. Ultima capitală a Moldovei,
laşii, care, ca şi Suceava, a cunoscut forme medievale de apărare forti-
ficată, inclusiv poarta de intrare, dispunea de 40 de uliţe, multe cu nume
de meşteşuguri şi industrii populare. In .aria tuturor pieţelor din tîrguri
şi oraşe, de-a lungul sec. XVIII-XIX s-au ridicat prăvălii, drciumi, ha-
nuri, umbrare, tarabe, ţarcuri sau oboare .(pentru vite). In juruL acestora
s-au înjghebat gospodării stabile, corespunzătoare complexului ocupaţio­
nal exercitat, iar în ultimă instanţă determinînd dezvoltarea şi modifica-
rea morfologică şi .structurală a aşezării urbane respective. Oraşele,
mereu mai numeroase, iar dintre acestea în primul rind capitalele fostelor
ţări româneşti - Bucureştii, laşii, Craiova, Timişoara, Clujul precum
~i reşedinţele judeţelor - au polarizat numeroase tîrguri (cu funcţii eco-
16 NICOLAE DUNĂRE

nomice intermediare), sate specializate în meserii şi aşezări agricole, hor-

ticole, pomicole, viticole12.
Pentru răscrucea sec. XIX-XX, pragul etnocultural dintre tradiţio­
nal şi modern al aşezărilor de pe teritoriul locuit de români, avem în
vedere două criterii de diferenţiere: complexul funcţional ocupaţional
(aşezări: agricole, agricole-pastorale; pastorale; pastoral-forestiere; agri-
cole specializate; pescăreşti; specializate în meserii; miniere; comercial-
industrial) şi configuraţia morfologico-structurală (aşezări: adunate; alun-
gite; răsfirate). Trăsăturile - dominante sau intermediare - relevatP
prin al doilea criteriu conferă nuanţări semnificative în clasificarea ocu-
paţională 13 .
Prin prisma complexului funcţional-tradiţional, o aşezare aparţine
unui anumit tip în raport cu modul principal prin care, în etapa istorică
respectivă, locuitorii îşi obţin mijloacele de trai. Legate de îndeletnicirile
exercitate şi de viaţa obştească în genere, în cuprinsul fiecărei aşezări
s-au dezvoltat unelte, obiceiuri, producţii folclorice, piese textile şi de
port diferenţiate, care facilitează diversificarea comunităţilor omeneşti.
In lumina corelaţiei dintre aşezări, resursele economice tradiţionale ~i
ocupaţii, cele mai numeroase şi mai răspîndite sînt aşezările agricole.

Istoria Romdniei, 1964, III, p. 66-69; I. Donat, Aşezările omeneştt din Ţara
12

Romdnească în secolele XIV-XVI, tn Studii, 1956, IX, 6, p. 75-95; G. M. Pe-

trescu-Sava, Tirguri şi oraşe intre Buzău, Tîrgovişte şi Bu,cureşti în dezvoltarea
istorico-geografică,economică şi comercială, Ed. II, Bucureşti, 1937, p. 10-47;
N. Zaharia, M. Petrescu-Dîmboviţa, op. cit., p. 149-154; jP. I. Panait, op. cit„
p. 233-242; Călători străini despre Ţările Române, Bu:ureşti, 1971, III, p. 14; 1971i,
VI, p. 106-155; Şt. Pascu, Voievodatul Transilvaniei, Cluj-Napoca, 1971, I, p. 148-
159, 222-247; 1979, II, p. 21-211; H. H. Stahl, op. cit.; P. P. Panaites:u, op. cit.;
Georgeta Penelea, Les fotres de la Valachie pendant la periode 1774-1848, Bu-
carest, 1973, p. 73-169; N. Stoi:escu, Continuitatea românilor, Bu:u:-eşti, 1900,
p. 203-237.
V. Mihăilescu, Aşezările omeneşti în Cîmpta Română la jumătatea şi sfîr-
11
şitul secolului al XIX-lea, Bucureşti, 1924; I. Conea, Geografia satuLut românesc,
ln Sociologie Românească, Bucureşti, 1937, II, 2-3, p. 60-67; St. Manciulea, Sate
şi sălaşuri din Cîmpia Tisei, Bucureşti, 1938; Lu::ia Apolzan, Sate-crînguri din
Munţii Apuseni, în Sociologie Românească, 1943, V, 1-6, p. 149-159; R. Vuia,
Satul românesc din Transilvania şi Banat, tn Studii de etnografie şi folclor, Bucu-
reşti, 1975, I, p. 155-418 (reeditare); S. Opreanu, Aşezările romdneşti de tip adunat
din Ţara Crişurilor şi Banat, Bucureşti, 1945; N. Dunăre, Formarea şi evoluţia
demografică a aşezărilor, tn Arta populară din Valea Jiului, Bu:::ureşti, 1963.
p. 40-64, 460-468; idem, Contribuţii la o clasificare etnografică a aşezărilor în
România, în Lucrările Simpozionului de geografia satului (1967), Bucureşti, 1969.
p. 81-87; idem, Aşezările omeneşti, ln Ţara Bfrset, 1974, II, p. 7-70; I. Sandru,
Contribuţii de geografie aplicată privind aşezările rurale din Romiinia, Bucu-
reşti, 1967; R. Vulcănes:::u, Structura şt dtnamtca civiltzaţtei şt culturtt în aşezările
rurale, în I;ucrările Simpozionu,lui . • „ p. 265-272; Şt. Pascu, op. ctt., I, II; Ju-
detele României Socialiste, Bu:::ureşti, 1972; I. Vlăduţiu, Etnografia romdnească,
Bu:ureşti, 1973, p. 121-129; V. Maxim, I. Godea, Consideraţii istorice şi demo-
r;rafice privind tipologia aşezărilor rurale dtn nord-vestul Romantei, Oradea,
1975; B. Zderc:iuc, Aşezări, în Arta populară bucovtneană, Suceava, 1975, p. 57-62;
Gh. Jorcla:ht', Unitate şi diversitate socio-etnografică, Craiova, 1977, V. Butură.
f:tnografia poporului român, Cluj-Napo:a, 1978, p. 58-65; AMET, 1966-1969-1971~
III, p. 73-94; IV, p. 139-194; V, p. 31-92; Buletin, Atlasul etnograftc al Româ-
niei, Bu:ureşti, 1971-1981, 1-8; Ialomiţa. Studii şi comunicări, Slobozia, 1977.
I, p. 53-115; Ilfov-File de istorie, Bucureşti, 1978, I, p. 9-1~2; I. Ghino~u. De-
presiunea Cimpulung Muscel. Studiu de geografie şt etnografie, Bu:::ureşt1, 1978.
 AŞEZĂRI OMENCŞT! DIN SPAŢIUL ROMANESC
IT

Acestea se caracterizează prin funcţii dominant agricole şi printr-o c-co-

nomie cu caracter obştesc (vatra satului: traco-dac, vatre; lat. satus,
semănătură; precum şi arăturile, islazul et.c.). Acestea constituie aşezări
de obicei mari, cu o populaţie numeroaisă. In condiţiile istorico-sociale şi
geografice specifice, tipul de aşezare agricolă a îmbrăcat cîteva variante
morfologice: a) de formă mai mult sau mai puţin geometrică, cu o struc-
tură compactă sau concentrată, cu tendinţă de aglomerare, iar în ceea
ce priveşte textura, cu străzi drepte în bună parte paralele (Bărăgan,
Vlaşca, Teleorman, Romanaţi, Dolj, Cîmpia Aradului, Oradiei şi Sătma­
rului. Ţara Bîrsei, Tîrnave, Podişul Moldovei etc.); b) de-a lungul rîurilor
(Siret, Buzău, Ialomiţa, Mureş, Olt, Jiu, Someş, Mostiştea, Argeş etc.):
c) aşezări agricole de-a lungul druunului (Bîrsa de Jos, Ilfov, Argeş, Do-
brogea); d) sub formă de „sate-odăi" (centrul şi vestul Transilvaniei,
Cîmpia Română), dezvoltate prin expansiunea populaţiei din vatra satu-
lui de baştină. In aşezările agricole-pastorale amplasate mai cu seamă
la zona de contact între cîmpie şi munte, alături de economia agricolă,
o pondere importantă revine şi creşterii vitelor (păstoritul sedentar, cel
local ·pc hotarul satului, păstoritul pendulator). De obicei au o formă nere-
gulată (Bîrsa de Sus, Munţii Apuseni, Oaş), în schimb, în zonele colinare
intracarpatice sau pe Tîrnave, în jumătatea de nord a Olteniei şi Mun-
teniei, .ori în jumătatea vestică a Moldovei, sînt îngrămădite. Cele situate
de-a lungul văilor oferă o adaptare activă la condiţiile de mediu (Bihor,
Zărand, Bîrsa de Jos, Munţii Breţcu, Covasna, Buzău, Rîmnicu Sărat,
Prahova, Muscel). In a doua jumătate a sec. XIX şi primul pătrar al s~c.
XX, hotarul acestora era utilizat în proporţie de 2/3 pentru culturi agri-
cole, iar 113 ca păşuni şi fînaţe.
Pentru locuitorii aşezărilor pastorale, creşterea vitelor şi oieritul tu
constituit sursa principală de cîştig, dar nu exclusivă. Încadrarea tipolo-
gică are în vedere nu numai păşunile şi fînaţele din patrimoniul aşezării
(jumătate sau chiar mai mult de jumătate, ca în Bran, Buzaie, Munţii
Breţcu, Mărginimea Sibiului etc.), ci şi suprafeţele .închiriate în afara
regiunii, la fînaţele de pădure din Bărăgan, Dobrogea şi mai departe,
practicind pe scară largă, nu numai păstoritul de pendulare dublă, dar
şi transhumanţa. In cazul aşezărilor de baştină, pînă la mijlocul sec. XX,
se relevă două variante morfologice-structurale mai frecvente: a) aşezări
compacte sau adunate, cum au fost chiar unele din Mărginimea Sibiu-
lui, toate aşezările săcelene, din Munţii Breţcu, Năsăud şi Valea Sebe-
şului; b) precum şi aşezările răsfirate ca structură cu nuclee alcătuite
din gospodării dispersate („lătureni", „pilcuri(', „crînguri", cătune, sătu­
cele, săcele ori săticuri), precum şi: cu antene de „locuiri" (temporane,
sezoniere) pentru vărat în zona păşunilor alpine .<?i pentru iernat în zona
fînaţelor (Munţii Apuseni, Gorj şi Mehedinţi, Maramureş, Obcinele Buco-
vinei, Chiajdele, nordul Muscelului).
Aşezările pastoral-forestiere s-au dezvoltat îndeosebi în raza Munţilor
Apuseni, în Pădurenii Hunedoarei, .în părţile montane ale zonelor Argeş,
Muscel, Prahova, Buzău, Vrancea în Obcinele Bucovinei şi Maramureşu­
lui istoric. Trei sferturi din moşia satului este acoperită cu păduri, pă­
şuni şi fînaţe. Defrişările forestiere şi îmbinarea păstoritului cu păduri-

2 - Tihi•cum, voi. VI
 NICOLAE DUNARE
18

tul au condus la crearea de nuclee cu gospodării răsfirate, unde se prac-

tică agricultura, meşteşugurile şi negoţul.
Aşezările agricole specializate, amplasate mai ales în preajma tîrgu-
rilor, oraşelor şi centrelor muncitoreşti, ·ori în zonele de dealuri ale
ţării, se caracterizează prin importanţa acordată viticulturii, pomiculturii,
horticulturii, în strînsă corelaţie cu păstoritul sedentar sau cu cel local.
Cele specializate în viticultură sau pomicultură se întîlnesc îndeosebi
în cuprinsul regiunii Alba-Tîrnave, pe dealurile ce înconjoară Carpaţii
Meridionali şi Orientali, în podişul Dobrogei. Acestea au mai ales o
formă răsfirată, cu vatra satului alcătuită din mai multe nuclee în lun-
gul văilor sau pe coama dealurilor, dar au evoluat şi spre o structură
compactă (aşezările de tip stupini din Ţara Bîrsei, Cîmpia Ardealului,
Ialomiţa, Ilfov). Aceste culturi specializate au constituit un important
factor economic şi etnocultural de stabilitate. Aşezările specializate în
horticultură - adunate, nu rarwri compacte - au luat naştere cu pre-
cădere în .preajma marilor oraşe, precum şi a lacurilor, bălţilor şi în ge-
nere a fluviului Dunărea.
Aşezările pescăreşti au valorificat bogăţia specifică a apelor. Exerci-
tarea acestui sistem ocupaţional a condus la cristalizarea unui cnezat
românesc brăilean, în cele din urmă alcătuind un mare ocol pescăresc.
Asemenea aşezări se adaptează morfologic condiţiilor naturale din veci-
nătatea Dunării, a Mării Negre, din preajma laC'urilor, a bălţilor, cklt0i,
ostroavelor etc. Cu excepţia pescarilor profesionişti, restul populaţiei prac-
tică celelalte ocupaţii tradiţionalet4.
Dezvoltarea aşezărilor specializate în meserii, în zonele geografice
de contact dintre cîmpie şi dealuri sau munte, preculm şi în raza unor
aglomerări urbane, a atins patru praguri: a) de interes local; b) zonal;
c) regional şi d) interregional. Pe măsură ce au preluat vechea sarcină
a breslelor meşteşugăreşti, satelor specializate le-a ·revenit un aport de
seamă la formarea şi dezvoltarea pieţei naţionale (alături de alte sisteme
ocupaţionale, ca păstoritul, cărăuşitul, comerţul etc.). Avînd ca bază de
plecare, în primul rînd satisfacerea nevoilor permanente ale activităţilor
complexe agricole, adîncirea şi extinderea specializării au conferit o
contribuţie specifică la desăvîrşirca procesului de stabilizare şi continui-
tate etnodemografkă. Dintre aşezările specializate cu o arie interregio-
nală, se relevă: Nadişa - Bacău, Vidra - Vrancea, Pietroşiţa - Pra-
hova, Corund - Harghita, Hodac - Valea Gurghiului, Arcani - Gorj,
Rîşculiţa şi Junc - Zărand, Vidra - Ţara Moţilor, Mădăraş - Ciuc,
Meziad, Sîrbeşti şi Vărzari - Bihor, Bedeciu şi Izvorul Crişului - Hue-
din etc. Peste 300 de aşezări rurale şi tot atîtea tîrguri şi oraşe au îmbră­
ţişat cca. 700 de meserii. Răspîndirea teritorială, fuzionarea micilor ate-
liere în mari unităţi de producţie artizanală din al treilea pătrar al sec.
XX, modernizarea şi asimilarea unor tehnologii avansate în cadrul noilor
unităţi cooperatiste au avut ca finalizare ridicarea unora dintre ramurile
meşteşugăreşti tradiţionale la forme de producţie industrială. Din punct
de vedere morfologic, aceste aşezări sînt adunate. Cele care au prelucrat

14 Georgeta Morariu, Zonarea etnograficd a ;udeţului Brdila, în Studii de

etnografie şi folclor din zona Brăilei, Brăila 1977, p. 40-41.
 AŞllZARI OMENEŞTI DIN SPAŢIUL ROMANESC 19

lemnul şi-au dezvoltat anumite antene de locuiri sezoniere în zonele

pastorale de vărat şi de iernatt 5 .
Aşezările miniere, în care, pe lingă sistemele ocupaţionale tradiţio­
nale se practică şi o ramură a industriei extractive, au luat naştere mai
ales în zonele Baia Mare, Valea Jiului, Valea Ampoiului, Zărand, Buciu-
mănimea Munţilor Apuseni, Caraş-Severin, Rodna, pe lingă numeroasele
ocne de sare ciscar:patice şi transcarpatice. Cele mai multe sînt de formă
compactă. Practicarea - ,îndelungată şi neîntreruptă - a acestei îndelet-
nidri industriale le-a determinat caracterul stabil. Nici o altă resursă
n-a legat atît de durabil o comunitate omenească de vatra aşezării ca
extrngerea bogăţiilor subterane 16 .
Aşezări comercial-industriale au fost şi sînt prezente în cuprinsul
tuturor judeţelor ţării, unele dintre ele au devenit tîrguri, centre munci-
toreşti, iar altele oraşe sau munidpii. In acestea s-au acumulat funcţii
comerciale şi industriale permanente, cristalizîndu-se un mod de vlaţă
şi o cultură populară specifică aglomeraţiilor urbane. Structural, ele dis-
pun de străzi largi, bulevarde, iar ,gospodăria se reduce la locuinţă, fiind
orientată în general către stradă. Oraşele sînt aşezări compacte, regulate
sau chia1· geometrice 17 •
!n raport cu varietatea reliefului, condiţiile climaterice şi rezultatele
interferenţelor antropogeografice, social-economice, administrativ-politice,
- configuraţia morfologico-structurală a aşezărilor s-a exprimat, în ulti-
mă instanţă, prin trei tipuri de răspuns etnocultural. Datorită dinamis-
mului factorilor condiţionanţi şi constitutivi ai aşezărilor omeneşti, fie-
care formă a vetrei (adunată, alungită, răsfirată) a corespuns şi cores-
punde unui repaos relativ. Ca şi tipul funcţional-ocupaţional, - tipul
morfologic-structural al unei aşezări nu este ceva static, dat odată pen-
trn totdeauna, ci constituie o realitate istorică în continuă devenire, care
suferă transformări în condiţiile complexe al diferitelor epoci istorice
succesive. Cele trei tipuri principale se întîlnesc în cuprinsul tuturor
zonelor etnografice româneşti, precum şi la epoci istorice diferite, deose-
birea constînd doar în ponderea zonală a acestora.
Aşezările omeneşti iniţiale - alcătuite întotdeauna dintr-un grup
mic de gospodării - au folosit cu precădere văile rîurilor, zona de con-
tact dintre două medii geografice diferite, vecinătatea pădurii, unele re-
surse economice looale. De aceea, tipul morfologic-structural a fost, dt'
obicei, o aşezare grupată-adunată, caracterizată în general prin stabilitate,
rod al interferenţei sistemelor ocupaţionale tradiţionale. !n aşezările de
cîmpie (estul Moldovei, Cîmpia Română, sudul Olteniei, Cîmpia Ardea-
lului, Şesul Banatului etc.), aşezările adunate s-au caracterizat printr-o
formă neregulată, avînd însă o structură mai compactă şi o textură mai
regulată, cu străZiile mai drepte decît în cele de la zona de contact dintre
munte şi cîmpie, uneori uliţele derivate devenind aproape perpendicuiare

15 N. Dunăre, Die Verbreitung der Handwerkerdorfer in Rumanien, în Cilii-

nium, Sibiu, 1967-1968, p. 23-70.
1s V. Butură, op. cit., p. 409-430.
17 I. Sandru, op. cit.; V. Mihăilescu, V. Tufescu etc., op. cit., p. 84, 199, 213;
N. Dunăre (red.), Ţara Bîrsei, 1974, II, p. 391-419; idem, Bistriţa-Năsăud, 1977,
p. 281-293.
 NICOLAE DUNĂRE
20

pe cele principale. O variantă importantă o conferă aşezările geometrice

(liniare, biliniare, dreptunghiulare, triunghiulare, pătraţe, poligonale),
care au fost în general rodul diferitelor măsuri administrative, de colo-
nizare, de sistematizare, de strămutare (pentru apropierea de o cak
importantă de comunicaţie) etc., avînd la bază un plan conceput a priori
de către autorităţi. Pe măsura dezvoltării aşezărilor geometrice, casele
!ncep a se rîndui de o parte şi de alta a cîtorva străzi noi, paralele, în-
tretăiate perpendicular, devenind adunate, compacte. Fenomenul a fost
înlesnit şi varianta cunoscută sub numele de aşezare cu stradă-piaţă (de
exemplu: Feldioara, Prejmer, Hă1man, Bod, Hălchiu, Cristian, din Ţara
Bîrsei).
Aşezările alungite s-au dezvoltat de-a hmgul unui rîu sau unei
străzi. Aşezările de-a lungul riului s-au alcătuit fără o structură rigidă,
strada principală urmărind linia mai mult sau mai puţin ondulată pe
care o formează albia rîului. Vatra satului înregistrează o continuă
alungire, pe o latură sau pe ambele laturi ale văii. Aşezările de-a lungul
străzii s-au format în funcţie de o arteră principală, trasată în acest scop,
în limitele unui perimetru geometric, de obicei dreptunghiular (Ţara Bir-
sei, zona Sibiu, Tîrnave, Haţeg, Ţara Oltului, Valea Prahovei, depresiu-
nea subcarpatică a Olteniei, Vlăsia, Mostiştea etc.). Chiar dacă şi în cazul
aşezărilor geometrice alungite strada principală urmează ori încadrează
o porţiune de rîu, întotdeauna însă gospodăriile sînt situate pe ambele
laturi ale străzii 'şi orientate în raport cu aceasta. Alteori acestea au evo-
luat spre o variantă deosebită a aşezărilor adunate, cu o reţea amplă şi
regulată, comparabilă cu tabla de şah, în oare strada principală (lată)
îndeplineşte şi funcţia de loc pentru tîrg (ca la Codlea, Feldioara, Prej-
mer, Rîşnov din Ţara Bîrsei).
Din aşezările matcă, de bază - adunate sau alungite - s-a dezvoltat
un proces de roire (naturală sau organizată), la început sub forma unor
gospodării (lătureni, locuiri) sau grupuri de gospodării (crînguri, stupini,
săticuri, sătucele, săce!e). AcPStc ar:umulări cantitative au condus şi con-
duc la formarea tipului de aşezare răsfirată, la stabilirea de noi vetre
ele sat, prin transformarea locuirii temporare în aşezare permanentă. Din
punct de vedere etnoistoric şi etnocultural aşezarea răsfirată constituie
mai ales o formă ulterioară, dezvoltată de obicei sub forma satelor-crin-
g11ri predominant pastorale, în regiunile sub-montane, ori sub aceea a
satelor-odăi predominant agricole, în cele de cîmpie. Aceste constatări în
cazul aşezărilor răsfirate demonstrează, pe de o parte că nu se poate
pune semnul egalităţii nici între tipul morfologic-structural de aşezare
răsfirată şi tipul funcţional-ocupaţional de aşezare pastorală, după cum
nici între tipul morfologic-structural de aşezare adunată-compactă şi .cel
funcţional de aşezare agricolă. S-au întîlnit numeroase aşezări compacte,
cunoscute prin practicarea unui păstorit intensiv, de tip transhumant
(Sălişte, Galeş, Tilişca, Jina etc. din Mărginimea Sibiului; Căpilna, Săs­
ciori, Sebeşul etc. din Valea Sebeşului; etc.), după cum şi sate răsfirate,
în care locuitorii au exercitat multă vreme o agricultură intensivă şi un
păstorit sedentar şi local, ca în mare parte din Oîmpia Ardealului (Cătina,
Ceanul Mare etc.), în Sălaj, Romanaţi, Ialomiţa, Călăraşi, Brăila, Con-
stanţa etc. Pe de altă parte. se clarifică aportul 'tipologic al gospodăriei
 AŞEZĂRI OMENEŞTI DIN SPAŢIUL ROMANESC
21

din aşezarea răsfirată. Gospodăriile, cu gardul lor împrejmuitor, din cu-

prinsul aceleiaşi vetre săteşti (aricit de întinsă ar fi aceasta), nu se află
într-un raport de izolare una faţă de alta. In toate cazurile gospodăriile
se învecinează una cu alta, teritoriul ise delimitează unul de altul, prin
gardul împrejmuitor. Gospodăriile ţărăneşti tradiţionale se continuau spa-
ţial în contextul vetrei satului. Ca urmare, chiar aşezările <'U o vatră
întinsă structural se încadrează tipologic printre aşezările adunate, de-
oarece sînt alcătuite din gospodării învecinate, situate una în continuarea
alteia în peisajul antropogeografie şi economic sătesc. Intervalele dintre
case, formate din curţi îngrădite, au făcut parte integrantă din spaţiul
social-economic locuit, lucrat şi supravegheat nemijlocit de gospodarul
însuşi în cuprinsul vetrei, apropiind structural aşezarea răsfirată de Cl'a
adunată.
Dezvoltarea tuturor domeniilor economiei naţionale din sec. XX şi
amplificarea participării populaţiei rurale la activităţile orăşeneşti, au
condus în mod necesar la extinderea şi adîncirea activităţilor industriale
şi urbane în cuprinsul aşezărilor săteşti, far· în final Ia creşterea numă­
rului oraşelor, iar dintre acestea la transformarea multora în aşezări
cu statut de municipii, într-o armonioasă proporţie regională. Considerînd
laolaltă municipiile (52), oraşele (195) şi localităţile componente ale
centrelor urbane (973), rezultă că 1.220 aşezări omeneşti, care adăpostesc
3/4 din populaţia României, participă nemijlocit la sisteme ocupaţionale
!)Î la un mod de viaţă orăşeneşti.

NICOLAE DUNARE

ETABLISSMENTS· DANS L'ESPACE ROUMAIN. CONSIDI~RATIONS

DIACHRONIQUE ET TYPOLOGIQUE

(Resume)

L'auteur presente par dcgres l'histoire des etablissrnents en paleolithique,

ncolithique, epoque des metals, dacique, daco-roumain, moycn-âge jusqu'a nos
jours.
Puis l'auteur analyse Ies etablissments agricoles, pastorales, forestiers, pe:::heurs,
de artisans, de miniers, commert;ants-industriels avec referen:::es aux rnoct1fications
historiqucs.
 INTERFERENŢE INTRE ZONA ETNOGRAFICA ALMAJ
ŞI ZONELE ETNOGRAFICE LIMITROFE

Zona etnografică Almăj cunoscută şi sub numele de ŢARA ALMA-

JULUI este situată în sudul judeţului Caraş-Severin. Străbătută in lun-
gime de rîul Nera, zona acoperă depresiunea intramontană Bozovid. Re-
lieful muntos (munţii Semenic şi Aninei la nord, nord-vest şi Almăj
la sud) favorizează delimitarea exactă a zonei, rama montană contu-
rîndu-i perfect teritoriul1. Se întinde pe o suprafaţă relativ mică
114.481 ha, cu o densitate a aşezărilor raportată proporţional la condiţiile
geografice: 7 comune care împreună cu satele aparţinătoare însumează
31 de aşezări. Centrul polarizator al zonei este comuna Bozovici spre
care gravitează satele comunelor: Prigor, Eftimie Murgu, Bănia, Dalbo-
!)Cţ, Lăpuşnicu Mare şi Şopotul Nou.
Relieful muntos străbătut de văile Nerei şi afluenţilor săi au fa•.:o-
riz<:t locuirea ţinutului încă din zorii istoriei, aşezările omeneşti întii-
nindu-se fie în lunca văilor, fie pe terase sau zone înalte 2 .
Săpăturile arheologice efectuate Îl) zonă atestă vechimea de locuire
încă din pr·eistorie la Prigor. Materiale aparţinînd cultudi Coţofeni s-au
descoperit la Rudăria şi Bănia, iar de bronz timpuriu la Dorlovenii Vechi,
epoca fierului este reprezentată prin urmele de locuire de la Bănia şi
Dalboşeţ, tot aici se păstrează şi resturile unei fortificaţii dacice pe locul
numit Dragomireana. Perioada romană este de asemenea reprezentată,
iar drumul roman, care traversa ':j.'ara i\lmăjului, a fost reconstituit în
întregime. Spre sfîrşitul mileniului intîi apar primele izvoare scrise asU··
pra realităţilor din această regiune, menţionate de Cronica Notarului
Anonim.
Atestările documentare 3 ale localităţilor almăjene apar relativ tîrziu
datorită întîrzierii cuprinderii acestora în circuitul birocratic al admi-
nistraţiei străine. Primele localităţi menţionate în documentele medie-
vale sînt Gîrlişte (Rudăria) şi Bozovici la 1241; ur1mează apoi atestarea
1;1 1400 a satului Pătaş, la 1435 Moceriş, la 1452 Dragomireana-Dal.bo-
~?c\ etc. (Fig. 1.)
Coroborînd datele furnizate ele săpăturile arheologice cu documentele
scrise ~i cu cele descoperite prin cercetarea etnografică de teren, se poate
afi:'ma cu certitudine locuirea permanentă a zonei, încă din preistoric,
stabilitatea aşezărilor şi gospodăriilor şi continuitatea de convieţuire a lo-
cuitorilor almăjeni. Din cercetarea etnografică întreprinsă în teren men-
1 Lidiu Gaga, Zona elno9rafică Almăj, Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1984,
p, !1-25.
2 Silvia Iosipescu, AşezărHe din depresiunea Almăj. Consideraţii etnografice,

în StComC, Caransebeş, 1977.

3 Costin Fc>neşan, Documente medievale bănăţene, Editura Fada, 1981, p. 47.
 LIDIA G AGA
24

Kl .
o ·
r
1>

(~

=
r--
=
:>
'7'-'
=
r-
~ - 1
,.~ :z
:§. ·I.A

Fig. 1.
 INTERFERENŢE INTRE AL'VIĂJ ŞI ZONELE LIMITROFE 25

ţionăm, spre exemplificarea afirmaţiei de mai sus, faptul că pînă în

zilele noastre s-au perpetuat formele străvechi de organizare a comuni-
tăţii săteşti şi familiare, sUipUse normelor juridice de „jus valahicum".
Printre acestea - la nivelul comunităţi săteşti enumerăm: întrajutorarea,
întovărăşirea la muncă şi caracterul punitiv al obştei săteşti, reprezen-
tată prin sfatul bătrinilor înţelepţi ai satului. La nivelul comunităţii fa-
miliale, f01rmele străvechi se relevă prin modul de reglementare a moş­
tenirilor bunurilor mobile şi imobile. Confonm acestei legi nescrise prio-
ritatea îi revine fiului cel mare, fata cu dota cuvenită se stabileşte în
casa soţului. De asemenea conducerea şi organizarea întregii gospodării
{'Ste coordonată direct de „pater şi matcr familiae".
Autoritatea lui „pater familias" 1se reflectă asupra problemelor ocu-
paţionale: agricultură, creşterea vitelor, meşteşuguri iar problemele gos-
podăreşti de Ia gătit ~i ţesut pînă Ia educarea copiilor erau dirijate de
frmeia cea mai vîrstnică - „mater fa:milias".
Conceptul de zonă etnografică sau ţară esfr definit astfel în noul
Tratat de dialectologie românească 4 , „o zonă etnografică se defin~te prin
similitudinea unor trăsături culturalf' semnificative tipurile aşezărilor, ale
caselor şi construcţiilor anexe tradiţionale, portul, ocupaţii, tradiţii fol-
dorke, obiceiuri şi grai". Urmărind spusele cercetătorilor etnografi con-
t'emporani Paul Petrescu, Ion Vlăduţiu, Tancred Bănăţeanu, Georgeta
Stoica şi Nicolae Dunăre, fondul comun şi relativ constant al culturii
tradiţionale specifice unei zone se caracterizează prin unitatea trăsătu­
rilor etnologice, etnolingvistice şi etnopsihologice. Metodologic, cercetă-
11()rul N. Dunăre 5 defineşte conceptul de zonă etnografică alăturînd flU'-
tori condiţionaţi: geografic, istoric, antropogeografie şi demografic -
componentelor constitutive: etnic, etnopsihologie, dialectal, ocupaţional,
tipul de aşezare, etnoartistic, folcloric şi mitologic.
Operîn:l cu aceşti factori şi componente constitutive constatăm con-
vug0nţa lor şi posibilitatea definirii civilizaţiei şi culturii tradiţionalf'
avînd ca suport continuitatea etnoistorkă, individualizînd în cadrul ariei
dnografice bănăţene zona etnografică Almăj. Aşadar, zona prezintă ca-
racteristici şi partkulaJ"ităţi specifice ce se pot defini aplicînd o analiză
a zonelor etnograficp limitrofe. Abordînd din acest unghi problemC'le, se
constată polivalenţa legăturilor interzonale, transferul de influenţe din-
spre Almăj spre zonele etnografice limitrofe: Valea Dunării, Oraviţa,
Bocşa-Reşiţa, Culoarul Timiş-Cerna şi Mehedinţi ~i invers, precum şi
apariţia unor zone de contact, cum ar fi zona satelor cuprinse> intre Pîr-
vova şi Iablaniţa numită de locuitorii Caraş-Severinului-Craina. Se
nc'111arcă din nou, la nivelul temei de care ne ocupăm principiul varie-
t<'"it:ii în cadrul unităţii civilizaţiei tradiţionale de tip carpatic.
Interrelaţionarea factorilor istoriei, economici, sodali şi politici în-
tr-un sistem dinamic bine> constituit permit încadrarea zonei etnografice
Almăj în aria etnografică situată în sud-vestul României, cuprinsă între
Mureş şi Dunăre, - Banatul provincie istorică românească .

.• Victorela Neagoe, Ţări, vetre lingvistice. Centre de iradiere, în • • • Tratatul

lfr dialectologie românească, Editura Scrisul Românes::, Craiova, 191:14, p. Hl.
~ N. Dunăre, Zonarea etnografică a spaţiului românesc, p. 672-68'1.
26 LIDIA GAGA

Mişcările de populaţiL', căsătoriile, circulaţia spre tîrgurile care pola-

rizează, în perioade fixe, schimburile de informaţii şi de mărfuri, dru-
murile de acces completate de căile de munte care scurtează cu mult
timpul călătoriei, comerţul, „cărăuşitul meşteşugăresc" - toate facili-
tează contactele între zonele învecinate cu Almăjul, permiţînd interfe-
rmţe Ia nivelul cultural, artistic, folcloric şi mitologir.
Din informaţiile de teren cunoaştem cu certitudine că P<' potecJ de
munte sau drum de care, almăjenii treceau munţii „cale de 4-5 c::c·"
la tîrgurile din Orşova şi Turnu-Severin din zona etnografică Mehedin~i:
„drumul peştelui" îi ducea pe almăjeni peste deal la tîrgul din Moldova
Veche, - zona etnografică a Văii Dunării, peste culmile munţilor Almă­
jului se cobora în comuna Sicheviţa locuită de sîrbii din aceeaşi znnă.
Drumul ce trece peste dealul Stăncilovei a permis· accesul spre
tîrgurile de la Oraviţa şi Grădinari din zona etnografică Oraviţa sau
Vîrşeţ din R.S.F. Iugoslavia. Tot pe această cale s-a stabilit un contact
permanent cu enclava de ,,bufeni" olteni colonizaţi în a doua jumătate
a secolului al XVIII-iea în satele Ştinăpari, Cărbunari, Sas-ca Mont;1;1ă.
Aceştia sînt muncito!'i mineri, forestieri sau în topitorii, cărora almăjenii
le-au asigurat, prin \inzare sau troc, necesarul de alimente şi produse din
creşterea vitelor şi pomicultură 6 . Traversînd Cheile l\1inişului, al:măjenii
coborau la tîrgurile din Reşiţa, mergînd apoi mai departe pînă, în zon;.l
etnografică a Cîmpiei Timişului, la tîrgul din Deta. Tot pe cărare de
munte se cobora, peste munţii Semenic în satele Teregova şi Mehadica
sau pe drumul ce străbate Cheile Borloveniului se ajungea în zona etno-
grafică a Culoarului Timiş-Cerna, de unde almăjenii se îndreptau fie
spre tîrgul din Caransebeş, fie spre tît-gurile săptămînale din Mehadia
şi Teregova.
Dispunerea dep!·esionai·ă, cursul văilor, în general relieful caracter.i-
zat printr-o extindere mare a patrimoniului forestier a generat asemă­
na!"! 111 tipologia aşezărilor: sate adunate de-a lungul văilor 7 şi uliţelor.
aşezate pe înălţimi ce variază între 200 şi 600 de metri. Acest tip de sat
alungit uneori de-a lungul văilor şi drumului caracterizează şi aşezările
din zonele etnografice limitrofe Almăjului: Culoarul Timiş-Cerna, nor-
dul Mehedinţului, Valea Dunării, sudul zonei etnografice Oraviţa, satele
de bufeni şi cele situate la estul zonei etnografice Bocşa-Reşiţa.
Relieful, clima şi solul permit considerarea Almăjului, din punct de
vedere ocupaţional drept o zonă în care creşterea vitelor cunoaşte un
rol preponderent, agricultura s-a dezvoltat în corelaţie cu ea asigudnd
nccesa1·ul ele cereale, legume şi zarzavaturi familiei, excedentul de pro-
dtLc:;e animaliel'c şi lactate furnizînd, prin troc sau vinzare la tîrgurile
din cîmpia bănăţeană, cerealele necesare familiilor mai numeroase sau
însăminţărilor.
Tot astfel putem defini şi zona etnografică a Culoarului '.Timiş-Cer­
na, estul zonei etnografice Bocşa-Reşiţa şi zona etnografică 'a Văii Du-
nării. Păstoritul de pendulare dublă cu tomnat, iernat şi primăvărat în

n Lidia Gaga. Costum de enclc1vă. Costum de contact. Bufenii., în Analel1~

Hanatului, II, Timi~o•i:·a,
Hl33, p. 123-143.
7 Romu.us Vuia, :-,atul românes~ din Transilrnnia şi Banat, în Studii de Etno-

grafic şi foktor, I, Editura Mint>rva, Bu:-ureşti, 1975.

 INTERFERENŢE INTRE ALMĂJ ŞI ZONELE LIMl1 l:OFE
27

vatl\."l satului şi vărat la munte, în hotarul satului, este caracteristic tu-

turor zonelor etnografice situate în Banatul muntos, dar şi altor arii
etnografice româneşti.
.1n Alrnăj, Culoarul Timiş-Cerna şi Valea Dunării (ne referim nwnai
la ada bănăţeană) stînele sînt organizate pe principiul oriăcirii, rîndul
la produsele ladate se stabileşte prin măsurarea laptelui odată cu ieşirea
oilor la păşunea montană. Turmiele de oi sînt numeric reduse, oscilind
între 50 şi 200 de capete. Stîna este aşezată întotdeauna în hotarul sa-
tului pe păşunile aparţinătoare, iar după caz un sat poate avea un număr
variabil de stîne (între cinci şi opt).
în principiu, prepararea laptelui este efectuată de familia acelui
c<ire este la rînd, urmind succesiunea bine stabilită de „măsuriş". 1n
unele sate din Almăj şi zonele etnografice mărginaşe şi păşunatul oilor
se f.ace cu rîndul, criteriul acceptat este cel al numărului de animale.
Excedentul de produse pomicole, ţuica şi fructele uscate au consti-
tuit -0 „monedă forte" pe pieţele de desfacere fie la tirgurile din Bozovici,
fie la cele din Sasca Montană (bufeni). Anina (Bocşa-Reşiţa), Moldova
Ve.che (Valea Dunării) şi în mod deosebit la tîrgurile din Oraviţa din
zona etnografică cu acelaşi nume. Vitele, carnea, lina şi ţuica, vindute
la tîrguri, au pel'mis aprovizionarea cu unelte agricole, meşteşugăreşti
sau inventar casnic. Informatorii mai in etate din Almăj îşi amintesc că
la tîrgurile trimestriale şi anuale de la Bozovici veneau olarii din Biniş
(zona etnografică Bocşa-Reşiţa) şi din Ardeal (Hălmagiu), dogarii şi
dubărarii moţi şi spătarii din aceeaşi zonă etnografică, care îşi desfăceau
prn<lusele fie la schimb, fie pe bani.
Gospodăria almăjeană este compartimentată astfel: locuinţa în vatra
satului şi sălaş sau colibă, locuită permanent în hotar. Segmentare deter-
minată de ocupaţii şi depărtarea loturilor agricole sau păşunilor. Vara
şi toamna, în funcţie de ocupaţii, almăjenii şi-au ridicat în hotar şi adă­
posturi temporare numite „colibe la fin" sau „colibe în ţarină('. Aceeaşi
t·ompartimentare, casă în vatra satului, sălaş (hodaie, colibă) permanent
şi :adăposturi temporare pe terenurile agricole sau pe fineţe se întîlneşte
~i în Culoarul Timiş-Cerna şi Valea Dunării.
Arhitectura 8 în bîrne de gorun pe fundaţie de piatră, cu acoperiş
în două ape învelit cu şindrilă carocterizează Almăjul. Culoarul Timiş­
CPrna, Valea Dunării, satele înalte ale zonei Oraviţei şi Bocşei-Reşiţei.
Planimetria caselor a cunoscut o evoluţie unitară, de la casa mono-
c<'lulară, la casa CU1 o cam.eră şi tindă, apoi la cea cu două încăperi şi
cu tinda centrală pînă la icasa în unghi de tip „cot" sau cu mai multe
încăperi succesive cu acces din prispă. Orientarea casei şi anexelor
gospodăriei a fost reglementată administrativ la sfîrşitul veacului al
XlX-lea fapt generalizat în întreg Banatul şi cunoscut sub numele „de
fragere la linie".
Instalaţiile tehnice acţionate hidraulic cunosc o mare densitate, fa-
vorizată de reţeaua hidraulică deosebit de densă. Jn Almăj, Valea Du-
nării, nordul Mehedinţului şi sudul Culoarului Ttmiş-Cerna pe un areal

8 N. Săcară, Arhitectura populară din Banat, 1"nndu1 trmliţin11C1/, (tc>z{1 dl'

d r~:-tnrat, mss).
 UDIA GAGA
28

stabilit de cercetările întocmite de Cornel Irimie9 au funcţionat mori cu

ciutură, nwnite local „rişniţe", acţionate de jet de apă dirijat prin
„butoni" (canal de aducţiune din lemn sau buştean scobit) ce pune 'în
mişcare paletele concave ale roţii dispuse orizontal. Instalaţii tehnk~e
deosebit de frecvente, cu un randament destul de scăzut au cunoscut o
mare răspîndire în ţinutul muntos din sudul judeţului Caraş-Severin şi
au fost amplu analizate şi studiate de cercetătorul sibian Cornel Bucur-to.
Drumurile văiegarilor dih Prigor 11 , care au asigurat cerinţele sa'te-
lor din Craina şi chiar din preajma Orşovei, precum şi prezenţa văie'g·a­
rilor renumiţi din Gîrlişte 12 , zona etnografică Bocşa-Reşiţa au faciEtat
de asemenea, prin ctrculaţie, contactele interzonale şi au favorizat aceen-
tuarea relaţiilor social-economice între zone etnografi('e vecine. Fapt re-
simţit de asemenea şi prin prezenţa meşterilor zidari din Clisura-Dunării
(Moldova Veche) în zona etnografică Almăj. Multe din casele de piatră
şi cu pivniţă boltită susţinută pe stîlpi portanţi foorte solizi şi întinsă
pe întreaga suprafaţă a locuinţei, ridicate în unele sate din Almăj, Lăpu~­
nic, Sopotul Nou şi Putna, socotite de Paul Petrescu drept „insule" ale
arhitecturii în piatră evidenţiază deprinderea acestui meşteşug flÎ dl'
către meşterii locali almăjeni.
Alături de seria interferenţelor enumerate mai sus, trebuiesc affiin-
tite şi asemănările ronstatate în organizarea interiorului locuinţei din
Almăj, Culoarul Timiş-Cerna, enclava bufenilor, populaţia românească
din Valea Dunării, vestul şi sudul zonei etnografice Oraviţa, interior ce
se caracterizează prin simplitate şi sobrietate, lipsa ştergarelor aşezate
în friză la perete şi a blidelor, cromatica stinsă şi elegantă a covoarelor
alese în benzi succesive a căror alternanţă constituie singura notă de
fast atît a interiorului almăjan, cît şi a zonelor enumerate mai sus. Din
analiza tehnicilor de ţesut, ornamentat şi a cromaticii ne permitem afir-
maţia că asemănarea dintre ţesăturile de lină din Almăj, Valea Dunării
şi satele din sudul Culoarului Timiş-Cerna (Plugova, Iablaniţa, Meh<1-
dica şi MC"hadia) merge pînă la identitate. Doar în aceste zone au circulat
covoarele cu „ocheţi" - ochiuri din lină, trecute peste textura benzilor
cromatice alese cu speteaza, ornamentul acestora obţinîndu-se fie din
lina în culori naturale fie din lînă vopsită în nuanţe elegante, obţinute
din coloranţi vegetali îndeosebi din scoarţă de arbori.
In categoria portului popular influenţele interzonale sînt evidente
mai ales la categoria pieselor groase de lină şi a celor confecţionate din
blană, a căror tipologie şi morfologie este aproape identică.
Interferenţele la piesele de blană s-au datorat meşterilor cojoc.wi
prnveniţi din diferite sate ale sudului bănăţean, care şi-au făcut uceni-

9 Cornl'l IrimiP, Anchetă statistică în legătură cu reţeaua de instalaţii tehnice

popu/are a:·iinnate de apă pe tl'ritoriul Homâniei, în Cibinium, Sibiu, 1967-1968,
p. 441i.
io Cornel Bu:::u:·, Aspecte .~ocial-economi::e ale practicării morăritului în partea
de sud-est a Banatului; în Cibinium, 1967-1968, p. 195-211; Un valoros complex
de industrie populară. Morile cu ::iutură de pe apa Rudăriei, în Analele Banatu'ui,
I, Timişoara, 1981,
p. 254.
N. Negoiţă, 76 ani, văiegar Prigor.
11 l!lformator

Marius Bizera, Meşteşuguri ţărăneşti, în Banat

12
şi Crişana, î:1 Studii de
geografie a Banntu/ui, Timişoara, 1970, p. 331.
 INTERFERENŢE INTRE ALMAJ ŞI ZONELE LIMITROFE 29

eia în acelea<ii centre renumite Oraviţa şi Caransebeş. La întoarcerea lor

în satul de baştină au lucr-at respectînd normele învăţate şi-au impus
treptat „moda" pieselor confecţionate în maniera centrului meşteşugăresc
ce i-au format profesional. Alături de acc:>astă explicaţie nu trebuie ne-
glijată nici prezenţa cojocarilor din alte zone, Ia tîrgurile din Bozovici,
care şi-au vîndut produse lucrate în maniera centrului „mamă" dat· şi
piese confecţionate în funcţie de gustul local al almăjenilor.
In încheiere enumerăm în suita interferenţelor datoratP contactelor
inte1-zonale Almăj-Valea Dunării, Almăj-Oraviţa, Almăj-Culoarul Ti-
miş-Cerna, A1măj-nordu1 mehedinţean similitudini la nivelul obiceiu-
rilor din ciclul vieţii şi îndeosebi în obiceiul de înmormîntare. Aici se
întîlneşte şi astăzi înmonmîntarea tinerilor necăsătoriţi cu brad „suliţă''
şi bocetul consacrat al „petrecutului" mo!'tului, precum şi cîntecul zo-
rilor.
în concluzie putem afirma că interferenţele etnografice au cunoscut
o permanentă bipolaritate, nu se poate vorbi de o zonă etnografică a
căror factori condiţionaţi şi componente constitutive au fost imuabile.
Interrelaţionările au favorizat definirea zonelor etnograficl' prin asimilări
şi respingeri selectate diferit de comunitatPa tradiţională almăjană. Con-
tactele fireşti dintre zone dar !Şi convergenţa factorilor etnografici ai
Almăjului contribuie la stabilirea trăsăturilor zonale 13 dar şi la inca-
drarea Almăjului în spiritualitatea şi civilizaţia tradiţională românească.

LIDIA GAGA

INTERFERENCES ENTRE LA ZONE ETHNOGRAPHIQUE ALMAJ ET

LES ZONES ETHNOGRAPHIQUES LIMITROPHES

(Resumc)

A parti1· de !'idee de zo:ie ethnographique l'auteur souligne Ies interferences

entre la zone A:măj et Ies zones limitrophes: la Valee du Danube, Oraviţa, la
Couloir Timiş-Cerna, le nord du district Mehedinţi. Les conta::ts entre Ies zonc•s
ethnographiques limitrophes vis-a-vis des convergences des structures ethnogra-
phique d'Almăj contribuent ă la definition du specifique zonale et en meme temps
ă la determination du specifique d'Almăj dans la spiritualitc" roumain.

13 Bogdan Marines:::u, Graniţe (Frontiere /.imite) dialectale. Arii dialectale.

Zone dialectale de tranziţie,
în • • • Tratatul ele dialectologic românească, Scrisul
Românesc, Craiova, 1984, p. 147-155.
 L'ELEVAGE DES PAYS CARPATIQUES DANS UNE PERSPECTIVE
INTEGRALISTE ET EUROPEENNE (TERMINOLOGIE)

Pour une comprehension objective du phenomene pastoral s'impuse

la perspective integraliste et comparative. Le succes d'une telle demarche
peut etre acquis seulement par l'utilisation d'un cnsemble conceptuel-ty-
pologique plus largement valable. L'utilisation des notions typolog;qucs
tout a fait COn('O!'dantes a le deroulement dans l'espace ct le tempc; clu
phencmcne pasto1·al carpatique - notions claires et a une acception au
plus large dans la litterature europeenne - peut preserver nos rf'-
cherches pas seulement d'erreurs epistemologiques, mais aussi d'inter-
pretations erronnees sur le fonds culturel-historique du phenomenc.
A l'instar des autres systemes occupationnels, principaux, exercees
d'urie maniere sedentaire, l'economie pastorale a represente une ressourcc
importante pour Ies peuples vivant dans ces regions. L<:>s OC'CUpations
traditionnelles ont toujours etc reliees par des multiples reseaux inter-
ferentes, qui allerent en s'approfondissant a mesure que l'homme deploya
unc artivite chaque jour plus complexe dans le but de faire valoiJ· bion
le milieu naturel'. En depit de nombreuses difffrences d'orclre geomor-
phologique et du jeu des facteurs economiques, cthnohistoriques etc. di-
vers d'un pays carpatique a l'autre, la recherche ethnologique comparc'e
des regions de pâturages et de fenaisons des Roumanie, Ukraine (URSS),
Pologne, Tchecoslovaquie et la Hongrie, a pe1·mis se relever :plusieurs
aspects similaires, y compris une memc> typologie morphologique, struc-
turale et fonctionnelle. La perspective integraliste et europeenne dans
l'etude de ·l'elevage des pays carpatiques nollis a devoile, elle, une nettc
differenciation typologique, en excluant par ailleurs le risque des supcr-
positions typologiques. Sans c:>xclure sans doute apparitions simultanees
de formes differentes de vie pastorale, l'etude interdisciplinaire (y com-
pris au point de vue anthropogeographique et ethnohistorique) a pleine-
ment mis en lumiere le fait qt.ţe oes formes - pour nombreuses ct
variees qu'elles soientnaissent les unes des autres et que l'importance de
chacune a ete plus ou moins grande suivant le temps, l'espace et l'ethnie
ou elles se sont deroulees. La terminologie. differante pour denommer
les types pastoraux, la consideration seulement saisonniere du pheno-
mene, enfin, la confusion des termes utilises pour designer les types,
formes etc., ont fai neoessaire une consideration. europeenne pour acquerir

1 N. Dunăre, The arhaic process of differential occupation on the Romanian

territory. In: SC, 1981, I, p. 61-64; Idem, lnterdependance des occupations tra-
ditionnelles chez les Roumains, facteur de stabilite ct de conttnutte. In: Apulum
1969, VII, 2, p. · 529-550, Alba Iulia.
 NICOLAE DUNĂRE
32

une typologie d'une valabilite plus generale exprimant plus exacte la

reali te eul turelle-historique.
La determination de l'importance reelle des types traditionnels
d'elevage dans l'ensemble de la vie pastorale pratiquee sur le territofre
des pays qui entourent Ies chaînes carpatiques a edairci non seulement
l'aspect d'ordre ethnologique general du phenomene, mais aussi Ies ca-
racteres particuliers des divers types d'elevage. Les rnemes rnateriaux
nous ont, de plus, aide a mieux definir la veritable signification et portee
de la morphologie pastorale dans le cadre des rapports ethnoculturels
est-europcens. L'etude du cc phenomene chez les peuples des regions
carpatiqucs fait valoir· une serie d'ek~rnents de culture populaire plus ou
moins etcndue de part et d'autre de ces chaînes rnontagneuses 2 . Par
<1illeurs, cette observation s'avC:'re valable aussi pour les autres regions
montagncuses de !'Europe~.
En vertu de la forme ei du caractere de la vie pastorale exercee par
J'une ou l'autrp des Pthnies - c'est-a-dire cn fonction de l'arnpleur du
mouv0ment pastoral dans le temps (pendant les quatre saisons) et l'es-
pace, ainsi que du nombrc et de la structure du colledif humain
(hommes; hommes et femmcs) qui accornpagne le troupeaux dans son
d~:placPment, comrne leur dun~e - on distingue quatre types princi-
paux: J'c]e„„ag0 sedentaire, l'elevage local, l'elevage pendulaire et l'ele-
vage transhumant. Cette classification reunie une serie d'elernents ex-
plicatifs d'ordre anthropogeogi'<llphique, historique, ethnologique etc. qui
fadlitent une double differenciation. En vertu de ces elernents en effet,
Ies quatre types se distinguent tout d'abord nettement par l'anvergure
dont {'hacun a fait preuve dans l'ensemble de la vie pastorale est-euro-
peene (dans Ies seuls lieux d'origine; dans Ies zones et Ies pays res-
pectifs; enfin au dehors des limites zonales et des frontieres. Deuxie-
ment, ils se distinguent comme par la valeur du role rempli dans le
cadre general des relations est-europeennes.
De toute evidence, cette typologie, que nous presenterons cidessous,
se propose a reunir, systematiser et completer Ies contributions theo-
riques des specialistes roumains, ukrainiens, polonais, tchecoslovaques et

2 Emm. de Martonne, Ea vie pastorale et la transhu,mance dans les Carpates

Mt;rirtfonnlf'.~,' IPtLT importanrP
reoqraphiqlLP pt hi.~torique. In: Samml'lWerke ZU
Fr. Ratzels Gedăchtnis, Leipzig, 1904, P. 225-245; Wl. Kubijowicz, Les principaux
types de la vie pastorale dans la Slovaquie, Bratislava, 1930; Mara N. Popp, Pdsto-
ritul în cîmpie în cadrul vieţii pastorale in genere. In: LJGUC, 1942, III; S. Bere-
zowski, Les problemcs des migrattons pastorales. In: PTPP, 1959, I, p. 77-146;
T. Herseni, Soztologie des Hirtenwesens in Sildosteuropa, Darmstadt, 1971; N. Du-
năre, Typologte pastorale traditionnelle sud-est europeenne. In: DLPDCRMSEESE,
Belgrade, 1976, p. 189-212; W. Ja:obeit, Schafhaltung und Schăfer in Zentral-
europa bis zum Beginn des 20. Jahrhunders, Berlin, 1961.
3 A. Fribourg, La transhumance en Espagne. In: AG, 1910, XIX, p. 231-244;

Ph. Arbos, La vie pastorale dans les Alpes Francaises, Paris, 1922; J. Blache,
Les types de migrattons montagnardes. In: RdGA, 1934~ XXII, p. 525-531; Th. Horn-
berger, Der Schăfer, Stuttgart, 1955; B. Milojevic, Les hautes montagnes dans le
Royaume de Youi;oslavie, Beograd, 1956; M. Jean-Brunhes Delamarre (reci.), Bergers
de France, Paris, 1962; A. Poitrineau (red.), Elevage et vie pastorale dans les
montagnes d'Europe au Moyen Age et a l'epoque moderne, Clermont-Fc~rrand, 1984.
 L'ELEVAGE DES PAYS CARPATIQUES 33

hongrois du natre siecle, y compris nos recherches roumaines et com-

parativPs4.
L'elevage sedentaire a ete connu et se pratique partout dans les
pays traverses par Ies Carpates ou qui entourent Ies chaînes carpatiques:
dans la cour paysanne du village. Dans ces conditions, Ies animaux sont
abr;tes soit dans constructions annexes (etables, ecuriPs specialement mu-
nies ele toit, soit dans un enclos de dimcnsions reduites non couvc'rt ou
partiellement couvert. L'abreuvement SC fait a l'exterieur de la pro-
priete, en menant leş animaux au puits du village ou au bord du ruis-
seau, s'il y en a quant a la nourriture, le betail la re~oivent a l'interieur
de la cour paysanne, soit sous abri, soit a proximite dC' tels refuges. Ce
type est plus propice au developpement de l'elC'vage intensif. II se dis-
tingue nettement de toute autre categorie E'n cela que les animaux ne
sont pas jamais groupes en troupeaux et qu'il n'y a jamais de deplace-
ment a quelque distance que ce soit du villagc.
Comme nous confirment Ies donnee>s concernant la Roumanie (Ies
zonPs souscarpatiques et intracarpatiques), l'Ukraine (Vallee superieure
du Boug, Ukraine Transcarpatique), la Pologne (les zones Podhale,
Krakow, Lodz), en Tchecoslovaquie (la Valachie Morave• et l'est de la
Slovaquie), la Hongrie (Bekescsaba, Debrecen, Kis Alfold) etc., l'eievage
sedentaire est riche de significations historiques-ethnologiques-anthropo-
geographiques, puisqu'il a consti!Jue l'un des facteurs economiques et
culturels qui ont le plus contribue a rendre durables et stables les ha-
bitats humains pendant le Moyen Age et l'epoque moderne5 •
Le calendrier pastoral de l'elevage sedentaire - pratique comme il
est - n'offre pas de diffences sensibles d'une saison de l'annee a l'autre.
Seules font exception a cette regie l'espece, la qualite et quantite de Ia
nourriture a certains moments de l'annee. Enfin, Ies transformations
subies au cours des epoques moderne et contemporaine par l'economie
rurale ont augmente la valeur et l'irnportance de l'elevage sedentaire.
L'elevage local constitue le premier type individuaHse en fonction
de l'arnpleur du mouvement pastoral dans l'espace et de la structure du
groupe humain qui accompagne Ies troupeaux. En meme temps, comme
l'elevage sedentaire, ce type-ci est le p1us repan<lu et le plus frcquent
en comparaison de tous Ies autres formes de vie pastorale exerces chez

4
Voir: V. Frolec, J. Kubicek (red.), Bibliographia Ethnographi=a Carpatobal-
canica, Brno, 1984, vol. 2.
5
P.ar exe;nple: J. Banner, A bekesi pdsztorok ezete a XVIII. szdzadban. In:
Magyar Nyelv, Budapest, 1929, XXV, p. 165-170, 222-229; I. Chelcea, Creşterea
vitelor în viaţa locuitorilor din Pătaş şi Borlovenii Vecht - Caraş - Banat. In:
RGR, 1939, II, l, p. 14-21; N. Dunăre, Die ethnographische Etgenart der Sieben-
bii.rgtschen Heide, Sibiu, 1956; Idem, Ţara Bîrsei, Bucureşti, 1972, I, p. 163-174;
Br. Kopczynska - Jaworska, Badania nad organizacja vypasu w pasterstwie vyso-
kog6rskim na Podhalu. In: Studia i materialy do htstorii ku.ltury wst polskiej w
XIX w., Wroclaw, 1958; I. Vlăduţiu, Etnografia româneas=ă, Bucureşti, 1973, p.
253-255; J. Podolâk, Tradiene ovciarstvo na Slovensku, Bratislava, 1982, p. 21-24.
 NICOLAE DUNARE
34

les Roumains, Ukrainiens, Polonais, Tchecoslovaque, Hongrois 6 , commc

chez les Yougoslaves, Bulgares etc. 1 . En effet, ce type se rencont:·e frc~
quemment dans tous Ies villages des zones collinaires ou de plaine. Au
point ele vue morphologique et structural, ii se distinguc categoriquem-.'nt
des autres formes d'elevagc' impliquant le deplacement des troupeaux l't
de quelquonque groupe hurnain hors de la limite clu village d'origine.
Ce type se caracterise, dane, par le fait que des l'arrivee du printemps
et jusqu'en automne - c·est-a--dire pendant toute la saison chaude - il
se pratique sur la lisiere des champs agricoles de chaque village. Aussi,
les bergers ne quittent pas leur localite d'origine. Relatif a la stru::-ture,
ce type se definit encore par la participation des deux sexes. Pow· celte
raison a ete encore dcnomme elevage familial. Nous avans differencie
trois ·soustypes: a) elevage local sans etable et sans fromagerie (dane;
l'absence de constructions annexes); b) elevage local avec etable et parc
C.l brebis, mais sans framagerie; c) elevage local avec etable, parc a brebis
et fromagerie (dane, la presence de tous les constructions afferentes a
la fois).
Le premier sous-type tire sa note caracteristique du fait que le betail
passe la nuit au village et cela, non seulement en hiver, mais l'ete ega-
lement. Au point de vue morphologique, strudural et fonctionnel il s'ap-
parente le mieux a l'elevage sedentaire. Chez tous les peuples est-euro-
peens il a ete exerce par les paysans agriculteurs.
L'elevage local avec etable, parc a brebis, mais sans fromagerie, a
joui d'une pratique plus frequentle que le precedent. 11 se definit eri
essence par l'estivage hors du village respectif, les troupeaux passant
la nuit dans l'etable, mais les laitages se preparent a la ma.ison, aru vil-
lage. Des la fonte des neiges et jusqu'au moment ou l'estivage peut
commencer en lisiere de village, Ies moutonis, par exemple, sont menes
paître dans Ies jardins, sur Ies chaumes et Ies champs de mai:s, ainsi
que sur les pres de fauche.
L'elevage avec etable, fromagerie et parc a brebis constitue, partout
dans Ies pays carpatiques ou qui entourent oes chaînes montagneuses.
le sous-type le plus representatif au point de vue morphologique, struc-
tural et fonctionnel. 11 se rapproche sensiblement de l'elevage pendu-
laire, parce que Ies troupeaux - encore qu'ils ne s'eloignent guere de
la limite de !'habitat villageois d'origine - demeurent tout l'cte hors de
village. Dans le cadre du type d'elevage looal, ce troisieme sous-type est
le plus repandu. Dewc causes d'ordre econornique-agraire expliquent
cette circonstance. D'une part, a l'encontre de l'elevage local sans etable
et sans fromagerie, celui-ci assure une fertilisation plus rationnelle et
systema.tique de tous Ies champs cornpris dans Ies limites du village.
6 Par exemple: S. Bokonyi, op. cit., p. 83-111; .L.-K. Kovacs, Heitrăge zur
Frage der Esztena-Genossenschaften (Melkengenossenschaften) in der Siebenbii.rger
Heide. In: VHO, 1961, p. 329-361; N. Dunăre, Recherches ethnograph.iques rou-
maines sur l'agriculture et la vie pastorale. In: Acta Ethn., 1963, XII, 1-2, p. 179-
183; R. Vuia, Tipuri de păstorit la români, Bucureşti, 1964, p. 21-67; A. Kowalska-
Lewicka, Hodowla i pasterstwo w Beskidzie Sadecki, Wroclaw et:., 1980; etc.
7 V. Novak, Obersicht ii.ber Vienhhaltungsformen und Alpewesen in Slowe-
nien. In: VHO, 1961, p. 647-662; Ch. Vakarelski, Etnografia Bulgarii, Wro:::Iaw,
1965.
 L'ELEVAGE DES PAYS CARPATIQUES
35

Du meme, a la difference du sous-type avec etable et parc a brebis, inais

sa.ns fromagerie, il assure une certciine independance du metier, puisque
la preparation du laitage pewt s'aocomplir sur place, dans la fromagerie
construite ad hoc.
Parmi Ies cariaoteristiques des deux derniers sous-types (avec etable
et parc), Ies etables mobiles. et Ies huttes tria.nsportables (sur patins de
traîneau, litiere ou au moyen de roues en boi·s) sont apparues et se
sont developpees dans le but de sa:tisfaire aiux exigences de l'agriculture.
Elles ont par ailleurs constitue un element de similitude continentale
dans le cadre de l'elevage local exerce pendant le saison chaude (au prin-
temps, en ete et, notamment, l'autom.ne) 8 .
Dans cette premiere partie nous avons essaye un progres de la re-
cherche, par rapport au stade anterieur, enoadrant 1e premier type (l'ele-
vage sedentaire) dans l'ensem:ble de la typologie morphologique, struc-
turale et fonctionnelle de la vi.e :pastorale traditionnelle.
L'elevage sooentaire (phenomene pastoral en repos relatif), pratique a
proximite immediate de l'habitation humaine - par consequent dans
le village meme - , iausisi bien qU/e Ies trois sous-types d'elevage local
exercees, tous trois, a la limite du village se. rattaC'hent organiquement
a l'economie agricole. Pour tous les pelllples qui Ies pratiquent, Ies deux
g<._mres d'eievages constituent en meme teimps des elements concrets de
stabilite anthropo9eographique et de continuite ethnodemographique pen-
dan.t le Moyen Age et l'epoque moderne. Les habitats ayant pratique
seulements les deux types precedents, aussi bien que Ies villages aJant
exerce l'eievage pendulaire peuvent a juste titre etre tenus pour des
villages agricoles par exellence, autrement dit qu'iils sont caracterises par
une economie agricole complexe. C'est le oas des zones de plaines et de
collines de tous câtes des cha.înes carpatiques, comme des autres ten-i-
toires simiiaires d'Europe.
L'elevage pendulciire offre une solution dans Ies cas ou le nombre
du betail depassait de beaucoup Ies possibilites de pâture a proximit{~
du village respectif. Sans doute, plus en avant de Moyen Âge 0 , Ies
habitants des regions situees en voisinage des montagnes aboutirent a
('XerC'Cl' cc troisieme type. Au cours du cette epoque, Iorsqu'ils perdirent
Jcs vcrsantes montagneux avec Ieurs alpages ou, simplement, ceux-ci
clevinrent insuffiS!antes - face a l'accroissement des troupeaux -, Ies
paysans affermerent des versants de montagnes du voisinage. 11 com-
prcnd deux sous-types: I'elevage pendulaire simple et l'eievage bi-pen-
8 Ch. Vakarelski, Die bulgarischen wandernden Hirtenhiltten. In: Acta Ethn,

1956-1957, V-VI, p. 1-82; 1-40; S. Berezowski, op. cit.; I. Chelcea, Cramba;

Structură şi func~ie. In: Apulum, 1972, X, p. 17-33, Alba Iulia N. Dunăre, Ţara
Bîrsei, 1972, I, p. 181-182.
9 K. Horedt, O contribuţie preistorică la păşunatul în Carpaţii Sudici. In:
RI R, 1947, XVII, p. 157; Mârta Belenyesy, Viehzucht und Hirtenwesen in Ungarn
im 14. und 15. Jahrhundert. In: VHO, 1961, p. 13-82; S. Dragomir, S. Belu, Păsto­
ritul la românii din Munţii Apuseni în evul med.iu. In: AMET, 1965-1967, IV,
p. %-114; A. Pa!âdi-Kovâcs, Die Schafhaltung der Grossfamilien bei den ăstlichen
Palozen (Ungarn). In: VWH, 1969, p. 402-416; Br. Kopczynska-Jaworska, op. cit.;
I. .Simonjenko, Almenwirtschaftliche Schafzucht der ukrainischen Bevălkerung in
cien Waldkarpaten im 19. und zu Beginn des 20. Jahrhunderts. In: VHO, 1961, p.
:rn:1-38B.
 NICOLAE DUNĂRE
36

dufa.rr.e. De la sorte, sur Ies territoire de lie;i Roumanie, de l'Ukraine

(URSS), de la Pologne,. de la Tchecoslovaquie, de la Hongrie, comme
ceux de la Yougoslavie, de la Bulgarie etc., l'elevage pendulaire a ~te
pratique beaucoup plus frequemment que la transhumance pastorale.
Le premier sous-type, l'elevage pendulaire simple represente la forme
elementaire, que nous pourrions dire la forme classique de la vie pasto-
rale pendulaire, se rencontre dans n'importe quel pays de la region des
Carpates, de la. Valle du Danube, des Alpes Dinariques ou des Balkans,
de meme que dans la zone mediterraneenne, le Centre et l<' Nord l'Eu-
ropeto. Il se manifeste plus frequemment que l'elevage bi-pendulaire et
d'autant plus que celui a transhumance. Outre Ies moutons, chevres et
boeufs, Ies cochons aussi sont parfois groupes par troupeaux et sownis
a l'elevage pendulaire simple, dans ce cas, ils accompagnent les moutons
partis a l'estivage de type pendulaire ou Ies troupeaux transhumants qui
vont estiver dans Ies montagnes des alentours.
L'elevage pendulaire simple se caracterise par un mouvement pas-
toral annual qui a lieu chaque ete entre le village d'origine et la mon-
tagne destinee a l'estivage. Ainsi, au printemps, les troupeaux s'installent
sur Ies terres du village; ils estivent en montagne; ils passent l'automne
dans Ies chaumes et sur Ies champs de mai:s dont la recolte a ete enlevee,
et hivernent au village, confies aux soins de chaque proprietaire.
L'elevage bi-pendulaire se distingue du precedent tout d'abord par
l'hivernage dans les zones des pres de sous-foret, de foret ou meme de
montagne (ou restant la pendant l'automne, 1'hiver et printemps), c'est-a-
dire par le deplacement des troupealL'C ou du betail dans une zone situee,
donc, entre le village (habitat de base) et les pâturages.
Ce sous-type constitue une forme tout-a-fait originale de vie pasto-
rale: plus complexe que l'elevage pendulaire simple, que tous ies va-
riantes de l'elevage local et a fortiori que l'elevage sedentaire. En meme
temps, i1 se distingue nettement des fonmes de transhumance. Au point
de vue structural en effet, alors que l'elevage et l'elevage local impli-
quent - tout au moins admettent - la presence de la 'femme dans
l'exercice du metier pastoral (ce qui lui a meme prete pendant long-
temps l'aspect d'une elevage familial), l'elevage bi-pendulaire s'est ca-
racterise jusqu'aux debuts de l'epoque moderne par i'absence de la fernme
des activites de la bergerie 11 .
Ce sous-type est specifique aux zones boisees en general, y compris
dans Jes zones boisees de la Plaine de la Hongrie, de la Vallee du Hron
en Tchecoslovaquie, aux altitudes similaires de Roumanie (le Bărăgan,
La Plainde de Transylvanie, Ies plateaux de la Moldavie et de la Dou-
broudja), et plus particulierement des regions situees sur les versantes
earpatiques meridionales et orientales (Roumanie), nordiques (les Bes-
10 N. Densuşianu, Din istoria migraţiunilor păstoreşti la popoarele romanir:e,
Bucureşti, 1907; M. Sorre, Les Pyrenees mediterraneennes, Paris, 1913; A. Haber-
landt, Ku.lturwissenschaftliche Betrage zur Volkskunde von Montenegro, Albanien
und Serbien, Wien, 1917; J. Frtidin, Zentraleuropa Alpwirtschaft, Oslo, 1940-1941,
I-II; S. Erixon, Svensk bygganadas kultur, Stockholm, 1947; M. Szab6, Herdar och
husdjur, Stockholm-Lund, 1970; A. Poitrineau, o. cit.
11 N. Dunăre, Elements de culture populaire spirituelle dans l'exercice des
oc::upations chez les Roumains. 1::1: AMET, 1968-1970, p. 323-335.
 L'ELEVAGE DES PAYS CARPATIQUES 37

kides Ukrainiens, Polonais, Slovaques), autour des Monts Matra et Mis-

kolc (le Nord-Est de la Hongrie) etc. 12 •
Il se caracterise en principal par le mouvement pastoral suivant: au
prin temps, moutons et boeufs paissent a proximite du village; ·habitat
de base; l'ete, ils rendent en estivage aux alpages et, en general, dans Ies
pâturages de montJagne; l'automne, ils reviennent tous pres de l'habitat
de base, dans Ies chaumes et sur Ies champs de mai:s dont la recolte a
ete enlevee; l'hiver, ils repartent, en montagne, au voisinage des zones
d'estivage, non pas cette fois aux alpages, mais dans une zone de clai-
rieres et de lisieres forestieres ou de sous-foret, situee entre la zones des
alpages et le village, car c'est la quc Ies elcveurs ont recolte le foin et
hisse des feuillages necessaires de l'hivernagc du betail. Dans des situa-
tions plus developpees ces fourrages etaient utilises sur place pendant
tous Ies saisons froids: l'automne, l'hiver et le printemps. Le merne chose
se passe dans la zone des pres de fauche de la plaine. Les cochons etaient
mis a l'engrais dans l'immediate proxiimite des forets de chene ou de
hetre, riches en glande et faines.
A laide de l'elevage bi-peridulaire, Ies paysans ont trouve la possi-
bilite de fertiliser tous leurs terrains (agricole, de pâturage et de fe-
naison): Ies champs de labour situes a proximite du village (alternativc-
ment: au printemps et a l'automne); Ies terraines agricoles, de pâturages
d de fenaisons de la zone d'agriculture montagnarde (alternativement,
l'ete); Ies alpages (chaque ete); Ies terraines de la zone de pres (pendant
l'automne, le printemps et, surtout, l'hiver). De meme, le fumier obtenu
du betail hivernant a proximite des habitats saisoniers des regions de
pres etait- utilise a l'engrais des vergers du voisinage. Ensuite, l'exercice
du ce sous-types a permis l'utilisation integrale des terrains defriches,
dans l'agriculture en faisant alterner le labour avec la pâturage ou en
appliquant la technique des cultures agrico!l's par assolement; ces mem0s
terrains ont pu aussi etre utilises avec succes dans l'economie pastorale
elle rneme, par l'empfoi de tous Ies ressources fourrageres. Mieux que
nulle autre forme de vie pastorale se caracterisant par le mouvement des
tmupeaux, l'elevage bi-pendulaire a implique de nombreux processus
economiques et culturels, grâce auxquels les villages les ayant exerces
se sont lies durablement ii la zone voisine de pres. De meme, plus que
toute autre occUipation, ce genre d'elevage s'est developpe simultanement
au .travail en foret, c'est-a-<lire au fur et a mesure du defrichement des
terrains boises et du tnavail artisanal du bois obtenu. Les progres en-
12 I. Simonjenko, o. cit., p. 363-365; Anna Kutrzeba-Pojnarowa, Kurpie
J'uszcza Zielona, Wroclaw-Warszawa-Krak6w, 1962, I; 1964, II; 1965, III; N.
Dunăre, Păstoritu,L de pendulare dublă pe teritoriul României. In: AMET, 1965-
1967, III, p. 115-138; idem, L'elevage pendulaire double dans la vie pastorale
carpatique. In: VII-CISAE (1964), XI, 1971, p. 390-413, Mos:ou; idem, L'elevaue
bi-pendulaire dans les zones de fenaisons de !'Europe (IX-CISAE, Chi:ago, 1973) ..
In: Apulum, 1977, XV, p. 763-767, Alba Julia; B. Baranowski, S. Chmielowski, H. ,
Dabrowski, Z. Podwinska, J. Topolski, Histoire de !'economie rurale en Pologne
jusqu'ii 1864, Wro:law-Warszawa-Krak6w, 1966, p. 98-108; B. Gunda, Organisa-
tion sociale des pasteurs dans la Grand Plaine Hongroise. In: EE, 1970, 2-3, p.
170-179; Br. Kopczynska-Jaworska, Economie filiale d'elevage et ses ch.a11;;<'mcnts.
In: III-CIESEE, 1974; R. Vuia, Studii de etnografie şi folclor, Bucureşti', 1980, II,
p. 272-299; J. Podolăk, op. cit., p. 71-96.
 NICOLAE DUNĂRE
38

registres pendant le Moyen Âge et J'epoque moderne par la pratique de

ce sous-type ont ete dus precisement a l'extension de l'agriculture mon-
tagnarde, a laquelle il contribuait.
Ce procede de faire hiverner le betail dans Ies zones de pres, de
fenaisons forestieres, est-il mentionne par Ies documents rournains, hon-
grois, polonais, tchecoslovaquies, ukrainiens etc. - des de xve siede -
comme une routume de vieille traditions 13 .
L'elevage pendulaire et sa forme bi-pendulaire ont favor:se I'agen-
cement de la plupart des occupations exercees d'une modalite sedc>ntaire.
En ce qui concerne le dernier type, l'elevage transhumant, il a t1·ouvl'
sf's premieres causes dans l'evolution economique de la contree respec-
tive: le nombre des animaux depassaient considerablement Ies ne:·essitEs
ele l'estivage, comme de l'hivernage, dans les condit!ons de !'economie
extensive, tout a fait spC:'<'ifique aux siedes de la feodalite. Par ailleurs,
cn ce qu!i concerne la Roumanic et la Hongrie, ces causes ont egalemcnt
ete redevables a l'evolution des relations d'echiange etablies de longuc
date aveC' Ies autres etats sud-est europeens, pairmi lesquels la premiere
place C:•tait occupee par l'Empire Ottoman 1 '.
lssuc de regle de l'elevage bi-pendwaire - la transhumancc pasto-
rale s'est differentiee en deux sous-types: la tmnshumancc> n'dui1.l' d la
transhuman~·e cn grand.
L'llevage transhumant reduit s'est pratique pendanl la cluree de
l'es1.:i'cage sur Ies alpagC's ct pendant l'hiver dans Ies plaines dC's zones
dh:10graphique::; ,-oisines, ;'i des distance plus ou moins proC'hcs. Logique-
mrnt parlunt, ce sous-t:vpe, qui obligeait le groupe des bc>rgcrs et ll's
t>·uupeaux ~1 un dc•placeml'nt hors du territoire de l.eur proprc Yil~agl',
ccmme dP leur propre zone ethnographiqu~, peut etre ronsid•'re comn:e
la pr,emien' forme d:' transhumance. Elle a ete apparue - lâ et au mo-
nFnt - ou Ies propridairl's de betail ne purPnt plus assurer l'hivernagl'
(ou mcme la subsistan('{' pendant l'automne, l'hive!' et le printemps) par
la seul·e pratique de l\'IP\ agc bi-pendulaire. Dans ce contl'Xil'. n'Pst pas
dt'porvu d'intc"'ret dl' ; C'lc~vl'r que Ies villageois qui praiiauaient la t:·ans-

13 p_ Deffontain(', La vie forestiere cn Slovaqu;ic, Paris, rn:l:!; J_ Bla2lle,

L'homme ct la montagnc, Paris, 1934 (ed_ IV); L. Someşan, Viaţa pastorală în
Munţii Călimani. In: BSRG, 1933, LI!, p. 283-342; T. Herseni, L'organisation pasto-
rale en Roumanie. ln: ASRS, XIII, p. 242-256; T. Morariu, Vieaţa pastorală în
Munţii Rodnei, Bu:ure~ti, 19:17, p. 52-61; M. Nowak, L'organisation de !'economie
fourragere du Podhale, et M. Mar:hlewski, La foret et le pâturage dans les Tatra.
In: PTPP, 1960, II, p. 45-79, 171-184; I. Balogh, Formen der extenszven Viehhal-
tung auf den Pussten von Debrecen. In: VHO, 1961, p. 465-503; J. Stika, Die
Verbreitung der karpatis::hen Salaschenkuitur in Măhren. In: Cl, XLVIII, p. 97-
105; I. Vlăd uţiu, Ocupaţii. I n: Etnografia Văii Bistriţei, Piatra-Neamţ, 1973, p.
2:J:l-236; N. Dunăre. L'elevage bi-pendu.laire dans les regions carpatiques, et alpines.
In: StComC, 1979, III, P- 71-81.
14 N. Dunăre, Problema cercetării etnografice a păstoritului, Cluj, 1956; I.
Vl[1duţiu, Almenwirtschaftliche Viehhaltuny und Transhumance in 13rangebiet
(Siidkarpaten, Rumănien). In: VHO, 1961, p. 197-241; idem, Etnografia ... , p. 252-
Păstoritul transhumant şi implicaţiile l~i în Transilvania şi Ţara Românească în
263; L. Foldes, Quellen zur Transhumance in Siebenbilrgen-Walachei aus der ersten
Hălfte des 19. Jahrhunderts. In: VWH, 1969, p. 345-356; C. Constantinescu-Mirceşti,
Păstoritul transhumant şi implicaţiile lui în Transilvania şi Ţara Român<'ască în
s<•colele XVIII-XIX, Bucureşti, 1976, p. 15-18, 66-77, 109-113.
 L'ELEVAGE DES PAYS CARPATIQUES 39
----------

humance 1·2duite, continuaient d'exercer aussi l'elevage bi-pendulaire,

comme diverses forimes d'elevage loc.al. De plus, on constate que meme
lorsque la transhumance atteignait son maximum d'intensi.te, Ies villa-
geois des Carpates Meridionales, Orientales et Nordiqu.es ne renoncerent
pas a garcler que-lques bestiaux; pour l'hivernage dans Ja propre zone des
pres de fC'naison, situees au pied de leur montagnes. Cette forme de vie
pastor·ale tr-aditionnelle a ete exercee surtout 'par Ies habitants des re-
gions souscarpatiques de la Roumanie; dans l'Ukraine Transcarpatique
(URSS); la region Podhale pres des Monts Tatras de Pologne et celle
'>imilai: e prf>s des Monts Tatrras de Slovaquie; Ies regions de Pecs et de
Matra dans la Hongrie; etc. 15.
Aux XVIIIe-XIXe siecles, lequels marquent une periode d'essor de
l'elevage, s'impose la transhumance en grande des troupeaux conside-
rablement plus nombreux. Par exemple, les proprietaires du betail des
Carpates Meridionales et de la Courbure Centrale Carpatique de la Rou-
manie (les zones connues sous Ies noms Mărginenimea Sibiului, Pays
de Bîrsa, Monts Breţcu, etc.), con1Jraints par cette circonstance, se mi-
rent a chercher Ies endroits requis pour fa nourriture de betail jusqu'aux
grsndes distances du village d'origine: pour assurer, d'un part, l'esth·age
- de loinains alpages dans l'espace roumaine des Carpates Orientales,
du Nord de la Roumanie, ainsi que dans l'Ukraine Transcar.patique, etc.;
mais, d'autre part, plut6t pour l'hivernage - dans Ies zones des pres fo-
restiers, les plaines de la Muntenie et de la Moldavie, les marecages du
Bas-Danube, du· Delta du Danube et de la Dobroudja. C'est ainsi que
Ies uns atteignirent frequemment Ies plaines (Puszta) de la Hongrie et
de la Slovaquie-MOTavie, 1e territoire occidental de l'URSS, et Ies autres,
la Mer Noire, l'Adrianople, etc. 16 . L'elevage transhU!ffiant en grand a eu
comme but, en principal, l'hivernage, parfois l'estivage, mais aussi l'hi-
vernage et l'estivage.
Il est tres difficile a determiner la date de l'apparition du type
d'elevage transhumant - deplacement plus ample dans l'espece des
bergers, toujours seulements d'hommes sans femmes, avec leurs trou-
peaux - , rnais les documents historiques hongrois, roumains, turcs, etc.17
convergent sur la constatation que la tran:shumance a connu son essor
15
Br. Kopczynska-Jaworska, Das Hirtenwesen in den Polnisch.en Karpaten.
In: VHO, 1961, p. 389-438; I. Simonjenko, op. cit., R. Vul:::ănescu, Cartografierea
etnor;rafică a transhumanţei în Oltenia de Vest. In: REF, 1964, IX, p. 17-31; B.
Gunda, op. cit.; N. Dunăre, Typologie des traditioneUen Hirtenlebens im karpato-
balkanis:::hen Raum. In: ZfB, 1975, XI, 1, p. 5-39; idem, Sistemul ocupaţional
pastoral, factor de stabilizare şi comunicare. In: ABE, 1981, I, p. 21-42; idPm,
Civilizaţie tradiţională românească în Curbura Carpatică Nordică, Bucureşti, 198-1,
p. 68-142.
16 C. Irimie, Das Hirtenwesen der Rumănischen. Forschungen in der Mărr;ine­
mea Sibiu.lui-bei Hermannstadt-Sibiu, l\IJ:.iinchen, 1965; L. Foldes, Quellen zur Trans-
humance .. .; I. Vlăduţiu, Etnografia ... ; Şt, Meteş, Emigrări româneşti din Transil-
vania în secolele XIII-XX, Bucureşti, 1977 (2e ed.), p. 62-195, 306-311; V. Butură,
Etnografia poporului român, Cluj-Napoca, 1978, p. 201-242; N. Dunăre, Comunicări
etnoculturale carpato-dobrogene. In: Apulum, 1978, XVI, p. 505-512; O. Buhociu,
Folclorul de iarnă, ziorile şi poezia păstorească, Bucureşti, 1979, p. 185-265.
17 M. Guboglu, Catalogul documentelor turceşti, Bucureşti, 1965, II, p. 315-
316; Şt. Meteş, op. cit., p. 148-159; T. Mateescu, Ştiri despre prezenţa mocanilor
în Dobrogea în timpul stăpînirii otomane. In: RA, 1971, XXXIII, 3, p. 391-417.
 NICOLAE DUNĂRE
40

pendant la periode de la feodalitl; avancee. A cette epoque, causes par

des facteurs commerciaux tres importants, les scigneurs feodaux ont
enleve aux communautes villageoises la possession des montagnes et des
forets, Ies alpages de pâturages et les pres de fenaisons forestieres 18 . Si
jusqu'alo1-s la transhumance pastorale pouvait constituer une forme
possible seulement pour Ies feodaux et Ies institutions feodales, apres
cet accaparement elle ded0nt aussi un procede utilisable dans l'fronomie
paysanne.
D'autres causes :-.· ont egalement contribue, parmi lesquelles Ies exi-
gences, sans cesse plus P:\:Cessives, de la Porte Ottomane qui a\·ait fini
par imposer son monopole sur Ies produits pastoraux de tout le Sud-Est
eurnpeen. Elle la fit ulterieurenwnt aussi pour 10s produits agricoles 19 .
Au XVIIIe siecle et en gf>ne1~a1 aux environs de l'epoque moderne, l'essor
de l'elevage transhumant s'est produit aussi comme une consequence de
l'ampleur enregistre par Ies manufactures de tissue en laine 20 • Compte
tenu de tous les facteurs ci-dessus, signalons que dans les conditions
specifiques de l'economie et les possibilites de transport (tres limitees)
au temps du Moyen Âge, l'elevage transhumant, notamment la grande
transhumance, danstous Ies regions carpatiques a joue un râle ele haute
importance. Ainsi, depuis Ies debuts du XVe siec10 et jusque vers ceux
du xxe, la trnnshumance en grande a represente la forme la plus ac-
cessible pour commercialiser le betail, ainsi que Ies produits pastoraux
directs ou artisanaux. Les endroits les plus accessibles pour l'exercicc
d'un tel commerce f>taient les echelles et Ies ports fluviaux (dans la
Hongrie, la Slovaque, la Roumanie, Yougoslavie, Bulgarie) et maritimes
(dans ·l'Ukraine, la Roumanie, la Bulgarie et la Turquie).
A l'epoque meme ou l'elevage transhumant en grande a connu son
plus gnand essor, - les cochons, la plupart du gros betail cornu et de
chcvaux, enfin un nombre conside:rable de moutons etaient gardes a
l'interieur d'une aire geographique restreinte: la commune,. la zone, la
region. C'est ici que ces animaux etaient eleves sous des formes tradi-
tionnel·Les - sedentaire, locale, pendulaire et meme, ci ou la, une trans-
humance reduite n'etait pas exclue. A l'exception des variantes, en Rou-
manie, Ukraine (URSS), Pologne, Tchecoslovaquie et la Hongrie Ies
choses se passaient de la sorte, sans differences typologiques d'un pays
a l'autre. Plusieuresfois les differences gardent la frequence de la meme
forme. Par exemple, en ce qui concerne l'elevage transhumant, chez; Ies
Hongrois, Tchecoslovaques, Polonais et Ukrainiens la transhumance re-
dui te a ete preponderente, tandis que chez les Roumains la transhumance
en grande a occupe la premiere place vis-a-vis d'autres peuples. En ce
qui concerne l'elevage bi-pendulaire, chez Ies Roumains, Polonais et

19 N. Dunăre, Recherches ethnographtques . .. ; Ţara Bîrsei, 1972, I.

19 M. M. Alexandrescu-Ders:a, Contributions a l'etude de l'aprovisionnement
en ble de Constantinople au XVJJie siede. ln: SAO, 1957, I, p. 13-20.
20 I. Bogdan, Documente şi regeste privitoare la relaţiile Ţării Româneşti cu
Braşovul în secolele XV-XVI, Bucureşti, 1902; S. Dragomir, Vlahii în nordul Pe-
ninsulei Balcanice în evul mediu, Bucureşti, 1959; N. Dunăre, Recherches ethno-
graphiques .. ., p. 181; Tara Bîrsei, 1972, I, p. 223-224; B. Baranowski, S. Chmie-
lowski etc., op. cit., p. 105-106.
 L"ELEVAGE DES PAYS CARPATIQUES 41

Tchecoslovaque il a connu une frequence plus grande en comparaison

aux Hongrois et Uk:rainiens 21 .
Dans l'espace des memes cinq peuiples, au moment ou ils existent
des renseignement ecrits, l'elevages sous Ies formes sedentaire, locale,
pendulaire a ete accessible a n'imrporte quel habitant du pays, qul fut sa
fortune, sa condition sociale-economique. L'eleviage transhumant, par
contre, a ete le fait des seigneurs feodaux, puis des institutions feodales
en general, de quelques habitants tres riches ou, enfin, de quelques
villageois associes.
Comme tel, a la difference des autres types, notamment de l'elevage
sedentaire et de l'elc:>vage local qui se carncterisent par une participation
plus ample des membres de la farnille respective, y compris Ies femmes,
l'elevage transhumant a du son extension a une partie seulement des
habitants, d'un nombre reduit de zones ethnographiques, d'un nombre en-
l'o•:e reduit de villages. Le nOimbre des villages qui ont exerce l'elev;ige
t~'anshumant et Ies habitants memes qui, dans ces villages, etaient dirl.'C-
tement meles a l'exercice de cett.e forme de vie pastorale, n'ont jamais
constitue qu'un pourcentage relativement mince de la population rurale,
voire de .Ja population des villages memes qui pratiquaient un elevage
intense. Les resultats cthnologiques et anthropogeographiqucs sont pleine-
mcnt Verifies par certaines eva}Uations statistiqucs COTICC'rnant la periode
cl'apogee de la trunshumance en grande (la rmoiti<· du x1xe sicck·)2~.
Alors que Ies troupeaux collectifs etaient confies a un nombre reclilit
elf' bergers charges de Ies soigner, la grande majorite des habitants des
rampagnes, y rornpris Ies femmes, demeuraient dans Ies habitats de base
des communautc'>s humaines respectives, s'occupant de professions pay-
sanncs ti-aclitionnelles, y compris Ies metiers, C't pratiquant des activites
eonunerciales fondees sur l'eronomiC' pastorale, plus exacte sur celle
agro-pastorale-artisanale. C'etait la une situation valable pour tous Jes
pays qui entourent Ies chaînes carpatiques, ninsi que pour ceux situes
de part et d'autre du DanubC'.
Donc, nous avons considere le systeme occupationnel pastoral dans
l'int('gralite <:>t Ies formC's ethnoculturelles concretes sous lequelles s'est
ck·rnule dans l'espacc d'un an, vis-a-vis des memcs criteres de differen-
C'iation typologique - l'ampleur du mouvement dans l'espace et le temps
(pendant lC's auatre saisons), le namb!'e et la structure du co1lectif humain
(hommes; hommes ct femmes) qui accompagnc le troupeau dans son
deplar·0mcnt, rommC' la dureC'.
A l'aide de rl'tte modalite methodologique, C'n subordonnant Ies ca-
raC'terC'S non-significatifs, particuliers et partiels aux caracteres typolo-
giques significatifs, universels C't generals valable, C't synthetisant plu-
sieurs apports precedents ou contemporains, nous avons accede a la typo-
logie morphologique, structurale et fonctionn0lle presentee au-dessus:
clevage sedentaire, elevagc 100al, elcvage penclulaire, elevage transhu-
21 N. Dunăre, L'ell'va9e .. ., Mos:ou, 1971, p. :l!J0-413; L. Vin:ze, Pcasant
animal husbaudry: a dialectic model of tl'chnoenvironmcntal intl'aratton in agro-
pastoral societis. In: Ethnology, 1980, XIX, 4.
22 Cf. Ies etudes publiees par: C. Constantines:u-Mirccşti, N. Dunăre, C. Făl­
dcs, T. Herseni, I. Vlăduţiu et:.
42 NICOLAE DUNARE

mant, auquels nous ajautons un cinquieme type, l'elevage nomade,

oonnu - panrni les autres - dans la Peninsule Balkanique. De tous
Ies termes typologiques utilises dans la litterature europeenne, nous vous
proposons une terminologie sans peine tra.duisible en diverses langues
europeennes, y compris oeux des pays carpato-balkaniques.
L'elevage pendulaire, mais notamanent ce transhumant et l'elevage
nomade - de pair avec le charroi, lia negoce des produits artisanaux,
agro-pastoraux et de la m.anufacture menagere, la pratique des foires
traditionnelles (a caractere economique, social, culiturel-artistique) aux
carrefours entre ethnies, regions et pays - ont favorise des relations
ethnocultureUes, ethnolinguistiques, etc. entre Ies peuples central-est et
sud-est europeens. En consequence, de itermes routtnains se sont repandus
dans les autres milieux ethniques (dans l'Ukraine Transcarpatique, au
Sud de la Pologne, au Sud-Est de la Tchecoslovaquie, dans l'Est de la
Hongrie, ainsi que dans le Nord de la Yougoslavie et de la Bulgarie),
comme reciproquernent, de tennes vieux slaves, bulgares, ukrainiens,
polonais, tchecoslovaques, hongroi1s, allemands, yorugoslaves, turcs, grecs,
etc. ont ete receptiones dans la language occupationnel roumain.

NICOLAE DUNARE

PASTORITUL IN TARILE CARPATICE INTR-0 PERSPECTIVA

INTEGRALISTA ŞI EUROPEANA (TERMINOLOGIE)

(Rezumat)

Economia pastorală reprezintă o resursă importantă pentru popoarele care

trăiesc în acest spaţiu. Cercetarea multidisdplinară a permis relevarea mai multor
aspecte similare tipologice - morfologice - structurale şi funcţionale în România.
Ucraina (URSS), Polonia, Cehoslovacia şi în Ungaria. Se pot distinge patru tipuri
principale de păstorit:
a) sedentar
b) local
c) pendulatoriu
d) transhumant.
La clasificare s-a ţinut seama de o serie de elemente expli:ative de ordin an-
tropogeografie, istoric, etnologic, etc. Autorul analizează tipurile de păstorit folo-
sind o bogată bi'bliografie cu insistenţă deosebită privind corelaţia acestora -cu
agricultura şi celelalte ocupaţii ale locuitori'.or.
 SCURT ISTORIC AL PRACTICARII AGRICULTURII tN SPAŢIUL
CARPATO-DANUBIANO-PONTIC CU REFERIRl LA ZONA
CARAŞ-SEVERIN

Pentru a putea VOI'bi despre practicarea agriculturii în spaţiul car-

pato-danubiano-pontic trebuie să facem o scurtă referire la locul agri-
culturii în economie, prezentînd evolutiv agricultura din cele mai vechi
timpuri şi pînă în zilele noastre.
Astfel putem spune că cele două ramuri de căpetenie ale economiei
întemeiate pe producţie - lucrarea pămîntului şi creşterea vitelor -
s-au dezvoltat pare-se în multe locuri ale globului din economia populaţi­
ilor culegătoare de recolte. In ţinuturi întinse ale pămîntului ele s-aJU
întîlnit şi s-au amestecat. Dar numai prin contopirea lor definitivă s-au
putut împlini în fapt toate premisele cuceririi economice a pămintului1.
De fapt forma elementară a agriculturii s-a dezvoltat din c'Ules, avînd
la bază deprinderea femeii de a urmări condiţiile de creştere şi de coa-
cere a plantelor sălbatice. Pentru aceste considerente, culesul a fost
denumit şi preagricultură 2 •
Jn privinţa statutului de ocupaţie tradiţională de bază, agricultura
şi 1-a împărţit într-o mai mare sau mai mică măsură, cu păstoritul, pădu­
răritul, meşteşugurile şi industriile ţărăneşti etc. In schimb sub raportul
caracterului de masă agricultura românească s-a situat totdeauna şi pre-
tutindeni în frunte 3 .
Caracterul de masă, al acestei ocupaţii este evident încă din trecutul
îndepărtat, cînd 1Ja. noi, ca şi alt.e popoare agricultura a fost practicată
de femeie, cu ajutorul săpăligii.
Existenţa ocupaţiei agricole şi răspîndirea ei generală in vechea
Dacic sînt deopotrivă atestate printr-o seamă de elemente de cultură spi-
rituală specifice orînduirii comunei primitive şi orînduirii statului dac
care exprimă practicarea ocupaţiilor legate de natura înconjurătoare
(ocupaţiile tradiţionale prindpale şi secundare) şi în primul rînd a cul-
turii pămîntului (cereale, pomi, vie) 4 •
Nu :putem vorbi însă de agricultură în vechea Dacie fără să amintim
de elemente ale culturii Stiarcevo Criş referindu-ne Ja aria nordică bănă­
ţeană în care a luat naştere frumoasa ceramică împodobită cu spic de

1 Şt. Pascu, Voievodatul Transilvaniei, I, ed. Dacia, Cluj, 1971, p. 44.

2 Iulius E. Lips, Obîrşia lucrurilor (O istorie a culturii omenirii), ed. Şt;inţi­
fică, Bu:::ureşti, 1960, p. 150.
3 N. Dunăre, Agricultura tradiţională la români, în Materiale de Istorie agrară
a României, Slobozia, 1983, p. 38.
4 I. I. Rusu, Religia geto-dacilor, Zei, credinţe, practici religioase, în AISC,
Cluj, V, p. 32.
44 VIOREL POPESCU

griu (mărturie a cultivării acestei plante), benzi şi rozete cu alveole, spi-

rale şi o plastică zoo- şi antropomorfă aplicată pe unele recipiente 5 .
.ln Dacia antică, atît înainte cit şi în epoca statului dac, agricultura a
avut, fără îndoială, ponderea de bază în economie. Despre agricultura în-
flodtoare a ţinuturilor carpato-danubiene, încă mai înainte de secolul II
î.e.n. există menţiuni ~a autorii antici şi pentru aceeaşi epocă ca şi pen-
tru c-ele ulterioare, ne stau mărturie descoperirile abundente din aşezările
mari şi mici răsfirate pe cuprinsul Daciei, cereale carbonizate, seminţe
de leguminoase şi plante textile, gropi şi hambare pentru păstrarea rezer-
velor de hrană, unelte şi accesorii de tot felul 6 .
Astfel găsim de cuviinţă să menţionăm descoperirea făcută în cam-
pania arheologică din 1976 cînd la Tibiscum-Jupa, ·într-o pivniţă a unei
încăperi din canabae au fost descoperi.Jte trei recipiente, de fapt butoaie de
lemn, ce aveau în interior seminţe care în urm.a analizelor de laborator
făcute, s-a constatat a fi griu, orz şi cinepă 7 •
Stadiul în care ajunsese dezvoltarea agriculturii în Dacia în epoca
ce ne interesează este reflectat, pe lingă întinderea suprafeţelor cultivate
(în general dificil de apreciat) şi varietatea plantelor cunoscute indife-
rent de speciile acestora, de frecvenţa mai mare sau mai redusă în des-
coperiri a diferitelor tipuri de unelte, aşa încît se impune o trecere
în revistă a tuturor categoriilor scoase la lumină de săpăturile arheo-
logice.
Exploatarea unor ţinutuni uriaşe nu ar fi ;fost însă cu putinţă dacă
nu s-ar fi inventat plugul; populaţia din ce în ce mai numeroasă a glo-
bului nu s-ar fi putut îndestula. Numai inventarea plugului şi folosirea
animalelor de tracţiune mai ales a vitelor cornute mari, şi mai tîrziu a
cailor i-au îngăduit omului să-şi facă ogoare întinse şi astfel să pună te-
melia unei agriculturi cu adevărat productive.
Din punct de vedere tehnic, plugul îmbină principiul toporului cu
acela al unei form2 deosebite de hîrleţ, care s-a dezvoltat din băţul de
săpat. Cel mai vechi plug cunosrut nouă datează din mileniul al treilea
î.e.n. Plugul îl ştiau încă populaţiile agricole din ouprinsul aşa numitei
culturi a ceramicii în benzi din ţinuturi:le dunărene, iar în acela7i timp îl
foloseau şi indocuropcnii. Plugul a fost făurit întiia oară într-un singur
loc pe glob, de unde s-a răspîndit în ţinuturi întinse. După toate proba-
bilităţile, regiunile culturilor înalte din Asia de SV au fost leagănul
plugului.
Cele mai vechi pluguri erau de lemn. Inventarea roţii nu a avut
nici o legătură cu născocirea plugului, dovadă că plugul folosit la început
nu avea rqată.
Abia către sfî'.'şitul veacului al XVIII-lea vechea formă a plugului
a fost mode;·nizată cu ajutorul unor invenţii oare au întregit plugul

:; Liviu Mărghitan, Banatul în lumina arheologiei, I, ed. Facla, Timişoara,

1979, p. 42.
6 I. Glodariu, E. Iaroslavs::hi, Civilizaţia fierului la daci (sec. II i.e.n. - I e.n.),
ed. Dacia, Cluj, 1979, p. 38.
7 Marius Moga, Doina Benea, Unelte agricole romane descoperite la Tibis:um,

în StComC, II, 1977, p. 326.

 PRACTICĂRII CARAŞ-SEVERIN
SCURT ISTORIC AL AGRICULTURII IN 45

şi au revoluţionat în plan mondial tehnica agricolă înlocuindu-se brăzda­

1

rele de lemn, definitiv cu brăzdare de fier sau oţel.

Adoptarea plugului oeu brăzdar de fier în condiţiile Lateneului daciC'
a eoincis cu transformarea agriculturii matriarhale în masă, în agricul-
tură patriarhală de masă şi de bază.
Acestora li :.s-au adăugat fenomene social•economice; survenite în
cele două secole care au precedat cucerirea Daciei de către romani, şi
anume: extinderea plugului cu br~dar de fier în agricultura geto-daci-
lor, mărirea productivităţii agricole, corelat cu acestea dezvoltarea păsto­
ritului, apariţia proprietăţii privaite, nu numai asupra turmelor, dar nu
peste mult timp, şi asupra pămîntului.
In condiţiile agriculturii ancestrale, vechii locuitori de pe teritoriul
Daciei reu.şiseră să inventeze primele forme premergătoare sau elemen-
tare de plug: o crăcană de arbore, un cîrlig de lemn agăţat de un proţap,
etc. cu care încercau să înlocuiască săpăliga în zonele de şes.
Numeroase sînt descoperirile arheologice a unor unelte agricole, ba
chiar a unor depozite întregi de unele agricole, depozite cum sînt: depo-
zitul de unelte de l•a Lechinţa de Mureş 8 , prin cercetarea căruia se pot
stabili existenţa a trei tipuri de fiare de plug cunoscute în Dacia Liberă
şi în perioada stăpînirii romane: tipul dacic, tipul celtic şi cel provincial
roman; sau depozitul de unelte agricole de la Ded.rag Reghin 9 unde s-au
descoperit cinci fiare de plug, un cuţit de plug şi un manşon de fier
pentru fixarea unuia dintre brăzdarele de plug.
Tot aici mai putem menţiona brăzdarul de tip dacic descoperit la
Cetăţeni în Olteniat 0 şi a celor două fiare de plug de la Bicfalău11,, jud.
Braşov. Aceste două fiare de plug erau de fapt un brăzdar de plug
(vomer) şi un cuţit de plug (culter), ambele confecţionate prin batere la
cald dintr-o bară de fier. Tipu'l şi forma acestor piese sînt bine cunoscute
şi frecvente în descoperi.rile privind epoca dacică începînd cu a doua
jumătate a sec. II î.e.n. şi cea romană. împrumutate ca prototip din lumea
greco-elenistică, dar produse pe loc în Dacia, ele au contribuit la perfec-
ţionarea principalei unelte agricole întrebuinţate de daci atît în perioada
statului dac, cît şi după cucerirea romană. Astfel de brăzdare .s-au mai
descoperit în ţară şi la Ardeu, Bîtca Doamnei, Comălău, Craiova, Cos-
teşti, Crăciuneşti, Grădiştea Muncelului etc.
De la plugul utilizat de daci putem spune deci că se cunosc două
piese metalice principale menite să-i mărească rezistenţa şi să mărească
randamentul muncii: brăzdarul sau fierul de plug şi cuţitul. Lor li se
adaugă verigile-manşon ce serveau la fixarea brăzdarului de talpa de
lemn a plugului.

8 I. H. Crişan, Un depozit ,de unelte descoperite la Lechinţa de Mureş (Plugul

la geto-daci), în SCIV, XI, II 1960, 2, ed. Academiei R.S.R., p. 290.
9 I. Glodariu - M. Cîmpeanu, Depozitul de unelte agricole de la Dedrag (r.
Reghin), în SCIV, XVII, 1966, 1, ed. Academiei R.S.R., Bucureşti, p. 19-32.
10 Dinu V. Rosetti, Un depozit de unelte, cîteva ştampile aneptgraJice şi o
monedă din a doua epocă a fierului, în SCIV, XI, 1960, 2, ed. Academiei R.S.R.,
Bucureşti,p. 392.
11 I.Glodariu, Două fiare de plug de la Bicfalău, în AetaMN, IV, 1967, Cluj,
p. 471-472.
 46 VIOREL POPESCU

Brăzdarul constă dintr-o bucait.ă masivă, 01platizată, lăţită şi îndoită

la unul din capete (cel ce intra în pămînt) şi terminată într-un cîrlig la
celălalt, iar cuţitul de plug este acea piesă de fier care se monta pe
grindeiul plugului, înaintea brăzdarului, pentru a despica pămîntul. Piesa
este confecţionată dintr-o bară masivă, paraleli:pipedică, lăţită şi ascuţită
la ca.pătul inferior; secţiunea tăişului fiind triunghiulară 12 .
Plugul cu tracţiune animală a consthtuit pentru agricultura practi-
cată în zonele de cîmpie şi de deal unealta de bază, care a mărit randa-
mentul muncii substanţial, a îmbunătăţit-o calitativ şi a înlesnit extinde-
rea suprafeţelor cultivate. Ln zonele de munte cu pante abrupte s-a uti-
limt pentru întoarcerea şi afinarea păm.întului însă, sapa, un anumit tip
de sapă.
ln continuare vom trece deci la prezentarea altor unelte agric-olt'
pe tipuri şi moduri de folosire.
Sapele (saroulum) se împart în trei tipuri. Astfel tipul I se caracte-
rizează prin lamă îngustă şi prelungă, lăţită la tăiş, cu laturile arcuite spre
interior, orificiul pentru coadă fiind obţinut prin întindere prin martelare
a extremităţii superioare, îndoirea şi SJUdarea capătului ei ipe cornul
sapei.
Acest tip de sapă e5te specific sec. I î.e.n. - I e.n. Tipul acesta
pare a fi cel mai vechi. Tipul II nu se deosebeşte de anumite tipuri de
tesle, diferă doar ca dimensiune, iar tipul III se caracterizează prin forma
rectangulară a lamei, asemănătoare sapelor moderne.
Săpăligile prin oare se pot înţelege atît sapele de dimensiuni reduse,
cit şi celelalte, tot mici, dar şi cu fonma specifică acestei unelte. Şi
acestea pot fi împărţite în două tipuri după foruna lor: tipul I se caracte-
rizează prin forma de frunză, cu lama îngustă spre partea inferioară şi
corpul lăţit în zona orificiului pentru coadă, iar tipul II are lama îngustă,
corpul W?Or rotunjit în jurul orificiului pentru coadă şi terminat în par-
tea superioară cu două coarne, săpăligă pe oare în forma aceasta o întîl-
nim şi în zilele noastre.
Sapele au variate utilizări în toate muncile agricole, atît în grădinărrit
cit şi la culturile mari. Descrierea acestei unelte, a formei ei şi a multi-
plelor întrebuinţări apar şi a scriitorii antici: Cato, Varro, Columella, etc.
Tipologic forma lor este prea puţin schimbată faţă de cea a uneltelor de
azi.
Săpăligile sînt o oategorie de unelte utilizate mult în gospodăriile
modeste rurale, tocmai pentru că sînt folosite la săparea şi fărîmiţarea
pămîntului 13.
Vorbind despre unelte agricole putem f.ace şi o clasificare a lor în
funcţie de utilizarea lor astfel: unelte folosite la lucrarea pămîntului
(sapele, săpăligile, plugul) şi unelte folosite la stringerea recoltei (secerile,
coasele, cosoarele) despre care vom vorbi în continuare.

12 I. Glodariu - E. IarosLavschi, Civiiizaţia fierului la daci (sec. II î.e.n. - I

e.n.), ed. Da:::ia, Cluj-Napoca, 1979, p. 59.
11 Marius Moga - Doinea Benea, Unelte agricole romane descoperite la Tt-
btscum, în StComC, II, 1977, p. 326.
 SCURT ISTORIC AL PRACTICĂRII AGRICULTURII IN CARAŞ-SEVERIN
47

Secerile: forma lor e.ste relativ simplă, o lamă curbată ascuţită

la vîrf şi terminată la capătul opus printr-un cîrlig de firx:are perpendicu-
lar pe lamă. 1n apropierea cîrligului secţiunea lamei este dreptunghiulară,
aocidental cu o nervură în relief, iar în rest triunghiulară. Unele dintre
ele aveau zimţi pe tăiş.
Mînerul de lemn se monta prin înfigerea cîrligului secerii în el şi
legarea acestuia fie cu o sfoară sau curea, fie prin baterea forţată
a unei verigi. Dimensiunile diferite ale secerilor sînt legate direct de
destinaţia lor (tăierea păioaselor, cules, etc.)1 4 .
Putem aminti aici şi miile de seceri de bronz databile la începutul
primei Ppoci a fierului, descoperite pe teritoriul patriei noastre. Tocmai
abundenţa acestor unelte a stat la baza emiterii teoriei potrivi~ căreia
secera ar fi o invenţie tracică 15 .
Coasele: pe care le putem împărţi în două tipuri, tipul 'l ce are
o formă apropiată de a secerilor cu cîrlig fiind .însă mai lungi curba
lamei este mai puţin accentuată şi în partea dinspre coadă lama se în-
dreaptă tocmai spre a oferi mai mIUltă stabilitate şi ti:pul II ce are curbura
lamei mai puţin accentuată şi o buclă a corpului piesei înaintea limbii
de fixare în coadă. Limba de fixare este prevăzută ffn partea superioară
ou un orificiu, unde intra cuiul cu floairea semicirculară şi un cîrlig la
capăt. Lungimea lamei este de 40-50 om iar fixarea se face cu ajutorul
cuiului cu floare semicirculară şi cu o verigă planconvexă.
Cosoarele: cuţite mici curbe, folosite nu numai la curăţatul viţei
de vie, ci şi la altoiri sînt iarăşi nelipsite din aşezările dacice. Au o mică
tijă în prelungirea lamei pentru a se fixa în minerul de lemn.
tn încheiere considerăm necesar să ne referim şi la eîteva unelte
agricole, descrise în parte şi pfoă aici. descoperite la Tibiscum-Jupa din
două motive: !În primul rînd pentru a putea face o referire concretă la
practicarea agriculturii în această zonă a ţării şi în al doilea rînd pentru
că uneltele descoperite aici sînt exemplificate şi în oatalog, considerlnd
că nu putem trece la prezentarea uneltelor agdcole contemporane exis-
tente în colecţiile muzeului, fără a le aminti şi descrie sumar pe acestea.
Astfel la Tibiscum-Jupa s-au descoperit două brăzdare de plug
un rnţit de plug, trei sape, o săpăligă, o săpăligă-tîrnăcop şi un cosor
de vie, în castru, iar în aşezarea civilă o seceră ou lamă subţire, larg
curbată, avînd minerul răsucit (descoperită într-una din clădirile din cana-
bae-le tibiscense).
De menţionat că brăzdarul de plug din fier de la Tibiscum este de
tip provincial romanrn.
In continuare voi încerca să le descriu pe scurt:

14 I. Glodariu - E. Iaroslavschi, Civilizaţia fierului la daci (sec. II i.e.n. -

l e.n.), ed. Dacia, Cluj-Napo~a. 1979, p. 71.
15 Ibidem, p. 73.
16 Liviu Mărghitan, Banatul în lumina arheologiei, II, ed. Fa::la, Timişoara.
1980, p. 62.
48 VIOREL POPESCU

Fig. 1. Tibiscum, I, 2, 5 - Sape ;

3, 6 - săpăligi; 4 - brăzdar de plug
(după M. Moga, D. Benea)
Fig. 1. Tibiscum I, 2, 5 - Bechcs;
3, 6 - Scrfonettes ; 4 - Soc
(apres M. Moga, D. Benea)

Brăzclnre ele plug - vomer din fier cu lamă de formă triun-

ghiula1 ă, uşor rotunjită
la vîrf. Pe una din feţe lama prezintă o nervură
longitudinală proeminentă. Dimensiuni: fig. 1, L = 20 cm, l lamă= 13 om,
L manşon=7 cm, L max.=10 cm; 1 manşon=5,6 cm;
fig. 2, L = 32 cm, 1=7 cm, L lamă= 16 om, L manşon= 16 cm;
fig. 3, L = 30 em, L lamă= 18 cm, L manşon= 12 cm, 1 lamă= 9 cm,
1 man5on = 5 cm.
Sape - sarculum din fier asemănătoare cu cele de azi, avînd pe
faţa interioară cîte o nervură longitudinală şi mai puţin proeminentă
cu orificiile de înmănuşare de formă trapezoidală. Dimensiuni: L = 25 em,
1=19 cm; L = 29 cm, 1=19,5 om; L = 20,5 cm, 1 =-15,5 cm.
Săpăliga - rastrum, din fier, cu lamă trapezoidală, mult lăţită
în partea inferioară cu orificiu de înmănuşare executat în capul piesei
(3,6 X 3,3 X 0,6 cm), utilizată la lucrări. de grădinărit. Dimensiuni: L =
19,5 cm, 1 = 3-6 cm.
Săpăliga tîrnăcop - ligo, din fier, de formă dreptunghiulară,
avînd lama rotunjită Ia capăt. Orificiul de îrunănuşare executat în corpul
piesei (4 X 3,1 X 0,6 mc) astfel ca celălalt capăt să poată fi folosit ca şi
ciocan, în vederea fărîmiţării bulgărilor rămaşi după spălarea pămintului.
Dimensiuni: L = 21 cm, 1=5,5 cm.
 SCURT ISTORIC AL PRACTICĂRII AGRICULTURI! IN CARAŞ-SEVERIN
49

Cosorul de vie - falx, din fier, cu lama uşor îndoită la vîrf,

minerul terminat cu un inel la <'apăt, găsit fragmentar. Dimensiuni:
L = 18 cm, L miner= 10,1 am, 1 = 4,1 am.
Secera - falx, piesă descoperită lin clădirea VIII din canaibae, din
fier, cu lamă subţk-e cu o curbură largă, minerul răsucit tot din fier,
lipseşte vîrful. Dimensiuni: L = 21,5 cm, 1 = 3,2 cm. Fig. 2.
Depozitul de unelte agricole descoperit la Tibiscum-Jupa comple-
tează cu încă un centru lista localităţilor din Dacia unde au apărut
asemenea piese şi cuprinde o gamă tipologică de ustensile cu care se
practicase în genere agricultura în acele timpuri. Totodată piesC'le agri-
cole de la Tibiscum-Jupa, cu tot aspectul lor modest la prima vedere,
reprezintă un preţios „punct de pornire" pentru cei ce studiază „cvoluţi.a
acestor instrumente de muncă ag.rare în cursul secolelor mmătoare ... ",
ele reprezentînd un element indispensabil în atestarea continuităţii aces-
tei ocupaţii principale a poporului român, ocupaţie ce-şi pierde originea
în negura veacurilor" 17 .
Revenind la plug (aratrum =plug, venind de la cm·întul slav „plu-
gu"), unealtă agricolă complexă care de-a lungul secolelor a cunoscut
o continuă perfecţionare, de lu plugul primitiv la plugul medieval cu

Fig. 2. Tihiscum I - Săponi; 2 - frag-

m„nt dintr-o s"ceră; 3 - cosor.
Fig. 2. Tibiscnm 1 -- „Săpuni'";
2 fragw„ut de fanci!le ; 3 - s„rpe

11 Ibidem, p. 64.
 VIOREL POPESCU
50

părţile sale componente: talpa plugului, grindeiul, coarnele, bîrna, brăz­

darul, fierul lung, cormanul 18 , putem spune că acesta se poate clasifica
în două tipuri:
1. După poziţia simetrică sau asimetrică a celor patru părţi care
formează cadrul plugului (grindei, talpă, ooarne, bîrnă) precum şi a celor
trei părţi aflate nemijlocit in lucru în timpul aratului (brăzdar, fier lung,
corman), în plug de construcţie simetrică şi plug de construcţie asime-
trică;
2. După poziţia cormanului, în plug, au corman fix şi plug cu cor-
man mobil sau schimbător.
In încheiere putem spune că din cele mai îndepărtate epoci istorice.
oeupaţiile principale ale poporu1ui român, agricultura şi creşterea vite-
lor au exercitat o puternică influenţă în determinarea profilului economic
al aşezărilor din diferite zone etnografice impunîndu-le chiar o anumită
fizionomie în funcţie de ocupaţiile de bază respective 19 .
Agricultura este una dintre cele mai vechi îndeletniciri ale poporului
român, fiind principala ocupaţie în zonele de şes, podiş şi depresiunile
intra- şi pericarpatice.
In zonele de şes, agricultura, ca ocupaţie de bază poate fi urmărită
din cele !111i3i îndepărtate epoci istorice.
Plugul de lemn cu brăzdar de fier, de formă triunghiulară şi cu cor-
man de lemn, constitue în aceste zone, unealta tradiţională de prC'lu-
cTare a pămîntului cea mai oamct.eristică.
Furcile, greblele din lemn sau fier se foloseau atît la strinsul paielor
după seceriş, cit 9i la strînsul finului. Unele furci sînt confecţionate din
răchită în lipsa unei alte esenţe de lemn mai bună. Printre uneltele de
treierat cele mai arhaice menţionăm: „îmblăciul" - două lemne, unul
mai lung şi altul mai scurl leg,ate între ele, fiind manevrate ou multă
măiestrie de cei care le folosesc. Mai annintim grapele cu colţi de lemn
sau de fier, plivitoarele, secerile, coasele, tăietoarele de fin, cîrligele de
fîn, coşurile mari (folosite după treieratul cu îmblăciul, pentru separarea
boabelor de pleavă), precum şi alte piese ce fac parte din inventarul
agriool auxiliar ca: jugurile, cătrăneaţa, proţapul etc.
Ca ştiinţă ce studiază problema uneltelor şi a agricul,turii folosindu-se
descoperirile arheologice şi car·e înceară o apropioce a acestora de reali-
tăţile etnografice, menţionăm paleoetnografia2°.
De-a lungul secolelor omul (ţăranllll) a practicat şi numeroase ritua-
luri legate de munca agricolă. Astfel mitologia greco...romană oferă un
bogat material legat de folosi:rea uneltelor 1agricole !?i repetarea ritmică
a întregului ciclu agrar în împrejurări în care se ţinea cont de calenda-
rul astronomic (relaţie permanentă cu cosmosul). Eroi şi .semizei ca Bait-
tus, Heracles şi Cad.mus, crescători de animale şi agricultori, Ceres la
romani, zeiţa griului şi a recoltelor, s-a identificat mai tîrziu ca Deme-

18 N. Edroiu - P. Gyulei, Evolu,ţia plugului în ţările române in epoca feudală,

în ActaMN, II, 1965, Cluj, p. 307-344.
19 Studii şi Cercetări - Muzeul Satului, Bucureşti, 1970, p. 267.
20 Dorinel Ichim, Despre rolul unor unelte şi munci agricole din Moldova
Centrală, în Carpica, XI, 1979, Bacău, p. 275.
 SCURT ISTORIC AL PRACTICĂRII AGRICULTURII IN CARAŞ-SEVERIN
51

ter (mitologia greacă) devenind zeiţa agricultw-ii şi a roadelor pămîn­

htlui. De numele ei se leagă mitul reînvierii şi renaşterii naturii pri-
măvara.
Ritualuri ale muncilor agricole în care nu lipseau uneltele de mun-
că, cărora anumite comunităţi umane, le atribuiau puterii miraculoase.
Astfel brazdei de ară.tură i se atribuie şi proprietatea de a păzi comuni-
tatea umană de boli şi epidemii.
In ritualuri magice se foloseau o serie de unelte ce fac parte din in-
ventarllll agricol al ţăranului: seceră, coasă, fiare de plug vechi, potcoave,
resteie, grape etc., atribuindu-li-se caracteristici şi puteri magice pentru
a învinge răul şi a proteja recolta de duhurile rele, de intemperii.

VIOREL POPESCU

BREF EXPOSE DE LA PRATIQUE DE I.:'AGRICULTURE

EN L'ESPACE CARPATHO-DANUBIEN-PONTIQUE AVEC
DES REFERENCES SUR LA ZONE DU DISTRICT

(Resume)

Le deux branches principeaux de !'economie fonde sur produ:::tion l'ouvrage

du sol et l'elevage des betes - se sont developpes dans plusiers lieux du globc,
propre ă l'e:::onomie des populations qui recoltent.
Le caractl!re de masse de cette ocupation est evidente encore depuis la passe
lointaine quand s'est practique le jardinage, branche anterieure de l'agriculture;
ainsi nous prouvons mentioner Ies decouvertes archeologiques dans Ies etablisse-
ment - grandes et petites - sur le teritoire de Dacia: des cereales carbonises,
de semences de legumes et de plantes textiles, des fousses et des greniers pour
la :::onservations de rezerves nutritives, des outils et des diverses a:::cesoires.
Nombreux etant Ies decouverts archeologiques des outils agricoles - mcme
des depots entiers d'outils agri:::oles - nous pouvons mentioner le depât d'outils
de Lechinţa de Mureş ou s'est decouvert des ferailles de charme, auss1 le depot
de Cetăţeni et Oltenia, de Bicfălău (Braşov) et:::.
 HIDROTEHNICA TRADIŢIONALA DIN JUDEŢUL
CARAŞ-SEVERIN. CONSIDERAŢII
PRELIMINARE

Transformarea energiei hidraulice în energie mecanică prin utiliza-

rea morilor şi visterelor înregistrează pe teritoriul României o unitate
d~ concepţie remarcabilă şi, totodată, o continuitate ce îşi are sorgintea
îri trecutul îndepărtat al poporului nostru. Bucurîndu-se de condiţii topo-
hidrografice favorizante, acea'Stă tehnică s-a bucurat de o largă, ["ăspîn­
dire în lumea satului, avînd aplicaţii variate. Subsumată, prin tehnologia
utilizată şi mai ales prin finalitate, domeniului numit al „industriilor
ţărăneşti" şi interesînd în egală măsură istoria tehnologiei, etnologia şi
sociologia, hidrotehnica tradiţională a fost cen::etată cu seriozitate în
ultimele decenii, rezultatele găsindu-şi materializarea în studii 1 de mai
mică sau mai mare anvergură datorate istoricilor sau etnografilor, în
funcţie de obiectivul urmărit sau de aria de cuprindere a investigaţiei.
Prezentînd aspecte de factură etnoistorică încă neelucidate complet, cum
ar fi spre exemplu cel al originii roţii hidraulice, domeniul vizat se pre-
tează, am spune <'U necesitate, abordării interdisdplinare, coroborarea
elementelor aparţinînd unui domeniu sau altul putînd oferi ipotezelor
avansate un grad sporit de certitudine.
Avînd un relief preponderent muntos şi dispunînd de o bogată reţea
hidrografică, judeţul Caraş-Severin cuprinde: un mare număr de astfel
de instalaţii, unele ·conservînd pînă astăzi forma arhaică, mărturie impre-
sionantă a unei continuităţi milenare pe această vatră de istorie bănă­
ţeană. Faptul a atras atenţia unora dintre cercetători2, care le-au consa-
crat studii relevante rămînînd însă multe de făcut în această privinţă.
Evitînd consideraţiile de factură etnoistorică, ce pot fi găsite de
altfel într-o multitudine de materiale publicate pînă 'În prezenP, mate-

1 A se vedea: C. Irirnie, Tipuri tradiţionale de instalaţii tehnice populare în

zonele sudice ale Hunedoarei în Sargeţia, Deva, 5, 1968; P. H. Stahl, La force
motrice des moulins traditionelles en Rou,manie ii la fin du XI X-e siecle în Etudes
d'etnographie et de folldore, 1965; C. Cupşiasca şi I. Bejan, Consideraţii privind
utilizarea roţilor de apă, Hidrotehnica, IV, 1981; M. Botzan, Apele în viaţa poporu-
lui român, Editura Ceres, Bucureşti, 1984.
2 C. Bu:ur, A valuable complex of vernacular architecture: the buket mills
on the Rudăria waters în RevMuzMon, I, 1979; E. Lăpăduş, Instalaţii de văiegărit
de pe Valea Belareca judeţul Caraş-Severin în Tibiscu.s. Etnografie, Timişoara,
1975.
a C-tin C. Giurescu, Contribuţii la istoria ştiinţei şi tehnicii romaneşti în sec.
XV - începutul sec. XIX, Editura ştiinţifi:ă şi en:i:lopedică, Bu:ureşti, 1973;
C. Bu:ur, Consideraţii istorice şi etnologice privind apariţia instalaţiilor hidraulice
pe teritoriul României în Biharea, Oradea, 1977; C. Irirnie, Cercetări etnografi::e
privind istoria tehni:ii populare la români în Cibinium, 1967/1968 Sihiu. 1968.
 MIRCEA TABAN
54

rialul eh" faţă rn căuta să slll·prindă în principal, împletirea tradiţiei cu

inornţia în practicarea industriilo:· ţărăneşti în judeţul Caraş-Severin,
utilizîncl în cea mai mare măsm·ă datele culese în teren. Avînd drept
obiecti\· iml'diat n•c-enza.rea tuturor instalaţiilor de tehnică populară dl'
pc tc>rito1·iul judc>ţului menţionat, în perspectiva trecerii unora pe lista
monumentelor şi în subsidiar conservarea acestora „in situ", cercetarea,
începută de altfel nu demult, şi-a propus extinderea ariei de investigaţie
dc> la demersul strict l'tnografic-patrirnonial spre cel etnologic, încercîn-
du-se surprinderea tuturor factorilor etno-sociali ce concură la desfăşu­
rarea acestor activităţi în mediul rural. Deci, unui obiectiv cu ecou nu
numai în domeniul conservării patrimoniului ci şi în cel de stringentă
actualitate - al energiei - respectiv reiiterarea unei străvechi surse
energetice, concurată în epooa modernă de cea a electricităţii, i se poate
adăuga cel de perspectivă etnosociologică. Evident, obiectivele propuse
vor necesita o lungă perioadă de .timp, în stadiul actual însă, putîndu--se
trage unele concluzii în ceea ce priveşte aceasită deloc neglijabilă com-
ponentă a economiei săteşti.
Pînă în prezC'nt au fost recenzate o serie de instalaţii din zone dis-
parate ale judeţului pentru o eşantionare prealabilă a materia-
l ului: valea Pogăni~ului, zona Turnu-Ruieni-Borlova, parţial zona Al-
măj, subbazinele Bela-Reca şi Mehadioa din bazinul Cernei. Alegerea
unor cursuri de apă situate la contactul dintre arealul colinar şi cel
de• cîmpic', rcspC'ctiv dintre cel montan şi submontan, a permis sesizarea
diferenţierilor tipologice, determinate în primul rînd de debit şi comanda
sc>e·ială existentă. CePa ce s-a consbataU şi cu alte prilejuri s-a observiat
~i acum, rcspecti\· pn•zpnţa în zonele mai înalte a tipului arhaic de
moară (moara cu ciutură şi antr·enare directă 'a pietrei alergătoare), iar
în ct'le joase, la debite' mai mari, a tipului evoluat (moara cu roată ver-
ticală ~i antrenar{•a indirectă ia pietrei alergătoare). De altfel, Banatul
C'st.e n'cunoscut ca fiind depozitarul unui mare număr de mori cu ciutură,
])l'eţios r·elict al <'Ultur'.i materiale tradiţionale, care valorifică în mod .in-
genios energia ap{'lor cu debit mic, uneori simple pîriaşe, într-o Yarie1late
dP soluţii tehnkc>, pentru a le optLmiza randamentul - mărturii indu-
bitabile ale geniului tehnic popular.
Dispunem de u anchetă statistică efectuată de Cornel Irimic~ avînd
la bază o documt•ntaţie a Comitetului de Stat al Apelo~ (la nivelul anului
1~l51), care avansează pC'ntru Caraş-Severin cifra de 580 de mori (ambele
tipuri). Comparînd această cifră cu cea oferită de o situaţie mai recentă
(la nivelul anului 1983) a Consiliului Popular Judeţean care se opreşte•
la cea de 349 de astfel de instalaţii, concluzia se impune de> la sinP.
Într-un interval de aproape 30 de ani au dispărut complet sau au fost
lăsate în părăsire aproaP'~ jumătate. Cauzele nu sînt greu de găsit: <'oncu-
renţa mijloacelor electro-mecanice, mai rapide şi mai comode, oferind
posibilitatea măcinişului la domiciliu, iar pe de altă parte posibilitate;:i,
în unele cazuri, procurării produselor făinoase prin reţeaua cooperatistă.

' A se vedea ::apitolul ::onsa:::-at industriilor ţărăneşti în volumul monografi::

Tara Bîrsei, vol. I, Editura Academiei, Bu::ureşti, 1957.
5 C. Irimie, Anchetă statistică în legăturd cu reţeaua de instalaţii tehnice
populare acţionate de apă pe teritoriul României în Cibinium, 1967 /1968, Sibiu, 1968.
 HIDROTEHNICA TRADIŢIONALĂ IN CARAŞ-SEVrn1;-;
----------- ---- 55

Gt..• unde şi necesitatea stringentă a cercetării lor imediate cu finalitatea

expusă mai sus.
Avîndu-şi izvorul la o altitudine de 1120 tm. şi alimentat de pîraie
re depăşesc această cotă, rîul Belareca drenează apele din partea sudică
a munţilor Godeanu, ducîndu-le spre Cerna pe o lungime de ·34,7 ikm.,
la o diferenţă de nivel de 1000 m. şi un debit mediu multianual de
4,80 m 3/s (în dreptul comunei Mehadia). Cursul său superior străbate
o vale sălbatecă, prin chei impresionante, valea lă,rgindu-se spre con-
fluenţa cu apele din bazinetul Mehadica 6 . Bazinetul depresionar intra-
montan al acestui nu a permis., în ciuda izolării sale, apariţia de aşezări
permanente, fapt explicabil prin bogăţia făgetel01· şi mai ales datorită
numeroasele pajişti cu vegetaţie ieriboasă abundentă, premisă a dezvol-
tării păstoritului. Este vorba de o comună cu o relativ veche atestare do-
cumentară - Cornereva. Este una dintre cele mai mari din judeţ, avînd
un foarte mare număr de cătune şi sate aparţinătoare, locuite de apro-
Yiunativ 4500 de locuitori7. Pe teritoriul acesteia reţeaua hidrografică
l ste bine conturată, Belareca adunînd apele a numeroşi afluenţi. Dinspre
nord colectează apele Ohabei (suprafaţă 30 km 2 şi o lurngime de 6 km.),
dinspre nord-est apele Ramnei (cu o suprafaţă totială a bazinetului de
f.5 km 2 şi o lungime de 9 km.), aceasta avînd la rîndul ei cîţiva afluenţi
tu debit relativ mic dintre care amintim Smogotin (suprafaţă 14 km 2 ,

Fig. I. Construcţie tradiţională a unei mori cu ciutură (Mehadica).

Construction traditionelle d'un moulin avec seau (Mehadica).

i; E. L<lpădu~. op. cit., p. 135.

7 J hidcm, p. i:J6.
56 MIRCEA TABAN

Fig. 2. Variantă constr,!..:~ivă (pereţi de piatră)

a morii cu ciutu;·;, ;.ctnalmente părăsită (Me-
hadica)
L!l•~ variant' constrnl'tiYe (murs de pierre) <111 mouli:: anc seau (:\Ithadica).

Fig. 3. Moara Orzasca (Mehadica).

Le moulin Orzasca (Mella<lica).
 HIDROTEHNICA TR A DIŢIONJ\Li\ J;\! CARAŞ-SEVERIN
57

Fig. 4. Inovaţie în tipare tradiţionale. Ciutură de fier (Mehaclica).

Inovation dans les modeJ.les traditionnels. Un seau de fer (::'l!ehadica).

Fig. 5. Moară cu ciutură. Variantă „cu pod" şi acoperiş în două ape (Mehadica).
Moulin avec seau. Une variante avec „grenier" et toit original (Mehadica).
58 MIRCEA TABAN

Fig. 6. Vîltoarea lui Nemeş ::-<icolae (Cornereva). Modelul tradiţional.

I,e tourbillon de Nemeş Nicolae (Cornereva). Le model traditionncl.

lungime 6 km.), Studcna (suprafaţă 14 km 2 , lungime 5 km.), iar în aval

de centrul de comună rîul în cauză colectează apele Ciumernei (supm-
faţă 13 km 2 şi o lungime de 6 km.). ··
Neintrînd în detalii de ordin hidrologic din cele de mai sus ·r·eiese
cu claritate că reţeaua existentă în acest areal a favorizat apariţia şi
utilizar·ca unui mare număr de instalaţii de tehnică populară, cu fina-
E late' î:1 domeniul alimentar şi textil. La aceasta se poate adăuga' şi
faptul că în luncile Belarecăi şi afluenţilor săi se practică, în ciuda solu-
lui de altitudine, mai puţin fertil, o agricultură cu rezultate relativ bune,
principalele culturi fiind cele ale porumbului şi leguminoaselor. Pe de
altă parte baza economiei locale fiind creşterea animalelor, în special
a ovideelor, întîlnindu-se aici chiar şi for•ma de păstorit transhumant,
sînt premise pe di:>plin favorabile practicării intense, în forme nealterate,
a unor industrii ţărăneşti din domeniile arătate mai sus.
Tipul de moară carn{'.teristic este cel cu ciutură şi transmisie directă
Ia piatra ale;gătoare. În funcţie de structura terenului şi de debit sînt
dispuse fie intravilan, fie în afara localităţilor uneori la distanţe relativ
mari. Conform statisticii amintite pe teritoriul comunei s-ar afla 71 de
mori, în exploatare sau părăsite, dintre care au fost recenzate pînă în
prezent mai mult de jumătate. Intre acestea se numără cele aflate pe
raza centrului de comună, parţial cele de pe valea Ohaba, apoi cele de
pe Ramna şi aflu::nţii săi: Smogotin, Topia, Studena etc. şi cele din
Bogîltin, dependent administrativ de comuna amintită, rămînînd de in-
 HIDROTEHNICA TRADrnoNALA IN CARAŞ-s::\"LR!~< 59

ve~:tigat sectorul nordic al văii Ohaba, Camena şi satele aflate pe celă­

loalt versant al munţilor Cernei (cursuJI. mijlociu al rîului Cerna).
Majoritatea sînt de mici dimensiuni, aproximativ de 2 X 3 rn. şi cu
D înălţime aproximativă de 3-4 m. (de la nivelul roţii). Cele aflate în
<'cntn1l de comună au o situaţie oarecum privilegiată fiind situate pe
BeJan'<'a, după ce a colectat în amonte apele a numeroşi afluenţi, cu
consecinţe prin debit asupra eficienţei măcinişului. La aceasta se adaugă
o inovaţie, care, fără a altera fondul tradiţional, are rolul de a-i asigura
un randament mult sporit şi o mare rezi,stenţă în timp. Este vizat siiste-
mul hidraulic prin înlocuirea tradiţionalei ciuturi de lemn cu una din
Her, mai uşoară ~i cu un grad de ,perisabilitate prartic nul. E~te vorba,
în acest caz, de moara lui DuncesCl..li Lazăr (zi:s „Boaşcă:'), unde aripile
verticale ale roţii sînt montarte pe geanta UlrlJei roţi de camion. De ase-
menea, fusul şi ridicătorul sînt confecţionate din acelaşi material, iar
orifidul rd'ţii stătătoa-re este prevăzut cu rulmenţi. Nu este greu de ima-
ginat ce randament poate avea obiectivul descris aici în comparaţie cu
unul „clasic" 8 .
Amintim în treacăt că forma de edificare şi folosinţă esite cea cu-
noscută în sudul Banatului, respectiv asocierea mai multor familii la
construcţie, în funcţie de contribuţ1a adu:să la această activitate stabilin-
du-se ~i cuantumul dreptului de utiliz'are a instaJaţiei 9 . Nu este exclus

Fig. 7. \'îltoare aflat[1 în construcţie (Cornercn1).

l"n tonrhillon tron\"e cn constrnction (CorncreYa).

s I nforrnator Dun~·es:u Lazăr, :om una Cornercva.

~ bfo~mator A:!mpiC' Talpc', sat Dolina, ::omuna C'or;w:·cva.
 MIRCEA TABAN
60

mc1 aportul unor meşteri specializaţi la confecţionarea unor elemente·

tehnice ale acestor obiective. Sînt amintiţi de informatori Luţă Solomon
(sat Dolina), şindrilar şi cioplitor de pietre de moară, Iancu Cenuşă (sat
Strugasca), meşter în confecţionarea pietrelor de moară, Ursulescu Pe-
tru (corn. Comereva), cioplitor în lemn specializat în realizarea „aripi.,.
lor" ciuturii 10 . In general rîndaşii îşi edifică ei înşişi morile la care sînt
coproprietari, inclusiv partea tehnică a acestora. &te prezentă, de ase-
menea, forma de proprietate particulară, în acest caz familia ce deţine
astfel de instalaţii construind-o în întregime cu forţ.e proprii. Este cazul
lui Nemeş Munteanu, sat Camena, lui Gherescu Adam şi Nistor, sat
Zănogi11 .
.In ceea ce priveşte domeniul textil, s-a remarcat resurecţia unui
străvechi mijloc de prelucrare - vîltoarea (văiala în limbaj local), insta~
laţie menită să „spele" şi să îngroaşe ţesăturile de lină. De forma unei
pîlnii tronconice, alcătuită din mai mulţi „stobori" înfipţi oblic în pă­
mînt, cu un mic spaţiu între ei, vîltoarea crează in interior un curent
de apă turbionar prin orientarea laterală a jetului, realizîndu-se efectele
menţionatP mai sus. Una dintre acestea se găseşte chiar în centrul de
comună, aflată în proprietate particulară, deservind nevoile familiale ale
proprietarului în primul rînd şi apoi pe cele ale vecinilor apropiaţi. Dar,
nu este exclusă nici cerPrea unor cetăţeni din zone mai îndepărtate
(Globu Rău şi chiar Plugova). A fost refăcută în anul 1982 de către pro-
prietar12 şi este situată pe Ramna lingă moara omonimă, care este pro-
prietate de grup.
La confluenţa Camenei Seci cu Camena Mare poate fi întîlnit un
model mai vechi, de mai mici dimensiuni şi care respectă întru-totul
modelul tradiţional. Este vorba de vîltoarea lui Nemeş Nicolae aflată în
proprietatea acestuia 13 , funcţionînd doar primăvara şi toamna la debite
mari. Este alcătuită din cca. 17 stobori de aproximativ 110 cm. lungime,
îngrădiţi cu nuiele de alun (singura de acest fel întîlnită pînă acum).
Deserveşte nevoile proprietarului şi ocazional cele ale altor cetăţeni. Tot
aici, dar pe un alt afluent a fost construită :reoent o altă viitoare, la
data efectuării anchetei, fiind încă în construcţie. O a patra instalaţie
de acest gen se află pe Studena, avînd aceleaşi caracteristici şi o utilizare
identică cu cele de mai sus. Aceste elemente îndreptăţesc presupunerea
că acest tip de instalaţie începe să reintre în atenţia locuitorilor, fiind
întrutotul posibilă creşterea lor numerică în vii torul nu prea îndepăr­
tat. Menţionăm, tot la acest capitol, stupa lui Florea Dumitru (sat Lunca
Florii) care a făcut de altfel obiectul unui studiu atent publirat nu
demult14 .
Cel mai mare afluent al Belarecăi este Mehadica cu care confluează
în depresiunea cu acelaşi nume. Avîndu-şi originea în Munţii Semeni-
cului, de sub vîrful Merganiţa Mică, cu un bazin avînd o suprafaţă de
43 ~m 2 , un curs totalizînd 11 km. şi cu un debit mediu multianual de

10Vezi nota p:-ecedentă.

11Informator Nemeş Munteanu, sat Camena, :omuna CornerPva.
12Informator Ursules:u Petru, :omuna Cornereva.
13Vezi nota 11.
u E. Lăpăduş, op. ctt.,
 HIDROTEHNICA TRAmnoNALĂ !N CARAŞ-SEVERIN 61

1,33 m 3/s (la Cuptoare), aceasta are o vale sinuoasă şi îngustă şi adună
pe parcurs apele mai multor afluenţi1s. Debitul relativ important a fărut
ea pe cursul acestui pîr~u să existe încă din vechime numeroase insta.,.
laţii de industrie ţărănească ce-i valorifica potenţialul hidroenergetic. Este
vorba de comuna Mehadica, unde se află un complex mulinologic demn
cte interes analog într~o anumită măsură celor de Ja Eftimie Murgu şi
Topleţ. Agricultura practicată în zona depresionară şi pe terasele dealu-
rilor din hotarul acesteia, în principal cultura porumbului, este premisa
logică a practicării unui morărit la scară relativ mare, în concordanţă
cu numărul locuitorilor şi necesităţile acestora.
Astăzi există aici un număr de 12 mori cu ciutură situate, cu o
singură excepţie, în amontele comunei amintite, pe o distanţă de cca.
1,5 km., alcătuind un complex ale cărui caracteristici vor fi descris0 în
cele ce urmează. In aC'est perimetru val0a Mehadicăi are un curs relativ
meandrat, oferind locuri propke pentru construcţia ierugilor şi a mori-
lor, care se înşiră una după alta la distanţe relativ mici şi purtînd nume
pitoreşti (Orzasca, Aurasca, Vegeasca, Gherghineasca, Găiceasca etc.).
Construcţiile ce adăpostesc sistemul mecanic conservă în cea mai marc
parte forma originală, atît ca dimensiuni dt şi în ceea ce priveşte mate-
rialele utilizate. Aproape toate sînt de fonmă rectangulară ;şi de mici
dimensiuni (între 3,20-3,30 rn./3,30-3,80 m.), avînd pereţii constrniţi
din „foasnc" (scînduri cioplite) din lemn de diferite esenţe (fag, gorun,
brad) iar acoperişul din „şăngilă" în două sau patru ape.
Din cele 12 ce mai pot fi găsite acum la faţa locului, doar trei se
mai află în uz curent, multe altele avînd un grad de integritate ce per-
mite repunerea lor lesnicioasă în circuit, doar în trei cazuri fiind nece-
sară reconstrucţia integrală.
Cauzele care au dus la stagnarea activităţii unora sau la părăsirea
totală a altora sînt de ordin demografic, în primul rînd, tineretul -'?i o
parte a forţei de muncă mai înaintate în vîrstă gravitind spre centrele
urbane apropiate. La aceasta se adaugă şi cea arătată mai sus, respectiv
utilizarea comodelor rîşniţe electrice. De altfel, pentru trecutul nu prea
îndepărtat, este amintită prezenţa pe acest .curs de apă a peste 30 de
mori (unele cu roată verticală, datorate unor locuitori de altă etnie, pro-
babil germană, fapt ce urmează a fi verificat pe cale arhivistică), a nu-
meroase pive de ulei, iar văiegăritul înregistra o activitate intensăl 6 .
Şi aici întîlnim forma de exploatare şi construcţie tipică pentru sudul
Banatului, toate fiind mori rîndăşeşti, deci o tradiţie nealterată în a~cst
sens.
Din punct de vedere construotiv însă, trebuie ,relevate o serie de
particularităţi, întîlnite de altfel şi la Cornereva, dar care aici au valoar-eo-
de exemplu şi care se pare că au tendinţa de a se generaliza. Este vorba
de, aşa cum am aJI"ătat mai sus, adaptarea unor inovaţii ce vizează
îndeosebi sistemul hidraulic, realizate din conside,rente analoage. Un nu-
măr de şapte din cele 12 mori au ciutura, axul şi ridicătorul din fier (la

15 V. Sencu şi I. Băcănaru, Judeţui Caraş-Severin, Editura A:a:JPmiei, Bu:u-

reşti, 1976, p. 64.
tG Informator Sandru Ion, comuna Mehadi:a, nr. 291.
62 MIRCE!A TABAN

unele chiar şi vibratorul). Ciutura de fier a apărut aici pe la începutul

secolului 17, fiind la început confecţionată din cormane de plug, procurate
dP la Timişoara, unde se pare că exista un atelier specializat în acest
sen·s. Astăzi este utilizată tabla groasă, cu sau fără respectarea înclina-
ţiei aripilor, după un model analog observat la Bozovici. Din cele ltrei
mori aflate în funcţiune doar una mai posedă întregul mecanism confec-
ţionat în tipare tradiţionale. In actualul context energetic este de re-
m<::·cat resuscitarea interesului pentru aceste instalaţii, mulţi dintre pro-
priPtari dcclarîndu-şi intenţia de a repune în funcţiune multe din cele
părăsitP, de fapt „o rezervă" pentru situaţii deosebite. lată de ce inclu-
clc"ea acestui complex pe lista monumentelor de tehnică populară p
considerăm pe deplin justificată, date fiind relevanţa sa pentru contextul
so ia-economie al comunei în cauză şi valoa:-ca ilustrativă ce o prezintă
sub raport tehnico-2plicativ la cond~ţiile hidrogeografice locale.
Almăjul s-a bucurat din plin de atenţia specialiştilor, consacrîndu-i-se
un număr important de studii şi mai recent chiar o monografie 18 , vizînd
aspc~tc diverse ale vieţii materiale şi spirituale ale locuitorilor din această
intp:·csantă zonă sub raportul tradiţiei. Din punctul de vedere care ne
interesează aic.:i au fost irn·pstigate doar comunele Bozovici şi Prigor
cu satele aparţinătoaro.
A vinci perspectiva tr·ansformării într-un oraş agroindustrial, Bozo-
\'il iul a polarizat încă ele mult viaţa social-economică din zonă, considerat
do altfel centrul ecoriomic ~i cultural al acesteia. Tendinţa de urbanizare
cu posibilitatea prncurării lesnicioase a produselor alimentare este cauza
dispariţiei masive a instalaţiilor hidraulice de măcinat, în perioada inter-
belică funcţionînd aici peste 40 de mori, din care au supravieţuit doar
cinci, două în dispoziţie intravilană şi trei in amonte de valea Minişului.
Poate că modelul care i-a inspirat pe cetăţenii Mehadicăi îl consti-
tuie moara lui Craşovan Ion, care prezintă aceleaşi caracteristici sub
raportul inovaţiei cu cele de mai sus. La aceasta se poate adăuga adap-
tarea unui butoni construit dintr-o ţeavă metalică cu diametrul de cca.
40-50 cm. la al cărei capăt inf0rior a fost sudată o placă ldin tablă
gJ"Oasă, tăiată pe conturul ţevii şi în a cărei porţiune mediană a fost ,prac-
ticat un 01·ificiu cu un diametru ele cca. ] 5-20 cm., uncie s-a: sudat o
ţeavă cu diametrul corespunzător, avînd rolul de ajutaj ejector. O altă
inovaţie o pr'Czintă ridicătorul, alcătuit dintr-un levier şi un lanţ. Piatra
zăcătoare este şi în acest caz prevăzută ·cu rulmenţi la orificiul fusului.
Toate acestea concură la realizarea unei eficienţe deosebite la măciniş,
fără a lua în considerare şi debitul ,relativ important al Minişului.
Modificările în cauză au fost efectuiate de actualul proprietarrn, care
după ce a cumpărat părţile celorlalţi coproprietari, a operat restructu-
rările amintite, intenţioniînd să pună în lucru un proiect mai ambiţios,
respectiv adaptarea unui mecanism cu roată vierticală şi transmisie in-
directă.

11 A se vedea nota precedentă.

18 L. Gaga, Zona etnografică Almăj, Editura Sport-Turism, Bu:-ureşti, l98:i.
19 Informator Craşovan Ion, Bozovici.
 liIDROTEHNICA TRADTnOi'iALĂ !N CARAŞ-SEVEil!N
63

Comuna Prigor şi satele aparţinătoare sînt depozitarele unui mare

nu.mă:· de mori cu ciutu:·ă situate pe Nem şi afluenţii acesteia, în dis-
poziţie intra sau extravilană, în acest· clin urmă caz aflate uneori Ia mari
cLsLrnţc de domiciliul ·proprietarilor.
Un caz cu totul aparte, atît prin tipologie cit şi prin finalitate îl
reprezintă moara aparţinînd familiei Calina din satul Putna, aparţinător
de comuna amintită. Este vorba de o moară cu roată verticală, singulară
în zonă, cu atît mai mult cu c-ît este situată pe lllt pîvîu cu un debit
mic, dar cu o cădere de pantă accentuată_ Deficienţa de .debit este în
mare măsură corectată prin construirea unui bazinet colector, situat
deasupra unui jgheab puternic înclinat, aproape vertical, în aşa fel încît
coloana de apă să aibe suficientă forţă la impactul ieu volantul hidraulic
(cu admisie superioară) pentru a pune în mişcare cele două instalaţii
de măC'inat. Ceea ce face particularitatea acestui obiectiv este tripla sa
uti'iza:·e, pc lingă cele două mecanisme de măcinat aceeaşi resursă ener-
getică punînd în mişcare un generator de curent şi un ferăstrău circu-
lar. Datorită acestui fapt se poate spune că Putna a fost prima localitate',
din întregul ALmăj, care a beneficiat de avantajele electricităţii. Iniţial
proprietarul a montat un generator pentru nevoi casnice, mai aJX>i IRET
adaptînd generatorul actual, ce funcţionează în regim alternant cu moara.
Întreaga instalaţie datează din anul 1933, deservind nevoile familiale şi
cele resti:îns locale.
O altă moară cu roată verticală, ce merită toată atenţia prin parti-
cularităţile de ordin constructiv, est\" cea aparţinînd lui Almăjan Ion din

Fig. 8. Roata cu cupe a morii lui Almăjan Ion (Delineşti).

La roue avec des coupes du moulin (Almăjan Ion - Delineşti).
 !v!IRCEi\ TABAN
64

Fig. 9. Primul sistem ele transmisie (Moara lui Almăjan Ion - Delineşti).
Le premier systeme de transmision (Le moulin d'Almăjan Ion - Delineşti).
Fig. 10. Ciuturii tradiţională (Comereva).
Un seau traditionnel (Cornereva).

~atul Delineşti comuna Brebu. Ca şi în cazul anterio1· prezentat şi aceasta

este situată pe un pîrîu cu debit relativ mic (Pogăniş, debit mediu multi-
anual 0,25 m 3/s), a cărui corecţie a fost realizată în acest caz prin adapta-
rea unui dublu sistem de transmisie la pietrele morii. leruga, săpată
în coasta unui deal şi avînd o lungime apreciabilă, este îndiguită pe o
anumită porţiune pentru a uşura curgerea apei, la aceasta aducîndu-şi
aportul şi o sensibilă cădere de pantă. Apa pune în mişcare o roată cu
admisie superioară, de mari dimensiuni ('0 2,50-3 m.), construită din
tablă groasă, situată în spatele clădirii ce adăposteşte moara, făcînd corp
comun cu gospodăria proprietarului. Axul orizontal al roţii străpunge un
zid de beton, dispus paralel, la care este montată o a doua roată
((/) 1,5-2 m.), tot verticală avînd montaţi pe cantul marginal dinţi de
lcnm (pentru a putea fi înlocuiţi după uzură), prin aceştia fiind cuplată
la o a treia, tot metalică de mai mici dimensiuni, situată la capătul unui
ax de fier ce pătrunde in interiorul clădirii. Solidare cu cel de-al doilea
ax, sînt dispuse două roţi late peste care trec curelele de transmisie ce
propagă mişcarea la angrenajul mecanic de măcinare. Moara este pre-
văzută cu două coşuri, dar la debite mici, în ciuda acestei adevărate crea-
ţii inginereşti, nu poate funcţiona la întreaga capacitate. ln forma actuală
datează de la mijlocul secolului, fiind realizată de tatăl proprietarului
de acum20, parte din elementele componente fiind procurate prin cum-

20 Informator Almăjan Ion, sat Delineşti, comuna Brebu.

 TRADinONALĂ CARAŞ-SEVERIN
lfiDROTEHNICA IN 65

părare din localităţile înwcinate. Se pare că înainte a existat, în acest

loc, omoară cu ciutură actualmente dispărută.
Măr-turie a geniului creator al poporu.lui român, hidrotehnica tradi-
ţională este depozitara unei experienţe multiseculare de viaţă, generată
de lupta pentru supunerea unei forţe care, aşa cum au subliniat şi cla-
sicii marxismului, stă la originile maşinismului modern. Faptul că şi
astăzi Pste pe deplin viabilă, jucind un rol de loc de neglijat în viaţa
socio-economică a satului românesc, este un fapt cu conotaţii semnifi-
cative în privinţa continuităţii româneşti pe aceste pămînturi. Există
toate şansele ca străvechile instalaţii utili2iate în practicarea industriilor
ţărăneşti să-şi trăiască o a doua tinereţe, mai ales în actualul context
energetic_ Considerăm cele arătate mai sus un argument în acest sens_

MIRCEA TABAN

C'HYDROTECHNIQUE TRADITIONELLE DU DEPARTEMENT

DE CARAŞ-SEVERIN. CONSIDERATIONS PRELIMINAIRES

Resume

Initie de la necesite de recenser et d'inscrire parmi les monuments de tech-

nique populaire, des moulins et des instalations pour la mise en oeuvre des ma-
tieres textiles et du bois, la recherche permet la mise en evidence des quelques
traits specifiques de ce domaine. L'etude, ci-presente, se propose de mettre en
rflief le rapport entre la tradition, ayant des profondes racines dans l'histoire
du peuple roumain, et l'inovation, telle qu'elle a ete adapte aux structurC's tra-
ditionelles_ Le systheme hydraulique a subit des transformations pour le rendre
plus eficie tnet pour lui conferir une plus longue resistance a l'usure. Pour exem-
p'.ifier cet aspect on a choisi quelques moulins ou on a change le bois utilise
jusqu'au paravant â la construction de la roue (horisontale ou verticale) ave:: la
fer. Des exemples de ce sorte peuvent etre trouves â Cornereva et specialement, â
MC'hadica. Des autres ont un usage multip!e. La moulin appartenant a la famille
Calina (Village Putna, commune Prigor), ă cote de la mouture, est utilise pour
fournir d'energie electrique et pour actionner un dispositif ă trancher le bois.
On peut conlucre, â ce stade de la recherche, ques Ies anciennes instalations
hydrauliques populaires reviennent en actualite, en depit de la con~rence des
dispositifs e!ectro-mecaniques.
 ClTEVA ASPECTE PRIVIND LOCUL ŞI ROLUL ŞTERGARULUI
IN CADRUL ŢESATURJILOR DE INTERIOR DIN JUDEŢUL
CARAŞ-SEVERIN

Textilele, purtătoare ale unui mesaj artistic de o mare diversitate şi

bogăţie, ocupă un loc însemnat în cuprinsul creaţiei noastre ,populare.
In arta noastră textilă populara se întîlnesc trei categorii sau genuri
principale de ţesături:
a) ţesături mari din lină şi cinepă realizate în patru iţe
.b) chilime şi gigime
c) ţesături de pînză. ,
Din ultima mare categorie, cea a ţesăturilor de pînză, fac parte:
lepedeul, ştergarul, şervetul şi faţa de masă 1 •
Deoarece în contextul modurilor de e:ioprimare artistică a valenţelor
culturii noastre populare tradiţionale, ca şi în ansamblul problematicii
etnografice, ştergarele ocupă un rol important, loc ce nu a fost întot-
deauna îndeajuns de bine subliniat şi oare nu este remarcat la prima
aparenţă, vom încerca să abordăm cu acest prilej cîteva dintre aspectele
esenţiale prin care se caracterizează aceste piese de interior realizate din
pînză, prezente şi fa gospodăriile ţărăneşti de pe teritoriul judeţului
Caraş-Severin.
Din punct de vedere documentar, lucrarea de faţă are ca bază de
pornire studierea sistematică a colecţiei de ştergare a Muzeului din Ca-
ransebeş2, valorifidnd - în acelaşi timp - şi cercetările de teren efec-
tuate pe această temă în judeţul Caraş-Severin, în perioada 1975-1980.

1. TIPOLOGIA
Se ştie că ştergarele au apărut ca urmare a nevoii satisfacerii unor
necesităţi gospodăreşti. De-a lungul timpului ştergarelor li s-au atribuit
o serie de funcţii. Astfel, privite sub raportul funcţionalităţii, distingem
următoarele tipuri de ştergare 3 :
a) ştergare de uz casnic
b) ştergare pentru împodobirea interiorului
c) ştergare - piese de port
d) ştergare folosite la diferite ceremonialuri, obiceiuri şi rituri.
ln cele ce urmează, vom încerca să analizăm - în cîteva cuvinte -
ştergarele existente în colecţia muzeului caransebeşan, pornind de la
această clasificare.

1 Gh. Nistoroaia, Ştergare populare, Bucureşti, 1975, p. 29 şi urm.

2 Această colecţie cuprinde un număr de 71 de ştergare, marea majoritate
din partea dP sucl-est a Banatului.
" Gh. Ni~toroaia, op. cit„ p. 29.
 NICOLETA GU\fĂ
68

a) Ştergarele de uz casnic se întîlnesc ca ş1 m restul ţării, în toate

zonele Banatului, în fiecare casă. Ele sînt - in general - de dimensiuni
mai mici <lecit celelaae categorii de ~tergare. dar se întîlnesc !;>i ştergare
de dimensiuni asemănătoare cu acestea. Sînt lucrate fie din cînepă, fie ·
din bumbac şi cînepă, fie numai din bumbac, ţesute în două iţe. ~i foarte
rar decorate. Atunci cînd există totuşi or.nament, acesta se reducL~ la
cîte\·a „bece" (benzi).
b) Ştergare pentru împodobiren interiorului. Acestea au apărut ca
rezultat al dezvoltării simţului artistic, al sensibilităţii şi fanteziei ţesă­
toarelo:·. Ele satisfac r:cYoia ele frumos, de intimitate, de a da o notă cît
mc;.i \·eselă încăperii, fiind - în acelaşi timp - şi ·o carte de vizită 9-
oric'ărei gospodine, \·orbindu-ne de talentul, fantezia şi personalitatea
creatoarei. Ii1 aceste condiţii ştergarul poate fi considerat, pe bună drep-
tate o ţesătură cu rol decorativ dintre cele mai importante. Aceasta ca
urmare a faptului că se poate foarte uşor asocia cu alte obiecte: un, blid,
un tablou, o icoană, etc. Ele au o formă dreptunghiulară. După locul pe.
care-l ocupă în cadrul interiorului locuinţei ţărăneşti şi clupă rolul lor
în decorarea interiorului, distingem două tipuri de ştergare cu destinaţie
ornamentală:
1. Ştergar de .culme sau de rudă
2. Ştergarede perete sau de cui
Ştergarele de culme sau de rudă au, în general, laturile aproape egale
şi sînt decorate la un singur capăt. Ruda sau culmea se aşează de obicei
în dreptul pereţilor ce formează colţul unde se află patul. Decorul este
dispus la un singur capăt în trei, patru sau cinci registre despărţite între
ele prin vîrste simple sau zimţate. Culoarea dominantă a decorului este
roşu şi negru. Se întîlnesc destul de des ştergare de rudă decorate la
ambele capete, cu deosebirea ră la un capăt decorul este realizat pe
faţă iar la celălalt pe dos, pentru ca atunci cînd se aşează pe rudă să se
vadă ambele părţi ornamentate.
Ştergarele de perete sau de cui au o răspîndire la fel de mare. Acolo
unde ruda sau culmea au dispărut, ştergarele de perete au luat o am-
ploare deosebită; motivele şi tehnicile se diversifică iar cromatica devine
uneori mai vie.
c) Ştergarul - piesă de port. Este folosit de femei pentru a-şi aco-
peri capul, de fetele care-l purtau pe mină sau de bărbaţi care-l foloseau
pentru pus la brîu sau ca batistă. în colecţia de ştergare a muzeului din
Caransebeş nu se întîlneşte un asemenea tip de ştergar.
d) Ştergarul folosit la diferite ceremonialuri, obiceiuri şi rituri. La
fel ca şi în restul ţării, şi în Banat se întîlneşte acest tip de ştergar,
folosit cu prilejul princtpalelor evenimente ale vieţii: naştere, nuntă,
înmormîntare. Uneori ele au un rol direct în ceremonial, iar alteori sînt
dăruite sau date de pomană .
.tn colecţia de ştergare a Muzeului din Caransebeş se întîlnesc dom·
ştergare de nuntă („ştergare de givăr") ce se legau pe după umerii che-
mătorilor la nuntă.
Raritatea acestui tip de ştergare ne determină să le considerăm ca
fiind printre cele mai valoroase din colecţie.
 LOCUL ŞI ROLUL ŞTERGARuLUI IN CARAŞ-SEVERIN
69

2. MATERIALUL
Materialcie din care sînt confecţionate ştergarele sînt: fuiorul dar în
special bumbacul şi inul. La acestea se adaugă niatcrialclc folosite la
omamenţare: aţa, arniciul, lina, lînica, mătasea, firul metalic, mărgelele
si fluturii. · ·
· .t\şa cwn o atestă şi mărturiile ~st.orice, cele mai vechi ţesături au
fost confecţionate din cinepă şi in, bumbacul impunîndu-sc abia pe la
sfîrşitul secolului al XIX-lea, astăzi fiind materialul cel mai folosit.
In colecţia de ştergare pe care ne bazăm în această lucrare cele mai
vechi piese sînt confecţionate din cînepă. Multe di:h ştergarele din această
cokcţie au urzeala din cînepă, băfrala cîmpului tot din cinepă iar băteala
decorului din bumbac. Se întilnesc ştergare cu urzeala din cinepă şi bă­
teala în întregime din bumbac sau invers. De asem<mea, se întîlnesc şter­
gare la care atît urzeala cit şi băteala sînt din bumbac. Unica şi lina
o întîlnim doar la realizarea decorului şi la confecţionarea ciucurilor, dar
aceasta destul de rar. De asemenea, foarte rar sînt folosite la decorare
mărgelele, fluturi şi firul metalic.

3. TEHNICA DE LUCRU
In general, ca şi la celelalte ţesături clin fibre vegetale, celP ·mai
vechi ştergare sînt ţesute în două sau în patru iţe, excepţie făcind doar
ştergarele năvădite în trei sau mai multe iţe. Ţesutul în mai mult de
trei iţe s-a răspîndit în Banat doar în al doilea pătrar al secolului nostru.
Dacă metodele de ţesut sînt relativ puţine, metodele cit' decorar·c a
ştergarelor au cunoscut o mare diversificare pc cuprinsul ţării. Princi:-
palele tehnici folosite pentru realizarea motivelor ornamentale sînt alesul
şi brodatul, acesta din urmă răspîndinclu-sc doar la sfîrşitul secolului al
XIX-lea. Foarte des am întîlnit cusătura numită astăzi .,în cruci" sau „pe
scris - după scris", cit şi brodatul „în şînioriu".
Procedeele de ales cunoscute astăzi sînt: alesul printre fire, alesul
peste fire şi alesul în tehnica chililmului. în colecţia amintită, foarte
frecvente sînt ştergarele ţesute în tehnica alesului printre fire şi peste
fire.

4. ORNAMENTICA
!n cadrul ţesăturilor de interior ştergarele se situează printre cele
mai reuşite realizări artistice şi decorative, acest lucru datorindu-se fap-
tului că ele sînt create, în majoritatea cazurilor, pentru a f:i expuse. Pe
de altă parte, folosirea lor în asociaţie cu alte piese de decor (blide, căni,
icoane) le sporeşte frumuseţea, le scot in evidenţă calităţile, le încadrează
armonios într-un tot unitar.
Privind în ansamblu ţesMurile româneşti, se observă cu uşurinţă
că stilul geometric este predominant. Acest stil a fost favorizat de pro-
cedeele tehnice de ales şi ţesut. 1In cadrul sistemelor ornamentale geo-
metrice, sistemul ornamental bazat pe romb este unul dintre cele mai
importante. Rombul apare în foarte multe variante: romb simplu, romb
cu creste, romb cu cîrlige, romb cu coarnele berbecului, romb înjumă..:
tăţit, etc.
70 NICOLETA GUMA

Spre sfirşitul secolului al XIX-lea, la fel ca şi în alte părţi ale ţării,

şi în Banat „în diferitele compoziţii ornamentale o serie de motive fito-
morfe simbolice, cosmice şi figurale sînt asociate cu motivele geometrice.
Printre cele mai frecvente sînt motivele stelare şi cruciforme, rozeta,
vrejul, motivul în patru foi, vasul cu fiori şi pomişorul ... Intotdeatina
stilizate, aceste motive sînt subordonate decorului geometric predomi-
nant"4. Exemplele de acest gen sînt numeroase în colecţia noastră. Mo-
tivele sînt alese printre fire sau peste fire.
Un alt sistem ornamental important este „cel al motivelor fitomorfe
şi figurale realizate într-o tehnică oarecum naturalistă ... Ca elemente
ornamentale ale ţesăturilor ele sînt executate fie în tehnica alesului, fie
în broderie" 5 .
Privind colecţia care stă la baza discuţiei noastre sub aspectul com-
poziţiei ornamentale, se pot distinge trei categorii de ştergare:
1. Ştergare la care decorul este concentrat în anumite porţiuni, ele
obicei la capetele lor. Această categorie este cea mai numeroasă;
2. Ştergare la care decorul este organizat pe toată suprafaţa, fiind
însă mai dezvoltat la capete;
:~. Ştergare la oare decorul este concentrat la un singur capăt.
Elementele ornamentale principale sînt varga şi rîndul de motivP.
De cele mai multe ori, cîmpul ştergarului este alb. Posibilităţile de com-
binare a vergilor sînt nelimitate.

5. CROMATICA
Posibilităţile de a combina culorile pe pînză cunosc astăzi o extrem
de mare diversitate. Acestea au fost mult mai reduse în trecut, pînă la
apariţia culorilor cumpărate din comerţ. Vopsitul cu roşu şi negru era
cel mai icftinG, de aceea majoritatea ţesă.turilor vechi sînt decorate cu
aceste culori.
Din studierea colecţiei existente la Muzeul din Caransebeş, am ob-
servat că la unele piese mai vechi predomină tricromia alb-nPgru-roşu,
iar la altele bicromia alb-roşu.
Spre sfîrşitul secolului al XIX-lea coloritul se îmbogăţeşte. Alături
de galben şi portocaliu pătrund celelalte culori: verde, albastru închis,
albastru deschis, violet. Totuşi, culorile dominante în secolul trecut le
intîlnim ·şi astăzi pe multe şergare.
Majoritatea ştergarelor din raza judeţului Caraş-Severin au un co-
lorit bogat, vesel, roşul rămînînd însă culoarea dominantă.
Odată cu dezvoltarea decorului compoz;iţia cromatică evoluează. Co-
loritul devine mai variată datorită folosirii unor fire procurate din co-
merţ. Posibilităţile de combinare a culorilor şi motivelor sînt infinite.
Deşi coloritul apare unitar în toată ţara, el continuă să prezinte particu-
larităţi în fiecare zonă.

4 Arta populară românească, Bucureşti, 1969, p. 268.

5 Ibidem.
0 N. Dunăre, Textile populare din Munţii Bihorului, Bu:::ureşti, 1959, p. 57.
 LOCUL ŞI ROLUL ŞTERGARULUI IN CARAŞ-SEVERIN
71

Un aspect important este şi acela legat de creşterea valorii artistice

a ţesăturiloro dată cu dezvoltarea gustului pentru frumos. Deşi există
şi cazuri cînd, folosindu-se culori .prea stridente, au fost lucrate ştergare
de> o valoare îndoielnică, aceste situaţii sînt rare.

*
* *
Desigur, colecţia de ştergare a Muzeului din Caransebeş, pe ('are s-a
bazat în mare măsură analiza noastră, cuprinde un număr foarte mic
faţă de piesele de acest gen existente pe plan naţional. Totuşi, studierea
ei în detaliu poate ofeii multe elemente de comparaţie pentru cercetă­
rile viitoare în acest domeniu al creaţiei populare încă prea puţin cu-
noscut.
Colecţia menţionată nu acoperă însă, pînă în prezent, toate zonele
etnografice ale judeţului Caraş-Severin, în acest sens impunîndu-se cu
stringenţă desfăşurarea unei activităţi de cercetare şi achiziţionare în te-
ren mai intense şi sistematice, care să ducă la completarea substanţială
a acestei colecţii.
Cu acest prilej am căutat să .prezentăm - fără îndoială - doar
dteva probleme legate de acest important aspect al creaţiei populare
din judeţul Caraş-Severin, seoţînd în evidenţă şi demonstrînd varietatea
şi bogăţia de inspiraţie a artistului popular, subiectul necesitînd însă
aprofundări mai serioase în viitor.

NICOLETA GUMA

QUELQUES ASPECTS RELATIF A LA PLACE ET A LA RAISON DU

ESSULE-MAIN („ŞTERGARUL") DANS LE CADRE DES TISS'AGES
D'INT!:RIEUR DU DISTRICT CARAŞ-SEVERIN

(Resume)

Dans l'intention de l'auteur cet ouvrage prescnte un type de creation populaire

ethnographique: l'essule-main („Ştergarul) de la zone .du district Caraş-Severin.
Nous savons que l'art populaire a un profond caractere collectif par la con-
tribution de cha:une generation; ce qui confirme l'existence d'une culture mi!le-
naire.
En precisant le domaine de notre investigation: l'ess.ule-main („Ştergarul"),
nous pouvons etablir quelques etapes en re qui concerne la fonctionnalite, la forme,
le material utilise et la chromatique.
Dans cette region, â !'origine l'essule-main („Ştergarul") a en une ton:tion
menagere; puis il devient un objet d'ornament des intereurs des habitations rusti-
ques. II est range dans la „grande chambre", habituellement autour des peintures
saintes - i:onographiques -, aux fenetres, sur Ies mures et:, en imprimant ah1si
un rythme A dessein de la developpement du tout entier ensemble de:orattf du
interieur.
 BOCŞERITUL PE CULOARUL TIMIŞ-CERNA

Suprafeţele întinse de păduri ale Judeţului Caraş-Severin, au faci-

litat producerea cărbunelui de lemn încă din evul mediu - fapt men-
ţionat în documentele de e.pocă alături de meşteşugul fierăritului, căruia
acest produs îi era destinat 1• începînd din secolul al XVIII-lea, cînd me-
talurgia fierului era în plin proces de dezvoltare şi producţia de cărbune
de lemn a sporit considerabil2.
Cărbunele de lemn este produs şi azi în unele sate ale judeţului în
cantităţi mari, avîndu-se în vedere întrebuinţările sale multiple în di-
verse ramuri ale economiei naţionale.
Pentru studiul de faţă au fost cercetate bocşele existente în satele
Slatina Timiş, Armeniş, Teregova, Cruşovăţ şi Iablaniţa, urmărindu-se
fazele procesului de producere a cărbunelui de lemn, uneltele şi canti-
tăţile rezultate în urma carbonizării lemnelor3.
Procesul producerii cărbunelui de lemn este pe atît de simplu pe
cit de ingenios, cerind însă o deosebită măestrie din partea meşterului,
a respectării riguroase a fazelor de construcţie şi ardere a bocşei, care
vor duce în final la carbonizarea lemnului după cum urmează:
1 alegerea locului pentru clăditul bocşei
2 procurarea lemnelor din pădure
3 stivuirea sau clăditul lemnelor în bocşă
4 acoperirea bocşei
5 aprinderea şi supravegherea arderii bocşei
6 carbonizarea lemnului şi producerea cărbunelui.
Aceste faze sînt general valabile la toate bocşele din zonă indiferent de
forma şi mărimea lor, etape descrise de F. Griselini încă din secolul al
XVIII-lea•.

1 Pesty Frigyes, Krass6 Varmegye, Budapesta, 1884, p. 40 şi urm, A. Ghidiu,

Bă'.an, Monografia oraşului Caransebeş, Caransebeş, 1909, p. 305.
2
V. Wollrna:rn, Hărţi privind exploatările miniere de la Doane~ea în a doua
jurnlitate a secolului al XVIII-Zea, în Banatica, II, Reşiţa, 1973, p. 187-198, vezi
de ai::e:aşi autor şi Hărţi privind exploatările miniere de la Dogne:::ea în pri.ma
jumătate a secolului al XVIII-Zea, in Hanati:::a, III, Reşiţa, 1975, p. 175-193, C. Fe-
neşan, V. Wollrnann, Informaţii privind mineritul şi metalurgia de la Sasca în a
doua jumătate a secolului al XVIII-lea, în Banatica, IV, Reşiţa, 1977, p. 245-257.
3 Au fost studiate la Slatina Timiş două bo:::şe, la Armeniş 2, la Teţqjţova 3.

la Cruşovăt 6, ~i la Iablaniţa 2, primind informaţii deosebite de la meşter\i lacQb

Tiberiu şi Ana din Armeniş şi Spiciun Francis::: de la Teregova cărora le mulţu­
mes::: şi pe această ::ale.
4 F. Griselini, Istoria Banatului Timişan, ed. N. Bolo:::an, Timişoara, 1926, p. 153.
74 PETRU BONA

Boqele se clădesc de obicei în imediata apropier·c a căilor de comu-

nicaţie5,pe un teren spaţios şi uscat. După alegerea locului se aduc lem-
nele din pădure, de obicei lemn de fag 6 (Fig. 1), după care se începe dă­
ditul acestora în bocşă. Lemnul pregătit se clădeşte într-o ordine rigu-
roasă: buştenii mari de 1,5-2 mc, se aşează în partea inferioară 7 , peste
care se stivuiesc bucăţile de lemn în ordinea descrescîndă a grosimii lor,
încît în partea superioară sînt aşezate bucăţile cele mai subţiris. Clădi­
tul durează de ia 4 la 21 de zile în funcţie de mărimea bocşei 9 . (Fig. 2)
Mărimea şi forma bocşelor depind de cantitatea materialului lemnos pre-
gătit. Astfel bocşele cu cantităţi de 500-800 mc lemn au formă alungită
iar cele cuprinzînd 15-100 mc au formă conică 10 • După ce bocşa a fost
clădită şi s-a fixat orificiul de aprindere se procedează la ac·opcrirea ci.
Materialul folosit la acoperirea bocşelor este rumeguşul, frunzele uscate
sau iedera uscată, peste care se aplică un strat de pămînt nisipos 11 (Fig. 3.)

5 Toate bocşele de pe culoarul Timiş-Cerna sînt construite în imediata apro-

piere a staţiilor C.F.R.
6 Lemnul de fag us::at produce mai mult ::ărbune decît cel verde, bradul se
foloseşte arareori producînd un cărbune de slabă calitate calorică.
1 Fotografia nr. 1.
B Lungimea lemnelor este de 1 m, indiferent de grosime cu ex::epţrn buşte­
nilor din partea inferioară care pot fi mai mari.
9 Bocşa mare de la Armeni, :: :Ost clădită în 30 de zile.
1o Din cele 15 studiate, 9 e:·au în formă cronică: 2 bocşe de la Teregova aveau
15 m.:: :lemn, 4 de la Cruşovăţ de 30 mc fie:are, 1 de la Iablaniţa de W m:, 2 de
la Slatina Timiş de 80 mc f "~are.
11 Pămîntul argilos. datorită temperaturii degajate de arderea lemnelor se
transformă într-o crustă asemănătoare cărămizii, periclitînd procesul de ::arbo-
nizare.
BOCŞERITUL PE CULOARUL TIMIŞ-CERNA
75
 PETRU BONA
76

Aco~rirea durează cîteva zile (4~7) în funcţie de mărimea. bocşei1 2 . In

momentul începerii clădirii bocşei se fixează orificiul de aprindere: la
bocşele mari de formă alungită acesta este· la un capăt 13 iar la cele de
mici dimensiuni şi in formă conică, la hază. După aprindere în partea
superioară a bocşelor sînt practicate ,,găuri de conducere a focului" 1 4, ce
sînt supravegheate zi şi noapte. Numărul acestor găuri variază în funcţie
de mărimea bocşei1 5 . In momentul cînd bocşa se tasează într-o parte în-
seamnă că lemnul s-a oarbonizat în acea zonă şi găurile respective sînt
acoperite, deschizîndu-se altele în partea în care urmează să fie „condus"
focul pentru a se continua arderea celorlalte lemne rămase necarbonizate.
După o ardc1·e de aproximativ de 21 de zile, carbonizarea lemnului este
terminată şi se trece la dezvelirea bocşei pentru extragerea cărbune­
lui1r-. Fig. 4.
Uneltele folosite sînt: grebla, lopata, furca şi cîrligul 17 . La bocşele
mari de formă alungită, scoaterea cărbunelui se efectuează începînd din
partea unde carbonizarea s-a încheiat, rPstul bocşei continufod să ardă 18 ,

12 Acoperirea bocşelor mici de la Teregova, Cruşovăţ şi Slatina Timiş a durat

4 :zili·
Fotografia nr. 2.
lJ
Fotografia nr. 3.
1:
1s De obirc>i se fa: 4-6 găuri, la Teregova de pi'.dă bo::şa mare avea 5 găuri
iar cea mi::ă de la Slati:-ta Timi':' avea prevăzute 3 gău::-i de „::ondu:e a fo:ului".
1s Cărbunele rezultat este clu:·, sonor, greu, se aprinde anevoie, dar odată
aprins arde timp îndelungat. la urma carbo:Jizării lemnului rezultă ::ir::a 400/o
cărbune, materii volatile şi !1idrogenate, gu:lron, et:., vezi şi C. Diaconovi::i, Enci-
clopedia Română, tom I, Sibiu, 1898, p. 723.
11 Fotografia nr. 4.
1s Fotografia nr. 5.
 BOCŞERJTUL PE CULOARUL TIMIŞ-CERNA
77

în vreme ce la cele mici de formă conică cărbunele 19 se extrage doar

cîncl boc ~a a ars în întregime. Cărbunel,e rezultat este apoi stropit cu apă
pentl'u a se opri arderea sau reaprinderea acestuia, după care este de-
pozitat in vederea livrării 20 • (Fig. 5.)

1~ Fotog:·afia nr. 6.
20 Cărbunele de :alitate trebuiL' să aibC1 diml'nsiunca de 8-14 :m.
 PETRU BONA
78

Cantitatea de cărbune de lemn rezultat depinde de marimea bocşei

şi de calitatea lemnului carbonizat. Aşa de pildă dintr-o bocşă de 330 mc
lemne au rezultat 30 t cărbune 21 iar din una de 700 mc s-au obtinut
117 t cărbune22 • (Fig. 6.) ·
Materialul prezentat, coroborat cu date culese din arhivă şi mai ales
din investigaţiile de teren şi din alte zone ale judeţului Caraş-Sevcl"in
vor îngădui în viitor o reconstituire cit mai amplă şi exactă a meşteşu­
gului producerii cărbunelui de lemn de-a lungul vremii, precum şi cu-
noaşterea practicării acesteia în zilele noastre.

PETRU BOi\iA

LA CHARBONNERIE DANS LE COULOIR TIMIŞ-CERNA

(Resume)

Determinee par l'existence des etendues superficies forestieres, la produ~tion

du charbon de bois continue aujourd'hui comme jardis en plusieurs vi!lages du
district Caraş-Severin.
Le bâtiment des bois dans une charbonerie (forme conique), la couverture,
l'allumage et la combustion de la masse ligneuse pour la carbonisation demande
une habile main de maitre.
Par la suite d'une :ombustion d'environ 21 jours, la carbonisation etant finie,
on commence â tirer du charbon, dans le but de le mettre en depât et en pos-
session.
Pour la production d'un charbon de qualite superieur et ave: une grande
puissance calorique on utilise le bois de hetre.
L'utilisation du charbon de bois en grande quantite dans quelques branches
de l'e:onomie a determine l'angmentation de la produ:tion dans Jes de:-nieres
annees.

21 Bocşa mijlocie de la Teregova.

2Z Bocşa mare de la Armeniş. Dintr-o bocşă de 15 mc lemn de brad s-au
obţinut 2 t cărbune de slabă calitate.
 OBICEIURI DE PRIMAVARA ŞI DE VARA
DIN ZONA DE MUNTE A BANATULUI

Între obiceiurile de primăvară şi de vară ale românilor bănăţeni de

la munte, cele referitoare la om - persoană fizică şi membru al unei
colectivităţi - ocupă un loc aparte, dat fiind faptul că în toate timpu-
rile omul a reprezentat „măsura tuturor lucrurilor", a Universului, a
ori.cărui fenomen ce se produce în spaţiul infinit de care este pătrunsă
orice fiinţă superioară.
Toate obiceiurile noastre, - rezultat al gîndirii magice primitive,
care a generat run complex de credinţe, practici şi rituri, elemente con-
stitutive ale unor manifestări ample (legate sau nu funcţional de pe-
rioada, de ziua în care se practică), menite a echilibra, a celebra chiar
viaţa unei colectivităţi, ori evenimente deosebite - reflectă modul de
gîndire, de simţire şi de acţiune al românilor - traco-geţi şi romani
năzuinţele, concepţia lor despre lume şi existenţă.
Referindu-ne la manifestările populare ce se practică în perioada de
primăvară şi de vară cu scopul de a asigura desfăşurarea în condiţii priel-
nice a vieţii cotidiene a întregii comunităţi sau a familiei, sănătatea,
apropierea dintre oameni, fertilitatea 1, trebuie să precizăm că, uneori,
elementele care le alcătuiesc - credinţe, practici, rituri, acte magice,
mituri - nu constituie un „obicei", ci apar în formă izolată. Persistenţa
lor pînă în zilele noastre însă, ne îndreptăţeşte să credem că acestea au
stat la baza unor străvechi obkeiuri care, din diverse motive, au dege-
nerat în „acte rituale izolate" 2 • De altfel, nu este greu să înţelegem că

1 Simion Florea Marian în Sărbătorile la români, vol. I-III, Bucureşti, 1898,

Ernest Bernea, Introducere în studiul obiceiurilor, în REF, nr. 5, 1Y68, şi Tudor

Panfile, în Obiceiuri de toamnă şi postul Crăciunului, clasifică obiceiurile după
diferite criterii. Noi am făcut o clasificare mai simplă, potrivită, credem, - cel
puţin ca metodă de lucru în tratarea obiceiurilor de primăvară şi de vară - şi
anume: am clasificat aceste obiceiuri după scopul cu care sau pra:::ticat sau se
practi::-ii:
I. Credinţe şi practici pregătitoare (Strecenea, Baba Dochia);
II. Obiceiuri propriu-zise pentru rodirea pămîntului;
III. Obiceiuri pentru casă şi antmale (şi dintre acestea reţinem Ziua Ursului,
Berbecii, Jocul Urşilor);
IV. Obi:::eiuri referitoare la om - persoană fizică şi membru al unei colec-
tivităţi (Caii lui Sintoader, Spălatul, Odatul, Cununa de Sinziiene, Stri-
gatul peste sat, Blojii de la „Dzăpostît, Nărodzî, Fraţi dă cruce, ori fraţii
de groapă.
2 Vezi Eugen Todotan, Mitul românesc în poezia lut Eminescu, în Studii de
literatură şi folclor, E.P.L.X., Buc., 1967 unde arată că „obi~eiurile (în consecinţă,
şi elementele lor constitutive) sînt o „expresie a unor moduri de viaţă anterioară,
azi dispărută".
80 NICOLAE CRISTESCU

reprezentările magice şi miturile arhaice din practicile primitive refe-

ritoare la om au fost oglindite în mod diferit în cultura .populară, 1n
funcţie de diferitele perioade istorice, de evoluţia gîndirii şi conştiinţei
umane. Tocmai de aceea avem în vedere, pe parcursul acestei prezentări,
tot ceea ce a constituit, ori constituie încă, obiectul unei restricţii sau
practici mitico-magice, chiar dacă nu se exprimă printr-un complex de
acte care ar putea contura „un obicei"3, stăruind, fireşte, asupra :::-elor
mai semnif:::ative şi consernnîndu-le doar pe celelalte.
Astfel, referindu-ne la credinţele şi practicile legate funcţional de
anumite zile, observăm că. la „Sîntoader" (în prima sîmbătă din pl)stul
Paştelui) nu se lucrează, deoarece poporul a crezut, şi crede încă în
multe părţi din zona investigată de noi4, că de Juni pînă sîmbătă, ,„~înd
îi calu ăl mare", caii Sfîntului Toader umblă prin sat - prin Borlova,
Turnu-Ruieni, Zlagna, Dalei, Zerveşti (pe toată valea Sebeşului deci),
Valea Timişului: Petroşniţa, Armeniş, Teregova, precum şi în localităţile
de pe valea Bistrei - şi, dacă cineva lucrează în această zi de marţi,
„cîn' ii calu-ăl şchiop" 5 , aceste fiinţe neobişnuite, mitice, care au înfă­
ţişare de juni chiipeşi cu coadă de cai, (singura care le poate trăda iden-
titatea, ea ieşindu-le din cizmă, zărindu-se uneori deasupra acesteia), ar
veni şi ar călări, ar frămînta sub copite persoana care nu le dă cinstea
cuvenită. Din acest motiv, interdicţia este respectată de întreaga colec-
tivitate cu stricteţe. Este vorba, fără nici o îndoială, despre un mit, ex-
primat artistic în legendele care circulă nu numai în zona cercetată de
noi, ci pe tot teritoriul românesc 6 •
De aceeaşi zi însă, de „Sîntoader", se leagă şi al te practici sau rituri,
între care „Spălatul şi pieptănatul capului", relevă o serie de semnificaţii
mitico-magice deosebit de interesante. In această zi, femeile şi fetele
se scoală de dimineaţă, se spală pe caip, se piaptănă, apoi pleacă, cu părul
rămas după pieptănătură, pe marginea rîului şi, punindu-1 într-o sal-
cie, zic:

„Iţi dau părul meu ţie,

Şi tu dă-mi crengile tale mie".

sau:
„Să-mi crească păru' ca crengili sălcii"

La Valea Timişului, fetele merg cu părul rămas, în grajd („în şfal")

şi, punîndu-1 în ieslea cailor, spun:

„Părul meu să fie ca coama (coada) calului (iepii)"7,

3 Asemenea „restricţii" apar şi în obiceiurile de familie sau în manifestări
care au Io:: cu alte prilejuri, realitate ce se desprinde din ~onstatările majorităţii
::er::etătorilor foklorului românes::, intre ::are îi amintim doar pe: Simion F.orea
Marian, Artur Gorovei, Elena Niculiţă Voron::a, Tudor Panfile.
4 Cf, Simion Florea Marian, op. dt„ p. 1-12.
s Inf. Rozina Făkău, Borlova, nr. 265, M, 68 ani (1971, 1985).
8 Cf. Simion Florea Marian, op. cit., p. 3 şi urm.
' Am asistat de mai multe ori la desfăşurarea acestui ritual, la Borlova şi
la Valea Timişului.
 OBICEIURI DE PRIMAVARA ŞI VARA IN BANAT 81

convinse fiind toate că prin actele şi formulele magice respective dorinţa

lor se va împlini. (Este vorba aici despre practici care au la bază magia
prin analogie).
In alte zone - în Ţaira Haţegului bunăoară, la Sarmizegetusa, - se
aprindeau focuri la Sîntoader, focuri în jurul cărora se adunau flăcăii
şi fetele (pe un deal de Ungă sat), rostind formulele:

Băieţii:

„Toadere, Sîn-Toadere,
Crească chica fetelor
Ca codiţa iepelor!"
Fetele:
„Şi părul feciorilor,
Cit coada răţoilor!"

Focurile erau aprinse pe la 4 dimineaţa, erau întreţinute cu lemne

pînă tîrziu, iar pe lîngă ele, băieţii şi fetele făceau cercuri pe care le
aprindeau şi le rostogoleau la vale 8 .
Practici şi obiceiuri asemănătoare întîlnim în toată zona de munte
a Banatului, dar ele se desfăşoară cu prilejul altor „sărbători" (la „Dză­
postît" - la lăsatul secului de exemplu, după cum vom vedea, sau la
„Joi Mari") şi au cu totul alte semnificaţii, chiar dacă se n•feră tot la
om, persoană fizică şi membru al unei colectivităţi. Oricum însă, foC'ul
- ca şi apa - îşi păstrează calitatea de element purificator, dătător de
viaţă, şi vigoare, adevăr ce poate fi argumentat şi rprin reliefarea struc-
turii altor obiceiuri de primăvară şi de vară sau: a celor legate de viaţa
de familie. Ca dovadă imediată aminUm doar o altă practică ce a dobîn-
dit de-a lungul vremii statut de „obicei", şi anume: „Udatul", care se
practică la Sf. Gheorghe, cînd băieţii şi fetele, şi oamenii maturi ies cu
găleţile în mină, aduc apă de la riu, de la izvor ori de la fîntînă şi se
udă, pentru că ,,aşa-i bine, ca să fie sănătoş'" 9 • Nu trebuie să uităm
că practica o întîlni.m şi în obiceiurile de la căsătorie din zona cercetată,
şi anume a doua zi de nuntă, cînd mirii cu toţi nuntaşii merg la rîu,
se aruncă în apă, se udă cu găleţile pentru sănătate, purificare (curăţenie
sufletească) şi fertilitateio.
In concepţia poporului nostru, plantele (mai ales unele dintre ele)
au puteri magice deosebite, cu ajutorul cărora pot exercita acţiuni bene-
fice asupra oricărui om care îndeplineşte un anumit ceremonial, care să­
vîrşeşte anumite acte constitutive ale unui obioei, indiferent că este
vorba despre „gesturi" menite să abată binele asupra persoanei (persoa-
nelor) respective cu ajutorul magiei prin analogie sau al magiei prin
contact, „care reprezintă una din categoriile gîndirii prirnitive" 11 . De
s Vezi Folclor Uterar, vo'.. I, Timişoara, 1957.
9 Pentru alte semnificaţii ale obiceiului vezi Eugenia Cernea, Udătoriul -
versiunea maramureşană a obiceiului . .. ", REF, nr. 2, 1968.
10 Folclor literar, vol. IV, p. 201-202.
11 Vezi Lucian Blaga, Artă şi magie, in iZări şi etape, E.P.L., Buc„ p. 297,
şi Niţă Mihai, Magie şi descîntec, în Gîndirea, nr. 8, 1935, p. 429-4:.11.
 l>IICOLAE CRISTESCU
82

aceea ţăranul român şi-a însuşit o serie de practici, rituri şi chiar obi-
ceiuri stră\·echi, prin care, cu ajutorul plantelor, al florilor, să-şi asigure
o existenţă firească, ferită de influienţa unor factori potrivnici. Ca să
exemplificăm, vom exprima cîteva păreri despre Cununa de Sînzîiene.
Dimitrie Cantemir, în „Descriptio Moldaviae", o pune în relaţie cu
sărbătoarea zeiţei Ceres. Autorul precizează că această cunună nu este
altceva <lecit aşa numita Drăgaică. „Drăgaica" avea o foarte mare răs­
pîndire în vremea aceea în Moldova, în Dobrogea şi în Transilvania.
Era un obicei legat de recoltă. (Cunoscut fiind nu-l vom prezenta aici).
Teodor Panfile arată că sărbătoarea, obiceiul şi-a luat numele de la floa-
rea numită „drăgaică" sau „sinzîiană" 12 • (De fapt, şi Cantemir vorbeşte
despre „Drăgaică" şi despre „Cununa de Sînzîiene").
în Transilvania se aruncă cununa de Sînzîiene pe casă, pentru a şti
cit trăiesc oamenii. Obiceiul avea loc la 24 iulie. In Banat, această cu-
nună se pune în poartă, lori pe perete. Pînă la acest act, obiceiul se
desfăşoară astfel:
.fo d1mineaţa de Sînzîiene, „fetele mari" - în unele localităţi şi
junii, ba chiar oamenii mai în vîrstă - pleacă de vreme, pe rouă, în
grădinile, pe dealurile cu sînziiene din apropierea satului, se dezbracă
complet şi se tăvălesc prin aceste flori (la Teregova se tăvălesc, în aceeaşi
dimineaţă prin cînepă) pentru a fi sănătoşi, pentru a dobîndi astfel
(remarcăm din nou că se aplică principiul magiei prin contact) frumuse-
ţea, gingăşia şi preţuirea sînzîienelor. Fiecare culege apoi flori, pe care
le împleteşte în cunună. Această cunună va fi prinsă în poartă sau pe
peretele exterior al casei, semn că florile au o influenţă prelungită asu-
pra omului şi asupra gospodăriei lui.
Toatl' obiceiurile şi practicile prezentate, cu excepţia udatului şi a
Cununilor de Sînzîiene, unde se poate vorbi despre o participare colec-
tivă, sînt lipsite de fast, nu au un caracter sărbătoresc. In zona de care
ne ocupăm însă, se practică şi altele la care ia parte întregul sat şi care
constituie adevărate prik-juri de sărbătoare, adevărate spectacole de tea-
tru popular. Intre ele amintim Fraţii de cruce (Văruichitul sau Tnsură­
ţitul sau Mătcălăul), despre care nu vom vorbi însă, deoarece în acest
volum există un studiu aparte, din care se poate desprinde structura,
semnificaţiile mitico-magice şi originea sa străvechet3, Strigarea peste
sat 14 , Praznicele şi Nedeile, precum şi Blojii (Blojoncii), care în unele
localităţi se numesc Năroage, Măimuci sau Berbeci şi care se practică la
„Dzăpostîtu' dă Paşei", cind are loc <;>i Strigatul peste sat, fiind o conti-
nuare a acestui obicei.
,fo ceea ce priveşte Strigatul peste> sat, trebuie să arătăm că au fost
identificate trei tipuri ale acestui obicei. Primul este „Strigarea prin care
se realizează supravegherea normelor tradiţionale privitoare la căsătorie".
Se ţine la „Dzăpostît" (la Lăsatul secului). Al doilea tip este „Strigarea
care urmăreşte demascarea „strigoaicelor" care fură laptele ori mana
laptelui de la vite. Se face la Sf. Gheorghe". în sfîrşit, al treilea tip este
12Cf. Tudor Panfile, Obiceiuri de vară, Bu~ .• 1910, p. 91-93.
13Vezi volumul de fată.
u Vezi Folclor literar,' vol. I, Timişoara, 1967, p. 111-149.
 OBICEIURI DE PRIMAVARA ŞI VARA !N BANAT 83

„Strigarea care are drept obiect menţinerea unei vieţi sănătoase în sat,
conformă normelor etice însuşite de colectivitate. Se desfăşoară în miercu-
rea sau joia Paştelui" 1 5. Dintre aceste tipuri, în zona de munte a Bana-
tului nu există decît două: primul şi al treilea.
Primul tip este <'el mai răspîndit. Se întîlneşte în Valea Almăjului,
în jurul Oraviţei, iar la Borlova (sl.llb poalele Muntelui Mic) se desfă­
şoară şi acum, păstrîndu-se în toată plenitudinea sa.
Aici, cu cîteva ore înainte de a începe obiceiul propriu-zis, se adună
două grupuri de băieţi, grupuri care s-au constituit cu prilejul altor
întruniri la care au participat cu o săptămină şi mai bine înainte, la unul
dintre băieţi acasă (este vorba şi în acest caz despre confrerii, despre
„confreriile de feciori" 16) ca să stabilească exact ce fete vor „striga în
coastă". Seara, pe la 8-9, cele două „părtii" (cete) se urcă pe <'Oasta
care străjuieşte satul de la un capăt la altul (de aceea la Borlova obi-
ceiului îi spune: „Strigatul în coastă"), la distanţă între ele, aprind două
focmi mari (fiecare grup cîte un foc) şi, cînd acestea încep să ardă bine,
încep „strigatul". Focurile le fac, după mărturisirea lor, „ca să ':adă
lumea că-i Dzăpostîtu' şi să strigă în coastă, să mărită fedli ... " 17 .
Strigarea începe cu formula: „Hei, Laorc-Bălaore, măăă!", după care
urmează răspunsul din partea cealaltă, formulat printr-o întrebare: „Da'
ce ţi-i, măăă«". De reţinut este faptul că de fiecare dată, înaintea
rostirii formulei de început, tinerii chiuie de trei ori, exact ca la nuntă.
Întrebaţi fiind de ce chiuie, băieţii ne-au spus: „Chiocim ca la nuntă,
că-i nuntă! O nu mărităm fecili ... „". După chiuituri şi rostirea formu-
lelor de început, îneepe strigarea propriu-zisă, în <'are sînt satirizate
fetele ce nu s-au măritat pînă acum, din diferite motive sau datorită
unor defecte pe care „strigătorii" le relevă în timpul desfăşurării obiceiu-
lui. Iată cîteva exemple:
GRUPUL I: - Hei, Laore-Bălaore, măăă!
GRUPUL II: - Da' ce ţi-i, măăă?
GRUPUL I: Da' cum să nu-mi fie, măăă? Că m-am dus la fata lui
Pătru Urdă, la Mărioara, măăă! Şî n-o vrut s-o de după mine, o
dat-o după moşu Ion Iepuran, că-i vecin cu Nistor a lu Cucu şi iei
dă el i-i drag, măăă! ...
GRUPURILE: Hă - hă - hă - hă, măăă! ...
Strigarea următoare începe tot cu chiuitul junilor şi cu formulele
de început;
GRUPUL II: Hei, Laore - Bălaore, măăă!
GRUPUL I: De ce ţi-i măăă?
GRUPUL II: Da cum să nu-mi fie, măăă? Că m-am dus la fata lu
Mărcin Tăleanu s-o cer dă muiere şi n-o vrut să vină după mine!

15 Ibidem.
1G Vezi O:tavian Buho:iu, Folclorul de iarnă. Ziorile .5i poezia pcistorea 'că,
Edit. Minerva Bu:., 1979, p. 45-78.
17 Dialogul l-am purtat cu Dumitru Maralescu (Mitru Cica), Borlova, nr. 1,
în 1971, cu mulţi ani înainte şi după aceea, ani în care am participat nemijlocit
la împlinirea „obiceiului". Mitru a împlinit acum 43 de ani, dar a fost condu-
cătorul, „vătaful confreriilor de feciori" de la Borlova o perioadă foarte îndelun-
gată (de la 16 la 26-27 de ani).
84 NICOLAE CRISTESCU

O dzîs ca 10 mi-s prea cmar, mi-s mai moa.Je şî ea îi ră de muscă,

îi trăbă unu măi copt s-o poată apăra, măăăflB
Din aceste exemple rezultă clar că în localitatea amintită se împk-
tesc strigările care unmăresc asigurarea prin căsătorie, crearea unui echi-
libru, perpetuarea neamului, desfăşurarea firească a vieţii în colectiYi-
tatea sătească după anumite norme nescrise stabilite prin tradiţie, cu stri-
gările prin care se satirizească anumite defecte ale fetelor şi chiar ale
feciorilor, comportamente care ar putea ameninţa menţinerea echilibru-
lui despre care vorbeam.
în unele sate - la Teregova şi Var de exemplu - strigările au loc
în seara din ajunul Crăciunului şi se numesc Strigături de pe gard. Gru-
purile din aceste localităţi, formate din băieţi şi fete au drept obiectiv
aceleaşi elemente pe care le-am prezentat cind am descris obiceiul de
la Borlova. De semnalat, că aici se joacă în jurul focurilor făcute tot
pe deal, strigîndu-se în gura mare:
„Hai la priveghi,
Fierbe oala cu curechi,
Cu păsui
Sî dă-i-o
lui' Văsîi
(Pîntru Văsîi}"rn
Formulele se rostesc şi la Turnu Ruieni, localitate în care nu întîl-
nim practici ori acte asemănătoare cu cele pe care le-am consemnat la
Borl<wa (deşi distanţa între cele două localităţi este de numai 2 km).
La Băuţar - pe Valea Bistrei - şi în Almăj se satirizează mora-
vuri din viaţa cotidiană, defecte ale fetelor, băieţilor şi ale vîrstnicilor.
Focurile care se fac cu acest prilej - miercuri sau joi înainte de Paşti -
sînt destinate alungării strigoilor, spiritelor, îndepărtării influenţelor ma-
lefice pe care le-ar putea exercita morţii („strămoşii dispăruţi") asupra
celor vii. In sprijinul acestei afirmaţii vine şi obiceiul - practicat şi
astăzi la Valea Timişului - pe car·e l-am numi Focurile la c"imitir, focuri
ce se aprind cu „joimărele" dimineaţa, la „Joi mari" pe fiecare mo:mînt.
Despre originea şi semnificaţia obiceiului prezentat (Strigarea peste
sat) s-au emis mai multe păreri, dar ne vom opri asupra celor care pun
obiceiul în legătură cu credinţe şi practici străvechi. „La cei vechi. . . a
existat şi credinţa că această perioadă (a cîşlegilor - n.n.) este cea mai
propice procreaţiei. Ne amintim că la romani în 15 februarie se sărbă­
torea „Lupercalia", iar în 15-17 din aceeaşi lună, „Stulorum Feriae".
amîndouă avînd rostul ca, prin producerea practicilor corespunzătoare
şi mai ales prin lovirea de către „luperci" cu acele fîşii numite „februa",
să se provoace fecunditatea femeilor. Credinţa aceasta a persistat înde-
lung şi nu numai la popoarele romanice, „Lupercaliile" şi „Stulorum Fe-
riae" contopindu-se cu vremea şi continuîndu-se cu „Carnavalurile", care
cunosc şi acum în Apus o mare răspîndire şi mult fast" 20 •

18 Tot în 1971 am înregistrat pe bandă magneti:::ă modul de prezenta:-e a

obi:::ciului.
19 Inf. Căiina Godeanu, Teregova, nr. 243, 41 ani şi Floria Craia, Var, nr. 17,
38 ani, 1971.
20 Fol:::lor literar, p. 123.
 OBICEIURI DE PRIMĂVARĂ ŞI VARĂ li'> ll.\!"AT
85

·In afară de acestea două, romanii mai aveau o sărbătoare numită

„Fornacalia", închinată zeiţei Fornax, „ocrotitoarea cuptoarelor în care
se cocea pîinea"21, şi alta zeului Quirin, zeul căsătoriilor şi al cultului
dintre coline, după cum arată o serie. de cercetători, între oare şi Elena
Niculiţă Voronca22 . Ambele sărbători se ţineau de multe ori în aceia~i
perioadă.
Pornind de la aceste consideraţii nu este tocmai greu să ne expli-
căm originea şi semnificaţiile altor obiceiuri de primăvară care sînt, de
fapt, o continuare firească a celUii practicat la Borlova sîmbătă seara,
înainte de Lăsatul secului. Este vorba despre Blojî de la Dzăpostît din
aceiaşi localitate şi despre Berbecii (Nărodzî, Nebunii) de la Slatina
Timiş, Teregova sau Urşii de la Cioclova Română (zona Oraviţei).
„Blojî" sau „blojoncii" nu sînt altceva dccît cupluri de măşti mo)
- babă 23 , care apar ca o continuare firească a „nunţii" a „măritatului"
ce s-a făcut cu o seară înainte „în coastă". Afirmăm aceasta făcînd o
asociere între practicile care au loc în cadrul ceremonialului ele căsătorie
~i obiceiurile în discuţie. Concret, ne referim la faptul că a doua zi ele
nuntă se numeşte „Dîrzari'~, adică nuntaşii sînt chemaţi ori se duc ,,în
Dîrzari" (cuvîntu vine de la „dîrză" care înseamnă zdreanţă, cîrpă, br
denumirea a pornit de la îmbrăcămintea celor care se maschează, tot în
moş şi babă). Or, odată declarată căsătoria - chiar ,.în coastă", „la salca
trăznită", cum se zice - trebuie să continue nunta ~i a doua zi, măştile
parodiind-o, dar avînd şi rolul de a realiza acte menite să asigure sănă­
tatc2, fecunditatea în familiile pe la care trec.
Cuplul îl realizează doi bă.rbaţi care se maschC'ază, unul in mo~ şi
altul în babă. Vestimentaţia constă în diferite haine rupte, r:it mai nepo-
trivite ~i de un colorit ţipător. Măştile faciale constau în ·. opsirea cu
cărbune ori funingine iar podoabele capilare din cîtl~ o pălărie ori cîrpă
(b::tic) în stare cît mai proastă. Trecînd prin sat ei îne<'p să joac·e P"
la ('asele' oamenilor după cum le cîntă lăutarii. Infră înăuntru fii jo:tc {!
în \·ălănl porcilor sau la fîntînă, simulînd actul sexual, cu scopul ca
animalele să fie sănătoase, dar mai ales pentru frc·undi1.ak~1 acestwa.
:VI1..· .!l ~:ărută baba, o joacă, apoi încearcă amîndoi să-i sărute pe ai cusd
(,.moşul" femeile ~i „baba" bărbaţii), atingîndu-i C'U beţele pe care ]e
m.i '.n mină. Scopul atingerii este acelaşi; transmitC'rea, cu ajutorul ma-
gici prin a:"1alogie şi al magiei prin contact (beţele au puteri benefice!
a calităţilor amintite; a sănătăţii şi fecundităţii. Cei doi merg de la casă
la casă dar· numai cu cete de copii după ci, care se amuz~i atit de îmbră­
l'ămintr> cît ~i de gesturi, ceilalţi membri ai colectivităţii participînd static
la aC'C'asL:l manifestare24.
Obiceiul de la Slatina Timiş, Berbecii (Nărodzi, Noroagili, Nebunii,
Urşii la Ciclova) se desfăşoară astfel;

21 Ibidem.
22 Vezi EIPna Ni~u'.iţă Voron:a, Studii de fol::lor, Bu~ .. 1908, voi. II, p. 175
~i 1;;·m.
23 Vezi Romulus Vulciinescu, Măştile populare, Edit. Ştiinţifică, Buc., 1970,
p. 161-165; Constantin Eretes:::u, Măşttle de priveghi - origine, Juncţionaiitate,
REF, nr. 1, 1968, p. 39.
2 1 Am ccr:::etat ele mai multe ori obiceiul în teren.
 NIC-OLAE CRISTESCU
86

Luni dimineaţ.a la „Dzăpostît" se adună la casa unui băiat 5-10 juni

şi, după ce se îmbracă complet de piei de berbece legîndu-se peste mijloc
cu Janţuri, cu mască din acelaşi material pe faţă, cu cite un băţ în mină
şi cu clopote la cingătoare, pleacă dintr-un capăt în altul al satului cu
lăutarii şi cu fetele tinere după ei, pe la oasele oamenilor. Aici joacă
împreună cu fetele atingînd membrii familiei cu beţele şi înconjurîndu-i
în brîu. „Berbecii" joacă şi singuri brîul la răspîntii de străzi, joacă
tot timpul, însă pe aceeaşi melodie, care se cîntă numai cu acest prilej,
ea fiind numită „brîul berbecilor".
De reţinut este caracterul colectiv şi activ al obiceiurilor oferit de
participarea tuturor locuitorilor satului, indiferent de vîrstă şi sex, la
desfăşurarea lui. Acest caracter este relevat şi de momentul următor din
structura sa; după ocolirea satului cîţiva cetăţeni dintre cei nemasc·aţi
înc-ep a-i mînji, a-i „bloji" pe ceilalţi cu funingine, smoală, cărbune sau
chiar vopsea neagră, în aşa fel incit întreaga colectivitate va fi mascată
(cu obrazul vopsit).
Nu peste multă vreme apar alte măşti zoomorfe care se alătură ber-
becilor (ursul, cerbul), dar şi antropomorfe; cuplul moş - babă, popa şi
preoteasa, ca1·e \-or completa obiceiul cu ceremonialul înrnormîntării.
„Mortul" - unul dintre mascaţii sosiţi de curînd este dus la groapă pe
t.argă, cu doctorul şi cu popa lîngă el şi este plîns de către babă, moş,.
de către alte măşti.
Jocul Urşilor de la Ci el ova Română se desfăşoară la fel, cu urmă­
toarele deosebiri; „urşii" sînt tineri dar şi vîrstnici (pînă la 40 de ani).
îmbrăcaţi în cojoace de oaie întoarse pe dos, legaţi cu piei de iepure sau
tot de oaie la picioare şi purtînd în mină o piele nu un băţ. Ei ocolesc
satul luni, marţi şi sîmbătă, alergînd, trîntindu-se şi jucînd, fără fete.
„Spectacolele" la care ne referim au loc în „Săptărnîna Nebunilor"
(„nărod" înseamnă tot nebun în graiul bănăţean), săptămînă în care se
desfăşoară asemenea manifestări şi în Muntenia, Transilvania, etc.2s.
Ele sînt obiceimi complexe cu semnificaţii deosebite, semn că s-au
perpetuat, ni s-au transmis din culturile primitive: „ ... oamenii culturi-
lor arhaice au utilizat şi ritualuri complexe care au inclus în structura
lor în întregime mitul, în sensul că, în îndeplinirea unor practici, nu s-a
mai actualizat reiterînd „povestea", cdmunicarea realizîndu-se, la nivelul
tuturor limbajelor, prin gesturi".26.
în legătură cu perioada în care au loc, S. Fl. Marian spune că sînt
nebuni cei care nu s-au căsătorit pînă în această săptămină ori cei care
se însoară ac-um. Cercetătorul mai' arată că se numesc nebuni cei care
umblă prin sat şi far Jel de fel de „nebunii" 27 . Elena Niculiţă Voronm
e de părere că sărbătoarea, cultul închinat zeului Quirin a rămas sub
numele de „sărbătoarea nebunilor", la care sînt luate în derîdere fetele
care nu s-au măritat pînă la această dată. Aceasta, poate, fiindcă chiar
atunci avea loc sărbătoarea morţilor la romani, cînd orice idee de căsă­
torie era exclusă. Focurile care se fac cu prilejul „Strigării peste sat
25 Vezi Simion Florea Marian, op. cit., p. 14-15.
26
Cf. Vasile Tudor Creţu, Ethosul folcloric - sistem deschis, Edit. Facla.
Timişoara, 1980, p. 44.
21 S. FI. Marian, op. cit., p. cit.
 OBICEIURI DE PRIMĂVARĂ ŞI VARĂ !N IJANAT 87

si al Sărbătorii nebunilor - arată în continuare autoarea - sînt, îsi au

~riginea, de fapt, în focurile din snopi care se făceau pentru zeiţa Fo~nax.
Motivul sărbătorii (este vorba despre Sărbătoarea nebunilor, despre
Berbeci sau Urşi, adică) ar fi, deci, unirea sexelor, dragostea, căsătoria,
dar mai ales promovarea acestei idei în rîndul tinerilor, conştientizarea
necesităţii de a săvîrşi acest act (de căsătorie şi, implicit, de procreaţie),
care în conştiinţa poporului are semnificaţii deosebite, într-ucit el nu
concepe viaţa fără întemeierea unei familii.
Fără nici o îndoială că este vorba, în obiceiurile prezentate, şi despre
aşa numita „iniţiere" 28 a tinerilor care practică obiceiul, deoarece ei
trebuie să săvîrşească anumi1te acte prin care să dovedească puterea de
a înfrunta greutăţi, capacitatea de a împlini şi respecta diferite norme de
btmă convieţuire sau restricţii categorice (Tinerii, „berbecii", nu au voie
să vorbească şi nici să-şi scoată măştile, de exemplu, unii dintre ei fiind
capabili să moară şi să învie în urma unor acte sau practici magice, cu
scopul repetării sau relevării unui mit - a mitului creaţiei, al vegeta-
ţiei). Măştile înşişi dovedesc acest lucru, deşi ele, rn şi elementele din
care este conturat obiceiul, ne duc cu gîndul mult mai departe de pe-
rioc~da la care ne--am referit pînă acum, şi anume, la „culturile primat·e"
din perioada neolitică.
Aceasta cu atît mai mult cu cît ursul era o prezenţă vie la geto-daci,
considerat fiind un animal sfînt. „Ceea cc ,a făcut pe unii oameni de
ştiinţă ai secolelor XIX şi XX să considere că Zalmoxis are ceva comun
c-u ursul, că era în legătură cu practicile unui ritual în care se prezenta
pielea de urs ca animal totemic şi că numele lui kac - numele zeu-
lui - n.n.) ar veni de la Zalmo, care înseamnă blană, piele ... După ipo-
tc>za noastră enunţată recent, nutrnele lui Zalmoxis ar putea fi un apelativ
C'U valoare de tabu al zeului cerului şi al soarelui în ipostaza lui um~mă,
un purtător de piele de urs nu atit în sensul de nebridă, dt de mască­
galee alcătuită dintr-un cap de urs, folosită în riturile şi ceremoniile ce
ţineau la daci de cultul străvechi al ursului carpatic" 29.
Dacă mai consemnăm faptul că la Borlova se practică şi astăzi jocul
Ursa - un joc absolut aparte pe o melodie specifică, în care trei băieţi
mimează, dansînd, mişcările lente sau repezite ale ursului - şi că la
J august pe întreaga vale a Sebeşului se serbează Ziua Ursului, oamenii
nelucdnd, cinstind astfel şi acum acest animal „sfînt 1' pontru a nu le
minca vitele la munte, ne dăm seama că, deşi „măştile-costume" ale gru-
purilor care participă la desfăşurarea celor două obiceiuri despre care
am vorbit sînt de oaie (de berbece), ambele constituie manifestări care
privesc ursul, deoarece „dintre obiceiurile cu măşti de animale, mai puţin
răspîndite sînt cele de oaie. Aceasta se datoreşte faptului că pielea de
oaie intră în componenţa a foarte multe măşti-costume socotite a figura
alte animale~' şi, în acelaşi timp, este vorba despre o „degradare totemică

28 Vezi O::tavian Buho::iu, op. cit., p. 45-78; Eugen Agrigoroaiei, Tara neuita-
telor ronstelaţii, Edit. Junimea, Iaşi, 1981, p. 52-84 şi 85-93.
2 i VPzi Romulus Vul::ănes:::u, Mitologia română, edit. Academiei R.S.R., Buc.,
l!.IB5, p. :101-502.
81:1 NICOLAE CRISTESCU

şi funcţională" a măştilor, jocurilor, obiceiurilor, îmbrăcarea în piei de

oaie reprezentînd o creaţie artistkă mai evoluată 30 •
In acest context ne apare limpede ideia că Berbecii (Nărodzî, Nă­
roagili) de la Slatina Timiş şi Jocul Urşilor de la Ciclova Română au
aceeaşi origine, aceleaşi semnificaţii primare, că ele sînt expresia artis-
tică a unui mit: mitul Ursului. „Şi astăzi la popoarele carpato-balcanice
ursul c considerat un animal „sfînt", binefăcător, el avînd caracter tote-
mic şi sacral" 31 , exprimat prin „jocul cu aceste măşti-costume repre-
zentînd transfigurări rituale ale fecundităţii şi fertilităţii, ale morţii şi
învierii naturii", reflectare a mitului vegetaţiei, a mitului construcţiei
lumii, a „schimbădi rituale de acum" 32 • (Ne amintim că atît la Slatina
dt si la Ciclova una dintre măsti moare si învie în urma săvîrsirii unor
acte' rituale cu caracter magic,· în urma ,;recreerii" mitului.) ·
lată <led că o parte din obiceiurile de primăvară şi de vară refe-
ritoare la om, persoană fizică ori membru al unei colectivităţi, au un
substrat mitico-magic străvechi pe care îl descoperim în elementele şi
practicile cw·ente, chiar dacă unele forme de prezentare au evoluat".
chiar dacă multe dintre manifestări „au degenerat", cu timpul, ajungind
la noi fragmentar, C'hiar dacă astăzi se desfăşoară în virtutea tradiţiei,
„că aşa nc'-am ponwnit, aşa ni le-or lăsat ăi bătrîni", chiar dacă, altfel
spus, astăzi au loc doar ca „spectacole(', nu ca „evenimente" în Yiaţa
insului sau a satului românesc.
După mm am arătat însă, în aria geografică pe care am cercetat-o
există mai multe manifPstări ce şi-au pierdut semnificaţiile iniţiale, fiind
astăzi doar 1wilejul de întîlnir·e şi petrecere între consăteni, rude, prie-
teni etc. Astfel sînt i\Jegeili (Nedeile) - de la latinescul Nundina, Nun-
dinae = Bîki, tîrg -'--- răspîndite şi în Oltenia sau în Moldova, unde „ne-
dee" înseamnă „o numeroasă adunare de oameni33 .
Nu vom stărui asupra acestui obicei întrucît astăzi constituie dc)ar
un prHcj ele întîlnire a celor dragi şi petrecere, cu toate că se ţine în
ziua (şi în următom·ek două) cînd satul sărbătoreşte hramul bise1icii:
la Sîntpet!·c, de cxPmplu, la Sîmdlii (Sf. Ilie), la .Sîntămărie Mare sau
Mică etc.
Praznicile sînt obiceiuri din care putem desprinde din nou o serie
de credinţe şi semnificaţii mitico-magice care au ajuns în fonme diferite
pînă la noi. Ele se practică în fiecare localitate a Banatului de munte şi
sînt strîns legatP <le o anumită sărbătoare, adică de hramul casei. Fiecare
familie „prăznuie" într-o anumită zi (de fapt praznicul se ţine în două
zile; în prima pentru morţi şi în a doua pentru vii). De pildă, familia
Preda de la Valea Timişului ţine praznic două zile la Sîntămărie Mare.
familia Semcniea de la B01·lova la Sîntămărie Mică şi familia Murgu la
Arhangheli.
La aceste praznice se invită rudele şi vecinii, conform tradiţiei, care
primesc luminări şi apoi servesc bucatele puse pe masă de gazdă. Faptul
30 Ibidem, p. 35; Vezi ~i Aurel Cosmoiu, Geneza mitului, Edit. Cartea Romd-
neascd, p. 102-115.
11 Ibidem.
32 Vezi Buhociu Octavian, op. cit., p. 17 şi urm.
:i.a Vezi S. Fl. Marian, op. cit., p. 337-338.
 OBICEIURI DE PRIMĂVARĂ ŞI VARĂ I~ BANAT 89

că se dă mînca.re şi băutură oamenilor, întîi în sănătatea celor vii, apoi

„dP pomană" celor morţi ne deternnină să ne gîndim la o origine stră­
wd1e, la sacrificiile care se făceau înainte în cinstea zeilor protectori ai
caselor - Larii şi Penaţii. Asemenea obiceiuri provin, fără îndoială, din
altele, de altă natură, practicate cu alt scop. Ne-o dovedesc o serie de
evt•nimente (luminările, colacii, numirea lor pentru un mort din fami-
lie Ptc.).
Esenţialul este că ele se practică pentru familie, pentru existenţa ei
firmscă, fapt dovedit şi de aceea că membri familiei oferă „prînzul fu-
nc-bru'' strămoşilor dispăruţi pentru liniştea şi pacea lor, pentru per-
petuarea nl'amului. „Această concepţie îşi a1-.e originea fără îndoială în
cTedinţele referitoare la morţi şi la cultul acestora, eare au constituit
familia antică. Omul după moarte era socotit ca o fiinţă fedcită şi divină
cu condiţia ea cei vii să-i ofere întotdeauna prînzul funebru, fiindcă alt-
fpJ mortul devine răufăcător. De aceea fiecare strămoş aştepta de la
urmaşii săi jertfele care trebuia să le asigure manilor săi liniştea şi feri-
cirl'a. Aeeastă concepţie a stat la baza fiamiliei antice şi ea este atestată
atît la popoarele orientului antic cit şi la greci şi romani de unde, pre-
supunem, a fost preluată de practicile şi credinţele românilor 34 • Deci
Praznicile sint obiceiuri e..are au la bază un anUJOlit cult si de aceea se
proctioă şi astăzi, deşi semnificaţiile iniţiale s-au pierdut,' obiceiul exis-
tînrl doar în virtutea tr.a.diţiei.
Din cele arătate pînă aici rezultă că obiceiurile de primăvară şi vară
rdPritoare la om din Banatul de munte sînt variate şi bine reprezentate.
El1' au un substrat mitico-magic străvechi, constituite fiind dintr-o serie
de acte rituale, din credinţe şi mituri, chiar dacă astăzi şi-au pierdut
mult semnificaţiile iniţiale. Ele au avut iUll rol deosebit în stabilirea
echilibrului colectivităţilor în care s-au practicat şi se practică în stabi-
lirea comportamentelor şi atitudinilor necesare pentru buna desfăşurare
a vieţii acestora în menţinerea normelor de convieţuire firească în fami-
lie, în colectivitatea sătească. De aceea cunoaşterea, explicarea, valorifi-
carea lor trebuie să constituie o preocupare permanentă a celor care au
po!-;ibilitatea să se aplece asupra culturii noastre papula.re.
NICOL.1E CRISTESCU

FROHLINGS- UND SOMMERBRAUCHE

AUS DEM BANATER BERGLAND

(Zusammeafassung)

Die Fruhlings- und Sommerbrăuche (die Einteilung fusst auf dcr mytis:hen -
m;i1;is:hen Anschauung und cntspri:ht deren metho:lologis:hen Auswertung und
ursprunglichen Zwe:ke) laS!;Cfl uns, uber Jahrhunderte hinweg, Einblick în GefUhl,
Denken, S:haffenskraft und Lebl'n der Rumănen - der Trako-Geten und Romer
- halten.

3• Vezi Fustei de Coulangc, Cetatea antică, Edit. So:ec, Bu:„ 1929, p. 48-50,
în româneşte ele A. G. Alexianu.
 NICOLAE CRISTESCU
90

Diese Studie ma:::ht Bemerkungen bloss iiber em1ge Brăuche aus der Bergge-
gend Banats und dessen kleincre:i Zonen: das Sebesch-, das Tems:h-, das Bistra~.
das Almasch-Tal u.a., die den Menschen im Mittelpunkt haben, als physis:he Per-
son und als Mitglied einer Gemeins:haft.
Al'.e Ausse~unge:1 clie erwăhnt werden, ergeben ebe:i uralten Ursprung, die
Einheit der Gemeinschaft - obwohl hir auch Einfilhrungs-Rituale und- Prak:iken
vorhanden sind - die als „Riickstănde" einiger uralter Brău:he oder Volksglauben
betra:htet und als sol:he hier bearbeitet sind. Einige Brăuche wurclen uns dur:h
diejene:i E!lemente iiberliefert, die zusammengefasst, den urspri.ingliche:i Sin cl'.eser
heidnis:hen Brăuche ergeben.
So zum Beispiel hilft der Băren-Brau:h - dur:h Analogiezaube~ und ~e~
ri.irung, na:h ura:ten heidischen Dberzeugungen - ein besseres Lebc:1 jedes Ein-
zelnen oder seiner ganzen Familie zu sichern. So wurden einige Brău:he zu Vo'.lts-
schauspiele: das Maskenpaar Alter-Alte, die Bocke oder die Băren u.a. ·
Selbstvestănlich kann das Verfolgen der Entwicklung und das heutige Sta-
dium der veschiedenen Brăuche Aufschluss bringen ·iiber einige ges:hichtli:h ver-
s:hiedene Erscheinungen im Volksbewustsein, in der Denkweise und Art der
Ha:idlung unseres Volkes, der Rumănen aus allen Landesteilen, hiC'r in den Kar-
paten; ebenso erkennen wir daraus. das Uralte und das stăndige Dasein, das als
Einheitsmass, auf ethnographischen und folkloristischen Plan, das Vorhandensein
des Băren hat, dessen Name mit Zamolxis in Zusammenhang steht, und de;- bis
heute bei allen Volker.rn des Karpaten-Balkan-Gebiets als ein „heiliges~ gutwjl.:.
liges Tier betrachtet wird, das totemis:hen und sakralen Wert besitzt.
 DESPRE STRUCTURA, SElMNIFICAŢIILE ŞI ORIGINEA
UNUI OBICEI STRAVECHI: MATCALAUL

La Petroşniţa - pe valea Timişului superior - marţi după Dumi-

nica Tomii (la 7 zile după paşti), pe la 4-5 după amiază toţi locuitorii
se adună în faţa şcolii (de fapt, Ia răscruce de drumuri, în mijlocul sa-
tului) odată cu muzica, cu fetele, părinţii şi prietenii acestora, ale celor
mre organizează sărbătoarea. Pînă [a întrunirea întregii colectivităţi, mu-
zica'l1ţii cîntă diferite doine, brluri „de doi" sau „ardeleana", iar cei pre-
zenţi joacă. De remarcat este faptul că de fiecare dată fetele sînt cele
care pornesc hora în această zi şi tot ele invită băieţii la joc, nu băieţii,
cum este firesc, CUJ!Il se întîmplă în toate celelalte sărbători.
Odată cu sosirea majorităţii participanţilor începe sărbătoarea pro-
priu zisă - sărbătoarea Mătcălăului - care debutează cu „hora", con-
dusă de una dintre fetele participante la organizare. La început se prind
în horă numai fete, apoi intră şi băieţii - fiecare alături de fata care
1-n invitat. Se pleacă după aceea cu „hora" spre locul stabilit pentru
r e<ilizarea practicilor ce compun obiceiul, pentru mătcuţire, adică spre
o grădină de lingă şcoală unde se află un măr bătrîn „de Sîmpetru", cu
ramurile răsfirate şi aplecate. Este vorba acum despre un adevărat alai,
despre un ceremonial la care participă toţi membrii colectivităţii săteşti,
tinni şi vîrstnid, bărbaţi şi femei, chiar dacă numai băieţii şi fetele
sînt prinşi deocamdată în joc.
Mameh' tinerilor implicaţi în acest ceremonial vin cu coşurile cu
colaci sau turte, ouă roşii sau în vremea din uiirnă zahăr şi prăjitură,
toate areste alimente fiind absolut necesare împlinirii obiceiului1.
Fetele care „se mătcuţesc" merg cite două, rînd pe rînd, sub măr
şi, printre crengile înflorite ling zahărul de pe turtă (mai de 1mult sarea
de pe coi.ac), se sărută, schimbă între ele cite un ou roşu, sărutînd apoi
florHe şi frunzele mărului. Acestor acte rituale, cu un străvechi substrat
mitico-magic, li se adaugă în final folosirC"a apelativului MATCO. La fel
procedează şi băieţii, dar ei îşi spun chizan sau cizan.
Numărul celor care se mătcuţesc nu este limitat, adică o fată se
poate mătcuţi cu mai multe prietene - nu şi cu băieţi însă - pdn
săvîrşirea actelor magice din care se constituie mitul {se poate vorbi
despre un „mit al Mătcălăului", după cum vom vedea şi din alte fapte
etnofolclorice), făgăduindu-şi reciproc credinţă.

1 In ceea ce privesc alimentele, „masau de după ceremonial, vom constata

că în alte localităţi este mult mai bogată, ea :onstituind, de fapt, „petre:erea",
~ărb<itorirPa „C'venimC'ntului".
 MARIA CRISTESCU
92

Ceremonialul se încheia cu brîuil. Mătcălăului, o melodie care se dntă

numai cu acest prilej, executată pe paşii „brîului bătrîn" 2 , un joc deci,
care ne duce cu gîndul la dansurile ceremoniale ce „se repetau cu pri-
lejul obiceiurilor care au la bază practici legate de mituri privit8are
la vegetaţie sau la asigurarea echilibrului familial după frecerea în „lu-
mea de dincolo". a unuia din membrii acesteia 3 . ln urma încheierii cere-
monialului, a obiceiului propriu-zis (nu uităm că, după CT s-au sărutat
printre crengi, fetele şi băieţii sfîrşesc bucatele aduse de mame în coşu1·i)
toată masa de oameni se întoarce la locul dinainte (în răscrucea drwnu-
lui) unde va continua jocul, tot fetele fiind cele care îl conduc, cc0;1 ce
înseamnă. o petrece1·e, o participare cu· caracter general şi col('{"°ti\'.
In alte localităţi din zona de munte a Banatului, în Moldova, :\'Iun-
tenia, Oltenia, pe Crişul Alb, în ţinutul Tîrnavelor, în jurul Sibiulu: (el
avînd, după cum se vede o foarte mare arie de răspîndire pe teritat·iul
românesc), unde este atestat de mai mulţi cercetători 4 , •• ~lătcălăul~· se
desfăşoară altfel, în sensul că elementele, actele constihltin'. fără :i. se
îndepărta de la ceea ce am arătat mai sus, s-au închegat în forme dife-
rite, în funcţie de stratul de cultură din care ni s-au fransmis, că··ora
le-au aparţinut iniţial, în funcţie de colectivităţile care au adoptat un
mod sau altul de manifestare, de exprimare artistică a mitului la e1re
ne referim. De pildă, la BoI'loV'a şi Turnu Ruieni - pe Valea Sebesului,
„la Mătcălău" se prind fraţi de cruce. „Acuma fecili aduc făină, c îrnaţ,
ouă într-o grăgină de la margina satului şî după ce să ţucă pîntre cren'-
gile mărului înflorit - măr dulce - o pin cîrpuţă (batistă - n.n.), fac
coleşă, pun în cigane ouă cu cirnaţ şî mîncă. Ei să ţucă doi cîce dol, şî
numa fecili o şî fată cu, băiat şi aşa să prind fraţ de cruce. D-acum
'năince îş dzîc „sora" şi „fracili". Naince v1·eme muierili nu lucrau în
casă că dzîceau că dacă lucri ce mătcuie, îţi ie vlaga" 5 . De remarcat" că
aid înfrăţirea se face şi între sexe diferite.
„La Caransebeş, în ziua ele Duminica Tomei se mergea cu mătcă­
lăul, adică cu o oglindă împodobită cu galbeni, mărgele şi flori, în care,
dacă te uitai, <'rai sănătos tat anul 6 •
în mai multe locaJt[iţi din zona de care ne ocupăm, obiceiul po.irtă
denumirea de Văruichit, Jnsurăţit, Fraţi de cruce, după cum am Yăzut,
sau Fraţi de groapă. La Poiana, localitatea aşezată la cca. 12 km. de Ca-
ransebeş, pe Timişul Superior, după prima mătcuţire fetele îşi spun
„matca", iar un an mai tîrziu, deci după a doua participare Ia obicei,
îşi spun „sora" ori „fratele" 7 •

2 Am participat :a desfăşurarea obiceiului b mai mulţi ani, începînd cu 1971.

3
Vezi An~a Giurchescu, Fuw:ţionalitatea dansurilor funebre în concepţia
populară, î:1 FoL:lor literar, voi. III, Timişoara, 1972, p. 121-128.
• Vezi Simion Florea Marian, Sărbătorile la români, vol. II, Buc., 1898, p;
28'.?,---284.
5
Inf. Maria l\lusteţa, Borlova, nr. 54, 1972.
6 Vezi Andrei Ghidiu şi Iosif Bălan, Monografia oraşului Caransebeş, 8dit.

autorilor, p. 338.
7
Ne-am convi:ls în mai niulte rînduri la faţa locului. Vezi şi Nicolae Mihăi-:­
kscu, bvi1ţi1tor pe:1sionar, Caransebe~. manuscris.
 UN OBICEI STRĂVECHI: MATCALAUL 93

La Prigor, cei care „se înfrăţesc" se împung cu un spine la un

deget-după care î·şi ating i'eciproc buzele cu els.
Trebuie să amintim şi formulele rostite cu prilejul văruichitului, „al
mătcuţirW~ în unele' localităţi:
- Io- mi-s văruica ta .. .
- Tu eşti văruica·mea .. .
Cuvintele se rostesc, la Domaşnea, sub formă de incantaţie, alter-
nativ, de cîte trei ori, în timp ce fetele se învîrtesc în· jurul mărului,
fapt ce ne aminteşte din nou de dansurile străvechi.
Simion Florea Marian dă următoarea formulă:
„Eu ţi-oi fi frate
Pînă la moarte,
M-oi pe pîne
lăsa
.5i de sare, mai bine,
Decî.t să nul las de tine" 9
Din materialul etnofolcloric prezentat ne par semnificative pentru
relevarea originii şi semnificaţiilor obiceiului în discuţie cîteva aspecte.
Reţinem mai întîi că el este cunoscut sub mai multe denumiri pe
care le-am precizat, răspîndit fiind pe tot teritoriul romanesc. Putem
vorbi despre faptul că el se practică într-o anumită zi - marţi după
duminica Tomii, la Mătcălău, care este sau a fost o sărbătoare, după cum
vom vedea - chiar dacă în unele localităţi are loc în alte zile. De fapt
în toate localităţile are acelaşi conţinut, acelaşi mod de desfăşurare,
chiar în cazul în care apare (în majoritatea 'Satelor) în forme reduse, de
acte rituale mai puţin închegate, după cum s-a păstrat pînă în zilele
noastre. La săvîrşirea lui participă întreaga obşte, obiceiul avînd dec:i
nn caracter colectiv şi activ, cei care îl practică respectînd interdicţiile
impuse de această sărbătoare, de care, în cele mai multe localităţi se lea-
gă funcţional. Acest fapt ne determină să facem o asociere întte Ziua
Mătcălăului Sîntoaderi. şi Ziua Ursului, de la 1 August, cînd oamenii
nu lucrează, venerind animalele respective. 1 0
Elementele şi practicile din care se compune precum şi formele în
care se prezintă, relevă substratul magic străvechi dar şi pierderea sem-
nificaţiilor primare, dobîndirea altora în funcţii de anumite condiţii la
care omul s-a adaptat, du\Pă care şi-a elaborat producţiile mater:ale şi
spirituale. De fapt, „prin repetată actualizare a formelor tradiţionale se
crează o anumită structură. Prin actualizare obiceiurile înnoiesc viaţa,
ele se schimbă şi schimbă lucrurile continuu adaptînd formele vechi ne-
voilor de viaţă actuale" 11 . Din acest unghi de vedere trebuie, credem,
să tratăm interpretările, explicarea diferită a numelui şi a semnificaţiilor
acestui obicei, a mitului care se actualizează mereu prin repetarea lui.
Concret ne referim la faptul că Vasile Alecsandri, de exemplu, crede
că obiceiul „se ţine de oarecari tradiţiuni de pe timpul cruciatelor sau

8 Inf. Ilie Câmpeanu, preot la Caransebeş, 65 ani, 1975.

u Vezi Simion Florea Marian, op. :it. vol. III, p. 89.
1o Vezi volumul-de faţă,
11 Vezi şi Romulus Vulcănescu, Mitologie română, Edit. Academiei, R.S.R.,
Bu::. 1985, p. 501 şi urm.
 MARIA CRISTESCU
94

poate de tainele introducerii creştinismului la români" 12 , iar Lucian

Costin arată că Mătcălăul este un pom mare sub ale cărui ramuri se
adună flăcăii şi fetele a doua sau a treia zi de Paşti, ori în Duminica
Tomei spre a se prinde fraţi de cruce" 13 . Aceasta ar· însemna că numele
,-ine de la mitcă - partea tulpinci de unde pornesc ramurile unui pom.
Mîtca sau matca se foloseşte la „mătcuitul'' (bătutul" fasolei şi este de-
numirea unui instrument de tors folosit de ciobanii de pe Muntele Mic
în timp ce stau la oi 14. Matca C'Onstă de fapt, dintr-o ramură, din vîrful
căreia pornesc în sus mai multe crenguţe. Nu ar fi exclusă o asociere -
aparţinînd magiei prin analogie - între aceste nume şi cel al obiceiului
discutat. (Să ne gîndim la „matca" de albină, la rolurile ei de ocrotitoare
a celorlalte).
Elena Niculiţă Voronca, referindu-se la numele obiceiului, dar şi la
semnificaţiile sale, spune că acesta vine de la numele zeului Janus Ma-
tutinus, care este Jupiter Fitles, adică Zeus - zeul prieteniei la greci.
Apolo, la dorieni era zeul asociaţiunilor şi deci Zeus poate fi şi Apolo.
Janus, la romani. era considerat ca un inger C'.are poartă rugăciunile mu-
ritorilor căfre Dumnezeu. Acest lucru este atestat şi astăzi, arată autoa-
rea, în fo1mulele care se folosesc cu ocazia săvîrşirii obiceiului:
„Mătcălăn, Mătcălău"
Roagă-te la Dumnezeu .. ."15
In Banat se crede că Mătcălăul e jumătate fiinţă terestră (om) ş1 JU-
mătate înger, credinţă care face parte, fără îndoială dintr-un mit stră­
vechi.
Dacă ţinem cont - şi trebuie s-o facem - că „la nivel etnografic
românesc, înfrăţirea este o practică dintre cele mai arhaice", reflectate
în atîtea producţii folclorice, dintre care pe primul plan trebuie să situ-
ăm baladele, că „există o adevărată vocaţie a înfrăţirii, ca scop al mi-
tului'' şi că ea (înfrăţirea) „este o formă ritualică de pecetluire a iniţie­
rii, consemnînd unitatea dintre membrii „uniunii" respective, cu rosturi
militare ciobăneşti ori vînătoreşti ... ", ne dăm foarte bine seama că,
într-adevăr, „frăţia dintre eroi ... devine o frăţie mitică ... "ta
Ne dăm seama de originea şi semnificaţiile străvechi ale obiceiului şi
putem conchide, credem, că mitul Mătcălăului a fost o realitate spiri-
tuală avind la bază înfrăţirea, „înălţarea în unitate" a membrilor unei
colectivităţi, că acest mit a ajuns pînă I.a noi în forme diferite păstrîn­
du-şi totuşi scopul primar, arhaic. Acesta este un adevăr pe care-l putem
enunţa în urma prezentării structurii obiceiului, a părerilor exprimate
în legătură cu numele, semnificaţiile şi originea sa.
MARIA CRISTESCU
12 Vezi şi S. FI. Marian, op. cit., vol. III, p. 89 şi urm.
13 Vezi Lu::ian Costin, Mărgăritarele Banatului, Edit. Cartea Românească, Ti-
mi~oara, 1926, p. 40.
u Obiectul se păstrează şi astăzi la Bor!ova, fără a se mai folosi însă.
15 Vezi Elena Ni::uliţă Voron::a, Studii de folclor, voi. II, p. 234.
ie Vezi E. Agrigoroaiei, Ţara neuitatelor constelaţii, Edit. „Junimea", 1981,
p. 85-104.
 STRĂVECHI: MĂTCĂLĂUL
UN OBICEI 95

DBER DIE BESCHAFFENHEIT, BEDEUTUNG

UND URSPRUNG EINES BRAUCHES: „MATCALAUL"

(Zusamme:1fassun;:)

Unter den Fruh:ingsb;·ău:hen die in alle;-i Dorfer;-i des Banate:· Berglandes

in alle;i Gegenden des Landes praktiziert wcrde;i (von aJen Fors:he:-n der rurnă­
nis:hen Folklore und Etnographie bestătigt) nirnrnt de:· „Măt:ălău", au::h Bruder-
schaft, Erneuern, Verloben, Pinen besonderen Platz ein, sowohl dur:h seine Be-
s:haffenheit. als au:h durch seine Bedeutung und sciner uralten He:-kunft.
Der Verlauf dieses Brau:hes in vers:hie:lenen Orts:haften, sein Narne - vo:i
einigen Fors::hern mit rărnischen G<ittern in Verbindung gebra:ht -. die Prak-
tiken und deren Dberzeugungen deuten darauf hin, dass es einen wahre;i „Măt­
călău"-Glaube gibt. Es ist die Weiterfi.ihrung der EinJ'i.ihrungs-Briiuche, die sich in
der Vielfalt unseres literarischen Volksgutes wiedC'rspiegeln, und ist wie dcr Bru-
de~s:hafts-B:-au:::h, ein artistischer Ausdru:::k des Volksg~aubens und der prirniti-
ven Ans:::hauungen, die bis heute sehr gut bewahr wurden, wie es aus der Art her-
vorgeht, in cler dieser Brauch in Petroşniţa geăussert wird.
Der allgerneine und kollektive Charakter ist von der Beteiligung der gesarn-
ten Dorfgerneinschaft bestătigt, obwohl im Vordergrund sich die l\făd:::henvereini­
gungen befinden (nicht die Vereinigung der Jungen, wie es i;i anderen Brăuchen
i.iblich ist!) und obwohl nur die Jugend diesen Brau:::h austrăgt. Zu behalten wăre,
dass der beschriebene Brauch einen beratenden Einfluss auf die Gcsells:haft zum
Ziel hat, und, nach ungeschriebenen Gesetzen, Verhăltnisse des guten Einverneh-
mens und der Freunds:haft zwischen den Dorfbewohnern, a!s auch einen Vcrhălt­
nisausgleich in einer bestimmten geographischen FUi.che festlegt.
 OBICEIURILE DIN CICLUL VIEŢII lN ZONA NAIDAŞ
SPECIFICATE ŞI EVOLUŢIE

Unitate a continuităţii şi discontinuităţii, istoria prezentă este cîm-

pul în care, într-o permanentă negare dialectică se încorporează tradi-
ţiile trecutului, se adaugă, printr-un proces de creştere organică şi re-
structurări .continue noi valori create în zilele noastre. Mărturiile et-
nografice şi folclorice constituie dovezi dintre cele m.ai grăitoare care
atestă unitatea culturii româneşti manifestată într-o multitudine de for-
me local-zonale, continuitatea şi specificul culturii populare.
Pentru a obţine un tablou veridic al elementelor culturii populare,
al evoluţiei .„ acestora sint necesare investigaţii sistematice, materialul
concret de teren reprezentînd în actuala etapă principala sursă de in-
frrmaţie; la aceasta se adaugă cercetările efectuate anterior - moşte­
n1rea bogată, nu lipsită de complexitate dar şi de contradicţii lăsată
de înaintaşii noştri, vrednici şi harnici cercetători ai culturii populare.
Astfel analiza singurei lucrări tematice în conoordanţă cu exigenţele
monografiei centrate pe o problemă cheie, specifică Institutului Social
Banat-Crişana, cu încercări de interpretare etnosociologică şi etnoisto-
rică a fost „Monografia comunei Naidăş", judeţul Caraş-Severin, analiză
sociologică cu privire la literatură, muzică, port şi obiceiuri1, lucrare
aflată în manuscris la Muzeul Judeţean Reşiţa îşi păstrează valoarea teo-
retică şi metodologică şi în zilele noastre.
Reluînd după 40 de ani, studiul culturii populare în aceeaşi locali-
tate., importantă vatră folclorică din sud-vestul ţării, am încercat să
conjugăm la timpul prezent, cu amendamentele de rigoare, modelul de
cercetare propus de echipa Institutului Social Banat-Crişana la Naidăş
în 1942, în condiţiile satului românesc contemporan.
Reşedinţă a comunei cu acelaşi nume, localitatea Naidăş este si-
tuată în sud-vestul judeţului Caraş-Severin la distanţă egală (25 km) de
oraşele Oraviţa şi Moldova Nouă înscriindu-se în zona etnofolclorică a
Caraşului.

Obiceiuri din ciclul vieţii

NAŞTEREA

- „Ca femeia să nu facă copii proşti, slăbănogi, să nu se culce cu

omul ei în zilele mari (Crăciunul, Paştele, Boboteaza sau alte sărbători);
de asemenea să nu se culce cu omul ei sî·mbătă seara spre duminică".
1 Conform scrisorii lui D. Gusti către C. Grofşorean din 21 octombrie 1943,
scrisoare aflată în arhiva Muzeului Judeţean Reşiţa.

7 - Tibisc•1m, voi. VI
98 CARMEN CORNEUA GRĂMADA

- „Cind femeia „greoane" simte copilul înainte, atunci naşte un

fecior, dacă-l simte înapoi sau în lătu1i atunci naşte fată; tot aşa da.că
vrem să ştim ce va naşte femeia să-i presărăm în cap fără să ştie ea,
sare şi dacă se scarpină atunci va naşte băiat, iar dacă pune miinile
amîndouă pe foale, atunci naşte fată".
„Ca să-i fie copilul sănătos fără nici o „Hibă" femeia trebuie să se
păzească de multe greşeli: cînd se duoe la mort să-şi lege la mină o aţă
roşie, să nu dea cu piciorul nici în cîine, nici în pisică că-i va fi copilul
cu păr mult, să ocolească oamenii răi şi uriţi, să nu se uite la ei să nu-i
fie copilul ca ei, să ţină minte că dacă trece peste picioarele cuiva
atunci şi copilul va semăna cu cel peste ale cărui picioare a trecut. Cînd
vede şi intîlneşte oameni care nu-i plac să zică: „Ei să fie ca ei şi bă­
iatul să-mi fie curatt'. Dacă fură ceva, chiar fără gînd rău, atunci naşte
copilul cu semn; ca să nu se împlinească aceasta să atingă pămintul cu
mina sau să pună mîna la dos".
Dacă simte dureri la şa•le sau la foale atunci o vecină sau moaşa ia
un topor şi-l trece de trei ori peste locul unde simte durerea şi zice:
„De-o fi feciorel / să iasă la toporel / să: se ducă la păd11re / de-o fi
fetiţă / să iasă la furchiţă".
Odată copilul născut se înfaşă, se pune în leagăn sau în pat. Ime-
diat după naştere, copilul se scaldă în apă călduţă. 1n scăldătoare se pun
flori, un ban de argint şi o oglindă şi apoi se zice: „Cum nu se poate
lumea, ţara fără oglindă aşa să nu poată fără băiatul meu; cume floarea
de frumoasă şi dragă aşa să fie băiatul meu; cum nu poate lumea fără
bani să nu poată fără el". Apa de la scăldătoare nu se aruncă oriunde
ci prima dată se aruncă la drum, apoi a doua oară în obor, unde-i locul
cel mai curat.
·In a treia seară vin ursitoarele să sorocească norocul noului născut.
Ca să-i facă de ursită trebuiesc bine primite: se fac .trei „pogăşele" (pi-
tuţe, turtiţe din făină de griu nedospită şi apă rece) şi după ce se coc
se pun seara pe un fund de lemn împreună cu trei „coţche~' (bucăţi) de
zahăr, un pieptăn, o oglindă şi un pahar cu apă (mai demult se punea
şi un pahar de curcubătă umplut cu unt bătut din smîntînă, unt cu
care se ungea de fiecare dată copilul după baie). Fundul de lemn este
înconjurat cu brăcirile mamei de către moaşă şi aşezat pe scaun lingă
leuză. Moaşa se aşează în genunchi şi se roagă „Ursitorilor, surorilor, vă
rog să-mi spuneţi în vis, dorul şi norocul ce le-o avea nepotul meu ăsta
mic, tot oe-o avea de păţit în viaţa lui. Din somn să mă treziţi şi să-mi
povestiţi". Totul se înveleşte cu o pînză albă şi se lasă lingă pat pînă di-
mineaţa. Dimineaţa se ridică pinza şi cele pregătite se dau la trei copii
(sexul acestor copii este diferit la informatorii din 1982 şi neprecizat la
cei din 1942 - Raportul lui Atanasiu - ;Şi anume: doi băieţi şi o fată,
trei fete, copii de sex opus noului născut pentrUI ca următorii să fie de
alt sex). Primind cele trei pituţe şi bucăţile de zahăr, copiii trebuie .să
le mănince în întregime, bind din apa din .paharul întins de moaşă care
le spune: „eu îţi dau apa ca să bei, să-i vină laptele lui . . . (numele
mamei)". In timp ce copiii mănîncă, mama şi moaşa se întreabă asupra
 OBICl!IURILE DIN CICLUL Vll!Tll fN ZONA NAIDA.Ş 99

visului fiecăreia şi din cele două vise se trag concluzii asupra viitorului
copilului nou născut.
Botezul „gozba" se făcea înainte, la 8 zile de Ia naştere, acum se
face şi la 2-3 ani ca o petrecere la care participă rudele şi cunoscuţii.
Moaşa duce copilul la biserică, iar :înăuntru îl ţine în braţe naşul. 1n
timpul dt sînt la biserică, mama se curăţă pe faţă, face rînduială în
casă, iar dacă copilul este băiat face lucrări de bărbat ca să fie şi co-
pilul care se botează harnic, sorie oa să ştie şi el să scrie, citeşte ca să
poată şi el citi, joacă ca să-i placăr jocul, fluieră ca să cinte şi el; dacă-i
fată face lucruri muiereşti. Cind este adus de la biserică, copilul este
primit pe fereastră de către tatăl său care ţine dn mînă sau are alături
o carte, bani, oreion şi o sticlă de răchie. Oaspeţii sînt invitaţi la masă.
înainte, la botez erau chemaţi doar naşii, moaşa şi rudele cele mai apro-
piate, şi serveau varză cu carne de oaie, supă cu tăiţei, şoviat (cozonac
cu mac) se adU!nau bani: naşii dădeau 20-30 lei. Acum botezurile con-
curează cu nunţile; se mănîncă sarmale, oarne friptă, prăjituri, se bea
vin; cadourile sînt de pînă la 7.000 lei - covor persan, 2 pături de că­
milă, 2 pături mai simple, 1 costum de bărbat, 1 material pentru naşă
şi un serviciu (în 1942, Atanasiu nota că „la moaşă şi la naşă li se dă­
dea ca dar doar cite o cirpă (basma), iar dind li se dădea cîrpa se spală
pe mîini şi se şterg cu clrpa dăruită".
Femeia nu are voie să iasă din casă pînă cînd copilul împlineşte
ş.ase săptămîni, pentru că satana are obiceiul să schimbe copilul. Dacă
totuşi trebuie să iasă din casă şi să lase copilul singur trebuie să pună
lîngă leagăn vătraiul şi pieptenele de cilţi (la Atanasiu - un cuţit}, ca
să-l ferească de rele.
Pentru a nu pierde laptele, înainte de ieşirea din oa.să femeia tre-
buie să bea apă şi să ia o gustare.
Unghiile de la degetele copilului se rup cu dinţii şi se adună, nu se
aruncă jos. Părul se tunde atunci cînd este mare.
In perioada cit femeia nu are voie să iasă din casă rudele apropiate
cu ploconiul vin la ea, un dar format înainte din turtiţe „cit fundul de
raină" cu zahăr deasupra, pită, oîmaţi, un litru de răchie şi unul de vin.
Acum se duc două torturi, două platouri de prăjitură, o găină crudă, un
litru de răchie sau vin sau sticle de bere, bibelouri, costume pentru
toată casa, pături (valoarea totală 5-6.000 lei). Ploconiul se dă în sănă­
tatea mamei căreia i se spune: „eu iţi dau mai puţin, Dumnezeu să-ţi
dea mai mult şi destul". Rudele mai îndepărtate, vecinii şi cunoscuţii
1

care în această perioadă vin să vadă copilul dădeau înainte 20-30 lei,
acum se dă 100 lei· şi cadouri, „se întrec între ei".

Obiceiuri legate de căsătorie

Părinţii băiatului alegeau fata după avere, apoi marna băiatului o

cerea de la mama fetei.
- Vorba - părinţii băiatului veneau la părinţii fetei, erau chemaţi
~i cei doi tineri !?Î întrebaţi dacă sînt de acord cu căsătoria; după ce ti-
100 CA.RMEN CORNEUA GRĂMADA.

nerii erau trimişi „la poartă" iar părinţii fixau data „pogoditului" (lo-
gOdna) şi „partea" (zestrea) abia apoi se aşezau la masă. De la „vorbă",
băiatul şi fata aveau permisiunea părinţil01· să meargă împreună la joc,
iar aceştia se „ortăceau" (se ajutau. în muncă). Astăzi, <leşi „vorba'" se
păstrează decizia căsăroriei o iau tinerii, rolul părinţilor reducîndu~se
de cele mai multe ori doar la fixarea datei nunţii şi a celorlalte proble-
me „organizatorice" astfel incit „sorbi ră~hia, vorbeşti de copii, de tim-
purile de azi şi cele de altădată şi apoi cum să faci să fie nunta în rind
cu satul" (Bobic Ion, 53 ani).
- Pogoditul (logodna) se organiza la fată, înspre seară, cu partici-
parea rudelor de gradul I. Cu acest prilej, părinţii băiatului cinsteau
viitoarea mireasă cu haine, bani. Darul era dat de către viitoarea soacră
căreia fata îi sărută mâna. In cazul în care se rupea logodna, suma de
bani era ciştigată de către cel a cărui ruşine trebuia „plătită". Astăzi
pogoditul a dispărut aproape complet „logodne se fac la oraş, la noi este
de ajwis vorba" (Craia Ana, 54 ani). ·
După pogodit, trei săptămîni la rînd, mama băiatului, îmbrăcată în
ce are mai bun, aduce miresei ploconiul, un coş cu merinde pe care-l
poartă pe cap. ·
Cea mai amplă manifestare folclorică este însă NUNTA; ea durează
şi astăzi 6 zile (de vineri pînă miercuri - în cazul nunţilor mari, cu mo-
mente specifice pentru fiecare zi:
Vineri: Strigarea: pe la ora 16 umblă prin sat 7-9 fete (in număr
fără soţ) însoţite de tot atîţia tineri şi anunţă rudele şi vecinii să vină la
nuntă; fiecare dintre aceştia au cite o „ploschie" cu răchie". lnainte
vreme, strigarea era făcută separat pentru mire şi separat pentru mi-
reasă de cite o singură fată, cel mult însoţită de un flăcău călare.
Sîmbătă: Pregătirea nunţii: .„mirele şi mireasa trec şi ei încă odată
pe la toate rudele şi invitaţii pentru a .fi ;siguri de prezenţa lor la nuntă.
- se cheamă neamurile la „seara de tăiţei", prilej de a ajuta la
pregătirea bucatelor. Separat, la mire şi la mireasă se mănîncă tocăniţă
de măruntaie" (borindău).
- nuntaşii tineri (flăcăii) sînt invitaţi la o masă la mire unde petrec
pînă la miezul nopţii, acompaniaţi de o formaţie muzicală, de obicei din
altă localitate.
- la ora 24, se întrerup petrecerile, atît de la mire cît şi de la mi-
reasă, rămîn doar bUJCătăresele care termină mîncarea pentru a doua zi.
Duminică: Nunta propriu-zisă.
Toţitinerii vin la miri de diimineaţă, pentru a mer.ge împreună prin
sat (fiecare din ei are în mînă cite un litru de ţuică), :însoţiţi de muzică,
cheamă rudele şi invitaţii, începînd cu naşul; în acest timp, cu ajutorul
neamurilor sale fata se împodobeşte. Se îmbracă cu rochie albă, la gît
are salba de bani. Astăzi întreaga îmbrăcăminte a miresei este prom-
rată de la „sîrbi" fiind o adevărată întrecere a materialelor şi modele-
lor.
Inainte alaiul de nuntă era deosebit rle impunător: fiecare nuntaş ve-
nea cu căruţa lui împodobită cu ponevi şi cu Hori, caii aveau şi ei po-
 OBICEIURil:E 'DiN: CICLUi.; VIEŢII 'IN ZONA NAIDAŞ
101

nevi şi' peşchire :.(funde), în; faţa alaiului mergeau fJăcăi·i, pe· cai 1mpo-
dobiţi şi din -timp în timp trăgeau cu· Etrroele, muzica aflată şi ea< într~o
căruţă cinta tot timpul. Astăzi, alaiul de nuntă este form~t din ·nuntaşii
c;<:tre merg ·pe jos şi tot mai. des în autoturismele personale, împodobite
şi ele cu funde şi flori. ·
După ceremonia religioasă se întinde o horă, doar 3-4 jocuri: „mă­
zărica", „horă", pră loc", apoi fiecw-e dintre miri pleacă cu invitaţii
lui, acasă unde se serveşte masa de prînz.
Astăzi masa de prînz constă• din „gustări", supă de carne, friptură
şi prăjituri dar odinioară se ser\tea varză cu carne de oaie, zeamă cu pită
(J.X!.prica~). răchia se bea din cazane cu pahare de cucurbătă, se mînca cu
linguri de lemn, din străchini la 3-4 persoane una. Băutura şi ·astăzi
ca şi odinioară este atîta cît „să satu re şi clinii şi: miţele".
Cînd s-a încheiat masa, de la mireasă se trimit trei flăcăi să anunţe
la casa mirelui că „pregătirile" sînt gata, rudele şi invitaţii acestuia, în
frunte cu un stegar strigând „gura ficiorii, u, iu, iu!" pleacă la casa mi-
resei. 1n acest timip, mitreasa cîntă: „scoate mamă turta / Iaca vine nun-
ta I Să apuc să-mbuc / Pînă nu mă duc" (acest cîntec a dispărut din ri-
tualul actual).
La poarta miresei, oaspeţii sînt aşteptaţi cu băuturi de către tatăl
fetei, naşul •şi rudele apropiate (ceilalţi invitaţi ai miresei rămin în
casă). Intre cei doi cuscrii are loc următorul dialog: Bună ziua cuscru-
le! l Bună să dea Dumnezeu / Apoi să beţi cu noi o răchie! (cuscrii şi
mirele beau făcînd schimb de băutură şi închinind în sănătatea tineri-
lor).
Pentru ca cei din alaiul mirelui să poată intra în casă trebuie să
pună cîte un ban în „şofeiul" (găleata) aşezată la uşă şi să fie stropiţi
cu busuioc. După acest ceremonial intră în casă şi se aşează la masă (în
ordine, mai întîi naşul, naşa şi apoi celelalte rude după gradul de ru-
denie).
Divărul este trimis după mireasă care, gătită de dimineaţă este as-
cunsă într-o cameră sau chiar în grajd. Nu o găseşte şi revine. „Uite,
noi am pierdut o junincă! I Aici e la noi dar nu o dăm ică a făcut pagubă
I O să plătesc paguba dar aduceţi-o! I I se aduc rînd pe rînd trei per-
1

soane mascate, una mai urîtă decît cealaltă. La urmă este adusă şi mi-
reasa „Iată viţeaua ce-am pierdut! I Nu v-o dăm pînă nu plătiţi paguba
că am aflat-o în trifoi, în varză I Cît să· plătim? I 3-400 lei" (se tocmesc
şi pînă la urmă, după ce cad la înţelegere, divărul plăteşte, ia mireasa şi
o duce spre masa naşului: „Bună vremea naşule! In ce voie vi-s? I In voie
bună I Noi şi mai bună! I Da, cu ce vă lăudaţi? I Cu soarele I Noi cu
luna I Se apropie şi mireasa de masă: „O cunoaşteţi? I Ea e viţeaua pier-
dută!"
Naşul predă atunci mirelui şovoniul (un ştergar pe care-l purtase pe
mîna dreaptăde la începutul nunţii). Mirele loveşte de trei ori mireasa
peste faţă cu şogoniul, apoi mireasa face şi ea la fel. Itn acest timp, nun-
taşii strigă: „Dă-i mai tare! Mirele înapoiază şovoniul naşului care îl
agaţă după capul miresei şi il fixează cu o cîrpă roşie: în semn de mul-
 CARMBN CORNEUA GRĂMADA
102

ţumire mireasa sărută mina celor din jur şi se consideră intrată în rîn-
dul femeilor. ln tot acest timp muzica interpretează „cîntecul şovoniului"
(al „fecioriei").
Se umplu .paharele mirelui şi al miresei „bea cu sănătate, mireasă! I
~ cu sănătate mire" I (textul se spune de trei ori) mirele îşi bea paha-
rul iar paharul miresei, după ce a pus în el un ban de argint i-l răstoarnă
în batistă. Nuntaşii strigă „Voie bună!" Mireasa fuge cu banul primit
afară, este însoţită de divăr. In drum răstoarnă cu piciorul găleata cu
bani de la intrare şi în ·timp ce ea adună banii, dilVărul ridică steagul pe
casă (prin ţiglă) semn că nunta iese afară.
Primele jocuri sînt ale miresei. Mirele o duce în faţa naşului care
după ce „plăteşte" (pW1e un ban într-un talger) o joacă: în continuar<',
toţi cei care joacă mireasa pun şi ei bani pină cind, mirele considerînd
că a obosit, pune şi el banii şi nu o mai dă la joc.
Jocul continuă pînă seara cînd se dă „cinstea": un om „bun de gură"
conduce strigările în timp ce ceilalţi intervin spunînd „hai la moară, hai
la moară, că se-ntoarce piatra goală". Textul este aproape identic pentru
fiecare nuntaş: „Bună vreme. Uite că ... (numele nuntaşului) nu s-a
lăudat ci frumos s-a purtat cu a cinste frumoasă în faţa dumneavoastră ...
(se spune în ce constă darul) Ia vedeţi de numitul . . . . . . . (din nou
numde)" - i se dă să bea şi cel s.ervit mulţumeşte.
Masa continuă servindu-se şi produsele aduse în dar de nuntaşi (co-
laci, struguri, brînză, prăjituri şi .torturi); înainte nuntaşii aduceau cite
o oaie frumos împodobită, cu două mere roşii în coarne, colaci, iar res-
tul meniului era completat cu supă de tăiţei, varză cu came, paprica~.
mălai la ţest.

Luni: plecarea miresei la casa mirelui

De dimineaţă, lada de haine este pregătită, miresei i ~ dă în mina
dreaptă un pom de lemn îmbrăcat în hîrtie, încărcat cu dulciuri şi în
mîna stingă un colac de pită. Se trimite după căruţă la mire. Cînd
aceasta soseşte, se încarcă în spate lada de zestre iar în faţă se aşează
mirele şi mireasa. Inainte de a ieşi pe poartă, mirele sărută mina soacrei
şi îi rupe cheotoarele de la dupag; soacra rămîne plîngînd.
Pînă ajung la mire, toţi nunta.~ii strigă „Voie bună". Dacă în drum
mireasa, strigată pe nume de diferite persoane întoarce capul este semn
rău - nu va face casă bună cu soţul ei.
La intrare în casa mirelui, cei doi tineri sînt aşteptaţi de soacră care-i
trage în casă cu brăcirea. M.:Wesei. i se dă pîine şi sare. Este aşezată pe un
scaun şi-i se pune în poală un .copii! mic pe care trebuie să-l ungă cu
unsoare. Dacă copilul se udă este semn bun. Soacra dă miresei să bată
un cui J aşa cum se ţine cuiul, aşa se va ţine şi ea de casă.
Rudele miresei, după cc cinstesc~ cite un pahar se întorc la casa aces-
teia şi petrecerea continuă separat pînă marţi.
Marţi: lnvelitul miresei: - de dimineaţă, trei femei, rude dintre cele
mai apropiate ale miresei, vin la casa mirelui aducînd noile veşminte şi
însemne ale trecerii în rîndul nevestel&r, coşuri încărcate cu merinde.
 OBICEIURILE DIN CICLUL VlE11I IN ZONA NAIDAŞ 103

Prima femeie poartă coşul cu mununa (frumoasă şi unică podoabă care

se păstrează doar în această zonă~, fusul (simbol al firului vieţii), busuio-
cul (simbol al purităţii) şi piaptănul. Cea de-a doua aduce coşul c~ ilrni-
nele de casă ale miresei, iar cea de-a treia coşul cu mîncare. Intîmpinate
de xude, de mire şi mireasă dncep „învelitul": mirele alege cu fusul: că­
rarea pe mijlocul capului, apoi una dintre femei îi pune mununa .. În tot
acest timp, muzica mirelui interpretee1ză o melodie specifică, iar femeile
dau mire.5€i sfaturi pentru viaţa ei de nevastă.
La prînz, naşul este purtat prin sat de către tineri mascaţi (uneori este
pus într-o căruţă trasă de un măgar şi împodobită cu zdrenţe), invitindu-se
la nuntă din nou locuitorii satului.
Seara, la mireasă acasă are loc petrecerea cuscrilor. Miercuri: Cu
cite o „masă(', separat servită la mireasă şi mire, se încheie nunta.
MOARTEA
Cînd cineva moare ziua este bine că e la vederea lui D-zeu, noaptea,
că e întuneric, e rău; nu e bine dacă moare vara că se strică de căldură
şi se scîrbeşte lumea, iarna în schimb, cînd mortul se face „ca pruna",
moartea e curată şi frumoasă. Dacă cineva moare greu înseamnă că este
păcătos şi trebuie chemat preotul să-i facă „maslul cel mare".
Imediat după ce moare cineva, se dă de veste să se tragă clopotul.
Clopotul se trage de trei ori (dimineaţa, la prinz şi seara). Pînă la a
treia casă femeile este bine să nu lucreze cîteste mortul în casă. Se
aprinde luminarea care rămine pînă în seara cînd se face îngropăciunea.
Dacă moare fără luminare, ca să fie scăpat de întuneric, neamurile apro-
piate trebuie să .postească 16 ziile şi să se roage pentru iertarea păcatelor.
Pregătirea pentru înmorrn:întare presupune o ordine de zile mari
în .toată casa, pe ,pat se pun ponevi curate, oglinda se întoarce cu faţa
la perete.
Sicriul se face din scînduri de lemn, lucrul acestuia nu se plăteşte
ci doar scîndurile. Talajul se pune în sicriu. Perna se umple cu lină. Pînă
la venirea preotului, sicriul este pus alături de masa pe care se aşează
mortu'.1.
Mortul este 'Spălat cu apă rece. Apa nu se desc:întă. După ce s-a
spălat, apa se aruncă la gunoi, iar în vadră nu se mai spală decît
c.ămăşi. Dacă cel care a decedat este un bătrîn care a presimţit moartea
şi s-a pregătit pentru ea imbrăcîndu-se special, se renunţă la scaldă.
I se taie puţin păr din cap care se păstrează în ladă. Dacă mai este cald
este pus pe jos, pe pămint peste care s-a presărat pietricele de rîu, ca
să tragă răceala.
După ce a fost spălat, se trece la îmbrăcarea mortului. Este îmbrăcat
haine noi, pe oare nu le-a purtat niciodată. Bătnnii îşi fac aceste
C'll.
haine din timp (Ulll costum popular) şi le !Păstrează. în ladă. Dacă este
tînăr sau tînără este îmbrăcată în haine de mire sau mireasă. In cap i se
pune clăbăţul, indiferent de vîrstă. Acum au început cu pălăriile, dar
„le stă rău". Nu se încheie hainele, nu se strînge cureaua. Tălpile încăl­
ţărilor sînt unse cu unt de vacă sau altă unsoare ca să alunece pe
lumea cealaltă, în buzunarul drept i se pun 10-20 lei de la părinţi, iar
104 CARMEN CORNELIA GRĂMADĂ

în cel stîng, de la rude. Tot în buzunare i 'Se pun şi turte cu miere să

aibă pe drum, în mină i se pun flori.
Mortul este aşezat pe masa acoperită cu ponevi, la cap are luminare.
Inainte vreme mîinile erau împreunate, acwn sînt slobode .pe lingă corp,
picioarele sînt şi ele slobode. Ziua se lasă descoperit iar noaptea se aco-
peră cu o pînză cu flori (dacă este tînăr cel mort) sau cu una simplă
(dacă e bătrîn).
In tot timpul cît este mortui în casă, cei care se perindă prin' faţa
lui aduc colac şi luminare, iar dacă sînt rude apropiate şi cite un coş cu
merinde, cei care au avut recent morţi în familie bocesc (nu există un
text anume, s-a pierdut şi abia cei bătrîni îşi amintesc vag de cîntecul
„zorilor"). Celor care vin li se dă de mîncare (pită, ouă, brînză) şi băutură
(răchie şi vin). In fiecare seară vine preotul şi face slujba, iar la cei tineri
sau la corişti, corul satului cîntă la geam. Noaptea nu se lasă mortul
singur. Cei adunaţi vorbesc întîi despre mort, apoi, dacă acesta era mai în
vîrstă, se rîde, se face glume, se joacă „bibirul". Se vorbeşte de moroni.
La îngrnpăciune, vine preotul, corul, se face slujba în curte (mortul
este pus în sicriu) sau în cameră - după cum este vremea. După cc se
cere ier·tare de către neamuri se pune capacul şi se udă sicriul cu \În.
La ieşirea din casă se presară boabe de cucuruz, iar în locul în care a
stat mortul se aşează un sac de făină, să rămînă norocul în casă.
Pe drumul spre cimitir mortul este purtat de oameni sau este dus
în căruţă acoperită CU! ponevi, iar caii poartă cîrpe negre. Pentru cei tineri
se fac. hodini dese - uneori chiar 60-70, dar la bătrîni sînt mai puţine,
iar Ia copii şi mai puţine. Cît durează drumul, rudele trebuie să se uite
doar înainte, spre cimitir, pentru ca mortul să nu se întoarcă ca moroni.
Dacă cPl decedat este îngropat într-o fostă groap~, locul este sfinţit
ele preot cu vin. Oasele sfinţite ale celuilalt sie învelesc într-o cîrpă şi se
pun la Ioc în groapă. După coborîrea sicriului se aruncă bani şi cîte un
pumn de ţărînă. Peste groapă se dă de pomană un ştergar, 7 pite, 7 lu-
minări, şi lei celui care a făcut groapa. Cei care au avut morţi în fami-
lie mai recent merg la mormintele lor şi-i plîng înl: hohote.
Cînd se întorc de la înmormîntare, rudele decedatului fac o pomană,
la care participă toată lumea, fără discernămînt. !n 1933 la o astfel de
pomană s-au consumat 80 kg pîine, 50 kg răchie, 50 kg vin, servindu-.se
la masă fasole uscată, fiartă fără carne, peşte sărat, supă de tăiţei dii
post, vairză cu zăitin (oleiu).
A doua zi după înmormîntre se face „prînzişorul" la rare participă
numai rudele şi prietenii apropiaţi.
Se poartă doliu negru cel puţin 6 săptămîni, bărbaţii umblă cu capul
gol. Tot în primele 6 săptăm1ni, la sărbătorile mari, sau chiar în fiecare
zi - la alţii - se tămiiază monrmntul. tn zilele mari, morrnintul este
stropit cu vin.
La împlinirea a 40 de zile de la înmormîntare se dă de pomană ,,se
îmbracă" un om sau o femeie (dtipă sexul celui decedat) se dau perina
de pat, luminări, oale, sticlărie, colac în formă de cruce. Nu se face
colivă. lnainte vreme, lemnarul aducea un brad de lemn împodobiit cu
 OBICEIURILE DIN CICLUL VIEŢII IN ZONA NAIDAŞ 105

dl:ll~juri, iar gazdele. îi spum~au. „Să fie de pomană ta pe lumefl asta şi de

pomană lui pe lumea cealaltă" şi îi dădeau 2 lei. Bradul r;ămînea în casă
pînă cînd copiii mîncau toate bunătăţile. .1
La şase săptămini, şase luni, un an se face de. pomană şi se dau
„izvoare de apă". Apa se împrăştie pe ogoare ,;să-i fie izvorul slobozit de
apă, să-i fie de pomană".
Pe mormînt se sădeşte un pom (liliac, nuc) să-i ţină de umbră.
Pentru a preveni transformarea celui decedat în moroni se fac o serie
întreagă de practici rituale şi anume: se măsoară lungimea 1rriortului Cli.
aţă care se pune deasupra uşii de la intrare ca să nu poată intra stri-
goiul în casă; babele descîntau şi aprindeau praf de puşcă pus în fuior
la cele patru colţuri ale mormîntului. Dacă fuiorul se apriTJ.de şi· arde
praful de puşcă, nu se mai întoarce mortul; în ziua de după înmormîn-
tare - cînd se ţine prînzişorul se îngroapă la crucea mortului o sticlă în
l'.are se pune mîncare, iar la fereastră timp de şase săptămîni se ţine în
geam un pahar de sticlă ·CU apă, să bea sufletul mortului care, şade tot
acest timp pe lingă casă.
Referindu-se la obiceiuri, manifestări care, dincolo de marea lor di-
versitate au calitatea de a funcţiona ca procese de valorizare a principa-
lelor ocupaţii săteşti, a momentelor importante din viaţa săteanului: naş­
terea, creşterea şi socializarea, căsătoria, moartea, etc. 2 , cercetarea de teren
conduce la concluzia că ne aflăm în faţa unei situaţii diferenţiate nu atît
ele pregnant sub aspect zonal cît din punct de vedere al ciclului în care
este inclus un anume obicei şi al colectivităţii umane care îl practică:
forţa tradiţiei este mai puternică în domeniul datinilor legate de viaţa de
familie decît în cel al obiceiurilor în general. Localitatea Naidăş este
caracterizată prin obiceiuri care privesc un grup restrîns de oameni
~i la care colectivitatea sătească este un martor mai mult sau mai puţin
pasiv. În sfîrşit din cercetarea efectuată rezultă că la Naidăş rînduiala
datinilor tradiţionale, cel puţin pentru anumite domenii este o realitate
etnografică şi sociologică vie, dar care are astăzi alte semnificaţii decît
în trecut, funcţia de bază devenind cea spectacular-estetică iar semnifica-
ţiile fiind do natură etnkă, socială, în mod expres3.
După cum se poate observa din materialele prezentate există diferen-
ţieri semnificative şi în interiorul celor două categorii mari de obiceiuri,
astfel, dintre obiceiurile legate de principalele momente ale vieţii, cele
pr-acticatc la înmormîntare se păstrează cel mai aproape de substanţa lor
tradiţională, cu momentele esenţiale practic neschimbate. Obiceiurile
de nuntă au cunoscut şi cunosc şi astăzi mutaţii substanţiale menţinîndu­
se şi chiar amplificîndu-se elementele care au rpe plan social un caracter
festiv şi totodată eficient clin punct de vedere gospodăresc. Datorită fap-

~ Bărlescu Ilie, Satul contemporan şi evoluţia lui istorică, edit. Ştiinţifică şi

c:lci:lopedi:::ă, Bucureşti, 1981, p. 77.
3
„Noi naince-am sciut dăcit dă lucru. Că era mult ,dă lucru, d-aia ne plăşau
obişeiele. Iele ne mai scuoteau dî la sapă şi dî la cuoasă şi ne învăţau să trăim
:::um să şcre" (fragment dintr-un interviu rea!izat de V. T. Cr0ţu şi prezentat în
:::artea sa: Ethosul folcloric sistem deschis, edit. Facla, Timişoara, 19!30, p. 96.
 CARMEN CORNl!UA GRĂMADĂ
106

tului că majoritatea naşterilor au a.oe in spitale, că nivelul de pregătire

şi cultură a populaţiei a crescut, obiceiurile legate de naştere s-au
modificat cel mai mult ,şi mai în profunzime. Studierea multora dintre
elementele esenţiale ale obiceiurilor din ciclul vieţii se poate face „pe
viu", nu aceeaşi este situaţia cu obiceiurile calendaristice ce se suprapun
pe întinderea şi scurgerea unui an (lll1părţindu-l şi punctînd trecerea tim-
pului cu momente semnificative legate îndeosebi de ocupaţia agriculto-
rilor) care fie că au dispărut odată cu dispariţia necesităţii exercitării
acestei funcţii rprincipale, fie că continuă şi astăzi să rHrneze sărbătorile
principale ale anului.
Ca structură şi ca mod de manifestare, principalele obiceiuri din
Naidăş se aseamănă cu cele din valea Almăjului .prezentînd doar mici
modificări foarte puţin importante, îndeosebi în cadrul obiceiurilor calen-
daristice. In cele patru decenii care au trecut din 1942, comparînd rezul-
tatele se observă că foarte multe elemente au fost uitate, altele nu se
mai practică şi deci, în timp vor fi supuse aceluiaşi proces de înlăturare
din practica socială urmat de înlăturarea lor din memoria localnicilo:·.
Comparînd rezultatele se poate detaşa concluzia că ceea ce s-a pierdut
reprezenta de regulă elemente specifice pentru Naidăş în timp ce mate-
rialul conservat cuprinde îndeosebi trăsături caracteristice întregii zone,
dar bineînţeles este vorba de elemente de veche tradiţie a cărnr origine
se pierde în istorie ca şi originea localităţii; nici bătrinii nu le mai ştiu
în întregime ci doar pe fragmente şi înnoiesc imaginile prin combinaţie
sau amestec. Discuţiile ipurtate relevă existenţa la bătrîni a unui ade-
vărat cult pentru obiceiurile tradiţionale, încercarea de a !-)i ll' reaminti
pentru a le transmite tineretului. Tinerii în schimb, „le iau mai uşor"
în elanul v:îrstei şi al timpului nou, nu le mai privesc cu seriozitatea de pe
vremuri dar, faptul că aceste obieeiuri au uneori ceva din fanatismul
păgîn, frica de necunoscut stimulează credinţa că trebuie să fie un cît de
mic adevăr în ceremonialul lor şi ceea ce face ca şi tinerii să le respecte
şi să le îndeplinească fără împotrivire.
Avînd în vedere adevărurile relevate de cercetarea ele la Naidăş, con-
siderăm că „laicizarea obiceiurilor" nu poate fi redusă la simplul demers
de aducere a evenimentelor ceremoniale la scara profanului, a unei coti-
dianeităţi nerelevante, a unei banalităţi existenţiale cu tensiunea emoţio­
nală zero. Din discuţile purtate cu diferiţi informatori rezultă că la baza
interesului pentru ceremonial stă o profundă necesitate şi aspiraţie ome-
nească de exprimare a stărilor euforice şi entuziaste sau dimpotrivă a
celor depresiv-dezolante, de scoatere din banalitate şi proiectare în me-
moria individuală şi colectivă a unor fapte din viaţa cotidiană. In noile
condiţii de viaţă, trebuinţele materiale fiind in cea mai mare parte satis-
făcute, oamenii resimt acut necesitatea depăşirii acestora, a stabilirii
unui nou echilibru între ne\"Oile materiale şi cele spirituale, între logica
raţiunii şi cea a sentimentelo:·. Obiceiurile, prin sincretismul lor se dove-
desc a fi mijloace istoriceşte verificate de asigurarea a acestei „drepte cum-
pene".

CARMEN CORNELIA GRAMADA

 VIEŢII NAIDAŞ
OBICEIURILE DIN CICLUL IN ZONA 107

LES COUTUME DU CYCLE DE LA VIE DANS LA ZONE NAIDAŞ -

SPECIFICITE ET EVOLUTION

(Ressumc)

A partir de la re:::her:he effe::-tuee dans Ies annees 1982 par !'Institut Sodal
Banat Crişana, l'auteur fait une analyse bien documentee des realites ethnogra-
phiques et sociales.
Constatees dans la zone Naidăş dans nos jours, en comparaison des realitcs
ethnographiques :::onstatees sur le terrain en 1942.
 FRDHLINGSBRĂUOHE DER DEUTSCHBOHMEN
AUS bEM BANATER :SAAGLAND (1)

. Die Brauchtumsăusserungen der deutschen Nationalităt aus dem obe·

ren Temeschtal (cler ăstliche Teil des Banater Bergliandes) sind so zahlreich
und verschieden, dass man hier bloss die wkhtigsten Fri.ihli.ngsbrăuche
bcschreiben kann.1
Es handelt sich bei dieser Bev6lkerW1gsgruppe um ein besonderes
Brauchtum, das in manchen Zi.igen von den Brăuchen der Banater Sch-
waben abweicht. Die nordbairisch sprechenden Deutschbăhrnen wurden
1&27 liber Wien mit Schiffen ins Banat gebracht, ilberwin.terten zum
Teil bei Rumănen in Slatina Timiş, mit denen sie liber Generationen
noeh Freundschaft („pretşenie") fi.ihren, und karnenl8~8 an ihren unwkt:-
lichen Bestimmungsort am Fuss des Semenik-Gebirges an. Hier sollten
sie den Urwald făllen, den Boden urbar machen und als Gren.zer dienen.
· Nach der Meinung des Autors sind die Frilhlingsbrauche d.ieser Ge-
gend diejenige Marksteine im Jahreskreislauf, die sich fag,t gănzlich bis
auf den heutigen Tag erhalten haben und nur geringe Verănderungen
davontrugen. Josef Schmidt!! behau.ptet, dass alle Brăuche von den Ein-
wanderern aus den verschiedensten Teile Bohmens rnitgebracht worden
sind; jed.e Gruppe bradhte andere Brăuche mit, die dann zu den heute
erhaltenen Brauchtumsăusserungen zusammengeschmolzen sind. In die-
sen liber 150 Jahren sind keine andere Friihlingsbrăuche entstanden, als
diese, die hier erwăhnt werden. In Altsadowa, Lindenfeld (solange es
noch bewohnt war) und Neukaransebesch ging kein Friihlingsbrauch ver-
loren; in Weidental und Wolfsberg konnten vom Anfang an nicht alle
Brauche praktiziert werden, da die Einwanderer viel mit den Klimaver-
hâltnissen zu kămpfen hatten und mit der Urbannachung des Bodens
beschăftigt 'Waren. Zur Eirtlei.tung muss noch folgendes betont werden:
obwohl die Kollonisten und alle Generationen bis heute neben den Ru-
mănen lebten und arbeiteten, libemahmen sie von ihnen bloss die Art
einige Speisen zu bereiten, wie „Mamaliga" und „Malai", die Fertigkeit
„Raki" zu brennen, Hi.itten, „Salasche" und andere Unterklinfte zu
bauen, Heuwăgen herzustellen und andere dergleichen Dinge, die zu einer
Hauswirtschaft gehoren.

1Note des Autors; im kommenden Heft soll ilber Ratschbrăuche und Mai-
brăuche dieRede sein.
2 Josef
Schmidt, Die Deutschbâhmen im Banate. Etn Heimatbuch zu,r Jahr-
hundertwende, Timişoara, 1938.
 110 HANS KLEIN

1. Faschingsbrăw::he

Alle Faschingsbrăuche sind mit dem Bauerjahr verbunden, weil

doch die Feldarbeit gleich nach der Faschingszeit beginnt.
Wenn der Winter mit seiner Unfreundllchkeit und Bedrohlichkeit
zu Ende geht und dem Frilhling, dem neuen Leben, Platz macht, kann
sich der Bauer freuen. Er „hilft'~ aber der Na.tur alle Schwierigkeiten zu
iiberwinden - durch Aberglaube und Brauchtum. Da heisst es, Lărm zu
machen, um alles BOse zu vertreiben; da heisst es, ausgelassen zu sein,
urn eine gute Ernte zu erlangen; da heisst es, beim Tanz hoch zu sprin-
gen, denn so hoch man springt,, so hoch wird auch der Flachs (Lein)
werden. Al.so, die Art in der Fasching gefeiert wird, soll ein Vorzeichen
fiir die Ernte desselben Jahres sein. Viele Spriiche kann man in dieser
Zeit horen; alle sind gut erhaltene Bauernregeln:

- Viele Narrn, viel Kom!

- Viele un scheene Narrn, gibt's a gutes Jahr!
- Erbsn, wenn ma sie baut in da Faschingszeit,
dann wachsn sie in da Vorrucktigkeit!

Alle Faschingsbrăuche, die hier beschrieben werden, haben agrarischen

Ursprung und beruhen auf Fruchtbarkeitszauber, Analogiezauber und
Abwehrzauber (Tăuschung des B&en).
Der Mensch von heute versteht die vielen Symbole kaum, oder gar
nicht, weil er eine andere Glaubenseinstellung hat. Er praktiziert bloss
das, was ihn seine Ahnen hinterlassen haben - aus Respekt an ihre
vollbrachten Taten und aus Freude an all diesen anrnutigenden Gepflo-
genheiten, die weitergefiihrt werden, ohne ihren Ursprung und Deutung
zu suchen und erforschen.

1.1. Teufelskarren
Auch als „Faschingsrad" bekannt, hat der „Teiwlskarrn" 3 eine beson-
dere Rolle im Umzug der Narren in Neukaransebesch. Schon weil er an
erster Stelle im Narrenzug ist, am Pflugskarren angebracht ist und von
Pferden gezogen wird, deutet darauf hin, dass er agrarischen Ursprung
und Deutung hat. Dar „Teiwlskarrn" besteht aus einen Pflugkarren, an
dem eine lange und dicke Stange angebracht wird. Daran wird ein gros-
ses Rad befestigt. Die Achse des Rades ist eine Eisenstange, an der ein
„Blurnabischl" (es erinnert uns an den lagendăren Wiirzwisch) befestigt
wird; die Stange dient zum Festhalten der beiden Gestalten (keine Pup-
pen, wie es bei den Schwaben aus dem restlichen Banat liblich ist!), die
auf dem Rad sitzen: der „Teufel", das Bose symbolisierend, und der
Fasching, eine witzige Gestalt, die Lustbarkeit symbolisierend. Durch die
schiefe Stellung des Rades, dreht es sich beim Ziehen, weil es den
Boden berlihrt; die beiden Gestalten drehen sich mit. So ist immer einer
J Der Teufelskarren ist in dieser Gegend nur in Neukaransebes::h als Brau::h-
tumsobjekt bekannt. Note des Autors.
 FRUHLINGSBRAUCHE DER DEUTSCHBOHMEN
111

Der Teufelskarren mit den beiden Gestalten von einem Pfer-

clegespann durch Neukaransebes:·h gezogen.

oben und der andere unten. (Sieh das Foto) Symbolisch gemeint, ist es
auch im Leben so: der Karnpf zwischen dem Gutem und dem BOsen
nimmt nie ein Ende; einmal ist die eine Gestalt oben, einmal die andere.
Die Spannung zwischen dem Positiven und dem Negativen bleibt, syrn-
bolisch gemeint, erhalten. Der Autor sieht im Rad auch das alte Son-
nenzeichen, als Lebensspender zu verstehen, das Blumenbiischel an der
Stange deutet auf einer Form der Lebensrute ader des Lebensbaumes hin.
Einige ăltere Leute aus Neukaransebench erinnern sich, dass fri.iher
der Bauer, der die schwăchste Ernte hatte, auf das Teufelsrad gebunden
wurde und so, zum Spass und Spott dcr Dorfbewohner, oder als Analo-
giezauber, durchs Dorf gezogen wurde. Moglich, dass diese Art Volksge-
richt in seinem Ursprung auch ein Fruchtbarkeitszauber war, um dem
Bauern ein gu.tes J ahr und eine reiche Ernte zu bringen - Tatsache ist,
dass man heute davon nichts rn~hr weiss und nichts rnehr hăit. „Es is
halt so ta Brauch!" sagen die meisten. Wie lange aber dieser Brauch
noch bewahrt werden kann, ist fraglich, denn se1ten findet man zwei
Mănner, die den vielen Umdrehungen standhalten konnen!4

4 Das Fernsehen filmte 1981 diesen seltsamen Brauch in Neukaransebesclt.

Note des Autors.
 HANS KLEIN

Der Umzug der Narren und des Teufelskarrens geschah am Faschings-

dienstag, (zu „Letztfasching)"; vor dem Kulturheim steigen die ibeiden
Gestalten vorri Teufelskarren und begeben sich mit den anderen Mas-
kierten in den Tanzsaal, wo der Maskenball beginnt, der nur bis Mit-
temacht anhfilt.

1.2. Narrenzug und Faschingsball

Nach dem „Teiwlskarrn" laufen die anderen Maskierten herum, ,,tie
Narrn", je nachdem als Vagabunden, Hexen, "Bettler, Miirchengestalten
u.s.w. verkleidet. Man maskiert sich so, dass man nicht erkannt wird.
Oft verkleiden sich Frauen als Mannergestalten und umgekehrt. Das soll
ein „Tăuschungsmanover" sein, um die Damonen und alles Bose in Irre
zu filhren, um sie zu tiiuschen, UIIl1 sie von ihrer Kraft abzuhalten. Man
rnacht Liirm, um die bosen Geister zu vertreiben; man schlăgt mit ciner
Rute nach den Zuschauern, oder verschmiert diese mit Ofenruss oder
Schuhcreme - um auch diese unerkennbar zu machen. Die Berilhrung
mit der Rute (als Lebensrute unverkennbar, spater auch als „Zauberstock'"
bekannt) soll neues Leben und Fruchtbarkeitssegen bringen.
Schematisch dargestellt, wilrde diese Brauchturnsăusserung folgen-
dermassen anschaulich gemacht:

Praktizierender Mittel Empfănger

Maske, Kleidung,
MENSCH Rute, Teufelskarren, DĂMONEN
= Ofenschwjrze u.a. =>
·---

Fruchtbarkeitszaube:·
Niltzer und Sieger Analogiezaubcr Besiegte
Abwehrzauber

Den Narren reicht man Faschingskrapfen und Wein zum Fenster

heraus. Was hier Gastfreundschaft heisst, soll im Volksglaube die Beloh..:
nung der Maskierten sein. Ihre Milhe, ein :kuchtbares Jahr zu bringen,
das Bose abhalten, soli durch Speise und Getrank gestiirkt und belohnt
werden.
Der heutige Faschingsball mit Prămien in Neukaransebesch und Alt-
sadowa ist ein Stadtischer Einfluss, kostet vie! Aufwand und Milhe. Der
urspriingliche Maskenball in allen anderen Ortschaften ist der Uberbleib-
sel der ehemaligen kollektiven Ăusserungen von Freude und Siege;;lust
im Kampfe gegen die Damonen und bose Geister, Hexen, Druten, Krank-
heit u.s.w.
In Wolfsberg gibt es am Faschingsdienstag einen interessanten
Brauch: Der Junge nirnmt das Kopftuch des Madchens, das IMădchen
den Hut des Jungen und so tanzen sie in den Saal hinein. Der Junge
 PRUHLINGSBRAUCHE DER DEUTSCHBOHMEN ua
muss vom Mădchen „geflihrt" werden. Es folgen clrei Tanze in verk~hr­
ter Richtung durch clen Saal. Die Musik spielt auch mit clem Rlicken
zum Publikurn. Es ist alsa ersichtlich, class hier das „Tauschungsmanover"
aus verkehter Richtung uncl ausgetauschteri. Kleidungsstlicken besteht.
Danach kommen; die „Maschkerer" (Maskierte) in clen Saal, machen
Dummheiten, erheitern die Anwesenden, singen, u.s.w. Um Mitternacht
ziehen alle aus dem Saal; „t'Foscheng hot an End!"
Ănlich verlăuft der Faschingsumzug in den · Klissura-Dorfer, mit
serbischer Bevolkerung. Der Brauch wird „Faschanke" ader „Turcii"
genannt, was soviel wie „Maskierte" bedeutet. 5 Es werden Hochzeit, Tau-
fe, Beerdigung u.a. Beschăftigungen, unter Form von Parodie und Spott
gezei.gt. Der Aberglaube sagt, class in dem Hause in dem sich niemand
verkleidet, die Hilhner von einer heimti.ickischen Krankheit befallen
werden.
Peter Gvassl 6 notiert, class zur Grenzerzeit das „Faschingsbegraben"
und der „Palwieratanz" praktiziert wurden (ohne diese Brăuche zu be-
schreiben!), die wegen den derben Ausschreitungen streng untersagt und
bestraft wurden.

1.3. Fc.schingbegraben
Was also in den Deutschoohmendorfer unter dem Semenik-Gebirge
vom Grenzregimentkommando bestraft wurde, tat man in Neukaran-
sebesch weiter: das Faschingbegraben. Es geschah mit grosser Ausgelas-
senheit und auf narrische Weise kurz vor Mitternacht im Tanzsaal. Die
Gestalt „Fasching" tnzt sich zu Tode, alle Maskierte begraben ihn in
einer „Schweinsmolta", weinen und klagen, und bedecken ihn mit ihren
Gesichtsmasken. Zugleich wird der „Teufel" verjagt. Josef Schmidt7 no-
tiert în Wolfsberg und Weidental den Spruch den der „Fiasching" ausruft
bevor er stirbt:

„O waih! Aus is's um mi

Und vallassn bin i!
Wal i heia in da Fastnacht
Wieda iwapliebn bin!"

Durch <las Faschingbegraben soli der Dorfgemeinschaft gezeigt wer-

den, dass die Belustigungen ein Ende nehmen, weil ein neues Bauernjahr
beginnt. Dadurch soli das Herbeibringen der reichen Ernte erlekhtert
werden (Inkantation und Fruchtbarkeitszauber). Nicht umsonst schreit
ein Maskierter: „Tie Musich is aus, alle am Feld naus!"

5 Constantin Constantinescu. Un obicei cu măsti din Valea Dunării, în Studii

de limbă, literatură şi folclor, voi. III, Reşiţa, 1976. ·
s Peter Grassl, Geschichte der deutschbohmischen Ansiedlu.ngen im Banat,
Prag, 1904.
7 Hans Klein, Năheres in Schwăbischer Jahreslauf, Herausgegeben von Dr. Hans

Gehl, Fakla-Verlag, Timişoara, 1978, Seite 86-92.

114 HANS KLEIN

1.4. Narrnhochzeit
Aussagen filterer Bewohnern aus allen BOhmendorfer zufolge war die
Narrenhochzeit in allen erwăhnten Ortschaften bekannt, blieb aber nur
in Altsadowa als aparter Brauch am Leben. Diese „verriickte" Hochzeit
(au('h „Lochzeit") wird am Letztfaschingdienstag aufgefilhrt. Mit viel
Hallo zieht der „HochzeitszugL' durch die Strassen ins Kulturheim, wo
den Dorfbewohnern und Găsten der „Brauttanz" und das „Abkranzel.n"
gezeigt wird. 8 Der Sinn dieses Volksschauspiels ist wieder als Tauschung
des BOsen zu verstehen; durch Verkleidung, Wechseln der K.leidungs-
stilcke zwischen, den Geschlechtern, Krawall und Geschrei soll der z.au-
ber aufgehalten werden, der in dieser Zeit besonders starken Einfluss auf
das Menschenleben hătte; die schădliche Wirkung des Bosen soll sogar
abgelenkt, irregefilhrt werden.

1.5. Flachsbauen
Das Volksschauspiel „,Flachsbauen" („Flochspaun") ist in allen
Deutschoohmendocfer bekannt, wurde aber regelmăssig nur in Altsa-
dowa gepflegt, weil, so berichtet die Ohroni'k: „die Wirtschaft im Timiştale
bei den Sadowaern hatte einen merklichen Fortschritt aufzuweisen, sie
hatten keine Waldrodungen zu verrichten und lronnten sogleic'h vom
Anfange ihrer Niederlassung (1833) intensiveren Acker:bau betreiiben".
Der Flachsbau war der niltzlichste Anbau, in jeder Familie gepflegt,
weil doch aus dessen Fasern Gewebe flir Kleidungsmitteln der ganzen
Familie gemacht wurden. 9
Was aus dem Flachsbau, Flachsbrchen, Hecheln, Spinnen und
Weben ilbriggeblieben ist, ist bloss der Faschingsbrauch „Flachsbauen".
Auf den ersten Blick bemerkt der Volkskund:er die Imitation, das Nachah-
men der einstigen Beschăftigung des deutschoohmischen Bauern, denn
das ganze Schauspiel ist ja bloss die Vorfilhrung des Flachsbauens: Pflil-
gen, Saen und :Einrechen der Saat. Es ist vielleicht der reinste Brauch
zur Faschingaeit, da er bloss nachahmt und weniger mit Zauber verbun-
den ist - er kann aber trotzdem als Analogiezauber oder gar Fruchtbar-
keitszauber betrachtet werden, weil doch hiermit die Flachsernte be-
schwort und gefordert wird. Die Spieler lernen ihre Rollen nicht ein,
jeder sagt was ihm gerade einfallt: ein Sprichwort, eine Bauerregel, einen
Spruch - eine Volksweisheit. Im Laufe der Zeit ist daraus eine Kultur-
ver'anstaltung geworden, die von Generation zu Generation weitergefiihrt
wird.

HANS KLEIN

9 Ibidem.
B Ibidem.
 PRUHLINGSBRJlUCHE DER Dl!UTSCHBCHMEN
115

TRADIŢII DE PRIMAVARA A NAŢIONALITAŢII GERMANE

DIN ZONA DE MUNTE A BANATULUI (1)

(Rezumat)

Autorul studiului de faţă, tr4ind printre locuitorii de naţionalitate germanii

din satele de munte ale Banatului (Gărîna, Brebu Nou, Sadova Veche, Lindenfeld
şi Caransebeşul Nou) şi participînd efectiv la obiceiurile fiecărui sat, înfăţişează în
această primă parte a studiului doar o parte din multitudinea de datini şi obiceiuri
spe:ifi:e a:estei insule etnografi:e, zona Timişului superior, populată în 1827/28 cu
colonişti din diferite p4rţi ale Boemiei. Obi<:eiurile .de iprimăvar4 din această wnA
prezintă un interes deosebit, deoarece păstrează în ele rămăşiţele unor ve:hi ri-
tua'.uri agrare de in:antaţie, de fertilitate, de izgonirea iernii şi a forţelor răului,
a demonilor, care în ·mitologia veche germană au ocupat un loc aparte. Primele
obiceiuri de primăvară sint cele legate de carnaval, de „Faşang": „carul drăcesc",
„alaiul nebunilor" (mas:aţilor), „înmormintarea Faşangului" din Caransebeşul Nou
şi „semănatul inului" din Sadova Ve:he. Toate a:estea sînt pra:ticate din generaţie
în generaţie (de peste 150 ani) şi în prezent prea puţini transmiţători mai cunosc
semnlfi:aţia a:estor pra:tid cu reminescenţe ale magiei de fertilitate, ·incantaţie
şi prin analogie, pe care omul modern nu le mai poate con::epe. Autorul prezint<i
intuitiv a:este ritualuri magice în următoarea schemă de ansamblu:

Practicant Mijloc Destinatar

OMUL Masca, îmbri!.ci!.mintea, DEMONII,

nuiaua, carul clri!.cesc, RĂUL
=> negru de fum ş.a.

Beneficiar şi înviDgi!.tor Magia de fertilitate lnvins

Magia prin analogie şi
inducere în eroare

Toate obi:eiurile descrise :onstituie în prezent un veritabil repertoar de teatru

popular, cu adin:i valenţe etice, educative şi morale.
 •·

.1· DOMNOSIE STANCIONI. CH\fPOIERUL-PAPUŞAR

DIN CORNIŞOR (BANAT)

: :In anul 1972, G(>ttfried Habenicht de la Institutul de Cer.cetări Etno-

logice şi Dialectologice din Bucureşti a dedicat un studiu amplu cimpoie-
rului .bănăţean Nicolae Nemeş-Munteanu din Cornereva, judeţul Caraş­
Severin1. Materialul amintit se vrea, şi este, „un cap de serie" al ciclului
de· articole pri Vi.toate la cele şase tipuri de cimpoaie româneşti. Autorul
a găsit nimerit ca, de la început să noteze principalele preocupări· în
direcţia cercetării pe plan european a acestui instrument muzical de sor-
ginte populară.·
'·mn aceeaşi raţiune considerăm că, nu poate fi lipsit de interes faptul
de. ? oferi cititorilor noştri, înainte de toate, cîteva menţiuni despre cim-
poiul bănăţean consemnate în perioada premergătoare stadiului actual
de .c~rcetare.

Prima şi cea mai veche atestare documentară a cimpoiului, îri Banat,

din informaţiile ce le deţinem în prezent, este o inscripţie care datează
din, epoca romană, descoperită la Marga, aşezare situată în Valea Bistrei,
nu departe de Cornişor (satul de obîrşie al lui Domnosie Stăncioni). Aici
fiinţa în aceea vreme aşazisul „COLLEGIO V(t)RICLARIORVM", după
unii arheologi, colegiul constructorilor de cimpoaie"!!.
Mai bine de un mileniu şi jumătate de la acea dată, colbul vremii
s-a• aşternut peste tot ceea ce ar fi putut să confinme permanenţa cîn-
tatului la acest instrument muzical străvechi.
Abia în secolul al XVII-iea, noţiunea „ciurnpoi" este menţionată în
Dicţionarium valachico-latinum între cele cinci mii de cuvinte-titlu şi
('Xplicată prin „Lysipipium" (lat.)3.
Instrumentul muzical de care ne ocupăm, înzestrat cu o însemnată
val bare artistică şi etnografică a fost semnalat· de Francesco Griselini în
a doua jumătate a veacului al XVIII-lea 4 • ·

In Banat, cimpoierii erau nelipsiţi din ceata de căluşari. De pildă,

la Măidan, doi dintre realizatorii acestui dans, care poseda pe atunci o

1 Gottfried Habenicht, Un cimpoier bănăţean, ln REF, Bucureşti, t. 17, 1972,

nr. 4, p. 261-299.
· .'. 2 Vasile Tomescu, Musica Daco-Romana, vol. II, Bucureşti, 1972, p. 79-SO.
3 Anonimus Caransebesiensis, Dictionarium valachico-latinum, t. 1, aproxi-
mativ 1700 (neterminat).
• Vezi „Dr. R.", Timişoara, XXXII, 1975, nr. 9.388, p. 2.
 DUMITRU JOMPAN
118

funcţie magică evidentă, îndeplineau rolul de cirnpoieri 5 , iar la Răcăjdia.

al nouălea căluşer era „cărăbuş" (cîntăreţ din cimpoi) 6 .
Din Cronica Banatului desprindem informaţia că la nunţile din
această provincie românească se intonau la cimpoi, de către „cimpone-
riu", jocurile „Pră loc" şi „CăluţU." 7 • Cite alte melodii de joc nu fac aluzie
la cimpoierii satelor bănăţene, prin titlul lor, la aceşti instrumentişti
direct angajaţi în realizarea celei mai sincretice genuri ale folclorului -
dansul popular.
Alte docwnente confirmă frecvenţa şi larga răspîndire a cimpoiului
în zona sud-vestică a ţării noastre în acelaşi secol XIX. Astfel, Arthur
şi Robert Schott, pasionaţi culegători de basme populare notau la 1830:
„cimpoiul valahului şi vioara (... ) formează (... ) acompaniamentul mu:-
zical caracteristic C"are cel mai adesea este vioi cum o cer figurile core-
grafice8."
Cu unsprezece ani mai tîrziu (1841), lui Hans Christian Andersen,
C'unoscut scriitor danez, i-a fost. dat să vadă, la Orşova, un cimpoier ~re
cînta la hora de duminică 9 • .
Revista „Familia" t'l' apărea .încă din anul 1865, mai întîi la Pesta
iar apoi la Oradl'a, îi semnalează prezenţa cu ocazia nunţilor ce se orga-
nizau în localităţile din împrejurimile Timişorii1°.
Simion Mangiul'a şi-a îndreptat atenţia asupra familiei de cuvinte
de care ne ocupăm, într-o lucrare de interes lexicografic, găsind pentru
termenul „căra bă", corrspondenţi şi în alte limbi: „fistula" (lat.), „siflet"
(fr.) şi „pfeife" (germ.)11.
Cele mai importante documente privitoare la frecvenţa cimpoiului în
Banat rărnîn deocamdată răspunsurile la Chestionarul lingvistic a lui
13. P. Ha"ideu. ln aceste „răspunsuri", unsprezece din treisprezece loca~
lităţi de aici îl păstrează încă la finele veacului trecut confirmîndu·-i
existenţa. Singw- fluiernl dt>păşeşte ca frecvenţă acest instrument muzic-al
pe cale de dispariţie 1 2.

5 Ni::o:ae Stoi::a de Haţrg, Scrieri, Timişoara, 1984, p. 152. Croni:arul mai

arată că, în dansul „Crăiţele", pe lingă cei patru a::tanţi: trei crăiţe -:;i u::i :rai.
se află şi cimpoierul. Pentru această informaţie vezi: Sofronie Liuba, Jocuri sau
dansuri populare, în Tin. rom., Bucureşti, 1898, p. 3. Despre prezenţa „:arăbilor"
şi :impoiului la Măida::i, vezi şi: Sofronie Liuba şi Aurel !ana, Topografia satuh1.i
.~i hotarului Măidan, CaransebPş, 1895, p. 7 şi 63.
~ Emilia;i Nova:ovici, Colecţie folcloristicii românii din Răcăşdia şi jur, Ora~
viţa., 1900, p. 17.
7 Damas:hin Mio:, Elemente de etnografie şi folclor la cronicarul Stoica de

Haţeg, în REF, Bu:ureşti, t. 18, 1973, nr. 3, p. 182.

e Arthur und A;bert S::-hott, Rumiinische Volkserziihlungen aus aem Banat;
Mărchen, Schwănke, Sagen, Bu:ureşti, 1971, p. 231.
9 N. A. Ni1colescu, Hans Christian Andersen în România, în Mag. ist., Bucu-
reşti, I, 1967, nr. 6, p. 88.
1° Cf. Fam., Pesta, III, 1867, nr. 10, p. 445.
11 Simion Mangiuca, Cinci-{teci de eti11Wlogii, în Fam., Oradea, XX, 1884, nr. 7.
p. 79. In alt loc, avocatul orăviţean arată oum primeşte Păcală în dar de Ia Dumnezeu
a:est instrument, ceea ce :o:itrazi:e originea sa diabolică atestată de unelP legende
~i credinţe ale poporului român. (Cf. Simion Mangl.u:a, Păcală de origine din Italia,
în Călindariu julian(u), gregogrian(u), poporal(u) român(u) . .. , Braşov, .1882, p. 72.
12 Ion Muşlea, Ovidiu Bîrlea, Tipologia folclorului din răspunsurile la Chestio-
narul lui B. P. Haşdeu, Bu:ureşti, 1970, p. 574.
 DOMNOSIE STĂNCIONI 119

Termenul „cimpoi", cu suita de cuvinte ce derivă din el, a pătruns

şi în onomastica provinciei. Sînt familii care poartă ca blazon, patronimul
„Cimpoieru" şi „Cimponerescu"• 3 .
In sfîrşit, poeziat4 şi prozat5 păstrează destule dovezi despre o prac-
tică folclorica-etnografică îndepărtată cu o largă deschidere înspre arta
modelatoare de sunete muzicale.
L-am cunoscut din spusele şi scrierile altora, pînă într-o zi (13.12.
191l5) c:ind am descins la domiciliul său împreună cu Nicolae Preda, sub-
inginer, din Marga, care venise nu numai din curiozitatea de a-l cu-
noaşte ci şi din dorinţa de a se întîlni cu un „ortac" mai în vîrstă. Am
revenit din nou, în aceiaşi formaţie, la numai două zile ,de la data mai
sus menţionată (22.12.1985). Aşadar, 1-aJffi cunoscut ... , dar, să-l lăsăm
pe Domnosie Stăncioni din satul Cornii.~or (Strîmba), comuna Băuţar, ju-
deţul Caraş-Severin să-şi „redacteze" singur Fişa de inforrrw.tor pe baza
citorva item-uri formulate de etnomuzicologul D. Jompan: „Am optdzăşi
gie ani ... Prie mult! ... La şcoală am făcut doauă clasă i[rîde] ... Am
fost: păcurar(i), fierar(i), rotar(i), minier(i) (douădzăşi şî tri gie ani la
MICA - Voisloava şi doi ani la Marga) ... Armata? La Lugoj ... Insurat
la noauăsprieşie ani, jinierie ... Acu' fac lucruri măi mişi: pi la fierărie,
pi la liemnărie ... leu n-am băjiocură [poreclă, supra nume] ... tot or
vrut săm' pună ... ". Şi totuşi am aflat că baci Domnosie este poreclit
de consătenii săi „Nosu' a lu Miai a Lenii", „ ... a lu' Miai ăl mic",
„ ... a Văcariului".
Domnosie Stăncioni a fost, şi este, aşa cUJffi îl portretizează scriitoa-
rea Maia Belciu, originară din Valea Bis trei: „. . . un om mărunt, cu
faţa stelată ca o icoană spartă cu praştia de un copil poznaş"w.
Dar sufletul? „Pă minie - încercare de autocunoaştere prin opinia
membrilor confreriei săteşti - m-o ţinut toată lumea, om bun, om glu-
mieţ" (v. fotografia nr. 1). Aşa şi este, uşor la vorbă, voios, moşu Dom-

13 Patronimele .,Careba" şi „Cără'bâş" derivă, dl.llpă N. Corustantinescu, nu din

„r:arăbă-cimpol" ci din termenul . turcesc „karaba" ceea ce înseamnă „ploscă" (?).
(Cf.: N. A. Constantines::u, Dicţionar onomastic românesc, Bucureşti, 1953, p. 230.
14 Iată doar trei exemple de a::est fel: 1) „Nu voi prindge pr-amindoi / Să
1
va jupoi ca pră oi I Sî să-m' fac din voi cimpoi", Sofronie Liuba, Aurel Iana,
Folclor cules de .. „ în Fam. Oradea, XXXIV, 1898, nr. ,1, p. 4-7; 2) „Nu mai
plînge fă I Că nu te-oi lua / De soţia mea I Cînd se va afla ; Lupul ::u cimpoi /
Păstor după oi ... ", Ion Epure, Poezii şi cîntece poporalP din Banat, f. 1, 1913,
p. 2-:l şi 3) „Pă coastă cu florile / Mi-am pierdut cimponile", • • •, Trandafir
cn creanga-n apă, folclor poetic din Caraş-Severin, Reşiţa, 1975, p. 111.
15 Iată. pe scurt, conţinutul legendei „Fîntîna lui Măria:i" de la l\T<lidari. Ma-
rian Mer~ovilă, fost cărăbaş (cimpoier) în ::\1.ăidan este purtat de „miluite" (zîne)
prin văzduh ca „să le cî::tte în cărăbi (cimpoi). După ce le fa::e hatîrul, Marian se
îmbolnăveşte. O zînii i se arată în somn şi-i spune că, nu se va însănătoşi pînă
nu va slpa o fintlnl pe Faţa Natrii, ceea ce şi face. Se tămăduieşte spălîndu-se pe
faţă şi picioare cu apa ce izvorăşte din puţ dar rămîne orb de un ochi. „ ... se
crede că, cărăbiile lui Mărian cîntau şi singure. Piş::oanea tiriuzul şi butea acelor
cărăbi le am eu, şi azi sînt ale mele" mărturisesc Sofronie Liuba şi Aurel Iana
în op. cit.,
1s Maia Belciu, Drumu,l unui talentat colectiv teatral, în Se. Bucureşti, XL VIII,
1979, nr. 11.492, p. 4. Despre acelaşi „om mic de statură cu o privire pătrunzătoare"
scrie şi Ion Crişan în reportajul Cimpoiul cintă, păpuşile joacă, în „FI.", Reşiţa,
XlX, 1972, nr. 2.450, p. 3.
 DUMITRU JOMPAN
12~

1. „Pă minie (... ) m-o ţinut toată lumea om bun, om glumeţ".

nosie te întîmpină cu un surîs ademenitor gata parcă să te îmbrăţişeze

chiar dacă îi treci pragul pentru întîia oară. Acesta este omul pe care
încercăm să îl prezentăm în acest studiu monografic.
Artistul popular însă stîrneşte în jurui, curiozitate şi mister datorită
cimpoiului şi păpuşilor sale ce constituie astăzi o raritate· organologică
şi teatrologică nu numai pentru Banat ci şi pentru întreaga ţară.

„Cîn' ieram copil gie patrusprieşie ani - aşa îşi începe povestea
Domnosie Stăncioni din Cornişor - m-o pus tata la oi . . . Şi cin' o
fost să mă duc la oi, am dat păstă un moş, gin Mierea, făşie la stînjăni;
acolo, la Păduri~ni. Ş-am vădzut la :i.el un şimponi, şi m-am uitat la
 OOMN6SiE ST ĂNCIONI i21

iel că, cum ar fi şimponiu, şî m-am dus acasă. Am furat sculilie gi la

tata, ş-am ieşît la muncie ş-am făcut şî ieu, cin' cîn' cîcie şieva, ş-am
făcut şimpoiu".
Dar, bătrînul acela necunoscut, nu i-a vîndut „patentul" pe degeaba:
„mult m-am uitat ieu la moşu ăla. M-o măi înfugat şî cu toporu gie-
ac6 ... Pînă nu i-r.m dus o găleată gie lapcie şî vo tri-patru chilie gie
caş, atunşia abil~ m-o lăsat să mă uit la iel ... Şie vriei, mă? - işie -
vriei să faşi şimponi? Cin' m-am dus cu ielie făcucie, cam aşă ...
cam :.:işă ... Măi - işic - tu ieşci dracu' gol!"
Deşi întrebarea: de ce nu a învăţat meşteşugul şi arta mînuirii cim-
poiului? i-am adresat-o fiului său, Ilie, muncitor la întreprinderea din
Oţelu Roşu, ne-a răspuns tatăl: „pă' dacă n-o fost la oi, gie uni să şcie
în fluieră că, dacă nu şeii in fluieră, nu şeii nişi în şimpoi, nişi în
clăniet ... ".
Domnosie Stăncioni înainte de toate este constructor de cimpoaie.
Instrumentele muzicale construite de el se compun din:

I. Burduf,
II. „Piscoane gie suflarie",
III. Carabă,
IV. „Dîrloni",
V. Pă1mşi.

I. Burduful (v. planşa nr. I şi fotografia nr. 2) 17 , cunoscut aici sub de-
numirea de „foi"rn este elementul constitutiv care îl interesează pe meş­
terul-cimpoier abia la sfîrşit: „dacă am toacie făcucie; căraba, piscoanilie,
b<lsu, atunşia, apăi trăbă să mă interesădz. gie foi că(-i) argăsit-îi sau nu?".
PLANŞA I + Fig. 2.
„Doar pielea gie ied este folosită la confecţionarea burdufului: „ied
gie primovara şî toamna să-l tai". De capră, nu. De oaie sau de miel
nu-i bună că-i prie rnarie", şi nici nu e prea rezistentă"l!l.
Asemenea lui Nicolae Nemeş-Munteanu din Comereva (Banat), Stăn­
doni nu-şi argăseşte singur pieile 20 . „Pielea nu să mureadză .... să-ntă­
ricşcie pric tarie. Trăbă argăsită binie [altfel] să <Teapă . . . trăbă să
fie moalie ... ". Dacă e bine preparată, burduful nu trebuie uns pentru
a rezista în timp. „Foiul" cimpoiului său este plin de pellice dar, ~i aşa,
zice el: „douădzăşi gie ani îl poţ ţînie".
Acest rezervor de aer în care se montează ţevile instrumentului ali-
mcnit'ază în permanenţă cele tr·ei ancii ale „cărabei;.. (2) ~i „dîrl6niu-
lui" (1).

n Plan~Ple şi fotografiile sînt executate de subinginerul Preda Nicolae clin

Marga. ..
18 La Titus Cerne intîlnim termenul: „rezervoriu·· de aer. (Cf. Titus Cerne.
Dicţionar de muzică, voci şi instrum<'nt<', biserică, con~:ert, teatru, compoziţie .5i
istorie, vol. I (A-D), Iaşi 1896, p. 188).
19 Etnomuzicologul Adrian Vicol a fixat pe peliculă foto un „cimpoi cu burduf
de cauciuc din camPră auto", vezi Florin Georgescu, D<'.~pre unel<' asp<'cte inova-
toare în practica muzicii populare instrumentale, în REF, Bucureşti, t. 15, 1970,
nr. 3, p. 201 (fig. l).
20 Gottfried Habenirht, op. cit., p. 269.
122 DUMITRU JOMPAN

• I

SIMPONI

b
\
o
Planşa I
a - „ f 6i u"; b - „ pişcoonea gie suf !arie";
„ b
c - „ cara a ;
I li
d- „ dîrl6niu" (.,basu -ăl ,marie"J •
 DOMNOSJI! STANCJONI 123

2. Cimpoiul lui D. Stăncioni.

Dacă în stare de repaus, burduful de la cimpoiul lui Domnosie Stăn­

cionimăsoară 530 X 330 mm., în timpul interpretării ia forma ovoidală.
Această parte a cimpoiului unui adult, ca mărime, nu diferă de aceea
a unui copil. De pildă pentru fiul lui Tărnăşilă Trandafir-„Băzămacu", din
Marga, el a confecţionat un instrument al cărui burduf se încadrează
între dimensiunile: 600 X 245 mm.
Peste pielea întoarsă cu părul înăuntru, nepoatele cimpoierului,
atunci cînd se pregătea pentru plecarea la festivalul de la Nancy,
asupra căruia vom reveni mai jos, au potrivit o pînză înflorată ~i „şi6coţ"
(c-iucuri) ca să fie - aşa cum ne asigură fiul său, Ilie: - „măi gie faţă,
măi fălos".

II. „Piscoănea gie suflărie" 21 (v. planşa nr. II şi fotografia nr. 3). Ţeava
prin care instrumentistul introduce aerul în burdul se compune din două
părţi: „bucia" şi „piscocinea gie suflcirie" propriu-zisă.

21 Iată ;epertoriu'. termenilor :::unos:::uţi la români :-u referire la a:·pastri :-om-

ponentă a cimpoiului: pentru „:::lupă", (Dobrogea de Nord), „:::omprimator" (Ploie')ti,
„muştiuc" (Buzău, Dobrogea de Nord), „suflaci" (Craiova, Ploieşti), „Suflătoare"
(Hunedoara, Moldova), „suflător" (Ploieşti), „suf!eare" (Hunedoara), „sutle:::i" (Bu:::u-
reşti, Craiova, Dobrogea de Nord), „suLeţi" (Bu:::ureşti), „sufloi" (Dobrogea de Nord,
Hunedoara), „sufloni" (Banat), „ţavă" (Bucureşti, Galaţi), vezi Tiberiu Alexandru,
Instrumentele muzi::ale ale poporu.lui român, Bucureşti, 1956, p. 78; „sufleri" (Hu-
nedoara), vezi Gottfried Haben.i:::ht, Cimpoiul hunedorean, în REF, t. lll, 1973, nr. !'>,
p. 370; „tub", vezi Titus Cerne, op. cit., p. 188; „ţeve", vezi Timotei Popovici, Di~-
1ionar de muzică cu mai multe ilustraţiuni, Sibiu, 1905, p. :12.
~124 DUM,I:r.RU .JOMJ!AN

C>
c.
"°' C)

"'"'

:'

, . Plan~a II,- „ Piscoanea gie suflar:ie

ci .. bJc1a "; b-„p:scoanea gie sutlor1e" prcpnu-z1să (I.supapa ~e ''
piele I

3. „Piscocinea gie suflârie".

 DOMNOSIE STĂNCJONJ 125

„Bucia" se obţine din lemn de soc uscat „la soarie, da', nu prie \<loa-
rie", şi este montată în „f6iul" cimpoiului, în locul piciorului drept al
animalului sacrificat.
Cealaltă bucată, lucrată din lemn de frasin, este de formă tronconică
şi prezintă în partea inferioară o supapă de piele care nu permite aeru-
lui introdus în burduf să se întoarcă prin acelaşi loc.
Etanşarea celor două segmente de ţeavă se face pdn adaus de fuior
pentru ca „să nu răsflie, să nu scăpie aeru'".

III. „Căraba" (v. planşa nr. III şi fotografia nr. 4) Lucrul cel mai greu
de făcut la un cimpoi este ,,căraba". Aceasta se compune din trei frag-
mente: „bucia", „căraba" propriu-zisă şi „pipa gie fală".
Procurarea şi prelucrarea materiei prime - lemnul de prun - ca şi
atenţia sporită faţă de funcţia utilitar-estetică, sînt cerinţe necesare pen-
tru realizarea fiecărei părţi din întreg.
Pe de altă parte: forma acestora.; sistemul de dimensionare; tehnicile
folosite, diferă de la o piesă la alta după cum se va putea vedea mai jos.
„Bucia" se montează în burduf printr-o legătură interioară, ca şi ventilul
de aer.
Infăţişarea zoomorfă, „cap ca la capră, cu coarnie", se obţine prin
sculptarea unui „drui gie prun" (lemn gros, masiv). L-am întrebat pe
meşter de ce foloseşte tocmai această formă de reprezentare animalieră
şi nu o alta? „Nu-i voaie - ne-a răspuns - că [cimpoiul] miaună ca
capra [rîde]22.
Capul caprei este străbătut de un canal în formă de ,,L" al cărui
diametru este mai mare înspre rezervorul de aer şi mai mic înspre ca-
raba propriu-zisă.
Frumuseţea butiei stă în: forma capului de capră realizat în tehnica
sculpturii în lemn; cei doi ochi strălucitori (două pioneze chinezeşti)2 3 ;
tot atîţia motocei (ciucuri) din lînică roşie prinşi în vîrful corniţelor;
oglinjoara aplicată pe fruntea animalului (aluzie la versurile populare
din Cîntecul caprei: „Vine capra de la munte I C-.o steluţă albă-n 'frun-
te ... "); argintolul şi aurolacul folosit la spoirea acestei piese a carabei.

„Căr6.ba" propriu-zisă. Aceasta este piesa „cheie" a oricărui cimpoi, cea

mai dificilă de executat, prin riscurilP pe care le presupune: „Asta să
22 Pre::izarea fă::ută de bătrinul rapsod îi dă prilejul fiului său Ilie să rosteas::ă
povestirea cimpoiului pe care o redăm pe scurt în cele ce urmcaz{1. Un :::impoier,
odată, s-a întî!Jnit cu Satana, aici pe pămînt ~i ha cîntat din instrumentul său.
Diavolului i-a plăcut nespus şi l-a rugat să continuie. „Da - i-a răspuns cimpoierul
- în schimb îţi cer să-ţi bagi mîinile în crăpătura asta de copa:: şi să le ţii a:::olo
cîtă vreme îţi cînt eu". Diavolul se învoieşte. Dar, în timp ce îşi zice melodia,
cimpoierul profitînd de un moment de neatenţie a Necuratului, scoate din despi-
cătură pana (icul) ce o ţinea aşa şi Satana îşi prinde mîinile ca într-un cleşte de
oţel. Urlînd de durere, îl roagă pe cîntăreţ să-l elibereze din a:::eastă strînsoare
diaboli:::ă. Hitrul din poveste se învoieşte :::u rnndiţia :a Dracul cel prost să dan-
spzc după cî:lte:::ul cimpoiului său. Cel păcălit nu are în::otro ... Şi vezi aşa, s-a
î:Jtimplat ...
:i:i A:::um, pionezele capului de capră de la cimpoiul lui Stăn:::ioni au ruginit
clt• bătrîneţe, :a şi el.
 DOMNOSIE STANCJONI 127

faşie şia măi asîlă ... Pot să fac şi şasă-şapcie, apoi zgogiesc [nimer'esc]
c1cie una ...
A o "

Caraba poate fi simplă ori dublă, şi Domnosie Stăncioni a confecţio­

nat cimpoaie de ambele tipuri, căci, zice el: ,;oot atîta cîntă".
Pentru confecţionarea unei carabe duble m~terul îşi taie o bucată
de lemn de prun uscat „numa' atîta cit 'i caraba". O fasonează la exte-
rior cu cuţitul ori cu un briceag dindu-i o formă „lunguiuşă". „lătăreaţă",
„cam împătrată". Suprafaţa obiectului se lustrueşte cu glanspapir.
Nu e suficient ca lemnul să fie uscat, ci tulpina de prun „bistriţ"
de culoare maron-roşcat trebuie să aibe fibrele (meşul) crescute în aceiaşi
direcţie pentru ca burghiul să nu devieze de la linia dreaptă a celor două
canale de ison şi melodie. Această condiţie este esenţială deoarece „pri-
miedzu" (peretele despărţitor) dintre cele două tuburi, chiar şi exteriorul
carabei, ar putea fi străpunse în momentul perforării celui de al doilea
conduct. Cu ajutorul unei sîrme mai groase se raşchetează aşchiile din
interiorul celor două canale ceea ce e posibil de realizat şi cu ajutorul
unei vergele înroşite în foc.
Am încercat să exprimăm un neadevăr referitor la mărimea găuri­
lor ţevii de melodie, deşi sînt de aceiaşi formă, căci altfel „nu schimbă"
înălţimea sunetelor, nu coincid ca mărime: „ ... nu-s una ca alta, nu ...
Acie, asta abie o viedz '[6). Asta-i măi mică [5], asta-i măi marie (4],
asta-i şi măi marie [3] . . . Aşcea doauă îs una ca al ta [2, 1]. [rîde, rîde
mereu]".
Orificiile pentru degete se fac „cu sîmşi~ua, numa' cu sîmşi~ua('.
Sistemul de dimensionare este empiric căci m~terul nu uzează de
un şablon, ci fixează locul găurilor după un exemplar mai vechi. Aşadar,
carabele lui Domnosie Stăncioni nu pot da scări muzicale identice, aşa
cum, de pildă, nici fluierele construite de I. Gh. Arsene din localitatea
Jugur (Muscel) nu ar fi indicate pentru intonarea unui cîntec la unison
(primă perfectă), din acelaşi motiv 2 '.
Orificiile longitudinale ale carabei sînt repartizate astfel: cel din
stînga interpretului, pentru melodie şi cel din dreapta pentru ison.
Cite găurele are caraba cimpoiului stuldiat de noi? Care este mate-
rialul sonor al scării muzicale şi a celor două pedale a instrumentului
construit de Stăncioni? Ce digitaţie foloseşte interpretul? lată citeva în-
trebări la care trebuie să dăm tot atîtea răspunsuri, importante pentru
cunoaşterea monografică a acestui instrument popular.
Fluierul de melodie !Prezintă şase orificii pentru degete perforate în
partea de deasupra a tubului, numerotate in ordine crescîndă, de jos în
sus (1-6) ,şi una ( + 1) dispusă pe partea posterioară, vis-a-vis de ultima
din grupul celor şase (6)25 .
Fluierul de ison are o singură gaură (ii 1), plasată puţin mai jos <lecit
primul orificiu (1) al tubului de melodie.

24 Adrian Vicol, Un constructor muscelean de fluiere, în REF, Bucure~ti,

t. 9, 1964, nr. 3, p. 302.
25 Pe a::eastă gaură, zice D. Stăn::ioni, „ ... bacie ghiejetu' mi:: on fieli gie tic-
ta~ ... ăla numa' pişcă ... "
128 DUMITRU JOMPAN

Iată scara muzicală a fluierului purtător de discurs muzical (a); su-

netele emise de ţeava de ison (b) şi „dirl6ni" sau „basu-ăl marie" şi digi-
taţia folosită de instrumentist:

, •
a I

'" î
' -
..
-- 'li"- -
- - - ....

I'
Jl.'I
. ~

b . - -----.
I ~

1
' -.-~

c
'py-'1'---_-_-_-_-
i .·-:::-a-
_ _____9
Exemplul A

Mina stingă - degetul mare calcă gaura +1 (posterioară)

Mina stîngă - degetul arătător calcă gaura 6
Mina stingă - degetul mijlociu calcă gaura 5
Mîna stingă - degetul inelar calcă gaura 4
Mina dreaptă - degetul arătător calcă gaura 3
Mina dreaptă - degetul mijlociu calcă gaura 2
Mina dreaptă - degetul inelar calcă gaura 1
Mina dreaptă - degetul mic calcă gaura !I 1 (pe ţeava de ison)
Acordajul instrumentului se face astfel: interipretul calcă toate cele
şapte găuri de pe ţeava de melodie (1 - 6 şi + 1), lăsînd neacoperit pe
cea a fluierului de ison fi 1). un acest moment sunetele emise de cele
două ancii „ ... trăbă să fie totuna, să sunie amîndoauă odată, ca una",
la unison deci. Numai că, instrumentul lui Stăncioni, fiind dezacordat, nu
a putut să sune astfel în momentul înregistrării, ci aşa ca în exemplul A.
Obţinerea unei suprapuneri sonore disonante, în acea.stă situaţie,
îl determină pe cimpoier să adauge la găurile carabei, ceară de albine.
I.a întrelbă.rile noastre: „Cită ceară?" şi „în ce găuri pune acest adaus·!~,
Domnosie Stăncioni ne răspunde: „ ... giecum îs piscoanilie ... Odată pun
într-a patra gaură, altădată într-a :şi~ia ... altădată astup măi mulcie,
... altădată una o las, una o astup ... ".
Instrumentul popular descris aici se încadrează în tipul II.5 de Cim-
poi românesc, caracterizat prin: caraba dublă şi 6+1 i 1 găuri ,pentru
 STĂNCIONI
DOMNOSIE 129

degete. Aria de răspîndire a acestuia corespunde cu zonele geografice:

Arad (într-o oarecare măsură), Banat, Bihor şi Hunedoara. Era firesc să
sP întîmple aşa căci, după cum am arătat, Stăncioni a preluat acest tip
dintr-un sat aparţinător Ţinutului Pădurenilor hunedoreni 26 •
„Piscocinilie" (anciile). Cele două ancii simple 2 î ale carabei se încas-
trPază în extremitatea superioară a tubului pentru ison şi a celui pentru
melodie.
Despre materi1a primă - socul - necesar la confecţionarea anciilor
producătoare de vibraţii sonore, aflăm că SC' procură foarte anevoios,
~i că îl găseşte: „numa' [acolo] unie nu s-augie cocoş cîntîn'". Ideea ne
trimite cu gîndul la un spaţiu nemărginit, tot aşa ca într-un descîntec
în care agentul magic (descîntătorul) „porunceşte(' bolii să plece acolo
,,Unie cocoşu' nu cîntă I Fată marie cosîţă nu-mpliecie! ... " 28 .
Pentru constructor, tulpina de trestie ar fi un material cu mult mai
bun de cît su~l: „Ei! Ar fi bun, gie trestie, să am, numa' nu-i ... , nu
găsîm aişia gie~aia".
Din lenmul arbustului de mici dimensiuni, se foloseşte doar vîrful
,nlădiţelor care se decojesc şi se curăţă de măduvă. După ce se taie ancia
la mărimea corespunzătoare, se acoperă orificiul superior al tubului cu
un dop de plută şi se face, .cu „sîmşieua" (cuţitaşul). în peretele cilin-
dru:ui, „ferestuica" (lama).
Cele două ancii ale carabei avînd „limbilie" (lamele) orientate înspre
burduf, diferă ca dimensiuni :aşa incit cea pentru ţeava de ison este mai
mare <lecit aceia a ţevii de melodie şi în acelaşi timp mai mică, în com-
paraţie cu cea a „dirl6niului".
Se întîmplă uneori ca anciile să se blocheze, mai ales atunci cînd
sînt uscate şi necîntate mai multă vreme. Pentru înlăturarea acestui ne-
ajuns se „cască" (se depărtează puţin) lama de cor.pul anciei pentru a-şi
redobindi elasticitatea vibratorie.
Confecţionarea anciilor şi a carabei nu e un lucru prea uşor. E ne-
voie de răbdare, meticulozitate, precizie. lată ce ne-a mărturisit Domnosie
Stăncioni despre acest aspect al muncii lui: „Tot lucru' carie-i migălos,
ăla să spunie că-i gingaş ca şimponiu'. Şiel măi gingaş pă lurnie-i şim­
poniu ... , nu-l faşie fieşinie!('.

„Pipa gie fâlă" sau „fala" se fixează dn ieşitura din partea inferioa!'ă a
ţevii de ison. Şi această piesă a carabei este străbătută parţial de un tub
avînd diametrul asemănător cu cel al hangului mic a cărui deschidere
se face în partea de jos a pipei, înainte de prima: curbură. ,
„Pipei" („ci6ca" sau „cioâca" în Hunedoara şi Moldova; „lulă" sau
„lulea" în Banat şi Oltenia)29 este o anexă a carabei' :înzestrată doar cu o
funcţie estetică. Stăncioni ne asigură că se poate cînta la cimpoi şi
fără ea.

2a Gottfried Habenicht, op. cit., t. 18, 1973, nr. 5, p. 366.

27 Titus Cerne, op. cit., p. 189 (vezi o referire la un tip de cimpoi cu ancii
duble).
28 Dumitru Jornpan, Folclor din Marga, Reşiţa, 1979, p. 365.
21 Tiberiu Alexandru, op. cit., p. 80.
130 DUMITRU JOMPAN

„Fcila" lipseşte la unele exemplare din inventarul instrumentelor

populare româneşti de acest fel, fiind înlocuită cu un pavilion pentru
amplificarea sunetului3°.
Legată de baza carabei cu un lănţişor metalic auriu; vopsită pe în-
treaga suprafaţă cu argintol (se vede că această materie colorantă cores-
punde conceptului de frumos al constructorului); „pipa gie fală" mai
ales prin forma ei, atrage atenţia.
Etanşarea celor trei segmente ale carabei se rezolvă ca şi în cazul
ventilului de aer analizat mai sus, şi a „dîrl6niului" despre care vom
trata în cele ce urmează, cu ajutorul fibrelor textile.

IV. „Dîrloniu'" sau „basu-ăl marie"3 1 (v. planşele IV', IV" şi fotografia
nr. 5), depăşeşte ca lungime şi număr de segmente 32 celelalte două tuburi
ale cimpoiului.
Cele cinci elemente care compun „dîrl6niu" sînt: „bucia", „ţciva cu
piscoanea", „miljocu", „ ?" (ţeava pentru acorda.j)3 3 şi „c6rnu".

„Bucia", ca şi la „piscoanea gie suflarie" se introduce în „foi" şi se

leagă strîns pe dinăuntru cu aţă pescărească. Pentru o mai perfectă etan-
şietate meşterul taie un canal exterior, jur-împrejurul butiei. Astfel bur-
duful nu pierde aer în timp ce braţul instrumentistului exercită presiunea
necesară punerii în vibraţie a celor trei ancii.

„Ţava cup piscoanea" este segmentul cel mai important al „dîrloniu-

lui".Fără ea, „basu-ăl marie" nu-şi justifică prezenţa ca piesă compo-
nentă a ansamblului. Aici se află ancia căutată anume, ca să emită un
sunet fundamental „adînc" 34 . Este pedala continuă 35 susţinătoare a triso-
nurilor ce se fo>mează în timpul interpretării melodiilor la acest instru-
ment prin excelenţă anmonic. „Piscoanea" se introduce în capătul supe-
rior al ţevii şi se ataşează părţii inferioare a butiei „dîrl6niului".

„Miljocu"' are, ca şi segmentul precedent, o formă cilindrică şi pre-

zintă reducţia necesară cuplajului cu tubul următor pe distanţa de aproxi-
mativ o treime, la capătul inferior. Are rolul de alungire a butiei „dîr-
l6niului" şi deci de obţinere a unui sunet mai grav, de mică frecvenţă.

30Titus Cerne, op. cit., p. 188; Timotei Popovi::i, op. cit., p. 32.
01Termenul „dîrloni" este cunoscut şi in diale::tul folclori:: hunedorean (vezi
Gottfried Habeni::ht, op. cit., t. 18, 1973, nr. 5, p. 370). In Banat la Cornereva,
acesta se numeşte „tarauz" (vezi idem, op. cit., t. 17, 1972, nr. 4, p. 275. Alte ::ărţi
şi dicţionare dau pentru obie::tul respectiv noţiunea de „hang" (Cf. Teodor Burada,
Cercetări asupra danţurilor şi instrumentelor de muzică ale românilor, în Almanah
mustcal, Iaşi, 1877, nr. 3, p. 42-108, apud Teodor T. Burada, Opere, vol. I, par-
tea I, Bucureşti, 1974, p. 106; Titus Cerne, op. cit., p. 189; Timotei Popovici. op.
cit., p, 32. Pentru sinonimul „bîzoi" vezi • • •, Dicţionar de termeni muzicali, Bucu-
reşti, 1984, p. 92.
~2 Titus Cerne, op. cit., p. 189 (în acest lo::: autorul arată că, î:i vremea· sa,
au existat cimpoaie la care „hangul" era lucrat dintr-o singură ţeavă nesegmentată.
33 La realizarea acordajului, lungirile şi scurtările se realizează pe toată întin-
derea „dirl6niului".
3• Timotei Popovici, op. cit., p. 32.
35 Titus Cerne, op. cit., p. 189.
 DOMNOSIE STAN CIONl
131

e
132 DUMITRU JOMPAN

„?" (Ţeava de acordaj). A patra por-ţiun0 a „dirloniului" se deosebeşte de

cele descrise anterior prin aceea că, jumătatea extremităţii inferioare,
prin fasonare, ia forma unui trunchi de piramidă pentagonală. Insprc
baza mică a corpului geometdc amintit se observă două ieşituri scurte
ce ajută la fixarea pavilionului cu care se termină „basu-ăl marie".
E de ajuns ca unul dintre cele patru tuburi să lipsească pentru ea
„dîrloniu" să nu mai emită sunetul de ison şi deci să fie de prisos.
Două sînt modalităţile de aplicare a elementelor ornamentale pe cele
patru ţevi: cea a desenului incizat şi a tratării cromatice. Zig-zagul,
triunghiul şi rombul sînt decoraţHle încrustate pe suprafaţa tuburilor.
Peste ele meşterul aşterne, în benzi, circulare, un strat subţire de lunar
şi aurolac.

„Cornu"' posedă deopotrivă atlt funcţia utilitară aît şi cea estetică.

Este ceva mai scurt <lecit instrumentul muzical popular propriu-zis, de
semnalizare şi ţine locul, în acest caz;, de pavilion în scopul amplificării
sunetului de ison.
Frumuseţea lui stă în cele cîteva clemente adăugate: lănţişorul din
metal galben-auriu ce leagă „cornul" de ţeava de acordaj; „gălbeni6rii
falş''~ şi „şi6coţî" (ciucurii) din lînică roşie, galbenă şi albastră.

V. „Păpuşîlie" (v. planşa nr. V şi fotografia nr. 6). Nici „satul străjuit
de Retezat" 36 , nici „stelele" 37 , nici „singurătatea" 38 , nici mornîile din lut
aşezate în coşul cu darurile de nuntă pentru a stîrni hazul celor prezenţi,
nu l-au determinat pe Dornnosie Stăncioni ·să dea viaţă aşchiilor de lemn
de tei străpunse de un fir de păr (subtHă aluzie la parimia „viaţă legată
cu aţă~'), ci toate laolaltă căci Taica Nasu încă din ropilărie a dispus
de multă îndernînare şi ingeniozitate. Ni s-a destăinuit cum şi-a populat
microcosmosul ludic: construindu-şi pe cursul unu'Î' firişor de apă, obiec-
tive de industrie ţă·rănească, în miniatură: moară, „firez" (gater), „pii"
(teasc); modelînd din argilă o întreagă garnitură de tren şi confecţionînd
singur fluiere, cimpoaie, clarinete, drîmbe, pentru sine şi pentru toţi cei
care l-au convins de ataşamentul lor faţă de această nobilă artă.
Domnosie Stăncioni n-e fost mai întîi păpuşar, ci cîntăreţ din cim-
poi. Ideia de a zămisli o pereche de dansatori îmbrăcaţi în portul popular
specific zonei etnografice pe care Romulus Vuia o interpreta ca pe un
„trium confinium" 39 , i-a venit după douăzeci de ani de la deprinderea
cîntatului la acest instrument muzical popular (1939) aşa cum spune
chiar el: „uicie-aşă!"
Cu o sinceritate demnă de individat, interlocutorul nostru ne-a măr­
turisit: „Cu păpuşîlie nu şcie nimie, numa' ieu . . . Gi la minie am fă-
cut ... Am căznit ieu aşă ... am făcut gin liemn gie chei, uşor ... Am
făcut una, după aia,, alta ... pînă cîn' le-em [terminat]". El nu i-a cu-
noscut, căci n-a avut de unde pe Dumitru D. Vulpe din satul ValPa

36 Maia Belciu, art. cit.

37 Ibidem.
3M Ibidem.
·39 Romulus Vuia, Portul popular din Ţara Haţegului, Bu:ure~ti, 1962, p. 25.
DOMNOSIE STĂNCIONI lJJ

E
E

~LL~J
;! ~---:-r------1J
~ ~ ~ ~:;:::~ c:>

rr~'
·' •" '
c:o ~N ~I
L l •
·;:;
c
•O
Vi
134 DUMITRU JOMPAN

Mare - Runcu, judeţul Gorj care în 1931 a stat „în bătaia" fonografului
etnomuzicologului român de renume mondial, Constantin Brăiloiu, şi nici
pe Bucur Ştefan din satul Dămuc - judeţul Neamţ, foşti cimpoieri-pă­
puşari cu o bogată activitate artistică. Ştie în schimb că un cimpoier
din Ţinutul Pădurenilor şi-a însuşit de la el această manieră artistică
a cărei sincretism rezidă idn contopirea într-un singur dat folcloric a
elementelor de etnografie, coregrafie, folclor muzical, coregrafie şi teatru
popular.
Să fie oare Vlaicu Ion (Plăeş) din Lunca Cernii (Ţinutul Pădureni­
lor), astăzi mutat în comuna Belinţ, judeţul Timiş, „plagiatorul" la care
se referă Domnosie Stăncioni?4°.
Aşa cum arătam mai sus, cele două păpuşi, după ţinuta vestimentară,
femeie şi bărbat, sînt confecţionate din lemn de tei. Meşterul preferă
teiul pentru că este moale şi U!ŞOr iar „cele două vieţi" atîrnă doar de
W1 fir de păr. Deoarece figurinele antropomorfe prezentate în desenul
ce însoţeşte studiul etnomuzicologului Iosif Herţea cu multă cxactitate 41
(v. planşa nr. V), sînt aceleaşi, nu le mai descriem aici pentru a evita
unele repetări inutile.
Dacă la vestimentaţia „păpuşii-femeie" din 1974: „cirpa" (năframa),
„şiupagu" (cămaşa), „brau" (brîul) şi „poalilie" (fusta), Stăncioni a adău­
gat „cătrinţ6niu" (catrinţa) şi „opregu", ac-easta din urmă fiind cea de
a doua piesă definitorie (prima fiind ceapsa) a costumului bănăţencei;
„fantoşă-bărbat" a rămas la acelaşi inventar: „clăb<iţ" (căciulă de blană),
cămaşă, izmană şi „laibăr" (vestă) dovedind conservatorismul bărbaţilor
în ceea ce priveşte portul popular 42 . Incălţămintea păpuşilor dansatoare:
pantofi albi la femeie şi cizme negre la bărbat, ,a fost realizată prin
vopsirea acestor părţi ale membrelor inferioare în culorile respective.
Cuplul oamenilor de lemn este ţinut în poziţia „stînd în picioare"
prin petrecerea „căluşului" (fir de păr negru din coadă de cal), prin to-
racele celor două marionete şi legarea la un capăt de „pilonul" fixat
în masă cu un cui, iar la celălalt de degetul ~nelar al mîinii drepte.
Pentru „mersul", „dansul", „sărutul", „dragostea(; şi celelalte elc-
IDl'nte coreice şi de pantomimă obţinute de cimpoierul-păpuşar prin
schimbarea poziţiei carabei şi mişcarea degetului inelar al mîinii dr~pte,
trimitem pe cei inte'.·esaţi la studiul aceluiaşi cercetător C'lujean, Iosif
Herţea 43 •

Aria de răspîndire a cimpoaielor lu~rate de D. Stăncioni cuprinde

zona Văii Bistrei (Băuţar, Glimboca, Marga, Rusca Montană) şi Ţinutul
Pădurenilor (Lunca Cernii).
Preţul de vînzare? „Pă cum îs banii ... , şinşi-şasă sucie gie lei. Fără
foi, şinşi sucie. La Lunca Şiernii am vindut unu' cu două mii gie lei".
4-0 Iosif Herţea, Cimpoiprul-păpuşar, în Anuarul de folclor, III-IV, Cluj-Na-
po::a, 1983, p. 142, nota 11.
41 Ibidem.
42 In zona etnografi:ă a Văii Bistrei, femei'e au fost a:e'.ea care au aba;'ldonat
mai întîi costumul tradiţional, 5i tot Ple, înaiate de a-l părăsi, l-au supus unei
permanente s:himbări şi înnoiri. Aşadar Stăncioni se inspiră dintr-o realitate a
portului popular tradiţion'11.
4 a Iosif Herţea, op. cit., p. 136-137.
 DOMNOSIE STĂNCIONI 135

6. Păpuşile lui D. Stăncioni.

Am reluat întrebarea dacă descendenţii i-au moştenit meşteşugul

şi arta interpretării la cimpoi. Bătrînul ne-a răspuns cu adînc regret: „Da
gie unie, că gie-aia mi-i şiudă - (că) nu faşie nimic. Vai gie capu lor
(sic!) Nu cîntă nimie-n liernnie făcucie, da să mai facă!"
Instrumentarul folosit (v. fotografia nr. 7) este destul de sărăcăcios.
In afară de burghiu îi mai sînt necesare doar ferestrăul de mină, cleştele,
pila şi „sîmşieua'' (cuţitaş cu tăişul scurt 'ii îngust, tăiat din lama unei
coase vechi).
· In tehnicile folosite la zămislirea unor astfel de instrumente muzi-
cale ·nu este nimic neobişnuit. De la procurarea lemnului de paltin, prun
şi soc, la uscarea lui, apoi la fasonarea, găurirea şi ornarea prin inci-
zare şi culoare, totul se desfăşoară normal între limitele firescului fără
vreo urmă de spectaculos.
Interpretul· D. Stăndoni s-a afirmat în viaţa artistică a satului şi
împrejurimilor acestuia, atît cu prilejul obiceiurilor de familie cit şi a
celor din ciclul anului calendaristic, în diverse ipostaze: viorist, fluieraş,
136 DUM!TRU JOMPAN

7. l'neltele fo'.osite la confecţionarea cimpoaielor (în dreapta) şi piesele lucrate

pentru ansamblarea unor noi exemplare (în stînga)

cimpoier, taragotbt, cîntărcţ din frunză, drîmbă şi solist vocal. Rderin-

du-se, de pildă, la participarea rapsodului popular la spectacolul nunţilor,
nora sa Veronica, a ţinut să adauge: „[Pe] cîţ' n-o-nsurat ici [cu fluierul,
cimpoiul, clarinetul ... ] ! ?"
Prin arta sa interpretativă, cimpoipr·ul-păpuşar s-a făcut cunoscut
şi înafara limitei subzonei folclo1 1ice a Văii BistrC'i şi judeţului Camş­
SC'vC'rin. Integrat total în mişcarea artistică ide amatori a comunei Băuţar
de care aparţine satul Cornişor începînd cu 1971, anul înfiinţării Ansam-
blului de cîntece şi dansuri „Ciobănaşul" i-a încîntat pe iubitorii melo-
sului popular şi ai artei păpuşereşti din mai toate oraşele ţărH.
în zilele de 12-13 octombrie 1974 a fost invitat de conducerea MUr-
zeului satului şi Teatrului „Ţăndărică'', în capitală, pentru a-şi da con-
cursul la realizarea spectacolului Jocuri populare cu păpuşi din toată ţara,
alătud de interpreţi din Paşcani, Piatra Neamţ, Sălaşul de Sus (Hune-
doara) şi Tîrguil Nearmţ (v. fotografia nr. 8) 44. Prezenţa sa la acest festival,
aşa cum menţi'Onează cronicarul cotidianului „Informaţia Buicureştiului",
a fost „ ... una din cele mai frumoase surprize"45, finalizată prin reali-
zarea unei pelicule de către teatrologul Mi!hai Crişan de Ia Centrul de

44
Scrisoarea - invitaţie adresatA lui D. Stăncioni de căt·re Di.recţiunea Teatrului
Ţăndărică din Bu::ureşti, înregistrată sub numărul 1942 din 05.10. 1974.
45
Apud, Ion Crişan, Păpuşarul din Cornişor, în „FI.", Reşiţa, XXX, 1978,
Df. 3.173, p. 2.
 DOMNOSIE STĂNCIONI 137
--------- ---------------------------

8. Domnosie Stăncioni la Muzeul Satului din Bucureşti

1ndrumarP a Creaţiei Populare şi a Mişcării Artistice de Mase 46 . Domnosie

Stăncioni a w·mărit filmul transmis doar o singură dată4 7 , fapt pentru
care a dobîndit convingerea, că acesta nu mai există în cinemateca Tele-
viziunii Române exprimîndu-şi astfel amărădunea: „Apă' nu şciu gi şie
m-or sciers ! ?"
1'~ primăvara lui 1977, mai exact între 28.04-08.05 a participat la
FesLivalul mondial de teatru de la Nancy (Franţa). După cum reiese din
scurta convor·birc avută cu scriitoarea Maia Belciu, după întoarcerea sa,
drumul i s-a părut destul de scurt:
.,- ... dt c de la Bău ţar pînă la Nancy ... ?"
„ - ... Cu avionul nu-i mult, nici nu te sui bine la icapitală că te
treze~ti lCJ Pariz (Parizu-i Pariz, da' .capitală e una singură, a noas-
tră!)((4~.

Mult mai lungă e calea desăvîrşirii în artă, chiar şi în cea populară.

lntrebat fiind de aceiaşi peosoană, autoarea romanelor Blana de focă, La
cules de vipere, D'ionys sărmanul:
„- Da' cu meşteşugul păpuşăresc cit îţi trebuie să ajungi de la
Băuţar la Festivalul mondial de la Nancy şi să 1ei prnmiu?",
Stăncioni răspunde:
„- O viaţă nu-i destul ... "4 9 .
40 Noua titulatură a instituţiei este: Institutul de Cercetări Etnologi:::e şi Dia-
le:::to:ogi:::e (I.C.E.D.) Bu:::ureşti.
4 1 Filmul a apărut pe micul e:::ran, duminecă, 27.10.1974, programul I, orele 14.

48 Maia Bel:::iu, art. cit.

•~ Ibidem.
138 DUMITRU JOMPAN

... ... ~G 4585 !j Arh.!CED

'Cupă: I. HerteG

,I= 120
CARABllJ 05.10. 1974)

Exemplul B

Impresionat de marele succes al interpretului român, Frac;ois Griind,

organizatorul unei alte manifestări artistice asemănătoare Festivalului ar-
telor tradiţionale de la Rennes (Franţa), programat pentru luna martie
1979, doreşte să-l aibe şi pe interpretul român printre protagoniştii săi.
Invitaţia ce i-a fost adresată 50 nu a mai putut fi onorată căci festivalul
ce urma să aibe loc în frumosul oraş din nord-vestul Franţei a fost
suspendat51 .
In ultimii ani, Stăncioni n-a mai cîntat decît pentru ai săi, membrii
familiei „Stănşionilor". La vîrsta lui îi vine greu să mai sufle în cim-
poi52. Din fluier mai zice şi acum.

so Scrisoare-jnvitaţie semnată de Francois Gri.ind, datată: 05. 06. 1978.

51 Vezi scrisoarea muzicologului Iosif Herţea, datată: ?. 07.1984. (Ca şi :::ele-
lalte. scrisori şi aceasta se află în posesia lui D. Stăncioni).
52 In stare de repaus, cimpoiul său are burduful păturit şi cele trei ţevi
demontate. Momentul pregăti:-ii pentru actul artistic constă în desfacerea rezer-
vorului de aer; ansamblarea ti.1burilor prin cuplarea elementelor componente în
cele trei sisteme inţiale şi um;J!erea „f6iului" cu aer. Informatorul găseşte că,
răsucirea burdufului în zona butiilor ca:-abei şi „dîrl6niului" (excepţie face - fi-
reşte - cea a ventilului prin ::are se introjuce aerul în rezervor), pentru evitarea
unor sunete nedorite, stri':inC' de cînte:::ul ce urmează a fi interpretat, nu e indi-
cată deoarece du:::e la uzura prematură a „f6iului". Poziţia normală a interpretului
- după Stăn:::ioni - este stînd în picioare cu cimpoiul sub braţul sting, în a~a
fel în:::it tubul de alimentare cu aer să fie în apropierea gurii; :::araba perpendi-
cular, în faţă, iar ţeavă de ison între :::orniţele caprei sau pe umărul drept.
 DOMNOSIE STANCIONI 139

„ r inf. Domnosie Stănc1oni

SO oni. voce
r"'l\RL·\r.!.·l
„~
... ( ·\ ·~ ..,,,...
'ţoli. f _. ~
~al .Corr.işor-Bonc:1
Cules şi lr-ur.sm•s
O. Jompun .. ~ec iw~s

() CD-----1 0----:
~?.TI ~~~~ [~bfi~:.)
Ti -··-!: " i~ ~i ~ li li li
~ ,.,.....
~ '}~··~·~>--:··"'!
.........~ r : :.,-„.:.--:~-.~; :::...:..:....:..;

': -

Exemplul C

Cu toate că a cunoscut şi mai posedă încă un repertoriu bogat de

cîntece şi dansuri pentru fluier şi clarinet, la cimpoi nu interpretează
<lecit o singură melodie: „Cărăbiu". (v. exemplul B). „Alţ' şimponi~ri
pot să cîncie şi alcilie, ieu dacă mis cu păpuşîlie, atîta-i: Cărăbiu, numa'
cu asta pot să lie jioc".
Stăncioni e bătrîn şi bolnav. Atunci cînd emoţiile pun stăpîniTe pe
sint' manifestă o hiperkinezie a membrelor superioare. Pe de altă parte,
cimpoiul a fost dat uitării, anciile fiind necîntate cu mare dificultate a
reuşit să intoneze scara muzicală ce stă la baza posibilităţilor sonore ale
instrumentului. muzical nu însă şi melodia dansului „Cărăbiu" pe care
a preferat să o interpreteze vocal (v. exemplul C).
Rapsodul din Cornişor este de părere că: „Numa' jiocuri să cîntă
la şimpoi, doinie, nu!", ceea ce nu este adevărat. De pildă, între cele 22
de piese instrumentale ce alcătuiesc repertoriul lui Nicolae Nemeş-Mun­
teanu din Cornereva (Banat), patru se desfăşoară într-un tempo rubato
(doinit).

La cei optzeci de ani ai cu mîhnire, dar săi, Taica Nosu priveşte

şi cu o oarecare mîndrie, la cimpoiul care se .pierd printre şi păpuşile
obiectele de uz casnic şi aparatura: mass-media de ultimă invenţie (v. fo-
tografia nr. 9). Doar, cîteodată, cînd îl încearcă aducerile aminte, Î/i
 DUMITRU JOMPAN
140

9. „ ... cimpoiul şi păpuşile se pierd 10. Casa lui Domnosie Stăncioni sau
printre obiectele de uz casnic (... ) „ ... palatul unei prea frumoase
de ultimă invenţie". Euterpe născ:ute la sat".

plimbă ochii înceţoşaţi de vreme peste scrisorile, programcll' de sală şi

fotografiile primite de la Bucureşti, Reşiţa şi de la Nancy can' ii umplu
sertarele casei sale de pe malul Micotei (v. fotografia nr. 10).

DUMITRL.- JOJ\1PAN

DOMNOSIE STANCIONI, CIMPOIERUL-PAPUŞAH.

DIN CORNIŞOR (BANAT)

(Rezumat)

O::togenarul Domnosie Stăncioni din satul Cornişor, ::omuna Băuţar, judeţul

Caraş-Severin a fost, pină nu demult, un talentat :::impoier-păpuşar ~i mai este
încă şi astăzi, u;-i pri:::eput ::onstru::tor de instrumente muzi:::ale populare.
Stăncioni şi-a confe:::ţionat pentru sine, nu odată: fluier, drîmbă, clarinet, iar
pentru alţii cimpoate de „tipul IL5" caracterizate prin: caraba dublă şi o+l 1
găuri pentru degete.
Cimpoierul-păpuşar a cîntat cu ocazia unor evenimente importante din viaţa
consătenilor săi şi a obştiei săteşti. In judeţ şi in mai toate oraşele din ţară a
însoţit Ansamblul de cinte:::e şi dansuri din comuna Băuţar („Ciobănaşul"). iar la
Nancy (Franţa), arta sa interpretativă s-a bu:::urat de apre::ierea unanimă a iubi-
torilor melosului popular româ:1l'S~.
Odată cu el dispare un me~te~ug şi un interpret de valoare al fol:::lorului mu-
zical de la noi. Poate că, aşa ::um au renăs:::ut atîtea alte fapte de obştie şi de
tradiţie, va reînvia şi acest gen al muzi:::ii populare instrumentale din Banat.
 DOMNOSIE ST ĂNCIONI
141

DOMNOSIE STANCIONI,
DER PUPPEKDUDEI.:SACKSPIELER VON CORNIŞOR (BANAT)

(Zusam menfassung)

Der achtzigjăhrige Domnosie Stăndoni aus dem Dorfe Cornişor, Gemeinde

Băutar, Kreis Caraş-Swerin, war bis vor kurzer Zeit, ein talentierter Puppendu-
dclsa::kspie:l·:· und ist auch heute no::h ein begabter Erzeuger der Volksinstru-
tnl'ntt•.
Der PuppPn:ludelsa::kspieler spielte zu wi::htigen Ereignissen im Leben seiner
Dorfrr und der Dorfgemein~chaft. Im !Kreise wie auch in fast allen Stădte des
Landes begleitete er das Lieder- und Tănze-Ensemble der Gemeinde Băuţar
(Ciobănaşul) und bei Nancy (Frankreich) erfreute si::h seine interpretative Kunst
der allgemeinen Ho::hachtung derjcnigen die die rumănische Volksmusik lieben.
Mit ihm vers::hwindet ein Handwcrk und ein wertvoller Darsteller unserer
Volk~musik. Vielleicht wkd auch diese Art der instrumentalen Volksmus.ik des
Ba:~ats Wif'dc:· auflebf'n.
 LUŢA IOVIŢA - ,„BARBU LAUTARU" AL BANATULUI

„Cu torogoata subţioară colindatam toată ţara"

„De vrei să cunoşti şi să trăeşti frumuseţea dansurilor populare bă­

trîneşti, du-te la munte. Acolo e patria poşovăicilor sinoopate, a brîu-
rilor vioae, unde opinca e crescută din stîncă şi rnîngăiată de muşchiul
pădurii. Tot acolo răsună taraful lu'i Horea sau ecourile doinite de to-
rogoata lui LUŢA. Du-te la Dalei şi vei da de nucleul acestor tarafuri
ncîntrecute"1.
Intr-adevăr din acest mic sat de munte de sub poala Muntelui Mic,
care nu a depăşit numărul de 450 locu1tori, s-au ridicat cei mai vestiţi
muzicanţi, unii dintre ei ridicîndu-se pe culmi de adevărată glorie, ea
reprezentanţi tipici ai folclorului bănăţan.
Organizaţi în mici „benzi" (tarafuri) sub conducerea celui, mai des-
toinic dintre ei - de regulă trîmbiţaş (trompetist), clarinetist, mai tîr-
ziu taragotist sau saxafonist - , îşi cîştigau existenţa din „zicăli" (an-
gajări la hore, nunţi, nedei, plecarea recruţilor etc.) iar în timpul liber
se mai ocupau cu confecţionatul de cărămidă.
Femeile lucrau „pe bani" în sat fie în muncile agricole (la sapă, la
fîn, la griu) sau ,munci casnice: la tors, cusături, etc., iar între cele două
războaie mondiale cam fiecare gospodărie din cele nouăsprezece din sat,
avea şi un „petec" de pămînt.
Locuiau la marginea satului în căsuţe - un fel de bordeie din lemn
tencuit şi acoperite cu şindrilă, iar după cel de-al doilea război mondial
li s-a dat voie să-şi construiască case la „drumul mare" din cărămidă şi
acoperite cu ţiglă.
Venirea lor pe aceste meleaguri e atestată la începutul secolului al
XIX-lea, ca spălători de aur, fără a fi avut dreptul de a locui decît la
margine de sat şi fără drept de împroprietărire, aşa cum aveau dreptul
gospodăriile ţăranilor grăniceri.
Minele de ,aur sînt atestate încă de pe vremea ocupaţiei romane la
Dalei şi la Borlova, sate apropiate.
Printre „şefii de bandă" dinaintea primului război mondial, cel mai
vestit a fost Dumitru Ioviţă, un bun trîmbiţaş, cu un tempe:rament sang-
vinic, foarte aspru în familie.
El avea patru copii: cel mai mare „clanetist" (clarinetist), al doilea
„bracist" (violă), al treilea „contraş" (vioară a II-a armonie) iar al patru-
lea eroul acestor rînduri, Luţă Ioviţă.

1 Ziarul „Uzina şi ogorul" din 8 ianuarie 1950, Caransebeş.

 NICOLAE MIHĂILESCU
144

Născut la 20 ianuarie 1883, a primit prenumele de Nicolae, dar a fost

dezmierdat cu prenumele de LUŢA, aşa cum se obişnuieşte şi astăzi pe
V alea Bis trei, de unde era ori-ginară mama sa.
Rămînînd orfan de mamă încă la virsta de doi ani, nu va cunoaşte
niciodată mingîierea drăgăstoasă şi dulce a mamei, mai ales C'ă tatăl
său şi-a luat o altă soţie care a fost o adevărată mamă vitregă şi la pro-
priu şi la figurat.
La virsta de opt ani cind virstnicii lui mergeau spre şcoala satului
cu „bătăcuiul" (traistă mică) la gît în care aveau abecedarul, ceruza şi
tăbliţa, Luţă cu „bătăcuiul" la gît în care avea o bucată de mălai cu pu-
ţină brînză, doi, trei cartofi opăriţi şi mai rar şi cîte un ou opărit (fiert),
pleca cu caprele sau porcii „stăpinului" (căci era slugă) spre izlazul sa-
tului sau pe Valea Dalciului printre tufe de gorun sau pajişti înmires-
mate de miros de „dumbramnic" o floare primăvăratică cu accentuat mi-
ros plăcut). Fraţii săi cîntau în „banda" tatălui şi Luţă se uita cu jind
seara la „clănietu" fratelui agăţat de o grindă şi· la care el nu avea aC'-
ces. Stăpînul - un om cu suflet bun - (aşa îl caracteriza Luţă peste
ani) - i-a cumpărat un fluier, care-i ţinea de urît peste zL
Degetele lui nu ştiau a ţine între ele ceruza sau creionul, dar se
mişcau parcă vrăjite peste „flueră" (aşa îi zicea el), reuşind a poseda un
frumos repertoriu de cîntece şi brîuri. Se adunau în jurul său pe „po-
iană" „izlazul comunei" pe la amiază „păcurarii" în jurul lui pentru „vo-
ie bună'\ iar seara cind se întorcea în sat doinea de-alungul satului, înşi­
rat pe o singură uliţă, şi se simţea mîndru că mulţi ieşeau în poartă să-l
vadă pe „Luţă fluiraşu".
Tatăl său a aflat întîmplător din sat despre isprăvile copilului sortit
a rămine slugă, şi-l pune într-o seară să-i dnte şi lui „ceva". Cu toată
asprimea lui, a încercat un gest de mîngăiere de scurtă durată, cu ur-
marea că micuţul de zece ani, avea voie în fiecare seară de a încerca
tainele „clănietului", sub grija fratelui mai mare.
Aşa a început Luţă viaţa de muzicant, vis pe care l-a trăit ani şi
ani, de a fi un muzicant bun:

„Darul rare l-am avut

Pe lume cînd m-am născut
Mi-a fost darul talentat
Muzicant bun să mă fac".

Intr-adevăr „darul" l-a avut, voinţă a avut şi rezultatele bune n-au

întîrziat. Seara - mai ales iarna - era prezent la toate şezătorile tine-
retului din sat, delectîndu-i, iar ei la rindul lor miluindu-l cu de-ale gurii
şi cu ceva „criţari" (monede maghiare); era copilul alintat al satului. Du-
minica dimineaţa CÎlld trecea cu caprele spre pidure, bătrîne mai dar-
nice îi punea fo „bătăC'lli" cite un colăcel de pomană, iar pe Paşti şi Ru-
salii şi cite un OIU ·roşu, aducînd seara şi pentru cei din casă.
Vestea ,„micului C'lănetaş" a mers Ş'i în satele vecine: Zerveşti, Var,
Borlova, Turnu Ruieni, unde era solicitat să cînte cu „fluera" (cu „clă­
nietu" nu-i dădea voie fratele să cînte în alt ·sat) la şezători, bucurin-
du-se de caldă primire, tratare şi răsplată.
 LUŢĂ IOVIŢA 145

Pe vremea aceia muzicanţii mergeau toţi în fiecare zi de joi la Ca-

ransebeş, unde era zi de tîrg. prilej de angajări şi de ciştig de o mîn-
care caldă şi cîţiva „criţari" de la „adălmaşuri" sau „căpări" (angajări).
Intr-o astfel de zi de joi se roagă de tatăl săiu să-i dea voie să mear-
gă şi el la „tîrg" (expresi,a m'l.JLicanţilor, spre deosebire de a celorlalţi
mncetăţeni care spuneau „la oraş"); „M-o loat de milă în cocie Moşu
Laore, pînă la tîrg". Distanţa nu e ,mare doar 6 km, distanţă pe care mu-
zicanţii o făceau pe jos., bineînţeles cu instrumentele respectil\Te.
Nu s-a dus cu tatăl sau .cu fraţii săi, oarecuml aceştia nu-l prea ve-
deau cu ochi buni şi nu e nevoie de explicaţii. „M-am furişat printre
mese - nici acum la bătrîneţe nu-mi dau ~eama cum am îndrăznit, des-
tul că am cîntat din fluieră şi tare am fost îngrădit . . . am dştigat şi
bmi dar mai ales acea zi mi-o deschis drumul către viitor".
Din acea zi de joi Luţă şi-a găsit un alt stăpîn, un bun gospodar din
Caransebeş, Mita Răbăgia, care l-au luat slugă la vaci, bineînţeles cu
aprobarea tatălui. Dormea în „podu grajdului" şi în fiecare seară avea
voie să cînte cu „fluiera prin birturi", unde mai ciştiga şi bani şi de-ale
gurii. Actualul stăpîn s-a apropiat mult sufleteşte de micul muzicant,
şi oarecum dîndu-şi seama de talentul acestuia, l-a răsplătit cu „două
coroane" (leul maghiar), pentru a-şi cumpăra un „clăniet".
Din banii primiţi şi-a cumpărat clarinetul şi un costum de haine mai
bune, şi după un an de zile cînd împlinea VÎ'rsta de 14 ani, Luţă era cu-
noscut ca un bun muzicant în Caransebeş.
Aşa a început asaltul cu viaţa de viitor. La început a cîntat în „bir-
tul lui Lupşa" (local de categoria a II-a), şi ţinînd mereu ghid reco-
mandarea lui Mita Răbăgia: „să ifi cuminte. Să fi aşa cum te cunosc
eu, cinstit şi harnic. Ştiu că vei ajunge om rt-numit". „Mergi sănătos
copile" 2 •
Şi aşa a rămas toată viat.a: harnic, modest, cinstit. Era solicitat şi
în localurile „Mielul alb", „Mîndruşoane'', localuri de categoria a treia,
unde descreţea frunţile celor mai nevoiaşi, ţărani, muncitori, „domni mai
mici", cîntînd cîntece mai triste aşa ,cum îi era şi sufletul lui, care nu a
ştiut de „mîngîieri de mamă". „Cîntă-ne Luţă cintece de veselie. Vrem
să fim veseli" 3 . Atunci Luţă „atăca" un brîu, ori o poşovaică, o ardelea-
nă cind mai iute ca fa munte, cînd mai lin ca la pustă.
Treptele succesului le urcă vertiginos, făcîndu-se cunoscut, apreciat
şi solicitat în satele din jur, unde pentru a face faţă şi-a „încropit o mică
bandă", cu familia lui. Nu ştim dacă aceştia au simţit lecţia care le-a
dat-o Luţă prin gesitul de o rară omenie.
Pentru un scurt timp a fost angajat pentru seara la restaurantul „Ke-
reş" (local categoria a II-a), apoi la restaurantul „Pomul Verde" cel mai
luxos local din Oaransebeş, cintînd alături de alt lansat, muzicant vio-
rist, Drugă. Alături de acesta recunoaşte Luţă mai tîrziu că a învăţat
„multă armonie". Duminiicele nu uita să-şi ia ,,familea" pe la nunţi sau
hore.

2 Ion Pătraşcu Berdac, Luţă laviţă - Barbu Lăutaru ai Banatului, edit. Po-
porul Român, 1944, p. 13.
a Ibidem, p. 14.
146 l\ICOLAE MIHĂILESCU

Vestea despre talentul şi comportarea sa, s-a răspîndit pînă la Or-

şova, unde un oarecare Beca l-a angajat într-un local de clasă în oraşul
marinarilor, unde a poposit trei ani. Succesul lui moral a fost extraor-
dinar în comparaţie cu cel material, care era m.ai bun pentru proprie-
tarul localului. Dar Luţă e fericit că poate prin vraja „clănietului" să-i
facă pe alţii să se simtă mai bine, să-şi „biruie" necazurile.
Simte mereu chemarea meleagurilor care l-au lansat, şi se reîn-
toarce la Caransebeş, refăcîndu-şi „banda", cu treieră satele pînă la
Orşova, pînă spre Timişoara şi spre nord pînă la Haţeg. A preferat sa-
tele în locul oraşului liniştit, fiindcă de acolo se întorcea cu noi melo-
dii de cîntece, de brîuri, ardelene sau doiuri, texte legate de nunţi, da-
tini sau obiceiuri, pe care le reda cu drag în alte părţi pe ('are le colinda.
Aflîndu-se la o nuntă în localitatea Obreja, una din mărgăritarele
de pe Valea Bistrei, a cunoscut-o pe tînăra Ana Lungu, cu care peste
puţin timp s-a căsătorit pe care dezmierdînd-o Titiană, i-a închinat ver-
surile şi melodia „Titiană":

„Titiană nume mîndru

Tot la tine-mi zboară gîndu
Şi sara şi dimineaţa
Şi pe întreaga viaţă
Gîndul meu la tine fuge
Doru din urmăm-ajunge"

Melodia şi versurile se cîntă şi astăzi, reluată de urmaşii lui Luţă,

cunoscută sub denumirea de: „Titiană".
Cu Titiana a avut cinci copii (patru băieţi şi o fată).
Pentru o perioadă scurtă de timp îl întîlnim în oraşul muncitorilor,
Reşiţa, unde descreţeşte frunţile înnegrite de fumul furnalelor ale mun-
citorilor de aici. Aci i se iveşte prilejul de a crea şi lansa melodia şi ver-
surile: ... „Banii ... bani ... "

„Banii nu se fac aşa

Stîncl la masă şi a bea
Banii se fac la pădure
Din firiz şi din secure
Vai săracu stîn_jănaru
Cu cît chin cîştigă banu
Ziua ploaie şi trăzneşte
Stînjănariu tot munceşte
Luati aminte domnilor
Banii nu se fac uşor"

Melodia s-a strecurat repede peste tot, şi ajungînd la urechile dom-

nilor mai mari, aceştia au interzis a se mai cînta; abia după 23 august
1944, melodia cu textul adecvat, s-a redat circulaţiei.
Tot Luţă este acela care „lansează" melodia şi textul („de cînd lu-
mea", este expresia lui Luţă)
 LUŢĂ IOVIŢĂ
147

„Pasărea şi pitulicul
S-or vorbit; s-aducă frigu
Dar cum doamne să-l aducă
Că nici vara nu-i trecută
Pasărea şi rîndnneaua
S-or vorbit s-aducă neoua
Dar cum doamne s-a ,iducă
Că nici vara nu-i trecută"

Incorporat pentru o scurtă perioadă de timp în preajma primului

război mondial la Seghedin (în Ungaria}, aci descoperă un nou instru-
ment muzical de care rămîne încîntat, atît de „dulceaţa" lui cit şi de
faptul că digitaţia pe claviatură se aseamănă cu cea a fluierului. E to-
rogoata (taragotul}. Iată că Luţă se mîndreşte de aci înainte că a in-
trodus în Banat şi în ţară, prima „torogoată". „Am cumpărat-o cu toată
sărăcia mea fiindcă mi-o plăcut tare de ea şi de sunetu ei". „Mis primu
care am cîntat pe torogoată aici".4

• Dis~uţii sub formă de dia:og sau povestiri ~u Luţă Ioviţă.

 NICOLAE MIHĂILESCU
148

Pe liîngă durerea familială că şi-a pierdut şi tatăl, întristarea în-

cepe să-i stăpînească inima la auzul tobelor care anunţau mobilizareu,
că începe .,bătaia" (războiul, în grai localnic). Regretul pentru pierderea
tatălui era alimentat de faptul că acesta „n-a apucat să vadă şi să mă
audă cum cint pă torogoată". Cu torogoata talisman, ruptă în două ju-
mătăţi şi legată la piept, aşa a plecat Luţă la „bătaie", cu regimentul 43
din Caransebeş în 1914, .pe frontul din Galiţia, apoi pe frontul italian.
Torogoata a fost singura mîngăiere, atît a lui personal cît mai alf's
că reuşea să aducă alinare în atîtea şi atîtea suflete de „cătane", care>
ca )i el trăiau coşmarul unui război nedrept şi mai ales cum le spusese
lor - cătanelor - căpitanul Pop (român ardelean) că, „inima-i plînge
de durere luptînd pentru o cauză streină de sufletul său"';.
Îşi aminteşte Luţă cu nostalgie de ziua dnd căpitanul Pop, mai mult
„poruncind" i-a cerut să urce pe creasta tranşeului şi să cînte din to-
rogoată că „poate s-or mai îndulci mitralierele" 6 . El a ascultat ordinul,
a urcat cu frică „decungu" (parapetul) şi fremurînd din picioare a în-
ceput să cîntc la început mai timid, apoi tot mai îndrăzneţ „La Palo-
ma" la auzul cărei melodii, „ tălienii (italienii) - aşa-i numeau româ-
nii - au încetat a mai trage. „Am cîntat „La Paloma, la început, şi
nici un inamic nu mai puşca. Eram deasupra tranşeielor Cl)a că oricare
mă putea ochi, dar n-au făcut-o. Mă ascultau italienii ca şi camarazii
m€'i din companie. Am închis ochii ca s2'1 nu Yăd unde sunt. Îmi adu-
sPsem aminte imaginea unui sat bănăţean şi voiam să cred că nu sunt
pe cimpul de luptă plin de răniţi şi morţi, ci la horă în sat. Am schim-
bat „La Paloma(' cu o horă apoi cu o sîrbă, doine, dar începînd să plîng
cu suspine n-am mai putut continua. Din tranşeiele inamice aplauzele
mă chemau să continui, Bravissimo Seniore se repeta, dar eu n-am mai
putut. Eram istovit, o jale amară îmi încerca sufletul; N-am putut as-
asculta nici ordinul d-lui căpitan, îndemnurile camarazilor nici chemă­
tam, lupta nu reîncepuse. Un moment am crezut că s-a făcut pace ...
Seară de seară cintam ... pînă ce m-am îmbolnăvit şi am fost trimis în
spital la Viena"1.
În spital, în trenul care-l aducea peste un timp în concediu medi-
cal, în gări unde trenul se oprea, Luţă, trăind buouria revederii famili-
ei, cînta cu drag doina bănăţană sau veselul „brîul bătrîn" alternînd cu
„doiul borlovenilor". „Cînd am trecut Tisa ~i am văzut pO'rtul românesc,
plîngeam toţi de bucu!'"ie", sînrt cuvinte de adevărată lecţie de patriotism,
ieşite din gura unui simplu muzicant, care se întorcea după aproape
patru ani petrecuţi în vijelia frontului, aoasă unde familm în grijă şi
lipsuri îl aştepta din zi în zi.
„A:casă ajuns cinci perechi de ochi mă priveau cu drag şi nădejde,
nu le venea să creadă ochilor că m-am întors. Soţia s-a dus. prin vecini
să ceară ceva bucate şi nişte răchie" 8 •
Că în sufletul lui Luţă sălăşuia un cald patriotism, ne-o întăreşte şi
următoarea scenă; fiind în concediu medical şi desfăşurîndu-se nedeia din

5~ Ibidem.
7 Ion Pătraş:u Berda:, op. cit., p. 26-27.
s Ibidem, p. 28.
 LUŢĂ IOVIŢĂ
149

Caransebeş (23 aprilie, Sf. Gheorghe) se aflase în oraş despre prezenţa

lui Luţă acasă. Ca urmare, Alionte (dirijorul corului din Caransebeş şi
Ghiţă Bona un cetăţean de onoare al oraşului, bun ·ctntăreţ) „l-au po-
ftit" să cînte cu torogoata la „negeie", şi el nu putea refuza,, era şi in-
teresul moral şi cel material care-l îndemnau să participe. Deschiderea
negeii a făcut-o corul cu intonarea imnului deşteptării „Deşteaptă-te ro-
mâne", şi „toată lumea adunată s-a alăturat corului iar noi muzicanţii
ne-am alăturat lor" 9 .
Un entuziasm de nedescris prinsese întreaga masă de „negeiaşi" şi
gazde şi „goşti" (oaspeţi), neluînd în seamă că în spatele lor j.andarmii
aşteptau cu m:îinHe crispate de maiul puştii, terminarea ovaţiilor ca să
înceapă arestările. Aşa au şi făcut. Cu toate protestc>le mulţimii, Alionte,
Gh. Bona, Luţă Ioviţă şi alţi „capi" au fost ridicaţi din mijlocul nedeii
si dusi la închisoare.
· I~temniţarea nu a durat decît pe timpul nedeii - două zile - fiind
eliberaţi la protestele mulţimii.
Dar Luţă n-a scăpat definitiv de jandarmi, fiindcă terminîndu-i-se
concedh,J.l medical el a devenit dezertor, nemaivoind a se întoarce pe
front. Această ideie a izvorît din faptul că imperiul Austro-Maghiar în-
cepuse să se datine şi pe front şi în interior.
A stat ascuns pe la prieteni şi cunoscuţi, şi cînd a fost prins era
prea tîrziu ca să mai fie judecat. Deşi luat de jandarmi în cătuşe, el a
fost eliberat, imperiul fiind destrămat şi autorităţile nu mai puteau să
se oeupe şi de cazuri de dezertare de pe front. Erau prea mulţi dezer-
tori.
Iată-l aşadar pe Luţă, liber, într-o ţară unde se vorbea fără frică
limba părintească, organizîndu-şi „banda", cutreier:înd satele şi oraşele
Banatului „şi de-a lungu şi de-a latu, fine-aci cîntă tăt natu''.
Toţi erau vrăjiţi nu numai 'de prezenţa lui Luţă, cît mai ales de
noul instrument - torogoata - cu care el nu apucase să se lanseze
din pricina războiului. 1n sinea lui 'mai persistă durerea plecării în ar-
mată şi lansează melodi•a şi textul:

„Bine doamne cui îi bine

Bine-i cui nu cătăneşte
Stă acasă şi iubeşte
Că bine mi-o fost şi mie
Nainte de cătănie
Cîn mă iubeam cu Mărie"

Un nou vis îl străbate, visul care devine realitate în anul 1923, vis
imortalizat în versurile:

„Tot aşa mă. hate gîndu

Să-m vînd casa şi pămîntu
Să rămîn numa cu bîtu
Să mă duc unde m-i gîndu .. ."

9 Ibidem, p. 30.
 NICOLAE MIHĂILESCU
150

Impreună cu toată familia, cu puţinul bagaj de „hăinărie", pleacă

clin oraşul care l-a lansat, spre Bucureşti, unde ani în şir va fi mesage-
rul cîntecului bănăţean. Prestigiul de care s-a bucurat în Banat, şi l-a
păstrat în c~ştere continuă şi în capitala ţării. Prestigiul lui Luţă pro-
vine dintr-o serie de calităţi: modestie, o caldă prietenie, pasiunea de a
cînta tot mai bine, mai frumos, interpunerea momentului cu melodii
adecvate şi totală lipsă de vanitate, sau cerşetorie.
Posesor al .unui bogat folclor muzical şi textual avea intuiţia de a
împleti în mod armonios, plăcut, seară de seară repertoriul cîntecelor, a
brîurilor cu ardelenele şi doiurile bănăţene.
Dar Luţă n-a fost numai un vestit muzicant instrumentist, el a fost
un strălucit rapsod, un promotor - am putea spune - al muzicanţilor
„gurişti" (cîntăreţi vocali). Contribuţia lui Luţă în ceea cc priveşte des-
coperirea şi mai ales păstrarea şi prezentarea publică a folc:orului
vocal, este considerabilă.
Era o fire extraordinai· de sensibilă, orice emoţie fie de bucurie, fie
de întristare îi provoca lacrimi. Nu o dată ascultătorii lui au trăit astfel
de scene, cînd „ torogoa ta" se odihnea pe masă, fiind înlocuită de vocea
de tenor dulce, parcă udată cu lacrimi ce curgeau 1pe obraz. Iată cum îl
C'aracterizează primul său biograf: „Cîntecul bănăţean a trăit ca o floare
veşnic fragedă, fiindcă a fost îngrijită şi udată de le:~crimile şi dragostea
lui Luţă Ioviţă"lo.
lată ce scrie despre drumul deschis de Luţă rapsozilor vocali Tibe-
riu Alexandru - muzicolog al Institutului de etnografie şi folclor -
„Popularitatea şi preţuirea de care se bucură astăzi cîntecul bănăţean
este in bună parte datorată lui Luţă Ioviţă. Peste fire de sensibil el a
difuzat ani de-a rîndul repertoriul muzical de cea mai autentică speţă,
bogat şi variat, de o înaltă va:oare artistică. Dar nu numai atît; în vre-
mea sa lăutarii ibănăţeni încetaseră să mai cînte din gură. !n aoest chip
a pierit aproape de la o zi la alta repertoriul lăutăresc vocal. Luţă Ioviţă
~tia să cînte şi cînd i s-a cerut, a cîntat. Pilda a fost urmată şi cîntecul
bănăţean a continuat să înflorească".
înzestrat deci cu aceste calităţi, nu i-a fost deloc greu să se facă re-
pede cunoscut în capitala ţării, întărind din plin „lauda" bănăţenilor că
„Banatu-i fruncea". Şi-a organizat şi aici un taraf „dă muzicanţi bă­
năţeni"12, a cîntat în mai multe restaurante timp de peste 20 de ani (cu
scurte întreruperi, la care ne vom referi), bucurîndu-se de o desăvir­
~ită popularitate şi mai ales în rîndurile studenţimii bănăţene. A cîntat
prin restaw·antele: „Roata lumH'', „Coroana", „Regina", „Coloseum",
peste tot dînd dovadă ci<..' clă„uire completă şi omenie.
Bunătatea lui sufletească s-a concretizat din timp prin sprijinul
material acordat unor studenţi „în pană", mai ales în numerar. Nu pu-
ţini au fost aceia care au beneficiat de largheţea sufletească a renumitu-

10 Ibidem, p. 8.
11 Tiberiu Alexandru, „Luţă Ioviţă", date biografi:e pe coperta unui dis2'
Electrecord închinat lui Luţă Ioviţă cu 13 melodii populare cu solo de taragot
si vo:c.
· 12 Vezi supra nota 4.
 LUŢĂ IOVIŢĂ
151

lui muzicant. Era mîndru în sinea lui atunci cînd cite un „boboc" student
~ se prezenta spunîndu-i .satul de origine, iar Luţă care cunoştea aproape
„tăt" Banatul să-l întrebe: „Ce mai faoe cutare? Mai trăieşte cutare? Am
cîntat la ,voi în sat la nunta lui ţUtare." 13 .
Copiilor le-a creat condiţii optime de a deveni şi ei buni muzicanţi
(un saxafonist, un pianist, un violoncelist), cunoscători de instrumente,
armonie, contrapunct, etc., cnnoştinţe muzicale de care el în copilărie
nu a avut parte. Cu timpul, copii au cîntat alături de tatăl lor, cel mai
mic cunoscut de Luţă - junior - bun saxafonist, iar cel mai mare, Niţă,
renumit rapsod vocal. Deşi a cîntat alături de Grigoraş Dinicu, .cu Bel-
mustaţă, numai1 modestia l-a ţinut alături de cei mai de „jos", de cei cu
cîştiguri mai mici, de studenţi, de nevoia?i, eîntînd în restaurante frec-
ventate de aceştia, şi de care Luţă laviţă a rămas toată viaţa sa legat.
Mulţi dintre foştii studenţi din acei ani - mai ales perioada 1928-
1943 - cînd Luţă era cunoscut în toată capitala din emisiunile radio sau
imprimat pe plăci de patefon - editate de casele de discuri: Odeon, Co-
lumbia şi altele - îşi aduc astăzi aminte cu nostalgie de serile petrecute
alături de „Taica Luţă" (aşa cum îi zic'eau ~tudenţii).
Vom reda mai jos cîteva din tmpresiile adînc întipărite în memoria
nnor foşti admirator-i din acei ani, ani ai tinereţii lor; lată de exemplu
ce ne spune Zărie Trka, originar din localitatea Valea Timişului: „Prin
anii 1928-30, eram student, cînd Taica Luţă dnta alături de copiii lui
Ja restaurantul „Ci'Oarec" din Piaţa Amzei. într-o sîmbătă seara am fost
în acest restaurant cu alţi cîţiva studenţi bănăţeni. Luţă ne-a primit
cu drag şi cu o adîncă emoţie, cîntîndu-ne o doină din Bănat. La rîndul
nostru i-am cîntat şi noi o altă doină pe trei voci, după care el cu lac-
rimi în ochi ne-a "îmbrăţişat şi sărutat. Această întîlnire s-<i repetat în
fiecare sîmbătă seara, iar doinile păreau de atunci mai atrăgătoare şi
interpretate cu o sensibilitate deosebită. Restaurantul a devenit tot mai
frl'cventat şi foarte aglomerat datorită versurilor şi melodiilor bănăţene,
dntate cu o deosebită măestrie şi sensibilitate" 14 . Mai aminteşte acest
doctor că Luţă era foarte ataşat de satul Valea Timiş, unde .se ducea
Luţă în fiecare vară la 20 iulie cu ocazia nedeii, fiind foarte apreciat şi
sollcitat de ţărănimea din jur. De aci acesta a cules multe melodii, şi
nrni ales de la Zărie Civig (cu acesta făcuse şi frontul) şi Veta Trica a
lui Ambruş şi Lazăr Peica.
Profesorul Cristescu Monică la fel - originar din Borlova, o altă
localitate de la poalele Muntelui Mic - îl caracterizează astfel: „Om de
u bunătate sufletească deosebită, altruist de exemplu şi care ştia să îm-
pletească în mod armonios datoria de muzicant cu viaţa de toate zilele.
Chiar şi cînd a fost jignit - se mai întîmpla ca vr-un chefliu să-i adre-
seze cuvinte de ocară - Taica Luţă se prefărea că nu aude. Era bucuros
să ajute pe cîte un student cu bani de „împrumut" iar cînd suma era
mai mică, refuza să o mai primească. Au fost destui studenţi, care au
cinat la restaurant pe „obrazul lui Taica Luţă 1 5.

ia Ibidem.
14 Dr. Trica Z., relatare scrisă din amintiri, legată de L, laviţă.
15 Prof. Monică Cristescu, relatare scrisă din amintiri, legată de L. laviţă.
 NICOLAE MIHAILESCU
152

Iată şi o scenă puţin hazlie petrecută într-o seară, mai bine zis aproa-
pe de .ora închiderii, cînd la o masă un grup de studenţi şi ei întîrziaţi
cintau în grup acumpaniaţi de taraful lui' Luţă. A intrat în restaurant un
grup dar nu de stuclt>nţi ci de cheflii întîrziaţi şi care au cerut dntece
de-ale lui Luţă. Luţă îl formase pe fiul său cel mare ca solist vocal -
gurist - şi întîmplan'a face că unul din studenţii prezenţi semăna gro-
zav de bine cu ac'i:st solist, dar care în seara aceea nu era prezent. Cîr:-
tînd Luţă cu torngo~1ta melodia dP mare circulaţie atunci „Gugulan c11
car cu mere", unul din cheflii veniţi, confundînd pe studentul '.;
azi avocat pensionar cu .solistul vocal absent, l-a luat pe acesta cu vorbe
destul de tari: „Da . . . tu de ce nu cin ţi, bă?", bietul student rămînînd
stană, dar Luţă a prins mişcarea şi repede a intervenit zicînd dulceag:
„Imediat va dnta Domnule", iar acesta împins mai mult şi emulat de
colegi s-a ridicat, a început .cu textul - care student bănăţan nu-l cu-
noştea pe atunci, ,,Gugulan cu car 'cu mere" - apoi „noi ceilalţi în
grup, şi aşa i-am c!Plectat pE' oaspeţii nedoriţi. Ba mai mult am cî~tigat
şi cincizeci dl' lei, care i s-au oferit „guristului" ca drept răsplată„ 6 •
Fire de trubadur Luţă pleacă spre capitala Ardealului, la Cluj pen-
tru o perioadă dP aproape doi ani, unde 'la restaurantul Bdnzaş portre-
tul lui era pus la lo(' de> cinste în vitrina principală cu o atenţi'Onare
complezantă „Aici cîntă Luţă laviţă".
Aici, la Cluj, a fost invitat la o seară bănăţeană alături de alţi cîn-
tăreţi bănăţeni, ad ucîn ci u -~i şi aici o con tribu ţie morală desă vîr.?i tă: „ Ta-
ragotistul Luţă laviţă a a\·ut cel mai mult program de susţinut. Succesul
moral a fost covîrşitor, Luţă Ioviţă fiind condus cu alai de studenţi pin;•
:a restaurantul Brînzaş" 1 î. Printre cei pe care i-a fermecat torogoata lui
Luţă, este marele poc>t ardelean Octavian Goga, care nu odată a !ntîr-
ziat în restauran'.ul med sus amintit de dragul torogoatei. !şi mai <tduce
Luţă aminte cu mîndric> că imediat după terminarea războiului a fost in-
vitat special la Oraviţa, unde era prezent generalul Averescu - prim-
ministru pe acea vrL'lTU' - căruia „i-a plăcut grozav torogoata, instru-
ment .pe care nu-l .auzisP şi văzuse pînă aci" 18 .
Deşi era ,angajatul „capitalei", nu uita Caransebeşul natal, unde din
cînd în cînd a.părPa ';'i mai ales la întrunirile muzicanţilor la aşa zisele
baluri ale muzicanţilor, prezenţa lui fiind făcută prin afişe tipăribe şi
afişate în tot oraşul. La fel Luţă venea aproape în fiecare vară - pen-
tru o perioadă scuri.ă - în iulie - la Băile Herculane unde cînta .la res-
taurantul „Bolta rece". Aici l-am .cunoscut eu în iulie 1930 cind termi-
nasem clasa a IV - de şcoală normală, şi unde mă aflam împreună cu
tatăl meu, vîrstnic şi cunoscut din copilărie cu Luţă. Parcă îl văd prin
ochii amintirilor cum cînta şi plîngea:

„La băgiţa meu la poartă

Două f ece mari se ceartă
Una-i mîndră da săracă
Alt.a-i slută da bogată
1s Vezi supra nota 4.
17 Ion Pătraşcu Berda~. op. cit„ p. 42.
ie Vezi supra nota 4.
 LUŢĂ IOVIŢĂ
153

INVITARE --~~~I
Joi sea1a la 14 Noemvrie· 1929 I
(l&ti> at.l(a,, Post1;1iw1 ~'-' Cratiuo}
·.. .„„ ~~ :\r~a foc ln sa1a ospi.\tariei =
„MIELUli . ALB" ,~

PE'!REGER&R
LROîRRltOR"

urmată de brîul „iegerii", cu torogoata la urc-chea tatii:

Prin doi meri, prin doi peri

Cosita vergiţa iegern
Mă-ntîlnii cu mîndra ieri
Cositu vergiţa iegern
Mă-ntîlnii şi ieri şi az
Mor duşmanii dă n.'."icaz
Cosita vergiţa iegera
Las-ă moară că nu-m pasă
Cosita vergiţa iegera
 NICOLAE MIHĂILESCU
154

C-a me mîndră-i mai frumoasă

Coşiţa vergiţa iegera
Că mîndra care-o am acuma
N-aş da-o pă toată lumea
Coşiţa vergita iegera"

In timpul celui de-al doilea război mondial, este din nou prezent în
aceleaşi localuri, dăruindu-se cu aceiaşi căldură suflet.ească caracteris-
tică lui, descreţînd frunţile celor rămaşi acasă, ,alternînd cu aceiaş mă­
iestrie torogoata cu vocea lui melodioasă, avînd alături pe fiul său Niţă
care cînta cu saxofonul. Este perioada cînd el a fost şi mai mult soli-
citat la radio şi imprimări pe plăci pentru patefon.

.: ..
 LUŢĂ IOVIŢĂ 155

Anii vieţii lui însă se duc şi parcă din ce în ce mai repede lăsînd
urme şi fizice şi sufleteşti, oboseala îi dă tîrcoale tot mai dese, şi Luţă
c ,conştient de acest proces natural şi ireversibil.
Lăsîndu-şi copm - deja muzicanţi lansaţi - în Bucureşti, în anul
1!J46 revine în capitala Banatului, la Timişoara, pentru a-şi trăi anii
bătrîneţii. Desi avea 63 de ani chemarea plaiurilor caransebeşene îl de-
0

termină să fa că zilnic naveta la Caransebeş, unde cînta seară de seară

la restaurantul „Palace" (local categoria I) deschis în acelaşi an şi unde
el devine din nou „idolul gugulanifor" 19 .
Aci l-am reîntîlnit, ocazie în care Luţă m-a rugat să-i prilejuiesc o
întîlnire m satul copilăriei lui triste, sat care era şi al meu, pe jumătatea
mamei. Ocazia nu a fost departe, apropiindu-se nedeia - 14 octombrie
(Sf. Paraschi·va), cind cu „cocia" 20 ne-am dus (aşa .a voit el) şi aşa a
J'C'U ?it să-şi vadă satul natal după o absenţă de peste douăzeci de ani.
Pe măsură ce ne apropiam de sat, Luţă devenea mai trist, mai tă­
cut, privind aievea în căutarea trecutului trăit pe aici. Prima reacţie, o
trc~ărire, parcă un reviriment de bucurie i se întipărise pe faţă ce în-
cepea să se zbîrcească, e la intrarea în 'sat. Un grup de case din cărămidă
cru<lă şi acoperite cu ţiglă şi ou o intuiţie clară Luţă a întrebat: „Aşa-i
că astea-s casele muzicanţilor?". „S-or mutat săracii din bordeiele de pe
co;.<;tă, la uliţa satului". ,„Uite şi aici ... da ... da ... asta-i casa lu ...
cutare ... cutare ... Parcă era Luţă copilul, care se bucura el de împli-
niri]<' altora.
L-am dus la familia Gicescu, la vîrstnicul lui, Iova, care l-a primit
cu multă ospitalitate, „,doar era şi negee în sat". A stat la masă cu
„g<17cii" (oaspeţii) veniţi la această fami'lie, şi mare a fost satisfacţia su-
flptească de ambele părţi. Vestea s-a răspîndit repede în sat, şi mulţi
cEn cei mai în vîrstă care îl cunoşteau din anii copilăriei, au venit la
un .. pahar de vorbă „că aşa-i la negeie", invitîndu-1 să-i viziteze, să
m;:ii stea în sat, măcar „cît ţine negeia". Se făcuse seara şi amintirile
nu Sl' terminaseră de povestit, iar Luţă trebuia să fie la „local" la orele
20, a~a că „ ... interviul trebuia terminat."
După vre-o trei ore de „taifas" (discuţii) Luţă '?i-a cerut scuze că va
trebui să plece „la da'.:orie", cu multă părere de rău <l<E· ~i cu satisfacţia
sufletc'ască că a reuşit să-'?i 1·evadă satul natal. N-aş putea încheia fără
s{1 a~·ăt o mică scenă de discuţie cu „Baba lVIăria Ghiceasca". Luţă (ca
ele' altfel toată 'Populaţia satului), cu mulţi ani înainte nu consumau
pîine decît cu ocazia unor sărbători, aceasta fiind înlocuită cu mălaiul
(făină de porumb în apă fiartă), şi copt în „ţest" sau „cămin((. Mălaiul
consumat cu brînză de oaie era un deliciu pentru muzicanţi. La plecare
Luiă i-a zis babei Măria: „Am mîncat la voi mîncăruri foarte bune,
dn ... eu mai bucuros a~ fi mîncat o ţiră (puţin) mălai cu brînză". Iată
şi replka babei Maria: ,„Ei, ei Luţă o tu nu '?ti că la negee nu se mîncă

19 Gugula:-iii, sînt de:-iumiţi ţă:·anii de la poale'.P Gugului, 2e·. mai înalt vîrf
din M. Ţar:u.
2° Co:ie este un tennL·n ungures:- folosit pentru ~ubstantivul :ăruţă (trăsură
ţ;'ir<J :ieas:ă).
156 NICOLAE MIHAILESCU

mălai, acu mîncăm şi noi pită coaptă în cuptori cu friptură bună dă

oaie,coaptă swb tăst".
Luindu-şi rămas bun, cu aceiaşi ~ocie, am făcut drumul întors spre
Caransebeş. Am făcut totuşi o oprire la marginea satului unde erau ca-
sele muzicanţilor, dar ca1--e fiind plecaţi la nedee (cu zicala) n-au avut
ocazia de a-l invita pe Luţă să-i viziteze şi să vadă că şi ei trăiesc acum
mai bine. Era totuşi un bătrîn acasă. Era Moş Tită trîmbiţaşul, mai mare
decît Luţă, un fel de staroste al muzicanţilor din Dalei, renumit muzi-
cant şi om de omenie, pc care Luţă - îmii spunea pe drum că - 1-a
avut totdeauna ca exemplu ele comportare.
Bănuiesc că sub influenţa celor cîteva păhărele de „tărie" (ţuică),
„Tata Luţă" avea chef de .vorbă, de destăinuiri ca niciodată pînă a.cum.
Se bucura, surîdea, vorbind de succese, cunoştinţe mari, dragostea cu
care a fost înconjurat peste tot, toate justificate şi cu adînci regn~L' că
a îmbă trîni t.

Am trăit si-mbătrînit
Multă lume m-a iubit
M-a iubit c-am fost cinstit
Şi pe toţi i-am veselit

Eu cîntam cu clănietu
De suna tot aretu (împrejurul)
În zile de sărbători
La .fete şi la feciori
Doomne ce bine era
Eu cîntam, lumea _juca".

Imi relata cu tristeţe că în luna mai a fost invitat la Bucure-;;li de

cătn' Tineretul universitar de aci la o petrecere, dar că nu a putut
merge, fiind înJocu.irt de fiul său Niţă (saxafonistul), petrecere înseilată
în ziarul lugojan „Răsunetul" astfel: „La această petrecere şi-au dat con-
cursul cunoscuţii lăutari Luţă laviţă junior şi Ion Luca Bănăţanu, care
intercalau pauzele cu doinele, poşovăicile, horele .şi de doi " 21 . ·

La finea anului 1947 s-a retras definitiv la Timişoara, unde a cîn-

tat la Casa Armatei, Dinamo, răspunzînd cu drag la chemările tinere-
tului ,din satele bănăţene la nedei, nunţi, hore în sărbători, şi alte pri-
lejud. În tocul torogoatei purta broşura „Luţă laviţă" Barbu Lăutaru al
Banatului" broşură biografică tipărită prin grija lui ton Pătăşanu-Ber­
dac, apărută la sfîrşitul anului 1943 Luţă făcînd astfel şi pe difuzorul
ei prin localităţile unde cinta şi chiar în localuri unde îşi desfăşura acti-
vitatea, din ce în ce mai rar.
Anii g:·C'i ai copilăriei, ai prim<'i tinereţi, încep a fi amintiri pe care
el le re-dă <.unoscuţilor ocazional, arătîndu-şi satisfacţia că a biruit „tot
răul"' (e expresia lui), mulţumit că a făcut mult bine pe undP paşii l-au
purtat.

~1 Ziarul „R{1sun<'tul" din 1 iunie 1947, Lugoj.

 LUŢĂ IOVIŢA
157

Dar marca lui satisfacţie sufletească, o încununare a prodigioasei

sale activităţi de creator, valorificator şi păstrător al folclorului bănă­
ţan, a trăit-o Sn iunie 1954, cînd i s-a decf'rnat Ordinul Muncii cla'ia a
III-a chiar de preşedintele ConsHiu~ui de miniştri Dr. Petru Groza. „Am
dat mîna cu mulţi oameni mari, dar cînel mi-a întîns mîna Dr. Petru
Groza, parcă mîna m0a a început să tremur·e şi am plîns cu adevărat"
îmi spunea el la scurt timp după această festivitate.
Işi dădea seama că paşii i se iuţeau spre infinit, dar nu bănuia că
sfîrşitul e atît de aproape. Mergea tot mai rar la „zicăli" aşa .cum s-a
dus în zilele de 25-26 decembrie 1955, iar ,în dimineaţa lui 27, aşteptînd
trenul în gara Topolovăţ, s-a întins pe o bancă în sala de aşteptare şi ...
nu s-a mai trezit. „Ortacii" lui n-au mai putut face nimic pentru a-l
readuce în viaţă, doar aducîndu-i un ultim salut, luîndu-şi căciulile de
pe cap. Înmormîntarea a avut loc peste două zile în cimitirul din scc-
toml Fabrik la Timişoara, condus pe ultimul drum de membrii fami-
liei şi cîţiva cunoscuţi care aflaseră· din întîmplare că a trecut în lumea
veşniciei, fără fast şi trîmbiţări, în atmosferă de linişte şi modestie, aşa
precum toată viaţa a fost Luţă laviţă.
A fost „un om" stimat şi mai mult, admirat de toţi acei cc au venit
în contact direct sau indirect cu el. În viaţa lui a fost „un cineva", un
anonim neştiutor de carte care a reuşit prin vraja unui instrument mu-
zical - torogoata - să oprească pentru cite ore ţăcănitul mitralierelor
şi gura tunurilor, să creeze c:ipe de pace, să apropie suflete care .se
duşmăneau, să îmblânzească firi vijelioase. „Eu fiind copil mic mi-am
închipuit că torogoata lui tata era un instrument capabil cu sunetele
sale .Prelungi, şi melodioase, să astupe gura hidoasă a mitralierelor şi a
tun urilor" 22 .
Ca semn de omagiu adus aceluia care a adus o contribuţie' conside-
rabilă la păstrarea şi îmbogăţirea foldorului bănăţan, Casa ele cultură
din Caransebc7, organizează anual cu ocazia zilelor culturii începînd din
1977, un concurs artistic „Festivalul LUŢA IOVIŢA", concurs dotat cu
premii şi care pînă în prezent se bucură de o mare popularitate şi o
largă participare a unor vestiţi instrumentişti suflători din judeţ şi alte
judeţe din ţară.
Figura vestitului muzicant Luţă laviţă, interpret neîntrecut la vre-
mea sa la clarinet şi taragot, rapsod vocal şi conducător ele taraf cu
dreptate faţă de ortacii lui, să fie pildă vrednică de urmat de urmaşii
săi, ·care au fericirea de a-şi desfăşura activitatea în condiţii de viaţă
pe care Luţă, doar le visa.
In încheiere redau cîteva versuri închinate marelui muzicant Luţă
laviţă, scrise de un anonim, aşa precum şi Luţă a fost la vremea sa.

„Din fragede! copilc!rie

Tu slugă-ai fost
Şi-ai reuşit prin bărbc!ţie
Să-ţi făureşti un rost

~~ Almanahul ziarului „Satul ~o::ialist", 1973, p. 42.

 NICOLAE MIHĂILESCU
158

Cine şi-ar fi-nchipuit

Că tu Luţă, din argat
Chinuit şi umilit
Vei dăinui peste veac
Ai dus „,fruncea-n(' capitală
Omenia şi aleanul
Ai fost muzicant de fală
Ai fost Barbu bănăţeanu
Torogoata ta vesti tă
Ai adus-o primu-n ţară
Cu migală mînuită
Ne-a adus p.tîta fală
De prin sate lingă rîuri
Ai cules, ai adunat
Doine, hore, doiuri, brîuri
Ce vor trăi peste veac
Suflet bun !;ii chinuit
Exemplu de omenie
Aşa te-am ştiut de copil mic
Aşa te-ai dus în veşnicie"

NICOLAE MIHAILESCU

LUŢA IOVIŢA - „BARBU LAUTARU" DU BANAT

(Resume)

Luţă laviţă (1883-1954) a ete un des plus importants musiciens-menetriers du

Banat, region du sud-ouest de la Roumanie. Done d'une ex:::eptionelle sensibilite
artistique, il a difuse un repertoire musical riche et varie, d'une grande valeur.
C-est en bonne partie - grâ:::e a lui que le folklore musi:::al jouit a prezent
d-une grande popularite au Banat
Le taragot est une sorte de saxophone droit - tras repandu au Banat -
dout la popularite est a Luţă loviţii.
 ARHEOLOGIE -
ISTORIE
CONTRIBUŢIA LUI CONSTANTIN DAICOVICIU LA
CUNOAŞTEREA ISTORIEI ŞI CIVILIZAŢIEI DACILOR

Pe Constantin Daicoviciu l-a condus spre arheologia epocii dacice

logica propriilor sale 'cercetări şi preocupări antedoare. In adevăr, el îşi
începuse cariera arheologică la Vipia Traiana Sarmizegetusa, unde or-
ganizase, în 1924, primele săpături postbelice şi multă vreme - practic
vorbind, pînă în anii celui de-al doilea război mondial - şantierele pe
care le-a condus au avut drept obiectiv investigarea epocii romane.
Fără îndoială, problema istoriei şi a civilizaţiPi dacilor nu i-a fost
străină, căci propriul său profesor de la tînăra universitate clujeană,
D. M. Teodorescu, efectua, în perioada interbelică, cercetări rodnice în
cetatea de la Costeşti după ce sondase importantul sit arheologic de pe
Dealul Grădiştii. Mărturie a unui început de preocupare pentru trecutul
nostru dacic stă articolul Problema numărului geto-dacilor, publicat în
revista clujeană Gînd românesc în anul 19341; în acest studiu, Constan-
tin Daicoviciu respingea 'cu îndreptăţire metoda prin care Emil Panai-
tescu ajungea să aprecieze la 2.500.00 de locuitori populaţia „imperiului"
lui Burebista. Nu este mai puţin adevărat că această contribuţie rămîne
singulară.
Presupun că momentul cotiturii se situează prin anul 1936, căci
două importante lucrări, apărute ceva mai tîrziu, implică în mod necesar
o reală preocupare pentru istoria şi civilizaţia dacilor. Este vorba de
prima ediţie a monografiei La Transilvanie dans l'antiquite (1938)2 şi de
importantul studiu Problema continuităţii în Dacia. Cîteva observaţii .Ji
precizări de ordin istorico-arheologic (1940)3. Elaborînd aceste două lu-
crări, Constantin Daicoviciu nu putea să nu-şi dea seama cît de neîn-
destulătoare erau cunoştinţele specialiştilor în domeniul arheologiei da-
cice. Completarea numeroaselor lacune existente încă la acea dată tre-
buie să-i fi apărut ca imperios necesară pentru tratarea ştiinţifică a în-
seşi problemei etnogenezei româneşti, problema fundamentală a istoriei
noastre vechi. Aşa se explică, cred, strădania savantului de a obţine fon-
duri pentru reluarea, pe scară largă, a săpăturilor de la cetatea Costeşti,
1 C. Daicovi::iu, Probiema număruiui geto-dacUor, în Gînd romanesc, Cluj,
t. 2, nr. 6, 1934, p. 366-375:
2 Idem, La Transylvanie dans l'antiquite, Bucarest, 1938.
3 Idem, Probiema continuităţii în Dacia. Cîteva observaţii şi precizări de
ordin istorico-arheoiogic, în AISC, III, 1936-1940, p. 200~270; publicat şi în limba
fran::eză în Revue de Transyivanie, 6, 1940, p. 3-72.
160 I HADRIAN DAICOVICIU I

pe care le-a şi efectuat în anii 1943-1944, şi hotărîrea de a realiza in-

vestigarea sistematică a complexului din Munţii Orăştiei în condiţiile
prielnice create după reorganizarea Academiei Române în anul 1948.
In fond, înfăptuiTea acestui plan i-a permis lui Constantin Daico\"iciu
să aducă o contribuţie, pe care îndrăznesc s-o numesc decisivă, la C'U-
noaşterea istoriei şi a civilizaţiei dacilor.
In adevăr, la temelia acestei contribuţii au stat săpăturile arheo-
logice din Munţii Orăştiei. Timp de trei decenii (1943-1973), Constan-
tin Daico,·iciu a condus fic:> direct şi efecth'. fie prin îndrumări şi prin
imprima1n1 unei orientări generale, cel mai mare şantier arheologic da-
cic din ţară. Denumit, în funcţie de obiectivul concret al fiecărei cam-
panii, cînd „'?antierul Piatra· Roşie", cînd „'?antierul Grădiştea Munce-
lului" sau „şantierul Blidaru", el a fost, în realitate, mereu, şantierul
arh0ologic al cetăţilor şi aşezărilor dacice clin Munţii Orăştiei. Şi dacă
rezultate deloc neglijabile s-au obţinut pe acest şantier şi după dispa-
riţia lui Constantin Daicoviciu, nu este m<ii puţin adevărat că nici un
sit important n-a mai fost abordat în zonă din anul 1973 încoace.
Se poate afirma că rezultatele săpăturilor .din Munţii Orăştiei au
modificat radical viziunea oamenilor de ştHnţă despre civilizaţia dacică,
punîndu-i în evidenţă caracterul mult mai avansat decît se bănuia, de
exemplu, în vremea elaborării Geticelor lui Vasile Pîrvan. RE'marcabil
est.e faptul ·că lui Constantin Daicoviciu i-au fost deajuns cele două mari
campanii conduse de el la Costeşti şi dezvelirea cetăţii de pe dealul Piatra
Roşie pentru a-şi da seama de nivelul atins de civilizaţia dacică în ulti-
mele două secole care au precedat cucerirea traiană. într-o comunicare
prezentată la 6 iunie 1950 la Secţia de istodc şi filozofie a Academiei,
el arăta:
,,. .. Civilizaţia materială a acestei înfloritoare şi ultime perioade a
aşezărilor din Munţii Orăştiei . . . întruneşte toate caracteristicile aşa­
zi·sci C'Uituri Latene tîrzii din ultima fază a vîrstei fierului, dezvoltate
pe baze autohtone şi simţitor influenţate de civilizaţiile înconjurătoare.
E o civilizaţie ce a ieşit din stadiul formei săteşti, îmbrăcînd un carac-
tPr de cultură superioară, oppidană, împrejurare care şi explică adop-
tarea şi asimilarea la fondul propriu autohton a împrurnuturitlor de for-
me> şi tehnică venite din afară, din Sudul sclavagist grecesc .Şi roman
(inclusiv coloniile greceşti de la Marea Neagră şi Italia de sud) şi de la
popoarele de pe aceeaşi treaptă de civilizaţie vecine"4.
Zece ani mai tîrziu, pe baza descoperirilor de la Sarmizegetusa regia
şi Blidaru, ca şi în .urma altor rezultate obţinute în întreaga ţară de ar-
heologia epocii dacice, această idee se precizează:
„ ... Societatea geto-dacică ajunsese în ultimele două secole ale Da-
ciei libere la un grad şi la o calitate de cultură superioară, depăşind mult
nivelul altor popoare dinafara lumii greco-romane di111 această epocă.
La fondul autentic băştinaş al acestei cultw'i s-au adăugat în cursul
timpurilor o mulţime de elemente culturale venite fie din lumea clasică

4 Idem, Dacii în Munţii Orăştiei şi începuturile statului sclavagist dac, în

SCŞCluj, I, 1950, p. 115.
 CONTRIBUŢIA LUI !CONSTANTIN DAICOVICIU! 161

greco-romană, fie de la populaţiile învecinate. In mersul ei spre progres

se constată că elementele străine intrate în patrimoniul cultural al geto-
daeilor nu numai că nu fost primite de societatea geto-dacică, dar ele
au fost cerute, căutate .de această societate pentru a fi, apoi, organic
integrate şi dezvoltate creator jn cultura proprie" 5 .
Mi se pare evident că savantul formula, în pasajele citate, două
trăsături caracteristice esenţiale ale civilizaţiei dacice, unanim acceptate
în prezent 'în istoriografia noastră: caracterul ei avansat şi capacitatea
ei de a asimila creator influenţele străine.
Alături de baza documentară oferită de rezultatele săpăturilor din
Munţii Orăştiei, un rol impor.tant în formarea viziunii lui Constantin
Daicoviciu asupra istoriei dacilor l-a jucat concepţia materialist-dialec-
tică, pe care savantul s-a străduit cu deplină bună credinţă - şi a reu-
şit - să şi-o însuşească. Această .concepţie i-a permis să pună tncă din
1950 problema statului dac, dar nu in mod abstr\lct, ci în sensul marxist
al noţiunii. In comunicarea menţionată mai sus, Constantin Daicoviciu
afomă că „efortul necesar unor asemenea fortificaţii şi castele întărite
depăşeşte în mod absolut putinţele cele mai optimiste ale muncii soli-
darităţii tribale. Ele nu puteau fi executate .nici în timp, nici în spaţiu,
fără munca forţată a mii de braţe de oameni, animale şi scule, fără
munca robilor şi a unei clase de supuşi aserviţi stăipînilor"e.
Peste cinci ani, Constantin Daicoviciu postula explicit raportul din-
tre caracterul avansat al civilizaţiei dacice şi închegarea statului dac:
„Dezvoltarea la un nivel înalt al agriculturii, dovedită de depozitele
de cereale descoperite în interiorul cetăţilor; înflorirea şi specializarea
meşteşugurilor în diverse ramuri, atestate printr-un anumit număr de
ateliere şi printr-o cantitate enormă de instrUllllente şi unelte diferite,
ca şi existenţa unei pături de negustori despre care mărturisesc mone-
deie şi produsele de import - toate acestea pledează pentru un stadiu
avansat al acestei societăţi, ieşite de multă vreme din cadrul comunei
primitive şi trăind într-un regim social posedînd toate trăsăturile spe-
cifice unui stat începător cu clase antagoniste" 7 .
Naşterea statului dac nu era, totuşi, privită ca o consecinţă simplistă
~i automată a dezvoltării social-economice:
„Din capul locului va trebui să ne exprimăm convingerea că naş­
terea statului dac a avut, a .trebuit să aibă, un proces de o mai lungă
şi frămîntată durată decît ne-am închipuit. Statul adevărat dacic a fost
precedat, fără îndoială, de mai multe încercări de constituiri statale, în
difc>rite regiuni ale lumii dacice" 8 .
. Acest proces îndelungat şi frămintat a fost propriu, în viziunea lui
Constantin Daicoviciu, şi alcătuirii politice din sud-vestul Transilvaniei,
cu centrul în Munţii Orăştiei:
„Dim analiza datelor arheologice relative la aşezările dacice din

5 Idem, Apariţia şi formarea relaţiilor sclavagiste în Dacia, în Istoria Româ-

niei, I, Bu:u:-eşti, 1960, p. 338.
Vezi nota 4.
6
C. Dai:ovi:iu, Le probleme de l'Etat et de la culture des Daces d Za lumiere
7

des nouveUes recherches, în Nouvelles etudes d'histoire, I, 1955, p. 13-1.4.

8 Idem, în SCŞCluj, I, 1950, p. 118.
 162 I Hi\IW!AN DMCOVIC1C I

Munţii Orăştiei de pe> timpul lui Burebista şi Decebal, coroborate cu

informaţiile cuprinse în celelalte izvoare şi cu procesul general al dez-
voltării, nouă ni se pare clar că sub Burebista avem de-a face la în-
ceput cu o mult mai puternică uniune de triburi înrudite geto-dace de-
cit cele anterioare, dar tot cu o uniune cu caracteristicile ei organe de
democraţie militară şi cu fireştile tendinţe şi mai accentuate de trans-
formare într-o organizare statală.
Lunga stăpînire de 4 decenii a acestui .mare conducător însă a creat,
credem noi, acel ansamblu de condiţii şi de împrejurări în care a putut
să se nască primul ~tat sclavagist dac sesizabil istoriceşte. Apariţia lui se
conturează prin ultimii 10 ani ai energicei domnii, avînd, desigur, o for-
mă specifică particularităţilor locale în care a luat naştere şi deosebin-
du-se evident, în unele priivinţe, de tipul clasic al statului sclavagist grec
~i roman" 9 .
Ultima frază din citatul precedent ridică problema caracterului sta-
tului .dac. In această privinţă, trebuie să ~"cunoaştem că abordarea ma-
terialist-dialectică a istoriei, care i-a permis lui Constantin Daicoviciu
să formuleze teza realităţii istorice a statului dac, i-a fixat şi anumite
limite, pe care savantul nu le-a putut depăşi, deşi era conştient de în-
gustimea lor. 1n adevăr, stadiul în care se afla istoriografia marxistă
mondială în deceniile al cincilea şi al şaselea ale secolului nostru nu
îngăduia despărţirea noţiunilor de „stat antic" şi de „stat sclavagist".
In aceste condiţii, orice afirmare a tezei existenţei unui stat dac (şi aceas-
ta constituia o sarcină de mare însemnătate a istoriografiei marxiste ro-
mâneşti) ducea inevitabil la caracterizarea lui drept stat sclavagist.
Constantin Daicoviciu a trebuit să se încline şi el în faţa acestor
condiţii. Dindu-şi însă bine seama de ponderea relaţiilor sclavagiste în
Dada lui Burebista şi a lui Decebal nu rputea fi., 'în nici un caz, prea
mare, el a căutat constant formule cit mai nuanţate. Deşi, aşa cum s-a
arătat mai sus, în comunicarea din 1950 îşi exprima părerea că munca
robilor fusese necesară pentru ridicarea fortificaţiilor din Munţii Orăş­
tici, el atrăgea totodată atenţia asupra faptului că „deosebirile, existente
demult, dintre _bogaţi şi săraci acum se înăspresc. La diferenţierea netă
de clasă dintre liberi exploatatori şi robi exploataţi se adaugă şi aceea,
apăsătoare, între bogaţi (nobili) şi săraci asupriţi" 10 . ln acelaşi an, el vor-
bea despre „orînduirea sclavagistă începătoare" din vremea lui Bure-
bista11, iar un an mai _tîrziu caracteriza statul dac drept „sernisclava-
gist"12. In 1955, Constantin Daicoviciu prefera să numească statul dac
,,sclavagist primitiv", „de factură neclasică" 13 , pentru ca în 1960 să in-
siste mai mult asupra chestiunii şi să afiirme: „Sclavajul dac păstrează
încă un caracter patriarhal şi braţele acestor „instrumente grăitoare" se

9 Idem, op. cit., p. 121.

10 Ibidem.
li C. Daicoviciu şi colaboratorii, Stu,diul traiului dacilor în Munţii Orăştiei,
în SCIV, I, 1, 1950, p. 147.
12 Idem, Studiul traiului dacilor în Munţii Orăştiei, în SCIV, II, 1, 1951,
'i. p. 124.
1.1 C. Daicoviciu, Noi contribuţii la problema statului dac, în SCIV, VI, 1-2,
1955, p. 47.
 CONTRIBUllA LUI CONSTANTIN DAICOVICIU 163

foloseau la lucrări de construcţii publice (cum sînt cetăţile dacice), în

minele regelui şi la muncile de !Pe ogoarele unor nobili ca şi în servi-
ciile domestice (păstor, argaţi etc.). Nu se poate vorbi de o generalizare
a producţiei sclavagiste, ci de un început al ei cu tendinţe spre sclava-
gism«t4.
Constantin Daicoviciu era profund convins de realitatea istorică a
statului dac, dar şi de cea ce îl deosebea pe acesta de statele clasice
ale antichităţii. ~,Fără îndoi•ală - scria el - că forţa care a conceput,
condus şi coordonat aceste lucrări n-a _putut fi o căpetenie de trib sau
a unei uniuni tribale, ci conducătorul unei organizări politico-sociale mai
dezvoltate, al unui stat care va fi păstrat încă 'multe din trăsăturile
orînduirii gentilice, dar întrunea condiţiile esenţiale ale unei orînduiri
de stat specifice lumii „barbare" ne-clasice" 15 .
Această dublă convingere l-a făcut pe savant să adopte, în cele din
urmă, formula statului sclavagist începător, explicînd-o astfel:
„E statul dac în germene pe care nu-l ,putem numai altfel decît
stat sclavagist începător (şi precizăm: de tip militar), începător, pentru
ci nu poate fi vorba încă în acest stat de o generalizare a relaţiilor de
producţie sclavagiste sau de transformarea muncii sclavilor în bază a
producţiei sociale. Il numim aşa deoarece, chiar dacă relaţiile sclavagiste
erau încă puţin dezvoltate pe vremea lui Burebista şi a urmaşilor săi
imediaţi, ele reprezentau elementul nou, capabil de dezvoltare şi aflat,
de fapt, într-o continuă dezvoltare, acel element care-şi croia încet dar
sigur drum. înlăturînd treptat rămăşiţele orînduirii comunei primitive,
elementul care trebui.a să învingă în virtutea implacabilei legităţi a dez-
voltării istorice"16.
Intr-un cuvînt, în virtutea condiţiilor la care ne-am referit mai sus,
Constantin Daicoviciu n-a putut sesiza caracterul non-sclavagist al sta-
tului dac şi, implicit, al sad.etăţii dacice din secolele I î.e.n. - I e.n.
Totuşi, prin rezervele pe care le-a expdmat în diferite ocazii, el a sti-
mulat cercetarea în acest domeniu, deschizînd astfel - sau lăsînd des-
chis - drumul către înţelegerea actuală a problemei.
Interesantă este evoluţia concepţiei lui Constantin Daicoviciu în ceea
ce priveşte istoria statului dac. In 1950, referindu-se la perioada conse-
cutivă morţii lui Burebista, el era de părere că „de un stat dac pînă la
Decebal nu avem pînă azi ni1ci o ştire. Triburi şi, în cel mai bun caz,
uniuni tribale mai mici, în vederea atacurilor de dat sau de apărat, i-au
luat din nou locul" 17 • Descoperirea, în 1954, a vasului de cult cu ştam­
pila DECEBALVS PER SCORILO l-a făcut însă să aprofundeze pro-
blema şi să ajungă la concluzia că statul dac, restrîns la spaţiul intra-
carpatic, nu şi-a încetat existenţa în perioada care-l desparte pe Bure-
bista de Decebalt 8 . .
Constantin Daicoviciu s-a aplecat asupra celor mai diverse aspecte
ale istoriei şi ale civilizaţiei dacilor. Solida sa pregătire filologică i-a

14 Idem, în Din istoria Transilvaniei, I, Bucureşti, 1960, p. 28.

15 Idem, în Istoria României, I, Bucureşti, 1960, p. 280.
1G Idem, op. cit„ p. 283.
17 Idem, în SCŞCluj, I, 1950, p. 123.
1s Idem, în SCIV, VI, 1-2, 1955, p. 55-59.
164 I HADRIAN DAICOVICIU I

permis încă din 1935 să critice cu temei etimologia propusă cu puţin

timp înainte ca numele Sarmizegetusei1 9, iar zece ani· mai tîrziu ·Să
pledeze pentru politeismul daco-getic, dind o nouă traducere cunoscu-
tului text al lui Herodot si arătînd că Zamolxis si Gebeleizis sînt două
divinităţi distincte 20 . Ani de zile a străbătut cărările Munţilor Orăştiei
pentru a identifica noi aşezări dacice; rezultatul a fost un studiu topo-
grafic al acestora, publicat în 1951 într-un volum în care-l asocia pe
Al. Ferenczi pentru ştirHe mai vechi despre vestigiile antice din zonă 21 .
1n anul 1954 vedea lumina tiparului monografia cetăţii de pe 1dealul Piatra
Roşie 22 ; în acelaşi timp, după cîteva campanii de săpături intense în
cetăţile din Munţii Orăştiei, Constantin Daicoviciu trecea în revistă isto-
riografia mai veche cu privire la daci şi critica - în cuvinte poate prea
aspre cîteodată - o serie de teze ale acesteia ca, de exemplu, migraţia
daco-geţilor (A. D. Xenopol, V. Pârvan), neînţelegerea noţiunii de stat
în lumea dacică (V. Pârvan, N. Iorga), exagerarea influenţei celtice
(I. Andrieşescu, N. Iorga, V. Pârvan), neglijarea problemelor economice
şi sociale şi idealizarea stăpînirii romane, proprii aproape întregii ist.o-
riografii burgheze româneşti23.
Problemele structurii societăţii daco-getice în perioada clasiclf. (expre-
sia însăşi îi aparţine lui Constantin Daicoviciu) au rămas mereu în atenţia
savantului. El demonstra în 1955 că pasiajul despre nehotărnicitele ogoare
ale geţilor dintr-o odă a lui Horaţiu (III, 24, 11-16) nu poate servi nici
pentru documentarea obştii gentilice (ipoteză formulată de M. Macrea),
nici pentru aceea a obştii săteşti (ipoteză formulată de A. Bodor)24. In
acelaşi număr de revistă, în studiul în care se pronunţa pentru continui-
t.atea vieţii statale la daci de la Burebista La Decebal, el invoca un pasaj
din inscripţia lui Acornion ca argument pentru existenţa statului dac
şi vedea premisele pe plan politic ale acestuia în uniunile de triburi ale
lui Oroles şi, mai ales, Rubobostes 25 • Doi ani mai tîrziu, la capătul unei
pătrunzătoare analize filologice, Const.antin Daicoviciu st.abilea că Dro-
michaites se aflase în fruntea uniunii de triburi a ordessilor (0p8vaao~).
adică a geţilor argeşeni2 6 • Preocupat de orice amănunt al trecutului nos-
tru dade, el punea sub semnul îndoielii, în 1965, afirmaţia lui Servius
Grarnmaticus (după Aufidius Modestus) că dacii beau apă din Dunăre
înainte de a porni la război şi arăta că este vorba, probabil, de o com-
binaţie de versuri din doi autori diferiţi: VergHiu (Georgice, II, 497: Co-

19 Idem, Observaţii cu privire la noua etimologie a Sarmizegetusei, in AISC,

II, 1933-1935, p. 176-180.
211 Idem, Herodot şi pretinsul monotheism al geţilor, în Apulum, II, 1943-1945,
p. 90-94.
2 1 C. Daicovi:iu şi Al. Feren:zi, Aşezările dacice din Munţii Urăştiei, Bucu-
reşti, 1951.
22 C. Daicoviciu, Cetatea dacică de la Piatra Roşie, Bucureşti, 1954.
23 Idem, Poziţia antiştiinţifică a istoriografiei burgheze române cu privire
la daci, în Studii şt referate privind istoria României, partea I, Bu:ureşti, 1954,
p. 159-179.
24 Idem, In legătură cu „obştea" la geto-daci, în SCIV, VI, 1-2, 1955,
p. 123-127.
25 Idem, în SCIV, VI, 1-2, 1955, p. 49-54.
26 Idem, Ţara lut Dromtchaites, în Emlekkonyv Kelemen Lajos, Cluj, 1957,
p. 179-182.
 CONTRIBUŢIA LU! !CONSTANTIN DAICOVICIU I 165

niurato descendens Dacus ab Histro) şi Horaţiu (Ode IV, 15, 21---'22: qui
profundum Danuvium bibunt ... Getae)2 7 .
In anul 1967, Constantin Daicoviciu încerca să degajeze din datele
izvoarelor antice marile orientări ale raporturilor daco-geţilor cu alte
state şi popoare: „apărarea întregului teritoriu dacic faţă de orice cotro-
pire, asigurarea independenţei faţă de oricare putere străină, protecţia
interesată şi profitoare asupra oraşelor greceşti de la Marea Neagră şi
a unor seminţii barbare mărunte din vecinătatea graniţelor ţării mărite
la maximum" 28 • Conştient de diferenţa dintre esenţa şi formele de mani-
festare ale acestei politici externe dacice, el crea o expresie extrem de
plastică şi ele sugesUvă, paradoxală numai în aparenţă, vorbind despre
,.năvălirile defensive" ale lui Burebista împotriva provinciilor romane
Macedonia şi Illyria 29 . Revenind asupra uniunii tribale a lui Rubobostes,
el demonstra că această căpetenie, contrar părerii lui Vl. Iliescu, nu este
identică cu BurebistaJO_
Sfera foarte largă şi varietatea ieşită din comun ale preocupărilor
lui Constantin Daicoviciu ies şi mai pregnant în evidenţă dacă se ţine
sc'ama şi de rapoartele de săpături, precum şi de seria !nsemnărilor
despre daci şi a !nsemnărilor despre Dacia, publica:te. lnsemnărilor des-
pre Dacia, publicate ani de-a rîndul în revista clujeană Steaua. Suma
cunoştinţelor despre perioada clasică a istoriei dacilor şi chintesenţa
opiniilor sale asupra diverselor probleme ale acestei istorii Constantin
Daicoviciu le-a prezentat în admirabila sinteză din primul volum al
Tratatului de istorie a României31.
Problema continuităţii dacice sub stăpînirea romană a fost, probabil,
aşa cum s-a arătat la începutul acestor rînduri, punctul de plecare al
interesului lui Constantin Daicoviciu pentru istoria şi civilizaţia dacilor.
Era firesc, deci, ca savantul să revină din cînd în cînd la ea, Îlmbogă­
ţindu-şi argumentarea şi legînd astfel, 'din ce în ce mai strîns, epoca
dacică de epoca romană. După contribuţia esenţială din 194032, el s-a
mai ocupat de problemă în cîteva studii apărute atît în timpul războiu­
lui cît şi în anii din urmă 03 , ca să nu mai insist asupra locului pe care
îl ocupă demonstrarea continuităţii dacice în ultima ediţie (1945) a mo-
nografici despre Transilvania în antichitate34 • Nu poate fi nici orientarea
spre cercetările în problema continuităţii pe care Constantin Daicoviciu
a imprimat-o activităţii unor discipoli ai săi.
O preocupare constantă a lui Constantin Daicoviciu a fost aceea de
a face cît mai larg cunoscut :trecutul dacic al poporului român în dndu-

27 Idem, Coniuratus Da:=u,s .. ., în ActaMN, IL 1965, p. 649-650.

28 Idem, Politica externă a „regilor" daci, în Revista română de studii inter-
naţionale, 1-2, 1967, p. 146.
2~ Ibidem.
3
3
° C.Dai:::ovi:::iu, Rubobostes == Burebistas?, în ActaMN, VI, 1969, p. 459-463.
1 Vezi nota 5.
32 Vezi nota 3.
33 C. Daicoviciu, Spaţiu şi popor dacic, în Transilvania, 72, 5-6, 1941, p. 359-
370; idem, Dovezile arheologice ale continuităţii, în Transilvania, 74, 1, 1943,
p. 1-6; idem, Romanizarea Daciei, în Apulum, VII, 1, 1968, p. 261-271.
34 Idem, La TransyZvanie dans Z'antiquite, Bucarest, 1945, p. 113-126.
166 I HADRIAN DAICOVICIU I

rile comunităţii ştiinţifice internaţionale. Monografia consacrată Transil-

vaniei în antichitate a apărut în limbile franceză, germană şi italiană
şi numeroase sînt studiile des,pre cele mai variate probleme ale istoriei
şi civilizaţiei dacilor publkate în Hmbi de circulaţie internaţională 35 .
Pentru actuala viziune despre daci a istoriografiei noastre, dar şi a
istoricilor care, dincolo de hotarele ţării, se preocupă de aceste probleme,
contribuţia lui Constantin Daicoviciu se dovedeşte esenţială, fundamen-
tală, atît în ceea ce priveşte baza documentară, furnizată de săpăturile
arheologice, cit şi pe planul interpretărilor. Fără a îmbrăca veşmîntul
unei masive lucrări de sinteză şi fără a acoperi o epocă prea vastă,
această contribuţie nu este cu nimic inferioară celei reprezentate de
Geticele lui Vasile Pârvan. Aş cuteza chiar să afirm că, pentru perioada
clasică a istoriei şi civilizaţiei dacilor şi pentru problema continuităţii
dacice în epoca romană, contribuţia lui Constantin Daicoviciu este supe-
rioară în sensul unei mai mari apropieri de adevărul istorie'.

I HADRIAN DAICOVICIU I

LA CONTRIBUTION DE C. DAICOVICIU SUR LA

CONNAJSSANCE DE L'HISTOIRE ET DE LA CIVILISATION DE DACES

(Resumc)

L'ouvrage :ontient une analyse des etudes du savant C. Daicoviciu relatif

a '.a connaissan:e de l'histoire et de la :ivilisation des da:es. L'est le merit du
savant de diffuser et de propager les resultats de la r0:her2he archeologique,
autant dans l'ambiance auto:hton que da:ls l'ambiance de la communite scienti-
fique internationale.

35 Fără a avea pretenţia de a epuiza lista a:estor studii, :itez, în ordine' cro-
nologi:ă: Daker und Rumănen, Î:1 Siebenbilrgen, Bucureşti, 1943, p. 175-186; Die
dakischen Bwgen im Sildwesten Siebenbilrgens, în Serta Kazaroviana, Serdi:ae,
MCML, p. 75-80; Jl paese di Dromichete, în Ioanni Dominica Serra ... Inferiae,
Napoli, 1959, p. 159-163; Die menschliche Gesellschaft an der Untercn Donau in
vor- und nachrămischer Zeit (raport prezentat, în colaborare cu I. Nestor, ln c-el
de-al Xi-lea Congres internaţionnl de ştiinţe istorice, Sto:kholm, 1960); Sistemi e
tecnica di costruzione militare e civile presso i Daci della Transilvania, în Atti
del settimo Con~resso internazionaie di Archeoiogia classica, Roma, 1961, voi. 3,
p. 81-86; La civatsation dace et sa place dans la cuiture de ia region balkaniquc,
în Actes du CoUoque international de civHisation.~ balkaniques (Sinaia, juillet 1962),
1962, p. 92-98; Dacica, în Hommages iz Aibert Grenier, Bruxelles, 1962, p. 462-473;
Daces şi Dacia, în J. Filip, Manuei encyclopedique de prehistotre et protohistoire
europeennes, Prague, 1965, p. 258-260; Die Daker und die Anttkc, în Hommages
a Mareei Renard, Bruxelles, 1969, p. 157-166; Die Romanisierung Dakiens, în
Beitriige zu.r Aiten Geschichte und dercn Nachieben (Festschrift fiir Franz Altheim),
Berlin, 1969, p. 535-547. Mai amintes: :ontribuţia sa la volumul Roumanie, pu-
bli:at, împreună cu Emil Condurn:hi, în colecţia Archaeologia Mundi, în anul
1972, şi studiul de sinteză postum Dakien und Rom in der Prinzipatszeit, în
Aufstieg und Niedergang der r6mischen Weit, II, 6, 1977, p. 889-918.
 CONTRIBUŢIA LUI CONSTANTIN DAICOVICIU 167

CONTRIBUŢIA LUI C. DAICOVICIU

LA CUNOAŞTERE.} ISTORIEI ŞI A CIVILIZAŢIEI DACILOR

(Rezumat)

Lucrarea cuprinde o analiză a studiilor savantului C. Daicoviciu privitoare

la cunoaşterea istoriei şi civilizaţiei dacilor, a popularizării rezultatelor cercetării
atit pe plan intern cit şi în rîndurile comunităţii ştiinţifice internaţionale.
 PROFESORUL CONSTANTIN DAICOVICIU ŞI ISTORIA TRAIANA
A DACIEI*

Dacă istoria romană a Daciei dispune astăzi, fără îndoială, de cea

mai bogată documentare şi dacă - în consecinţă - ea este perioada cea
mai mult studiată şi mai bine cunoscută faptul se datorează în mare
măsură academicianului Constantin Daicoviciu.
Fiu al Banatului, savant de renume mondial, profesor universitar
ilustru, creator de şcoală arheologică în accepţiunea cea mai profundă
a cuvîntului, Constantin Daicoviciu a adus timp de mai bine de o jumă­
tate de secol o contribuţie dintre cele mai importante în cercetarea şi
elucidarea a numeroase probleme privind ist.oria veche a patriei noastre.
A acordat acelaşi interes, acelaşi zbucium sufletesc pentru lămurirea
unor chestiuni majore ale istoriei dacilor înainte de cucerirea traiană
pentru epoca romană şi pentru continuitatea strămoşilor pe aceste me-
leaguri după retragerea aureliană.
Pentru profesorul Constantin Daicoviciu cercetarea era o pasiune
arzătoare, raţiunea sa de a fi, punînd în îndeplinirea ei toată energia şi
vitalitatea sa clocotitoare. Spirit vioi, el era dotat cu o mare putere de
mum~ă şi cu acea curiozitate permanentă care caracterizează pe adevă­
ratul om de ştiinţă, la care se adăuga un optimism robust. Constantin
Daicoviciu era într-o continuă efervescenţă creatoare, animind pe toţi
din jur prin prezenţa sa, prin verbul său. Nimic nu-i făcea o mai mare
plăcere decît o discuţie pe o temă ştiinţifică. Poseda o vastă cultură
umanistă, avînd la baza ei serioase studii clasice. Vorbea limba latină
fluent şi în anumite ocazii îi făcea o deosebită plăcere să ţină discursuri
în această limbă, precum renasC'entiştii de odinioară.
S-a spus despre Constantin Daicoviciu că a fost „un arheolog de
mare clasă pentru că a fost un istoric adevărat". Dincolo de ruinele
tăcute ale timpurilor de mult apuse, el descifra viaţa vie <'are a pulsat
cu peste două mii de ani în urmă pe pămîntul României. ln conştiinţa
contemporanilor Dacia renaşte sub condeiul său în toată măreţia ei glo-
rioasă sau tragică.
Cercetarea ştiinţifică a profesorului s-a axat pe lămurirea a trei
mari probleml': istoria Daciei' înainte de cucerirea romană, Dacia după
ocuparea ei de către legiunile Romei şi Dacia după părăsirea ei de către
administraţia imperială, iar mai ales în ultimii ani ai vieţii se face
remarcat marele travaliu pentru elucidarea deplină a continuităţii şi
formării limbei şi a poporului român. In toate aceste probleme ilUBtrtil

• Comunicare prezentată la sesiunea ştiinţifi:.:i1 a Muzeului judeţean ele L'tno

gr:-ifie 'ii istorie lo:ală din Caransebeş (20-21 martie 1983).
 CONSTANTIN POP
170

dascăl a adus o seamă de noi şi importante interpretări, de sugestii şi

ipoteze, în care spiritul său pătrunzător, viziunea sa de istoric îşi spun
cuvîntul cu pasiune şi cu perseverenţă.
Exponent strălucit şi apoi conducător al şcolii de arheologie clujene,
magistrul grupează în jurul său o serie de cereetători mai tineri, care
tirul pe rînd se ridică şi dintre care majoritatea activează şi astăzi. In
cadrul amintitei şcoli de arheologie din municipiul de pe malul Some-
şului condusă de eminentul om de ştiinţă, cercetările privitoare la epoca
romană în Dacia şi la antichitatea clasică în general, au ocupat unul din
locurile de frunte, atît prin amploarea lor cit şi prin rezultatele obţi­
nute. Studiile şi investigaţiile de arheologie şi epigrafie romană au fost
ridicate la un ni,vel ştiinţific swperior din punct de vedere al metodelor
de investigare şi de interpretare istorică. Astfel s-a ajuns astăzi la o
nouă şi mai bună înţelegere a întregii istorii a Daciei romane, după ce
au fost mai întîi combătute, înlăturate sau revizuite unele păreri şi
teorii mai vechi privitoare la epoca provinciei întemeiată de împăratul­
Traian. Au fost lămurite cele mai variate aspecte şi probleme şi s-a
conturat pentru prima oară amplu, precis şi veridic tabloul vieţii Daciei
romane sub toate aspectele fie ele social-economice, politice şi cultu-
rale, fie al traiului populaţiei autohtone. Toate aceste rezultate au fost
valorificate în strălucita sinteză a profesorului, La Transylvanie dans
l'antiquite, apărută în mai multe ediţii în limbile franceză, germană şi
italiană (1945), lucrare care a situat istoria Daciei, şi, în special, a celei
romane pe o temelie ştiinţifică şi documentară sigură, lucrare care s-a
bucurat de un larg răsunet Şi' în străinătate. Ea este considerată pînă
astăzi una dintre cele mai bune surse de informare privitoare şi la pro-
vincia traiană.
Dar Constantin Daicoviciu a desfăşurat şi o bogată şi rodnică cer-
cetare de teren. i!ntre anii 1924-1939 conduce săpăturile de la Ulpi a 1

Traiana Sarmizegetusa. Printr-o stranie coincidenţă în anul 1973, anu]

în care ilustrul dascăl ne-a părăsit pentru totdeauna, au fost reluate
cercetările aici in metropola Daciei romane după atîta timp de întrc>ru-
pere. Ca discipol apropiat al dînsului1 mărturisesc că acesta a fost gîndul
din ultimii ani ai vieţii magistrului. Cu cită însufleţire ar fi condus să­
păturile de specialitate, cu cită pasiune ne-ar fii îndrumat paşii pe acest
şantier, mai ales că toţi îl aşteptam cu drag, atît noi colaboratorii, cit şi
localnicii!
Tot academicianul efectuează cercetări în castrul de la Micia, recu-
noaşteri în Banat sau pe limesul nord-vestic al Daciei, întreprinzînd
fructuoase săpături la Porolissum ş.a.
Constantin Daicoviciu a fost animatorul neobosit al cercetărilor de
teren din toată Transilvania şi în calitate de secretar al „Comisiurui Mo-
numentelor Istorice, secţia pl'ntru Transilvania", funcţie ce a îndeplinit-o
cu cinste intre anii 1921-1940, ca începînd din anul 1970 să fie numit
preşedinte al „Comisiei Arheologice" din cadrul Academiei române. Tot
în calitate de istoric, arheolog şi epigrafist, încă de la înfiinţare (1949)
şi pină la sfîrşitul vieţii sale Constantin Dakoviciu a fost directorul
Institutului de istorie şi arheologie din Cluj-Napoca, precum şi al Mu-
 CONSTANTIN DAICOVICIU ŞI ISTORIA TRAIANĂ A DACIEI
171

:zeului de istorie al Transilvaniei, care datodtă strădaniei domniei sale

s-a constituit ca instituţie independentă în anul 1963.
Tot profesorul a fost iniţiatorul şi animatorul unor prestigioase pu-
blicaţii ca: Anuarul Comisiunii Monumentelor Istorice, Secţiunea pentru
Transilvania, Anuarul Institutului de Studii Clasice (din Cluj) şi Acta
Musei Napocensis.
Dar din definirea completă a portretului magistrului nu trebuie
omiSă grija deosebită a dascălului pentru păstrarea diferitelor vestigii
istorice. Această grijă îşi găseşte încununarea în activitatea sa de ron-
ducător al Muzeului de istorie al Transilvaniei şi a fondării, în anul
1924 (împreună cu prof. Octavian Floca din Deva) a :Muzeului de arheo-
logie din Sarmiizegetusa, muizeu care se mîndreşte astăzi cu una dintre
cele mai frumoase e~poziţii ale genului. Pentru cei 'Însetaţi de istorie
şi frumos, scrie Constantin Daicoviciu în 1938 lucrarea Sarmizegetusa
(Ulpia Traiana) în lumina săpăturilor, dedicată „colaboratorilor şi priete-
nilor de la Sarmizegetusa". Scopul publicării acestei cărţi este foarte
sugestiv arătat în introducere: „Lucrarea de faţă am scris-o cu gîndul
de a pune în mina nenumăraţilor vizitatori ai măreţelor ruine din Sarmi-
zegetusa (Ulpia Traiana) dornici de a cunoaşte trecutul şi strălucirea
capitalei Daciei romane, un ghid, cu ajutorul căruia să poată să înţe­
leagă şi să pătrundă mai adînc cele ce li se înfăţişează azi din fosta
metropolă a romanităţii noastre ... Sper că publicînd acest ghid fac un
serviciu bun, atît cărturarilor, cutreierători prin frumoasa Ţară a Haţe­
gului, cît şi şcolarilor de toate categoriile, care se abat pe la acest lea-
găn al neamului nostru, căutînd îmbogăţirea minţii şi a sufletului lor" 1 •
Aprecierea savantului Constantin Daicoviciu peste hotare a fost
ilustrată de participarea sa la numeroase congrese şi simpozioane interna-
ţionale privind antichitatea claskă, printre care amintesc cele de la Roma,
Viena, Miinchen, Moscova, Varşovia, Budapesta, Lausanne, Stockholm etc.
De asemenea, i s-au acordat înalte titluri ştiinţifice, făcînd parte din
unele comitete mondiale istorice. Şi tot <linsul a fost coordonatorul expo-
ziţiilor internaţionale de arheologie românească „ROmer in Rumanien"
(Koln, 1969) şi „Civiltâ romana in Romania" (Roma, 1970), care printr-un
marP succes de> public au făcut cunoscute mai bine străinătăţii realită­
ţile romani tă ţii patriei noastre.
De-a lurţgul a peste cinci decenii ilustrul profesor a fost pe lîngă un
eminent dascăl la facultatea de istorie dujeană (Universitatea la care
funcţionează aproape 20 de ani şi ca rector) şi un pasionat al condeiului,
care a lăsat moştenire o operă vastă, studii, articole, recenzii şi mai
multe volume. Este un lucru deosebit de anevoios de a trece în revistă
totalitatea acestor lucrări. Cele mai multe dintre ele au fost adunate
de autor într-un stu:diu masi,v intitulat Dacica. Constantin Daicoviciu a
fost apoi redactorul responsabil al primului volum din tratatul de Isto-
ria României şi membru în colectivul de redacţie al lucrării Din istoria
Transilvaniei. Sub conducerea directă a academicianului istoricii clujeni
au început (munca se desfăşoară în continuare) întocmirea Repertoriului
arheologic al Transilvaniei. Tot domnia sa a căutat să informeze străi-

1 C. Pop, StComC, Caransebeş, 1979, p. 12-13.

 CONSTANTIN POP
172

nătatea cu privire la problemele majore ale istoriei noastre vechi şi a

realizărilor istoriografiei româneşti. In acest sens a elaborat, în cola-
borare, volumul Histoire de. la Rouma.nie (Paris, 1970) şi monografia
Romani.a (împreună cu acad. Erni.'l Con.durachi din Bucureşti) în reputata
colecţie Archaeologia mundi (1972).
Inima profesorului Constantin Daicoviciu a încetat să mai bată şi
vocea lui puternică nu se mai face auzită din anul 1973. Acum trupul
său, viguros pînă în ultima clipă a vieţii, zace sub o lespede funerară,
dintre care atîtea a descifrat cu pietate! Dar spiritul său este viu alături
de noi toţi cei care l-am cunoscut şi l-am apreciat!

AD PERPETUAM MEMORIAM!

CONSTANTIN POP

PROFESSEUR CONSTANTIN DAICOVICIU ET L'HISTOIRE

DE LA DACIE TRAJANE

(Resume)

L'auteur evoque une partie de l'a:::tivite du professeur universitaire de Cluj-

Napo:a, l'a:ademicien Constantin Daicoviciu, concernant l'epoquC' romaine de
Da:::ie. 11 est releve de laborieux travail de recherche s::ientifique du savant, qui
pendant plus d'une demie sie:::le a fait connu cette periode :lassique de l'histoire
de Roumanie.
 PEŞTERI DIN JUDEŢUL CARAŞ-SEVERIN
CERCETARI ARHEOLOGICE (III)*

Prezenta lucrare abordează urmele de locuire din peşteri ce datează

din eneolitic şi perioada de tranziţie spre epoca bronzului. Cercetările
de teren au fost efectuate în V. Gîrliştei - P. Galaţ 2236/4** (sat Gîr-
lişte, corn. Goruia, jud. Caraş-Severin) în august 1981, V. Deavoia -
P. Mare 2160/1 (sat Feneş, corn. Armeniş, jud. Caraş-Severin) aprilie-mai
1982, V. Pogăniişului r- P. Urieşilor 2261/1 (sat Bărbosu, corn. Ramna,
jud. Caraş-Severin) octombrie 1982, V. Cernei - V. Drestenic, P. 2144/65
şi P. Oilor 2144/63 în mai şi septembrie 1982.
Au fost verificate din punct de vedere arheologic P. nr. 1 (2243112)
şi P. nr. 2 (2243/13) de deasupra tunelului de la vărsarea Comarnicului
în Caraş unde nu s-au găsit urme arheologice, totodată fiind terminată
cercetarea arheologică în zona Feneş - V. Deavoia - V. Pietroasa
Mare, V. Cernei în zona V. Drestenic - V. Prtisacinei şi zona Şapte Iz-
voare Calde.

I Valea Gîrliştei

1. P. Galaţ (Gaura lui Ecob) - 2236/4 (sat. Gî:rlişte, corn. Goru'ia,

jud. Caraş-Severin).
Peşteră (Pl. I) situată 1 pe versantul drept al V. Gîrliştei chiar la
intrarea în chei în avial de P. cu Apă la cca. 50-70 m de aceasta din
urmă, iar ca altitudine la jumătatea diistanţei dintre platou şi vale, în
fundul unui mic golfuleţ format de două creste calcaroase, fiind greu
de găsit şi greu accesrbilă.
Sala de la intrarea I (din amonte, accesibilă) este uşor descendentă.
La suprafaţă au fost găsite nUJmeroase f:riagmente ceramke Coţofeni, hall-
stattiene, dacice 2 şi feudale. S-au efectuat două sondaje arheologice sec-
ţiunea 1 (3 X 1 )( 0,5 m) şi1 caseta I (2 X 1 X 0,5 m)3.

. • Partea intri a apărut în StComC, III, 1979, p. 229-261, iar partea a doua
în Banatica, VI, 1981, p. 429-462, cu bibliografia respectivă.
•• 2236/4 reprezintă codul speologic al peşterii.
1 L. Botoşăneanu, St. Negrea, IA lucrarea Drumeţind în Munţii Banatului,
Edit. C.N.E.F.S., Bucureşti, 1968, p. 90, 113, se indică eronat poziţia peşterii, gre-
şeală preluată şi de M. Bleahu şi colab. în Peşteri din Romdnia, Edit. Ştiinţifică
şi Enciclopedică, 1976, p. 206, fig. 79, cu descrierile respective. Amintim aici că
lo~alnicii o denumesc P. Galaţ şi nu P. Galaţului.
2 Materialul hallstattian şi dacic va constitui obiectul unui viitor studiu.
3 cf. PI. I.
174 PETilU ROGOZEA

o 3 6
I I I

l"'

• iii

'
~
~-

PL I - P. Galaţ - plan topografic,

Taf, I - Galaţ HOhle - TopographJsche Aufnahme.
 PEŞTERI DIN JUDEŢUL CARAŞ-SEVERIN
175

P. Galaţ este import.antă din punct de vedere arheologic prin bogă­

ţia şi varietatea materialului găsit, dar din păcate podeaua ei este ră­
văşită de mai multe gropi ale „căutătorilor de comori" care au distrus
în cea mai mare parte stratigrafia de aici.
A. Fragmentele ceramice găsite la suprafaţă aparţin culturii Tisza-
polgar, celor trei faze ale culturii Coţofeni şi culturii Kostolac (MC
nr. inv. 11709, 11710, 11715, 11631, 11712, 11706, 11720).
I. Culturii Tisziapolgar îi aparţine un fund de vas de culoare cenuşie
(PI. VII/2) din pastă fină cu nisip şi cu o tortiţă neperforată.
II. Fragmentele ceramice aparţinînd culturii Coţofeni - faza I au o
rnloare neagră, brun-cărămizie şi brun-gălbuie, pasta este fină cu nisip
şi grosolană cu pietricele, arderea este lbună, iar ca motive ornamentale
întîlnim: linii incizate verticale paralele (PI. IV/1-2); :tortiţe neperforate
dar cu crestături făcute cu unghia (PI. IV/3); linii incizate oblice şi „bob
de linte" - Linsenkerarnik (Pl. VII/3).
III. Fragmente ceramice oe aparţin culturii Coţofeni - faza II au o cu-
loare neagră, brun-cărămizie, cărămizie şi brun-gălbuie, past.a este fină
cu nisip şi grosolană cu pietricele uneori ea este netezită, arderea este
bună. Ca motive ornamentale întîlnim: linii incizate oblice, verticale pa-
ralele, în reţea „în brăduţ" şi „în căpriori" (Pl. II/1-3, PI. Vil, 3, PI. VII/1,
4, PI. IX/l, PI. X/3, 4, PI. XV/1-3, PI. XVI/1-3, Pl. XI/4, PI. XVIII/1,
PI. XIX/2-4, PI. XXII/3, Pl. XII/3, PI. XIV/l); linii incizate şi crestături
(PI. XV/4, PI. XI/2, PI. XVII/1, 2, PI. XII/l, 2); împunsături• succesive -
Furchenstich şi „bob de linte" - Linsenkeramik (Pl. 11/4, PI. III/3, Pl.
XII/4); crestături făcute cu unghia şi „bob de linte" - Linsenkenamik
(Pl. III/1, PI. V/2, 4, PI. VI/I); alveole imprimate (PI. Vl/3,. 4); ornamente
cu piaptănul - Kammstrich (Pl. XI/1); brîu alveolar şi linii incizate
(Pl. XI/3, PI. X/2); creste (PI. XVII/3); proeminenţe succesive şi linii
incizate (PI. XIII/l).
IV. Fragmente ceramke încadrate în faza a treLa a culturii Coţofeni au
u culoare, neagră, brun-cărămizie, cărămizie, brun-gălbuie, pasta este
fină cu nisip şi grosolană cu pietricele, arderea este bună. Ca motive
ornamentale întîlnim; linii de benzi incizate în reţea (PL VI/2, PI. XVI/4,
Pl. XVIII/2, PI. XX/2); impresiuni mici ovale (PI. IX/2); triunghiuri inci-
zate (Pl. X/l); linii incizate şi cerculeţe :iimprirnate (PI. XVII/4); împunsă­
turi succesive (PI. XVIII/3); crestături alungite (PI. XVIII/4, PI. XXII/2);
impresiuni cu şnurul (Pl. XIX/l); fragmente ceramice neornamentate (PI.
XX/1, PI. XXI/1); fragmente ceramice cu o toartă (PI. XXII/l).
V. Fragment ceramic aparţin[nd culturii Kostolac de culoaJ:e neagră
cu pastă fină cu nisip este ornamentat cu caneluri înguste orizontale
(PI. III/2).
B. In secţiunea 8 1 avînd dimensiunile de 3 X 1 X 0,5 m (oare a fost
amplasată în mijlocul sălii de 1a intrarea I orientată N-S intre cele două
galerii) stratigrafia este următoarea: între 0-0,10 m pămînt afinat brun-
cenuşiu; 0,10-0,20 m un nivel de arsură de culoare brun-negricioasă cu
multă cenuşă (probabil hallstattian sau dacic); 0,20-0,25 m se află o len-
tilă galbenă de lut; 0,25-0,30 m este un alt nivel de arsură de culoare
biun-negricioasă (Coţofeni II-III); 0,30-0,45 m se află o lentilă de pă­
mînt pigmentată cu cenuşă (nivel de călcare Coţofeni I); după care ur-
176 PETRU ROGOZEA

\
~l[/Jl J
- - O
-
1 2 l ~ 5cm
:liwi:::------...i
I
Pl. II - P. Galaţ - ceramică dJn faza
C II.
Taf. II - Galaţ Hohle - KeramJk-
scherben aus C II Phase.

3 ~ee

l
7

~IC:~~
2 ,,........--,

-
I
-

O 2 ) ~
--=---....
1
:-:--....Ser
Pl. III - P. Galaţ - 1, 3 ceramică din
faza C II. 2 ceramică Kostolac. P. 2144/65
ceramică din faza C I.
Taf. III - Galaţ HOhle - 1, 3 Keramik-
scherben aus C II Phase. 2. Keramikscher-
ben aus Kostolac Kultur. Hohle 2144/65
Keramikscherben aus C I Phase.
 PEŞTERI DIN JUDEŢUL CARAŞ-SEVERIN 177

Pl. IV - P. Galaţ - ceramici din faza CI.

Taf. IV - Galaţ HOhle - Keram!bcher-
ben aus C I Phase.

PI. V - P. Galaţ - ceramicii. din faza C II.

Taf. V - Galaţ Hohle - Keramikscher-
ben aus C II Phase.
178 PETRU ROGOZEA

'·

\
3

O l 2 l L Sem
~-----~-~
Pl. VI - P. Galaţ - I, 3, 4 - ceramică
din faza C II. 2 - ceramici din faza C III.
Taf. VI - Galaţ Hohle - I, 3, 4 Kera-
mikscherben aus C II Phase. 2 - Kera-
mikscherben aus C III Phase.

2~' ~./:J ii

1 2 3 t. Sem
heeewl " w! --
Pl. VII - P. Galaţ - 1, 4 - ceramici Pl. VIII - P. Galaţ - 1-4 - ceramică
din faza C II. 3 - ceramici din faza C I. din faza C II. P. Oilor - 5-6 - ceramici!.
2 - ceramici!. din faza Tiszapolgar. din faza C I.
Taf. VII - Galaţ Hohle - I, 4 - Kera- Taf. VIII - Galaţ Hohle - 1-4 -
mikscherben aus C II Phase. 3 - Kera- Keramikscherben aus C II Phase. Oilor
mikscherben aus C I Phase. 2 - Kera- HOhle - 5-6 - Keramikscherben aus
mikscherben aus Tiszapolgar Kultur. CI Phase.
 PEŞTERI DIN JUDEŢUL CARAŞ·SBVllRIN
179

0123~Sfm
..... h+++4 """"

PI. IX - P. Galaţ - 1 - Ceramicll 1

faza C II. 2 - ceramică din faza C III.
P. Oilor - 4 - ceramică din faza C I.
3 - fragment de rocă albă.
Taf. IX - Galaţ HOhle - 1 - Keram.ik-
scherben aus C II Phase. 2 - Keramik-
scherben aus C III Phase. Oilor HOhle
- 4 - Kerami.kscherben aus C I Phase.
3 - weises Kalkstein.

.„
„
„
„

PI. X - P. Galaţ - 1, 2 - ceramică

din faze C III. 3, 4 - ceramicii din faza
C II.
Taf. X - Galaţ Hohle - 1, 2 Kera-
mikscherben aus C III Phase. 3, 4 - Kera-
mikscherben aus C II Phase.
180 Pl!TRU ROGOZl!A

... I I==--
O I 2 3 ~ 5c•-

Pl. XI - P. Gataţ - 1-4 - ceramic!

din faza C II.
Taf. XI - Galaţ Hohle - 1-4 - Kera-
mikscherben aus C II Phase.

J
t~\
c 1 2 3 4 s,m
"Km ...... ,....,

PI. XII - P. Galaţ - 1-4 - ceram.Jcl

din faza C II.
Taf. XII - Galaţ Hohle - 1-4 - Kera-
mikscherben aus C II Phase.
 PEŞTERI DI'< JUDEŢUL CARAŞ-SEVERIN
181

O
;
'
I
'2 l 4
. . . . . .
Sem

PI. XIII - P. Galaţ - ceramicl!: din faza

C II.
Taf. XIII - Galaţ Hohle - Keramik-
scherben aus C II Phase,

2
„ ...l 4 Sem

PI. XIV - P, Galaţ - ceramică din faza

C II,
Taf, XIV - Galaţ Hohle - Keramik-
scherben aus C II Phase.
 PETRU ROGOZEA
182

o
!wwl
1
\
PI. XV - P. Galaţ - 1-4 - ceramică
din faza C II.
Taf. XV - Galaţ Hohle - 1- 4 - Kera-
mfrscherben aus C II Pha.se.

O 2 l ~ Sem
. ....,__:h-,j

PI. XVI - P. Galaţ - 1-3 - ceramicii

din faza C II. 4 - ceramicii din faza C III.
Taf. XVI - Galaţ Hohle - 1-3 - Kera-
mikscherben aus C II Phase. 4 - Kera-
mikscherben aus C III Phase.
 PEŞTERI DIN JUDEŢUL CARAŞ-SEVERIN
183

4
......
Sem

PI. XVII - P. Galaţ - 1-3 - ceramică

din faza C II. 4 - ceramică din faza C III.
Taf. XVII - Galaţ Hohle - 1- 3 -
Keramikscherben aus C II Phase. 4 - Kera-
m.ikscherben aus C III Phase.

I \
)
PI. XVIII - P. Galaţ - l - ceramică
din faza C II. 2-4 - ceramică din faza
C III.
Taf. XVIII - Galaţ Hohle - l - Kera-
m.ikscherben aus C II Phase.
 PETRU ROGOZEA
184

'

PI. XIX - P. Galaţ -1 - ceramică. din

faza C III. 2-4 - ceramică. din faza C II.
Taf. XIX -- Galaţ Hohle - 1 - Kera-
mikscherben aus C III Phase. 2 -4
Keramikscherben aus C II Phase.

D 4 Sem
.....
._ot:=:11-t=::::::1•1r.:lllllll

PI. XX - P. Galaţ - ceramică. din faza

C III.
Taf. XX - Galaţ Hohle - Keramikscherben
aus C III Phase.
 PEŞTERI DIN JUDEŢUL CARAŞ-SEVERIN
185

o 1 ~("'
i....t=- ~-=-

PI. XXI - P. Galaţ - I - ceramică din

faza C III. 2 - fragment topor piatră.
Taf. XXI - Galaţ Hohle - I Kera-
mikscherben aus C III Phase. 2 - Stein-
backen.

_ U 2
......
3
----
4 Sem

PI. XXII - P. Galaţ - I, 2 - ceramică

din faza C III. 3 - ceramică din faza C II.
Taf. XXII - Galaţ HOhle - 1, 2
Kerami.kscherben aus C III Phase. 3
Keramik:scherben aus C II Phase.
 PETRU ROGOZEA
186

'(JI
Pl. XXIII - P. Galaţ - 1, 3 - 6 -
ceramică din faza C I. 2 - ceramicll din
faza C II.
Taf. XXIII - Galaţ Hohle - 1, 3-6 -
Keramikscherben aus C I Phase. 2 -
Keramikscherben aus C II Phase.

( ' ',

,],~~~

\
Pl. XXIV - P. Galaţ - 1-4, 6 - cera-
mică din faza C I. 5 - ceramică din fai.a
C II.
Taf. XXIV - Galaţ HOhle - 1-4, 6 -
Keramikscherben aus C I Phase. 5 -
Keramikscherben aus C II Phase.

\
O ' 2
---- lwwl
3
„
4 '>cm
 PEŞTERI DIN JUDEŢUL CARAŞ·Sl!VERIN
187

1 _/ I ]
r l .
. I
} I I
II I
I (!
r

Z l L. -cm
---=c._:-~

PI. XXV - P. 2160/1 - ceramJcA din fau C I.

Taf. XXV - HOhle 2160/1 - Keramilcscherben a!D C I Phase,

i
/„~• • „•#f7
,,_1·~
I • • ,-

(_ _···_·-·--___I I
~--·--5

PI. XXVI - P. Oilor - ceramică din faza C II.

Taf. XXVI - Oilor Hohle - Keramikscherben aus C II
Phase.
 ·t-V

o 1 2 3 4 Sem
~} ... --::·~-. ---~
PI. XXVII - P. Oilor - 1 - ceramică cu torţi pasti!Rte. '.2 - ct·rnmki\ din faza C J.
Tai. XXVII - Oilor Hohle - 1 - I-Iuniady Halom -- Băile Ih·rculauc 11 L'heik, Turzii Horizout.
2 - Kcramikschcrhcu aus C I Phasc.
 PEŞTERI JUDEŢUL CARAŞ-SEVERIN
DIN 189

?"-·--..... .

1J I
~,
\ ~
:) l } ) ! ~Cm

~---=--
Pl. XXVIII - P. Oilor ceramică din faza C III.
Taf. XXVIII - Oilor Hahle - Keramikscherben
aus C III Phase.

C
....
I • 2
....
l ~
::1lllllml
~cm J
PI. XXIX - P. 2144/65 - I, 3 - ceramică din faza C I.
2, 4 - ceramică din faza C II.
Taf. XXIX - 2144/65 Hilhle - I, 3 - Keramikscherben aus
C I Phase. - 2, 4 Keramikscherben aus C II Phase.
190 PETRU ROGOZEA

PI. XXX - P. Oilor - 1 - 4 -

ceramică din faza C III
Taf. XXX - Oilor Hohle - 1 - 4
Keramikscherben aus C III
Phase.

PI. XXXI - P. Oilor -

1, 3 - ceramică din faza
C III. 2, 4-6 - ceramică
din faza. C II.
Taf. XXXI - Oilor HOhle
- 1, 3 - Keramikscher-
ben aus C III Phase. 2,
4- 6 - Keram.ikscherben
aus C II Phase.

1(
o. u_~
------- ·.

PI. XXXII - P. Oilor

- ceramică din faza C II.
Taf. XXXII - Oilor Hohle
Keramikscherben aus
c n Phase.
 PEŞTERI DIN JUDEŢUL CARAŞ-SEVERIN
191

Hl.~1\)HJI))~';
lll~v 1JJ1 111 I
'1
J
J '\ I
)<!\ }(/

'~ ~-W-W""
Pl. XXXIII - P. 2160/l - 1-5 - cera- PI. XXXIV - P. Oilor - 1-3 - ceramicii
mici din faza C II. din faza C III.
Taf. XXXIII - Hohle 2160/1 - 1-5 - Taf. XXXIV - Oilor HOhle - 1-3 -
Keramibcherben aus C II Phase. Keramikscherben aus C III.

o
Pl. XXXV - P. Urieşilor - topor de platrl.
Taf. XXXV - Urieşilor Hohle - Stehihacken.
 PHTRU ROGOZE.A
192

Pl. XXXVI P. 2160/1-2 - profil. P. Urieşilor - 1 - plan topografic.

Taf. XXXVI - Hohle 2160/1-2 - Abriss. - Urieşilor HOhle - .._l -
topografische Aufnahme.
 -_QrOOpă
c-
""- ..;

- __.;;-;-; -/_ i '/. 'I- 'f.

'/-
I I
y:_ '/-. :/.
/'

f. f-. 'f--;. f. I- I- f- i. .,L ,L y.

.... 'I- I- 'I-- -1- f-

~ sc.1120
1 W&J 3 1~„~„1 5 E;J
-- -
7 b><-'.
7 2~. 4 1~ ~ 5Jl 61~
PI. XXXVII - P. 2160/1 - profile stratigrafice (la - profilul peretelui de sud; lb -
profilul peretelui de vest), 1 - strat actual: 2 - nivel cenuşiu (feudal); 3 - nivel brun
negricios (feudal) ; 4 - lentilă intermediară glllbuie cu vinişoare negre; 5 - strat Coţo-
feni; 6 - material clastic ; 7 - strat afinat ante-Coţofeni.
Taf. XXXVII - Hohle 2160/1 - stratlgraphischer Abriss (la - Abriss des sudliches
Wand - lb - Abriss deswestliches Wand) 1 - aktuelles Schicht; 2-3 - mittelalterliche
Niveaus; 4 - intermediarische Linse ; 5 - Coţofeni ScWcht; 6- 7 - sterile Schicht
ante-Coţofenl. ·
 PETRU ROGOZEA
194

SC 1/1Q
o 10 :lO 30 '+O so Ba 80 I
-: .r,,•

() o o o o 0.4 o
o o o O D O O
30 '°I o l 0
o ol o O
o o o o
50 I} o c/ c)

o o o c

Pl. XXXVIII P. Oilor profil stratigrafic; I - strat actual; 2 - nivel II Coţo­

feni ; 3 - nivel cu material clastic şi fragmente ceramice Coţofeni ; 4 - nivel I Coţofe­
ni ; 5 - strat steril.
Taf.. XXXVIII - Oilor HOWe - strntigraphischcr Abriss; I - aktuelles Schicht; 2 -
p
'.Niveau Coţofeni; 3 - Niveau mit Stein und Coţofeni K1:ramikscherben; 4 - Niveau I
Coţofeni ; 5 - Sterile Schicht.
 PEŞTERI DIN JUDEŢUL CARAŞ-SEVERIN
195

mează sterilul (lut galben amestecat cu material clastic mărunt). Secţiu­

nea a fost împărţită în trei carouri (1 X 1 m).
I. Fragmentele ceramice din caroul 1 (MC nr. inv. 11718) de la adin-
cimea de 0,25-0,30 m au fost incadrate în faza a II-a a culturii Coţofeni
avînd culoarea neagră sau brun deschisă, pasta este fină cu nisip iar ca
ornamente întîlnim benzi de linii incizate şi triunghiUiri incizate (Pl. 1

VII/4, PI. XXIV/5).

II. Fragmentele ceramice din caroul 2 (MC nr. inv. 11717, 11708) au
fost încadrate în faza a II-a a culturii Coţofeni (cele de la adîncimea
cuprinsă între 0,25-0,30 m). Ceramica are o culoare brun închisă cenuşiu­
negricioasă, pasta este fină cu nisip şi pietricele, netezită. Ca ornamente
întîlnim: crestături dreptunghiulare (PI. VIII/1); romburi incizate (PI.
VIII/2); linii imprimate şi o tortiţă perforată (PI. VIII/4) şi linii incizate
(Pl. VIII/3). Ceramica de la adîncimea de 0,30-0,45 m a fost încadrată în
faza I a culturii Coţofeni. Ea are o culoare brun închisă sau neagră cenu-
şie, pasta este fină cu nisip fiind ornamentată cu crestături alveolare
(PI. XXIV/l) sau cu şiruri de împunsături succesive (PI. XXIV/2).
III. Fragmentele ceramice găsite în caroul 3 (MC nr. inv. 11715) de la
adîncimea de 0,30-0,40 m au fost încadrate în fam I a culturii Coţo­
ţeni. Ele au o culoare brun deschisă, pasta este fină cu nisip, arderea
este bună fiind ornamentate cu linii incizate (PI. XXIV/3, 4, 6).
C. Caseta I. (2 X 1 X 0,5 m) a fost amplasată lingă peretele de Nord
(stîng) de la intrarea I şi la 2,90 m faţă de galeria de legătură cu intrarea
II fiind orientată E-V.
Stratigrafia ei este aceeaşi oa şi la secţiunea 1. Fragmentele ceramice
(MC nr. inv. 11711) de la adîncilmea de 0,30-0,40 m aparţin fazei a II-a
a culturii Coţofeni. Ele au o culoare cărămizie, pasta este semifină cu
pietricele avînd urme de ardere secundară şi este ornamentat cu linii
incizate (pl. XXIII/2). Celelalte fragmente ceramice au fost încadrate în
faza I a culturii Coţofeni. Ele au o culoare brun-cărămizie, cărămizie sau
neagră-cenuşie, pasta este fină cu nisip şi grosolană cu pietricele. Ca mo-
tive ornamentale întîlnim: linii incizate (PI. XXIII/1, 3, 5, 6) şi crestături
(PI. XXIII/4).

II Valea Deavoia

1. Peştera Mare din E>ealul Socaia - 2160/1 (sat Feneş, corn. Arme-
niş, jud. Caraş-Severin).
Peştera este situată pe versantul stîng al V. Deavoia la cca. 4 km
în amonte de confluenţa rîului Deavoia cu Rîul Alb, are o altitudine rela-
tivă de firul apei de aproximativ 50 m şi este relativ uşor accesibilă.
Este o peşteră de fisură cu o singură intrare de mari dimensiuni cu înăl­
ţimea de 25 m şi lăţimea de 20 rn, avînd gura orientată spre N. Sala de
la intrare este luminată integrial, peştera fiind caldă, fosilă, uscată, fără
curenţi de aer. Ea aparţine unui complex de peşteri cu surse de apă
lesnicioase în apropiere, stratul de depuneri este gros dar din păcate şi
aici stratigrafia este deranjată de mai multe gropi mari ale „căutătorilor
de comori". S-a efectuat un sondaj S 1 (2,40 X 2,20 X 1,80 m) care a con-
196 PETRU ROGOZEA

tinuat o groapă anterioară în care s-au găsit fragmente ceramice de epocă

feudală şi a culturii Coţofeni.
A. Fragmente ceramice de·la suprafaţă (MC nr. inv. 12201) încadrate
în faza I· a culturii Coţofeni, de culoare brun-cărămizie, pasta este fină
cu nisip. şi grosolană cu pietricele, cu urme de ardere secundară. Ca mo-
tive ornamentale întîlnim: linii incizate verticale şi oblice (Pl. XXV/1-3).
B. Fragmentele ceramice din 8 1 de la adîncimea cuprinsă între 0-
0,20 m (MC nr. inv. 12292) au fost încadrate în faza a II-a a culturii
Coţofeni. Au o culoare brun-cărămizie sau neagră-cenuşie, pasta este
fină cu nisip şi grosolană cu pietricele, arderea este bună. Ca motive
ornamentale intilnim: crestături (PI. XXXIII/l, 2, 4); impresiuni ovale
(PI. XXXIII/3) şi un fragment de toartă (Pl. XXXIII/5).

III Valea Pogănişului

1. P. Urieşilor - 2261/1 (sat Bărbosu, corn. Ramna, jud. Caraş-Se­

verin).
Peştera a fost cercetată pentru prima dată în 19634, este situată 1a
500 rn de localitatea Bărbosu în partea de Sud a dealului Coasta Pietrii
şi în versantul drept al ogaşului Butarii, la 170 m altitudine absolută
şi 20 m altitudine relati.vă. Este o peşteră mică, cu o lungime totală de
6 rn (PI. XXIV/!), este orizontală, fosilă, fiind săpată în tuf calcaros şi
este luminată difuz pe toată suprafaţa. Are o intrare în formă de boltă,
este înaltă de 0,4 m şi l1argă de 1,2 m este orientată spre Sud fiind mas-
cată de salcîmi. Peştera este înaltă de 0,70 m şi Jargă de 1-3 rn, avînd
un strat gros de depunere. Peştera s-a format pdn infiltrarea apei în
tuful calcaros fiind o peşteră uscată ~prăfoasă), statică, fără curenţi de
aer. lntr-un sondaj s-a găsirt un topor de piatră eneolitic perforat care pe
partea superioară intre vîrf şi perforaţie are o mică albiere (PI. XXXV) 5 •

IV V alea Cern ei - Valea Dres tenie

1. P. 2144165. Peştera este situată pe versantul sting al V. Drestenic

la confluenţa cu V. Cernei (la 15 km în amonte de Băile Herculane), are
gura în formă .triunghiulară, alungită, cu lungimea de 3 m şi înălţimea
de 4 m este orientată spre S-SE. Este o peşteră orizontală, fosilă, caldă,
fără curenţi de aer fiind luminată integral. Peştera este amplasată la
1

peste 80 rn altitudine relativă faţă de V. Drestenicului. Are Wl strat

gros de depunere, lungimea totală a ei fiind de cca. 20 m avînd condiţii
bune de locuire. Au fost găsite mai multe fragmente ceramice de la
suprafaţă şi din caseta III de la adîncimea de 0,20-0,40 m. ,
A. Fragmente ceramice găsite în caseta III de la adîncimea de 0,20-
0,40 m (MC nr. inv. 12657) au fost încadrate în faza I a culturii Coţofeni.

' cf. St. Negrea şi colab. în lnternational Journal of Speology, I, 3, 1965,

p. 408, fig. 9.
5 Mulţumim şi pe această cale tov. învăţător D. Teodorescu din Duleu pea-
tru amabilitatea cu care ne-a pus la dispoziţie toporul de piatră.
 PEŞTERI DIN JUDEŢUL CARAŞ-SEVERIN
197

Ele au o culoare brun-cărămi·zie, pasta este fină cu ms1p, arderea este

bună. Ca ornamente întîlnim: linii incizate (PI. XXIX/I, 3). Fazei a II-a
a culturii Coţofeni îi aparţin fragmentele ceramice de ctiloare brun-cără­
mizie, pasta este fină cu nisip, arderea este bună. Ca motive ornamentale
întîlnim: lini1 incizate şi şiruri de împunsături succesive (PI. XXIX/2)
şi linii incizate (PI. XXIX/4).
2. P. Oilor - 2144163. Este situată pe versantul stîng al V. Dresteni-
cului la confluenţa cu V. Ccrnei (la I5 km în amonte de Băile Herculane)
la cca. 40 m spre Vest de P. 2I44/65. Gura peşterii este orientată spre SE
şi are lăţimea de coa. I5 m şi înălţimea de cca. 20 m, avînd altitudinea
relativă faţă de vale de aproape IOO m. Este o peşteră orizontală, fosilă,
uscată, caldă fiind luminată în sala de la intrare şi luminată difuz spre
interior unde peştera este subfosilă şi umedă. în sala de la intrare este
un strat gros de depuneri şi· material clastic. Condiţiile de locuire sînt
bune în sala de la intrare unde au fost găsite fragmente ceramice atît la
suprafaţă cit şi dintr-o casetă, ce datează din eneoliticul tîrziu şi din
perioada de tranziţie spre epoca bronzului.
A. Fragmentele ceramice găsite la suprafaţă (MC nr. inv. I2202) au
fost încadrate în faza a III-a a ctilturii Coţofeni. Ele au o culoare cără­
mizie, brun-cărămizie, brun-gălbuie şi neagră-cenuşie, pasta este fină cu
nisip şi grosolană cu pietricele, arderea este bună. Ca motive ornamentale
întîlnim: linii incizate (PI. XXVIII/2, 4); crestătu:ri (PI. XXVIII/3) şi o
tortiţă perforată (PI. XXVIII/I).
B. Profilul stratigrafic al casetei I (1 X I X 0,7 m) se prezintă astfel
(PI. XXXVIII): între 0-0,10 m este stratul actual, 0,10-0,17 m se află
nivelul al II-lea Coţofeni, între 0,17-0,35 m este un strat de material
clastic amestecat cu multe fragmente ceramice între 0,35-0,45 m este
nivelul I Coţofeni de culoare cenuşie iar de la 0,45 m urmează stratul
steril.
L Fragmentele ceramice găsite la adîncimea de 0,10-0,25 m (MC nr.
inv. 12658) de deasupra nivelului de arsură aparţin fazei a III-a a culturii
O:Jţofeni. Ele au o culoare brun-cărămizie şi neagră, pasta este fină cu
nisip, arderea este bună. Ca ornamente întîlnim: şirmi de împunsături
succesive (PI. XXXIII) cit şi benzi de linii paralele incizate (PI. XXXI/3).
Intîlnim însă şi fragmente ceramice datate în fam a II-a a culturii Coţo­
feni, care au o culoare brun-cărămizie şi neagră-cenuşie, pasta este fină
cu nisip şi grosolană cu pietricele, arderea este bună. Ca ornamente întîl-
nim: linii incizate (PI. XXXI/2, 5, 6); linii incizate şi crestături (Pl.
XXXI/2, 5, 6); linii incirete şi crestături (PL XXXI/4); linii incizate şi
brîu alveolar (PI. XXXII/I); creste (PI. XXXII/2, 3).
II. Fragmentele ceramice găsite la adîncimea de 0,25-0,45 m (MC
nr. inv. I2643) au fost încadrate în faza a III-a a culturii Coţofeni. Ele
au o culoare neagră-cenuşie, neagră, brun-cărămizie, pasta este fină cu
nisip şi grosolană cu pietricele, arderea este bună. Ca motive ornamen-
ta.le întîlnim: crestături cu linii verticale incizate şi „bob de linte" (PI.
XXX/I); împunsărturi succesive (PI. XXX/2); linii incizate (PI. XXX/3,
Pl. XXXIV/l); liniil imprimate (PI. XXX/4); linii incizate şi impresiuni cu
şnururi (Pl. XXXIV/2); linii vertioale incizate şi brîu alveolar (PL
XXXIV/3).
 PETRU ROGOZEA
198

Fragmentele ceramice găsite la aceeaşi adîncime (MC nr. inv. 12644)

au fost încadrate în faza a II-a a culturii Coţiofeni, avind o culoare cenuşie,
pasta este fină cu nisip, arderea este bună. Ca motive ornamentale întîl-
nim: împunsături succesive (Pl. XXVl/2, 3); linii incizate şi triunghiuri
(Pl. XXVI/1); linii incizate (Pl. XXVl/4).
In faza I a culturii Coţofeni au fost încadrate fragmentele ceramice
care au o culoare cenuşie, brun-roşcată, pasta este fină cu nisip şi gro-
solană cu pietricele. Ca ornamente întîlnim: linii incizate (Pl. IX/4, PI.
Ill/4, PI. XXVII/2). Faze1 I a culturii Coţofeni îi aparţin şi fragmentele
ceramice (MC nr. inv. 12642), care au o culoare brun închisă şi cărămi­
zie, pasta este fină cu nisip, arderea este bună, fiind ornamentate cu cres-
tături (PI. VIII/5, 6).
La adîncimea de 0,40 rn a apărut un fragment de buză cu o toartă
pa.stilată de culoare cărămizie (Pl. XXVII/I), pasta este grosolană cu pie-
tricele fiind decorată cu alveole, ce se datează în eneoliticul tîrziu în
cadrul orizontului cu torţi pastilate (Huniady Halom - Băile Herculane
II - Cheile Turzii).
rn încheiere ţinem să mulţl1lll1im membrilor cercului de cercetări ar-
heologice în peşteri din Caransebeşs, cît şi colegHor F. Medeleţ şi Ghe.
Lazarovici pentru ajutorul acordat, totodată ne-au fost de un real folos
studiile lui P. Roman 7 privitoare la această epocă. Ţinem să rectificăm
afirmaţiile că silexurile găsite în P. Vraşka (2238/10) şi P. Oilor (2143/2)
ar fi epiP,p.leolitice 9 dar acestea s-au dovedit a fi amnare din epoca feu-
dală, mulţumim şi pe această cale tov. FI. Mogoşanu care ne-a atras aten-
ţia asupra încadrării lor.

PETRU ROGOZEA

DIE HOHLEN AUS DEM KREIS CARAŞ-SEVERIN

ARCHAOLOGISCHE UNTERSUCHUNGEN (III)
(Zusammcnfassung)
Vorliegende Arbeit stellt die Fortsetzung dieser in, StComC III, 1979, S. 229-
261, und Banatica, VI, 1981, S. 429-·462, Serie liber ar:hiiologische Fors:::hungen in
den Hohlen des Sildbanater Karstes, dar. Els werden, noch den in der ersten und
zweiten Serie angefilhrten Krieterien, die Ergebnisse der von Karansebescher Mu-
seum und dur:::h die Mitglieder des Kreises fGr ar.::hăolo,;is:he Hohlenfors:::hungen
aus Karansebesch, durchfilhrten Forschungen verwertet. Hier legen wir die
Bewohnungsspuren aus den Galaţ Hohle (Girlişte Tal), Urieşilor Hohle (Pogăniş Tal)
- 2160/ Hohle (Deavoia Tal) und zwei andere Hohlen - Drestenic Tal (Cerna
Tal) vor. Die archăo!ogische Spuren datieren vom spăteren Ăneolithicum und die
Uber.gagszeitspanne zu Bronzezeit, die Keramikscherben gehoren an Huniady
Halom - Băile Herculane II - Cheile Turzii Horizont, Tiszapolgar, Coţofeni und
Kostolac Kulturen.
6 Amintim participanţii care ne-au ajutat in mun:a de teren cit şi la pre-
lu:rarea materialului: O. Popes:u, M. Paul Popescu, I. Anto:::h, S. Petres.::u, M. Ro-
gozea, M. Contraşiu, M. Adamescu, V. Irlweg, D. Barboni, I. Bunea, I. Boleanu,
W. şi L. Mihat, M. Benec, E. şi I. Marta, H .. Zimmerman.
7 P. Roman, Cultura Coţofeni, Bucureşti, Edit. Academiei, 1976; idem SCIV A
32, l, 1981, p. 21-42.
s :f. R. Petrovszky, O. Popescu, P. Rogozea, în Banatica, VI, 1981, p. 432, 436,
nr. 9, 16. p1. II/2-3.
 DESCOPERIRI BADEN--COŢOFENI tN BANAT

Cercetările de suprafaţă şi cele sistematice au dus, in ultimul timp,

la depistarea a noi aşezări sau locuiri aparţinătoare comunităţilor care
au trăit în epoca de tranziţie de la neolitic la epoca bronzului. Din această
categorie de descoperiri fac parte, cele din anul 1978 de la Moldova Ve-
che - Complexul şcolar industrial şi de la Parţa - aşezarea V, din anii
1980 şi 19821.
Staţiunea de la Moldova Veche este cunoscută incă din anul 1971 2 ,
lucrările di111 anul 1978 aducînd informaţii noi cu privire la întinderea
aşezării. Cu ocazia unor lucrări edilitar-gospodăreşti la Complexul şcolar
industrial (care este aproape de zona cercetată de V. Boroneanţ, fig. 3A1),
în toamna anului 1978, au fost secţionate două semibordeie de formă
dreptunghiulară avînd colţurile rotunjite 3 • Cu această ocazie s-au făcut şi
observaţii stratigrafice: 1. - strat de depuneri recente; 2. - strat de
humus negru-brun de la baza căruia pornesc gropile semibordeielor;
3. - strat brun-gălbui, steril (Fig. 3A2-3).
Materialul arheologic constă din ceramică, oase de animale, două
fragmente de lamă din silex, scoici, melci, cenuşă şi frag.mente de chirpid.
Ceramica conţine în pastă scoici pisate, nisip şi este de culoare brună
sau neagră-brună. Uneori au un slip care este caracteristic fazei I a cul-
turii Coţofeni.
Staţiunea de la Parţa 4 a fost depistată în urma wior perlegheze în
zona 8.'1ezărilor neolitice, iar în anul 1980 s-a efectuat un sondaj. Mate-
rialul arheologic consită mai ales din ceramică grosieră şi semifină de
culoare brună, brună-negricioasă şi rar cărămizie sau cenuşie. Pasta are
în compoziţie nisip, pleavă şi ciobud pisate. Arderea este incompletă.
Formele şi ornamentele celor două aşezări (fig. 3-6) nu le comentăm
aici, ci într-un cadru general alături de celelalte descoperiri. Cu ocazia
cercetării acestor materiale considerăm ca binevenite cîteva note referi-
toare la fenomenul Baden-Coţofeni în partea de sud-vest a ţării.

*
* *
1 Mulţumim şi pe a:::eastă cale :::olegului Gh. Lazarovici, care ne-a cedat mate-
rialul spre publi:::are.
2 P. Roman - I. Nemeti, Cultura Baden, 1978, Bucureşti, p. 11.
3 A. Oprincs:::u, :::omuni:::are la sesiunea d0 In Moldova Nouă, 1982, fig. 2-3.
4 Gh. I.:azarovi:::i, în Buletinul monumentelor istori:::e, 1982, fig. 23. Materialele
se giises::: î:l MB.
 ZOIA KALMAR-ADRIANA OPRINESCU
200

Perioada de tranziţie debutează printr-un fenomen de unificare cul-

turală, marcată de pătrnnderi nord-pontice şi egeeo-anatoliene, timp în
care complexul cultural Cernavodă III-Boleraz ocupă teritorii întinse;
din Dobrogea pînă în Boemia; din sudul Poloniei pînă în Balcani. Acest
proces de unificare s-a realirzat pe fonduri etnice diferite, dar sub noi
impulsuri sudice va da naştere, prin reizbucnirea fondului tradiţionalist,
profund modificat, culturii Coţofeni în Oltenia şi în interiorul arcului
carpatic, iar în Cîmpia Panonică culturii Baden 5 .
Cele două culturi sînt înrudite prin acel liant unificator anterior, dar
în acelaşi timp, diferite prin elementul local component precum şi prin
natura influienţei sudice captate 6 •
Banatul se găseşte la limita dintre cele două mari complexe cultu-
rale. Descoperiirile arheologice, numeroase pentru epoca de tranziţie, ne
oferă imaginea celor petrecute în această zonă de contact.
Comunităţile Cernavodă III au fost, fie integrate în cultura Coţo­
feni, în Oltenia, fie în cultura Baden, în Banat. Elementele acestor comu-
nităţi au fost semnalate, pentru zona pusă în discuţie, la Temeseşti, Du-
bova-Cuina Turcului, Gornea, Sînpetru German-Cărămidărie şi Sîn-
nicolau Mare (fig. 1)7. In unrna cercetării minuţioase, aceste materiale
au fost încad1'ate de P. Roman - I. Nemeti, în faza timpurie sau I a cul-
turii Baden, sau în etapa A la E. Neustupny 8 . Acest orizont este marcat
de procesul de formare a culturilor Baden şi Coţofeni, în care elementele
CPrnavodă III au avut un rol catalizator. Unele caracteristici Cernavodă
primesc valenţe noi şi diferite în cadrul celor două culturi. In stadiul
actual al cercetărilor, pe baza puţinului material analizat, se poate afirma
că, în acea<;tă fază elementele Baden şi Coţofeni sînt inseparabile, formale
şi ornamentele 9 ilustr!ind, în aceeaşi măsură, o componentă eneolitică
şi una nouă de origine pontică şi balcanică.
Formele sînt simple, cu deschidere largă (fig. 2/Ia), cu umărul mar-
cat (fig. 2/Ia2-3). Ornamentele constau din caneluri (fig. 2/Ib4), inci-
zii (fig. 2/Ibl-3), impresiuni (fig. 2/Ib5-8), briuri în relief (fig. 2/Ib9-11).
Intr-un orizont timpuriu se cer încadrate şi unele materiale de la
Sînpetru German - Malul înalt, unde puţinele fragmente indică şi un

5 I. Banner, în Acta Hung, XXXV, 1956, p. 248-256; M. V. Garaăanin, în

Starinar, IX-X, 1958-1959, p. 35; Idem, în L'Eu.rope a la fin de l'âge de la pierre,
Praga, 1961, p. 26-27; N. Kalicz, în Studia Archeologica, 2, 1963, p. 81-83; S.
Hood, în Symposium Baden, Bratislava, 1973, p. 127; V. Pavukova, în Symposium
Baden, 1973, p. 312; E. Netistupny, în Symposiu,m Baden, 1973, p. 332-347; S. Dimi·
trijevic, în Godi§njak, XIII, 1976, p. 81; P. Roman, Cultura Coţoteni, Bucureşti,
1976, p. 53; P. Roman - I. Nemeti, Cultura Baden, Bucureşti, 1978, p. 59-60,
73-74; I. Ecsedy, în A Janus Pannonius Muzeum evkănyve, XXII, 1978, p. 167;
P. Roman, în Acta Hargitensia, II, 1980, p. 1980, p. 15-16; Idem, în SCIVA, 32, 1, 1981.
p. 29-36.
6 Vl. Miloj~ic, Chronologic der jii.ngeren Steinzeit Mittelund Sildosteuropas,
Berlin, 1949, p. 107; Idem, în Germania, 31, p. 70.
1 P. Roman, Cultura Coţofeni, p. 52, fig. 8; Idem, în SCIV A, 32, 1, 1981, p. 32.
s P. Roman - I. Nemeti, Cultura Baden, 1978, p. 41; E. Neustupny, op. cit.,
p. 319-320.
9 P. Roman - I. N&meti, op. cit., pl. 3/2-5; pi. 5.
 DESCOPERIRI BADEN-COŢOFENl
201

orizont „arhaic" 10 , dar în stadiul actual al cercetărilor nu ne putem pro-

nunţ.a asupra lor.
In etapa imediat următoare, care corespunde crnnologic ou faza I a
culturii Coţofeni, faza II a culturii Baden după P. Roman - I. Nemeti,
cu etapa veche, clasică a V. Pavl.tcova şi faza B după E. Neustupny 11 , pe
baza materialelor de la Bodrog - Pădure 12 , Zădăreni1 3 , Moldova Veche
(fig. 3/1-3, 4, 7-9), Parţa V (fig. 4; 5/1, 4, 5, 10; 6/10-15) şi poate
Nerău 14 , se constată un contact direct şi nemijlocit între comunităţile
Baden şi Coţofeni, mai mult, acest contact are aspect de sinteză culturală,
unde elementele Coţofeni I timpuriu şi Baden B se combină. Atît în
ornamentaţie cit şi în forme (fig. 2/Ila2, 5-7; 2/Ilbl-6, 10, 15-17) pre-
domină influenţele Coţofeni. In motivistică se practică combinarea inci-
ziilor cu impresiuni rotunde sau tăieturi scurte (fig. 2/llb5-10). Apar
primele ornamente care anunţă Badenul clasic sau Badenul C (fig.
2/IIbl3).
Pe baza materialului, cercetat s-ar putea conduziona •că în faza I a
culturii Coţofeni, triburile montane aveau o influenţă mare asupra zone-
lor de cîmpie ocupate de comunităţi badenoide periferioe.
în etapa următoare, care corespunde cronologic cu faza II/III a cul-
turii Baden, cu faza Ic/II a culturii Coţofeni (Pavukova faza claskă nouă,
Neustupny faza C-D), se constată o restrîngere a ariei de influenţă Coţo­
feni în favoarea triburilor Baden, care cunosc, acum, maxima înflorire,
în zona pusă în discuţie, fiind aşezări la Moldova VechelS (fig. 3/4-6),
Beba Veche 16 , Parţa V (fig. 5/2-3, 6-9, 11-12; 6/1-9) şi Sînpetru
German - Fîntîna vacilor11.
Elementele Baden cunosc o extindere spaţială spre est, în mediul
Coţofeni la Nădrag-Peştera cu aven (?) 18 , Bodorn, Caransebeş - Cîmpul
lui Andrei 20 , Iaz - Dîmb 21 , Valea Cernei pe Vîrful Benghi22 şi Gornea2 3.
La sfîqitul acestei etape se observă o pătrundere a elementelor Ba-
dcn, adînc în zonele montane, fiind întîlnite în peşteri sau în aşezări se-

lil /liic.1<'711, p. :w, pi. 9 4-7.

11 Ibidem, p. 41.
12 Ihiclem, pi. 4/1-5.
1:r Ibidem, pi. 4!11-12.
11 Ibidem, pi. 4/8.
1~ Ibidem, pi. 2/11-13.
1G Ibidem, fig. 6.
1; Jl>i.dem, pi. 2/1-10; 3/6-20.
l'l Vas dPs:·operit de e::hipa „Speotimiş" (E. Creţu, E. Lupu, V. Ban şi M.
Lăw), în anul 1980, vas restaurat de E. F. Res::h. Informaţii amabile Gh. Lazarovi::i.
19 P. Roman, Cultura Coţofeni, 1976, pl. 63/4-17; P. Roman - I. Nemeti,
np. cit., p. 50; Mulţumim şi pe a::eastă cale colegei M. Moroz pentru informaţii şi
maU.•rialul pus la dispoziţie pentru studiu.
20 R. Petrovszky - Şt. Cadariu, în Banatica, 5, 1979, pl. II/10.
~1 Ibidem, pl. V/2, 9.
22 P. Rogozea, comunicare la Sima:iozionul „In rnernoriam Constantini Dai-co-
vi ·iu", Caransebeş, 1982.
2 3 P. Homan, Cultura Coţofeni, pl. 62/10, 16.
 „._ :;_,; . .

Le1~nc.."cf ,;iţ) -
(·„..--

• i
• 2,
.3
o a- "
K 5
Fig. 1. Harta descoperirilor Baden-Coţofeni din nanat. Legendă 1 Baden I; 2 Baden II;
3 Baden III; B 4 Elemente Baden în aşezări Coţofeni; K 5 Elemente Kostolac în
aşezări Coţofeni.
Fig. 1. Karte der Entdc ·· mgen aus Ba<len-Coţofeni kultur in Banat. Legende; 1 Baden
I ; 2 Baden II ; 5 .laden III ; B 4 Elemente aus Baden in Niederlassungen Coţofeni ;
K 5 Elemente aus Kostolac in Niederlassungen Coţofeni.
I. Beba Veche 9. Sînnicolau Mare 16. Nădrag
2. Bodrog 10. Temeseşti 17. Socol
3. Dubova 11. - Zădl!.reni 18. Timişoara
4. Gomea 12. Băile Herculane 19. wna Văii Cernei
5. Moldova Veche 13. Caransebeş 20. Bocşa Montan!l
6. Nerău 14. Cuptoare 21. Bodo
7. Parţa 15. Iaz 22. Româneşti
8. Sînpetm German
 DESCOPERIRI BADEN-COŢOFENI
203

zoniere; la Băile Herculane - Peştera Hoţilor 24 , în Peştera nr. 1 din Va-

lea Cernei25 şi la Cuptoare - Piatra Jlişovei 26.
Aceste contacte strînse dintre triburile Baden şi Coţofeni pot fi le-
gat.e de transhumanţa păstorească, sau legate de extinderea elementelor
Kostolac (fig. 2/Illb17, 27-30), care au fost sesizate la: Sînpetru Ger-
man - Fîntîna vacilor (fig. 2/Illb 25-27), Parţa V (fig. 2/Illb 11, 17), iar
în etapa mimătoare a culturii Coţofeni la; Băile Herculane - Peştera
Hoţilor, Cuptoare - Piatra Ilişovei, Româneşti27 , Bocşa Montană -
Colţani şi Gruiul Cetăţii 28 , Moldova Veche - Humca şi altele (Timişoara
- Freidorf I şi Sînpetru German - Malul înalt) 29 , existînd dhiar aşe­
zări Kostolac în zonele joase ale Banatului.
Formele etapei clasice a culturii Baden, din această zonă, sînt carac-
teristice pentru toată aria de răspîndke (fig. 2/Illa). Ornamentele păstrea-

I
i

Fig. 2. Tipologia formelor şi ornamentelor.

Fig. 2. Vielfalt der Formen- und Omamententypen.

24 Ibidem, pl. 64/1, 3; 65/15; 73/3, 11; 74/10; 77/2-3; 110/3, 9; 111/6-7; 112/5, 7.
:is Vezi nota 22.
26 Materiale în MJR perieghează Gh. Lazarovi::i, 1982.
t7 P. Roman, op. cit .• pl. 106/13-15; 10714; 108/11.
28 Ibidem, pl. 115/3, 6, 12, 15; 116/1, 10, 18-19: R. Petrov=lcv - St. Cadariu.
29 Par să fie elemente Kostolac sub impuls Vucedol - ae:i mai tîrzii. Timi-
ş.oara - periegheză F. Resch, informaţii amabile Gh. Lazarovici; Smp.etru ~rman
- P. Roman - I. Nemeti, op. cit., pl. 9/2-3. ·
204 ZOIA K~MAR-
,L~~~AD~R~IA:N~A~O~~~~~
PRINESCU

l __
~:I 30
'
,

--1 _ "
I
/ , „' \ 'I
t I ~ I

I I
I t
 DESCOPERIRI BADEN-COŢOFENI
205

(~""~~~
w
'
'

~w
. "]
2

.)

I
Fig:: 4. Parţa
- aşszarea V.
Fig. 4. Parţa - Niederlassung V.
Fig. 4. Parţa V; 1 illv. nr. 11234, 2 - 13174, 3-, 4- 13565, sf., gllbul 5-, 6- 11312,
g. clrlmiz:ie, cu cioburi, 7-(P. 1113), sf., brunii., 8-11230, g., neagrii., 9- 11233, g., brunii.
10- 11223, 11- 11224, g., cenuşie, 12- 11228, sf., clrii.mizie, 13- 11227, sf., brunii..
 C''T~·1
. _. :.·.· „.. „- -
· .....
. ·. . ..
11 . . .

Fig. 5. Parţa - aşezarea V.

Fig. 5. Parţa - Niederlassung V.
Fig. 5. Parţa V; 1-, g., brunii, nisip, pleavă (mat. org.?), 2-, g., 3-, g., 4- 12222, g.,
brunii, 5-, g., brunii, 6-, 7-, g., brună, 8-, 9-, 10 11235, sf., brunii, 11-, 12- 11240,
sf., neagrll..
 .

WJ
3 ~

( ..' .. .''
/
-~----

I •
, .
t I
I I '
I I I
I, ,
I. , ..

, .. „
,~

J~ , I . r.111
~.'.
,:. -.,)-

. . ·"·1
\
ţ.%.
I ' , ·'/

\'\i t\ 0,i·. . I'iI '.·.;)'i

\„
/'\ \'i 1.1II

~ ,L~
.... <
I \' : •
,1 . . '/

.'4"")'
\1 \·1
11 I
· · \ ,, ..•
, J_j., · .-<...;,J
j1 - ·-'-L- ~-·-

Fig. 6. Parţa - aşezat"ea V.

Fig. 6. Parţa - Niedet"lassung V.
Fig. 6. Perţa V; 1- 13667, sf., 2- 13566, sf., brună, 3- 11237, sf., roşcat, 4- 13558,
sf., brună, 5- 11231, sf., roşcată, 6- 13577, sf., roşcat, 7- 11229, 8- 13568, g., gălbuie,
9- 13559, sf., brună, 10- 13562, 11- 13561, 12- (P. 1113), g., roşcatl, 13- 11238 (P.
II23), s.. cenuşie, 14- 13560, sf., gălbuie, 15- 11225, sf., gălbuie.
 ZOIA KAL~AR-ADRJM.;A OPRl~ESCU
208

\ \
'
""\ '.

\ \

i
l
C·
....f! .

,.„ .. ,

Fig. 7. Parţa, schiţa dispunerii aşezărilor preistorice.

Fig. 7. Parţa, Skitze der vorhandencn vorzeitlichen Nicckrlassungen.

ză unele motive arhaice (fig. 2/Illbl), dar marea majoritate sînt noi;
impresiuni rotunde şi ovale, rar combinate' cu cite o incizie, ocupă aproape
întreg registru ornamental (fig. 2/IIIb3-26). In finalul acestei faze apar
impresiunile triunghiulare şi împunsăturile succesive, care au analogii
în mediul Kostolac.
Etapa finală a culturii Baden nu este documentată în Banat, al'eastă
zonă fiind sub influenţă elementelor Kostolac şi apoi Vucedol.
In urma studierii materialelor puse în discuţie se poate afirma că
Banatul a fost o zonă de contact între comunităţile Baden şi Coţofeni,
relaţia şi interferenţa dintre ele ducînd la W1 fenomen de regionalizare,
care a dat un colorit aparte zonei şi mai ales fazei III a culturii Coţofeni.
care păstrează unele caracteristici badenoide 30 .

ao P. Roman, Cultura Coţofeni, pl. 105/10; 106/13-15; 107/4; 10817, 10--12.

 DESCOPERIRI BADEN-COŢOFENI
209

Pentru această zonă nu se poate vorbi separat despre cele două cul-
turi <lecit pe fîşii înguste la extrema nord-vestică şi la cea estică, ceea
mai mare parte a Banatului trebuie privită ca o zonă de int'erferenţe
culturale care-i dau specificul, însă nu se poate rupe de evoluţia celor-
lalte zone.
ZOIA KALMAR - ADRIANA OPRINESCU

BADEN-COŢOFENI-ENTDECKUNGEN IM BANAT
(Zusammenfassung)
Die vorliegende Arbeit behandelt das archăologis:::he Material der Ansiedlungen
von Moldova Veche - der industrielle Schulkomplex (Abb. 3) und Parţa -
die Anstedlung V (Abb. 4-6). Bei dieser Gelegenheit machten wir eine neuerliche
Analyse von Materialen, die sowohl der Baden-s auch der Coţofeni-Kultur
angehi:iren.
Die Dbergangsperiode von Neolithikum zur Bronzezeit beginnt ·mit einem
Phanomen der kulturellen Vereinheitlichung, gekennzeichnet durch nord-ponti-
sches und ăgeo-anatolisches Eindringen, wăhrend der Kulturkomplex Cernavodă
III - Bolerăz ausgedehnte Gebiete besetzt: von der Dobrods:::ha bis Bohmen; von
Si.'1dpolen bis zum Balkan. Dieser Vorgang der Vereinheitlichung erfolgte auf
vers:::hiedenen ethnis:::hen Grundlagen und wird unter neuen siidlichen Impulsen,
dur:h ein Wie:Jeraufleben der zutiefst verănderten traditionalistis:::hen Grundlage,
die Coţofeni-Kultur in Oltenien und innerhalb des Karpatenbogens, in der pan-
nonischen Ebene aber die Baden-Kultur hervorbringens. Diese beiden Kulturen
sind verwandt dur:::h die friihere, einigende Bindung, g!eichzeitig aber vers::hieden
durch das ertliche Element ihrcr Zusammensetztung, sowie durch die Natur der
aufgenommenen siidlichen Einfliisse6 .
Die friihere Etappe ma::ht si::h in Temeşeşti, Dubova-Cuina Turcului, Gor-
nea, Sinpetru German-Cărămidărie und Sînnicolau Mare bemerkbar (Abb. 1) 7- 9 .
In dieser Etappe bilden sich die Kulturen Baden und Coţofeni, wobei die Ce:-na-
voda III - Elemente den Kontakt vermittelten (Abb. 2/IA, 2/I b 1-11). Die nachste
Etappe ist bekannt durch die Entdeckungen von Bordog-Pădure, Zădăreni, Mol-
dova Ve:::he, Parţa V, Nerău (?)1 2-14 und ist gekennzei::hnet dur::h das Vorherrs:lwn
der Coţofeni 1-Einfliisse, die sich mit dem klassischen Badcn (B) vel'bindcn. Es
erscheinen die ersten Baden C - Elemente (Abb. 12/II b 13). Die Etappe ist durch
die Ausbreitung nach Osten der Baden - Elemente gelrennzeichnet, vielleicht
unter Kostola:::-Einfliissen; diese Elemente erscheinen in mehreren Stationen in
Cerna-Tal und anderen Siedlungen im Banat27_29 (Abb. 1).
Das Banat liegt an der Grenzlinie zwis::hen den Kulturen Baden und Coţofeni
und ist eine Zone des kulturellen Kontaktes; die Verbindung und Interferenz
zwischen den Kulturen erzeugt ein Phănomen der Regionalisierung, welches dem
Gebiet ein besonderes Kolorit verlieh, insbesondere der Phase III der Coţofeni­
Kultur, die charakteristische Baden - Elemente behălt30 •
DESCOPERIRILE DIN EPOCA BRONZULUI DE LA ICTAR BUDINŢ*

(corn. Topolovăţul Mare, jud. Timiş)

Primele descoperiri arheologice din această localitate au fost făcute

în anul 1962 de către Ion Stratan de la Muzeul Lugoj, pe i,zlazul comu-
nal, în hotarul de NE al satului Iotar Budinţ.
In anul 1970, I. Striatan a efectuat în acest punct de sondaj', fiind
descoperite cu această ocazie materiale aparţinînd epocii neolitice, epocii
bronzului (pl. I-III), hallstattiene, dacice şi prefeudale.
ln cele ce urmează, ne vom referi doair la materialul aparţinînd
epocii bronzului, celelalte materiale, binei reprezentate de altfel, urmînd
să facă obiectul altor studii. Materialul arheologic din epoca bronzului
constă din fragmente ceramice. In ansamblu, ceramica - din care pre-
zentăm doar materialul ornamental ce reprezintă circa 70/o din total 2 -
este de calitate bună, lucrată cu mina din pastă compactă şi bine arsă.
Fragmentele ceramice fac parte atît din categoria uzuală cît şi din cea
semifină. Ceramica uzuală este de culoare brun-roşcată (pl. l/1-2) şi
cărămizie (pl. I/4) iar cea semifină are o culoare ·cenuşie (pl. I/3; pl. II/4,
6; pl. III) sau brun-roşcată (pl. II/1-3,5). La ambele categorii ceramice
s-au folosit ca degresant pietricele şi nisip fin.
Repertoriul formelor este destul de sărac, dat fiind şi numărul redus
al fragmentelor ceramice descoperite. Dintre formele care au putut fi
reconstituite, menţionăm vasul borcan cu buza profilată (pl. III; pl. II/4),
ceaşca avînd toarta simplă (pl. II/1-2) sau supraînălţată (pl. II/3) ~i
strachina (pl. I/4; pl. II/5-6; pl. III/1,3).
In ce priveşte motivele ornamentale întîlnite pe fragmentele cera-
mice aparţinînd speciei uzuale, ele sînt sărace. Intr-un singur caz apare
ornamentul sub formă de caneluri sub toartă (pl. I/2), precum şi impresi-
unile în formă de „V" pe exteriorul buzei unui vas (pl. I/I).
Decorul ceramicii semifine este mai variat în comparaţie cu ceramica
uzuală şi este realizat cu ajutorul inciziilor, impresiunilor şi împunsătu-

* Mulţumim şi pe această cale tov. Maria Moroz - Pop, de la Y!uzeul Lu-

goj, pentru gratitudinea cu ::are ne-a pus la dispoziţie materialul arheologi:: şi
informaţiile ne::esare in vederea publi::ării.
1 Materia~ul arheologic descoperit a fost considerat ca aparţinînd sfîrşitu­

lui epocii bronzului. Cf. D. Popes::u, în Dacia, N. S„ XV, 1971, p. 366.

2 Este posibil :a şi alte materiale aflate în sondaj să aparţină acestei epoci,

dar lipsa unor cercetări sistematice, a unor date statistice asupra diverselor ca-
tegorii şi a unei stratigrafii, nu permite a în:adra - fără ris:ul de a greşi -
şi alte materiale.
212 MARIUS SORIN PETRESCU

--
2 -
.

I
u
~-.~-··--·

I
I I
.- 1 3
„ .
.. • . :. • "'
. cm.

Pl 1. Ceramici de la Ictar Budinţ.

Taf. I. KeramJk aus Ictar Bud!nţ.
DESCOPERIRILE DE LA ICTAR BUDINŢ
213

.„ . . :, 1•.•·-
' I

PI. II, Ceramică de la Ictar Budinţ.

Taf. II. Keramik aus Ictar Budinţ.
 MARIUS SORIN PETRESCU
214

,'

.
l'l. III, Ceramic~ d e la I Ictar
tar Budinţ.
Budinţ.
Taf. III. Keranuk aus c
 DESCOPERIRILE DE LA ICT AR BUDINŢ
2I5

rilor succesive în canal (Stichkanaltechnik). Inciziile se grupează cite

două (pl. 1/3; pl. III/2) sau formează combinaţii de incizii.r cu puncte im-
primate atît pe gîtul cit şi pe fundul vaselor (pl. Il/4; pl. III/I). Un alt
motiv ornamental constă dintr-o incizie orizontală ce înconjoară gîtul
vasului, de la care pornesc în jos mici incizii oblice (pl. II/I).
Impunsăturile succesiive în canal apar pe umărul GPL Il/4), corpul
(pl. Ul) şi chiar pe fundul vaselor (pl. III/3), în frumoase combinaţii orna-
mentale. Demn de a1mintit este faptul că în nici un caz nu s-au observat
urme de incrustaţie a ceramicii ornamentate prin „Stichkanaltechnik" 3 .
Pentru datarea şi încadrarea descoperirilor de la Ictar Budinţ, invo-
căm ornamentaţia materialului descoperit. Astfel, ornamentul în formă de
dublu romb (pl. lll/2) realizat prin „Stichkanaltechnik" are analogii la
Balta Sărată 4 , Valea Timişului5 precum şi la Bădeni 6 în nivelul Ila con-
temporan cu faza Wiettenberg II de la Derşida, datată în Reinecke Br.
B 2 • Ornamentele realizate prin împunsături succesive în canal au analogii
şi la Ţelna - „Gugu" 7 , Sîntimbru8 , precum şi în aşezarea Wiettenberg-
Otomani de la Deuş 9 • Motivul realizat din trei incizii flancate de impre-
siuni sub formă de puncte (pl. III/I) are analogii la Deuş10, Bădenill şi
Valea Timişului1 2 , iar canelura (pl. 1/2) prezintă analogii la Bădeni nivelul
lla 13 şi în faza Otomani III 14 , datată de T. Bader în Reinecke Br. B-C.
Originea canelurilor de pe ceramica de la Ictlar Budinţ ar putea fi
legat~ de cele din eneolitic, fiind cunoscute în culturile vecine Baden-
Pecel15, mai rar în cultul'a Kostolac sau de-a lungul Dunării 16 . In epoca
bronzului liipsesc în faza de început, la orizontul Periam I-IV - Oto-
mani I, dar se întîlnesc mai tîrziu La orizontul T6szeg B11, Hatvants, Oto-

~ ln a:::est caz, credem că ceramica fie nu a fost înc:rustată, fie ::ă solul a:-id
a ata:::at pasta de încrustaţie.
4
R. Petrovszky - M. Gumă, în StComC, 1979, p. 53 şi urm., pi. II/2; pi.
VI/2.
5 Ibidem, pl. XXIX/2.
9 Gh. Lazarovici - Z. Milea, în Acta MN, XIII, 1976, p. 7 urm., pl. XVII/
VJI, JO.
7
D. Ber::ui I. Ber:::iu, în Apulum, II, 1946, fig. 44/14-16.
8 Ibidem; I. Berciu - Al. Popa, în Materiale, VIII, 1962, p. 270; fig 4/6.
!I Gh. Lazarovki, în Apulum, IX, 1976, fig. 4/1-2, 4.
10 Ibidem, fig. 4/17.
H Gh. Lazarovici - Z. Mi'.ea, op. cit. pl. XVII/VIII, 17.
12 R. Petrovszky - M. Gumă, op. ctt. pl. XXVIl/5.
13 Gh. Lazarovici - z. Milea, op. cit., pl. IX/6; pi. XIl/3; pl. XIIl/6; pi.
XVIJ/VJ, 9, 12.
14 T. Bader, Epoca bronzului în nord-vestul Transilvaniei, Bucureşti, 1978,
pl. XX/6-9.
15 N. Task Eneolitique în Epoque prehistorique et protohhistique en Jou-
gioslavie, Beograd, 1971, p. 287-288; VI. Milojcic, în WPZ, 34, 1943, p. 52.
16 I. Uzum - Gh. Lazarovici - I. Dragomir, în Botanica, II, 1973.
17 F. Tompa în BerRGK, 24-25, 1934-1935, la Pâkadrar, pl. XXIX/2; la Du-
naprntele; pl. XXIX/3 şi la Szi:ireg, pl. XXl/14, 19.
18 N. Kalicz, Die Fruhbronzezeit in Nord - Ost Ungarn, Buda,pest, 1968, pl.
LV/6, 11, 15, 19; L/2, 8, 16 pentru Tiszaluk - Dakandomb şi pl. LXII/12 pentru
Tibalddaro: - Berkut.
216 MARJUS SORIN PETRESCU

mani n1n şi Wiettenberg 1120 fiind 'întîlnite şi în Otomani n121, Vattina -

BC'lotic - Bela Crkva2 2, Gîrla Mare24, Hatvan tîrziu25 .
Pe baza formelor şi motivelor ornamentale ale ceramicii de la Ictar
Budinţ, putem considera că materia'.lul ceramic în discuţie aparţine fazei
a II-a a grupului cultural Balta Sărată, gmp definitivat relativ recent,
dar încă destul de puţin cercetat26 •
Desigur, studierea materialului ceramic de la lctar Budinţ contri-
buie la completarea ariei de răspîndire a aşezărilor de tip Balta Sălfltă şi
totodată ajută la cunoaşterea mai bună a evoluţiei comunităţilor umane
ale epocii bronzului din această parte a ţării.
Analogiile prezentate în Transilvania la Ţelna - „Gugu", Sîntimbru.
Deuş şi Bădeni ridică pentrn grupul Balta Sărată cel puţin o problemă
de cronologie şi interpretare, aceasta cu atît mai importantă cu cit în
ultimul timp au fost semnalate descoperiri aparţinînd grupului Balta
Sărată în aşezarea Wiettenberg de la Peşteana 27 (corn. Densuş, jud. Hune-
doara). Problema care se ridică se referă la natura legăturilor grupului
Balta Sărată cu culturile vecine. Pentru că o astfel de legătură a exL""1:.at
sigur în cel puţin două aşezări ale grupului - Iaz şi Valea Timişului -
şi într-o aşezare Wiettenberg - cea de la Peşteana.
Incă fără un răspuns sigur este o altă problemă, legată de trecerea
în cadrul grupului Balta Sărată la decorarea ceramicii cu ajutorul proce-
deului „Stic!1kanaltechnik". ln acest sens se poate considera astăzi ca
dovedit faptul că trecerea la acest procedeu de ornamentare s-a produs
începînd cu faza a II-a a grupului. Această afirmaţie, oridt ar fi ea de
argumentată, nu rezolvă însă satisfăcător această problemă întrucît stă­
ruie în continuar·e întrebarea: de unde, din ce mediu şi pe ce căi a ajuns
tehnira adusă în disC'Uţie în grupul Balta Sărată?
Originea împunsăturilor succesive în canal ar trebui căutată -
credem noi - în fondul premergător Coţofeni, Furchenstich sau Vu-
cedol. In această privinţă este obligatoriu să se aibă în vedere unnăto­
rul fapt: momentul pătrunderii în grupul Balta Sărată a procedeului
„clasic" al împunsăturilor succesive coincide cu vremea de adoptare a
unor motive decorative de provenienţă sudică, îndeosebi cretano - egeo

10 D. Popescu. op. cit., p. 56; fig. 1'5117; T. Bader - S. Dumitraşeu, fin Ma-
teriale, IX, 1970, p. 127-137, fig. 6/16, 117; T. Bader, op. cit., IP· 45; pl. XIX/16, 17.
20 K. Horedt, în Materiale, II, 1956, p. 224, fig. 10/11; I. Berciu - Al. Popa,
op. cit„ p. 267-271, fig. 4/4; T. Soroceanu, în CMO, 1972, pl. 11/1; N. Chidioşan,
în Contribuţii la istoria tracilor d"in nord-vestul României. Aşezarea Wiettenberg de
la Derşida, Oradea. 1980, p. 74.
21 D. Bcrciu, I. Berciu, op. cit., .p. 30; fig. 2/32; fig. 28/8; fig. 29/6; Gh. La-
zarovici, op. cit., p. 74, fig. 3/7.
22 D. Ber:iu, în Zbor NM, III, 1962, p. 67.
~ 3 I. Todorovi<', în Tava - Ostrova, Stare Kulture u Djerdapu, p. 37.
24 D. Berciu, op. cit., p. 49.

25 D. Popescu, op. cit., p. 38, la un orizont Toszeg B-C; N. Kalicz, op. cit„
p. 157.
26 Vezi nota 4.
2'7 Informaţie amabilă I. Andriţoiu de la Muzeul din Deva, căruia ii mul-
ţumim şi pe a:eastă cale.
 DESCOPERIRILE DE LA ICTAR BUDINŢ
217

- macedoneană, cum ar fi romburile 2 ~ (pl. III/2), canelurile 29 (pl. I/2)

sau eercurile concentrice 30 transmise prin „filiera" marelui complex cul-
tural cu ceramică încrustată Cima - Gîrla Mare - iDubovac - Zuto
Brdo. Derivînd astfel de motive decorative de pe ceramica grupului Bal-
ta Sărată din lumea sudică şi constatînd coincidenţa între momentul
pătrunderii motivelor acestora şi acela .al adoptării procedeului „Stich-
kanaltechnik(' ar părea implicită concluzia că tehnica împunsăturilor
succesive fo canal trebuie privită ca o transmisiune din sud, iar nu
din fondul premergător local mai sus amintit.
Pentru precizarea clară a mediului din care grupul Balta Sărată a
preluat procedeul „Stichkanaltechnik" şi a legăturilor cu culturile vecine,
vor trebui ela1borate soluţii durabile şi convingătoare, bazate pe .cer-
cetări intense asupra aşezărilor cunoscute ale acestui grup cultural.
Am căutat să selecţionăm în vederea publicării, numai o parte din
materialele rezultate din sondajul I. Stratan, cele de care sîntem siguri
că aparţin acestei civilizaţii. Efectuarea unor cercetări sistematice la Ic-
tar Budinţ ar putea amplifica încercările noastre şi ar contribui la mai
buna cunoa~terc a grupului cultural Balta Sărată.

MARIUS - SORIN PETRESCU

FUNDE AUS DER BRONZEZEIT BEI ICTAR BUDINŢ

(GEMETNDE TOPOLOVATUL MARE KREIS TIMIS)
(Zusammenfassung)

Der Autor prăsentiert die Bronzezeiten Entdeckun.gen aus Ictar Budinţ (Gem.
TopoJQvăţul Mare, Kreis Timiş), Entdeckungen, die durch AnaJogieen in der zwei-
ten Phase der Kultursgruppe Balta Sărată, datiert im Reine::ke Br. B.

211 R. Petrovszky - M. Gumă, op. cit., pl. II/2; pi. VI/2; pi. XVIII/6; pl.
XXIX/9.
29 Ibidem, pi. IV/2; pl. X/5, 11-14; pl. XI/B; pl. XVI/4, 11, 20-21; pi.
XVII/3; pl. XXV/7.
'° Ibidem, pi. IV/B.
 MONEDE ROMANE DIN COLECŢIA MUZEULUI JUDEŢEAN
DE ETNOGRAFIE ŞI ISTORIE LOCALA CARANSEBEŞ

1n cadrul patrimoniului deţinut de Muzeul judeţean de etnografie

şi istorie locală din Caransebeş, un loc 1mportant n
ocupă colecţia de
numismatică, din rîndul căreia se detru?ează monedele romane (republi-
cane şi imperiale), provenind, în marea lor majoritate din rezervaţia
arheologică Tibiscum precum şi din perimetrul oraşului Caransebeş.

Lista monedelor*
I. Tll31SCUM

A. Campania arheologică 1982**

a. Aşezarea civilă, clădirea A

1. Marcus Antonius

AR; 2; 3,09 g; 15 mm
Grueber, 202, Est, an 32-31 î.e.n.
Sydenham, 1225, Est, 32-31
Crawford, 544/24, atelier mobil, 32-31
coridor D, casetă N, Â 1,30 m; inv. 12478

2. Vespasianus
AR; 1; 2,40 g; 18 mm
BMC, II, 135, Roma, an 74 e.n.
coridor C, casetă, fl,, 1,90 m, strat de umplere; inv. 12479

3. Traianus
AE; 5; 11,85 g; 16 mm
Strack, p. 119, nr. 360, pl. V/360, an 105
la sud de porticul G. t:,. 1,20 m; inv. 1266

* Elementele tehnice utilizate in prezentarea monedelor sînt ordonate astfel:

emitent / metal, axul aversului faţă de revers, greutate, diametru / catalogul de
referinţă / coordonatele des::operirii; număr inventar.
** Monede:e descoperite în anii 1980-1981 publicate de P. Bona, M. Petrov-
~zky, R. Petrnvszky, P. Rogozea, în StComC, IV, 1982, p. 204-206. De asemenea,
monedele de la cap. B nr. ai. a 4, a 7, b 4, b 5, c2 sînt publicate fără detalii
tehnice de P. Bona, R. Petrovszky, M. Petrovszky, în Acta MN, XX, 1983, p.
405-432, cap. VI.
 DANA BĂLĂNESCU-PETRU ROGOZEA
220

4. Hadrianus
AE; 8; 11,48 g: 36 mm
cf. BMC, III, p. 176, nr. 1557, Roma, 119-138, dar dupondius
coridor D, centru, casetă, Â 2,20 m; inv. 12438

5. Geta
AR suberat; 6; 2,83 g; 17,5 mm
BMC, V, 722, Roma, 200-202
zid sud, Â 1,20 m; inv. 12171

6-8. Nedeterminabile
AE; 12,40; 11,78; 12,65 g; 23; 23; 32 mm
Coridor D; inv. 12439; 12481; 12681

9. Nedeterminabilă
AE; 12, 66 g; 32 mm
Coridor C. passim, inv. 12582

b. Castru

1. Traianus ?
AE; 2,74 g; 16 mm
principia, camera T, centru, Â 0,50-0,60 m, strat; inv. 12418

2. Hadrianus
AR; 7; 3,13 g; 17 mm
BMC, III, 837, Roma, 134-138
principia, camera T, Â 0-0,40 m; inv. 12417

3. Septimius Severus - Caracalla

AR; 6; 2,08 g; 17 mm:
BMC, V, 179, Roma, an 200
principia, camera T, centru, !:!,. 0,50-0,60 m, strat de dărimătură;.
inv. 12437

B. Campanii şi periegheze 1975; 1976; 1977; 1979

a. Aşezarea civilă

1-3. Marcus Antonius

AR; 6; 2,45, 2,45, 2,37 g; 17,16; 17 mm
Crawford, 544/24, atelier mobil, 32-31
1979, Pod N, caseta 2, !:!,. 1,90 mJ strat atelier, inv. 10.951, 11.244„
11.243
 MONEDE ROMANE DIN MUZEUL CARANSEBEŞ 221

4. Traianust
AR: 6; 3,30 g; 18 mm
BMC, III, 185, Roma, an 103-111
1976, S Ia, O 14, ~ 1,30 m; inv. 9605

5. Hadrianus
AR; 7; 2,67 g; 17 mm
BMG, III, 165, Roma, 119-122
1979, S1i C 1/1979, margine E, ~ 1,40-1,70 m. strat de arsură;
inv. 11.239

6. Antoninus Pius
AR; 6; 1,88 g; 16 mm
BMC, IV, 856, Roma, 155-156
1979, S 11 Ci/79, mijloc casetă, ~ 1,40-1,50 m, inv. 11.240

7. Iulia Mamaea2
AR; 9; 1,63 g; 17 mm; fragment
BMC, VI, 43, Roma, an 222
1976, S Ia, O 21, ~ 0,85-1 mm, inv. 9606

8. Gordianus III
AR; 3; 3,01 g; 21 mm; antoninian
RIC, III/3, 95, Roma, 241-243
passimus, inv. 9358

b. Castrua

1. Vespasianus
AR; 6; 2,25 g; 17 mm
RIC, II, 5, Roma, 69-71
1977; inv. 9612

2. Idem

2. Domiţianus

AR: 6, 2,55 g: 18 mm
BMC, II, 193, Roma, an 76
1977; inv. 9611

1 Publicată fără detalii tehni::e şi catalog de D. Bălănescu, în SCN, VIII,

5Ub tipar, Jupa, III, nr. 10/b.
2 Ibidem.
' Ibidem.
222 DANA BALANESCU-PETRU ROGOZEA

3. Traianu5
AR; 6; 2,86 g; 19 mm
BMC, III, 536, Roma, 112-117
1977; inv. 9609

4. Antoninus Pius
AR; 6; 3,17 g; 17 mm
BMC, IV, 707, Roma, 149-150
1976, Sia, O 24, t::;. 1,70 m; inv. 9608

5. Idem
AR: 6; 2,55 g: 18 mm
BMC, IV, 530, Roma, 145-161
19î7; inv. 9607

t:. periegheze în imprejurimile rezervaţiei

l. Antoninus Pius
AR; 9; 2,63 g; 18 mm
BMC, IV, 707, Roma, 149-150
AR suberat; 6; 2,65; 19 mm

2. Septimius Severus - Geta

AR; O, 99g; fragment
BMC, V. 220, Roma, 200-202
1975; inv. 11.261

3. Severus Alexander

AR suberat; 12; 2,14 g; 18 mm

RIC, IV/2, 246, Roma, 231-235
1981, grădina casei Berejnic; inv. 11.302

II. CARANSEBEŞ - villa rustica II

Faustina Senior4
AR; 6; 2,23 g; 17 mm
BMC, IV, 711, Roma, 176 şi după
1976; 8 16 ; inv. 9610

4 ibidem.
 MONEDE ROMANE DIN MUZEUL CARANSEBEŞ
223

III. ANINA

Traianus5
AR; 6; 3,13 g; 17,5 mm
BMC, III, 595, Roma, 112-117
condiţii de descoperire necunoscute, donaţia cetăţeanului Petzak

IV. PROVENIENŢA NESIGURA

Vespasianus
AR; 9; 2,51 g: 17 mm
BMC; II, 61, Roma, 70-71
inv. 9571

*
* *
In cele ce m~mează, vom incerca să realizăm un succint comenta-
riu privind descoperirile monetare de la Tibiscwn, cu deosebire cele
din aşezarea civilă, clădirea A, luind în considerare aitît piesele de faţă
cît şi cele descoperite în anii 1980-1981 şi publicate anterior 6 .
Dintr-o simplă analiză, se constată că din punct de vedere numeric,
cel mai numeros este materialul recoltat din aşezarea civilă 7 , iar în
ceea ce priveşte nominalul, denarul este cel care predomi111ă în mate-
rialul descoperit în castru, în timp ce, din cele 47 de piese din aşezarea
civilă, 28 monede sînt din bronz:

28 AE (59,570Jo): dupondius - 23 (48,930/o); sesterţ- (5 10,63%)

19 AR (40,430/o): denar - 17 (36,170/o)
antonian - 2 (4,230/o)

La analiza cronologică, s-a avut în vedere doar cele 40 de monede

determinate. Astfel:

sec. I î.e.n. 4 (10,000/o)

I e.n. 7 (1 7,500/o)
II e.n. 23 (57,500/o)
III e.n. 6 (15,000/o)

;; Ibidem, III/4.
8 Vezi supra nota **: monedele nefiind publi:ate cu menţiunea greutăţii şi
a catalogului, nu am reuşit să realizăm o analiză riguroasă a greutăţii precum şi
o statistică an/domnie.
7 Monedele din ca5tru sînt de fapt mult mai numeroase, dar ele vor fi publi-
cate de către colectivul de cercetare al acestui obiectiv.
224 DANA BALANESCU-PETRU ROGOZEA

ln cadrul secolelor, repartiţia pe emitenţi se prezintă astfel:

sec. I e.n.

Vitellius I (2,500/o)
Vespasianus 4 (10,000/o)
Domitianus 1 (2,500/o)
Nen·a I (2 ,500/o)

.Sl'C. II e.n.

Traianus . 9 (22,500/o)
Hadrianus 8 (20,000/o)
3 (7,500/o)
I (2,500/o)
Faustina I 1 (2,500/0)
Corn modus 1 (2,500/o)

sec. III e.n.

Geta I (2,500/o)
Iulia Mamaea . 1 (2,500/o)
Maximinus Thrax 1 (2,500/o)
Gordianus III . 2 (7,500/0)
Salonina . 1 (2,500/0)

În ceea ce privesc monedele din sec. I î.e.n., ele aparţin, în totali-

tate, tipului Legiondenaren, emis de Marcus Antonius şi fără indoială,
că ele s-au menţinut în circulaţia secolelor următoare. Menţionăm, în
acest sens, că în Banat a mai apărut un asemenea exemplar în castrul
de la Pojejenas.
Deoarece cercetările arheologice efectuate în aşemrea civilă sînt în
curs de desfăşurare, nu dorim să avansăm concluzii !definitive, ci să
atragem atenţia asupra unor elemente oare se detaşează în mod clar din
analizele de mai sus.
Din cele prezentate, reiese, în mod evident, că ponderea cea mai
mare o au monedele emise în sec. II e.n. (57,500/o), iar, în oodrul lor,
piesele emise de Traianus, urmate îndeaproape de cele emise de Hadria-
nus.
Reluînd problema nominalului, de data aceasta în cadrul cronologic:
sec. I e.n.: AE - 3: AR - 4
sec. II e.n.: AE - 19: AR - 4
sec. III e.n.: AE - 1: AR - 5
se poate constata cu uşurinţă că, dacă în secolul I moneda din argint
predomină, (menţinîndu-se în circulaţie) în secolul II locul ei este luat
8 D. Bălănescu, in SCN, VII, cu problematică şi bibliografia la notele 16
şi 19.
 MONEDE ROMANE DIN MUZEUL CARANSEBEŞ 225

de moneda din bronz, ca apoi în secolul III, să revină moneda din ar-
gint, de data aceasta reprezentată prin cele două nominale (denarul şi
antoninianul).
ln sfîrşit, corelind materialul numismatic cu contextul descope-
ririi, putem remarca că cele mai numeroase descoperiri se concentrează
în <'UI'tina F 3 (23 de piese), urma de coridorul/culoarul D (8 piese).
Materialul monetar recoltat din aşezarea civilă nu ridică probleme
d;1?osebite din punct de vedere numismatic, prezentarea sa avînd me-
nirea de-a completa repertoriul numismatic roman al Banatului. Mai
mult, monedele descoperite confirmă limitele cronologice de funcţionare
a cJădirii A: mijlocul sec. II - prima jumătate sec. III e.n. 9 •
Viitoarele cercetări arheologice vor aduce, desigur, alături de alte
vestigii şi noi mărturii numismatice, iar prelucrarea şi publicarea lor
exhaustivă va putea realiza o imagine interesantă privind circulaţia
monetară din cadrul unei aşezări civile a Daciei romane.

BANA BALANESCU - PETRU ROGOZEA

ROMAN COINS FROM CARANSEBEŞ MUSEUM

(Summary)

The authors presents roman coim: from Caransebeş Museum. We insist more
on the roman coins from civil setUement: A (X) - building from Tibiscum
(Jupa).
The bronze coins are in more number than the silver coins and the majo-
rity ::oins are emited in 11-111 century and this facts ::onfirmed the chronology
of the A (X) building: middle of iill century and first half of III century.

~ P. Bona, M. Petrovszky, R. Petrovszky, P. Rogozea, op. cit„ p. 196.

 GEMA ROMANA DE LA GHERLA

In anii 1981-1982 au avut loc ample săpături arheologice de sal-

vare în porţiunea încă păstrată a castruilui roman de la Gherla (reten-
tura)1. Alături de numeroase şi variate materiale arheologice de factu-
ră romană, a fost descoperi.tă şi ,o mică piatră gravată, pe care o vom
prezenta în continuare. (Vezi fig. 1).
Este o gemă ovală din jaspis roşu 2 , avînd următoarele dimensiuni:
diametrul mare 11,3 mm.; diametrul mic 9,4 mm.; grosimea 3,1 mm.
Atît aversul cit şi reversul sînt drepte. Piesa prezintă anumite deterio-
rări, aşa cum se va vedea mai jos. Se păstrează la Muzeul de istorie al
Transilvaniei din Cluj-Napoca (nr. inv. V 31036).
Gema a fost găsi1tă în secţiunea notată S 4, Ia metrul 26 şi la adin-
clmea de 0,40 m. Această porţiune este foarte bogată în materiale ar-
heologice de tot felul. Cercetări ulterioare descoperirii gemei, în toamna
anului 1982, au precizat că zona respectivă face parte din interiorul
unui turn de poartă (probabil turnul de est al porţii decumana) 3 . De-
oarece investigaţiile sînt în curs, numerosul material arheologic găsit în
acest context nu a putut fi încă prelucrat.
Gema a fost gravată numai pe faţa vizibilă. Desenul, executat cu
stîngăcie, îl reprezintă pe zeul Mercurius. Divinitate a comerţului şi
călătoriilor, el este uşor de recunoscut datorită atributelor specifice:
petasus cu al'ipi şi punga cu bani (marsupium)4.
Zeul st.ă în picioare şi este nud (musculatura corpului a fost redată
destul de clar). Capul, hipertrofiat, este întors spre dreapta; nasul şi
buzele apar mult hipertrofiate şi oarecum caricaturale. Faţă de dimen-
siunile capului, gitul se dovedeşte prea subţire. Se distinge clar pălăria
zeului (petasus), cu boruri pronunţate, din care răsar arripioarele ca-
racteristice - 1·eprezentatC' însă sumar, ,aproape ca nişte corniţe. I:n
mîmi stingă Mercurius ţine punga; şi aceasta este marcată foarte sche-
matic, avînd aspectul general de ghindă. Braţul drept este îndoit şi
rezemat în şold; cîteva inC'izii în piatră încearcă să sugereze probabil

1
Mitrofan, R. Ardevan, A. Soroceanu, Castru roman de la Gherla, jud.
Cluj, raport prezentat la cea de-a XVII-a sesiune anuală de rapoarte arheologice,
PloiP~ti 24-25 martie 1983. Material în curs de prelucrare.
2 Nicolae Vlassa, a precizat materialul din care a fost confecţionată gema.
3
Cf. supra, nota nr. 1. Turnul nu a putut fi dezvelit în întregime.
4
Chr. Scherer, în LexMyth, I (1884), 2472; H. Steuding, în LexMyth, II, 2
(1894-1897), 2802, 2807, 2814; A. Legrand, în DA, IIl/2, p. 1818-1820; G. Wis-
sowa. Religinn und Kultus der Ramer, Milnchen, 1902, p. 249-250; K. Latte,
Romi.•-che Re1igionsgeschichte, Milnchen, 1960, p. 163.
Fig. 1 : Gemă romană ele la Gl.erla, 7,5/1.
Fig. 1 : Roman gem from Gherla, 7,5/1. """"cc

">tl
c:
>
~
m
<
>
z

Fig. 2: Gemă romană de la Gherla (desen), 7,5/1.

Fig. 2: Roman gem from Gherla (drawing), 7,5/1.
 GEMĂ ROMANĂ DE LA GHERLA 229

hlamida. Nu este clar dacă zeul poartă sau nu caduceul. In partea in-
ferioară a imaginii, o linie orizontală pare să însemne 'terenul pe oare
stă Mercurius.
In general, jumătatea inferioară a imaginii este şi mai neglijent
lucrntă. Hlamida o putem doar ghici din cîteva trăsături grosiere, care
se îmbină în unghiuri pronunţate. Pozi,ţia picioarelor apare cu deose-
bire nefirească: nu numai că sînt foarte sumar schiţate, dar îndoirea
lor se face ca şi CUIIl1 zeul ar merge spre stînga. Este posibil ca meşte­
rul antic să fi vrut a sugem contrapositul. In orice caz, dacă trunchiul
c>ste răsucit spre dreapta, picioarele par să meargă ân direcţie opusă;
s-ar zice că figura zeului: se compune din două jumătăţi ale unor ima-
gini diferite, defectuos juxtapuse. Această impresie se datoreşte însă
caraeterului sumar, neglijent al concepţiei şi executării desenului. In
plus, imaginea este lucrată din tăieturi mari, vizibile, insuficient fini-
sate. Pe alocuri se păstrează urmele uneltei cu care s-a executat gra-
varea (ca de exemplu pe marginea superioară a umărului şi braţului
stîng al lui Mercurius). Remarcăm de asemenea că jumătatea dreaptă
a corpului zeului a fost mult mai adînc gravată decît cealaltă. Acest
aspect grosolan, provincial de slabă cal~tate, atît al desenului cit şi al
gravării, singularizează gema de la Gherla printre obiectele similare
cunoscute în Dacias.
Mercurius apare foarte frecvent pe pietrele gravate antice. In
această ipostază (stînd în picioare, cu hlamidă, petasus cu aripi şi mar-
supium) este deseori întîlnit 6 • Chiar şi în Dacia s-au găsit cîteva exem-
plare care îl înfăţişează pe zeul negoţului în aceeaşi atitudine 7 . Nici
unul nu prezintă însă asemănări stilistice cu gema descoperită la Gherla.
Piesa descrisă mai sus a suferit şi deteriorări. O fractură în stînga
sus a dus la pierderea unui fragment încă din antichitate (fără a afecta
însă imaginea gravată). In continuarea fracturii antice, o fisură verti-
cală străbate gema în partea stingă, afectînd braţul drept al zeului şi
hlamida. Lîngă mîna stîngă şi pungă se observă o zgîrietură care atinge
marginea piesei. O altă fisură, orizontală, împarte cîmpul gemei în două
părţi aproape egale~. Este important de observat că fisurile constatate

° Chiar şi o g('mă de la Romula cu reprezentarea lui Mercurius, lucrată

neglijent şi so:otită „neterminată" (D. Tudor, în Apulum, VI, 1967, p. 211), este
totuşi sensibil mai îngrijit executată de::ît piC'sa în discuţie. La fel, o gemă de
la Mi:ia (L. Ţeposu-David, în OmCD, p. 529, nr. 22).
6 Cîteva relative analogii ca poziţie la: S. Reina:h, Pierres gravees des col-
lections Marlborough et d'Orleans, des recueils cl'Eckhel, Gori, Levesque de Gra-
velle, Mariette, Millin, Stosch, Paris, 1895, pi. 34 (701i 70 3 ); A. Filrtwangler, Die
antiken Gemmen, Leipzig-Berlin, 1900, CXV 8; H. B. Walters, Catalogue of the
Engra1:ecl Gems and Cameos, Greek, Etruscan and Roman in the Britisch Mu-
seum, London, 1926, nr. 1388-1392, 4447.
7 Pe cîteva pietre gravate apare chiar aproape în aceeaşi poziţie: L. Ţepo~u­

David, op. cit., p. 529, nr. 21, 22 (Mi::ia), 23 (Ilişua); D. Tudor, loc. cit. (Romnla);
M. Gramatopol, Les pierres gravees du Cabinet numismatique de l' Academie Rou-
maine, Bruxelles, Coll. Latomus, 1974, p. 56 nr. 227, p. 57 nr. 236, 240, 241; L.
Ţeposu-Marinescu, E. Lak6, Catalogul colecţiei de geme romane - Muzeul de
istorie şi. artă Zalău, Zalău, 1973, p. 5 nr. 14, p. 6 nr. 17 (Porolissum).
e Fisura poate fi sesizată şi pe reversul gemei. Nu este o deteriorare pro-
priu-zisă, :::i st• datorează stru:::turii pietrei şi s-a adîndt ulterior. Se pare însă
ră această stru:::tură nu a influenţat cu nimi::: executarea gravurii.
 230 RADU ARDEV AN

nu au afectat executarea desenului, ele trebuie să fi apărut ulterior

gravării. Chiar dacă gema a fost defectuos confecţionată, nu o putem
considera o piesă neterminată, Lln „rebut".
Pînă în prezent, la Gherla s-au descoperit puţine pietre gravate Se
cunoaşte încă din secolul trecut o gemă cu figuri fantastice9, iar in
anii 1960-1961 s-au mai descoperit două geme încă ineditc, 10 . Aceste
piese nu prezintă caractere comune. Nu avem nici un temei pentru a
susţine confecţionarea lor la Gherla, într-un atelier local de gravat pie-
tre de podoabă. Nici condiţiile de descoperire nu îndreptăţesc o atare
ipoteză li.
După cum se ştie,
spre deosebire de ceea ce se credea aC'll1Tl două
de:.'enii 12 , cercetări
mai noi îngăduie stabilirea existenţei unor centre
producătoare de pietre gravate în Dacia romană. Un atelier a funcţio­
nat la Romulat 3 , un ia.ltul a fost presupus cu îndreptăţire la Porolis-
sum14. Vor mai fi existat ·Şi altele 1s. 1Gema recent descoperită la Gher-
la frebuie să fie produsul unui !meşter provincial. Dacă se caută un ate-
lier, cel mai probabil şi mai apropiat centru pare să fie Porolissum. O
piesă de calitatea celei în cauză constituia mai greu obiect pentru ex-
port ori comerţ îndepărtat. Concepţila defectuoasă şi calitatea slabă a
execuţiei indică secolul al III-lea, ba chiar mijlocul acestuia, m moment
al confecţionării gemei. De altfel, decadenţa glipticii antice în secolele
II-III e.n. este bine cunoscută 16 . Condiţiile de descoperire ne îndreaptă
spre aceeaşi datare tîrzie: gema aparţine celui de al doilea ni\·el de
funcţionare a castrului de piatră, corespunzător în general secolului
1n11_
Pe teritoriul castrului roman de la Gherla s-au găsit şi urme de
locuire postaureliană 18 . Va fi fost folosită gema discutată acum şi în
secolul IV? Numai analiza atentă a întregului material descoperit în
turnul de poartă ne va putea oferi un răspuns.

RADU ARDEVAN

9 L. 'feposu-David, op. cit., p. 531 nr. 50.

10 Semna:are de D. Protase, în Probleme de muzeografie, Cluj, III, (1965), p.
178. Mulţumim conf. dr. D. Protase pentru informaţiile oferite cu amabilitate
asupra acestor piese inedite.
u Cf. supra, nota nr. 1.
12 L. Ţeposu-David, în Probleme de muzeografie, Cluj, II, (1960), p. 228-229;
idem, în OmC D, p. 553.
n D. Tudor, op. cit., p. 225-227; idem, Romula, Bucureşti, Ed. Meridiane,
1963, p. 21-22; idem, Oltenia romană, Bucureşti, Ed. Acad. R. S. R., 1978, ediţia
a IV-a, p. 108-112; M. Macrea, Viaţa în Dacia romană, Bucureşti, Ed. ştiinţifică,
1969, p. 316.
t4 L. Ţeposu-Marinescu, E. Lak6, op. cit., p. 17-18; M. Macrea, loc. cit.
1.; M. Gramatopol, op. cit., p. 29.
16 E. Babelon, în DA, II/2, p. 1480; L. Ţeposu-David, în Probleme de mu-
zeografie, Cluj, II, (1960), p. 227; idem, în StComBrukenthal, XII, 1965, p. 104-
106; L. Ţeposu-Marinescu, E. Lak6, op. cit., p. 14.
17 Cf. supra, nota nr. 1. Observaţii consemnate în jurnalul de şantier.
1e E. Chirilă, N. Gudea, I. Chifor, în ActaMP, III, 1979, p. 525-531; N. Vlas-
sa, în ActaM!V, XVI, 1979, p. 185-187.
 GEMA ROMANA DE LA GHERLA 231

A ROMAN GEM FROM GHERLA

(Summary)

Ii;i thc course of the salvage excavarions im the Roman camp from Gherla,
a red jasper gem with the image of Hermes on it was discovered in 1982.
Its dimension.s are: the large diameter is 11.3 mm, the short diameter is
9.5 mm, the thickness is 3.1 mm. This pie:e is roughly elaborated and it pro-
ceeds from a lo:al workshop (possibly Porolissum). No eviden:cs ,would allow
us to pressume the existen:e of a stone engraving workshop in Gherla. This
gem has been found in a tower of porta de::umana and its existcnce is tra::ed
back to the middle of Jrd ::entury A. D.
 UN REZUMAT DE INFORMARE ASUPRA VALORII
DOCUMENTARE A COLUMNEI TRAIANE
SUB RAPORT FORESTIER*

Columna Traiană, aidoma unui papirus aşezat sub cupola albastră

a cerului roman, în incinta celui mai frumos for antic (fig. 1), ridilcartă
prin decret de Senat, a fost inaugurată la 13 mai 112. Aşa cum au in-
tuit savanţii, spirala Colunmei, fonmată din 155 scene cu o lungime de
circa 200 m, trebuia să constitud.e o ilustrare a acelor „Comentarii" pe
care Traian, imitîndu-1 pe Caesar, le scrisese despre războaiele sale pur-
tate contra Dadei. Analiza critică a reliefurilor Columnei a demonstrat

Fig. l. Columna !ni Traian.

Fig. I. Traian's Column.

• Vezi şi C. D. Stoicules2u, Trajan's Column documentary value from a

ferestry view point, Dacia NS, XXIX, Bucureşti, 1985.
 CRISTIAN' O. STOICULESCU
234

că, din punct de vedere arheologic, monumentul de care ne ocupăm este

o operă oficială, ceea ce evident, impunea ilustrarea unei relatări plas-
tice oficiale, fapt ce limita imaginaţia artistuluil.
Reliefurile ist.oriate de o J:naltă valoare artistică, care · conferă ce-
lebritatea Colwnnei, au fost studiate de-a lungul secolelor din cele mai
dikrite puncte de vedere, dar nu şi din punct de vedere silvic. In con-
secinţă, nu se cunoaşte încă valoarea documentară, importanţa şi sem-
nificaţia Columnei pentru ştiinţele silvice. Este ceea ce ne-am propus
să elucidăm. ln acest scop s-a preconizat o metodă de lucru obiectivă
cu luarea în considerare a unor indicatori dendrometrici expresivi, uti-
lizaţi în cercetarea forestieră modernă 2 • Nlllffierotarea scenelor, diviza-
rea frizei epice în partiţii şi zonarea spaţiului geografic reprezentat pe
Columnă în raport cu regiunile parcurse de legiunile romane s-a făcut
după monografia clasică a lui Cichorius 3 (tabelul 1).

Tabelul 1

Zonarrn spaţiului geografie rrprezlntat pe Columna Traienă Io raport eu rPgiuullr parcurse

de trupele romane (după C. Clehorlus)

Spaţiul de referinţă
I Scenele componente ale
partiţiei

Carpato-ponto-danubian şi limitrof I-CL\.

Total V-XXXII; XLVII-

din care LXXVIII; XC-CLV

Dacic al zonei parcurse în primul război dacic V-XXXII; XLVII-

LXXVIII
I
al zonei parcurse în al doilea război dacic XC-CLV

Total, din care i I-IV; XXXIII- XLVI

LXXIX-LXXXIX
Extra-
dacic al zonei parcurse în campania moesică XXXIII-XLVI

limitrof, parcurs din Italia pînă la atingerea hota- I-IV; LXXIX-

rului dacic LXXXIX

Ceea ce impresionează din primul moment este faptul că, cu ex-

cepţiacelor 2500 de figuri Ulffiane reprezentate pe frWa. sculptată a Co-
lumnei, cei 224 de arbori constituie cel mai frecvent şi, probabil, nu în-

1 C. Daicovidu şi H. Dai:::ovi:::iu, Columna lui Traian, Bucureşti, 1968, ed. a

II-a; H. Daicoviciu, Dacit, Bucureşti, 1968.

2 E. Assmann, Waldertragsk:unde, Mi.inchen-Bonn-Wien, 1960; C. D. Stoi:::u-
lescu, Cercetări biometrice asupra chiparosului de baltă, Teză de doctorat, manu-
scris, Bucureşti, 1979.
3 C. Ci:::horius, Die Reltefs der Trajanssăule, Berlin, 1896-1900, 2 + 2.
 UN REZUMAT ASUPRA' VALORII DOCUMENTARE A COLUMNEI TRAIANE 235

tîmplător. Ei reprezintă principalul simbol forestier folosit în cifrarea

şi transmiterea informaţiilor silvice, altfel spus, sînt „literele utilizate''.
Aceştia sînt redaţi într-o formă condensată, cu o respectare relatÎjV
riguroasă a proporţiilor nu iatît în sensul unei 1·educeri uniforme „la
scară" 0ît a respectării selective a raporturilor dintre prindpalele ca-
racteristici biometrice. Acest procedeu conferă arborilor de pe Columnă­
nu numai o deosebită forţă de expresie dar şi o eleganţă neegalată
peste orga mileniilor, ceea ce suscită o puternică emoţie artistică. Re-
darea vegetaţiei forestiere în spaţiul redus al Columnei nu ~-a putut
realiza fără condensarea şi schematimrea ei. Arborii sînt redaţi stili-
zat, fără respectarea proporţiilor reale nici în raport cu ambianţa şi
nici chiar cu propriile lor componente aeriene. Pentru descifrarea
eventualelor informaţii se impune retraducerea acestora din imagini plas-
tice în cuvinte, adică exact invers de oeea ce au făcut sculptorii antici.
Astfel, în urma unei cercetări mai ample, semnatarul ac-estor rînduri a
ajuns, printre multe altele, la următoarele rezulfate inedite:
Pădurea dacică era fonmată din arborete naturale, virgine, com-
pacte, greu penetrabile, pltrrietajate, cu etajul superior construit din
arbori multiseculari de dimensiuni impresionante. Prin aspectul ei ma-
jestuos, sălbatic şi inospitalier, pădurea dacică neliniştea, intimida şi
inspira nesiguranţă invadatorului din bazinul mediteranian chemat să
lupte sub aquila romană, familiarizat cu pădurile rare, penetrabile şi
luminate, caracteristice spaţiului meridional.
Abundenţa de specii forestiere, reprezentate prin 37 tipmi de spe-
cii, dintre care 9 de răşinoase şi 28 de foioase (fig. 2 şi 3), aparent ex-
cesivă, reflectă de fapt bogăţia dendrofloristică caracteristică atît pă­
durii dacice cît şi celei contemporane naturale. Tipurile de specii, re-
date de sculptori în raport cu cunoştinţele lo·r „dendrologice" sînt vizi-
bil contaminate de „nişa ecologică" a executanţilor. Astfel, în raport cu
frec\·enţa lor, predomină sorbul şi genul stejarilor (fig. 3, registrul D şi
E) urmate de răşinoase (fig. 2, registrul A) !?i abia apoi de arţari (fig.
:~. n'gistrul C), fag (fig. 3, registrul G) şi probabil păr (fig. 3, registrul
F). Toate '1ccstea sînt specii indigene, comune atît spaţiului dacic cît
şi celui submccbteranian. 1ntr-o singură scenă (III), identificată de exe-
geţii Columnei C'U localitatea Viminacium, pe malul Dunării moesice,
apa:'l' numai în interiorul fortificaţiei o specie exotică, greu de iden-
tificat dacă este chiparos (Cupressus) sau vreo formă primitivă .a plo-
pului negru piramidal (fig. 2, registrul B). Prin ilustrarea evidentă a
unei esenţe lemnoase exotice, specifică lumii romane, artistul suge-
rează frapant )i prin acest element, romanizarea peisajului- moesic pînă
în for.tificaţiile de pe frontiera danubiană, ·aflat deja de peste şase de-
cenii sub administraţie romană. Redarea atît de sugestivă a chiparosu-
lui sau plopului negru piramidal se datorează probabil menţionării ex-
prese a speciei în textul „Comentariilor" imperiale dar şi cunoaşterii ei
de executant.
Reliefurile Columnei mai sugerează şi unele particularităţi hipso-
grafice şi ecologice ale spaţiului forestier dacic, sensibil diferite de cele
236 CRISTIAN D. STOICULESCU

„.

Fig. 2. Tipuri de specii de r~inoase. Fig. 3. Tipuri de specii de foioase.

Fig. 2. The types of the „resinons" species. Fig. 3. The types of the „foioase" specit's.

ale spaţiului extradaciic. Se relevă astfel ca relieful cel mai domol este
propriu spaţiului moesic-ponto-danubian. Relieful cel mai accidentat
este specific spaţiului dacic în care s-au derulat campaniile din Dacia
a celor două războaie dacice. De asemenea, descifrarea imaginilor Co-
lumnei sub raport forestier, a permis surprinderea unei variabilităţi
ecologice maxime în spaţiul dacic, mijlocie în spaţiul extradacic şi mi-
nimă în spaţiul moesic-ponto-danubian. Acest fapt firesc concordă cu
modul de sugerare a variabilităţii hipsografice, stabilit pe alte criterii
şi amintit anterior. '1n plus, s-a mai putut constata că, în cadrul spaţiu­
lui forestier dacic, variabilitatea ecologică este relatv mai accentuată
pe traseul primului război dacic faţă de traseul celui de-al doilea răz­
boi dacic. In ipoteza reprezentativităţii peisagisticee a scenelor, acest
fapt sugerează ideia pot1 ivit căreia itinerariile armatelor romane din Da-
cia a celor două războaie dacice, au traversat zone ecologice relativ apro-
piate.
 UN REZUMAT ASUPRA VALORII DOCUMENT ARE A COLUMNEI TRAIANE 237

Fiindcă am ajuns aici trebuie subliniat că, în ipoteza în care scenele

ar reprezenta sondaje peisagistice reprezentative pe traseele de invazie
romană în Dacia, iar acestea ar fi reprezentative pentru întregul spaţiu
carpato-ponto-danubian, rezultatul cercetărilor de mai jos ar putea fi
concludente la scara întregului spaţiu menţionat.
Să reconstituim cu ajutorul imaginilor Columnei cîteva caracteris-
tici ale pădurii dacice:
1. supmfaţa împădurită a spaţiului carpato-ponto-<lanubian, variază între
56 şi 600;0 faţă de 700/o cit rezultă din cercetări riguroase. Diferenţa de
10-140/o sugerează idei.a că, în baza experienţei incursiunilor anterioare
în Dacia, romanii au ales deliberat, în zona teatrului de război, trasee
mai accesibile, prin locurile mai lipsite de pădur'il şi deci mai uşor de
controlat, în care siguranţa lor era maximă. Această constatare cores-
punde izvoarelor literare, potrivit cărora „Traian a purtat războiul mai
mult prudent decît zelos" (Dio Cassius) 4•
2. suprafaţa subzonei de răşinoase (C€a mai puţin alterată antropic în
favoarea culturilor agricole din evantaiul grupelor de formaţii fores-
tiere), stabilită în raport cu întinderea acesteia la începutul secolului ac-
tual, înainte de înrăşinarea forţată a pădurii româneşti, oscilează între
141 şi 1510/o faţă de 1760/o cit re~ltă din cercetări riguroase. Se remarcă
deci suprafaţa mai redusă a pădurii dacice de răşinoase, sugerată de
imaginile Columnei, <lecit întinderea ei reală. Diferenţa de 25-350/0 este
însă redusă avînd în vedere ipoteza dublei reprezentativităţi.
3. suprafaţa pădurii de răşinoase, raportată la întreaga suprafaţă fores-
tieră, variază între 11 şi 160/o faţă de 140/o cit rezultă din cercetări rigu-
roase. Diferenţele de abia +2-30/o faţă de valoarea de referinţă sînt
practic neglijabile.
Precizia acestor date probează caracterul realist de redare a infor-
maţiilor în limbajul plastic referitor la întinderea pădurii dacice.
Ca un element final, rezultat din necesitatea cunoaşterii gradului de
autenticitate al ilustrării arborilor pe Columnă, s-a recurs la instru-
mentul matematic. în acest scop s-au făcut calcule statistico-matematice
bazate pe indici dendrometrid utilizaţi în cercetarea forestieră modernă.
Aceşti indici s-au stabilit pe un număr egal de arbori măsuraţi pe Co-
lumnă şi pe copaci seculari din România sud-carpatică. In acest scop,
răşinoasele de pe Columnă s-au comparat cu bradul iar foioasele cu
stejarul. Rezultatele obţinute demonstrează că, sculptorii antici au redat
imaginea plastică a copacilor dacici cu un grad mediu de autenticitate
diferit: 790;0 pentru răşinoase şi 910/o pentru foioase. Reprezentarea ne-
aşteptată a răşinoaselor cu un grad de autenticitate inferior foioaselor
contravine realităţii deoarece, primele, mai puţin evoluate filogenetic, au
o simetrie şi o geometrie biologică mult mai accentuată, fiind prin ur-
mare, mai uşor de figurat. Din acest considerent, o licenţă artistică a
executantului, .poate fi mai greu acceptată. Mai logică este ipoteza că

4 Dio Cassius, Istoria romană, LXVIII, 14, 1, în Izvoare privind istoria Ro-

mâniei, Bu:::ureşti, 1964, vol. 1, p. 695.

 CRISTIAN D. STOICULESCU
238

acesta cunoştea mai puţin răşinoasele decit foioasele cit şi, cc-ea ce este
mai puţin probabil, faptul că exemplarele de brad carpatin, folosite
ca etalon, ar putea fi geometric sensibil superioare exemplarelor de refe-
rinţă mediteraniene, luate în considerare de sculpt.orul antic. Prima ipo-
teză frizează certitudinea dacă se ia în considerare faptul că în zona de
joasă altitudine, specifică centrului italic dominat de Cetatea Eternă, cu
excepţia unor răşinoase ornamentale (Pinus pinea şi Cupressus semper-
virens) sculptorul antic nu găsea alte conifere şi cu atît mai puţin pă­
duri compacte constituite din aceste specii.
Gradul mai mic de autenticitate al răşinoaselor, comparativ cu al
foioaselor, alături de multe alte elemente, sugerează concluzia generală,
potrivit căreia sculptorul antic nu a cunoscut „de visu'' pădurea dacică,
nu a călcat potecile codrilor carpatini şi nici nu l-a însoţirt pe împărat
în expediţiile dacice. Rolul lui s-a limitat la dăltuirea într-o manieră
sernipersonală a traducerii în imagini plastice a „Comentariilor" impe-
riale făcută de artistul proiectant. Bar caracteristicile pădurii şi cadru-
lui natural dacic, sugerate atît de exact de Colwnnă, sînt fapte reale.
Desigur, acestea nu au putut scăpa neobservate şi neînregistrate în „Co-
mentariile" imperiale de un observator fin şi, prin îndelungata lui viaţă
de campanie, bun cunoscător al naturii, aşa cum a fost Traian şi nici
de artistul proiectant al Columnei care, chiar dacă nu a participat direct
la războaiele dacice, a avut cu siguranţă la dispozilţie amintitele scrieri
oficiale, alături de eventuale schiţe fragmentare luate la faţa locului.
In rezumat, autorul rîndurilor de faţă consideră că, în ciuda unor
contradicţii semnalate în alte domenii, Columna Traiană constituie un
document silvic autentic, necunoscut de silvici şi nedescifrat de arheo-
logi. Ea oferă prima imagine documentar-artistică de avengură a pădurii
dacice. Mai mult, pentru români, Columna are o importanţă particulară
deoarece puţine popoare pot invoca privilegiul de a avea o cronică f o-
restieră mai veche decît a lor. Iln. lipsa surselor istorice, informaţiile su-
gerate prin descifrarea reliefurilor Columnei devin deosebit de pre-
ţioase pentru studiul campaniilor dacice deoarece oferă, pe baze auten-
tice, posibilitatea corectei lor reconstituiri.
Dacă în locul imaginilor legiuitorul ar fi dispus sculptarea pe Co-
lumnă a textului „Comentariilor" imperiale, astăzi pierdute, am fi avut.
referitor la războaiele dacice ale lui Traian, un izvor istoric de valoare
unică, cu preţul de a fi privaţi de una clin capodoperele antichităţii
transmisă intactă timpurilor moderne în amintirea intrării Daciei în
lwnea romană.

CRISTIAN D. STOICULESCU
 UN REZUMAT ASUPRA VALORII DOCUMENTARE A COLUMNEI TRAIANE 239

A SUMMARY INFORMATION ON TRAJAN'S COLUMN DOCUMENTARY

VALUE FROM A FORESTRY VIEWPOINT

(Summary)

The forestry and eco-geographical information the Trajan's Column holds

is corre:::t and prove its realist character. The auther of this study considers that,
despite of some contradictions issued in other fields, the Column is an authentic
forestry document, ignored by the scientists. It affords the first artistica! image
of amplitude of the Da::ian forest. For Romanians, the Column is of particular
importance because few peoples can invoke the privilege to have a forestry chro-
nicle older than theirs. If the images were substituted on the Column by the text
of Trajan Imperial „Commentarii", lost now, we should have an historical source
of unique valuc regarding the Dacian wars carried on by Optimus Princeps, at
risk of being deprived of one the Antiquity's masterpieces, handed intactly to the
modern times, in memory of Dacian entering in thej Roman world.
 MARTURII ARHEOLOGICE DE LA TIBISCUM
DIN SECOLELE III-IV

Poate mai mult decit în alte părţii ale Daciei romane, pentru Ti-
biscum, via"ţa romană a însemnat m primul rînd armata ce a staţionat
în garnizoana castrului, întrucît de aceasta a depins în bună parte inten-
sitatea locuirii şi modificărilor demografice, economice, sociale pe care
le-a suferi:t aşezarea civilă care s-a dezvoltat în preajma castrului.
In anii ce-au urmat cuceririi romane a fost construit pe malul Timi-
şului un castru auxiliar de 102 X 109 m pentru ca apoi, în preajma mij-
locului veacului li să aibe loc o extindere spre vest şi sud a fortificaţiei,
Tibiscum, devenind astfel un centru militar în care au staţionat trei
trupe auxiliare: cohors I Sagittariorum, înlocuită apoi de cohors I Vin-
delicorum, numerus Palmyrenorum Tibiscensium, numerus Maurorum
Tibiscensium.
Iniţial, în apropierea castrului, armata, şi-a construit propriile sale
ateliere de olărie, fierărie menite a asigura cele necesare trupei'. ln
preajma castrului s-au stabilit familiile soldaţiJor, apoi meşteşugarii şi
negustorii interesaţi prin activitatea lor economică de relaţiile cu armata.
Aceste prime stabilimente s-au aflat sub controlul şi jurisdicţia castru-
lui de la Tibiscum. Pe măsura dezvoltării demografice a noii aşezări,
aceasta a fost inclusă în teritoriul capitalei provinciei, Ulpia Traiana
Sarmizegetusa. Populaţia autohtonă dacică ce va fi locuit într-o aşezare
din apropiere îşi face simţită prezenţa prin formele sale de manifestare
(ceramica lucrată cu rmîna) în :mai toate atelierele meşteşugăreşti ale
aşezării civile.
Dezvoltarea economică în ritm rapid a aşezării civile a fost urmată
de o creştere demografică corespunzătoare, care a determinat un intens
proces de urbanizare. Astfel, incit în timpul lui Septimius Severus sau
poate Caracalla aşezarea civilă a fost ridicată la rangul de municipium,
cu un teritoriu aparte de sine stătător. Din acest moment, TibiscUJm
intră în faza sa de maximă ascensiune econom.kă devenind un centru
prosper datorită între altele şi a relaţiilor economice cu lumea barbară
de la vest de Tisa.
Aşezarea urbană a fost .favorizată de condiţiile naturale prielnice
practicării agriculturii, creşterii vitelor, exploatării aurului din nisipul
aurifer al rîului Bistra, de apropierea de zona minieră din munţii Ba-
natului. La aceasta au contribuit şi căile de comunicaţie rapide, în priimul
rînd cele două drumuri imperiale (Lederata-Tibiscum, Dierna-Tibiscum)
şi apoi al celui de al treilea care de la Ttbiscum lega provincia de aşC'­
zările de pe rîul Mureş.

1 Doina Benea, in Potaissa, III, 1982, p. 32-26.

 DOINA BENEA
242

Cercetările arheologice întreprinse pînă acum au dezvelit construcţii

laice şi votive impunătoare, ateliere meşteşugăreşti înfloritoare. Mak-
rialul epigrafie descoperit oferă informaţii revelatoare pentru primek
decenii ale veacului III, îndeosebi pentru intensitatea vieţii spiiituale~.
Cu timpul însă spre mijlocul secolului III, inscripţiile devin tot mai
rare, lipsa lor denotă o perioadă de oarecare nelinişte şi instabilitate în
viaţa aşezării tibiscense, instabilitate determinată de situaţia dificilă prin
care trecea Imperiul roman.
Perioada care a urmat după Gordianus III şi Philippus Arabs a fo~t
frămîntată de desele atacuri externe determinate şi de mişcarea spre
sud a triburilor gotice, dar ma1 ales de in..;tabilitatea politică din interio-
rul Imperiului, situaţie care a avut repercusiuni grave şi asupra Daciei.
In sud-vestul provinciei, cheia de boltă a sistemului defensiv era
reprezentat de castrul de la Tibiscum, considerat ca ultimul avanpost
în faţa Capitalei provinciei, Sarmizegetusa.
Din această perioadă frămîntată nu se cunosc nici un fel de mărturii
epigrafice. De fapt, espre viaţa romană la Tibiscum în ultimele de-
cenii de existenţă ale provinciei şi în continuare în veacul următor,
literatura de specialitate care tratează diversele aspecte ale istoriei Da-
ciei face doar referiri cu caracter generaP. fu bună parte, acest lucru
a fost determinat şi de stadiul cercetărilor arheologice, al docwnentaţiei
arheologice referitoare la Tibiscum.
Intr-un studiu publicat cu ani în urmă asupra vestigiilor paleocreş­
tine din BanaP, M. Moga remarca existenţa. în aşezarea civilă şi· în cas-
trul de la Tibiscum a 3-4 nivele de locuire antică, din care ultimul ar
fi posterior retragerii aureliene, fără a da alte detalii.
Rîndurile de faţă, îşi propun să infăţ1şeze cîteva aspecte din viaţa
a<;ezării de la Tibiscum databile î,n veacurile III-IV observate: cu ocazia
ccrC'Ctărilor personale efectuate începînd din anul 1975 şi completate
cu o serie de piese provenind din descoperirile mai vechi păstrate la
Muzeul Banatului Timişoara. Mărturiile arheologice referitoare la această
perioadă au apărut în diferite puncte de pe teritoriul aşezării tibiscense
fără a putea oferi încă imaginea complexă a centrului urban aflat în
pragul părăsirii provinciei ş~ mai apoi, în deceniile ce urmează acestui
eveniment. Datele arheologice, numismatice, epigrafice reflectă doar sta-
diul în care se află acum, cercetarea oraşului antic, deci considerăm
acest studiu un început pentru studierea perioadei, care urmează după
părăsirea provinciei Dacia de către romani. Adunarea tuturor datelor
oferite de cercetarea unor edificii civile în care se constată nivele de
locuire romană tîrzie, sau privind activitatea unor ateliere meşteşugă­
reşti, alături de studierea detaliată a unor piese databile în veacurile
III-IV reprezintă doar osatura pe oare se vor putea aşeza ulterior ~i
alte noi descoperiri.
Răstimpul care urmează între domniia. lui Philippus Arabs şi Gallie-
nus se caracterizează printr-o decădere treptată a vieţii romane, o
2 Doina Benea, în Tibiscus, V, 1978, p. 141-148; S. Sanie, Cultele orientale

în Dacia romană, Bucureşti, 1882, passim.

3 M. Ma:rea, Viaţa în Dacia romană, Bucureşti, 1969, passim.
• M. Moga, în Im memoriam Constanttni Daicoviciu, Cluj, 1972, p. 264 sqq.
 MĂRTURII ARHEOLOGICE DE LA TIBISCUM 243

restrîngere a activităţii economice cu oarecare tendinţă de ruralizare,

fapt constatat şi în alte centre u1:1bane ale Daciei5. După domnia lui
Philippus I, la Tibiscum, circulaţia monetară este în declin judecind după
monedele descoperite pină acum în castru şi aşezarea civilă 6 •

Anii MBT MJR MC Total

Aemilianus 249 1 1
Traianus Dedus 3 3
Herennia Etruscilla
Herennius Etruscus 251

Trebonianus Gallus 251 4 5

Volusianus 253 1 1

Valerianus 253
Gallienus 2
Valerianus II 268
Salonina 2 3

Claudius II Goticul
TOTAL: 16

După cum se observă, circulaţia monetară este scăzută, fenomen

înregistrat şi în alte centre ale Daciei. Nu poate fi exclusă posibilitatea
aşa cum s-a demonstrat recent - utilizării pentru plătirea soldelor
a monedelor emise de către împăraţ1 Severi, monede descoperite într-a-
devăr în număr mare la Tibiscum7 •
Un altar onorific databil probabil din anul 260, pentru împărăteaso
Cornelia Salonina, soţia lui Gallienus de către ordo municipii este sin-
gura mărturie epigrafică a acestei perioade8 . Monumentul a fost ridi·cat
în semn de supunere şi devotament faţă de casa imperială şi constituie
o dovadă elocventă a depăşirii momentelor dificile, de restabilire a
situaţiei. Momentele de calm şi lilnişte, care se impun în vr0mea luj
Gallienus au putut fi observate şi în refacerile care au avut loc în cas-
trul mare de la Tibiscum. 1

Aceste modificări constructive au fost sesizate la zidurile de incintă

de pe laturile de vest şi est, la porta praetoria şi mai nou în principia
castrului.
Cu ocazia dezvelirii- unei porţiuni din zidul de incintă de
vest al castrului mare s-au constatat refaceri efectuate în grabă
prin plombe făcute cu piatră de carieră în locul blocurilor mari
fasonate de calcar. Aceste refaceri în pripă dovedesc măsurile grabnice
de refolosire şi reîntărire a fortificaţiei. Porta pretoria a castrului mare
5 M. Bărbules:u, în Potaissa, II, 1980, p. 162, sqq; E. Chirilă, N. Gudea, în
ActaMP, VI, 1982.
6 E. Chiriiă, N. Gudea, I. Stratan, Trei tezau,re monetare din Banat în secolul
IV, Lugoj, 1974, p. 72; pentru monedele păstrate la Muzeul din Caransebeş (v0zi
P. Bona, M. Petrovszky, R. Petrovszky, în StComC, 1982, p. 190). Moncde'.e din
cole:ţia Muzeului Banatului provin din :er:etările mai ve:hi efe:tuate de M. Moga.
7 M. Bărbules:u, op. cit., p. 163.

s I DR, III, 1, 132 cu toată bibliografia.

244 DOINA BENEA

a fost o poartă dublă flancată de două turnuri, avînd un plin.ten central

din blocuri de calcar ce împărţea poarta în două. La un moment dat,
poarta nordică a fost blocată cu un zid din blocuri de calcar. In conti-
nuare a fost folosit culoarul sudic, care sub nivelul de călcare era stră­
bătut de un canal deversor. Inchiderea parţială a porţii duble a fost
de scurtă durată întrucît s-a constatat o refacere de mai mare amploare
în interiorul castrului în urma căreia a avut loc şi redeschiderea porţii
duble. Pentru aceasta zidul a fost demantelat pe o anumită înălţiffi(',
nivelat, iar pe mijlocul zidului a fost fixat uşorul porţii dintr-o bază
de coloană întoarsă. In spatele zidului au fost descoperite blocuri din
calcar, fragmente de stele funerare, run coronament de monument fune-
rar în formă de pin, capitele fragmentare, un stîlp miliar fragmen-
tar etc. In stratul de locuire corespunzător au fost descoperite olane cu
ştampila CIV aparţinînd lui cohors I Vindelicorum 9 .
Săpăturile arheologice întreprinse în anul 1985 în principia castru-
lui mare au stabilit că şi aici au avut loc refaceri importante ca urmare
a unor distrugeri provocate prin incendiu. In primul rînd, intrarea a fost
îngustată şi corespunde doar culoarului sudic al porţii pretoriene. In
acelaşi timp, în zidul unui canal de hyporoust din încăperea K de pe la-
tura de nord a principiei a fost descoperit un fragment de altar ono-
rific dedicat împăraţilor Severi. Acesta înseamnă, că folosirea altarului
oficial dedicat unui împărat care nu a suferit damnatio memoriae, ca
material de construcţie, trebuie să fii avut loc înspre sfîrşitul stăpînirii
romane în Dacia. Deocamdată alte elemente de datare mai precisă a
ultimei faze din principi,a nu se cunosc.
Evenimentele politice şi militare, care au avut loc la graniţa de
vest a Daciei în acea perioadă ar putea fi urmarea unor acţiuni iazige
care au început să se facă simţite încă din timpul lui Maximinus Thrax 10 •
Războiul carpic al lui Philippus Arabs desfăşurat între anii 245-248 a
putut determina o reacţie iazigă în vestul provinciei Dacia, deşi izvoa-
rele literare, epigrafice nu menţionează acest eveniment.
Redeschiderea porţii pretoriene ca de altfel, toate refacerile efec-
tuate în castrul de la Tibiscum dovedesc că pericolul a fost depăşit şi
prin aceasta s-a restabilit liniştea. Pînă în anul 271 în castru au conti-
nuat să staţioneze cele trei1 trupe auxiliare cunoscute.
Cercetările arheologice din castru şi aşezarea civilă nu au eviden-
ţiat urme de incendiu sau de distrugere, care să poată fi puse în legă­
tură cu retragerea administraţiei şi armatei romane de la Tibiscum. Acest
fenomen a fost sesizat şi în alte părţi ale Daciei.
Cercetările arheologice întreprinse în clteva edificii aflate în apro-
pierea castrului au constatat o serie de modificări constructive ale spa-
ţiilor interioare din fiecare edificiu. Aceste modificări apar pînă acum
în clădirile, II, III, VII, VIII şi X şi constă din o serie de ziduri din
piatră de rîu ridicate direct pe stratul de dărămătură fără o fundaţie.
Zidurile sînt legate cu un mortar de slabă calitate, avînd în majoritatea
cazurilor o grosime de 0,50 m. Ele apar întotdeauna ca ziduri ce corn-

9 In colecţia Muzeului Banatului (inv. 1977).

10 I. Fiso, ZeitschriftPu.E, 49, 1982, p. 225-238.
 MARTURII ARHEOLOGICE DE LA TIBISCUM
245

!~·
i"t:~t. ·ţ\~
'~.~~
c:>~
.. ,- .. '

·:·...
V! .: „
I . ..

..
------- - -·-----~': ____ -- _J
F!g. 1. Tibiscum. Planul aşezării civile pe care sînt
marcate clădirile cu nrme ele locuire tîrzii.

pmtimentează încăperi din cadrul edificiilor antice. fu aceste spaţii mult

micşorate inventarul arheologic este relativ sărac şi constă mai ales din
ceramică provincială. Factura de slabă calitate a acestor ziduri denotă
o lipsă de grijă pentru ridicarea edirficiilor, ceea ce nu se constată în
veacul al II-lea şi prima jumătate a celui următor. !n acelaşi timp, însă,
ele dovedesc locuirea în continuare a vechilor edificii, e adevărat în
spaţii mult mai restrînse.
Clădirea II. !n ultima etapă de folosire a clădirii sînt adosate pe la-
tura de vest două ziduri,, orientate est-vest: primul aflat la 1,25 m de
colţul sud-vestic al clădirii (lăţime de O, 70 m), iar cel de al doilea con-
struit în aceiaşi manieră, lat de 0,35 m pe la colţul de nord-vest. ln
stratul de dărămătură al acestui nivel au apărut fragmente de ţigle
şi olane, dintre care unul avea ştampila MID. Singura monedă apărută
este un dupondius din bronz de la Marcia Otacilia, soţia lui Philippus
Arabsll (fig. 2.).
Clădirea III a fost identificată de prof. Marius Moga cu un tem-
plu (?). Cu ocazia cercetării clădirii a fost observat un nivel roman tir-
11 O. Benea, în Materiale şi cercetări arheologice, Braşov, 1983, p. 311-:~12
\
!
\
I
I
I
-----·'1

--- .----a··'\
-----..;...--
.\
. =----
~.
__.)

•„
Fig. 2. TibiscUIIl· Clădirea II. Zidurile marcate cu ha.şurl
sînt refaceri tîrzii.
 MĂRTURII ARHEOLOGICE DE LA TIDISCUM 247

ziu marcat printr-o compartimentare interioară realizată prin ziduri din

.piatră de rîu şi mortar aşezate direct peste un strat de dărămătură ni-
y.elat. Prin factura lor ele ar reprezenta o etapă de folosire ulterioară.
Acelaşi lucru a fost surprins de M. Moga cu ocazia cercetării clădirii IV,
i,mde între altele a apărut şi un capac de vas „creştinat" 12 •
Clădirea VIII. Din întreaga clădire a fost dezvelită o încăpere mare
(14,90 X 7,65 m)1 3 . In această încăpere în ultimul nivel de locuire a fost
descoperită o mare cantitate de ceramică, în gene~·al recipiente de uz
gospodăresc (oale, căni, strachini, urcioare, afumători etc.). Ceramica era
confecţionată dintr-o pastă de culoare roşie lucrată la roată. Ca elemente
de decor sînt folosite doar cele incizate: linii în val, strimi de linii
drepte.
~n anul 1977 cercetările s-au extins înspre sud şi au dus la dezveli-
rea unei a doua încăperi, care a fost construită ulterior prin prelungirea
zidurilor de vest şi de est ale dădi;rii. Din cauza drumului modem de
acces în rezervaţie nu s-a putut dezveli întreaga construcţie. Dn acest
spaţiu a fost identificat un atelier de olărie cu toate accesoriile sale şi
anume un cuptor de ars ceramică, o platformă de lut bătut pentru cu-
răţirea lutului de impuri1tăţi 1 două bazine mici adosate folosite pentru
frămîntarea pastei în vederea modelării vaselor.
Cuptorul de formă ovală cu un pilon central tronconic cu baza
mică sprijinită pe podeaua camerei de foc are pereţii din lut bătut.
Pilonul era executat din mici fragmente de ţigle şi olane lipite cu lut.
Din bolta cuptorului se păstrează foarte puţin, ea fiind realizată în
aceiaşi manieră din ţigle, cărămizi fragmentare legate cu mortar. ln-
treaga instalaţie are un aspect ma1 rudimentar. In groapa cuptorului a
fost descoperită o cana de lut cenuşiu, tipică pentru a doua jumătate a
secolului III şi poate începutul celui următor. (Fig. 6/1)
Atelierul de olărie apărea la ad[ncimea de 0,80-1,10 m. Peste acest
nivel marcat de un strat dens de dărămătură a avut loc o nivelare si
în interiorul clădirii (la încăperile 1 şi 2) au fost construite două zidu~i
orientate nord-sud ce compartimentează întreg spaţiul micşorînd încă­
perile. Noile ziduri nu au fundaţie propriu-zisă, ci pe stratul de dără­
mătură nivelat s-a întins o lentilă de pietr1ş, după care urmează 2-3
rînduri de piatră fără mortar, o placă nivelatoare şi apoi zidul pro-
priu-zis gros de 0,50 m. Cele două ziduri reprezintă o fază tîrzie de
locuire a acestui spaţiu, poate spre sfîrşitul secolului III şi începutul
celui UI'mător. In această zonă !IlU au fost descoperite monede sau alte
piese care să permită o mai strictă încadrare cronologică 1 4 (fig. 3).
Clădirea VII în care au fost observate mai multe nivele de locuire,
ultimele două (4 şi 5) se datează în a doua jumătate a secolului III.
·M. Moga, care a iniţiat cercetările arheologice la acest edificiu a descoperit

12 M. Moga, op. cit., p. 264.

13 Dintr-o regretabilă eroare in raportuL de cercetare din anul 1978 de la Ti-
bisrum, dimensiunile în:ăperii au fost date de 13 X 7 m. Pentru alte detalii asupra
a:estei desc:operiri vezi studiul nostru din Potaissa, III, 1982, p. 22-41.
14 Ibidem, p. 32-35.
~48 DOINA BENEA

şi cîteva monede din secolul IV,

constantiniene15. Cercetările reruate
de noi în anii 1980-1983 au stabilit
existenţa la acest edificiu a 5 etape
de refacere şi locuire, din care ni-
velele 4 şi 5 se datează în veacurile
III-IV.
Clădirea de formă pătrată con-
struită în faza 4 a fost ridicată -în
imediata apropiere a căii principale
de acces ce traversa întreaga 0.'ie-
zare nemairespectind ni.mic din ar-
hitectura vechii clădiri VII din seco-
lele II-III, care a fost nivelată cu
totul. Edificiul nou construit avea
dimensiunile de 13,15 X 11,40 m.
Compartimentarea interioară a fost
probabil realizată din lemn1 6 •
Fundaţia clădirii s-a realizat
prin nivelarea stratului de dărămă­
,
:~ I
tură, după care pe laturile de vest
·-..................
şi est surprinse de noi în cursul cer-
cetărifor) s-au făcut „cofrage(', în
Fig. 3. Tibiscum. Clădirea \'III cn atelie- stratul de dărămătură pentru a da
rul de olărie şi refacerile tîrzii. soliditate fundaţiei, unde s-a aruncat
piatră de rău amestecată cu mortar
pe o înălţime variind între 0,60-0,80 m. Zidul construcţiei avea o gro-
sime de 0,70 m. Zidul de nord se sprijină parţial pe elevaţia clădiriii
VII, faza 1, care a fost nivelată pînă la înălţimea de 0,90 m după care
s-a ridicat noua construcţie. Destinaţia construcţiei nu poate fi precizată,
probabil să fi servit m locuinţă utilizată în ultimii ani ai provinciei. ;fil
orice caz, construcţ.ia a fost ridicată într-o perioadă care corespunde cu
ultima fază de folosire a drumului pavat din aşezare. O ultimă refacL•re
se constată în sud-vestul clădirii descrise mai sus, unde într-un martor
lăsat cu ocazia cercetărilor efectuate de M. Moga a fost dezvelit un
fragment de zid ce închidea practic un spaţiu mic (fig. 4,5/2).
Clădirea X (denumită iniţial „A "). Clădirea a fost dezvelită în ime-
diata apropiere a zidului de incintă de est al castrului mare, pare să
fi servit ca locuinţă cu: dormitoare, cămara, bucătărie etc. Distrugerea
construcţiei a avut loc în prima jumătate a secolului III printr-un in-
C'endiu puternic. Ulterior zidurile de bază ale clădirii au fost folosite
efectuîndu-se o serie de compartimentări interioare cu ziduri de slabă
calitate. Amenajările tirzii au putut fi observate în curtina B 1 N unde
15 D. Be:iea, î:i Banatica, VII, 1983. Monedele păstrate în cole:ţia Muzeului
Banatului din Timi~oara, vezi în continuare.
16 în momentul începerii cercetării noastre 3/4 din i:lteriorul clădirii a fost
cercetat pînă la 0,60 m, doar în colţul de sud-vest al edificiului s-a păstrat un
martor care a fost cercetat în timpul săpăturilor efectuate de noi şi unde au
apă·rut urmele unei construcţii tîrzii, vezi D. Benea, op. ,cit„ p. 203-223.
 MARTURII ARHEOLOGICE DE LA TIBISCUM
249

s-a descoperit o platformă de cără­

mizi pe latura de vest a clădirii in-
ter<'alată cu pietre fasonate de cal-
car provenind de la alte construcţii,
care ar sugera un canal orientat est-
vest. Aici s-a descoperit o monedă
de la Salonina din bronz şi un frag-
ment de vas cu inscripţia în limba
grpacă: Dyp3.
Un zid asemănător cu cele dez-
velite în clădirile precedente a apă­
rut în încăperea A-F 1, care se
datează spre sfîrşitul veacului III,
~
~ ml
-
t

r.
începutul celui următor. El a fost
construit direct pe stratul de dără­
1:1 I
mătu ră nivelat fără nid o fundaţie 17 .
Refacerile tîrzii constructive
constate la cîteva din clădirile cer-
o o J o o J
CPlate din aşezarea civilă sînt dovezi
ale folosirii şi lomirii în continuare Fig. 4. Tibiscum. Clădirea VII, faza I clă­
a acestor spaţii de către populaţia dire construită în sec. III-IV,
2. refacere tîrzie ulterioară.
daco-romană rămasă pe teritoriul
oraşului.

*
Rc>tragerc>a administraţiei şi arm.atei romane în anul 271 a deter-
minat schimbări importante în structura economică, socială şi politică
a fostei provincii Dacia. Părăsiirea castrului de la Tibiscwn de către cele
trei trupe auxiliare şi implidt de familiile lor a însemnat că o bună parte
a populaţiei oraşului a părăsit oraşul, stabililJldu-se la sud de Dunăre.
Datorită poziţiei sale strategice, Tibiscum a fost în primul rînd un
centru militar deosebit de puternic pentru Dacia, dezvoltarea econo-
mkă a aşezării, civile a fost determinată în bună parte> de cerinţele mi-
litare, dar şi de nevoile comerţului practicat cu lumea barbară şi cel
intern cu aşezările rurale din împrejurimi.
Materialul arheologic descoperit în ultimele nivele de locuire în-
ckosebi din ceramică, pentru care însă anul 271 în sine nu poate con-
stitui un reper cronologic precis pentru fonme, elemente decorative, care,
continuă să existe şi după această dată. Singurelt' descoperiri cert da-
tabile în a doua jumătate a veacului III sînt vasele descoperite în clădi­
rPa VIII, care prin pasta cu mult degresant în compoziţie, forme, decor
constituie elemente caracteristice pentru ceramica locală romană. (Fig. 8).
Ceramica romană de la Tibiscum din secolele II-III constă dintr-o
pastă, care conţine ca degresant nisip fin, miră sau chiar pietricele. 1n
funcţie de pregătirea lutului acest degresant zdrobit în particule mai
fine sau mai mari, dind în ultimul caz un aspect grosier, vaselor.

17 P. Bona, R. Pet:-ovszky, P. Rogozea. în StComC, V, 1982, p. 189-190.

 D0INA BENEA
250

Fig. 5. Tibiscum. I. Zi<l roman tîrziu din clădirea VIII, 2. Fundaţia cu cofrag a clădirii ridicate
pe locul clădirii VII. -
 MĂRTURII ARHEOLOGICE DE LA TIBISCUM 251

Intre vasele întregi descoperite

în clădirea VIII se remarcă oalele
de diferite tipuri', urcioare, cam,
străchini, patere, capacelB. Vasele e-
rau executate dintr-o pastă de cu-
loare roşie cu degresant mult în pastă.
1. Oalele sînt. de mai multe ti-
puri:
a) oale de provizii cu gura lar-
gă, buza trasă în afară, corpul bom-
bat mult în partea superioară, fun-
dul plat (1=0,35-0,80 m). Decor
încizat (fig. 8/1).
b) oale de uz gospodăresc coti-
dicm cu corpul ovoidal, buza uşor
bombată în exterior, suport inelar,
corpul detaşat, corpul bombat spre
buză. (I= 0,20-0,40 m). Decor
stampilat realizat cu rotiţa pe tot
corpul vasului (fig. 8/2).
c) oale cu gura îngustată, c01·pul
bombat spre umăr, buza trasă în
afară, decorul o linie incizată.
d) oale cu gura largă, corpul
bombat spre umăr, canelat pe tuată
suprafaţa vasului (fig. 8/3, 4). Fig. 6. Tibiscum. 1 : Cana din pastă cenuşie
descoperită în groapa cuptorului datat
2. Urcioare cu corpul ovoidal, în a doua jumătate a secolului III ;
gît cilindriic, buza trasă în afară, su- 2-3 opaiţe romane tîrzil
port inelar detaşat. (I= 0,25 - p.
36 m), (fig. 8/5, 6).
3. Căni: cu dimensiuni şi tipuri variabile. Unele au o toartă corpul
ovoidal, gura destul de largă, buza canelată pe circumferinţă; altele pre-
zintă două torţi ori trei torţi, un corp bombat spre umăr, gît înalt cilin-
dric, cu buza uşor bombată în afară (I= între 0,20-0,40 m) (fig. 817, 8).
4. Căniţe: cu corpul globular şi buza răsfrîntă în afară (fig. 8/9).
5. Pahar din lut de formă tronconică imitînd vasele de sticlă avînd
corpul vasului acoperit cu un decor organizat pc trei· registre orizon-
tale (I= 16,5 cm) (fig. 8110).
6 a) Străchini de formă tronconică, fundul plat şi buza bombată în
afară. Decorul sub formă de striuri de linii incizate dl'epte (I= IB-24 cm)
(fig. B/11, 12).
b) Strachini de formă tronconică, suportul inelar detaşat, buza c·u
partea superioară a vasului cilindrică (I= 0,10-0,20 m) (fig. 8/13, 14).
Ceramica prezentată se încadrează tipologic în veacul al III-lea prin
unele forme aceasta, apare încă din ;prima jumătate a acestuia. Descope-
rirea pieselor în acelaşi nivel de locuire corespunzînd celui al atelierului
IR Piesele p:·ezc:itate în coTJtinuarc au fost expus!' în ve~hea expoziţie Ti bis-
cum - 1l!Ti. Alte dat!' dPsprc rPstul i:ivPntarului aPlwologi~ :·pramic ;1u avem.
 DOINA BENEA
252

de olărie din încăperea vecină ne determină a crede că provin din acest

atelier şi a data implicit şi aceste vase în a doua jumătate a secolului
III, fără a putea avea posibiilitat'ea unei departajări cronologice mai
strînse.
Opaiţe. In mai multe clădiri cercetate de Marius Moga, dar şi dC"
noi au fost scoase la iveală mai multe opaiţe romane tîrzii confecţionate
dintr-o pastă caracteristică atelierelor locale, lucrate la roată şi nu în
tipar. Cele 15 piese întregi şi fragmentare se încadrează în două tipuri
de bază: cu corpul rotund şi plat sau cu un bazin tronconic ~nalt. Opai-
ţele prezintă un otificiu central de alimentare, larg, care ocupă întreg
discul, iar ciocul era realizat prin perforarea corpului bazinului şi apli-
carea unei mici bucăţele de lut ce formează partea de jos a orificiului.
încadrarea cronologică a acestor piese este cuprinsă în răstimpul larg al
veacurilor IV-VI. AnaJ.ogii pentru asemenea opaiţe au apărut în forii-
ficaţiile romane tîrzii de pe Dunăre de la Gornea, Hinova, şi mai nou
Noviodunum19 .
O piesă aparte este opaiţul descoperit într-un canal de hypocau.<>t,
în clădirea VII. Piesa avea corpul înalt, rotund, lucrat la roată. Se deo-
sebeşt.e de precedentele prin masivitate şi prin bordura de legătură
între orificiul central şi cioc. Acest opaiţ pare a fi cea mai tîrzie piesă
de acest tip databilă în veacurile IV-V.
Opaiţele descoperite la Ti:biscum sînt produse locale confecţionate
dintr-o pastă tipică atelierelor de aici, cu multă mică şi nisip fin în com-
poziţie.
Intre atelierele a căror actiivitate continuă şi după părăsirea Daciei
de către romani este şi acela de prelucrarea sticlei, specializat pe pro-
ducerea de podoabe: mărgele, inele etc. Anumite tipuri de mărgele cum
ar fi cele prismatice cu colţurile şlefuite sau cele mari policrome exe-
cutate în diferite tehnici apar în inventarul multor morminte sarmatice
tîrzii sau în aşezări daco-romane.
Compararea materialului vitric de la Tibiscum cu cel descoperit în
mormintele sarmate în vestul României (judeţele Arad, Bihor, şi din
R.S.F.I. (Vîrşeţ, Pancevo, Novi-Sad) confirmă pătrunderea podoabelor
executate în atelierul daco-roman şi în aceste zone2°.
Funcţionarea atelierului de sticlă şi în perioada post-aureliană a fost
determinată în primul rînd de cererea pentru asemenea produse. Pre-
zenţa meşterilor daco-romani, care asigurau calitatea şi cantitatea nece-
sară de podoabe din sticlă a determinat continuarea activirt:ăţii acestei
oficine. Relaţiile stabilite cu lumea barbară în decursul timpului au
continuat să fie regulate atîta timp cit ele au fost rentabile din partea
ambelor părţi. Pentru atelierul de mărgele nu avem deocamdată po-
sibilitatea unei datări a înC'etării activităţii sale, ea trebuie să fii avut
1'' N. Gudea, Cornea. Aş<'z<lri din epoca romană şi romană tîrzie, Reşiţa, 1977;
passim; C. Topoleanu, în Peuce, IX, 1904, p. 187-204.
20 Deo:::amdată nu am avut posibilitatea :::er:::etării şi comparării dite:::te a
mărgelelor de la Tibis:::um :::u :::ele des:::operite în mormintele sarmate de pe teri-
toriul Ungariei. Pc baza literaturii de spe:::ialitate acest lu:::ru este mult îngreunat
de :-alitatea ilustraţiei ~i a textului lapidar referitor la a:estPa.
 MARTURII ARHEOLOGICE DE LA TIBISCUM 253

loc în cursul secolului IV, în urma unui· incendiu puternic, care a per-
mis în mare parte recuperarea unei cantităţi, 'mari de mărgele, dar şi
instrumentar din metal folosit pentru producerea mărgelelor.

Circulaţia monetară

1n mai toate clădirile cercetate din aşezarea civilă au apărut monede

aparţinînd perioadei post-aureliene şi mai ales constantiniene, astfel
încît seria monetară continuă cu o intensitate mai mare sau mai miră
de la Aurelianus pînă la Valentinianus I.

Perioada MBT MJR MJL Total

Aurelianus 269 3 3
Probus l 2
Carus
Carinus
Numerianus 284 2

Diocletianus 284 l 1
Constantin Chlorus 2 2
Galerius
Liclnius
Licinius II 2 2
Constantinus
Crispus
Constantinus II
Constans 2 l 3
Constantinus II 3 18 2 23
Vetranio l 1
Constantinus Gallus 3 3
Iulianus 363 2 2

Total 44

Circulaţia monetară apare destul de fluctuantă, numărul cel mai

mare de descoperiri corespunde perioadei constantiniene îndeosebi celei
a lui Constantius II.
iin anul 1925, la Tibiscum a fost descoperit un tezaur compus din
971 de monede, din care cîteva din secolele II-III: Traian (1), Gor-
dian III (1), Claudiu II Goticul (1), iar restul de monede databile între
anii 354-364. Tezaurul se încheie cu monede databile între 383-392.
Perioada maximă de acumulare a tezaurului se încadrează între anii
351-361, reprezentînd 98,240/o din numărul total de monede 21 • Monedele
au fost emise de atelierele monetare de la Roma (1), Aquileia (10), Sis-
cia (60), Sirmium (562), Thesalonic (38), Heraclea (123), Constantinopolis
(37), Nicomedia (8), Cyzic (9), Antiochia (128). [)upă cum se observă
atelierul de la Sirmium are cele mai multe exemplare, de fapt, în inter-
valul amintit 351-361 pare a fi monetăria care lucrează din plin.

~1 E. Chirilă, N. Gudea, I. Stratan, op. cit., p. 5-14.

254 DOINA BENEA

Structura şi
compoziţia tezamuluidescoperit la Tibiscurn denotă
pătrunderea masivă de monetă romanăîn fosta aşezare romană, care a
permis acumularea respectivă. Alături
de tezaur, monedele descoperite
izo~1t în diferite puncte din aşezarea civilă dovedesc existenţa încă a
unor relaţii ele schimb bazate pe monedă, ceea ce înseamnă că viaţa
economică îşi mma cursul normal şi firesc, chiar dacă, poate, mai dimi-
nuată ca întindere. La mijlocul veacului IV, circulaţia monetară apare
cca mai intensă, pentru ca spre sfîrşitul veacului să scadă pînă la dis-
pariţie.
In anul 1974, pe teritoriul Banatului antic erau cunoscute 23 de
tezaure, în ultimii ani au apărut noi localităţi care ridică numărul cen-
trelor lu astfel de descoperiri izolate la 27, iar al tezaurelor la 37 22 •
Moneda romană continuă să joace rolul de principal mijloc de schimb.
Cantitatea mare de monedă constatată în S'Paţiul dintre Tisa-Dunăre-Mu­
reş sugeI"ează apartenenţa acestui teritoriu la Imperiu Roman 23 . Acest
fapt este evidenţiat cu atît mai mult cu cît, secolul IV este cunoscut
pent1·u contrnlul scvet· impus comerţului peste graniţe, dar mai ales
pentru restricţia circulaţiei monetare. Construirea fortificaţiilor romane
tîrzii de la Gornea, Sviniţa, Orşova şi implicit stăpînirea romană a aces-
tui teritoriu a putut determina extinderea controlului şi ma1 la nord 2 ~.
1n atare situaţie, Tibiscum aflat aproape :a 100 km, în centrul
Banatului a putut beneficia de toate avantajele economice şi politice
alP acestui control imperial. Deocamdată mărturiile numismatice sînt re-
lativ puţine, ele evidenţiază însă locuirea în continuare a vechilor spaţii
din aşezarea civilă şi chiar din castrul (unde în anul 1975, în colţul de
nord-vest au fost dezvelit un bordei databil în secolele IV-IV).
Descoperiri paleocreştine. Pătrunderea creştinismului la nord de
fluviu, pe teritoriul Banatului a fost un proces îndelungat început încă
din veacul al III-iea asemenea altor provincii dunărene. Prin această
zonă a fost culoarul de trecere înspre interiorul arcului carpatic al ele-
mentelor creştine. După părăsirea Daciei de către romani, în veacul al
IV-lea piese paleocreştine au apărut cu deosebire în zona fostelor oraşe
romane. La Tibiscum, deocamdată în cursul cercetărilor arheologice au
fost descoperite cîteva capace de vas „creştinate" prin incizarea semnu-
lui crucii pe buton. Se cuvine a menţiona că toate inciziHe sînt ulte-
rioare arderii pieselor.
1. Capac de vas descoperit de M. Moga şi publicat în studiul Vestigii
paleocreştine în Banat~';, butonul capacului are patru muchii ascuţite ce
dau la iveală semnul crucii. Autorul descoperirii pe baza analizei mo-
dului şi manierei de lucru a capacului îl atribuie daco-romanilor ce con-
tinuau să locuiască la Tibiscum.
2. Capac de vas fragmentar descoperit în anul 1975 lîngă porta
decumana a castrului mare, pe buton era marcat de mai multe ori sem-
22 E. Dautova-Rusevlijan, în RadVojvMuzej, 23-24, 1974-1978, p. 46; Dana
Bălănescu, în ActaMN, XIX, 1982, p. 375-383.
:ţ:i A. H. M. Jones, The Later Roman Empire, II, Oxford, 1964, p. 826; E. Chi-
rilă, N. Gudea, I. Stratan, op. cit., p. 88.
24 Idem.
25 M. Moga, op. cit.,· p. 263.
 MĂRTURII ARHEOLOGICE DE LA TIBISCUM 255

nul crucii. Capacul era lucrat I-a

roată din pastă roşie cu degresant în
compoziţie 26 (fig. 711).
3. Capac de vas descoperit ln
anul 1980 în clădirea X avînd sem-
nul crucii incizat pe butonul capa-
cului. Capacul era executat din pas-
tă roşie, lucrată la roată 2 î (fig. 7/2).
Descoperirea ipe teritoriul aşP­
zării a celor trei capace pe suportul
cărora era incizat semnul crucii de-
notă existenţa unor elemente, care
cunoşteau sc>mnifkaţio simbolului
şi-l marcau pe anumite piese de u.'.
comun. Nu este lipsirt de semnifica-
ţie, faptul că în veacul al III-iea 1<1
Tibiscum sînt atestate epigrafie m<t '.
multe elemente orientale palmyre-
niene şi din nordul Africii, care au
colportat credinţe religioase din tot
Lmperiul, deci, implidt şi pe cea <1
crestinilor.
·Intre piesele ce suscită un inte-
res aparte şi căreia îi atribuim un Fig. 7. Tiliiscum. 1-2 Capace de vas avînd
incizat semnnl crucii.
caracter crestin este o fibulă din
bronz, de fa~tură deosebită calitativ
avînd arcul în forma de delfin, care în coadă avea o cruce (unul din
braţe parţial rupt). Fineţea execuţiei, eleganţa fibulei pledează pentru
a-o considera o piesă de import. Raritatea unei asemenea reprezentări
ne determină şi .ea a-i atribui un caracter paleocreştin. Amintim că
piesa a fost descoperită în ultimul nivel de locuire al atelierului ele
sticlă 2 ~. Fig. 9.
Alte mărturii paleocreştine databile în veacul al IV-lea nu se cunosc
pc vatra anticului Tibiscum. Amintim doar, că la cîţiva km spre nord,
în localitatea Jabăr a fost descoperită cu prilejul cercetărilor într-o aşe­
zare daco-romană o pintaderă din lut avînd semnul crucii utilizată pen-
tru marcarea pîinii de către creştini29.
. Prezenţa unei comunităţi creştine la Tibiscum trebuie presupusă.
chiar dacă pînă acum mărturiile nu sînt prea numeroase. Relaţiile ~r­
manente cu lumea romană au avut implicaţii adînci nu numai pe .Plan
economic, ci şi spiritual mai ales după oficializarea religiei creştine de
către Constantin ·cel Mare, cînd înfiinţarea episcopatelor în centrele sud,-.,

..
2·; Capa:::u'. a fost des:::operit în :::ursul :er:::etărilor efe:::tuate în noiembrie 1975
de :::ătre un :::ole:::tiv format din M. Moga, F. Medeleţ, D. Benea.
21 P. Bona, R. Petrovszky, P. Rogozea, op. cit.,
28 Asupra piesei în dis:::uţie se va reveni cu o:::azia studiului aflat în pregătire
privind vestigiile paleo:::reştine din Banat.
~· I. St>ratan, în Mitropolia Banatului, 1983.
 DOINA BENEA

· dunărene ale Moesiei au reprezentat

focare de iradiere a noi religii şi spre
I nordul Dunării.
Reluarea tuturor mărturiilor paleo-
creştine cunoscute pe teritoriul Bana-
tului credem că poate oferi surprize
interesante privind zonele de unde pro-
vin anumite piese cum ar fi, opaiţele,
ampulele dedicate lui Menas din Egipt,
cruciuliţele etc. Prin aceasta s-ar putea
Fig. 9. Tibiscum. Fibula de bronz înţelege mai bine şi influenţele, care
cu arcul în formit de delfin. s-au manifestat din exterior asupra co-
munităţilor creştine daco-romane.
Discreţia izvoarelor literare asupra zonei de sud-vest a României
îngreunează în bună parte înţelegerea complexelor fenomene politice,
care au avut loc în aceste teritorii. Tibiscum reprezintă un punct central
în acest spaţiu. Activitatea unor ateliere meşteşugăreşti în condiţiile unei
vieţi economice mai restrînse, prezenţa monedei romane ca mijloc de
schimb pe teritoriul aşezării, relaţiile comerciale cu sarmaţii iazigi suge-
1·ează existenţa unei aşezări, care îşi menţine încă principalele atribute
ale unei aşezări dezvoltate. Apropierea geografică a aşezării de la Ti-
biscum de Dierna, a oferit posibilitatea unor relaţii permanente econo-
mice, spirituale, politice cu Imperiul roman. Acest fapt poate să sugereze
o eventuală apartenenţă a întregii zone la Imperiu. Raţiunile acestea au
fost determinate în primul rînd de interesele economice (minele de cu-
pru, fier etr ). <ipoi de menţinerea unui culoar de acces spre interiorul
arcului carpatic. spre saline, care au contribuit la menţinerea unui con-
trol şi mai bine-zis colaborăd cu aşezările daco-romane împotriva unor
pătrunderi alogene, barbare pe aceste teritorii. Primele atestări de des-
c·operiri sarmate constate în vestul Banatului nu sînt anterioare de sfîr-
şitul secolului III, chiar înc.eputul celui următor. In acelaşi timp, nu se
cunosc pătrunderi ale unor triburi germanice, tocmai poate datorită ace-
luiaşi control roman.
Venirea hunilor şi aşezarea lor fo dropia dintre Tisa, Dupăre a
provocat perturbări în existenţa mult.or aşezări îndeosebi a celor urbane.
îngropările de tezaure, care se încheie cu monede de la Valentinianus I
reflectă violenta invazie a hunilor, care au putut pune în mişcare aşe­
zări. Se constată o oarecare retragere a aşezărilor de pe căile principale
de acces, înspre zone de deal şi pădure.
Ingropa.rea tezaurului monetar de la Tibiscum spre sfîrşitul secolu-
lui IV constituie indirect o dovadă a încetării vieţii orăşeneşti. Populaţia
se va retrage în aşezări rur-ale, ori va înfiinţa altele noi marcînd astfel
trecerea spre o ruralizare profundă, care va îndrepta comunităţile spre
o economie de tip feudal. Aşezările rurale vor forma timp de cite va
secole cadrul socio-economic şi politic în care s-a păstrat şi s-a întărit
fiinţa etnică daco-romană. Acest proces îndelungat a fost îngreunat în
bună măsură şi de căderea Imperiului la fruntariile sale dunărene, după
atacurile hunice din 441-443, ceea ce a provocat o mare depopulare
1 2 3

5 6

7 8

~~~

12 ~~·'• .
. , . . . . ."ll'„ r.
13
~ ~~';...

Fig. 8. Tibiscunt. Ceramica roşie descoperit/I în încăperea I a clăclirii VIII .

 MARTURII ARHEOLOGICE DE LA TIBISCUM 257

a aşezărilor romane şi întreruperea temporară a relaţiilor cu Imperiul

Roman.
Pe vatra fostei aşezări urbane, noi urme de locuire au fost sesizate
de abia în veacurile VII-VIII, într-o perioadă de stabilitate după înche-
ierea unor valuri migratoare.
DOINA BENEA

ARCHĂOLOGISCHE ZEUGNISSE AUS TIBISCUM AUS DEN III-IV JHR.

(Zusammenfassung)

Die Arbeit bes:::hreibt archăologische Grabungsbefunde, die in den letzten

Jahren im Cager und in der Zivilniederlassung geborgen wurden und aus der
Zeitspanne zwischen der Mitte des 111-en. Jh. und dem IV-en Jh. stammen.
Die Mitte des l'lil-e.n. Jh. war filr das Romische Reich die Provinz .Datk.ien
i.ibergriffen - eine stilrmis:::he und unri.ihige Zeit sowohl wegen den Angriffen aus
dem Barbaricum, wie auch wegen dem Mangel an innerer politischer Stabilităt.
In Tibiscum macht sich ein allmăhlicher wirtschaftlicher Rilckgang spilrbar, der
Mi.inzenumlauf nimmt ab, was von der Anzahl der bis jetzt geborgenen Milnzen
bezeugt wird (15). Unter Gallienus kehrt die Ruhe zeitweilig zurilck; es wird sogar
ein Altar filr die Gesundheit der Kaiserin Salonina, Gattin des Gallienus errichtet
Bei den Ausgrabungen ;bemerkten wir, dass an einigen Gebăuden der Zivilnie-
derlassung (II, III, VII, VIII, X). Umbauten vorgenommen worden wa;-e;i. In diesen
Gebăuden bemerkt man eine Einteilung durch Wănde aus Flussstein und mit Lehm
oder schwa:::hen Morte! verdi:::htet. Diese Umbauten werden na:::h dem aurelianischen
Riickzug aus Dakien datiert.
Das Gebăude beherbergt eine Topferwerkstatt dessen Inventar aus der zweiten
Halite des 111-en Jh. bis Ende des IV-en Jh. stammt. Aus einem der Răume .wurde
das Fabrikatenlager geborgen: Vorratsgefăsse, S:::hilsseln, Lampen.
Unter den Grabungsbefunden aus Tibis:::um, die im IV-ea Jh. oder auch im
nachfolgenden datiert werden, befinden si:::h auch einige auf der .S:::heibP gearbei-
tete Lampen. Einige Exemplare sind denen in spăten romis:::lw:i Siedlungen (Gornea,
Hinova, Noviodunum) entde:::kt, ăhnli:::h. Die in Tibis:::um an den Tag gefiirderten
Lampen sind Loka'erzeugnisse.
Eine andere Werkstatt, deren Tătigkeit si:::h auch auf das IV-en Jh. erstre:::kt
ist die auf die Erzeugung von Schmu:::k spezialisierte Glasc>rwerkstatt.
Der Milnzenumlauf im Bereiche der Niederlassung ist sehr wechsPlhaft. Die
meisten Milnzen stammen aus der Zeit des Constantius II. Dazu gesellt si:::h auch
dt>r Mi.inzenhort von 971 Milnzen der auf dem Territorium des Lagers entdeckt
wurde. Grosstenteils (98,240/o) stammen die Milnzen aus der Zeitspanne 351-361.
Einige fri.ih:::hristliche Grabungsobjekte wurden auf dem Gelănde der Nie-
derlassung an den Tag gefOrdert. Bemerkenswert sind: Deekel mit dem Knopf.
eingekerbten Kreuzen, doch scheint uns eine Bronzefibel besonders interessant, da
der Delphin, welchcr ihren Bogen bildet, am Schwanz ein Kreuz trăgt.
Tibiscum lag nur 100 km von der Festung Dierna und somit vom romischen
R<'i :h entfcrnt. Diese Lage fiirderte die Tauschbeziehungen und ermoglichte poli-
tisehC' und militărische Kontrolle seitens des Reiches. Trotz ihrer geringen Zahl
bewPisen dic> Grabungsbefunde dass sowohl Militărlager als auch Zivilniederlassung
ohnc Unterbre2hung bewohnt wurden.
Der Einfall der Hunnen bewirkte das zurilckziehen der ROmer von der Donau
und <las stădtische Leben în Tibiscum hatte schwer zu leiden. Einstweilen besitzen
wir kcine Zeugnisse erneuter Besiedlung vor dem VII-en-XIII-en Jh.
 CONTRIBUŢIILA CUNOAŞTEREA CULTURII MATERIALE DIN
SUD-VESTUL ROMANIEI lN SEC. VIII-X. AŞEZAREA DE LA
REMETEA MARE - „GOMILA LUI PITUŢ"

I. Intre anii 1973-1976, m cadrul cercetărilor arheologice de la Re-

metea-Mare punct „Gomila lui Pituţ" 1 au apărut elemente atestînd în
ac~tă zonă urme de locuire prefeudală 2 •
1.1. In anul 1973, în sectorul ,,A", secţiunea 1/1973, între metrii 33-
29, sub humusul actual a fost sesizat prezenţa unei locuinţe prefeudale
(loc. nr. 1) cu inventar foarte sărac, din ea provenind cîteva fragmente
ceramice lucrate la roată rapidă, ornamentată cu pieptenul, în valuri sau
benzi paralele. Platforma de nisip pe care se afla locuinţa a fost inrendiată
violent, nisipul avînd culoarea aproape neagră şi fiind puternic întărit.
1.2. In sectorul „B" secţiunea I/1973, adiacentă acesteia, s-au degajat
suprafeţele 2 şi 3. Suprafaţa 2 ia surprins o locuinţă aparţinînd epocii
hallstattiene peste care se suprapun urme de locuire prefeudală. Locuinţa
prefeudală (loc. nr. 2) a fost distrusă în bună măsură de arături, ea nepu-
tînd fi reperată declt prin fragmente ceramice sporadice de acelaşi tip şi
ornament cu cele din locuinţa precedentă.
In suprafaţa 2, pe marginea gropii movilei, în nivelul deranjat de
lucrările agricole s-au găsit fragmente ceramice prefeudale.
In anul 1975, în sectorul „A", paralel cu secţiunea 2/1974 şi adiacent
Ia secţiunea 3/1975 s-a deschis suprafaţa 1 caroiată în casetele numero-
tate de la 1 la 14. In. casetele 5-6 s-a depistat vatra unei locuinţe de
suprafaţă iar in casetele 12-13 o locuinţă prefeudală de tip bordei.
1.3. Locuinţă de tip semibordei (loc. nr. 3 sau loc. 1/1975), surprinsă
în profilul casetei, avea o latură de 3,20 rn. şi se adîncea pînă la 0,40-
0,60 m sub nivelul de arătură. Vatra locuinţei, plasată spre centrul aces-
teia, avea formă ovală (0,80 X 1/1,20 m.) şi s-a păstrat doar fragmentar
(pl. nr. 1).
1.4. Locuinţa nr. 4. de tip bordei· (pl. nr. 2). De formă aproape circu-
lară (l,60 X 2,50 m.), este adîncit în pămînt pînă la 1 m. de la nivelul de
eăkare actual. In colţul nord-vestic al bordeiului se află vatra, supra-
înălţată faţă de fundul locuinţei şi amenajată special. Pe latura de nord-
est st:' află de asemenea o zonă uşor supraînălţată, asemeni unui prici.

1 Şantierul arheologic de la Remetea Mare punct „Gomila lui Pituţ" a fost

condus de arheologul Florin Medelet de la Muzeul din Timişoara, subsemnatul
făcînd parte din colectivul de cercetători in anii 1975 şi 1976.
2 Conform convenţiei încheiate cu conducătorul şantierului, descoperirile arhe-

ologice prefeudale de la Remetea Mare punct „Gomila lui Pituţ„ mi-au revenit
pC'ntru publicare. In anul 1984, prin amabilitatea lui Mihail Fătu, directorul Muzeu-
lui din Timişoara, ,am intrat în posesia materialului arheologic din cei doi ani -
1975 ~i 1976 {C'eramică) şi a planşelor prezentului studiu.
260 ADRIAN BEJAN

I i

26
I
2i1
I
26.· ~
, t
'24.
. \ ..
1 I I li ' • ' ~· !

o Sc::oro. 120
<?
...

PI. I. Remetea Mare - „ Gomila lui Pituţ" sector A. Locuinţa nr. 3.

PI. I. Remetea Mare - „Gomila lui Pituţ" secteur A. L'habitation nr. 3.

cu dimensiunile de 0,80 X 1,20 m. Dimensiunile vetrei: 0,90 :>< .1 m.

Intensa folosire a locuinţei este dovedită şi de grosimea stratului de
cultură de pe fundul său, gros de 0,25 m.
1.5. Atelierul metalurgic (loc. nr. 5) (pl. m. 3). ln imediata vecină­
tate a loc. rpf. 4. la 2-3 metri sud de aceasta a fost dezvelită o mare
vatră pe care s-au găsit resturile unei vetre portabile păstrate parţial. La
1 m nord de vatra mare s-a degajat un grup compact de ceramică,
printre fragmente fiind şi două creuzete de lut de mici dimensiuni, pu-
ternic arse ulterior, precum şi un tipar de lut (fragmentar) cu ajutorul
căruia se puteau realiza lingouri de mici dimensiuni, de patru dimensiuni
diferite 3 . Solul fiind extrem de nisipos, vatra nu a putut fi ridicată „in
situ" aşa cum s-a intenţionat. Nu s-a surprins conturul locuinţei spre est
şi sud de vatră, iar la nord şi vest de aceasta zona a fost distrusă .de o
mare groapă existentă în mijlocul gomilei. (Pl. III).
Probabil locuinţa reprezintă un mic atelier în care se turnau şi pre-
lucrau obiecte de mici dimensiuni'. Vatra are dimensiunile de 1,10 X 0,90
(1) m. Fragmente ceramice şi fragmente de oase de animale s-au aflat
pînă la distanţa de 2,00-2,20 m nord-est de vatră.

• A. Bejan, Dovezi atestînd practicarea meşteşugarilor în aşezarea preJeudată

de la Remetea Mare - „Gomila lui Pituţ" (jud. Timiş), în Studii de istorie a
Banatului, X, Timişoara. 1984, pl. III-IV.
 seu a { 20
\ I

· PI. III. Remetea Mare „Gomila lui Pituţ" sector A. Locuinţa-Atelier.

PI. III. Remetea Mare „Gomila de Pituţ" secteur A. L'habitation'-atelier.
262 ADRIAN Bl!JAN

ln anul 1976, cercetările s....au desfăşurat îndeosebi în sectorul „B"

al Gomilei. In contextul asezării hallstattiene au iesit la iveală unnă-
toarele urme de locuire: · ·
1.6. In secţiunile VI-VII a-b, între metrii 3-4, in cadrul locuinţei
hallstattiene s-a constatat, La o adîncim.e de 1,05 m. o groapă de dimen-
siuni relativ mici (1,10 X 1,40 m.) de forună patrulateră din interiorul
căreia s-au recuperat două fragmente de fier, fragmente ceramice lucrate
la roată şi decorate cu decor în val (groapa prefeudală nr. 1) (pi. nr. 4).
1.7. ln secţiunea XVII a-b, peste locuirea hallstattiană, s-a depistat
o parte dintr-o locudnţă prefeudală de tip bordei (loc. nr. 3 pe plan, lo-
cuinţa nr. 5 în ordinea apariţiei) adîncit în sol pînă la 1 m şi căreia în
partea de nord şi sud-est îi aparţineau două vetre: una surprinsă în
profil la sud-est şi puţin utilizată, cea de a doua, la nord, folosită mai
mult şi făţuită (pl. m. 5.).
1.8. ln secţiunile 3 b şi 4 b, colţul de sub-vest a acestora, s-a depistat
locuinţa nr. 5 de ·tip bordei, avind formă dreptunghiulară, cu marginile
drepte şi colţurile puţin rotunjite. El deranjează nivelul de locuire hall-
stattiană .'li coboară p'înă la 0,95-1,05 m. de la nivelul de călcare actual.
Pe fundul locuinţei s-au găsit două vase întregibile, unul plasat spre
centru, cPI de-al doilea în colţul de nord. De asemeni, s-au depistat ur-
mele unor gropi de stîlpi: doi stil pi spre centru şi cite un stîlp fo trei
C'olţuri (nord, sud şi vest)4 .
.fn partea nordică a locuinţei s-a degajat un cuptor de tip pietrar,
orientat nord-sud, cu gura spre sud, cuptorul integrîndu-se locuinţei.
Umplutura sa conţinea, sub stratul de pietre prăbuşite, fragmente cera-
mke de la vase parţial întregibile. Dimensiunile locuinţei sînt 3,25 X
2,60 rn. Cuptorul este construit în marginea locuinţei, luîndu-se din spa-
ţiul acesteia (locuinţa se îngustează pînă la 2 m. în această zonă), cu gura
orientată spre interiorul bordeiului. Vatra, puţin ovală, are dimensirunile
de 0,70 X 0,80 m şi este izolată de restul locuinţei printr-un perete gros
de aproximativ 0,60 m., îngroşat spre gură. (PI. VI şi VII).
1.9. La est de locuinţa nr. f> s-a descoperit o groapă de formă ovală,
ru dimensiunile de 2 X 1,10 m şi radîncă de 0,95 m, faţă de nivelul de
călcare actual (0,45 m faţă de stratul de cultură) cu material ceramic
fragmentar prefeudal şi fragmente de oase de animale (pl. nr. VII).
1.10. La capătul secţiunilor III-V ib, perpendiculare pe acestea, s-au
practicat secţiunile III-V cu scopul de a se degaja integral locuinţa pre-
feudală 5. Această locuinţă nu a fost surprinsă în casetele III-V e, ea
tenninîndu-se în martorul dintre secţiuni. In colţul de nord-nord-vestJ al
secţiunii III-V s-a degajat un cuptor de olar, de tipul cuptoarelor cir-
culare cu grătar. Cuptorul, săpat în pămîntul viu, este compus din camera
de acces, camera de foc şi camera de ardere, ultimele două fiind despăr­
ţite între ele de un grătar pentru aşezat vase, cu şapte orificii (şase dis-

4 Dat fiind că pînă în anul 1984 datele publi:ate de subsemnatul s-au bazat
îndeosebi pe informaţiile verbale oferite de şeful de şantier, au fost posibile :on-
fuzii în prezentarea tipurilor de lo:uinţe, ex. A. Bejan, Contribuţii arheologice la
tstorta Banatului în secolele V II-I X e.n., în SCIV A, 34, 4, 1983, p. 356, locuinţa cu
cuptor pietrar este considerată ca locuinţă de suprafaţă.
 AŞEZAREA DE LA REMETEA MARE „GOMILA LUI PITIJŢ'
263

os
IN O PIATAA
I

-
--105cm ID
~

.&,

SECT.Vl\/o

+- ..

PI. IV. Remetea Mare „Gomila lui Pituţ". Groapa m. I.

PI. IV. Remetea Mare „Gomila de Pituţ". La fosse m. J.
 ~
"el)

"""

,, ,,
" 11
11.imut. act""'
!
')• r~ I Cl;\' 1.ra

"'

tJ;""'i Dl ...,,111;.
~
! CtJfJIOll „:fll'lA/t 1 ~
: ~r u ·. •.:. -'fJ•. ! m
!:
;l:

e:'.!.·
-~·n„i Sl '='·=-Jw"•
W:l:'re I •t

;\ .:·;:r,

-----------·-
Pl. V. Remetea Mare - „Gomila lui Pituţ". Sector D. Profilul laturii sudice a secţiunii 17-a în zotia locuinţei.
Pl. V.>Remetea Mare „ Gomila de Pituţ". Secteur B. Le profil du cote du sud sectlon 17 dans le zone Cte l'habitatlon.
 AŞEZAREA DE LA REMETEA MARE „GOMILA LUI PITUŢ"
265

'"'"' .-~-----1----' ~:

.,
\L~I! ...

PI. VI. Remetea Mare - „Gomila lui Pituţ". Sector B. Profilul laturii sudice a locuinţei nr. 6.
PI. VI. Remetea Mare - „Gom.ila de Pituţ". Secteur B. Le profil du cote du sud de l'ha-
bitation nr. 6.

puse circular spre marginile vetrei şi unul central), camera de ardere

fiind acoperită de o cupolă din lut ars 5 .
Cuptorul se afla plasat la 1,50 m de locuinţa prefeudală nr. 6 (4/1976).
1n interiorul său nu s-au găsit fragmente ceramice, ele aflîndu-se în jur
împrejurul său. Ceramioa este identică cu cea din aşezare, dar s-au găsit
şi cîteva fragmente atipice de ceramică cenuşie, de tradiţie romană, de
sec. III-IV l'.n.

II. Materialul arheologic recuperat

Principalul inventar arheologic al aşezării îl reprezintă ceramica. Ea
se împarte în următoarele categorii: 6
a.) ceramică lucrată la roată rapidă. Constă din fragmentele unor
vase (parte întregibile) de tipul oalei borcan, de dimensiuni mijlocii (20-
30 cm.) înălţime, cu gura largă faţă de fund, din pastă de bună calitate,
C'U mult nisip în compoziţie, de culoare cărămiziu-roşiatecă sau cărălni­
zie. Decorul, executat prilll incizie pe corpul vaselor este plasat în partea
superioară a vasului şi constă în registre de linii orizontale paralele
şi de linii în văl mărunt. Alternanţa acestor registre dă cîteva variante de
decor:
1. Decorul porneşte de la aproximativ 5 cm. sub buză, şi ~onstă din
trei benzi de cite şase liniii orizontale, intercalate de două benzi de linii
în val mărunt si des.
2. vase cu ·.pereţi mai groşi, decorate pe umăr printr-o bandă de linii

5 A. Bejan, în Studii de istorie a Banatului, X, p. 5-6.

s In p:-eg<"itire analiza amplă a ::erami::ii din aşezarea de la Remetea Mare
„Gomila lui Pituţ".
 „.

\_ iL \C.G'O 'fli)

~ '~
I'

~·.Q,
ft -11c
o _,/·.
·U

t·· C7 o o ., 0-c.is
vv
n/l CJoe·~'
Cl D
. ~
D
O- ., ••

Pl. VII. Reruetea :\lare „Gomila lui Pituţ". Sector B. Locuinţa nr. 6 şi groapa nr. 2.
Pl. VII. Reruetea :'.\lare „Gomila de Pituţ". Secteur D. L'habltation nr. 6 et la fosae nr. 2.
 AŞEZAREA DE LA REMETEA MARE „<;OMILA LUl PITUŢ" 267

în val urmată de un registru de 12-14 linii orizontale imprimate în

past.ă.
3. Fragmente oeram.ice nedecorate, aparţinînd părţilor inferioare ale
unor vase. Prin modelarea la roată sînt lăsate la exterior denivelări ori-
zontale paralele, de forma unor l\triuri late de aproximativ 1 cm, .reali-
zîndu-se astfel o uşoară văluire pe verticală a pereţilor vasului.
Ceramica lucrată la roată rapidă este puţin numeroasă (aproximativ
200;0 din totalul fragmentelor ceramice), aparţinînd unor vase asemănă­
toare tipologic.
b.) ceramică lucrată la roată înceată, reprezintă partea cea ma:i· în-
semnată a ceramicii recuperate. Incadrîndu-se în acelaşi tip de oală-bor­
can de dimensiuni mijlocii şi mici, ea pre:ziintă o mai mare varietate de
forme şi decor. Multe vase păstrează pe fund urmele beţişorului sau lo-
păţicii cu care a fost despoos de pe roată. Pasta vaselor este mai puţin
fină, avind în compoziţie pietricele mărunte. Majoritatea vaselor au urme
de puternică ardere ulterioară, uneori pînă la înnegrirea totală a pereţilor
recipientelor. Forma lor prezintă îndeosebi două variante:
a. ceramică de culoare cărămizie, aparţinînd unor vase de dimen-
siuni mijlocii, foarte asemănătoare cu cele lucrate la roată rapidă. Buzele
lor .sînt scurte şi mai drepte, unele terminate teşit, altele rotunjit.
2. oale-borcan de mici dimensiuni, cu înălţime cuprinsă între 10-15
cm, diametrul fundului şi al gurii nedepăşind 8-10 cm. Pasta lor este
de culoare cărămizie, diferind de la cărămizui-roşiatec pînă la brun-cără­
miziu, cărămiziu-cenuşiu şi cărămiziu-negricios. Are puternice urme de
ar•dere ulterioară. Ca forme, prezintă două subdiviziuni:
- vase cu corpul mai zvelt, cu buze scurte şi mai înguste, mai
puţin răsfrînte în exterior.
- vasul cu corpul mai rotunjit, cu buze îngroşate şi răsfrînte în
exterior, sau cu buze îngroşate la bază şi subţiate la extremitate, răs­
frînte în exterior şi înfăşurate.
Decorul vaselor lucrate la roate înceată, executat prin incizie, în
partea superioară a vaselor, constă din:
1. registre de valuri largi., destul de neregulat trasate, intercalate
ele registre de linii orizontale, aranjate 'În diverse combinaţii.
2. două linii în val incizatl' pe corpul vasului despărţite fiecare de
c1t.c o linie orizontală.
3. tot umărul vasului este decorat doar prin linii orizontale, formînd
o bandă lată.
4. sub buză, vasul este decorat cu 1-2 valuri ascuţite ~i largi.
5. vasul este decorat în partea superioară cu rînduri de împunsături
fămte cu beţişorul, despărţite de cîte o linie orizontală.
6. fragmente ceramice aparţinînd unor vase oare au pornit de sub
buză un decor de scurte linii oblice, trasate de jur împrejurul vasului
în acelaşi sens, liniile constînd din împunsături mărunte. Sub aeest decor,
pe umăr şi corpul vasului, decorul se continuă probabil cu linii în val sau
orizontale.
7. rar, în partea superioară a vasului, între buză şi umăr, apare de-
corul executat prin imprimare în pastă a unui beţişor, constînd dintr-un
rînd de împunsături de jur împrejur.
 ADRIAN Bl!JAN
268

Decorul predominant al ceramicii lucra.te la roată este .linia orizon-

talăsau linia ondulată. Realizarea valului este foarte diferită, de la v.alul
executat cu îngrijire pină la valul lăbărţat şi neregulat sau simpla linie
puţin ·ondulată.
c.) ·ceramica lucrată cu mina. Ih cantitate foarte redusă, predominant
atipică, probabil aparţinînd tot unor vase borcan de dimensiuni nu prea
mari. Se remarcă două-trei fragmente de buze de vase, cu gît relativ
înalt puţin evazate spre exterior.
III. Prin caracteristicile pe care le prezint.ă, aşezarea de la Remetea
Mare~ 11 Gomila lui Pituţ" se încadrează în tipul aşezărifor din secolele
VIII-IX de pe vasta arie carpato-danubiană 7 • In ultimii ani, sînt nume-
roase dovezile care atestă pe întreg teritoriul ţării noastre existenţa,_ în
cadrul· aşezărilor prefeudale, a unor ateliere de prelucrat metalele-. (fie-
roase şi nefieroase) 8 , ca şi a cuptoarelor de olar, atît de pe teritoriul Ba-
natului cit şi în jurul acestui spaţiu 9 •
Inventarele locuinţelor de la Remetea Mare atestă existenţa unei
popul~ţii sedentare, avînd ca preocupări fundamentale agricultura şi
creşţerea vitelor, dar practicînd totodată diferite meşteşuguri (olăritul şi
prelllcrarea · metalelor îndeosebi). Aşezarea atestă existenţa unei obşti
teritoriale cu un niivel de viaţă <lestu!!. de evoluat şi cu o economie com-
plexă, descoperirile de aici contribuind la o mai bună cunoaştere a struc-
turilor economice şi social-politice din sud-vestul României1° în perioada
premergătoare atestării1 voievodatelor româneşti din secolele X-XI.

ADRIAN BEJAN

CONTRIBUTIONS A LA CONNAISSANCE DE LA CULTURE MATERmLLE DU

SUD-OUEST DE LA ROUMANIE ENTRE LES VIIIe-Xe SIECLES.
L'AGGLOMERATION DE REMETEA MARE - „GOMILA DE PITUT'"

(Resume)

A la suite des fouilles archeologiques effe::tuecs dans l'agglomeration llallstat-

tienne et le cimetiere d'epoque Latene de Remctea Mare, au point la „Gomila dl'
Pituţ" on a de::ouvert les traces d'une vaste agglomeration prefeodale. On a clegage
aussi a'autres habitations, sans toutefois depasser les obje::tifs de Ia re::her:::hc
initiale. Les habitations sont, pour la plupart, des huttes entiercmcnt ou pa:-tidlc-
ment crcusees dans la terre, ayant des âtrcs ă l'interieur; on a clecouvt>rt aussi

7 A. Bejan, în SCJV A, 3-1, -1, 1983, p. 359-360, cu bibliografia aferentă. Mai

recent, Şt. Oiteanu, Societatea rnmânească la cu,mpănă de milenii, Edit. Ştiinţifi:::ă
şi en:::i:::lopedi::ă, Bucureşti, 198:3, p. 148,-175; I.:. Mărghitan, Banatul în lumina ar-
heologiei, III, Edit. Facla, Timişoara, 1985, p. 19-151.
8 A. Bejan, în Studit d(' fatorie a Banatului, X, p. 6 şi nota 4.
u Idem, p. 10 şi notele ri-10.
10 A. Bejan, Aspecte ale organizării economice, sociale şi politi::e de pe terito-
riul Banatului în secolele VIII-IX e.n., în Studtt de istorie a Banatului, VI-VII,
1981, Timişoara, Universitatea dia Timişoara, p. 3-12.
 AŞEZAREA DE LA REMETEA MARE „GOMILA LUI PITUŢ"
269

uiw habitation de surface compernant un ate jer pour forger le metal muni de deux
creusets et d'un moule en terre cuite - actuellement en debris. Les recherches
permettent la supposition qu'il s'agissait d'un atelier destine aussi ă l'execution des
pieces menues.
Dans l'agglomeration on a trouve aussi un four de potier, du type four â
grille.
Le materiei archeologique re:upere est constitue surtout par de la ceramique,
notamment de celle executee sur roue â ralenti, ayant Ies caracteristiques de la
ceramique existente sur le territoire du pays entre le VIIie et le Xe siecles.
Ces dPcouvertes archeologiques permettent de conclure que l'agglomeration de
Hemetea Mare „la Gomila de Pituţ" est une agglomeration de dimensions assez
grandes, appartenant au type d'agglomerations repandues dans la periode mention-
nee sur la vaste aire carpatho-danubienne.
 CNEZII BANAŢENI ŞI LUPTA ANTIOTOMANA 1N PRIMELE
DECENII ALE VEACULUI AL XV-LEA

Dezmembrarea rapidă a formaţiunilor politice creştine din Balcani,

într-o perioadă cuprinsă intre mijlocul secolului al XIV-iea şi mijlocul
celui urmăoor, este urmarea unor grave contradicţii interne generate de
exploatarea feudală. Ca urmare a acestei situaţii, masele populare nu mai
sprijină puterea centrală în apărarea identităţii statale respective, chiar
cu riscul previzibil de a ajunge sub stăpînire străină. Exemplul caracte-
Iistic îl oferă Imperiul Bizantin şi Bulgaria.
Prin contrast, rezistenţa îndelungată a celor trei Ţări Române, des-
chide o cu totul altă perspectirvă asupra subiectului. Participarea întregu-
lui popor la apărarea ţării in momentele de grea cumpănă constituie fun-
damentul strălucitelor victorii antiotomane din secolele al XIV-lea şi al
XVI-lea.
Ne vom rezuma, în continuare, la cîteva menţiuni asupra unei pă­
turi sociale cu adînci implicaţii în iistoria economică, socială şi militară,
a Ţărilor Române - cnezii. Literatura istorică română nu a studiat pînă
acum decît parţial această problemă, limitîndu-se în special la cnezii din
Transilvania 1 • Despre evoluţia păturii cneziale bănăţene menţiunile sînt
şi mai sumare 2 . Cercetarea izvoarelor documentare bănăţene editate pînă
acum3 duce la concluzii semnificative.
Se remarcă în primul rînd numărul mare al cnezilor şi rolul lor
deosebit în viaţa economică şi socială. Importanţa militară a acestei
pături cneziale din cele opt districte privilegiate bănăţene l-au determinat
pe istoricul Patriciu Dragalina să-i numească „condotierii ·Răsăritului".
Potenţialul militar al Banatului trebuie corelat cu situaţia strategică
a acestui: ţinut românesc, aşezat ca un avanpost la întretăiereea unor im-
portante drumuri comerciale şi militare între Transilvania, Ţara Româ-
nească, Ungaria, Bulgaria şi Serbia. Desele conflicte armate desfăşurate
1 Din bogata literatură de specialitate: Ştefan Pascu, Rolul cnezilor din
Transilvania în lupta antiotomană a lui Iancu de Hunedoara, în Studii şi cerce-
tări de istorie, VIII, ,Cluj, 1957, nr. 1-4, p. 25-67; Camil Mureşan, Rolul tui
Iancu de Hunedoara în mobilizarea maselor populare împotriva expanstu,nti oto-
mane, în Studii, Bucureşti, IX, 1956, nr. 4, p. 55-72; Ioan Haţegan, Cnezi români
fn lupta antiotomană. Cnezi bănăţeni şi hunedoreni în luptele lui Iancu de Hune-
doara, atestări documentare (1439-1453), în Sargeţia, XIV, Deva, 1979, p. 225-232.
2 Menţiunile sînt răspîndite într-un mare număr de publicaţii, fapt ce ne
determină să nu le înşirăm aici; referirile sînt în cea mai mare măsură singulare
şi nu acoperă aria discuţiei.
a Pesty Frigyes,· Krass6 varmegye tortenete, vol. I-IV, Budapesta, 1882-1884;
Idem, A Szorenyi vcirmegye tortenete, vol. I-III, Budapesta, 1877-1878; Idem,
A Szorenyi vcirmegye es a Szărenyi olcih kerilletek, Budapesta, 1876; Pesty Frigyes-
Ortvay Tivadar, Oklevelek TemesvcirmegYe es Temesvcir vciros tllrtenete, vol. I,
Bratislava, 1896, etc.
 272 IOAN HAŢEGAN

pe, sau în imediata apropiere a teritoriului său au solicitat populaţiei un

efort militar continuu, vizibil încă din secolele al IX şi al XIII-lea care
ajunge la apogeu în cursul luptelor antiotomane. Ca urmare şi vechile
forme de organizare românească de aici: cnezi, voievozi şi districte, ulti-
mele cunoscute sub acest nume latinizat desemnează de fapt vechile cne-
zate, toate aflate sub jurisdicţia acelui „jus valachicum" (drept româ-
nesc), cunosc o existenţă mult mai lungă iar dezvoltarea lor încadrîn-
du-se în contextul general al ţărilor române, cu păstrarea unor particula-
rităţi zonale.
Diploma regelui IJadislau al V-lea Postumul din anul 1457 recunoaşte
meritele deosebite (anterioare şi chiar prezente) ale celor opt districte
româneşti bănăţene şi le conferă o largă autonomie care nu poate fi com-
parată cu nimic din ansamblul libertăţilor conferite de regalitate. Cu
reconfirmările din 1551 şi 1608, privilegiile districtelor amintite vor
ajunge neştirbite pînă la începutul secolului al XVIII-lea.
Situaţia politico-militară de la Dunărea de Jos la întretăierea celor
două veacuri (XIV şi XV) este în general cunoscută şi nu vom insista
asupra ei. Domeniile îndelungate ale lui Mircea cel Bătrîn (1386-1418)
în Ţara Românească şi Sigismund de Luxemburg (1387-1437) în Unga-
ria, au cunoscut dese momente de cumpănă în confruntarea militară cu
turcii şi otomanii. Deşi Mircea a reuşit să-şi rezolve singur problemele
miHtare, Sigismund este nevoit să apeleze la generali pricepuţi. Unul
dintre aceştia este şi italianul Filippo Scalari (1369-1426), cel ce între
anii 1404-1426 este comite de Timiş, Arad, Cenad, Caraş. El reuşeşte să
completeze şi apoi, după anul 1418, să-l înlocuiască pe Mircea cel Bătrîn
la comanda luptelor antiotomane.
Sub comanda acestui! viteaz condotier, românii bănăţeni vor reuşi
să dea depline dovezi de virtute militară pe cîmpurHe de luptă. Dintre
desele atestări documenare consacrate acestor fapte se remarcă cu pre-
cădere cele care vorbesc despre aportul cnezilor români, prezenţi atît
prin număr cît şi prin prestaţia militară de excepţie. Din masiva. însiruire
de nume şi fapte, vom selecta doar cîteva, pe care le considerăm ~emnii­
ficative.
După estimările noastre rezultă că, în intervalul anilor 1404-1426 au
existat - pe ambele maluri ale Dunării - aproximativ 18 conflicte mili-
tare turco-creştine, la care au participat şi bănăţenii; acestora li se
a_daugă şi circa 10 campanii ale puterii centrale desfăşurate în alte zone,
ş1 acestora raliindu-se forţele bănăţene. Rămînînd strict la cadrul lupte-
lor antiotomane şi la prezenţa cnezilor bănăţeni la ele, remarcăm pre-
zenţa mai multor familii de cnezi nobilii precum cei din Mâtnic, Măcicaş,
Gîrlişte, Bizere, TemeşeJ, etc. Pentru cnezii nobili din Temeşel, districtul
Mehadia există un document de ,excepţie din anul 1413 prin care li
se donează - de către comitele de Timiş - o posesiune fără a mai fi
cerută încuviinţarea prealabilă a regelui. Beneficiar este magistrul Pe-
tru, fiul lui Dees''. Fiii săi vor primi în anul 1425 o reconfirmare de stă­
pinire a posesiunilor familiare, tot ca răsplată a serviciilor militares.
4
Wenczel Gusztav, Okmcinytar Ozorai Pipa ti:irtenesz, în Tortenelmi Tar.
Budapesta, 1884, p. 240-241.
5 Pesty Fr., Sz{jrenyi olah keriiletek, p. 49-62.
 CNEZII BĂNĂŢENI ŞI' LUPTA ANTIOTOMANĂ
273

Un cneaz Dionisie din Mihălenţ (districtul Comiat), primeşte în anul

1406 această posesiune părintească., urt rang de nobil, ca răsplată a ·ser-
viciilor prestate în ultimii ani 6 • La 1410 Nicolae fiul voievodului Toma
din .. Waydafylva (aşezare dispărută pe lîngă Giarmata) beneficiază de
mai multe posesiuni în jurul satului natal, pentru merite similane 7 •
Dintre ceilalţi participanţi la luptele acestui prim deceniu al veacului
al XV-lea, un Nicolae fiul lui Ştefan de Cherestur şi Ladislau firul lui
Nicolae de Zylagh (Szilagyi) dobîndesc în anul 1408 mai multe posesiuni
în comitatul Torontal8 • Luptele antiotomane desfăşurate în zona Dunării
bănăţene la începutul anului 1409 îi prilejuiesc lui Martin din Apacha
reliefarea calităţilor militare şi donarea unor posesiuni9 •
Deşi efortul militar presupune o concentrare a tuturor forţelor dispo-
nibile, documentele păstrate nu vorbesc decît despre o parte a luptătorilor
participanţi, şi anume despre cei ce s-au remarcat 5:n mod deosebit.
Nu întotdeauna se poate stabili participarea unuia sau a altuia dintre
cnezi şi nobili la o luptă imediat după eveniment, existind cazuri cînd
amintirea survine chiar la cîteva decenii. Astfel încît este nevoie să se
caute în documente, în cu totul altă conjuctură. Aşa este şi cazul cnezilor
din Berecsău; Ioan fiul lui Ioan şi Ioan fiul lui Nicolae; a lui Ladislau
fiul lui Ioan şi a altora prezenţi în alte împrejurări. La fel se întîmplă
şi cu cnezii nobili din Duboz, Ghertentş, Macedonia, Recaş, Omor, etc.
O altă categorie o reprezintă cnezii săteşti, prezenţi la aceste lupte
sub c;omanda unui cneaz nobil sau a unui nobil din împrejurimi, întot-
deauna însă în fruntea micului lor detaşament sătesc. Avem amintiţi pc
un Bogdan şi Ilie din Alsoweze la 1404, Iacob de Zylvas la 1406, Ştefan
de Helumba la 1407, George de Pachach la 1408, Dionisie de Secaş la
1411, cei 12 cnezi din Prisaca la 1412, Nicolae din Apafya Mare la 1415,
Ioan fiul lui Fărcaş în acelaşi an, Brank la 1416, Ioan din Beldre la 14l7,
Mihail, Ioan şi Nicolae din Bîrzava la 1418, Dionisie şi Dominic din dis-
trictul Caraşovei tot la 1418 ca şi cei 23 de cnezi din posesiunea Mail<lt-
mayche din acelaşi district, Petru şi Ioan mezi din comitatul Arad la
1421 10 . De foarte puţine ori apat· nominalizaţi în cursul luptelor ier răs­
plata o culege nobilul. Ei se mulţumesc să-şi facă simplu datoria, aşa
cum fac cei din Secaşul de Timiş la 1424 11 . Prin contrast cu aceştia, cnezii
nobili din famiHa Mâtnic, de talia celor trei fraţi Fărcaş, Ştefan şi Ladi.s-
lau, se individualizează şi beneficiază de donaţii numeroase, pe care le
stăpînes·c în continuare în condiviziune cu numeroşii lor veri şi unchil 2 .
Atunci cînd vorbim despre participarea cnezilor bănăţeni la luptele
vremii trebuie să avem în considerare un element de maximă însemnă­
tate: ei nu participă singuri ci în fruntea unui grup, mai mic sau mai
mare, de oameni aflaţi în subordi1I1ea lor. Cneazul nobil participă la oaste
cu „o lance" ceea ce în lexicul militar medieval însemna un detaşament
s Ibidem, p. 54.
7 Pesty-Ortvay, op. cit., p. 422.

s Ibidem, p. 398-403.
~ Wenczel Gusztav, op. cit., p. 226.
1o Citaţi în Pesty Fr. Krass6, III, p. 277, 284, 285, 294, 454 şi Pesty Ortvay,
op. cit., p. 341, 374, 386, 488, 502, 514, 518, 532, 568.
11 Wen::zel G„ op. cit., p. 420, 429, 618; Pesty, Krass6, III, p. 283.
12 Pesty-Ortvay, op. cit., p. 587-588.
 IOAN HA Ţ!!GAN
274

fomiat din cel puţin 6-10 oameni, echipaţi cu echipament diferit şi

fonnînd, împreună, cea mai mică unitate combatantă a vremii. Cneazul
de castru vine şi el la oaste în fruntea unui grup asemănător, condus fie
de el fie de castelanul cetăţii căreia îi aparţine satul, iar cneazul sătesc
participă, sub conducerea nobilului, în fruntea oamenilor ridicaţi din
propriul sat.
Un alt element demn de luat în seamă la analiza obiectivă a lucru-
rilor îl reprezintă participarea cnezilor din aceiaşi familie. Ea se poate
rezuma la participarea unuia sau a mai multor (uneori a tuturor mem-
brilor familie care aparţin aceleaşi generaţii) membri care se subordo-
nează celui mai capabil; asistăm astfel uneori la lupta tatălui şi a fiului,
şi a unchiului, etc. Numărul mare de copii al familiei permite acest lu-
cru chiar şi în condiţiile în care o parte a băieţilor mor în cursul nenu-
măratelor lupte.
Beneficiarii donaţiei regale sînt însă toţi membrii familiei, deşi titu-
lar al donaţiei este doar unul sau mai mulţi dintre ei. Această stăpînire
se exercită în virtutea vechiului mod de stăpînire condivizională (devăl­
maşă) a pămîntului. Se face deja remarcat şi fenomenul de diferenţiere
socială în sînul aceleiaşi familii mari, fie prin lupte între moştenitori
fie prin nominalizarea, pe un membru sau o ramură a familiei, donaţiei.
Fenomenul de diferenţiere familiară şi apoi socială în rlndul cnezilor se
adînceşte exact în acest interval de timp. Unii vor urca în rîndurile nobi-
limii comitatense iar restul vor decădea din funcţii, intrînd în rjndul
cnezilor comuni, apoi în cea a ţăranilor liberi şi, în sfîrşit, în cea a ţăra­
nilor iobagi. Amploarea maximă a fenomenului se va putea observa cu
prilejul luptelor desfăşurate la mijlocul şi spre sfîrşitul veacului al
XV-lea.
IOAN HAŢEGAN

LES „KNEZ" - DU BANAT ET LA LUTTE ANTIOTTOMANE

DANS LES PREMIERS DECENIES DU XV-e SIECLE
(Resume)

La reconsideration du participation des „knez" du Banat â la lutte antiotto-

mane au commencement du XV-eme siecle, base par Ies atestations documentaires,
est le sujet du present article.
Sur cettes atestations, l'auteur fait quelques considerations spe:iales sur Ie
moyen dans lequel on fait ce pro:essus.
 CONTRIBUŢII INEDITE PRIVIND LUPTA ANTIOTOMANA
lN BANAT 1594-1597

Răscoala Ţărilor române împotriva Imperiului otoman, eveniment

petrecut la sfîrşi.tul secolului al XVI-iea, este trotată în mod cuprin-
zător şi detaliat de către istoriografia română, .totuşi contribuţiile chiar
minore sînt binevenite, căci completează unele episoade puţin sau deloc
cunoscute din marea epopee a poporului român 1•
Un capitol important din marea conflagraţie care a cuprins sud-estul
european s-a petrecut pe teritoriul Banatului între anii 1594-1596, prin
răscoala populaţiilor română şi sîrbă, care, laolaltă au repurtat victorii
strălucite împotriva opresorilor. Este cunoscut faptul că Mihai Viteazul
a avut un rol important în determinarea răscoalei, asigurîndu-i pe răs­
culaţii bănăţeni de sprijinul său necondiţionat2.
Despre evenimentele din Banat a scris şi cronicarul sas, originar din
Mediaş, Mathias Miles. Unele realităţi din cronică n-au fost folosite
pînă acum, de aceea ele vor fi expuse în continuare, ca fapte mai puţin
cunoscute sau deloc ştiute, dar care merită să fie relevate 3 .
Sigismund Bathori, principele Transilvaniei, spune cronkarul, ru-
pînd relaţi:le cu turcii, a intrat în tratative cu Rudolf, împăratul Aus-
triei, cu Ştefan, domnul Moldovei, şi cu Mihai Viteazul, de curînd instalat
pe tronul Munteniei. In sprijinul populaţiei bănăţen răsculate, voievodul
muntean a trimis în luna mai 1594 pe Moise Secuiul. Armata condusă
de acesta, ajutată de răsculaţii români şi sîrbi, a cucerit de la turci cl'tă­
ţile Făget, Şiria şi Lipova, le-a stăpînit scurt timp, după care le-a piPr-
dut4.

1 Istoria României, sub reda:ţia acad. Andrei Oţetea, Bu:ureşti, Hl62, p. 9:16-
957; P. P. Panaitescu, Mihai Viteazul, Bu:::ureşti, 1936; I. Slrbu, Istoria lui Mihai
Vodă Viteazul, domnul Ţării Româneşti, red. Damaschin Mio:, I, Timi-:;oara, 1976,
p. 93; I. D. Suciu, Unitatea poporu.lui român. Contribuţii istorice bănăţene, Timi-
şoara, 1980, p. 37-43.
2 Andrei Veress, Do:umentr privitoare la istoria Transilvaniei, Moldovei .5i
Ţării Româneşti, IV, Bu:ureşti, 1938, p. 75; Ion Calafeteanu şi Octavia:i Nicolau,
Mihai Viteazul şi popoarele sud-dunărene, în Revista română de studii internaţio­
nale, Bucure?ti, 1970, nr. 3--4, p. 3-4; G!i.gor Popi, Mihai Viteazul în tabăra răscula­
ţilor de la Vîrşeţ, în „Lumina", Panciova 1973, nr. 3, p. 19-22; Teodor N. Trf1peea,
Mihai Viteazul - strălucit luptător pentru. unire şi independenţă, î:i „Drapdul
Roşuu, nr. 9431, din 20. V. 1975, p. 2.
3 Matthias Miles, Siebenburgischer Wurg-Engel, oder chronikischer Anfang
des Seculi nach Chrlsti Geburth, aller theils in Liiniern filr gelauffener Geschidi-
ten . .. Hermannstadt, 1970.
" Ibidem, p. 167; cf. Aurel Decei, Incercările lui Sigismund Bcithory de a
elibera Banatul şi Timişoara de turci, în Tibis:us, III, Timişoara, 1974, p. 171-J 80.
 THEODOR N. TRAPCEA
276

Concomitent cu răscoala amintită şi care a fost înăbuşită, s-a petre-

cut alta în părţile almăjene, a ţăranilor români. In momentul în care
aceasta lua amploare şi ameninţa să se extindă, comandantul turc de
la Beograd, Enean beg, a trecut Dunărea şi a năvălit în Almăj, cu inten-
ţi<i de a reprima răscoafa, apoi să înainteze spre interiQrul. Banatului.
„Oaspeţii nedoriţi", cum îi' califică cronicarul sas, pe năvălitorii turci,
au fost atacaţi de vre--0 mie de ţărani înarmaţi cu ce aveau la îndernină.
Oastea turcă, îndestulată cu o bogată pradă constînd din vite, bunuri
de tot felul şi prizonieri, se odihnea la umbra unor tufe de arb~ti, dor-
mind; atacul ţăranilor s-a produs intempestiv şi a produs panică şi derută
în' rîndul turdlor, care au rupt-o la fugă care ·încotro putea. Enean beg,
fiind gras, n-a fost în stare 1să încalece în grabă calul, de aceea a fost
ajuns din urmă de răsculaţi, care 1-au prins şi pe loc i-au tăiat capul,
apoi l-au trimis trofeu lui Sigismund Bathori. Acesta, relatează croni-
carul, l-a pus la poarta sf. Gheorghe a cetăţii Alba Iulia, în schimb
trupul i-a fost răscumpărat, plătind turcii o importantă sumă de bani5 .
Cronicarul ardelean istoriseşte în continuare preocuparea ardeleni-
lor pentru frontiera de sud, întărind cetăţile dinspre Imperiul otoman;
pe de altă parte a fost trimisă o armată de 6.000 de oameni, în frunte
cu Francisc Geszti, Gaşpar Corniş şi Mihai Horvat, ca să cucerească, mai
întîi Lipova, apoi însăşi Timişoara. Comandanţii care dirijau această
acţiune de amploare erau G. Borbely şi Moise Secuiul.
Matthias Miles redă un episod inedit în legătură cu încerearea de a
se cuceri cetatea Făgetului. Moise Secuiul, conducătorul cavaleriei, a
comis eroarea de a ataca această cetate fără să aştepte infanteria, oare
se afla în curs de deplasare spre cetatea asediată. Deşi atacul a fost
executat cu impetuozitate s--a dovedit ineficace fără concursul infan-
teriei şi mai ales a artileriei. Rănit de o ghiulea, Moise Secuiul nu a
mai reînnoit atacul, iar Francisc Geszti a ordonat retragerea armatei spre
Lugoj. Gestul a provocat demoralizare, ial' nemulţumirea armatei s-a
maniifestat şi printr-o ironie la adresa lui Geszti, numindu-l Veszti, adică
cel care pierde lupta. Miles mai notează că Făgetul, foponim românesc,
a fost schimbat cu acest prilPj în Fugit, - aluzie ironică la adresa fri-
cosului comandant6 •
In privinţa insuccesului amintit, istofi.ograful de la curtea lui Sigis-
mund, Decius Barovius, reproduce o altă versiune asupra retragerii ruşi­
noase de la Făget. El susţine că Geszti ar fi primit unele informaţii1 po-
trivit cărora o armată turco-tătară, pornită de la Timişoara şi Lugoj se
îndreaptă spre Făget. În faţa primejdiei iminente, a ordonat retragerea 7 .
O versiune care susciltă interes este privitoare la asediul cetăţii Li-
pova. Potrivit lui Miles, garnizoana din această cetate a vrut să opună
rezistenţă armatei ardelene, dar că turcoaicele prin lamentările si boce-
tele lor au constrîns pe comandantul cetăţii să renunţie la apărare, mai
ales că oferta ardelenilor era aoceptabilă de a se retrage, luînd cu

5 Ibidem, p. 169.
6 Ibidem, p. 171-172.
7 Baranyai De:::si Czimor Janos, Johannes Dedus Barovilis, Commentari de
rebus Ungaricis, în Monumenta Hungarici Historica, Pest, 1861.
 LUPTA ANTIOTOMANA IN BAl''!AT 1594-1597 277

si:ne diisponibilul vestimentar şi de alimente. La 20 iulie 1595, Lipova a

fos.1l··~pată de armată ardeleană, după care au capitulat cetăţile. Siria
(cronicarul menţionează două cetăţi: Vilagosvar şi Suerue-Siri. Probabil
să JW fie o confuzie sau eroare, prima fiind denumir.ea maghiară, a doua
românească), Nădlag, Pîncota, Arad, Cenad etc.; în se'himb garnizoana
cetăţii Ineu a rezistat două luni şi 13 zile, de aceea a .rămas în mîinile
tuf.cilor8.
·..· Incercarea de a se cuceri Timişoara de către trupele ardelene este
desc;risă de Miles. Prima s-a ,petrecut în 1596. Asediul a fost condus de
însuşi Sigismund Bathori şi pă1rea să .se transforme în succes, ardelenii
reuşind să umple albia Timi·şului care împrejmuia cetatea. Fireşte acţiu­
nea a avut loc într-un anumit sector al rîului. Dar gar·nizoana a respins
abeS.t asalt, prin efectuarea unui bombardament în această parte a· ce-
tăţii, unde umplutura facilita trecerea peste Timiş.
Matthias Miles menţionează un amănunt important, şi1 .anume că
turcii au fofosit în împrejurarea amintită heisser Materij, adică „materie
incendiară, fierbiillte". Ce putea să fie această materie? Părerea noastră
este, şil credem a nu greşi, că era ţiţei. In sprijinul acestei supoziţii reedi-
tăm un eveniment similar petrecut în 1552.
·Cronicarul turc Mustafa Gelalzade, descriind cucerirea cetăţii Ti-
mişoara de către turci, afirmă că „asediatorii au cărat sute de mii de
poveri de lemne", pe care le-au aruncat peste mlaştinile ce împrejmuiau
cetatea cu scopul de a face platformă de trecere peste smîrcurile Timişu­
lui; dar „afurisiţii" de apărători „s-au străduit să le dea foc cu ţiţei".
Astfel a fost zădărnic•ită escaladarea întreprinsăn. Prin urmare există un
ant1ecedent folosit în 1552 de către apărătorii cetăţii Timişoara, utilizat
în 1596, de astă dată de către turci.
Una din cauzele insuccesului campaniei de la 1596, Matthias Miles
o atribuie secuilor din armata ardeleană, care fiind duşmanii familiei
Bathori, nu s-au arătat prea entuzia~ti luptători la asediul cetăţii Timi-
şoara. Un alt motiv al atitudinei· lor rerervate se datora refuzului făcut
de Sigismund de a le perrnitl' să prade localităţile de pe teritoriul
cucerit 10 .
A doua campanie pentru cucerirea Timişoarei, petrecută în toamna
anului 1597 şi condusă de Ştefan Iojica şi Albert Kiraly, s-a încheiat
de asemenea prin eşec. Matthias Miles explică atitudinea evazivă a lui
Iojica în cursul acestui asediu, atribuindu-i sentimente filoturceşti şi mai
ales antihabsburgice 11 . Cronicarul sas mai adaugă un amănunt necunoscut
în legătură cu cea de a doua campanie pentrn cucerirea Timişoarei, şi

8 Matthias l'viilcs, op. cit., p. 172-173.

n Ibidem, p. 17J; cf. Mihai Guboglu şi Mustafa Mf'hmc>t, Croni:i tur:esti
privind Ţările Române. Extrase, I, sec. XV mijlocul al XVII-lea, vol. I, Buc'u-
rcşti, 1966, p. 285.
Matthias Mi:es, op. cit., p. 176-177.
to
n cf. Erdely oroksegc, II, Budapest, s.a., p. 72. Amrosiu Somogyi-Simigianus
afirmă că Ştefan Ioji:a a fost român, originar din Caransebeş, şi că a fost trimis
de> Baltazar Bathori în Italia, pentru a-şi face studiile. Cf. Th. N. Trâpcea, Un
bănătean, cancelar ardelean în luptă pentru autonomia Transilvaniei, în Anuarul
Institutului de Jstori<', XII, Cluj, 1969, p. 227.
278 THEODOR N. TRAPCEA

anume participarea unui însemnat contingent de saşi din Braşov, care

a ocupat un important sector din perimetrul cetăţii 12 . Din contingentul
amintit făcea parte şi tunarul Jeremia TheiJesch, care s-a distins execu-
tînd un bombardament eficient asupra zidurifor cetăţii, provocînd impor-
tante spărturi13.
între ultimele cauze care au contribuit la insuccesul asediului, cro-
nicarul menţionează lipsa de omogenitate a armatei ardelene, fiind {'()(11-
pusă din saşi, secui, cazaci·, fiecare manifestînd atitudini diferite în pri-
vinţa modului de a se comporta, mai ales în ce priveşte tendinţa dP
pradă.
Cu aceste amănunte se încheie capitolul privind războiul dintre ar-
mata ardeleană şi cea turcească, război purtat pe teritoriul Banatului în
cadrul Ligii creştine.

THEODOR N. TRAPCEA

CONTRIBUTJONS JN:E:DITES RELATIF A LA LUTTE ANTIOTOMANE

EN BANAT 1594-1597

(Resume)

Matthias Miles, chroniquer originaire de Mediaş, de:rit des eveniment.'> de

la fi:l du XVIe sil!::::e. II s'o:::cupe surtout de la lutte des paysans roumams de la
Val1ee de l'Almăj contre Ies turcs, ainsi que des tentatiJves faites par l'armee de la
Transylva.'.lie pour :::onquerir Ies forteresses Făget, Lipova et Timişoara. Dans ce
dernier caz, au cours des :::ombats pour la defense de Timişoara, Ies Turcs ont
utilise du petrole pour repousser Ies attaquants. L'information sur l'utilisation du
petrole :::omme armL' de combat trouve un pendant dans Ies eveniments de i;i52
lrs dCfenseurs de la forterpsse c!P Timişoara se sont servi du petrole pour in:::endier
2c bois lequel Ies Tur:_·s avaiPnt ::-ouvert Ies marecages.

12Matthias Miles, op. cit., p. 176-177.

13Ibidem; cf. Qu,ellen zur Geschichte der Stadt Kronstadt, vol. VI, Braşov,
1915, p. 727, privitor la familia Theilisch, cronicile braşovene fa::: menţiune de un
pîrgar cu acest nume.
 PEPlSONALITAŢI DIN CARANSEBEŞ, CONTEMPORANE
CU MIHAI VITEAZUL

Continuitatea şi unitatea vieţii poporului român pe teritoriul patriei

noastre este dovedită de nenumărate vestigH arheologice, de luptă con-
tinuă pentru libertate naţională, dreptate socială, de idealurile comune,
fenomene, fapte din ce în ce mai frecvent descoperite de istorie.
Considerăm că şi activitatea personalităţilor politke marcante ori-
ginare din Caransebeş - contemporane cu Mihai Viteazul, se încadrează
pe .aceeaşi linie a luptei comune, a idealurilor comune scumpe poporului
român, l.lllitatea şi independenţa naţională.
Urcarea pe tron a lui Mihai Viteazul, în toamna anului 1593 -
coincidea pe plan extern cu acţiunea de consolidare a Ligii creştine,
îndreptată împotriva turcilor. Se conta, în această acţiune, pe încadrarea
în sînul ei a Republicii veneţiene, a domnitorului Aron din Moldova şi
a domnitorului din Ţara Românească.
Iniţiativa aderării la ligă o are Mihai, care nemaiputînd suporta
amestecul turcilor în treburile ţării, trirni~ pe Radu Buzescu la Sigis-
mund Bathory 1 . Acesta acceptă propunerea şi trimite la Mihai, în noiem-
brie 1594, doi emisari: Pangratiu Senney şi Stefan J ojica, pentru a per-
fecta înţelegerea.
Stefan Jojica, nobil român, s-a născut în Caransebeş, oraş despre
care istoriograful maghiar Samoskozy, zice că este oraşul român Caran-
sebeş (Karansebesso valachorum oppido) şi a locuit în prima sa tinereţe
aici2.
lndeplinea în această perioadă (1594) funcţia deosebit de importantă
de cancelar al Transilvaniei.
Cităm: „Meritul său ... il ridicase în cea mai, însemnată slujbă a
ţării ... Avea minte sănătoasă, cu multă învăţătură înaltă, iscusită, vi-
oaie . . . El dobîndise atîta influenţă asupra tînărului prinţ (Sigismund
Bathory) încît se poate spune că într-adevăr el era adevăratul stăpîn al
ţării"~.
Bucurîndu-se de foarte mare încredere din partea principelui Tran-
silvaniei, (este adesea încredinţat cu comanda armatei în lupta împotriva
turcilor)~ şi cunoscînd rudenia cu Mihai Viteazul este trimis să perfec-

1 Dinu C. Gires::u, Istoria României, II, p. 327.

2 Pesty Frigyes, tom, II, p. 234.
3 Bethlen, tom IV în Nicoiae Băicescu, Opere aiese voi. II, Bucureşti, ESPLA
1960, p. 180.
Pesty Frigyes, tom III, p. 77, în George Popovi::i, Istoria românilor
4 bănăţeni,
Lugoj 1904, p. 243
 VIRGINIA ARDELEAN
280

ţioneze înţelegerea cu domnitorul muntean, în vederea colaborării în

lupta antiotomană.
La începutul anului 1597, nestatornicul Sigismund Bathory, renunţă
la domnia principatului Transilvaniei, în schimbul a două ducate Oppel
şi Ratibor, oferite lui în Silezia de împăratul Rudolf al Ii-lea.
El oferă domnia Transilvaniei la 3 persoane, între care este şi Stefan
Jojica. In ce priveşte- pe acesta, documentele vremii spun că „Sigismund
era înţeles cu Jojica să-i lasă acestuia domnia, ca principe sau guv~r­
nator, pînă ce se va duee el la Oppelu, şi, dacă nu-i va plăcea acolo şi
se va întoarce, să i-o dea înapoi iarăşi. Şi cum ziceau mulţi, s-ar fi în-
voit cu el, să-i dea lui Jojica 10 OOO galbeni pe an, pentru înlocuire" 5 .
Stefan Jojica se dovedeşte a fi un bun diplomat, încurajîndu-r pe
Sigismund Bathory în abdicarea lui, trimiţându-se chiar solie la Poart.ă,
pentru recunoaşterea lui în această calitate. Se cunoaşte atitudinea ostHă
a lui Stefan Jojica, în legătură cu închinarea ţării faţă de habsburgi.
In înţelegerea cu Sigismund Bathory, Ştefan Jojica, înştiinţează -
indirect - pe împărat, despre nehotărîrea lui Sigismund de a abandona
tronul.
Urmarea firească este furia împăratului Rudolf al II-lea care-şi vede
periclitată posibilitatea de a se înstăpîni asupra Transilvaniei. El tri-
mite, pentru pedepsire, trei comisari împărăteşti, care-l arestează pe
Stefan Jojica şi-l închid la Satu-Mare.
Cu ocazia cercetărilor pe care le fac comisarii împărăteşti, spre a-şi
salva propria piele, însăşi Sigismund Bathory îl învinuieşte, în plină
dietă, pe Stefan Jojica, ca fi)nd autor al acestor maşinaţiuni şi că, ar
fi duşman al împăratului, precum şi că, ar avea legături secrete cu
Mihai 6 .
Evenimentele relatate se petrec în aprilie 1597. Sigismund renunţă
la domnia Transilvaniei şi pleacă la Oppel şi Ratibor. Abia ajuns acolo,
regretă fapta şi, în august 1597, se reîntoarce la Cluj, unde dieta îl aclamă
din nou ca principe.
Pierzînd posibilitatea de a dobîndi Transilvania, Rudolf al II-lca
ordonă uciderea lui Stefan Jojica. Desigur, ne dăm seama că s-a produs
o profundă nedreptate, deoarece Habsburgii nu aveau în acel moment
drept asupra Transilvaniei şi deci au abuzat de putere, pedepsindu-l.
Cel care primi misiunea era un oarecare Ioan Marcu, dalmat de la
Raguza. Cităm: „Acesta ce fw;ese înrudit cu J ojica, temîndu-se de a nu
fi acuzat că s-a purtat nelegiuit cu un aşa mare om, cheamă vreo cîţiva
im;i spre a-l judeca, pîrindu-1 că a pretins la domnia Transilvaniei şi
că e vinovat de Ies-majestate, căci a aţîţat pe cei mari şi poporul şi a
vrut a dobîndi o ţară ce împăratul o hotărîse pentru Maximiilian."
Jojica suferi cu multă mărimie nedreptatea soartei. Sigur despre
soarta lui, el dispreţui orice apărare, nu primi nici-un avocat şi nici
nu vroi a răsturna multe ·cuvinte mincinoase şi nedrepte ale pîn::-i, şi
nu voi a cere nici la judecători, nici la împărat revizia procesului. El

5 Dr. Ion Sârbu, Istoria lui Mihai Viteazul, p. 304.

~ Bethlen, tom IV, p. 63-64; Istvanţi, p. 437, în Nicolae Băl::escu, op. cit .•
p. 188.
 PERSONAUTAŢI DIN CARANSEBEŞ
·281

fu osîndit la moarte. Singură femeia lui numai, ce era şi ea româncă,

fostă doamnă în Ţara Românească, făcu oarecari rugăciuni şi ispitiri za-
darnice de a mintui pe soţul ei.
Osînditul fu mai întîi pus la caznă, apoi îl duseră la poarta cetăţii,
unde, după ce rosti cîteva cuvinte in apărarea sa şi ceru după obicei
ierlădune la mulţimea de oameni adunată, fu izbit cu securea· de un
tmc robit şi capu i se rostogoli la pămînt" 7 •
Cercetări recente vin să confirme calităţile sale diplomatice deose-
bii{\: meritele sale în dorinţa de independenţă şi unitate a românilor.
...
Astfel,
-
o informaţie italiană din mai 1597 de la Alba...:Iulia, arată
' ....
că:
„Ştefan Jojica, nobil român din Caransebeş - cancelarul Ardealului -
av.ea._iideea că, în cazul că Sigismund Bathory ar părăsi ţara, despre ce-
darea căreia împăratul vorbea chiar de acum, să fie numit Mihai Vodă
guvernator al Ardealului, care apoi ar trebui unit cu Ţara Românească
~i Bulgaria, pentru a alcătui un zid puternic faţă de năvălirea păgînilor.
Cancelarul lucra în taină la acest plan măreţ cu Mihai Vodă, cu care se
\inPa înrudit, lucru cu totul neştiut pînă acum"R.
Iată deci în cc mod se conturează şi evidenţiază această per5onalitate
politică din Caransebeş, care avind calităţi deosebite de conducător a
lnirevăzut singura modalitate de a putea menţine independenţa româ-
ni!or, unitatea şi lupta comună.
Legăturile Caransebeşului cu Mihai Viteazul s-au evidenţiat ,şi prin-
tr-o altă personalitate originară de aici şi anume George Borţun zis
Pitariu, nobil de Caransebeş.
La 1 ianuarie 1600, Mihai, emitP o diplomă prin care donPază lui
Gf'orge Borţun, satul Sărăzani, dP lingă Lugoj.
Actul de donaţiune redactat în limba latină poartă semnătura, în
litlrP chirilice, a lui Mihai ca şi sigiliul de altfel.
Actul vorbeşte• despre meritele lui Borţun în decursul anilor, în
toate lucrurile de negoţ, de promptitudine şi dexteritate al acestuia,
vrPdnice de toată lauda în trecut şi de toată nădejdea pentru viitor 10 .
Textul diplomei dovedeşte, î~ mod evident, recunoaşterea ajutorului
acordat de George Borţun, şi, desigur, nu numai de d, ci, şi de toţi ro-
mânii din oraşul Caransebeş, ln lupta antiotomană.

VIRGINIA ARDELEAN

7 Bălces::u,op. cit. Cartea III-a, cap. XXXIX, p. 20.).

8 Documente privitoare la istoria Ardealului, Moldovei şi Tării Româneşti
(publi::atăde A. Veress) vol. V, Bu::ureşti, Cartc>a Românească.
9 Dr. George Popovi::i, Istoria românilor bănăţeni, Lugoj, 1904, p. 245.
10 Pesty Frigyes, do:umente, 505, în Patri::iu Dragalina, Istoria Hanatului de
Severin, p. 70-71.
 VIRGINIA ARDELEAN
282

PERSONLICHKEITEN AUS KARANSEBEŞ, ZEITGEHORIG MIT

l\IIHAI VITEAZUL

(Zusammenfassung)

Der ArtikC'l bez.ieht sich auf zwei Personlichkeiten aus der Stadt Caransebeş,
Ştefan Joji::a und George Borţun.
Ober den Letzten erinnert man sich, dass Mihai Viteazul, am 1 Januar 1600,
ihm ein Diplom alsi Eigcntiimer filr das Dorf Sărăzeni, neben Lugoj gab.
Uber den Ersten schreibt man viei, beginnend mit der Behauptung, dass er
in der rumănis::hen Stadt Caransebeş geboren wurde, dann, uber seine Situation
als Kanzler in Transilvanien, aber insbesondere fiir die diplomatischen Akten die
er verfasste und die am E::ide Mihai Viteazul auf den Tron von Transilvaniei brin-
gen sollten, dann als; zusammen mit Walachien und Bulgarien, um eine starke
Mauer gegen die Turken zu bilden.
Weil er gegen die habsburgischen In-teressen war, wurde er verhaftet, zum
Tode werurteilt und wurde enthauptet.
 UN PRECURSOR AL GRANICERILOR ROMANI BANAŢENI -
- PETRU VANCEA (1703-1776)

Despre Petru Vancea istoricii Banatului! ·fac unele referiri lacunare

atunci, cind descriu evenimentele anilor 1736-1739, clnd Banatul a fost
teatrul de război al armatelor austriece şi .turceşti şi clnd au izbucnit
aici numeroase răscoale ale ţăranilor ce erau sprijinite de haiducii amin-
ti ţi în documente încă din 17162 .
Patriciu Dragalina consultînd parţial Cronica Banatului lui Nicolae
Stoica de Haţeg se referă doar la un episod din viaţa lui Petru Vancea,
fără a mai urmări paginile şi documentele următoare precum şi evoluţia
lui Vancea în epocă 3 . La o analiză temeinică a cronicii figura lui Petru
Vancea se desprinde în toată complexitatea sa, înscriindu-se în contextul
evenimentelor care au dus la mari transfom1ări în viaţa economică şi
social-politică a Banatului: în preajma şi dUJpă constituirea regimentului
de graniţă româno-bănăţean.
După pacea de la Passarovits din 1718, Banatul a fost eliberat de
su,.!;> dominaţia otomană şi a trecut sub cea habsburgică. Paza hotarelor
provinciilor anexate prin această pace, şi în special a Banatului a fost
încredinţată la început unor detaşamente de panduri şi apoi de plăeşi
constituite din români 4• Acestea aveau misiunea de a opri intervenţiile
turcilor, de a stăvili emigrarea locuitorilor precum şi aceea de a stîrpi
negoţul de contrabandă5.
Populaţia Banatului era crunt exploatată de noul stăpîn, mai aspru
dC'cît pe vremea turcilor. Din această cauză cînd a izbucnit războiul aus-

1 Referiri la Petru Van::ea găsim la Fran::isc Griselini, Istoria Banatului

'Timi.~an, în trad, lui N. Bolocan, 1926; Patriciu Dragalina, Din istoria Banatului
SevPrin, vol. III, Caransebeş, 1902; A. Marchescu, Grănicerii bănăţeni şi Comunitatea
de Avere, Caransebeş, 1941; Peşti Frigyes, A szi:ireny Bânscig es Szi:ireny vcirmegye
tărtenete; Baroti Lajos, Adattar Delmagyarorszag XVIII szdzadi tărtenetcihez, Te-
mesv<'ir 1893-1900-1907, vol. I.
2 Vezi pe larg, B. Surdu, Răscoala populară antihabsburgică din Banat (1737-
1739), în Studii şi materiale de istorie medie, voi. II, Edit. Acad. R.P.R. Bucureşti,
1957; A. Ţintă, Situaţia Banatului la cucerirea lui de către habsburgi, î:1 Studii
de istorie a Banatului, Timişoara, 1969, p. 83-114.
:i Cronica lui Nicolae Stoica de Haţeg a fost comultată ele Patri::iu Dragalina
cum însuşi mărturiseşte într-o notă din studiul, Cîteva pagini din su,f Prinţele
românilor bănăţeni, în Tra:isilvania, nr. 10, 1900, p. 243. Chiar da::ă Stoi:::a de
Haţeg nu l-a cunos::ut personal pe Petru Van:::ea, în 1776 cinci a:::esta moarP, ::ro-
nicarul avea 25 de ani şi e firesc ca întîmplările din viaţa lui Vane-ea să fie
cunosrute de :::ontemporani şi ru atît mai mult de cronicar.
4 C. Buracu, Din istoria Banatului Severin, Caransebeş, 1937, p. 7.

'., B. Surdu, lnfiinţarea graniţei militare bănăţene descrisă de un martor o:-ular

(17/iS-1773), în Anuarul Institutului de Istorie din Cluj, IV, 1961, p. 258.
 PETil.U BONA
284

tro-turc din 1736-1739, românii bănăţeni s-au răsculat6 • Operaţiile mi-

litare din 1738 au cuprins în special sudul Banatului. Grosul armatelor
imperiale s-au îndreptat în ajutorul trupelor asediate de turci la Orşova.
Imperialii. sub coman?a,., lui FranciS<::. de Lotaringia7 . şi a Jr~telu~ său
Carol, după ce au lăsat'clteva regimente de cavalerie la Timi~oara· pen-
tru apărarea zonei s-au îndreptat spre sud, fixîridu-şi tabăra la Slatina 8 .
Organizînd o vînătoare cei doi s-au rătăcit în munţi fiind descoperiţi de
Petru Vancea, un fost conducător de haiduci şi călăuziţi în tabără 9 .
In aceste împrejurări cu nuanţă romantică, Stoica de Haţeg afirmă că
Petru Vancea a fost avansat la gradul de căpitan de. plăeşi 10 .· In această
calitate a fost trimis împreună cu căpitanul de grăniceri sîrbi. Sava..Tiu-
.chiuli spre avanposturile turceşti în preajma bătăliei de la Mehadi~ rle
la 8 iulie 1738, bătălie ciştigată pînă la urmă cu mari pierderi de către
austrieci11. Cert este că pentru faptele sale de vitejie ·contra turcilori iprin
patenta de la Cornea din 1738, Petru Vancea a fost ridicat la gradul de
sublocotenent al plăeşilor (mai sigur al pandurilor) din Banatul Timişan 12 .
După 1740, Vancea apare în documentele epocii în funcţia de căpitan· de
plăeşi cu sediul la JupalnictJ. ·
In 1740 sau 1741, Petru Vancea a fost la Viena în audienţă h1··im-
părat - nu se cunoaşte cu certitudine scopul audienţei - dar a· fost
bine primit şi pentru serviciile aduse pînă atunci a fost răsplăti( cu
30 de galbeni, iar dispoziţiile pentru misiunile ce urma să le îndepli-
nească trebuiau să-i fie transmise de administraţia TimiŞoarei. Lq: îna-
poierea în Banat, comandantul militar al Mehadiei l-a primit cu onoruri

6 A. Marches::u, op. cit., p. 60-68. ,

7 Fran::isc de Lotaringia - în 1737 - du::e de Tos::ana, în 1736 se căsai.oreştc
cu Maria Terezia, iar după moartea lui Carol al VI, în 1740 a deve:iit ::oregent
alc"1turi de soţia sa. Moare în 1765.
8 Ni~olae Stoica de Haţeg, Cronica Banatuiui, ediţie de D. Mioc, ediţia a. II-a,
Edit. Facla, Timişoara, 1981, p. 177, Tabăra a fost instalată pe un platou 'între
Slatina şi Ilova, platou numit pînă azi Cîmpul Fomii. Vezi şi P. Draga!ina, op.· cit.
III, p. 194.
9
Ni::olae Stoi::a de Haţeg, op. cit., p. 177, 199. Croni::arul afirmă baz(lt pe
tradiţie că Va:icea ::ondurea o ::-eată de români trimişi de tur::i şi îmbră::aţî tur-
ceşte. Vancea în 1738 cu siguranţă nu mai era căpetenie de haidu::i, ci -::ăp'itan
de panduri, numai astfel sl' expli:ă. salvarea ce!or doi prinţi (n.n.). ··
10 Fr. Grisejni, op. dt., p. 123-124, ami:lteşte acelaşi episod al vinătorl-r şi
afirmă că Van:ea trăia in:ă in Caransebeş, avînd o leafă anuală. Despre plăeşi
af1rmi'1 că fă::eau sPrviciu pe graniţă, Griseli:li a călătorit în Banat între l 774~l776.
P. Dragali:la, op. cit„ p. 194-195, neagă că Van::ea ar fi fost haiduc înainfr de
1724, bazi:iclu-se pe 2 paşapoa:·te din anul 1737 eliberate de administraţia provin-
:ial[1 a Banatului şi vi:·pguvernatoru!ui Banatului contele Scotti pentru Pi şj cl'i
12 tovarăşi ai săi cc făceau servi:iu pe graniţă şi raportau austriecilor despre
mh:;:area t:·upelor tur::e~ti elin zonă b iarna anului l 7:!7-1738. Stoica de' Jiaţeg
aminteşte pe Van::c>a impropriu plăeş, ::orpul plăeşilor va fi organizat după 1747
Lămuriri şi în Foaia Die::e.~ană, 1896, p. 3. ·
11 Tribuna Graniţei, a:i V, 1938, nr. 4, p. 3. Vancea împreună cu Tiu::hiuli

şi b:ă un tovari'1ş au fost trimişi înainte spre Ostrov ca is::oade pentru a urmări
mişci'1ri '.e tur::ilor. ··
12 Foaia Diecesană, 1893, nr. H. p. :J.
1 3 Nico!ae Stoi="a df' Haţeg, op. cit., p. 183. Van::ea este numit tot căpitan de
plăeşi, în rea!itate Pra ~'<ipitan dl' pa:iduri.
 UN PRECURSOR AL GIUN)CERH'.bR ROMANI BĂNĂŢENI 285

militare> şi a. fost din nbu investit' îri funcţia de <'ăpitan de plăe5i1 4 > tn
anul: 174) împreună ctl cr\ezul Mohorca a primit dreptul de a pesN.J.i
morunut pe Dunăre între Orşova şi Palanca Nouă 1 5. Vancea 'mai estl'
amintit apoi <:'a participant în 1749 la instalarea noului episcop al Caran-
sebC'Şului, Ioan GeorgevicilB~
Comisia aulică pentru Banat dispunea prin Ordonanţa din· 29 apr~liC'
1754 ca Petru· Van cea să-si aibă sediul la Jtipalnic, avînd sub coma'nda
sa 22 plăeşi, apoi numărul lor să~l sporească la 27 şi să.:.i întrebuinţeze
de-a lungul graniţei, iar prin Rescriptul aulic banato-iliric dat din Viena
la· 25 mai 1754 a fost numit căpitan al plăeşilor din districtul Caran-
sebeş-Orşova 11.
Organizarea complexă a graniţei militare de sud a imperiului aus-
triac s-a făcut începînd cu 1768, după vizita lui JosiF al II-lea în Banat•R.
In timpul vizitei la Mehadia, ţăranii din satele Valea Bolvaşniţei, Căni­
c-ea, Dornaşnea s-au plîns împăratului, prin cnezii lor de impozitele Rrele
la care erau supuşi, de insuficienţa pămîntului, de abuzurile administra-
ţiei19. De la Mehaldia, împăratul a plecat la Jupalnic unde, a fost întîm-
pinat de Vancea şi plăeşii săi îmbrăcaţi în haine de paradă20. Vancea îm-
preună cu plăeşii săi vor fi primii români ce au fost înscrisi în regi-
me.ntul de graniţă româno-banatic ce va lua fiinţă începînd cu 1768.
Locuitorii deveniţi grăniceri au fost scoşi de sub jurisdicţia vrganelor
de stat civile şi a stăpînilor de moşii şi trc>cuţi în administraţia militară.
Tuturor locuitorilor din graniţă li s-au asigurat loturile dP pămînt nC'-
cesare întreţinerii şi au fost scutiţi de orice sarcini iobăgeşti. In schimb
erau datori să păzească graniţa în timp de pace, iar în vremP de război
trebuiau să participe la operaţiuni alături de armata regulată 21 •
Astfel începînd cu 1768, 71 de sate între Jupalnic şi Marga cu 7600
de case şi 21997 jugăre de pămînt dC' cultură şi 7095 de oameni apţi pen-
tru serviciul militar se va constitui regimentul valaho-bănăţean 22 •
După această dată ştirile despre Petru Vancea lipsesc, fiind menţio­
nat în 1773 cinci locuia în Caransebeş şi plăeşii - afirmă Stoica de
Haţeg ,,au fost scoşi din Jupalnic ~i din celelalte sate de frontieră",

14 Ibidem, p. 180. SP pare ::ă gen. E:1gC'lshofen i-a dat lui Vancea şi un ordin

scris în acest sens pe care l-a prezentat ::omandantului militar al Mehadiei.

1s Baroti Lajos, op. cit., p. 29.
16 Nicolae Stoica de Haţeg, op. cit., p. 190; A. Ghidiu, I. Bălan, Monografia
ora.5ului Caransebeş, Caransebeş, 1909, p. 109.
17 P. Dragalina, op. cit., p. 195; Foaia Diecesană, 1896, nr. 14, p. :J, Tran.~ilva­
nia, nr. X, a:i XXXI, 1910, p. 246. nota. Aceste date .sint înserate 5i în Istoria
parohiei Slatina, manus::-ris în !. germană păstrat de Filiala Arhivelor Statului
Caransebeş, Co:c>cţia clP documente, foi volante şi manuscrise, Dosar 141, filf'!P
5 şi 6.
1s Nico'.ae Stoi::a de Haţeg,
op. ::it., p. 184.
1~B. Surdu, Aspecte privitoare la situaţia Banatului in 1743, în Anuarul
Institutului de Istorie din Cluj, XIII, 1970, p. 7-68.
:.11 Nicolap Stoica de Haţeg, op. cit., p. 201. Cro!lJicarul afirmă că la Mehadia.
„Van:ea împreună cu femeia lui a p;-imit de la împărat un galben mare pentru
gît".
21 B. Surdu, lnfiinţarea graniţei militare bănăţene descrisă de un martor
ocular, în Anuaru.l Institutului de Istorie din Cluj, IV, 1961, p. 258.
22 VPzi pe larg la A. Marches:u, op. dt., p. 77.
 PETRU BONA
28:6

existînd deja Regimentul de graniţă 23 • Petru Vancea a locuit în c.aran-

sebeş, unde „a trăit în mare cinste, avînd o simbrie bună", stingîndu-se
din viaţă în 1776, „după ce fusese 45 de ani căpitan de plăeşi"H.
Bazîndu-ne pe aceste date istorice se poate afirma cu certitudine că
Petru Vancea a fost la început haiduc (lotru) şi căpetenie de haiduci,
după care a intrat în serviciul austriecilor ca pandur şi apoi plăeş şi
datorită faptelor sale de vitejie a fost ridicat la rangul de căpitan. Figură
legendară el a intrat definitiv în folclorul bănăţean 25 •

PETRU BONA

UN PR~CURSEUR DES GARDE-FRONTIERES ROUMAINS-BANATIENS

- PETRU VANCEA (1703-1776)

(Resume)

Conformement aux sources d'epoque de Petru Van::ea on detache non seul-

ment Ies donnees de references relatives a la vie de celui qui a devient un per-
sonnage legendaire grâce â ses a::tions, mais aussi aux realites sociales-politiques
et militaires du sud-vest de la pays dans le XVIII-eme siecle.

Nicolae Stoica de Haţeg, op. cit., p. 207 .

2:1
Ibidem, p. 222, Foaia Diecesană, n·r. 14, 1896, p. 3. Petru Vancea este în-
. 2'
mormîntat la Caransebeş. Data naşterii este incertă, 1703 sau 1704 ln satul Bu-
coşniţa, a avut un fiu care a trăit la Lugoj pînă la 8 septembrie 1843.
25 Petru Vancea este eroul unei frumoase povestiri intitulată, Petru Vancea,
poveste istorică din Banat, publicată de P. Broşteanu în volumul „Traista cu
poveşti", Braşov, 1897.
 LUPT A MASELOR POPULARE DIN CARAŞ-SEVERIN IMPOTRIVA
EXPLOATARII, PENTRU LIBERTAŢI DEMOCRATICE ŞI
REVENDICARI POLITICE ŞI ECONOMICE (1900-1917)

„Proletariatul trece prin diferite trepte de dezvoltare. Lupta sa îm-

potriva burgheziei începe odată cu existenţa sa. La început luptă mun-
citorii răzleţi, apoi muncitorii unei fabrici, pc unmă muncitorii unei ra-
muri de muncă dintr-o localitate împotriva burgheziei care-i exploatează
direct" 1 .
Această caracterizare făoută de întemeietorii socialismului ştiinţific
corespunde drumului pe care l-a parcurs şi muncitorimea din Banat
inclusiv cea din Caraş-Severin la începuturile mişcării sale.
Inceputurile luptei muncitorilor din Caraş-Severin împotriva exploa-
tării sociale şi asupririi naţionale datează încă din secolul al XVIII-lea.
Amărăciunea şi revolta muncitorilor se manifrstă adeseori prin acţiuni
spontane, disperate, ca distrugerea uneltelor şi a maşinilor, încercarea de
a fugi, de a părăsi uzina şi domeniile împărăteşti 2 .
La începutul secolului al XIX-lea în Lmperiul Austro-Ungar se în-
nodau toate contradicţiile feudali'SITlului în descompunere şi ale capita-
lismului în formare. Acest fapt se face simţit ~i în Banat, care ;pe
vremea aceea era sub stăpînirea austriacă. In aceste condiţii, muncitodi
din Caraş-Severin, (deşi puţini la număr şi încă neorganizaţi) au parti-
cipat cu entuziasm la revoluţia din 1848, luptind lun1 de-a rîndul cu arma
în mină împotriva oştirilor imperiale austriece şi aprovizionînd armatele
revoluţionare cu tunuri, puşti, baionete şi muniţii. Cu armele fabricate
de ei înşişi, muncitorii reşiţeni au apărat cu eroism oraşul şi uzina de
at.acw·ile şi devastările armatei contrarevoluţionare 3 .
Revoluţia de la 1848 a fost înfrîntă. Aristocraţii<ţ austriaeă a căutat să
împiediice orice încercare a muncitorimii de a se organiza. Măsurile luate
nu au putut opri apariţia asociaţiilor de auto-educare şi de ajutor reci-
proc.
:In lupta contra exploatării şi sub influenţa dezvoltării mişcării mun-
citoreşti internaţionale, lucrătorii îşi dădeau seama că numai uniţi şi or-
ganizaţi vor putea impune îmbunătăţirea eondiţiilor lor de muncă şi de
viaţă. După revoluţia din 1848, muncitorii reşiţeni au început să se orga-
nizeze în asociaţii cu caracter de auto-ajutorare, „Bruderladen" (case fră-

1 K. Marx - Fr. Engels, Mantfestul Partidului Comunist, ESPLP, Bu:::., 1958,

pa. 44-45.
2 E:aterina Cimponeriu Reşiţa luptătoare Ed. pol., 1965, pag. 15.
3 Uzinele Reşiţa în anii construcţiei soctaliste, Ed. Acad. RSR, Bu:::., 1963,
pag. 83.
288 VIOREL POPESCU

ţeşti) precum şi unele asociaţii cu caracter cultural, cercuri de citit,

coruri etc. Prin aceste case frăţeşti muncitorii stringeau bani pentru aju-
torar:ea bătrînilpr, a celor incapabili de m1.mcă şi a văduvelor. Ba.za ideo-
logică a acestor asociaţii de ajutor reciproc o constituie convingerea mun-
citorilor că ei pot să-şi îmbunătăţească situaţia materială şi socială prin
propriile lor forţe unite.·
Consecvente, politicii de a împiedica organizarea muncitorimii, auto-
rităţile au deschis o adevărată campanie împotriva muncitorilor celor mai
conştienţi din Reşiţa.
'Incepînd cu al VII-iea deceniu al veacului trecut s-au creat condi-
ţiile interimare interne şi externe pentru ca mişcarea muncitorească de
la noi să cunoască noi forme organizate, forme ce dovedesc un grad de
mat'uritate, un grad de conştiinţă a proletariatului din ţară şi inclusiv din
Caraş-Se;1erin.
Prima formă
de organizare cu <'ara<'ter net de clasă a muncitorilor
din Reşiţa a· fost „Asociaţia generală
a muncitorilor" înfiinţată în 1868.
Iniţiatul înfiinţării asociaţiei a· fost Carol Farkaş 4 , care cu ocazia grevei
iniţiate de el în Timişoara la Uzinele Căilor Ferate fusese concediat. „Din
m·eastă cauză - spune raportul Ministerului de Interne muncitorii
considerau pe Farkaş ca un martir ... şi l-au ajutat cu prisosinţă"5. · ·
Unii muncitori din Reşiţa au devenit membrii ai Internaţionalei I,
pr:in intermediul secţiei· Internaţionalei din Timişoara. Cti ocazia proeesu-
lui ·de infidelitate din 1872, Carol· FarkaŞ a fost acuzat, printre altele şi
de faptul· că a recrutat membri pentru Internaţională la Reşiţa, Anina şi
Oraviţa 6 • •
Concomitent cu îmbunătăţirea metodelor de organizare şi intensifi-
('area luptei greviste creşte şi nivelul politic şi cultural al muncito,rilor.
Diferite cercuri de auto-educare, cercu.ri de citiri, coruri, etc. contribuiau
în această, perioadă la lărgirea orizontului lor. lncă de pe atunci interesul
pentru şUinţă şi frumos, pentru literatură şi artă, pi:indea rădăcini adînci
printr0 muncitorii bătrînei cetăţi de foc de pe Valea Bîrzavei.
La începutul secolului al XX-iea Uzinele Reşiţa erau o mare între-
pr:inderc capitalistă aparţinînd urior cercuri ale oligharh,iei f.incţnciare
din Austrn-Ungaria, Franţa şi Germania, întreprinderea de pe Valea Bîr-
zavei purta în sine germenii societăţii monopoliste. Procesul de concen-
trare şi centralizare a producţiei şi capitalului făcea abia primii paşi
şi era departe de a avea un rol dominant în viaţa economică ~i po1itică

,~ Farkaş muncitor metalurgist, s-a năs:::ut în Reşiţa, membru al

Carol -
Internaţionalei I. Conducătorul. se:::ţiei
din Timişoara a Internaţionalei, iar mai
tirziu a se:::ţieidin Budapesta. A avut legături cu Beker şi :::u iaternaţionaliştii
austrieci. A luat parte la excluderea anarhiştilor. In timpul şederii sale la Timi-
şoara (în a doua jumătate a anului 1869 pleacă la Budapesta unde a recrutat mem-
bri pentru Internaţionala I, a înfiinţat filialele asociaţiei generale a :rm,111citorilor
din Banat.
5 M[yfTVD voL J. pag. 197-198, val. II, p. 13:
6 Studii, Revista de istorie, nr. 6, anul IX, 1956, pag. 388-390;
 LUPTA MASELOR POPULARE DIN CARAŞ-SEVERIN (1900-1917) 289

a RomânieF. Această apreciere este întru totul valabîlă şi pentru uzinele

din Reşiţa, cu atît mai mult, cu cit monopolurile imperialiste îşi disputau
locul pentru piaţa româneas·că, inclusi1v a Reşiţei, care încă la acest înce-
put se afla wb ocupaţie străină.
Numărul muncitorilor avea să crească considerabil în anii primului
război mondial, prin :concentrarea şi folosirea ·în secţiile de fabricare a
armamentului, a sute de muncitori din diferite alte centre industriale ale
Austro-Ungariei şi a unui număr mare de prizonieri de război 8 .
Concomitent cu creşterea numeri1Că şi cu dezvoltarea conştiinţei de
clasă se intensifică şi procesul de organizare a muncitorilor reşiţeni, pre-
cum şi lupta lor pentru revendicări economice şi politice. De la începutul
secolului al XX-lea ciocnirile deschise cu direcţia uzinelor Reşiţa repre-
zentantă a marilor monopoluri internaţionale, au devenit din ce în ce mai
frecvente. ln Transilvania şi Banat, primii muncitori care s-au ridicat
la luptă în veacul nostru au fost cei din marea industrie al căror spirit
revoluţionar, curaj şi devotament faţă de interesele proletariatului au
însufleţit şi mobilie:at păturile cele mai largi ale muncitorimii.
iin 1900 au intrat în grevă la Reşiţa 4500 de muncitori, pentru îm-
bunătăţirea situaţiei lor economice şi politice. ln primăvara anului 1900
a fost organizat la Reşiţa „Sindicatul muncitorilor metalurgişti", construc-
tori şi lemnari, care a avut legături strînse cu organiizaţii similare din
Transilvania şi Banat şi cu m1işcarea muncitorească din România veche.
I. C. Frimu, cunoscutul luptător pentru drepturile proletariatului ţinea
o legătură strînsă cu muncitorii din Reşiţa trimiţîndu-le ziare, broşuri
şi ale materiale de agitaţie şi propagandă în limba românăo.
Speriaţi de creşterea rapidă a numărului membrilor sindicatului şi
de spfritul combativ care domnea în mijlocul muncitorilor, STEG a cerut
intervenţia autorităţilor. În toamna anului 1901 în urma unei greve gene-
rale pentru, reducerea zilei de lucru la 10 ore, grevă carei a durat mai mult
de 6 săptămîni şi la care au participat 4000 de muncitori, poliţia din
Reşiţa pe baza ordDnanţei intitulată „Pentru o mai mare eficacitate a
controlului autorităţilor asupra organizaţiilor muncitoreşti" emisă de gu-
vernul condus de Dezso Banffy* a dizolvat în mod samavolnic organizaţia
locală sindicală şi i-a arestat pc conducătorii săi1 10 . Aceasta nu a putut
împiedeca creşterea în continuare a mişcării muncitoreşti.
Pentru un scurt timp, sindicatul interzis a fost înlocuit cu un fel
de asociaţii denumite „Ti1schgesellschaften (adunări în jurul mesei), care
purt.au numele de Marx, Petofi etc. 11 •

7 Ni:olae Ceauşes:u, P.C.R. continuator al luptei revoluţionare şi democratice

a poporului român, al tradiţiilor mişcării muncitoreşti şi socialiste din România,
Ed. pol. 1966, Buc. pag. Ll-14.
ij E. Cimponeriu, op. cit., pag. 20.
0 E. Cimponeriu, op. cit., p. 20.
• Banffy era cunoscut în rî:1durile muncitorilor şi sub numele de „Paşa de la
Di1\Jica".
10 E. Cimponeriu, op. cit„ pag. 21.
11 E. Cimponeriu, op. cit., pag. 21.
290 VIOREL POPESCU

Jn 1902-1903, în condiţiile crizei de supraproducţie, şomajul a luat

proporţii mari, au avut loc din nou greve puternice. In decembrie 1903.
mişcarea muncitorească din Reşiţa tnregistrează un important succes.
A fost reînfiinţat sindicatul metalurgişthlor, care şi-a continuat activi-
tatea în anii ce urmează, în ciuda prigoanei permanente la care era supus
de către autorităţile aflate în slujba STEG. In fruntea sindicatului a fost
ales muncitorul Johan Staudt, care prin poziţia lui cinstită, muncito-
rească pătrunsă de spiritul internaţionalismului şi al solidarităţii prole-
tare, deşi influenţat cîteodată de oportuniştii din conducerea P.S.D., a avut
timp îndelungat - aproape 40 de ani - un rol de seamă în mişcarea
muncitorească locală12.
In anul 1903 la Reşiţa are loc crearea primei organizaţii locale a
Partidului Social Democrat 13, care acţiona în strinsă legătură cu sindi-
catul. Membrii sindicatului se înscriau în bloc în partid. Majoritatea con-
ducătorilor P.S.D. din Reşiţa au dus la început o politică reformistă.
Vorbind despre ne<>esitatea revoluţiei socialiste în general, ei puneau în
centrul activităţii lor şi a mişcă-di muncitoreştii, lupta pentru votul uni-
Yersal. .
La 24 martie 1904, la uzinele şi minele aparţinînd Societăţii de Mine
şi Furnal Călan, de pe teritoriul Banatului muncitorii şi minierii din
Rusca Montană au declarat grevă, care la data de 10 aprilie 1904 încă nu
încetase.
Conducerea uzinelor, pentru aplanarea grevei şi a conflictului de
muncă între societate şi muncitori, organizează o adunare populară. Re-
zultatul adunării a fost acceptat de către direcţiunea uzinelor şi minelor,
condiţiile impuse de către muncitori de a nu dizolva „Casa de ajutor" şi
plasarea celor 150 de muncitori rămaşi şomeri, ca urmare a desfiinţării
unor exploatări miniere şi a unor secţii din uzină din ordinul conducerii
societăţii 14 .
1In sprijinul muncitorilor de la Rusca Montană au venit şi muncitorii
din Caransebeş, care prin adunările organizatf' s-au declarat solidari cu
greviştii iar prin delegaţii socialişti au acordat ajutor frăţesc pentru
acceptarea revendicărilor lor de către patron.
La chemarea Partidului Social Democrat, muncitorii tîmplari din
Caransebeş intră in grevă generală în vara anului 1906 15 , urmată de greva
muncitorilor metalurgişti de la Ferdinandsberg (Oţelu-Roşu), care, aşa
cum ne relatează presa vremii s-a soldat cu cîţiva morţi şi 30 răniţi1 6 •
Conducătorii grevei de la Ferdinand au fost escortaţi la Caransebeş
„în lanţuri, ca nişte tîlhari"1 7 •
Deseori ne sînt relatate legăturile cu grupările socialiste din Petro-
şani, Anina, Reşiţa şi Caransebeş asemenea legături au existat şi între

1i Ibidem.
u I. Gabriel, Funfzig jăhrl.ge Geschichte der Banater Arbeiterbewegung (50
de ani din istoria mişcării muncitoreşti din Banat), Timişoara, 1928, pag. 17:!.
1~ „Krasso-Szorenyi Lapok" Lugoj nr. 15 din 10 aprilie 1904.
1s Presa muncitoreas:::ă 1900-1921 vol. II, pag. 605, vezi „Adevărul" nr. l clin
iulie 1906.
1e Ibidem.
17 Ibidem.
 LUPTA MASELOR POPULARE DIN CARAŞ-SEVERIN (1~1917) 291

socialiştii din Caransebeş şi Timişoara precum şi între grupuri!~ socialiste

şi populaţia din Valea Almăjului. De pildă la data de 12 mm 1910 ~
grup de socialişti din Caransebeş au fost prezenţi. la adunarea populara
din Rudăria, la care adunare socialiştii caransebeşeni au vorbit despre
situaţia politică din această perioadă, despre dreptul de organizare şi sco-
pul organizaţiilor socialiste ie.
Ca rezultat al grupării socialiste din Caransebeş îndrumată de orga-
nizaţia socialistă din Timişoara 1 9 la data de 22 irulie 1910 lucrătorii de la
tipografiile „Diecezana" şi „Jakobovics" organizează o grevă 20 .
Tradiţiile internaţionaliste înaintate şi cu rădăcini adînci în Reşiţa,
conştiinţa de clasă şi spiritul de luptă din ce în ce mai dezvoltat al mun-
citorilor reşiţeni nu au putut fi infrînte nici prin colaborarea strînsă
dintre stăpinii STEG-ului şi aparatul de reprimare al statului burghezo-
moşieresc Austro-Ungar, nici prin activitatea reformiştilor din fruntea
sindicatului şi a Partidului Social-Democrat.
In anii furtunoşi 1905-1907 proletariatul din ţara noastră inclusiv
cel reşiţean a fost cuprins de un val de greve, oare n-au ocolit nici „cele
mai ascunse" ţinuturi, nici „cele mai liniştite" oraşe.
In conformitate cu unele statisţici incomplete mişcarea grevistă din
Transilvania şi Banat între anii 1905-1907 se prezintă în felul urmă­
tor:21

Numărul
Întreprinderile
Numărul Zile de lucru
Anul
grevelor în care au avut
greviştilor pierdute loc greve

1905 79 10.286 157.06-4 372

1906 188 52.044 529.127 1.369
1907 145 36.426 184.685 2.062

Total 412 98.756 870.879 3.803

A crescut în perioada acestei lupte numărul sindicatelor locale deja

existente şi ale membrilor sindicalişti. Astfel sindicatele muncitorilor
metalurgişti au sporit de la 9 la 16 22 • Meritul că muncitorii din Reşiţa,
Anina, Ferdinand şi-au croit drum spre recunoaşterea dreptului de orga-
nizare, aparţine mai ales spiritului revoluţionar al maselor şi activităţii
organizatorice a conducerilor locale şi a muncitorilor conştienţi ajunşi în

1s FAS Cara;isebeş, fond Primăria oraşului Caransebeş, Administraţia generală

doc-. 1145/1910.
rn „Szorenyseg„ Caransebeş nr. 45 din IO noiembrie 1910.
20 FAS Caransebeş, fond Primăria oraşului Caransebeş, Administraţia generală,
dos. 2411/1910.
21 L. Fodor şi L. Vajda, Greva generală din octombrie 1920 in Transilvania
în Analele Institutului de Istoria Partidului pe lingă C.C. al P.C.R. nr. 5/1960.
pag. 64.
22 Ibidem.
29~ VIOREL POPESCU

fruntea lor şi nici de cum activităţii ConsirLiului sindical sau al îndru-

mării conducerii PSD-ului pe ţară, c.>are -în conducerea lui a avut multe
elemente şovăeln.ice şi oportuniste 23: · 1

-:Atitudinea care dovedeşte creşterea conştiinţei de clasă reYoluţionară

a maselor populare şi care s-a manifestat de mai multe ori în timpul eve-
nimentelor revoluţionare dintre anii 1905-1907 a fost solidaritatea fră­
ţească dintre proletarii din Tnansilvania şi vechea Românie. Făurirea
acestei atitudini revoluţionare a fost facilitată de legăturile tovărăşeşti
încheiate în cadrul acestor ani între muncitorimea care trăia în condiţii
asemănătoare de pe, ambele părţi ale CarpaţilOT, ele grăbind desăvîtşi­
rea _statului naţional român, după primul război mondial.
Căile, formele şi metodele pe care s-a dment.at şi sudat legătura
continuă între cei din Transilvania, Banat şi România au fost multe.
Atît muncitorii din România cit şi cei din Transilvania, fiind în căutare
de lucru, treceau munţii şi se încadrau în organizaţiile sindicale locale:
Gazetele muncitoreşti ce apăreau în România, de ,exemplu: „România
muncitoare", aveau abonaţi şi corespondenţi din Transilvania; de aseme-
nea şi „Adevărul", care apărea în Ungaria avea abonaţi şi· corespondenţi
în România 24 • Aceste gazete informau reciproc despre mişcările din
cele două teritorii, despre învăţămintele ce se desprindeau din activi-
tatea clasei muncitoare. M. Gh. Bujor care a petrecut un timp mai
îndelungat în Ungaria a scris un articol despre mişcarea sindicală din
această ţară. Intre altele, el arăta: „Iată o pildă strălucită de folosul
nemăsurat de mare pe care-l aduce muncitorilor organizarea lor în sin-
dicate, trecînd peste mizerabilele prejudecăţi de naţionalitate şi religie
sau de sex şi ajungînd la înţelegerea deplină a adevărului că toţi for-
mează o clasă exploatată de burghezia capitalistă şi că numai luptînd toţi
împreună vor izbuti să scuture de pe spinarea lor înveninata năpîrcă.
Iată o pildă care va putea sluji cu folos muncitorilor noştri1 5 . Astfel, de
articole, pe lîngă faptul că au ajutat la dezvoltarea mişcării muncitoreşti
din ambele ţări au educat muncitorii în spiritul frăţiei şi al ·internaţiona­
lismului1 proletar.
Un răsunet deosebit de mare a avut în Transilvania şi Banat răs­
coala ţărănească din 1907 şi sîngeroasa reprimare ce i-a urmat. S-au
ţinut adunări de protest, s-au organizat demonstraţii, în ziare au apărut
mai multe articole privind situaţia deosebit de grea a ţărănimii din
România. Muncitorii din Transilvania i-au primit cu entuziasm pe refu-
giaţi'. Secţia Română a Partidului Social Democrat la Congresul său din
1908 s.:.a ocupat în mod special de răscoală, exprimindu-şi solidaritatea
cu ţărănimea răsculată la 1907. La acest congres a participat şi o dt~le­
gaţie din România condusă de I. C. Frimu26 •

2.1 Idem, pag. 76.

2~ L. Fodor şi L. Vajda, op. cit., pag. 81.
25 I. Fodor şi L. Vajda, op. cit., pag. 81, „România Mun2itoare" cli:i 5 iunie
1905.
26 L. Fodor, L. Vajda, op. cit., pag. 86.
 LUPTA MASELOR POPULARE DIN CARAŞ-SEVERIN (1900-1917)
293'

Din cauza înăbuşirii valului acţiunilor revoluţionare. de către guver-

nanţi la sfîrşitul anului 1907 în Banat a urmat perioada ·soăderii vremel-
nice a avîntului mişcării muneitoreşti.
Clasele conducătoare maghiare au dezlănţuit împotriva mişcării mun-
citoreşti o campanie de represalii, intensifidnd prigoana împotiriva .orga-
nizaţiilor muncitor·eştL Din ordinul ministrului de in1:€rne a .fost suspen-
dată în decembrie 1908 cea mai puternică asociaţie - Uniunea Munci-
torilor de Fier şi Metal, ~i prin aceasta a tuturor sindicatelor locale ale
muncitorilor metalurgişti.
Persecuţiile îndreptate împotriva sindicatelor nu s-au mărginit nu-
mai la atît_ S-a dus o luptă organizată şi împotriva presei muncitoreşti,
a întrunirilor muncitorilor. Aşa de exemplu, în cursul anilor 1907--'1908
autorităţile au interzis 191 de adunări în judeţele Timiş-Torontal şi Caraş­
Severin. In Banat, numai în cursul anului 1907 s-au, dat ipedepse de 16
ani şi 5 luni închisoare şi amenzi de 7.184 coroane <'elor care au partici-
pat la adunările de constituire ale unor sindicate, adunări ţinute fără
să se fi primit autoriZJaţie din partea puterii de stat din localităţile res-
pecti•ve, precum şi celor care au scris articole agitatorice în gazetele mun-
citoreşti2î. Aceste măsuri au lovit direct muncitorimea reşiţeană deoarece
multe dintre acestea au fost aplicate împotriva muncitorilor ce lucrau
la STEG.
Ofensiva pornită de clasele dominante împotriva sindicatelor nu şi-a
atins scopul. Atacul unit dezlănţuit de autorităţile de stat şi de exploa-
tatori n-a putut distruge sindicatele, dar a creat disensiuni în reţeaua
acestora. Masele muncitoare au acţioillat pentru apărarea sindicatelor sub
lozinca „în nici un caz nu vom părăsi sindicatele noastre" şi au· luptat
împotriva exploatatoriilor organizînd greve.
Ca urmare a grevelor mu:ndtorilor din Reşiţa din primul deceniu al
secolului al XX-lea, capitaliştii nu numai că nu au putut reduce salariile
~i nu au prelungit durata timpului de muncă, dar ei au fost nevoiţi chiar
să acorde sporuri mai mari sau mai mici de salariu şi să reducă timpul
de lucru 28 _
Incepînd cu 1910, mişcarea muncitorească din Banat şi Transiivania
iPse din refluxul în oare intrase după 1907. 1nviorării simţitoare din anii
1910-1911 i-a urmat începînd cu anul 1912 o perioadă de puternic avînt
în continuă crestere. Atît numărul sindicatelor cît si cel al muncitorilor
grupaţi în sindicate s-a ridicat din nou prin reînfii~ţarea celor dizolvate
şi prin înfiinţarea altora noi.
Cu ocazia grevei generale a proletariatului din Ungaria din HJ12,
îndreptată împotriva politicii antipopula1·e a claselor dominante de a
începe războiul, muncitorii din Reşiţa s-au solidarizat cu greviştii. Aceas-
tă grevă generală a înspăimîntat clasele dominante, care îngrozite au
cernt dizolvarea tuturor sindicatelor, interzicerea apariţiei ziarelor mun-
citoreşti şi introducerea stării de ordine. Incepînd din iunie 1912 s-a
trecut la aplic'area efectivă a stării de asediu. Uzinele mai mari care

27 L. Fo:lor, L. Vajda, op. cit„ pag. 86.

2H L. Fodor, L. Vajcla, op. cit., pag. 92.
 VIOREL POPESCU

produceau pentru război au fost ocupate de armată. Uzinele R~iţa, de

pildă, au fost ocupate „cu scopul de a asigura mersul netulburat al uzi-
nelor care serveau interese de stat importante" 29 •
AC'este greve precum şi multe altele au avut un mare rol în călirea
revoluţionară a muncitorimii reşiţene şi din localităţile din jur. Inter-
venţiile brutale ale organelor de represiune ale statului, ciocnirile ru
muncitorii au demonstrat că ochii maselor proletare adevărata faţă a
orînduirii burgheze făcînd să crească interesul faţă de probl,ernele politice.
Un semn al matw-izării politice era întărirea din punct de vedere
organizatoric al mi~căriii muncitoreşti. La scurt timp după primul său
congrf"S ţinut la 6-7 ianuarie 1906 la Lugoj, „Secţia română a P.S.D.U."
avea organizaţii bine consolidate în multe centre muncitoreşti printre
t'a'.'e şi la Reşiţa, Anina şi Oraviţa 30 . Secţia română a P.S.D.U. respectiv
organizaţiile acesteia au iniţiat şi susţinut, în strînsă colaborare cu cele-
lalte organizaţi muncitoreşti•, acţiuni pentru cucerirea de drepturi dem-0-
cratice şi îndeosebi a votului universal. ln această luptă organizaţiile
mundtoreşti din Reşiţa au colaborat cu deputaţii Coriolan Bredicean şi
Ştefan Popovici.
In întărirea continuă a unităţii de acţiune a muncitorilor de diferite
naţionaliităţi din Reşiţa a avut mari merite activitatea dPsfă~urată de
„Casa muncitorească('. La crearea acesteia, precum şi in activitatea ei
au depus o muncă susţinută membrii din comisia Casei muncitorilor,
Vasile Berman şi Ion LupuJ1_
Unitatea de acţiune a muncitorilor din Reşiţa s-a manifestat strălu­
cit în focul luptelor purtate în preajma izbucnirii primului război mon-
dial. Luptele cu caracter politic care se ţineau lanţ în anii 1911-1914,
îndreptate împotriva pregătirii războiului culminează la 23-24 aprilie
şi 15 mai 1912. iln aceste zile muncitorii dm Reşiţa, Anina şi Oraviţa
ca şi din toate celelalte centre muncitoreşti din imperiu, au intrat în
grevă şi au organizat demonstraţii împotriva pregătirilor de război ale
guvernului. ,fo tot cursul anului 1913 şi în prima jumătate a celui urmă­
tor lupta a fost continuată, deşi conducerea P.S.D. U. renunţînd la metoda
luptelor Ide stradă care a fost frecventată .în 1912, n-a mai organizat
acţiuni antirăzboinice de mari proporţii. La 4 ianuarie 1914 muncitorii
din Reşiţa au luat poziţia împotriva scăderii nivelului de trai şi împo-
trirva restricţiilor asupra libertăţii presei. Cu ocazia zilei de 1 mai din
aC€laşi an, muncitorii au manifestat pentru pace. Prezenţa pe străzi însă
a 60 de jandarmi era încă un semn cert al pregătirilor de război32.
Indeosebi în perioada primului război mondial Reşiţa a devenit unul
dintre principalii furnizori ai puterilor centrale, producînd cantităţi ma-
sive de armament şi muniţii. Ca urmare, creşte şi numărul muncitorilor

29 L. Fodor, L. Vajda, op. cit., pag. llO.

~o I. Ci:ală, Aspect din activitatea Se::ţiei române a P.S.D.U. în primul dece-
niu al secolului al XX-lea, în Studii şi materiale de istorie modernă, vol. I., Buc.,
1957, pag. 369-390.
Jl Vi:tor Brătfăleanu, 25 Jahre Arbetterbewegung von Reschitza 1903-1928"
(25 de ani de la mişcarea muncitorească din Reşiţa), Timişoara 1928, pag. 50.
32 „Volksstimme" din 10 ianuarie şi 6 mai 1914.
 CARAŞ-SEVERIN
LUPTA MASELOR POPULARE DIN (1900-1917) 295

în mod considerabil, uzina folosind în secţiile de fabricare a armamentu-

lui sute de lucrători din diferite alte centre industriale. Cresterea numc-
n('a a muncitorilor a intensificat procesul de organizare· şi de Jupt:ă
pentru revendicări economice şi politice. în ciuda terorii şi militarizării
uzinei, a introducerii băt:ăil şi încarcerării sau trimiterii pe front a ele-
mentelor revoluţionare, muncitorii reşiţeni au rămas consecvenţi luptei
politice şi economice a proletariatului, au'rămas fideli internaţionalismu­
lui proletar.
Se intensifică activitatea revoluţionară şi a muncitorilor din Caran-
sebeş care la chemarea Partidului Socialist Democrat din localitate se
adună în faţa primăriei într-un număr dP 300-400, pentru a protpsta
contra campaniei de presă iniţiată de guvern împotriva mişcării munci-
torilor organizaţP 3 . .

La îndemnul metalurgiştilor de la Reşiţa în perioada de după pri-

mul război mondial, mişcarea muncitorească din Nădrag se intensifică 34 .
Acţiunile cu caracter economic se împletesc şi cu acţiuni naţionale.
Lupta pentru drepturi naţionale a muncitorilor români, a devenit parte
inliegrantă a luptei pentru revendicări economice, sociale şi .politi'Ce.
Războiul a creat o situaţie deosebită, aprovizionarea greoaie şi mult•
sub necesit:ăţile muncitorilor, nu satisfăceau cerinţele. Pentru rezolvarea
acestei situaţii muncitorii de la Nădrag impun conducerii o mai bună
aprovizionare cu produse şi articole alimentare, precum şi extinderea
aprovizionării şi la satele din împrejurimi de unde provin muncitorii. Ca
urmare la 11 februarie 1916 se înfiinţează o comisie pentru aprovi-
zionarea salariaţilor uzinei cu produse alimentare numită: „Institutul
de Aprovizionare a Societăţii Industriei de Fier din Nădrag" cu un regu-
lament de funcţionare pentru magazia de alimente.
In anii războiului numeroase sînt protestele muncitorilor din judeţul
Caraş-Severin îndeosebi la Reşiţa, unde metalurgiştii se pronunţă îm-
potriva prelungirii zilei de lucru de 14 ore, împotriva tendinţei de pau-
perizare a proletariatului şi mai cu seamă împotriiva măsurilor luate de
către comandamentul militar al uzinei cu scopul îngrădirii drepturilor
legitime ale muncitorilor.
*
* *
ln anii următori mişcarea muncitorească din judeţul Caraş-Severin
a luat un nou avînt dezvoltîndu-se noi şi puternice organizaţii munci-
toreşti, iar Partidul Comunist aşa cum sublinia tovarăşul Nicolae
Ceauşescu „a creat o puternică organizaţie în această citadelă prolc-
tară"35.

VIOREL POPESCU
33
„Szorenyseg", Caransebeş nr. 49 pag. 5, din 4 decembrie 1913.
34
In perioada primului război mondial uzina Nădrag a fost subordonată
R~iţei.
35 Ni::olae Ceauşescu - România pe drumul desăvîrşirii constru~ţ·iei sociaiiste,
Edit. Pol„ Bu::ureşti, 1969, pag. 508.
 VIOREL POPESCU
296

DER KAMPF DER VOLKSMASSEN IN KREIS CARAŞ-SEVERIN GEGEN DIE

AUSBEUTUNG, FOR DEMOKRATISCHE FREIHETEN, POLITISCHE UND
OKONOMISCHE RECHTE 1900-1917

(Zusammenfassung)

Die Arbeiterschaft cler Kreise Caraş und Severin kannte die cler Arbeitcr-
klasse unse:·es Landes spezifis:he:i Organisie:-ungsformen; von dc:i erster. Orga:ii-
sationen fiir HiLfeleistungen, professionelle Vereine, Gewerkschaften, bis zu ihrcr
Eingliederung in einem localen Organ des S.D.P.
Zahlrei:h und gut organisiert, unternahm die Arbeiters:haft aus den wi:hti-
gercn Zentrcn cler Kreise in der Zeitspanne 1900-1917, eine Reihe revolutionărcr
Aktionen 'bestehend aus Meetin.gs, Protestkundgebungen und Streiks, gegen die Aus-
beutung, fiir okonomischc, soziale unde politische Rech.te.
 ASPECTE ALE VIEŢII ECONOMICE DIN ORAŞUL CARANSEBEŞ
INTRE ANII 1921-1928

Necesitate obiectivă şi legitimă determinată de însă7i evoluţia isto-

rică a poporului român, desăvîrşirea statului naţional unitar român, a
constituit începutul unei noi perioade a istoriei României, caracterizată
printr-o dezvoltare mai rapidă a forţelor de producţie, determinînd fruc-
tificarea la nivel naţional a bogăţiilor solului şi subsolului; în acest con-
text va creşte tot mai mult rolul industriei în viaţa economică 1 .
După anii de război, cu pierderi irecuperabile de vieţi omeneşti şi
cu secătuirea potenţialului economic al ţării, perioada de care ne ocupăm
se caracterizează printr-un adînc proces de refacere şi redresare.
Economia Banatului şi în special a Banatului sudic, cu puternice
centre metalurgice şi miniere, a fost şi ea afectată d(' război. I s-au
adăugat şi greutăţile mari de integrare în noul sistem economic creat
după unirea cu patria mamă.
Privind retrospectiv - din punct de vedere economic - oraşul Ca-
ransebeş se caracteri·zează în anul 1920 ca un centru urban cunoscut în
primul rînd prin produsele fabricii Balta-Sărată dar şi ca un important
centru comercial şi financiar al Banatului. Aici îşi avea sediul Comuni-
tatea de avere a fostului Regiment de graniţă nr. 13 româno-bănăţean,
proprietara unui imens masiv păduros, fiind interesată în exploatarea
acestuia; tot aici funcţionau numeroase bănci şi case de păstrare, unele
înfiinţate încă din ultimele decenii ale secolului al XIX-lea.
La începutul anului 1920 în raza oraşului Caransebeş existau şase
intreprinderi mai importante printre care Industria de lemn Borlova-
Armeniş S.p.A cu 610 muncitori, R. Munk şi consorţii - fabrică de bu-
toaie şi parchete cu 30 muncitori, Uzina electrică cu 14 muncitori, „Se-
verinul" - fabrică de mobilă cu 23 muncitori şi două fabrici de ţiglă şi
.:-ărămidă cu 14 muncitori2.
In acelaşi an vor fi deschise şi două ateliere pentru prelucrarea pie-
ilor, primăria oraşului acordînd brevetele industriale solicitate atît de
asociaţii Mihuţi şi Tarsai3 cît şi lui Brînda Lazăr4.
In condiţiile în care în zona Caransebeşului se trecuse încă din toam-
na anului 1919 Ia aplicarea reforme~ agrare, la refacerea şeptelului, cu
repercursiuni favorabile asupra cultivării terenurilor arabile, la Caranse-
beş „Tovără7ia economilor" iniţiază în luna ianuarie 1920 <'Onstituirea

1 Mircea Muşat, Ioan Ardeleanu, Viaţa poUtică în România. 1918-1921, Edi-

tura politică, Bu:ureşti, p. 30.
1976,
2 Arh. St. Caransebeş, fon:! Primăria oraşului Caransebeş, dos. 1/1920, f. 9
3 Ibidem, dos. :J/1920, f. 1.
• Ibidem, dos. 5/1920, f. 1-12
 CONSTANTIN BRATESCU
298

unei asociaţii al cărei scop era „promovarea intereselor economice ale

cetăţenilor acestui oraş, adecă cu cumpărarea şi vînzarea de tot soiul de
bucate, maşinerii şi instrumente agronomice" 5 •
In anul 1921 la principalele întreprinderi economice era investit un
capital social de 4.960.000 lei, din care 4.000.000 lei constituia capitalul
social al firmei Industria de lemn Borlova-Armeniş S.p.A, proprietara
fabricii din Balta-Sărată 6 • La principalele cinci unităţi economice ale ora-
şului, profilate pe industria lemnului, industria pielăriei şi industria ma-
terialelor de construcţii lucrau 330 muncitori"'.
Industria alimentară a oraşului era reprezentată în acelaşi an prin
cele 7 mori existente din care 4 cu valţuri şi 3 cu piatră 7 • La aceasta
trebuie adăugate şi numeroasele brutării care funcţionau în localitate.
In orasul Caransebes îsi aveau sediul numeroase bănci si case de
păstrare di~fre care mai imi:>ortante erau: Banca „Poporală", banca „Se-
be7<ma", banca „Banatul", Prima casă de păstrare, „Noua casă de păs­
trare" din Caransebes s.a. 8 .
Oraşul se înscri~ Şi ca un important centru unde de serale se prac-
ticau cele mai diverse meserii. La o populaţie de 7619 locuitori cît avea
Caransebeşul în anul 1921, erau 12 fierari, 16 rotari, 48 tîmplari, 86 ciz-
mari, 82 croitori, 120 zidari şi 163 comercianţi 9 •
Din numărul de locuitori menţionat mai sus 4800 de locuitori erau
ocupaţi în sfera agriculturii 10 . Creşterea animalelor constituia o preocu-
pare majoră a ţăranilor din localitate, aceştia deţinînd în anul 1921 un
număr însemnat de animale după cum Ul'Illează: 1215 vite mari, 247 cai,
3137 oi, 217 capre şi 1325 porcill.
Consemnînd faptul că unităţile economice din oraşul Caransebe;; în
anul 1922 îşi vor consolida activitatea, trebuie subliniat faptul că firma
„Corcana" a înfiinţat un atelier de reparat vagoane CFR 12 , această uni-
tate economică aducîndu-şi un important aport la refacerea parcului de
vagoane gnrv afectat în timpul primului război mondial. In acelaşi timp
în oraş se înfiinţează o mică fabrică pentru prepararea cheagului 1 ~ şi îşi
începe activitatea Banca de credit din Caransebeş cu un capital social de
100.000 lei1 4 • La fabrica de ţiglă şi cărămidă Petru Talpeş s-a montat la
începutul anului 1923 un motor Diesel, cu ajutorul căruia SP preconiza
o producţie anuală de un milion de ţiglă şi 500.000 cărămizii;;.
Consolidarea economică a principalelor unităţi econom:ce din Car&n-
sebeş rezultă şi din producţiile înregistrate de acestea în anul 1922. Ast-

5
Ibidem, dos. 17/1920, f. 1-2
Ibidem, dos. 1/1921, f. 9
6
• Nu sînt cuprinşi în a~eastă situaţie cei cca 300 mun::itori forestic;·i ai firmC'i
Industria de lemn Borlova Armeniş.
7 Ibidem, dos. 1/1921, f. 11
8 Ibidem, dos. 2/1921, f. 6
s Ibidem, fila 1-2
10 Ibidem
n Ibidem, fila 6
12 Ibidem, dos. 1/1923, f. 15
ia Ibidem, dos. 3/1922, f. 1-20
14 Ibidem, dos. 1/1922, f. 12
1s Ibidem, dos. 1/1923, f. 32
 VIAŢA ECONOMICĂ DIN CARANSEBEŞ (1921-1928) 299

fel fabrica din Balta-Sărată producea anual 2000 m.c. laţuri de fag,
3000 m.c. cherestea de b:rald, 1800 m.c. cherestea de fag şi paltin şi 350
m.c. furnir1 6 . Prelucrind o parte din cheresteaua produsă în Caransebeş,
firma „Corcana" producea anual 30.000 butoaie de diverse dimensiuni,
100.000 cercuri de lemn, 2.000 m.c. parchet de fag, 6.000 m.c. parchet de
stejar şi avea capacitatea de reparare a 300 vagoane CFR. In anul 1922
numărul muncitorilor utilizaţi de această firmă era de 150 17 .
Incepînd cu anul 1923 la fabrica din Balta-Sărată s-a acordat o
atenţie sporită modernizării fabricii de furnir, urmărindu-se dotarea
acesteia cu maşini de provenienţă americană. Consiliul de administraţie
al acestei importante fabrici, care reuşise în anii anteriori să cumpere şi
fabrica de mobilă de la Ineu, urmărea prin aceste dotări să înlăture con-
curenţa finnelor străine din ţară 18 . Pentru consolidarea sa, Fabrica de
1

cărămidă şi societate de clădiri din Caransebeş, care în anul 1922 s-a

lovit de anumite greutăţi în livrarea produselor sale a hotărit majorarea
capitalului social de la 30.000 lei la 1.000.000 lei' 9 •
înviorarea comerţului de bancă din primii ani de după unirea cu
România rezultă şi din faptul că o parte a băncilor din Caransebeş soli-
cită organelor administrative şi judiciare aprobarea majorării capitalu-
rilor sociale ale acestora. Astfel Banca de credit din Caransebeş care
avea un capital de 100.000 lei, a hotărît la 18 iunie 1922 majorarea
1

capitalului social la I.OOO.OOO lei, ceea ce s-a şi l'ealizat la 25 martie

Hl23 20 . De asemenea Noua casă de păstrare din Caransebeş îşi va spori
în acelaşi an capitalul social de la 500.000 lei la 1.000.000 lei 21 .
Pentru a ilustra tendinţa de consolidare a băncilor din Caransebeş,
utilizăm datele furnizate de Banca Banatului din Caransebeş, care în
anul HJ24 a acordat împrumuturi în valoare de 3.837.479 lei şi a primit
spre fructificare suma de 5.453.068 lei2 2 • In acelaşi an Prima bancă Grăni­
cerească din Caransebeş a primit spre fructificare suma de 4.247.345 lei 23 •
Acest institut de credit şi economii îşi statornicise relaţii cu Banca Na-
ţionaW. a României care îi acordase credite mari.
Chiar dacă industria metalugică nu a prins rădăcini puternice în
Caranseb0~. datorită concurenţei exercitate de centre cu mare tradiţie,
pn'r·um Hl'7iţa ~i Oţelu-Roşu (fost Ferdinand) în ani 1925-1926 se pre-
coniz0ază înfiinţarea unui mare atelier de turnătorie de fier de către
filma „Industriile fero-metalurgice „Vulcan" din Caransebeş înfiinţată
în anul 1925 24 . Activitatea acestuia a fost de scurtă durată, el încetîndu-~i
activitatea Ja sfîrşitul anului 19272s.

r; Jlridl'm, I. 22
ii' ·i~lcni, f. ~-1
!-:-
1
·lhi,[1•111, Ionel Tribuna:ul CaransebP~; firnw sociale, dos. 9/1919, f. 439-4}J0
'
1
/l>irJ.-111, dos. :i"l895, f. 310
2
' J/!i(!:·m, reg. 1'1/1876, f. 213
~ 1 1 /1idt'11L
~~ 1bidcm, dos. 14/1920, f. 268
23 Ibidem, clos. 5/1914, f. 345
~· Ibidem, dos. :l/l!J25, f. 5-6 (Vezi şi fond Primăria oraşului Caransebeş, clos.
l/l92[i, f. 1-:J)
°'" Ibidem, Primăria oraşului Caransebeş, dos. 1/1928, f. 4
300 CONSTANTIN BRATESCU

Jn economia Banatului de sud unele semne de instabilitate econo-

mică s-au observat încă din anul 1926 în special în sistemul bancar.
Cauze}{' trebuie căutate în situaţia materială grea a ţărănimii ale căror
recolte au fost grav afectate ca urmare a inundaţiftor catastrofale din
acel an. Pe lîngă ţărănime vor avea de suferit şi unele firme comerciale
şi bancare legate strins de masa ţărănească. Firma „Severineana" din
Caransebeş nu şi-a putut vinde întregul stoc de unelte agricole, ea înre-
gistrînd un benefici,u net în anul 1926 abia de 30.859 lei 26 . Această insti-
tuţie comercială dar şi bancară a dat faliment în anul 1928 27 • Semne de
instabilitate şi chiar de regres economic s-au observat în anul 1928 şi în
industria materialelor de construcţie şi industria pielăriei. Fabrica de
cărămidă Caransebeşana S.A. a avut mari greutăţi jn anii 1927 şi 1928
cu plasarea produselor sale, înregistrînd la sfîr.;;tul anului 1928 o pier-
dere de 127.958 lei2 8 . Intr-o situaţie mult mai grea s-a aflat în anul
1923 fabrica de pielărie Ioan Mihuţi oare şi-a încetat activitatea 29 . În
anul 1928 faţă de anul 1927 vor scădea şi profiturile Industrie de lemn
Mundus şi Borlova-Armeniş. Dacă în anul 1927 înregistrase un profit de
1.659.871 lei 30 în anul următor profitul realizat s-a diminuat la 456.457
leP 1 .
Semnele crizei economice, care a afectat grav economia românească,
vizibile şi în cele cîteva unităţi economi·ce şi bancare ale oraşului Caran-
sebeş încă din anul 1928, vor deveni cronice în următorii ani, lăsînd
urme adînci şi uneori chiar ireparabile pentru tînăra economie a ora-
şului.
Concluzionînd asupra perioadei 1920-1928 trebuie arătat faptul că:
- tînăra burghezie românească, avînd după unirea cea mare posi-
bilităţi incalculabile de afirmare şi-a întărit considerabil poziţiile, fiind
antrenată atît în industrie, cit şi în finanţe şi comerţ;
- s-a constatat o deschidere mai largă şi s-au creat legături deo-
sebit de trainice cu puternice instituţii financiare din Vechiul Regat şi
în special cu Banca Naţională şi Banca Românească, la această deschidere
contribuind în primul rînd acele elemente ale burgheziei româneşti locale'
care pregătise pe tărîm politic mare act al unităţii naţionale.
CONSTANTIN BRĂTESCU

ASPEKTE DES WIRTSCHAFTLICHEN LEBENS DER ST ADT KJ\RJ\NSEBESCH

IN DEN JAHREN 19'.!1-1928
(Tnhalt)
Auf Grund einiger unve:·offentlichten dokumentaris:hen Quei1t'n wird die
Tatigkeit eini;wr i:1 der Stadt Ka~ansebes:h bestehenden oko:iomis:hen Betriebe
hervorgehoben, vor allem jene de, Holzindustrie „Mundus" und „Borlova-Armeniş",
die Zahl der verwendeten Arbe;ter und das in die Industrie investierte Kapital.
2s Ibidem, Tribunalul Cara:isebeş, firme so~iale, dos. 2/1898, f. 634-635
27 Ibidem, Primăria Caransebeş, dos. 12/1898, f. 634-635.
28 Ibidem, Tribunalul Caransebeş, firme so:fale, dos. 5/1895, f. 388.
29 Ibidem, Primăria ora<;ului Caransebeş, dos. 1/1928, f. 4
30 Ibidem, Tribunalul Caransebeş, firme sociale, dos. 9/1919, f. 703-704
31 Ibidem, dos. 8/1929, f. 5:17
 VIAŢA ECONOMICA DIN CARANSEBEŞ (1921-1928)
301

Filr die Stadt Karansebes:::h sind die Jahre 1921-1928, Jahre der Festigung
dniger Industriefirmen auf dem Gebiet der Baustoffe und der Lederindustrie.
Einen bedeutenden Antei! im wirts:::haftli:::hen Leben der Stadt hatte die in
der Landwirtschaft und Tierzucht beschăftigtc Bevi:ilkerung, zahlreiche Handwer-
ker und Kaufleute, die dazu beitrugen, daB die Stadt Karansebes:::h ein wichtigC's
Ha:idelszentrum des Banats blieb.
Da Karansebesch in der Zeitspanne 1921-1928 der Sitz einiger wichtiger
Ba:iken war, hat es in der Konzentrierung des Kapitals im Silden des Banats
cine bedeutcncle Rolle gespielt.
Die Arbeit hebt hervor, daB si:::h die Zei:::hen der wirtschaftli:::hen Krise bereits
im Jahre 1928 in der Stadt Karansebesch spilrbar machten und si:::h in der fol-
genden Etappe verstărkten.
 INTERVENŢII IN ARHITECTURA CENTRULUI ISTORIC DIN
TIMIŞOARA IN A DOUA JUMATATE A SECOLULUI AL XIX-LEA

Fiecare formă de organism urban reflectă modul de imprimare a

evoluţiei societăţii într-o structură perceptibilă şi este în măsură să ofere
date despre această evoluţie. Cea mai bogată informaţie privind viaţa
unui oraş este însă concentrată în centntl său istoric, în care modul de
rezolvare pe plan urbanistic a necesităţilor funcţionale şi estetice în
cadntl uneia, sau mai multor perioade istorice din dezvoltarea oraşului,
generează un anumit specific 1 .
Pentru Timişoara specificul nucleului istoric nu rezultă din supra-
punerea cu acumulări calitative sau alăturarea unor etape de dezvoltare
corespunzătoare unor perioade istorice diferite, ci dintr-o succesiune
de structuri urbane, după modificarea radkală a celei anterioare. Astfel,
oraşul contemporan păstrează în structura funcţională şi estetică a cen-
tntlui istoric, amprenta epocii moderne, 1n care i s-a impri!mat caracterul
unitar al unui oras baroc.
Acesta se co~turează în primele decenii ale secolului al XVIII-lea,
cind are loc trasarea planului oraşului pe vechiul amplasament al oraşu­
lui turcesc. Faţă de aglomerarea urbană anterioară, dezvoltată organic
şi întîmplător, stăpînirea austriacă iimpune o nouă concepţie urbanistică,
într-un organism planificat riguros, cu o reţea stradală rectangulară, în
ale cărei ochiuri să se integreze volumele unui oraş dorit de primă im-
portanţă în zonă 2 • In sistemul stradal rectangular se lasă trei spaţii
libere destinate pieţelor reprezentative ale oraşului, iiar de-a lungul în-
tregului secol al XVIII-lea are loc completarea spaţiilor construibile.
In paralel cu ridicarea oraşului se efectuează o serie de lucrări de
desecare şi canalizare a ramificaţiilor Begheiului, precum şi reconstruc-
ţia sistemului de apărare a cetăţii. Oraşul este prins într-o centură de
z1duri care realizează o cetate stelată în nouă colţuri, de tip Vauban.
La sfîrşitul secolului al XVIII-lea Timişoara devine un oraş în care este
bine definit barocul specific sud-estului Europei, în pofida număntlui
mare de clădiri comerciale sau militare, cărora li s-au aplicat cu lim..Ltări
elementele decorative caracteristice barocului.
Din considerente strategice şi economice, sistematizarea teritoriului
cetăţii, zona i,storică originară pentru oraş, se face cu impunerea formei
cvartalurilor şi a regimului de înălţime 3 . Este caracteristică oraşului ba-
roc zonificarea pe funcţiuni militare, administrative, economice, spiri-

1 Gheorghe Curins:hi, Centrele istorice ale oraşelor, Bu::ureşti, 1967, p. 14.

2 Fr. Griselini, Istoria Banatului Timişan, Bucureşti, 1926, p. llS.
3 Gheorghe Bleier, Timişoara - monografie urbanisttcd şt arhttec:turală, mss.
8230, aflat la se::ţia de istorie a Muzeului Banatului, p. 4 7.
 LILIANA ROŞIU
304

tuale, precum şi preocuparea pentru aspectul estetic4 • Se realizează şi o

ierarhizare spaţială în detaliu, parterele fiind de regulă ocupate de spaţii
comerciale, zona de locuit orientată spre stradă şi anexele spre curţi
interioare, în care se accede prin culoare boltite. Volume parter şi par-
ter cu un etaj, cu faţade simetrice, structurate vertical şi orizontal de
pilaştri, rezalite şi cornişe, comun o siluetă echilibrată, din care în cele
trei pieţe se înalţă dominantele verticale ale turlelor. La forma aceasta
ajunge nucleul oraşului pe parcursul unui secol şi jumătate de evoluţie
în limitele barocului şi stilului neoclasic, ce începe să fie folosit în prima
jumătate a secolului al XIX-iea.
Momentul de cezură în această dezvoltare urbană a nucleului isto-
ric vine la mijlocul secolulllli al XIX-lea, cînd Timişoara are de suferit
în timpul revoluţiei burghezo-democratice, asediul din 1849. Asupra fon-
dului construit, cele 107 zile de asediu au urmări grave, un număr mare
de construcţii militare şi civile fiind avariate5. Activitatea de reconstruc-
ţie din deceniile imediat următoare, a realizat repararea unui mare număr
de clădiri în zona cetăţii Timişoarei şi înlocuirea celor complet distruse.
Pe de o parte, necesitatea refacerii rapide a construcţiilor avariate, JX'
de alta activitatea constructivă bazată pe alte condiţii economico-soC'iale,
fac să dispară o serie de caracteristici ale organismului urban baroc, în-
cepînd de la detaliu şi sfîrşind cu silueta oraşului. Această modificare
sesizabilă a specificului oraşului este tributară şi concepţiei din acea
vreme, conform căreia intervenţia trebuie făcută prin înnoire şi purifi-
care stilistică 6 , punîndu-se problema găsirii unui stil reprezentativ peri-
oadei istorice şi neglijîndu-se moştenirea arhitecturală sub aspectul va-
lorii estetice.
Chiar dacă problema atitudinii deosebite faţă de centrele istorice, în
sensul conservării lor, apare în a doua jumătate a secolului trecut, cînd
dezvoltarea economiei capitaliste pune în ·pericol valori istorice incluse
în vechile oraşe 7 , mentalitatea epocii asupra valorilor culturale moştenite
de la alte epoci, este pentru Timişoara secolului al XIX-iea destul de
categorică, iar rezultatul intervenţiilor din nucleuJ său istoric în a
doua jumătate a secolului, este o lentă şi inevitabilă schimbare a carac-
terului acestei zone (fig. 1).
Primul deceniu după asediul din 1849 ridică în primul rînd problema
reparaţiilor clădirilor avariate şi reconstruirii celor distruse. Atît necesi-
tatea reparaţiilor rapide, cit şi ridicarea bruscă a preţului materialelor
de construcţie, face ca rezolvările concrete să îmbrace forme simplifi-
cate. Cîteva exemple din această categorie de intervenţii trădează preo-
cuparea pentru încadrarea formei în linii schematice, cu mai puţină acu-
rateţe în realizare ca în etapa constructivă anterioară, cu încercări de
găsire a unor forme proprii, fără preocupare pentru integrarea lor.
Una dintre lucrările de refacere marcată pregnant de influenţe neo-
gotice, este corpul de nord al castelului Huniazilor. Construcţia - cea

4 Fr. Griselini, op. cit., p. 118.

s Nicolae Ilieşiu, Timişoara, monografie istorică, Timişoara, 1943, p . .JO.
6 Jaques Klein, Zur Restaurierung des Komttatshauses am Losonczy Platz.
in „Temeswarer Zeitungu, nr. 291, 20 dec. 1885, p. 5.
7 Gh. Curinschi, op. cit., p. 16.
 INTERVENŢII IN ARHITECTURA CENTRULUI ISTORIC DIN TIMIŞOARA
305

l'l'ZlJ „
~„

Riie
bJ?.'I D

Fig. I.Intervenţii în cetatea Timişoarei între anii 1850-1900.

A. Reparaţii şi transformări de clădiri reprezentative. B. Zone de
intervenţie în a doua jumătate a sec. al XIX-iea. C. Înlocuiri de
construcţii datînd din sec. al XVIII-iea. D. Construcţii noi.
Fig. 1. Interventions dans la forteresse Timişoara (1850-1900).
A. Reparations et transformations de constructions representatives.
B. Zones de intervention dans la deuxieme moitie du XIX-eme
siecle. C. Substitations de constructions dans le XVIII-eme siecle.
D. Des nouveau constructions.

mai veche păstrată în Timişoara - a menţinut, în ciuda modificărilor

din decursul timpului, o serie de elemente din secolul al XV-lea, cînd
a servit de reşedinţă lui Iancu de Hunedoara. Pierzîndu-şi funcţia de
reprezentare începînd cu 1716, castelul devine cazarmă, iar în 1849 <'Or-
pul de nord este puternic avariat8 . Refacerea sa se face în spirit total
diferit de restul ansamblului, în timp ce laturile de sud, est şi vest ale
incintei pătrate, păstrează vechiul parament, modificîndu-li-se dimensiu-
nile golurilor. La etajul I al corpului nordic se realizează bolţi de factură
neogotică, faţada primeşte ferestre duble de mari dimensiuni şi o cornişă
crenelată uşor în consolă, care ascunde micile ferestre ale etajului 1I şi
şarpanta cu pantă foarte mică. Această intervenţie, terminată în 1856,
înlocuieşte vechiul portal masiv din piatră, amplasat spre colţul vestic

8 Emanuil Ungurianu, Originea şi trecutul oraşului Timişoara, Monoţ(r·afie,

Timişoara, 1924, p. 26.
306 UUANA ROŞIU

al faţadei, cu un acces în ix, acuză turnul pe latura estică, tratîndu-1 cu

ferestre gemene înguste iŞ.i cornişă crenelată şi desfiinţează contraforţii
de pe latura nordică, subliniind-o în cărămidă aparentă. Noua formă
plastică, susţine într-o oarecare măsură intenţia exprimării conţinutului
într-o formă adecvată, existînd apropieri şi de construcţiile militare vie-
neze ale timpului şi de castelul italian de factură gotică (fig. 2, 3).
In cazul complexului mizericordienilor, format din biserică şi spital,
refacerea din 1851 9 aduce oscilarea între simplificarea formelor exte-
rioare şi trat.area mai somptuoasă a interiorului bisericii. Complexul,
construit între 1735-1737 este reparat acum într-un stil auster. Biserica
primeşte geamuri mari cu ancadramente simple, iar pilaştrii dubli de
pe faţade îşi simplifică decoraţia, cei de pe colţurile turnului pînă la
schematizarea volutei la un disc ce sugerează o anterioară formă barocă.
Pentru interior se folosesc fără exagerări stucatură de inspiraţie barocă,
avînd unele alunecări spre rococo, tendinţă destul de neobişnuită pentru
o ras.
'Refacerile din deceniul al saselea al secolului trecut îmbracă în
spedal forma înlocuirii, care dacă la Palatul Diviziei din Piaţa Libertăţii
păstrează volumetria simplificînd tratarea faţadelor, la cazarma din Pia-
ţa Mărăşti nu mai preia nimic din volumul anterior. Pentru această con-
strucţie se trece în 1853 de la un plan dreptunghiular desfăşurat în
jurul unei curţi interioare, la unul în formă de „U", iar noul volum,
mai înalt cu un nivel <lecit cel anterior, nu păstrează nici un element
din vechea construcţie. Nu apare nici preocuparea pentru integrarea
construcţiei în spaţiul Pieţii Unirii, care în a doua jumătate a secolului
al XIX-lea, mai joacă rolul de zonă polarizantă pentru viaţa oraşului.
Intervenţiile în structura nucleului istoric al oraşului sînt, începînd
cu deceniul al şaselea al secolului trecut, reflectarea noilor condiţii eco-
nomico-sociale, care fac societatea să-şi reorganizeze raporturile cu me-
diul construit. Factorul economic devine acum predomirnant în deterrni-
narf'a evoluţiei oraşului, în detrimentul celui strategic. Pe lîngă micile
ateliere, în Timişoara iau fiinţă în această perioadă întreprinderi indus-
triale, care contribuie în bună parte la intensificarea comerţiului. Oraşul
aplică rapid noile descoperiri ale ştiinţei şi tehnicii (telegraf, telefon,
tramvai, iluminat electric) şi trece pe coordonatele unui oraş mecani-
zat10, care faţă de oraşul tradiţional îşi modifică atît sistemul transpor-
turilor, cit şi ambianţa W'bană.
Avîntul economic în această jumătate de secol îşi găseşte reflecta-
rea într-o intensificare a activităţii de construcţii, în special în deceniile
şase şi şapte. Se ridică acum o serie de construcţii administrative, bancare
şi începe să se contureze tipul nou de imobil de raport, care va înlocui
prototipul de clădire dvilă din secolul al XVIII-lea.
Din pricina spaţiului restrîns închis în centura fortificaţiilor, noile
construcţii se ridică în centrul istoric al oraşului după eliberarea terenu-
lui de clădiri anterioare, aflate în diferite faze de degradare. Modalitatea

9 Josef Gemi, Alt Temesvar im letzten Halbjahrhundert 1870-1920, Timi-

şoara. 1927, p. 25.
10 Arnold Toynbee, Oraşele în mişcare, Bu:ureşti, 1979, p. 236.
 INTERVENTII IN ARHITECTURA CENTRULUI ISTORIC DIN TlMIŞOAR,\ 307

Fig. 2, Castelul Huniazilor -· imagine clin prima jumătate a secolului al XVIII-iea.

Fig. 2. Le chateau des Iinniades -· image dans la premiere moitie du XVIII-eme siecle.

Fig. 3. Castelul Huniazilor - faţada principală după 1856.

Fig. 3. Le chateau des Huniatks - fac;ade principale apres 1856.
 LILIANA RU:;;IU
308

de intervenţie se face sub semnul căutării unor forme reprezentative

pentru un oraş intrat pe coordonate modeme.
O sugestivă exemplificare este construirea Palatului Dicasteria! în-
tre 1855-1860 11 , la vremea aceea cea mai mare clădire a Timişoarei.
De plan dreptunghiular, cu trei curţi interioare, cu cîteva sute de încă­
peri destinate birourilor şi locuinţelor pentru personal, construcţia, par-
ter şi trei etaje, apare în structura vechiului oraş ca o 1nserţie străină.
Faţadele sale monotone, împărţite prin bandouri în trei registre orizon-
tale, sînt ritmate doar de şiruri de ferestre, în parte duble şi flancate de
dte două colonete. Pentru atenuarea masivităţii volumului, golurile sînt
tratate cu arc supraînălţat, iar cornişa la colţurile clădirii, cu registre
de console acuzate pe înălţime (Eg. 4). Această construcţie uriaşă pentru
vremea sa trădează încercările arhitecturii timişorene în găsirea forme-
lor de exprimare a tendinţelor oraşului modem, chiar dacă acestea nu
găsesc totdeauna calea de integrare în ţesutul urban constituit. De altfel
această problemă pare să nu intereseze, după cum nu există preocupări
nici pentru păstrarea unor construcţii din secolul al XVIII-lea, chiar dacă
ţinuta lor şi participarea la viaţa oraşului ar fi justificat păstrarea.
Astfel în 1875 se demolează clădirea primăriei rasciene, construcţie
ridicată în 1761, unde a funcţionat la început în marea sală de la etaj,
apoi din 1797 în întreaga clădire, teatrul oraşului1 2 • Construcţia cu par-
ter şi un etaj, cu portal în ax şi faţade ritmate de pilaştri la parter, este
înlocuită între 1876-1878 de Şcoala Reală Superioară, volum cu două
etaje peste parter, cu trei registre orizontale în faţade, ferestre cu arc
în plin cintru şi cornişă susţinută de modilioni (fig. 5, 6). La o scară
mult redusă se reiau aici elemente compoziţionale întîlnite la palatul
Dicasteria!, dar volumul mic face mai puţin pregnante diferenţele faţă
de construcţiile învecinate. De altfel şi acestea înregistrează în timp mo-
dificări pe care îşi pune tot mai mult amprenta eclectiSllTlul. In paralel
începe să se manifeste tendinţa înlocuirii volumului parter şi un etaj,
cu unul mai înalt, la toate tipurile de construcţii - administrative, mili-
tare sau de locuinţe.
, Acţiunea de înlocuire a unor clădiri din secolul al XVIII-iea cu con-
strucţii noi devine principala formă de intervenţie în zona cetăţii.
Una dintre înlO'Cuir.i! este casa bancară de pe latura de răsărit a
Pieţei Libertăţii, clădită în locul vechiului corp de gardă principal al
cetăţii, volum datînd din 1730 cu parter şi un nivel1~.
Clădirea bancară dev1ne un program arhitectural din re în ce mai
des întrebuinţat în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Prima clădire
bancară di111 Timişoara a fost ridicată în 1855 în fosta piaţă Sf. Gheor-
ghe14 (azi Vasile Roaită). Ca program nou, corespunzător unei funcţiuni
noi, clădirea bancară tinde să-şi găsească forma specifică într-o com-
poziţie eclectică. Răspîndirea arhitecturii eclectice în Timişoara, pre-
luată de clădirea de locuit în varianta imobil de raport, începe de fapt
cu marile construcţii bancare.

11 Josef Geml, op. cit., p. 23.

12 N. Ilieşiu, op. cit., p. 247.
1a Gh. Bleier, op. cit., p. 58.
14 Idem, p. 79.
 INTERVENŢII IN ARHITECTURA CENTRULUI ISTORIC: DIN TJMIŞOAll\
309

Fig. 4. Palatul Dicasteria!.

Fig. 4. Le Palait Dicasteria!.

Fig. 5. Primăria rasciană (după o imagine din sec. al XVIII-iea).

Fig. 5. La Mairie rasciane (apres une image du XVIII-~me siecle).
 UUANA ROŞIU

Fig. 6. Şcoala Reală Superioară.

Fig. 6. L'Ecole Reele Superieure.

Pentm Prima Casă de Păstrare din 1855, s-a ales un volum parter
cu trei nivele, căruia i s-a accentuat caracterul monumental prin pilaştrii
ce marchează ultimele două etaje, prin arcadele oarbe de sub modilionii
cornişei şi cele trei rezalite ale faţadei. Ornamentele sînt numeroase,
dominant de inspiraţie renascentistă, cu uşoare tendinţe de geometri-
zare (fig. 7).
Odată {'ll crearea prototipului de clădire administrativă şi bancară
monumentală, se înregistrează o transformare şi în arhitectura clădirii
de locuit. în dee€niul al şaptelea al secolului al XIX-lea încep să se
ridice în zona cetăţii clădirii de raport, al căror regim de înălţime dl!pă­
şeşte obişnuitul parter şi un etaj din secolul al XVIII-lea. Faţă de con-
strucţia caracteristică acestui secol, care are planul desfăşurat de două sau
trei laturi, curte interi.oară cu galerii deschise, folosind de regulă parter
şi un etaj, a doua jumătate a secoluliui1 al XIX-lea vine în arhitectura
de locuinţe cu volumul mai mare, regim de înălţime predominant parter
şi două etaje, reducerea curţilor interioare, siluete simple şi decoraţie cu
măsură, de factură eclectică. Dacă sistemul bolţilor de la parter era obli-
gatoriu pentru arhitectura secolului al XVIII-lea, se trece acum la siste-
mul mai simplu al planşeului drept. Faţadele din această perioadă, pe
străzile Mărăşeşh, Ceahlău, Alecsandri, au portaluri şi ferestre cu arc
în plin centru, cornişe pe modilioni, tencuieli cu imitaţia bosajelor şi
motive decorative pe pilaştri sau ancadramente de ferestre, inspirate rnI1i
ales din renaşterea italiană şi baroc.
Chiar dacă preocuparea de bază rămîne pentru arhiitectura C€lei de-a
doo.a jumătăţi a secolului al XIX-lea construcţia nouă, se fac şi reparaţii
la clădirile păstrate din secolul trecut, cu schimbări în compoziţia faţa­
delor sau în compartimentarea interioară. Acestea ajung uneori să fie
 INTERVENnl !N ARHITECTURA CENTRULUI ISTORIC DIN TIMIŞOARA 311

Fig. 7. Prima Casă de Păstrare.

Fig. 7. La premiere Caisse d'Epargne.

considerate „restaurări". Astfel apare cazul Vechii Prefecturi din actuala

Piaţă a Unirii, la care mentalitatea epocii privind intervenţia asupra unei
construcţii reprezentative a oraşului este clar conturată.
Ridicată la mijlocul secolulrui al XVIII-lea construc-ţia, cunoscută şi
sub numele de „Vechea Casă a Comitatului", a reprezentat în secolul
respectiv un exemplu dintre cele mai valoroase ale barocului timişorean.
Clădirea indică în prima sa formă, un palat baroc la care intenţiile com-
poz~ţionale ~i decorative par să se subordoneze principiilor de bază ale
stilului, respectînd axul pe portalul de acces pentru o 1 compoziţie sime-
trică, dezvoltarea gradată a 1 spaţiilor pe înălţime, un anume ritm de
faţadă, elemente ornamentale specifice, regăsite în arhitectura barocului
central european din prima jumătate a secolului al XVIII-lea. Dacă în
1774 are loc o completare a construcţiei prin continuarea laturii sale
nord-estice 15 , cu reluarea simetriică a portalului dinspre piaţă, cu păs­
trarea dominantei baroce în decoraţia faţadelor, chiar dacă ornamentul
în relief de tencuială de pe pilaştri şi din decorul ferestrelor este de o
factură inferioară primului tip de ornament, intervenţia dintre 1870-
1880 se face cu pierderea multor elemente baroce şi cu modificarea fa-
ţadei. Este suprimat acum un volum median, clădirea căpătînd o singură
curte interioară amplă în locul celor două avute anterior, căreia i se
adaugă pe laturile sourte culoare vitmte, se supraînalţă mansarda şi se
recompune faţada. Acesteia i se suprimă pilaştrii la nivelul parterului,
în timp ce la etaje li se îngustează profilul şi li se elimi:nă ornamentele.
Decorul în relief de tencuială dispare, iar ferestrele primesc ancadra-

15 Fr. Griselini, op. cit., p. 139.

 UUANA ROŞIU
312

mente rectangulare. Dintre elementele barocului se păstrează doar porta-

lurile dinspre piaţă şi un portal cu mascaron transformat în fereastră, pe
latura vestică a clădirii. ln mentalitatea epocii, intervenţia este conside-
rată restaurare şi îşi justifică maniera radicală, prin corectarea „bana-
lului stil Zopf" 1s (fig. 8, 9).
Toate categoriile de intervenţii, de la reparaţiile cu înlocuiri de deta-
lii, înlocuirea unor vechi clădiri cu altele noi, pînă la găsirea formelor

Fig. 8. Vechea Prefecturii -· <lttaliu de travee din sec.
XVIII (reconstituire <lupă decapările de pc faţada din
. 1983).
Fig. 8. L'ancienne Prefccture - detail <le travee du
XVIII-eme siecle (reconstitution apres Ies decapages sur
la f~ade de 1983).
Fig. 9. Vechea Prefectură - de-
taliu de travee după transformarea
din sec. XIX.
Fig. 9. L'Ancienne Prefecture -
detail de travee apres la transfor-
mation du XIX-eme siecle. ·

rn „Temeswarer Zeitung", nr. 2it., p . 5.

 INTERVENnI IN ARHITECTURA CENTRULUI ISTORIC DIN TIMIŞOARA
313

constructive pentru noi programe de arhitectură, marchează o dinairnică

în arhitectura din zona istorică a oraşului, care primeşte un nou specific.
Către sfîrşitul secolului, dezvoltarea oraşului modern, care antre-
nează creşterea rapidă a circulaţiei şi ridiică din ce în ce mai acut pro-
blema terenului de construcţie, este tot mai stînjenită de caracterul mili-
tar al cetăţii, ale cărei fortificaţii nu mai corespund funcţiunii de apă­
rare şi împiedică fuziunea celorlalte cartiere ale oraşului cu cetatea. Deci-
zia defortificării acesteia şi dărîmarea zidurilor sale între 1899 şi 1914,
marchează începutul unei noi perioade de activitate în construcţia ora-
şului, care va aduce modificări în zona istorică într-o manieră proprie.
Faţă rJ ~ etapa constructivă anterioară, sau faţă de cele ce urmează,
a d11'.lct jumătate a secolului al XIX-iea se înscrie în arhitectura centn.tlui
istoric al Timişoarei în primul rînd ca o perioadă de căutări, care în
ciuda limitelor sale, şi-a lăsat amprenta asupra profilului zonei istorice,
contribuind la conturarea specificului şi personalităţii acesteia.

LI LI AN A Ro.51u

INTERVENTIONS DANS L'ARCHITECTURE DU CENTRE

HISTORIQUE DE TIMIŞOARA DANS LA DEUXIEME
MOITIE DU XIX-EME Sll~CLE

(Resumc)

LP ::-entre historique gardc par la viile actuelle, prend forme durant le

XVIJI-cme sie::-le t't la premiere moiti<'e du XIX-eme siecle, entre Ies limites du
lx1roque et du neo::-lassi::isme. Apres le siege de Timişoara de 1849, le developpe-
ment t'::'onomique donne a la viile des directions mod0rnes, qui se reLetent dans
la phisionomie a:-chitecturale de so:i an::ien centrP.
Une sorte ele travaux de ::onstructions sont rnaintP:rnnt :es rtparations d
!Ps n;::onstru::tions apres le siege, ou Ies solutions rnn::rCtt•s prenne:it des formes
simplifiees, cher::hant une rapide execution. L'essor t'::-onomique se ref'.ete aussi
dans l'intensifi::ation de l'a::-tivite ele nouve:Ies :·o:-istrn:tio:-is. Maintenant appa-
raît le nouveau bâtiment administratif ci<' gra:~des proportions et p:-end co:itour
IP type d'un _'1ouveau programme cl'ar:hitc:turC'. celui de ~'t;difi:::l' bancain·. II
trouve sa forme cl'expression ar:::hite:-turale dans :a :·omposition e:::'.e:::tique en
influP;i~·ant la realisation pratique de la maison ::ivill' dans la variante „immeub!l'
de r ;;pport" qui rcmpla::-P la maison du XV!Il-eme sic::::l'.
Toutes Ies intervl•ntions dans le cent:·e historiqm', ouvrnges ele rt'·paration~
aver rempla:ement de d(•tails, ::onstru:tions de nouveaux 1'•difi::cs ou nouvPaux
prog,·ammes c\'ar::·hite::ture menent a Ulll' dynamiqU<' da:-is ]'ar:-hite::tun• du Vil'UX
:::t>ntn• de la vil:l', qui re~oit un nouvt>aU sp(•:ifique.
L'etape constru::-tivP ele la deuxiemt> moitic•p du XIX-emP sic:le s'ins:-rit
dans l'archite::turP du cPntrl' historiquc de Tirni~oa;·a. ::-omme une periode ck
rf'chf':·ches qui a influen:c lf' profil de la zone d a :·nntribuc ;i ·a dL•fi:-iition ele
la pcrsonalitt' du centre heritl; par la viile ele nos jnurs.
 DIN CORESPONDENŢA LUI TRAIAN VUIA
CU CAIUS BREDICEANU

Printre diversele materiale documentare referitoare la viaţa şi ac-

tivitatea lui Traian Vuia, inventator de talie mondială, pe care le de-
ţine secţia de istorie din cadrul Muzeului Banatului, 1 există şi un nu-
măr de 6 scrisori, ale inginerului român, adresate lui Caius Bredicea-
nu2.
Scrisorile datează din perioada anilor 1936-1940 şi oglindesc prie-
tPnia dezinteresată şi stima reciprocă ce îi lega pe cei doi, precum şi
sprijinul ce l-a acordat continuu Caius Brediceanu lui Traian Vuia.
în scrisoarea datată Garches, 4 aprilie 1936, Traian Vuia îi mărtu­
riseşte prietenului său preocuparea de a cinsti memoria lui Coriolan
Brediceanu despre care scrie un amplu studi11.13 • Probabil studiul său
f'r<I destinat să apară în monografia despre Coriolan Brediceanu a lui
Am·<'l E. Peteanu4, deoarece îşi exprimă temerea că „lucrarea d-lui
dr. Peteanu să nu fie apărut deja" 5 . Aceeaşi preocupare se manifestă
şi în celelalte scrisori, amintind mereu cu pioşenie şi veneraţie de pă~
rinlt'le lui Caius Bred1ceanu.
. Scrisoarea datată Garches 21 februarie 1939, ne dezvăluie situa-
ţia precară în care se găsea Traian Vuia, bolnav şi lipsit de mijloace
materiale pentru a-şi îngriji sănătatea. Caius Brediceanu cunoscînd
această situaţie, a făcut demersuri pentru: a se acorda lui Traian Vuia
o pensie. Savantul roman işi dă seama că „pensia viageră" despre care
estf' anunţat de ataşatul aerului de pe lîngă ambasada României la Pa-

1 Elena Borugă, Contribuţia savantului romdn Traian Vuia la dezvoltarea

ştiinţei şi tehnicii mondiale; exemplu de muncă şi perseverenţă pentru tineret,
în „Anuarul Muzeului tehnic prof. ing. Dimitrie Leonicla, 1976-1977", Bucun•şti,
1978, pp. 79-98.
2 Caius Brccli:eanu (1879-1953), avocat, om politi:: şi de cultură, unul din

fiii lui Coriolan BrPdi:::eanu de la Lugoj. In perioada anilor 1918-1938 indepli-

ne';'te diferite fun:::ţii politi:::e :::a se:::retar general al Resortului externelor din
cadrul Consiliului Dirigent, delegat al României Ia Conferinţa Păcii de la Paris
(19Hl-1920), ministru plenipotenţiar pentru Ardeal şi Banat (1921-1927), apoi
co:-icluce :::a ministru plenipotenţiar lrgaţia romană de la Rio de Janeiro (1928),
de la Vatican (1929), de la Vie:-ia (1930-1936) şi de la Helsinki (1937-1938). A fost
un sprijinitor permanent al a:::tivităţii lui Traian Vuia, atît prin popularizarea
invPnţiilor savantului roman, :::ît şi prin intervenţiile sale Ia Ministerul Aerului
pentru a-i asigura lui Vuia o pensie.
3 Traian Vuia, Din viaţa publică a Bănăţenilor de altădată - Coriolan Bre-
dicecrnu -, în „Lu:::eafărul", Timişoara, III, 1937, nr. 2 pp. 41-49.
• Prof. dr. Au:-el E. Peteanu, Din galeria marilor dispăruti ai Banatului (fi-
guri reprezentative), vol. II, Coriolan Brediceanu, 1850-1909, Lugoj, 19:l5, 95
pag. + LVI an!'Xl'.
~ Do··. 1
 CLENA BORUGA
316

ris, se datorează inte1·venţiilor prietenului său „Am convingerea, că <'hes-

tiunea pensiei s-a rezolvat în urma intervenţiei tale la Bucureşti. Iţi
mulţurnesc" 6 . Traian Vuia îl ţine pe C. Brediceanu la curent cu acea.stă
problemă. Astfel în scrisoarea datată Paris, 13 martie 1940, îl infor-
mează pe prietenul său că a primit la sfîrşitul lunii februarie, un ('ec
de 5000 franci şi 1 s-a promis o sumă egală şi pentru luna martie.
Sprijinul acordat de C. Brediceanu lui T. Vuia este mai amplu şi
de durată. Corespondenţa dintre cei doi prieteni publicată în 1972 de
C. Lipovan ne i·elevă şi un alt aspect. !n pragul bătrîneţii şi cu o sănă­
tate şubredă T. Vuia caută soluţii pentru a-şi asigura oarecum z_ilele
ce le mai are de trăit. Pentru aceasta, el apelează la vechiul său _prie-
ten oferindu-i singurul său avut, casa şi ce ar putea primi din exp~oa­
tarea invenţiei sale referitoare la combustie, cerind în schimb o rentă
anuală din care să poată trăi pentru a-şi continua lucrările ştiinţifice
şi tehnice. Cail\.ls Bredi('.eanu nu a acceptat acest plan, dar fără ezi tar'e
îi trimite în 8 octombrie 1938 suma de 8000 franci pentru a-şi îngriji
sănătatea prin o cură de 20 de zile la staţiunea balneară Mont-Dore 7 .
Desigur, impresionat de situaţie, Caius Brediceanu nu a pregetat nici
un moment în a face toate demersurile necesare pentru a-i obţine lui
Vuia o pensie, atunci cînd nimeni nu se preocupa de a-i asigura băttî'rie­
ţea aceluia care a realizat primul zbor mecanic din lume. T. Vuia este
profund impresionat de grija ce i-o poartă prietenul său, fapt ce reiese
din scrisorile ulterioare ale savantului român. Astfel în scrisoarea· da-
tată Garches, 22 martie 1939 T. Vuia scrie: „Mă abţin de orice a~i­
gurare banală de recunoştinţă, pentru că ce ai făcut nu a iz\·orît
d1ntr-un interes personal. Ai făcut binele pentru el însuşi, aşa cum· fă­
cea şi. regretatul părinte. Este şi consecvenţa prieteniei, care mă le.agă
de familia ta, întărită prin mai mult de o jumătate de secol" 8 . '·
Deşi corespondenţa T. Vuia - Caius B1·ediceanu aflată în foii.du!
documentar al Muzeului Banatului conţine doa1· o parte din schimbul•de
epistole între cei doi oameni de cultură, totuşi ne putem face o impre-
sie destul de clară despre adevărata prietenie ce s-a statornicit de-a lun-
gul anilor între marele inventator român şi omul politic Caius Br·edi-
ceanu. Totodată ţinem să subliniem că aceste scrisori nu sînt menţio­
nate în lucrările de specialitate referitoare la inventatorul român, d·cşi
G. Lipovan s-a folosit de o parte din corespondenţa dintre cei doi plic-
teni în monografiile despre T. Vuia 9 , precum şi în articolul publicat în
1972 în Revista „Orizont".
Prietenia dintrl' cei doi oameni de cultură a fost dublată şi de o
sinceră ap:·ccieră reciprocă. În sensul acesta este semnificativă pn~o­
cuparea lui Caius Brediceanu de a face cunoscute publicului român,„re-
alizărilc ştiinţifice şi tehnice ak lui T. Vuia. Cînd în „Universul" din
' ; ·,.

G Do:::. 2
7 George Lipovan, O prietenie pilduitoare - Traian Vuia - Caius !J"l'di-
ceanu în „Ol"izont", Timişoara, n:-. :!:J, 1972, p. 9.
8 Doc. 3
n G. Lip0\:a:1, Trnilln Vuiu - r<'lllizatorul zborului mecanic, Bu:ureşti,. l95ti,
2G4 png. + XV!Jl anc>xc; Troian Vuia - un pionier al aviaţiei moderne, Timh
~o<ra, 1!!72, 215 png.
DIN CORESPONDENT A LUI TRAIAJ'il VUIA CU CAIUS BREDICEANU 317·
318 ELENA BORUGA

Hl ianuarit' 1938 apare artirolul „Triumful aviaţiei" în care autorul ar-

tiro]ului, Seişam1. nu pomeneşte despre Vuia deşi face istoricul prime-
lor inccrC'ă··i de zbor, Caius Bredireanu publică o scrisoare deschisă ară­
tîncl ră .,Pînă ce Santos Dumont, fraţii Wright şi ceilalţi amintiţi de
D-voastre, se lansau din înălţimi prin catapulte - Traian Vuia a fost
CEL DINTII care s-a înălţat de la păimînt, a decolat, cu aparatul său ...
AcP"a<;tă întîia decolare a lui Vuia este punctul de plecare pentru toţi
conrurenţii săi, care au părăsit schelele de înălţimi: (Nizza) şi catapul-
tele', rnmînd calea descoperită, după multe cercetări, calcule şi încer-
cări, a lui Vuia" 10 • In continuare c.aius Bredkeanu menţionează că
T. Vuia: „Trăieşte într-o filozofică modestie în Garches. Alţii ,benefici-
ază de profitul material al genialului său creier. Nu a întîlnit, în spi-
noasa sa cale, numai oameni oneşti. Mulţi l-au exploatat şi-l exploa-
tează şi astăzi. Altfel n-ar fi rămas sărac ... Invenţiile sale nu se măr­
ginesc numai la aviaţie, în care a stabilit şi principiile helicopteru.lui,
tot ca precursor, - dar a revoluţionat o serie de teorii in domeniul
termo-fizidi şi tenno-chimiei.
De Vuia, nu numai ca inventator, dar şi ca gînditor, - scriitor, fi-
lozof - sociolog, - mai presus de toate ca om, cu caracterul său cris-
talin, nobil '?i dezinteresat, - o calitate care începe şi la noi de a fi
tot mai hotărîtoare în judecata oamenilor - ar merita să se ocupe un
cercdător obiectiv şi inimos ... " 11 •

*
* *
ANEXE

I.
Garches, 4 aprilie 1936
7, rue de Toulon

Dragc! Caius,
Am primit scrisoarea ta din 19 trecut şi am constatat cu o nesfîr-
şită plăcere, că suntem de acord. De asemenea am citit şi memoriul tău
atît de sincer si clar.
Am făcut' corecţiunea indicată şi adaug aci alăturat şi concluzia ce
mi-ai indicat.
Mă tem, că lucrarea d-lui dr. Peteanu să nu fie apărut deja. Scrie
deci prefaţa şi astfel o voi publica în o broşură .
.Am avut norocul rar de a putea penetra în intimitatea marelui Co-
riolan Brediceanu, pe cari contimpuranii noştri nu l-au înţeles prea
bine, deşi au simţit în el un om superior.

1o Caius Brediceanu, Un savant bănăţean ignorat, în „Lu::eafărul" IV, 1938,

nr. 1-2, pp. 18-19.
11 Ibidem
DIN CORESPONDENŢA LUI TRAIAN VUIA CU CAIUS BREDICEANU 319
320 ELENA BORUGA

Dacă vrea D-zeu, ne vedem iin anul ăsta. Sărută pentru mine pe
Olga'2.

Te îmbrăţişează al t.ău,
T. VUIA.
inv.J 0.646.

*
* *

II.

Garches, 21 februarie 1939

Dragă Caius,

Doriam să-ţi scriu acum o lună, o boală neaşteptată m-a împedecat.

Am făcut o congestie pulmonară şi nu sunt încă complect restabilit.
Sper, că ai sosit în pace şi că ai aflat familia în stare de sănătate
deplină.
Cetii chiar acum decurgerea sărbării comemorative a regretatului
tău părinte. Sunt înd sub impresiunea discursurilor.
Ataşatul aerului pe lîngă Ambasada României mi-a adresat în 26
ianuarie o scrisoare, prin care îmi aduce la cunoştinţă, că „pe baza in-
tervenţiei Ministerului Aerului Român, mi s-a acordat o pensie via-
geră".
Am scris o scrisoare de mulţumire d-lui Ministru Genef!al Paul Teo-
dorescu.
D-l Gusti a comandat aici o machetă a avionulu1 din 1905 pentru
Pavilionul României de la Expoziţia Universală New-York 1939. Sper
să fie terminată pentru 15 Martie.
Am convingerea, că chestiunea pensiei s-a rezolvit în urma inter-
venţiei tale la Bucureşti. Iţi, mulţumesc.
Te rog prezintă omagiile mele respectoase Doamnei Brediceanu şi
îmbrăţoşcază pentru mine pe Olga.

Te îmbrăţoşăz cu mult dor al tău

VUIA.
inv.10.645.

*
* *
12 Fiica lui Caius Brediceanu
 DIN CORESPONDENTA LUI TRAIAN VUIA CU CAIUS BREDICEANU 321

HI.
Garches, 22 Martie 1939

Dragă Caius,

Scrisoarea ta mi-a adus o linişte mare. Mă abţin de orice asigurare

banală de recunoştinţă, pentru că ce ai făcut nu a izvorît din un inte-
res personal. Ai făcut binele pentru el îrumş, aşa cum făcea şi regreta-
tul părinte. Este şi consecuenţa prieteniei, care mă leagă de familia ta,
întărită prin mai mult de o jumătate de secol.
Starea mea de sănătate lasă încă de dorit, dar sper, că trei săptă­
mîni la Mont-Dore mă vor restabili.
Am citit arti.colul ce ai făcut pentru „Fruncea". Prezentarea nouei
organizări ca revenind la tradiţia veche a României dincoace de Carpaţi
şi care ş. făcut marea noastră putere pe vremea luptelor date pentru
conservarea şi progresul neamului, pare a fi o ideă norocoasă, origi-
nală şi venită foarte a propos.
Te rog prezintă omagiile mele respectoase Doamnei Brediceanu,
imbrăţoşază pentru mine pe Olga şi Caiusia.

Te îrnbrăţoşază al tău
T. VUIA.
inv.10.642.

*
* *

IV.
Paris. 26 Iunie 1939.

Dragă Caius,

Prim.ii scrisoarea ta din 22 cur(ent) şi sper, că eşti deja stabilit

M-am bucurat să văd pe Olga. Mi-a vorbit despre ce se petrece în ţară
şi am constatat, că observ bine. Am insistat, că la întoarcere să se
opriască din nou aici. Am auzit cu plăcere că compatrioţii te-au cinstit
cu încrederea, contrarul m-ar fi surprins.
Este indispensabil, ca să revedem împreună cartea scrisă de dl. Li-
povan. I-am promis că îi comunic ce am scris acum ciţi.va ani în această
materie. Este o istorie documentată a istoriei aviaţiei. Am copiat o
parte şi ţi-o adresez chiar mîne prin poşta aeriană. Ai face o operă
foarte utilă, dacă ai înlesni venirea lui aici.

13 Fiul '.ui Caius Brediceanu

322 ELENA BORUGA

Cit de bine mi-ar cădea să mă pot duce în ţară, dar nu văd posi-
bilitatea. Ştii că am în vedere experienţe importante. Mă ocup de re-
constituirea unui laboratoriu, mă grăbesc să utilizez înlesnirile ce mi
s-au oferit. Ars longa, vita brevis. „Nu ne aparţinem" asta era lozinca
fericitului şi mult regretatului tău părinte, care nu a iCUnoscut nicio-
dată odihna.
Nu am nici o ştire de la Ministerul Aerului.

Te îmbrăţoşez cu mult drag

T. VUIA.

inv.10.643.

*
* *
V.
Garches. 7 Septembrie 1939.
7. rue de Toulon (SB,8)

Dragă Caius,

Ai primit scrisoarea mea din Mont-Dare? Am plecat de acolo în 2

şi am sosit în Paris în 3 septembrie în plină mobilizare generală şi răz­
boi. Cine poate dezertează Parisul, care îşi schimbă aspectul din zi în zi.
Lumea este calmă, şi a păstrat buna speranţă. Are mare încredere în
arimată. Dee Atotputernicul, ca România să-şi poată menţine frontierele
intacte de orice invaziune.
Am citit şi mi-a scris şi DL Dobrint4, că aţi perdut pe Coriolant 5 .
Banatul a apărut şi cu ocazia acestui doliu simpatia şi stima ce poartă
memoriei fericitului vostru părinte şi familiei voastre. Iau parte la do-
liul vostru.
Te rog prezintă omagiile mele Doamnei Brediceanu, îmbrăţoşază
pentru mine pe Olga.

Te îmbrăţoşază cu mare dragoste al voastru

T. VUIA.

inv.10.644.

*
* *
14 George Dobrin, avocat în Lugoj, om politic şi de cultură, primul prefe::t
român al judeţului Caraş-Severin, după Unire.
1s Fiul lui Tiberiu Bredi:eanu.
 DIN CORESPONDENŢA LUI TRAIAN VUIA CU CAIUS BREDICEANU 323

VI.
Paris, 13 Martie 1940
94, rue St. Lazare.

Dragă Cµius,

Am primit cartea ce mi-ai adresat din Lugoj unde ai asistat la

sărbătorirea Episcopului Bălan. Sper că ai petrecut momente fericite în
casa Doamnei· mamă.
Am petrecut iarna, care este foarte lungă, destul de bine şi starea
mea de sănătate nu a suferit prea mult.
Ataşatul Aerului, c-dor Nicolau mi a remis poşta sfîrşitul lunii
trecute un CEC de fr. 5000. - Mi-a pus în vedere pentrn luna curentă
o sumă egală. Sper să o primesc.
Te rog prezintă omagiile mele respectoase Doamnei Brediceanu.

Te îmbrăţoşez cu drag
VUIA
inv.10.641.

ELENA BORUGA

DE LA CORRESPONDANCE DE TRAIAN VUIA A VEC

CAIUS BREDICEANU

(Resume)
L'ouvrage presente les lettres de l'ingenieur roumain Traian Vuia, adressees
â l'homme politique Caius Bredi::eanu, ces sont des do::uments qui se trouvent
dans l'archive du Museum de Banat dans Timişoara.
La corresponq.ances apporte des preuves precieuses en ce qui concerne la
biographie du grana inventateur Traian Vuia.
 PARTICIPAREA REGIMENTULUI 96 INFANTERIE E>IN
CARANSEBEŞ LA REVOLUŢIA DE ELIBERARE SOCIALA
ŞI NAŢIONALA, ANTIFASCISTA ŞI ANTIIMPERIALISTA

.între momentele de răsunet din istoria noastră, Revoluţia de elibe-

rare socială şi naţională, antifascistă şi antiimperialistă semnifică un
eveniment de o măreţie şi însemnătate fără egal. In acele memorabile
zile, Partidul Comunist Român a reuşit să găsească calea pentru cola-
borarea cu toate forţele antifasciste în vederea răsturnării dictaturii mi-
litaro-fasciste, scoaterea României din războiul antisovietic şi alăturării
coaliţiei antihitleriste.
Inlăturînd dictatura militaro-fascistă, poporul român a devenit un
participant activ cu toate resursele sale umane şi economice la războ­
iul antihitlerist. Alături de armata sovietică, armata română a luptat
vitejeşte penţru izgonirea trupelor hitleriste şi hortiste din România
şi dincolo de graniţele ei pe teritoriul Ungariei, Cehoslovaciei şi parte
din Austria.
In momentul declanşării insurecţiei armate din august 1944, ar-
mata română se găsea parte pe frontul din Moldova, parte încadrată în
planul insurecţiei pentru nimicirea trupelor hitleriste aflate în ţară, iar
unităţilor subordonate Armatei I-a şi a 4-a revenindu-le şi misiunea
de acoperire a frontierelor de vest a ţării.
în partea de sud a Banatului acţiona Divizia 19 Infanterie ce avea
dispuse regimentele de infanterie din subunitate astfel: R. 94 Infanterie
la Orşova; R. 95 I la Turnu-Severin iar R. 96 I la Caransebeş.
Făcînd apel la amintirile Col. Ion Gîrbu par.ticipant fa acel mo-
ment din fierbintele august 1944 ne sînt relatate următoarele: „Marele
act istoric de la 23 August 1944 anunţat prin postul. de :radilO Bucureşti
la ora 22°0 , a fost transmis comandantului R. 96 I de către adjutantul
său locotenentul Hernea Ion. . . . In comuna Valea Boului (azi Pălti­
niş n.n.) din apropierea Caransebeşului unde se găseau dispersate un
batalion şi companiile neîrnbatalionate din R. 96 I care executau intens
programul de :instrucţie cu contingentele 1944 şi 1945, ştirea a fost re-
cepţionată de un ofiţer care ne-a anunţat pe toţi. Am fost entuziasmaţi,
una din cele mai mari veşti ale istoriei neamului românesc. Impreună
cu -comandantul batalionului am plecat la Caransebeş prezentindu-ne
la regiment unde am primit ordin să ne considerăm în stare de alarmă,
pînă ce se vor primi ordine în acest sens. Noaptea de 23 spre 24 august,
bogată în manifestări de bucurie, a fost o noapte albă, noapte neuiitată,

Prezentul material a fost întocmit pe baza jurnalului de operaţii a R. 96 I

pe lunile august şi septembrie 1944 din Arhiva M. St. M. Dosar 524/2 şi cu in-
formaţiile primite de la participanţi.
326 LIY!U GROZA

care însă ne-a răscolit mult. Cite necunoscute s-au ivit in gîndurile fie-
căruia din noi? Eram încă în necunoştinţă de cauză. Nu aveam nici o
dispoziţie, nici un ordin. Aşteptam cu nerăbdare. Ne-a prins dimineaţ.a
fiecare pe lingă un aparat de radio sau telefon, dar peste tot linişte. Noi
cei de la Păltiniş erom rnlicitaţi numai dacă situaţia va impune. Regi-
mentul apela la noi la nevoie. Dimineaţa zilei de 24 august 1944 fiecare
comandant de companie, pluton şi batalion eram în mijlocul recruţilor
explicîndu-le evenimentele petrecute peste noapte, în acelaşi timp ară­
tîndu-le că poate vom fi chemaţi să luptăm împotriva celor care se vor
opune eliberării ţării de fascişti, asuprire, libertate şi independcnţă" 1 .
fo aceast;ă parte a ţării D. 19 I s-a achitat cu cinste chemării par-
tidului ei revenin.du-i următoarele misiuni:
1. Să garanteze frontiera actuală contra atacurilor locale sau de
bandă în sectorul limitat la nord Bocşa Montană-Caransebes (to.::it.P in-
clusiv), iar la sud de Dunărea şi Gura Văii;
2. Atacată de forţe mult superioare, va apăra direcţiile spre Reşiţa
şi Anina, din Valea Timişului şi Oraviţa - Moldova Veche rezistind suc-
cesiv pe aliniamentele: ·
- Caransebeş - Ezeriş - Bocşa - Lupac - Oraviţa;
- Teregova - Anina - Sasca Română;
Pe acest ultiim aliniament va închide dcfileele şi comunicaţiile ce
duc la Dunăre în zona Orşova.
3. Păstrează misiunea avută de a curăţ.a şi stăvili pătrunderea ina-
micului în sectorul Dunărea de sus;
4. Asigură paza internă în zona de acţiune şi în judeţul Mehedinţi.
Cu nr. 16015 din 24 august 1944 comandantul diviziei dă ordinul
de operaţii nr. 1 din care regimentului 96 infanterie îi revin următoarele:
„Regimentul 96 Infanterie apără sectoarele limitate la est: Timişul
inclusiv, la vest Ohaba Mîtnic-Delineşti (ambele inclusiv) - Brebul
Nou - Vîrful Certeazul Haiducilor (cota 1099) inclusiv.
1Inchide comunicaţiile ce duc din Valea Timişului spre Reşiţa şi
Anina. Barează în special direcţia Valea Boului Reşiţa.
Rezistă succesiv în special pe aliniamentele:
- Caransebeş - Valea Boului - Brebu;
- Sadovă Nouă - Slatina Timiş;
- !nălţimile nord Teregova - Certeazul Haiducilor;
Pe acest ultim aliniament închide defileul şi comunicaţia ce duce
spre Orşova.
In măsură pentru apărarea spatelui şi zonei contra bandelor şi
contra paraşutiştilor"2.
Operaţiunea regimentului era sprijinită de R. 42 Ar. ce interve-
nea cu două secţii (2 obuziere şi 2 tunuri) în sectorul regimentului pen-
tru a închide Valea Timişului3.

1 Originalul da:tilografiat se găseşte în posesia autorului.

2 Arhiva M. St. M. Dosar 524/56 anexă la luna august.
3 Ibidem.
 REGIMENTUL 96 INFANTERIE DIN CARANSEBEŞ
327

Insufleţiţi de mobilizatoarele chemări ale partidului, Regimentul

realizează dispozitivul ordonat concomitent cu arestarea trupefor hitle-
riste aflate în zonă.
Astfel partea sedentară a Regimentului 96 Infanterie înştiinţează
de sosirea unei garnituri fasciste în după masa zilei de 25 august, or-
ganizează capturarea ei în dubleul de cale ferată de la locul numit de
local!lici „Prăurie". Datorită curajului, priceperii şi în special tactului,
se procedează fără vărsare de sînge, la dezarmarea a 10 ofiţeri, 60 de
subofiţeri şi 298 rtrupă precum şi un bogat material de război ce cu-
prindea tunuri antiaeriene 14 mitraliere, 32 puşti mitraliere, 180 pis-
toale mitralieră, arme şi muniţia necesară acestora4.
Din însemnările primite de la col. Huza Constantin care a parti-
cipat efectiv la această acţiune rezultă următoarele:
„In seara zilei de 23 august 1944 orele 17 am primit de la perma-
nenţa D. 19 I P.S. Timisoara unnătorul ordin telefonic:
,,Lt. col. Huza, luaţi măsuri pentru oprirea unui tren militar fas-
cist care nu a putut fi oprit în gara Turnu-Severin. Ocupanţii să fie
dezarmaţi şi făcuţi prizonieri". După trei ore împreună cu căpitanul
Popescu Ion, Lt. maj. Susan Alexandru, adjutantul R. 96 I P.S. am
rC"cunoscut o poziţie de luptă între podul de lemn ce traversa calea fe-
rată spre poligonul de tragere şi halta Teiuş. In timp ce se organiza
poziţia de luptă, am luat legătura cu şeful staţiei Caransebeş căruia
i-am cerut permi•siunea să demonteze un segment de cale ferată îm-
preună cu muncitorii ceferişti calificaţi şi demni de încredere. Am ru-
gat, telefonic;, Direcţia Generală C.F.R. Timişoara să dea dispoziţii la
toate staţiile începind cu Orşova pină la Balta Sărată, ca prin toate
mijloacele să întîrzie cît mai mult trenul fascist prin manevre şi blo-
cări de linii cu vagoane, astfel încît să nu lase liber mersul înainte al
trenului fascist pe timpul nopţii.
De la mecanicul de locomotivă Munteanu am aflat că nu o dată
echipe de soldaţi fascişti coborau din tren şi încercau să împingă va-
goanele ce le stăteau în cale, dar nu reuşeau pentru el ceferiştii noştri
au înţeles despre ce era vorba şi manevrau într-una vagoanele în ca-
lea garniturii fasciste" 5 .
In ziua de 25 august 1944 folosindu-se aceleaşi procedee, se mai
capturează o garni,tură cu 47 de vagoane încărcate cu materiale şi teh-
nică sanitară6.
În dupămasa zilei de 25 august 1944 se primeşte telefonic infor-
maţia că în localitatea Ruschiţa se găsesc trupe fasciste care se pregă­
tesc de plecare spre Caransebeş. S-a format imediat un deta-
şament din cadrul Regimentului 96 Infanterie pus sub comanda căpi­
tanului Băbeanu Paul, care se deplasează la Voislova unde a organizat
capturarea coloanei.
Vom da curs evenimentelor aşa cum s-au petrecut, povestite chiar
de comandantul detaşamentului: „Călăuziţi de cîţiva localnici din Vois-

4 Arhiva M. St. M. Dosar 524/56 luna august fila 2.

5 Originalu'. da:tilografiat se găse~te în posPsia autorului.
6 Arhiva l\f. St. M. Fond 524/56 fila 3.
 UVIU GROZA
328

Iova, am ales cel mai bun loc pentru organizarea unei ambuscade. De
la punctul meu de comandă aveam prilejul să supraveghez şoseaua ce
se afunda între versanţii abrupţi ai înălţimilor şi tot de aici puteam ob-
serva bine întregul dispozitiv al grupelor din subordine, organizate la
teren şi perfect mascate. Cînd coloana de maşini a intrat în întregime
în micul defileu, prima maşină a fost nevoită să se oprească la pode-
ţul pe care temporar l-am deteriorat. Acesta a fost şi momentul cul-
minant, deoarece la semnalul meu întregul dispozitiv a deschis foc
deasupr.a rnloanei. Fasciştii au sărit din maşini încercînd să riposteze,
dar o a doua rafală de foc i-a trezit la realitate, convingîndu-i că orice
încercare de împotrivire ar fi fost zadarnică, fapt ce i-a determinat să
se predea"'·
Toate efedivele şi tehnica de război se găsea în mina \'itejilor
ostaşi şi regimentuJui 96 Infanterie. Ea se compunea din 1 ofiţer, 3
subofiţeri şi 40 de soldaţi, precum şi 6 maşini speciale cu instalaţia com-
pletă a 'l.lllUÎ post de radio emisie-goneornetric şi alarmă aera, împreună
cu 4 mitraliere, 16 puşti mitraliere, arme şi muniţie şi un aparat de
cifrat împreună cu codul său 8 .
Compania de garnizoană Reşiţa cu sprijinul muncitorilor trece in
ziua de 25 august la arestarea trupelor fasciste rămase în Reşiţa com-
puse din 3 subofiţeri, 4 soldaţi, capturînd 3 ,puşti, o puşcă mitralieră,
un autocamion si un turism9.
Acţiuni plhte de curaj subunităţilor regimentului, în colaborare cu
populaţia locală, au avut în ziua de 26 august în comuna Teregova
unde au fost făcuţi prizonieri 8 ofiţeri, 36 subofiţeri şi 222 trupă captu-
rindu-se un ·bogat material militar compus din 246 puşti, 18 pistoale
mi.tralieră, 19 pistoale automate, 3 autocamioane, 4 turisme, 10 grenade
si 5000 cartuse 10.
· Acţiunea' de stingel'e a focarelor fasciste se încheie pentru Regi-
mentul 96 Infanterie în ziua de 29 august 1944 cînd la Caransebeş se
captmează o staţie de amplificare a liniei permanente Berlin-Sofia, în
perfrctă stare de funcţionare 11 .
SucC'<'sele repurtate dC' vitejii regimentului nu s-au oprit aici, fap-
tele lor în lupta împotl'iva fascismului se înscriu în cartea de aur a
neamului. Despre aceşti soldaţi minunaţi şi faptele lor eroice din acel
august 1944 colonelul :în rezervă Ion Cojocaru cu mîndrie patriotică
arată că: „Forţa Regimentului 96 Infanterie au constituit-o recruţii, care
nu au executat decît o singură şedinţă de tragere cu cartuşe de război,
totuşi ei au dovedit că sînt copiii adevăraţi ai poporului ... Poporul a
înzestrat armata şi tot poporul a fost acela care prin jertfe serioase
de eroism a adus VICTORIA eliberînd Patria, Ungaria şi Cehoslova-
cia ... "12.

7 Informaţie primită de la Colonelul în rezervă Băbeanu Paul în anul 1974.

e Propunerea de de:::orare a căpitanului Băbeanu Paul (:::opia în posesia a

autorului).
9 Arhiva M. St. M. Dosar 524/56 luna august fila 3.
10 Idem fila 2-3.
11 Idem fila 6.
12 Originalul da:::tilografiat se găseşte în posesia autorului.
 REGIMENTUL 96 INFAN'JCRIE DIN CARANSEBEŞ
329

Organizată şi condusă de Partidul Comunist Român, revoluţia din

din august a unit toate forţele antifasciste. Subliniind însemnătatea
acestui măreţ eveniment tovarăşul Nicolae Ceauşescu, printre altele,
arăta că: „Declanşarea revoluţiei de eliberare socială şi naţională, anti-
fascistă şi antiimperialistă a inaugurat o etapă nouă în istoria patriei,
a deschis calea împlinirii idealurilor şi năzuinţelor de dreptate şi liber-
tate ale poporului român, a cuceririi depline a independenţei şi suvera-
nităţii naţionale a afirmării României ca naţiune liberă şi demnă în
rîndul naţi linilor lumii".

LIVIU GROZA

LA PARTICIPATION DU REGIMENT 96 INFANTERIE DE CARANSEBEŞ

A LA REVOLUTION DE LIBERATION SOCIALE ET NATIONALE, ANTIFASCISTE
ET ANTIIMPERIALISTE
(Resume)
Utilisant Ies documentes d'ar:::hives militaires, l'auteur de::rit la parti:::ipa-
tion du Regiment 96 Infan'terie a la Revolution sociale et nationale, antifasciste
et antiimperialiste de 23 aout 1944.
VARIA
 CONSIDERENTE PRIVIND ORGANIZAREA EXPOZIŢIEI DE
BAZA A MUZEULUI DE ETNOGRAFIE A
JUDEŢULUI CARAŞ-SEVERIN

Una dintre cele mai importante activităţi ale muzeelor, instituţii cu

caracter polivalent recunoscut în lumea <:ontemporană, cu funcţii de
tezaurizare, cercetare ştiinţifică, conservare, restaurare, valorificare -
este activitatea expoziţională: aceea de a pune în valoare pentru speci-
alişti şi marele public patrimoniul artistic pe care-l adună şi-l conservă
cu multă strădanie.
Acest mod de valorificare reprezintă una dintre sarcinile subliniate
în cadrul documentelor de partid şi reprezintă una dintre formele edu-
caţionale (conferinţe, mese rotunde, lectorate, lecţii în muzeu etc.) cele
mai convingătoare.
!n condiţiile etapei actuale de dezvoltare a României Socialiste, în
noul climat Pconomic, social, ştiinţific, ca şi în întregul context al cul-
turii, muzeului îi revine un rol important în procesul de modelare a
cunoştinţelor către progres, atît prin ideologia pe care o propagă cit
si prin valorile pe care le pune la dispoziţia oamenilor.
O caracteristică a societăţii contemporane este ritmul rapid în care
se petrece fiecare fapt de viaţă, proces care are repercursiuni pe mul-
tiple planuri. în procesul continuu al adaptării omului, al formării lui
pentru a răspunde solicitărilor multiple şi permanente, muzeului îi re-
vine rolul de a oferi un prilej de odihnă activă, de delectare, de schim-
bare a. preocupărilor sale zilnice. Prin atmosfera de contemplaţie la
carr•-şi invită vizitatorii ca şi prin sensurile şi valorile pe care le expune
în mediul adecvat acestui scop, interpunîndu-sc educaţiei permanente,
muzeul solicită intelectual oferind în acelaşi timp recreere.
Expoziţia de bază reprezintă o sinteză a întregii activităţi a muzeu-
lui şi muzeografului.
Astfel pl' baza ideilor principale sc structurează planul tematic al
activităţii de cercetare (de teren şi bibliografică) se realizează selecţia
materialului. Prin prezentarea celor mai reprezentative piese care ilu-
strează ideile tematice se valorifică patrimoniul muzeal introdus astfel
în circuit ştiinţific şi public.
Arta populară fiind purtătoare directă a unui mesaj colectiv căruia
cel individual îi este subordonat, fiecare obiect exprimă opinia unei colec-
tivităţi fiind totodată expresia măiestriei artistice a creatorului.
Obiectul de artă populară are rolul de semn. El semnifică prin în-
săşi existenţa sa, interpnnîndu-se în acelaşi timp ansamblului de semne
pc care muzeograful le compune în expoziţie.
334 P. BONA, N. GUMA. V. POPESCU

Expoziţia constituie un mijloc de transmitere a sensurilor mul-

tiple ale obiectelor ea fiind în strinsă legătură cu claritatea ideilor te-
matice şi mijloacele muzeografice folosite pentru ilustrarea acest.ora.
Muzeograful este un intermediar între emiţător (creator popular)
reprezentat prin obiectul propriu-zis şi receptor, persoană sau colecti-
vitate. El trebuie să cunoască (prin cercetare şi informare) semnifica-
ţiile pe care creatorul popular le-a conferit obiectului şi pe care acesta
le-a avut într-un anumit context social - economic si istoric si să le
pună la îndemîna diferitelor categorii· de vizitatori ţinîiid seama de pre-
gătirea, gusturile, interesele, mentalităţile lor.
Mesajul obiectului trebuie înţeles în contextul epocii în care a fost
creat, avînd în vedere că sensul codului respectiv s-a pierdut de-a lun-
gul timpului parţial sau în ,totalitate şi nu mai poate fi receptat de toate
categoriile rte vizitatori.
In organizarea expoziţiei, publicul trebuie să stea în permanenţă în
atenţia muzeografului pentru exprimarea clară şi sintetică a mesajului,
deoarece numai în acest fel se poate asigura scopul educativ al expozi-
ţiei.
Expoziţia trebuie concepută ca un tot organizat, axată pe cîteva idei
principale cu caracter de sinteză, menite să pună în valoare trăsăturile
esenţiale ale fenomenelor şi obiectelor prezentate. •
De importanţă covîrşitoare în viaţa poporului nostru, dimensionînd
dezvoltarea României în viitorul cincinal şi în perspectiva anului 2000,
Directivele adoptate la înaltul forum al comuniştilor - Congresul al
XIII-lea al Partidului Comunist Român - prevăd şi „crearea în conti-
nuare a condiţiilor pentru dezvoltarea culturii şi artei socialiste, înflori-
rea întregii vieţi spirituale a poporului", documentul prevăzînd în pe-
rioada unnătoare „va fi dezvoltată activitatea politico-educativă pentru
creşterea conştiinţei socialiste a maselor şi formarea omului nou"~
Aceste prevederi constituie expresia vie a preocupării conducerii par-
tidului, personal a tovarăşului Nicolae Ceauşescu, pentru formarea
oamenilor muncii în spiritul înaltului umanism pe care-l precizează so-
cietatea noastră socialistă.
Intre factorii de răspundere chemaţi să-şi intensifice activitatea
pentru formarea şi dezvoltarea conştiinţei socialiste, muzeele făcînd
parte din reţeaua instituţiilor de cultură ale patriei noastre, îşi înţeleg
rolul de factor activ în procesul amplu de realizare a educaţiei socia-
liste a maselor.
Dezvoltarea activităţii politico-educative preconizată în Directivele
Congresului al XIII-lea, înseamnă dezvoltarea ·şi perfecţionarea inclu-
siv a activităţii muzeale, prin forme şi metode noi de valorificare şti­
inţifică şi cultural-educativă a patrimoniulu1 de valori tezaurizat de
muzee sau aflat în evidenţa şi grija acestora. .... ~-- " ~ .. -~
!n acest context, un rol important revine etnografiei şi, respectiv,
muzeelor etnografice şi de artă populară ca instituţii culturale ,şi şti­
inţifice specializate care visualizează prin mărturii concrete - de o
valoare intrinsecă şi gnoseologică deosebită - milenară experienţă a
poporului nostru, realizind astfel sinteze specifice pentru întinse peri-
 EXPOZIŢIA
CONSIDERENTE PRIVIND MUZEULUI DE ETNOGRAFIE 335

oade de timp şi vaste arii geografice, de mare accesibHit.ate şi eficienţă

în educaţia culturală şi patriotică a maselor.
Arta populară românească constituie, prin tradiţia ei străveche şi
prin varietatea formelor sale de expresie, unul dintre aspectele cele mai
complexe şi - în acelaşi timp - atractive ale culturii populare româ-
neşti.
Pe această linie, muzeului etnografic îi revin - mai ales în condi-
ţiile societăţii contemporane, aflată într-un proces continuu de înnoire
- sarcini multiple, concrete, de procurare, tezaurizare, cercetare şi va-
lorificare (atît ştiinţifică, cît şi educaţională) a patrimoniului nostru
popular.
Din acest punct de vedere, judeţul Caraş-Severin reprezintă o zonă
etnografică-folclorică încă vie, de importanţă deosebită în ansamblul
«ulturii şi civilizaţiei populare româneşti.
Situat în partea de sUid-vest a ţării într-o zonă predominant piemon-
tană, acest teritoriu a dobîndit de-a lungul secolelor o puternică perso-
nalitate prin preocupările ce au contribuit la dezvoltarea şi păstrarea,
pînă în zilele noastre, a variatelor aspecte privind etnografia bănăţeană.
Populaţia românească din această zonă - alături de care vieţuiesc
:<?i naţionalităţi conlocuitoare (sîrbo-croaţi, şvabi, unguri) - este crea-
toarea unei arte caracterizate printr-o serie de particul1arităţi care se
integrează armonios în ansamblul unitar al culturii populare româneşti.
Ea a fost îmbogăţită treptat atît printr-un proces continuu şi firesc de
creaţie şi diferenţiere interioară, cît şi prin contactul cu creaţia naţio­
nalităţilor conlocuitoare şi cu alte popoare.
Teritoriul judeţului Caraş-Severin cuprinde mai multe zone şi sub-
zone etnografice, fiecare individualizîndu-se prin anumite trăsături ca-
racteristice. În stadiul actual al cercetărHor se conturează cîteva zone:
Valea Bistrei, Valea Sebeşului, Valea Timişului, Culoarul Timiş-Cerna
şi Clisura Dunării.
Situată între Munţii Poiana Ruscăi şi Munţii Ţarcu şi învecinîndu-se
la răsărit cu zona PădurenHor (Ţara Haţegului), Valea Bistrei repre-
zintă - prin specificul ei - un important obiectiv de cercetare isto-
rică şi etnografică, însumînd trăsături esenţiale, comune judeţului, dar
diferenţiindu-se prin unele particularităţi legate de cromatiică, artă de-
f'Orativă sau structură.
Secole de-a rîndul, îndeletnicirile de bază ale codrenilor (nume dat
locuitorilor acestei zone de către bănăţenii din zona de cîmpie) au fost
păstoritul, creşterea vitelor, agricultura şi pomicultura. Pornind de la
aceste îndeletniciri, în decursul timpului s-a realizat o oarecare speci-
alizate a meşteşugurilor pe diverse sate din Valea Bistrei, unele ocu-
pîndu-se cu confecţionarea şubelor şi văiegăritul, altele cu cojocăritul
sau prelucrarea lemnului.
Costumul popular din această zonă se remarcă prin simplitatea cău­
tată a portului bărbătesc (avind multe legături cu costumul transilvă­
nean), alături de exuberanţa contrastantă a portului femeiesc. Una din-
tre piesele caracteristice ale portului femeiesc din această zonă (ca de
altfel din întreg Banatul) este ceapsa sau conciul, îritîlnite tot mai rar
astăzi în portul popular.
 P. BONA, N. GUMA, V. POPESCU
336

Situată în depresiunea intramontană străjuită de Munţii Ţarcului

şi cei ai Semenicului şi străbătută de rîul Timiş cu ieşire spre cîmpia
Banatului, zona Văii Timişului se caracterizează printr-un relief acci-
dentat, suprafaţa redusă a terenuriJ.or arabile şi, mai ales, produC'ti-
vitatea scăzută a pămintului, ceea ce a făcut ca agricultura să se prac-
tice mai puţin, individual, ocupaţia principală a locuitorilor acestei zone
fiind pomicultura şi creşterea vitelor.
In timp ce costumul popular bărbătesc din această zonă este ase-
mănător cu cel din restul Banatului, printre elementele de bază ale por-
tului femeiesc se remarcă catrinţa, aceasta prezentînd una dintre C'ele
mai valoroase piese ale artei noastre populare, avind suprafaţa lucrată
în întregime cu fire metalice, ceea ce-i conferă o notă de neîntrecut far-
mec şi bogăţie artistică.
în zona Văii Almăjului, păstoritul ocupa - alături de pomicultură
şi agricultură - pînă nu demult locul cel mai însemnat în economia lo-
calnicilor. O ocupaţie aparte a sătenilor almăjeni a constituit-o însă mo-
răritul, ceea ce a făcut ca în puţine zone din ţară să se mai păstreze un
număr atît de impresionant de mori de apă cum sînt cele din Almăj. De
altfel, morile cu „ciutură" din această zonă constituie o importantă ca-
tegorie de instalaţii ţărăneşti care au atras, încă de multă vreme atenţia
etnografilor.
Dintre elementele caracteristice ale portului feminin se remarcă
forma deosebită a acoperămîntului de cap (ceapsa şi „cirpa") precum şi
a opregului almăjan.
Una dintre zonele cele mai interesante din punct de vedere etno-
grafic, ale judeţului Caraş-Severin, o constituie zona Caraşovei. Aici,
conlocuirea populaţiei româneşti cu cea sîrbo-croată a determinat o con-
taminare reciprocă a portului, aceasta prezentînd o largă zonă croma-
tică ce incintă ochiul prin alternanţa motivelor geometrice cu cele flo-
rale.
Specifice pentru portul craşovenesc şi totodată, deosebit de intere-
sante sînt dteva elemente ale costumului femeiesc, cu deosebire găteala
capului (pieptănătura cu „coarne") sau cămaşa lungă şi plisată la spate.
ln Clisura Dunării, fişie îngustă ce se întinde de la Baziaş la Or~o­
va, locuitorii au practicat din cele mai vechi timpuri păstoritul seden-
tar îmbinat cu o agricultură montană condiţionată de cadrul geografic
respectiv. La acestea se mai adaugă pescuitul, pomicultura, viticultura,
morăritul (dovadă fiind numeroasele mori de apă cu roata orizontală
sau cu butoni) şi dogăritul.
Din punct de vedere structural piesele componente ale costumului
popular din Clisură se aseamănă cu cel din Valea Almăjului sau culoa-
rul Timiş-Cerna, în schimb din punct de vedere al tehnicii de lucru,
a motivelor ornamentale şi a cromaticii, apar diferenţieri de la sat la
sat.
Se poate, aşadar, constata cu uşurinţă - chiar şi în urma acestei
sumare treceri in revistă a particularităţilor de bază ale principalelor
zone etnografice din judeţul Caraş-Severin - că, prin elementele lor
cara~teristice de structuri morfologică, acestea păstrează moştenirea
unitară a unui străvechi substrat istoric, în care descoperim trunchiul
 CONSIDERENTE PRIVIND EXPOZIŢIA MUZEULUI DE ETNOGRAFIE 337

viguros al culturii autohtone daco-romane, altoit însă - pe parcmsul

vremii - cu alte influenţe culturale, pătrunse pe căi diferite, asimilate
şi interpretate în acest colţ al ţării noastre.
Dispunînd de o arie de investigaţie etnografică atît de bogată şi va-
riată cum este cea a Caraş-Severinului, relativ tînărul Muzeu judeţean
de etnografie şi istorie locală din Caransebeş s-a străduit - şi se stră­
duieşte în continuare - să se integreze, prin întreaga sa activitate, în
contextul mai larg al efortului muzeistic, ştiinţific şi cultural-educativ
contemporan.
In expoziţia de bază se va încerca surprinderea fenomenelor pre-
zentate în context social-economic şi istoric şi integrarea lor în an-
samblul creaţiei, civilizaţiei şi culturii poporului român.
Structurat în funcţie de principalele domenii ale activităţii şi crea-
tivităţii populare: 1) aşezări tradiţionale; 2) arhitectură populară; 3) ocu-
paţii şT industrie ţărănească; 4) industrie casnică textilă; 5) ţesutul; 6)
textile de interior (strani, poneavă, cilim); 7) ceramică; 8) meşteşuguri;
9) port popular; 10) creatori populari contemporani; şi 11) Festivalul
Naţional „Cîntarea României", planul tematic al expoziţiei de bază are
în vedere prezentarea specificului zonal în cadrul fiecăruia dintre aceste
domenii, marcînd - totodată - prin sublinierea elementelor tradiţio­
nal-istorice de autohtonie şi continuitate, caracterul unitar al creativi-
tăţii populare caraş-severinene şi integrarea sa organică în conceptul de
civilizaţie populară românească.
In stabilirea filiaţiei diverselor manifestări de artă populară s-au
avut în vedere ca elemente definitorii structura morfologică, tehnicile
de realizare, structura ornamentală, concepţia decorativ-estetică şi func-
ţionalitatea acestora.
Prin cele 2 săli finale (respectiv cele dedicate Creatorilor populari
contemporani şi Festivalul Naţional „Cîntarea României") s-a urmărit
implicarea mai profundă a muzeului în procesul creaţiei populare con-
temporane, a dirijării acestui act de creaţie şi a educării ·creatorilor ac-
tuali în spiritul respectului faţă de specificul culturii noastre populare
şi, totodată, sublinierea posibilităţilor deosebite deschise creatorilor popu-
lari prin instituirea acelui cadru organizatoric deosebit care-l consti-
tuie Festivalul Naţional „Cîntiarea României", iniţiativă strălucită a
secretarului general al Partidului, preşedintele României Socialiste, to-
varăşul Nicolae Ceauşescu.
Muzeul de etnografie al judeţului Caraş-Severin va fi organizat în
fosta Camrmă a grănicerilor româno-bănăţeni din Caransebeş, clădire
construită între anii 1724-1726 - în stil baroc-terezian. Monument de
arhitectură de la începutul secolului XVIII, clădirea este în fază avan-
sată de restaurare şi conservare. Spaţiul destinat expoziţiei permanente
de etnografie cuprinde întreaga faţadă a etajului insurnînd 17 săli cu
suprafaţa totală de 650 m 2 , la care se adaugă coridorul închis cu su-
prafaţa de 114 mp.
Muzeul dispune de ateliere de restaurare ceramică, lemn şi textile
şi un depozit pentru piese etnografice insumînd 400 mp. Curtea inte-
rioară în suprafaţă de 1500 mp, permite amplasarea în interiorul ei a
unor obiective etnografice ca mori cu ciutură, case, viitoare, stînă etc.
338 P. BONA. N. GUMA, V. POPESCU

existente deja în inventarul muzeului şi care urmează a fi montate în

spaţiul respectiv.
Muzeul mai dispune la etaj de o sală specială multifuncţională, iar
la parter de spaţii însumînd peste 300 mp, pentru organizarea de ex-
poziţii temporare.
O parte a podului clădirii este prevăzut a fi astfel amenajat pentru
a se _putea organiza 10 interioare ţărăneşti din zonele etnografice ale ju-
dPţului Caraş-Severin.
Mobilierul folosit va trebui să folosească la punerea în evidenţă a
obiectelor işi materialului grafic şi fotografic expus. Se va :porni de la
dezideratul ca formele mobilierului să nu concureze exponatul, lăsîn­
du-1 pe acesta să exprime, dînd libertatea de a compune spaţiul interior
după necesitatea planului de expunere.
Mobilierul calculat în raport cu proporţiile încăperilor va trebui să
fie produs şi în raport cu proporţiile obiectelor şi cu modul de grupare
a lor în cadrul vitrinelor.
Costumele populare vor fi expuse pe manechine, iar ştergarele,
glugile, cepsele, etc., pe panouri. Vitrinele mari şi continue trebuie să
corespundă necesităţilor de conservare, ele fiind un factor important
de protecţie, izolînd obiectele de publicul vizitator şi fo acelaş timp
protejîndu-le de microclimatul din expoziţie, care în cazul afluenţei
mari de public este dăunător.
Lumina este factorul principal într-o expoziţie, de ea depinde re-
CL'ptarea în bune condiţii a obiectului, ea contribuie la armonizarea lui
cu mediul menit să-l pună în valoare, poate sublinia anumite trăsături
principale ale acestuia, poate să-l evidenţieze cu atît mai mult cu cît
majoritatea pieselor etnografice vor fi expuse în vitrine închise.
Principiile estetice ale modului de expunere - dincolo de criteriul
principal de e:x;punere, în organizarea expoziţiei trebuie să se ţină sea-
ma de criteriul estetic. El începe cu selecţia obiectelor şi trebuie urmă­
rit cu consecvenţă în întreaga desfăşurare a expoziţiei. O expoziţie, ca
structură, în liniile mobilierului şi cel de expunere, cu forma şi liniile
obiectului, în cromatică, în ansamblu trebuie să se compună după legile
interne ale unei opere de artă, în care relaţia dintre formă şi conţinut
trebuie să fie echilibrată şi armonioasă. Ea va fi gindită în amănunt,
pornind de la liniile principale în expunere, verticale şi orizontale, li-
niile graficii şi fotografiilor, determinate pe modul sau de manechinele
folosite, echilibrare cromatică, eliminarea monotoniei prin crearea de
zone de interes fie prin lumină, fie prin grafică, etc. proporţionarea
materialului documentar în aşa fel încît acesta să nu domine obiectele.
Fotografiile nu vor fi expuse printre piesele etnografice, şi vor for-
ma coloane verticale în cadrul tipurilor de obiecte expuse, îmbinînd ast-
fel punctele de interes estetic cu cel documentar.
De modul de expunere depinde în mare măsură atingerea scopuri-
l·Jr educaţiei patriotke, corelată cu cea estetică, întreg complexul de
semnificaţii fiind perceput prin intermediul în principal al emoţiei ar-
tistice. Patrimoniul cultural naţional aflat în posesia muzeelor este pus
la îndemina oamenilor muncii prin variate forme, între care cea speci-
fkă activităţii muzeale este activitatea expoziţională.
 CONSIDERENTE PRIVIND EXPOZIŢIA MUZEULUI DE ETNOGRAFIE 339

Muzeul organizează prin expoziţia de bază acele dovezi de cultură

materială existente pe întregul cuprins al , patriei noastre care vorbesc
cu elocvenţă despre geniul creator al poporului român, despre trecutul
şi măiestria cu care l-a înzestrat natura, „despre marea lui sete de fru-
mos" de care vorbea secretarul general al partidului nostru, tovarăşul
Nicolae Ceauşescu, evidenţiind mesajul patriotic pe care fiecare dintre
obiectele de artă populară îl conţine, contribuind la formarea şi dezvol-
tarea conştiinţei socialiste a oamenilor muncii.
PETRU BONA, NICOLETA GUMA, VIOREL POPESCU
 DOUA CONSTRUCŢII ŢARANEŞTI DIN COMUNA MARGA
(JUDEŢUL CARAŞ-SEVERIN)

Comuna Marga este situată la 33 km est de Caransebeş pe malul

stîng al Bistrei, pe o vale laterală ce coboară dintre dealu.rile împădu­
rite de la poalele munţilor Ţarcu pe malul stîng al Nemeşului.
Numele satului provine din aşezarea sa de margine (MARGA) unde
a fost localizat de către cercetători, Pons Augusti (Podul Lmpăratului),
vechi punct de vamă. Această identificare rămine însă totuşi problema-
tică,, datorită prezenţei sporadice de urme romane, de aici provenind o
importantă inscripţie care ar putea fi adusă însă şi din altă parte 1 .
Arhitectura a fost si este una din formele culturii materiale din
cercetarea căreia se poate surprinde foarte uşor specificul etnic şi care
poate fi urmărită ca fenomen de cultură pe mari perioade istorice, cît
~i pe întinse zone etnografi.ce:?.
Dezvoltarea arhitecturii populare de-a lungul veacurilor s-a mate-
rializat şi în evoluţia caselor: de la casa cu o singură încăpere (mono-
celulară), la casa cu două încăperi sau mai multe. (fig. I.)
Casa cu o singură încăpere, care, în general, nu s-a mai construit
ele pe la sfîrşitul secolului trecut, am putut-o întîlni încă în satele de
pe Valea Bistrei fiind destinată altor funcţiuni gospodăreşti (depozit de
alimente, bucătărie de vară). Din analiza construcţiei rezultă că locuinţa
de acest tip era făcută din bîrne, cu talpa aşezată direct pe suprafaţa
solului sau chiar pe o fundaţie de piatră. De obic:'ei, ea avea o suprafaţă
destul de mare. Prin diviziunea spaţiului, în evoluţia ei, casa cu o sin-
gură încăpere a dat naştere la un alt tip de locuinţă - casa cu două
încăperi.
Casa cu două încăperi reprezintă tipul tradiţional de locuinţă româ-
nf.'ască de pretutindeni, ·caracteristică pentru a doua jumătate a seco-
lului trecut1.
Marga păstrează un număr de case vec·hi construite după o arhitec-
tură spedfic locală oare totuşi nu le dif Prenţiază cu mult de cele din
alte zone. Printre acestea se numără casa cu numărul vechi 170, nou
147, aparţinînd lui Mărgan Mihai în vîrstă do 66 ani, fostă proprietate
a lui Mărgan Petru. A fost construită în 1854, cu destinaţia: casă de
locuit. Este o casă din bîrne de fag încheiate în „cheotori" la oare nu
se Yăd grinzile, sau cum se mai zice, încheiată în ţapi1 nemţeşti 4 .

1 IDR voi. III/I p. 237 (XXXIV Marga).

2 R. O. Maier, în Buletinul Atlasului Etnografic al Romc'iniei, n.r. 5/1979,
::ap. 2, p. 73.
a Ibidem, p. 74.
• Inf. Mărgan Mihai, proprietarul casei (Marga).
 VIOREL POPESCU
342

„ --- --- - - - ----- --. -. --- -- ------- .:"1

-- --··••··••J••-• • • • •• ••• •• • •• • • .. „~.I

PI. I. Casa nr. 147/170 schiţă de mîuă (a); plan şi schiţă de ansamblu (b); 1. pat, 2. scaun
cu răstalniţă, 3 . masă, 4. scaun, 5. ladă de zestre, 6. război de ţesut, 7. cuier, 8. vatră
cu coş deschis, 9. cuier (f:lgaş), JO. masă mică, 11. scaune mici, 12. persăc .
PI. I. The bose nr. 147/170 skctch (a) entity plan and entity sketch (b); 1. bed, 2 . chair
with „răstalniţă'', 3. table, 4. chain, 5. manage partion box, 6. boom, 7. peg, 8. fire-place,
with chimmeny, 9. peg („filgaş"). 10. small table, 11. small chairs, 12. „persăc".

La casele de lemn întîlnim de obicei trei sisteme clasice de îmbinare

a bîrnelor la colţuri cu dl'numiri diferite în funcţie de zonele etnogra-
fice: cheotori rotunde, cheotori drepte cu un cui de lemn bătut pe ver-
ticală prin mai multe bîrne, „coadă de rîndunică" 5 .
Varbntele casei autohtone constituite de-a lungul Văii Bistriţei, în-
tîlnite şi de-a lungul Clisurii Dunării şi Văii superioare a Timişului,
sînt construcţii de lemn sau de piatră ridicate pe „pociurnpi" (stîlpi,
pironi) de stejar sau pe socluri de lespezi. Acoperişurile în două ape,
uneori cu frontonul aplc•cat (teşit) cum este la cea din punctul muzeistic
Marg<1, sînt „învălite" ru şindrilă cum de altfel a fost iniţial 'Şi cea
din Marga „învălită cu prăş chilă" (şindrilă) 6 . Bîrnele din care sînt con-
struiţi pereţii, sînt îmbinate la colţuri în „ciotori - cheotoare - cleş­
caic - ţapi", iar df'-a lungul „pereţilor în căţei fixaţi cu partea infe-
rioară în bulvani" ~i cu cea superioară „în cununi" pe care sînt aşezate
grinzile şi cornii acoperi<;;ului. Soclurile de piatră sînt zidite „în usrat"
adică fără mortar, tehnică ce-şi are obîrşia într-o epocă îndepărtată. Di-
mensiunile redusl' ale încăperilor, înălţimea pereţilor sporită de socluri
sînt trăsături spcdficL' zonei de munte care deosebesc locuinţa din zona
rc~speciivă de casa şesului, largă ~i joasă 7 .
La a ceastă casă însă fundaţia se compune dintr-un şir de bolovani
de r îu legaţi între ei cu ,.imală", ridicîndu-se pînă la aproximativ 90 cm
deasupra solului fiind o cas ă cu pivniţă . La cele fără pivniţă fundaţia se
ridică la aproximativ 40 cm deasupra solului.
Casa din Marga prin stilul ei arhitectural poate fi inclusă în cate-
goria „caselor fără tîrnaţ" (prispă), case care se întilnesc frecvent şi în
alte zone etnografice, ca de exemplu în Cîmpia Transilvaniei, Almăj,
Clisură 8 •

5 Ioan Godea - b StComC, I, 1975 p. 76.

G Jnf. Mărgan Mihai.
1 N. Ţăranu - în Tibiscus - Etnografie, 1975, p. 96.
e Ioan Godea, op. cit„ p. 78.
 DOUĂ CONSTRUCŢII DIN COMUNA MARGA
343

Peste fundaţie se aşează cununa de bîrne groase numită „prăgari"

(deoarece bîrna mai de jos este de fapt şi pragul casei). Pereţii sînt din
bîrne rotunde sau cioplite - în cazul nostru - descojite, - îmbinate -
încheiate în „jumătate de lemn" adilcă în „ U", capetele fiind petrecute
în afara planului vertical al peretelui'9• Sub streaşină, capetele bîrnelor
ies din masa pereţilor şi formează un sistem cu rol de susţinere a aco-
perişului unic peste toată clădirea.
Capetele căpriorilor sînt fixate în cap, în cunună.
Căpriorii acoperişului, în acelaşi raport numeric cu grinzile, sînt
plasaţi din metru în metru pe toată lungimea construcţiei.
Spuneam că la început casa a fost acoperită cu „prăşchilă", (şin­
drilă), iar între anii 1870-1880 a fost înlocuită ,,prăşC'hiJ.a cu ţiglă mică,
„ţiglă solzi")'o. f1g. 2.
Construcţia a fost realizată după sistemul bicameral „camera cu
vatră" sau „la foc" şi „camera cu sobă", odaia de locuit.
Intrarea se face direct de ,afară pe patru trepte din lemn., Uşa de
la intrarea în casă este situată în partea dinspre curte a faţadei prin-
cipale. Prin această uşă se ajunge mai întîi „la foc" de unde, apoi în
„camera cu sobă".
Tinda, „la foc" (Marga) sau cui.na, a luat fiinţă cînd mica încăpere
a casei de tip monocelular, a fost împărţită în două compartimente
aproape egale prin construirea zidului „primez". In „tindă", „la foc",
se află „vatra" - elementul cel mai vechi şi nelipsit în oricare din
formele arhaice de locuinţă. Din totdeauna rolul vetreii în casă este de
a sălăşui focul de care gospodina prepară bucatele în vasele de lut, sau
în căldăruşă de aramă, ori de tuci atîrnată în cleciul unui lanţ cu zale
lungi, anume făcut la forjăll.
Yechile vetre sînt construite din lut bătut în formă rectangulară cu
o supr::i.faţă de cca 1,5 mp, iar înălţimea între 15 şi 40 cm. Marginea
celor mai multe vetre este consolidată cu un parapet, bordură din piatră
sau cărăm::dă. în ciuda diferenţierilor intervenite în decursul veacurilor
în arhitectura interiorului, vatra şi-a păstrat forma şi locul pe care-l
avea şi în locuinţa omuiui din epoca pietrei.
Lipită cu o latură de peretele „prtmez", şi cu o alta de peretele
din spate. vatra ocupă un loc central. Fumul este colectat de un coş des-
chis construit din bîrne groase sau arcuri de cărămidăt 2 .
„La foc" sau în „cuină" podeaua era de pămînt bătut. Aici podul
era jumăţpte, cînd aproape de grindă de care se lega lanţul cu căldarea
în care se prepara „coleşa", aproape erau „pirostările" pe care se spri-
jine:=i. „ciganea" (tigaie de tuci)1 3 .
Mobilierul întilnit aiC'i este „persăcul" (dulăpior) din lemn de fag
„făcut din bardă" 14 cu ornamente crestate în care se ţineau blidele de
lemn şi „ti1nerele" (farfurii) de lemn mai mici. Tot în această încăpere

n Inf. prof. Dumitru Jompa;-i (Marga), ::ăruia şi pe a::eastă ::ale îi adresez

mulţumiri pentru preţioase'.e sale informaţii.
10-11 Inf. Mărgan Mihai.
12 N. Ţăranu, op. cit., p. 94.
13 Inf. Mărgan Mihai.
14 Inf. prof. Dumitru Jompan.
 VIOREL POPESCU
344

Pl. II. (a- b). vedere dinspre sud-vest (a), vedere dinspre nord-vest (b).
PI. II. (a- b). View frow soutli-west (a), view from norU1-west.
 DOUA CONSTRUCŢII DIN COMUNA MARGA 345

mai gas1m masa mică cu 4-5 scăunele din lemn de fag, lada de făină,
„şofeiul" pentru apă, ţestul, bădîniul etc.
Pe peretele opus uşii se află un „cuneri" pe care sînt agăţate oale.
Toate aceste piese serveau din punct de vedere funcţional preparării
hranei, ·păstratului şi servirii ei. Incăperea este prevăzută cu un geam
mic pe acelaşi perete cu uşa, geam cu „fieră" (gratii).
Din această încăpere se intră în „soba mare" sau „soba de la drum"
fiind orientată spre uliţă destinată locuirii, odihnei ~i :primirii oaspe-
ţilori:;.

Estp prevăzută cu două geamuri spre stradă şi două spre curte, toate
cu „fieră-n fereşti". Lungimea „sobei" este de 5 m, iar înălţimea de
3 m, podul (tavanul) este de lemn denumit „ciniu", iar podeaua de
pămînt bătut peste care s-au pus mai tîrziu „pongele" de lemn.
Pe pereţii laterali ai camere1 (sobei) sînt plasate cele două paturi
m mpetele { ătre geamurile dinspre uliţă, confecţionate din lemn de
cin.''1 c;au de brad. Lingă fiecare pat se află cite o bancă (scaun cu
răstalniţă) confecţionat tot din lemn de cireş sau de fag. La capătul
patului se află „lada de lemn cu pui" sau crestată cu harjul reprezentînd
motive geometrice 1G în care se păstrau ţoalele de sărbătoare. Deasupra
fiCX'ărui pat se află, ruda de culme sau cum se spune aid la Marga „pă­
luga de la pat", pe ea fiind puse ţoale şi ştergare spre deosebire de
Vall':l Almăjului unde o găsim mai mult deasupra de cămin avînd un
ml utilitrn· de punere a rufelor la uscat.
La un capăt al patului se găseştC' un leagăn pe tălpi, iar la capătul
celuilalt pat se găseşte războiul de ţesut. La fereastră, între paturi, se
găseşte masa mare cu „ladă" (sertar), denumit „puiul mesei" acoperttă
cu măsai, şi un scaun cu spătarul frumos profilat prin traforare. Patu-
rile au „strujac" (saltea) cu ghije, cearşaf şi procoviţe ţesute in război
în patru iţe, de formă dreptunghiulară, din două foi. Pc pat sînt puse
perini ornamentate cu alesături în război.
La fereşti sînt pe1·dele albe dim pînză de casă, iar pe pereţi sînt
atîrnate blide în0adrate de ştergare C'U alesături în războit7.
Uşile sînt făcute din tăblii de brad prinse cu cuie de fier, făcute
de fi<•rari, uşi caracteristice pentru toată zona, uşi cu un singur canat 18 .
Casa are pivniţă numai sub „sobă", intrarea făcîndu-se direct din
curte, pivniţa fiind prevăzută cu două geamuri micr situate spre uliţă.
Un alt obiectiv conservat de noi în punctul muzeistic Marga este
o moară cu ciutură asupra căreia nu ne vom opri să facem o descriere
amănunţită a ei tocmai datorită faptului că principiul de construire şi
modul de funcţionare est~ acelaşi. Le întîlnirn şi în satele de pe Valea
Bistrei, şi în satele din Valea Almăjului şi în Clismă, şi în tot restul
ţării. fig. 3.
Elementul tehnic ce defineşte această instalaţie este ciuturat9.

1
~' Ţăranu, op. cit., p. 9-1.
N.
1G-11 Ioa;1 Goclea, op. cit., p. 79.
ie R. O. Maier, op. cit., p. 74.
1n N. Ţă:·anu, în StComC, II, 1977, p. 64.
 VlOREL POPESCU
346

Pl. III (a-b). Profilul morii, schiţă de mină (a) ; I. stîlpii din lespezi, 2. bîrne încheiate
în cheători, 3. acoperiş în două ape, 4. axul morii; Moară cu ciutură. Plan schiţă de an-
samblu (b) l. ciutură, 2. ax, 3. pietre, 4. coş, 5. mecanism de reglare a ritmicităţii căderii
boabelor, 6. opritor, 7. furcă, 8. butuc, 9. lingura ciuturii.
PI. III (a-b) . The mill's profil, skatch (a); I. pillars of slabs, 2. assambleing beams of
„cheători", 3. roof in the slopes, 4. the anssembling sketch plan (b), I. bucket, 2. a:s:, 3.
mill's stones, 4. mill 's basckct, 5. mcchanism of beaus fall ritmical adjusbnent, 6. stopper,
7. fork, 8 . stump, 9. the bucket's spoon.
 DOUĂ CONSTRUCŢII DIN COMUNA MARt;A 347

Ciutura ,- butuc cu raze ale căror capete exterioare sînt cioplite în

formă de cupe, acestea avînd o înclinaţie uşor oblică, pentru ca atunci
cînd apa loveşte suprafaţa de contact randamentul să fie sporit.
La capătul de sus al rocului ce pleacă de la ciutură este fixată roata
umblătoare a morii, prin două pene, oare prin rotire macină cerealele
mai mari sau mai mărunt, în funcţie de apropierea sau depărtarea roţii
prin ridicarea sau coborîrea axului întreg prin intermediul „blănW' de
la capătul de jos al acestuia.
Peste pietre se aşează un capac de formă C'irculară făcut din „scîn-
durl'le de brad încercuite", capac de care este fixat c~ul de boabe. Tot
de capa~ este fixat mecanismul de reglare a ritmkităţii căderiri boabelor
din orificiul pietrei de sus spre a fi măcinate. Este ·cel mai' vechi tip
dl' moară cunoscut de poporul rnmân. (fig. 4/a).
Construcţia care adăposteşte instalaţia este cit se poate de simplă.
ClădirPa din bîrne şi sdndură, acoperită cu ţiglă sau cu „prăşchilă",
încalecă iazul, avînd o fundaţie nu prea mare tocmai pentru a-i mări
putl'rca de izbire în cupele ciuturei.
Pereţii sînt din „fosne" şi atît acoperişul cit şi întreaga construcţie
se s'Prijină pe cununi din bîrne prinse la colţuri în sistemul cheotorilor.
1nălţiimea pereţilor nu depăşeşte 3 m, iar laturile 5 m. Acoperişul
C'ste în două ape şi nu are tavan20.
Randamentul acestui tip de instalaţie tehnică ţărănească este în
funcţie de debitul de apă avut la indemînă, dar chiar şi cu un debit
ceva mai mare productivitatea rămîne totuşi destul de scăzută.
Morăritul era de fapt o ocupaţie anexă pentru ţăranul agricultor,
crescător de vite, pomicultor etc. Sînt pe cale de dispariţie, aceasta fiind
singura care mai funcţiona în Marga şi a aparţinut lui Voin Jurma în
vîrstă de 79 ani.
Observaţiile prilejuite de cercetarea morii, devenită exponat muzeal,
constituie un argument în spri1jinul tezei necesităţii cunoaşterii nu nu-
mai a uneltei şi produsului său, ci prin mijlocirea arestora, a însăşi
vieţii producătorului de cultură materială sau spirituală, individual sau
colectiv 21 .
Dezvoltarea arhitecturii populare de-a lungul mileniilor a dus la
formarea unor vechi tradiţii în arhitectura ţărănească, la formarea unei
gindiri originale româneşti în acest domeniu. Astfel, arhitectura ţără­
nească poate fi considerată ca una din formele cele mai grăitoare de
expresie a modului de viaţă, a relaţiilor sociale, a gustului pentru fru-
mos, a unor tradiţii etnice şi <:'ulturale. Oridt de modestă ar fi arhitec-
tura locuinţei, ea reprezintă pentru om lăcaşul său, căminul în carp î~i
duc~· viaţa zilnică şi de aceea poartă trăsăturile de bază, specifice cul-
turii materiale şi spirituale, ale rspiritualităţii neamului din care se
trage 22 .

2o Inf. Voi:i Jurma, 79 a:ii, proprietarul morii (Marga).

21 Corneliu Bu:u:- - în Cibinium, 1!167-1968, Sibiu, p. 202-20:J.
22 R. O. Maicr, op. ~it., p. 7:1.
 w
~
co

o<
:<I
n1
-::I"-.).,::-,,-· .,,.....
o'tl
n1

„ Ul
n
c::

.• ..0

I1

'"';,. . 1 I
lL~~ · 1

a. ~~:-~~2~~ ;:;.~„~~~-:":'3~:·.!;,7? _:-~~~

Pl. I\' (a - b). Moara vedere din faţă (a) şi vederea laterală (b).
Pl. IV (a-b). W~ter miU front view (a), w~ter tnill !~tera.I view (b).
'b.
 CONSTRUCŢII
DOUA DIN COMUNA MARGA 349

Menţionăm că la amenajarea acestui punct muzeistic în devenire s-a

ţinut seama de principiile conservării obiectivele de aici tocmai pentru
a păstra cit mai mult timp nealterate aceste produse minunate ale inte-
ligenţei creatoare a poporului nostru.

VIOREL POPESCU

TWO PEASANT BUILDINGS OF THE VILLAGE "MARGA

(THF: DISTRICT CARAŞ-SEVERIN)

(Summary)

The village Marga Keeps the ole! honses whi:he was building to proper
lo:al arhitecture. The variants of autohton buildings includ the timber houses
and the stane houses, which are raising suporting by pillars or so::hes of seabs.
The author discribes two proper peasant buildings of this zone: a house with
two rooms and a water mill with bu:ket - „::iutură".
The peasant house has the rouf of tile and the beam's assambling system
of „cheotori", today the house shelters the Marga's museum.
The watC'r will with bu::ket „::iutură" is typologicaly resemblan:e with the
wills of Almăj valley, of Danube „Clisura" and of upper Timi~ va!Jey.
The developing of popular arhitecture refle::ts spe:ifi:: chara::-ters of mate-
rial and spiritual culture of romanian people.
 NOI DESCOPERIRI ARHEOLOGICE !N JUDEŢUL CARAŞ-SEVERIN

(III)

I. Băile Herculane - Pecinişca

In zona cuprinsă între stadion şi Fabrica de var ·au fost găsite frag-
mente ceramice aparţinînd probabil culturii Coţofeni.

Petru Rogozea - Octavian Popescu)

II. Brebu

La intrarea dinspre Caransebeş pe partea dreaptă se întinde o terasă

numită de localnici „Pustiniş" unde s-au găsit fragmente ceramice pre-
istorice atipice, şi1 din secolele al VIII-lea - al X-lea.

(Petru Rogozea - Octavian Popescu)

III. Forotic

Pe versantul de NV al D. Broştina (într-o livadă numită „La Nă­

răştie") la cca. 200 m de ultimile case din sat JPe versantul stîng al
V. N"ărăştia în apropiere de Ogaşul Merii1, s-au găsit fragmente ceramice
preistorice atipice şi zgură.

(Octavian Popescu)

IV. Tincova (corn. Sacu)

Pc V. Tincoviţa la 50 m amonte de barăcile I.P.E.G. ,,Banatul" Ca-

ransebeş, într-o mkă carieră deschisă în depozite de terasă deasupra
drumului forestier, apar la adîncimea de 0,80 m fragmente ceramice
preistorice atipice.

(Octavian Popescu)

• Continuăm seria de noi descoperiri arheologice iniţiată în StComC, III,

1979, p. 431-436 (partea I) şi StComC, IV, 1982, p. 323-329 (partea II).
1 StComC, IV, 1982, p. 324, nr. VI.
352 •••

V. Poiana Mărului (corn. Zăvoi)

Cu prilejul lucrărilor de amenajare a unei pepiniere a Ocolului Sil-

vic Oţelu-Roşu, Ionescu Damian din satul Măru, a găsit în locul numit
„Poiana Prisăcii", la 3 km NNE de staţiunea Poiana Mărului, o spadă
medievală din fier. Piesa, cu lungimea totală de 1113 mm şi greutatea
de 1750 g, gardă şi lamă dreaptă cu două tăişuri şi şănţuire mediană
pe ambele feţe, pare să fie o armă de la mijlocul secolului al XIV-iea.

(Zeno Pinter)

VI. Măru (corn. Ză,·oi) .

Cu ocazia amenajării unui drum de ţară, în islazul satului Măru,

pe Jocul numit „Pripoare" la cca. 500 m SSE de marginea satului, a
ieşit la iveală un apeduct roman (?), din tuburi ceramice nelegate între
ele cu mortar, la o adîncime de 0,70 m. Conducta are o înclinaţiei în
raport cu orizontala de 20 de grade şi se continuă în amonte pe o dis-
tanţă de 35 m pînă la izvorul de captare. In aval terenul este mlăştinos
şi nu permite sondarea direcţionarea conductei, este SE-NV.
Dimensiunile unui element ceramic sînt: lungimea 271 mm, diame-
trul exterior 127 mm, diametrul interior 100 mm, fiecare element fiind
prevăzut cu un ajustaj ce pătrunde în elementul următor.

(Zeno Pinter)

VII. Jupa (or. Caransebeş)

Cu ocazia lucrărilor de la balastiera aparţinînd de A.E.I.P. Caran-

sebeş, situată pe malul stîng al Timişului a fost găsită (de Ion Ferezan)
o spadă medievală dim. fier. Are lungimea de 1 m, lăţimea lamei de 5 cm,
şi greutatea de 1 kg. Pe lamă se observă trei şanţuri. Spada este asemă­
nătoare cu cea de la Poiana Mărului (vezi punctul 5). Ea se datează la
mijlocul secolului al XIV-iea.

(Petru Rogozea)
 NOI DESCOPERIRI ARHEOLOGICE IN CARAŞ-SEVERIN
353

NEUE ARCHĂOLOGISCHE FUNDE AUS OEM KREIS CARAŞ-SEVERIN

(III)

(Zusammenfassung)

Im vorliegenden Band wird die Reihe neuer Funde von Gegenstănden und
archăologis:her Siedlungsspuren, die im vorhergehenden Band StComC, 1979,
S. 431-436 (Teil I) und StComC, IV, 1982, S. 323-329 (Teil II) erăffnet wurde.
weitergefiihrt. Alle Beitrăge werden im archâologischen Fundortsverzeichnls des
Kreises Caraş-Severin aufgenommen.
 PROGRAM PENTRU O CERCETARE SISTEMATICA A REŢELEI
RUTIERE A DACIEI ROMANE

Pentru Dacia romană cercetările sistematice de teren au fost relativ

stagnate, deşi o inventariere a necunoscutelor ar arăta în ce măsură
această rarenţă fundamentală împiedică progresul în cunoaşterea isto-
riei provinciei şi a epocilor ulterioare.
Fără a avea intenţia să facem un inventar complet al problemelor
pe care sîntem chemaţi să le elucidăm, o să subliniem cîteva dintre cele
ce ni se par a avea majoră importanţă şi ar merita după opinia mea o
urgentă ce!'Cetare.
Viaţa rurală în Dacia are implicaţiile cele mai profunde în deslu-
~ÎI'ea dezvoltării istorice a populaţiilor ce au constituit embrionul po-
porului român. Studiul acestui aspect a întîrziat îndelung, abia în ulti-
mele decenii devenind o constantă a cercetărilor ştiinţifice, dar trăind
la sfîrşitul secolului XX, avem datoria să preconizăm efectuarea cer-
cetării cu mijloacele dobîndite prin însumarea eforturiJor pn:>decesorilor
nostri.
· Ne lipseşte în primul rînd o cartare exactă cu identificarea în teren
a urmelor materiale ale aşezărilor mici şi mijlocii. Cercetarea aerofoto-
grametrkă a teritoriului provinciei este singurul mijloc de a obţine ma-
terialul necesar pentru abordarea în deplină cunoştinţă de cauză a te-
mei. Studiul acoperirilor aeriene ne poate oferi imaginea de ansamblu
a fiecărei aşezări, dispunerea ei în mediul geografic.
Recoltarea din teren a materialului, arheologic din unităţile arheo-
logie'<' identificate completează datele neoesare unui studiu comparat pen-
tru difercnţiC'rea tipologică a aşezărilor în funcţie de:
1. populaţia rezidentă:
autohtoni
-- colonisti
- cnclav~' etnice stabiHte în anumite zone, etc.
2 modul în care au apămt şi s-au dezvoltat:
-- aşC'zări anterioan' cuceririi, care-şi continuă nestingherit dez-
Yolwrca;
- aşezan dacice care sînt constrînse să se reorganizeze după mo-
delul roman; aici am desluşi o subgrupă constituită din aşezările dacilor
strămutaţi din regiunile muntoase în zone d0 dmpie;
- a::;ezările de colonişti create sistematic ('U caracter agrar sau
nwst<>~ugăresc:
- aşezări dezvoltate simultan la intersecţia unor drumuri•, lîngă iz-
nian· termale, C'tc.
- a-;ezări dezvoltate în vecinătatea fortificaţiilor.
 IOANA BOGDAN
356

Dependent de aceste aşezări şi decurgînd din caracterul fiecăreia

trebuiesc studiate necropolele, ele însele de diferite tipuri. ·
Pentru abordarea 'în această formă a studiului aerofotografic al vieţii
cotidiene în Dacia este necesar lucrul în echipă, pentru a controla în
teren observaţiile aerofotografice, pentru a se coordona aceste obsetTaţii
cu cele antice şi cu observaţiile de teren ale predecesorilor.
După alcătuirea acestui material informativ se poate preconiza cer-
cetarea tipurilor reprezentative şi programarea lor în timp cu definirea
exactă a scopului.
O altă temă cu specială greutate pentru istoria naţională este evo-
luţia vieţii urbane în Dacia, temă care nu se poate limita în timp exclu-
siv la perioada existenţei provinciei. Cercetările lui Mircea Rusu asupra
topografiei de la Apulum şi Cenad, pe baza înregistrărilor cartografice
medievale şi moderne vechi, constituie un exemplu. Acest gen de studiu
completat cu examinarea fotografiilor aeriene mai Yechi şi mai noi vor
permite concluzii de maximă importanţă.
Fiecare centru urban: Sarmizegetusa, Apulum, Potaissa, Napoca,
Tibiscum, Alburnus Maior, Ampelum, Drobeta, Romula, etc. trebuie să
constituie subiectul unor prospecţiuni aerofotografice prin cercetarea
unor acoperiri succesive, realizate in perioade diferite, cu condiţii cli-
matice diferite, cu caracteristici diferite de lumină şi pe pelicule de dife-
rite sensibilităţi. În această formă se vor putea desluşi: reţeaua stradală,
elementele de fortificaţie, organi,zarea teritoriului exterior oraşului
necropole, zone meşteşugăreşti, zona sacră, etc.
Decurgind din studiul acestor două teme, la care se adaugă şi cel
al desfăşurării în timp şi spaţiu a fortificaţiilor romane se poate aborda
cercetarea organizării administrative a teritoriului provinciei. Rezulta-
tele obţinute privind aşezările urbane şi gruparea aşezărilor rurale, ca-
racteristicile acestora pot circumscrie territoria oraşelor cu statut roman
de civitatium autohtone, precum şi de territoria militare.
In cadrul unei convenţii de cercetare cu C NS T am alcătuit un pro-
gram de cercetare aerofotogrametrică pe tema desfăşurării reţelei rutiere
de bază a provinciei Dacia. Subiectul ne permite atingerea tuturor aces-
tor teme anterior anunţate şi are în vedere localizarea, identificarea în
teren a aşezărilor cunoscute din itineraria antke parvenite pînă la noi.
Motivaţia studiului pe care ni l-am propus constă în observaţia pre-
liminară că localizările propuse pornesc de la premisa greşită, exprtilmată
direct sau implicit, că Tabula Peutingeriana a înregistrat, uneori eronat,
doar fortificaţii militare.
Cercetările lui Jean Baradez în Nurnidia au stabilit că atît Tabula
Peutingeriana, cit şi ltinerariul Antonin sînt confi:rmate de studiul re~
ţelei complete a drumurilor indicate pe fotografiile aeriene. Constatarea
sa est.e că fortificaţiile militare nu sînt pe drum ci inter duas vitas, sau
în centrul unui triunghi de drumuri. Punctele indicate pe aceste itine-
rarii nu sînt stationes, cum se considera, ci intersecţiile care puteau de-
termina o eroare de direcţie. Pornind de la această confirmare a exacti-
tăţii Tabulei Peutingeriana, pentru Numidia, nu avem de ce ne iindoi
de corectitudinea informaţiilor ei pentru Dacia şi :punem pe seama lip.<>ei
de investigare arheologică neconcordanţele majore faţă de localizările
 CERCETAREA SISTEMATICĂ A REŢELEI RUTIERE A DACIEI ROMANE 357

propuse pentru Pons Aluti (care trebuie să fie la sud de !oneştii Go-
vorii), Arutela, Praetorlum, Caput Stenarum, etc.
Cercetarea pe care ne-o propunem se va baza pe acoperirile foto-
grafice existente în aerofototeca Direcţiei Topografice Militare efectuate
pînă în 1965 şi cele ulterioare, depozitate la I.G.F.C.O.T. Inregistrările ce
ne stau la dispoziţie sînt făcute în scopuri cartografice, la scări medii
1 : 25.000 - 15.000 şi mai puţin potrivite pentru studiul de detaliu. Va-
loarea lor este condiţionat.ă de anotimp, ecleraj, caracteristicele fi1mu-
lui, etc.
Pentru Banat, Oltenia, şi Transilvania cercetarea siiturilor arheolo-
gice romane este de mare migală, dat.ă fiind continuitatea lucrărilor
agricole, cu schimbarea frecvcnt.ă a lotificărilor, fapt care a lăs·at nenu-
mărate urme greu diferenţiabile şi impliC'i.t mai greu databile. Ţinînd
cont de aceste condiţii existente, avem în vedere efectuarea unor noi
acoperiri fotografice la scară mare, pe film infraroşu sau color, în zonele,
unde desimea urmelor arheologice va garanta maxima lor eficienţă, în
condiţiile în care, din motive financiare, ele trebuie să fie restrînse.
Avînd Tabula Peutingeriana oa bază de plecare pentru studiul pro-
pus am organizat cercetarea în trei etape, fiecare fiind determinat.ă de
către unul din cele trei drumuri descrise:
1. drumul Lederata - Tibiscum
2. drumul Diema - Tibiscum - Sarmizegetusa - Apulum - Na-
poca - Porolissum
3. drumul Drobeta - Romula - Apulum.

Ordinea de lucru va fi inversat.ă, pentru simplul motiv ca m ceea

ce priveşte a treia etapă, am început studiul aerofotografic cu ocazia
cercetărilor noastre asupra limesului din sud-estul Daciei - a liniilor
alutane şi transalutane.
Distanţa Drobeta-Romula este de 161 mp adică 241,5 km ..\ceste
două centre sigur localizate în terenimpun ooncluzia că drumul transcris
de TabuLa Peutingeriana nu este drumul cel mai scurit dintre cele două
localităţi şi unmează ca numai prin studiul fotografiilor aeriene să se
~tabilească traseul şi să se lămurească natura aşezărilor de la Admu-
trium, Pelendava şi Castra Nova.
Pentru între_!{ parcursul drumului pc Olt, între Romula şi Pons
Aluti, măsurătorile efectuate pe drumul roman, clar definit pe foto-
grame ne va permite localizarea exactă a Acidlavei şi Rusidavei. Dacă
pentru Acidava ex:iist.ă o mare probabilitate ca localizarea la Piatra-Eno-
şeşti să fie corectă, deoarece aici şi-n antichitate ca şi actualmente
există o mare răscruce de drumuri, pe aici treeind drumul rore ll·agă
Muntenia de Oltenia, la limita sudică a zonei colÎnare subcarpatic0. lo-
calizările pentru Pons Aluti, Arutela, Praetorium, Pons Vetus, Caput
Stenarum sînt cu totul ipotetice, dacă ţinem cont de stadiul cercetărilor
de teren, care nu au determinat şi înregistrat toate urmele romane de
pe parcursul Oltului sud-carpatic.
După determinarea parcursului drumului Drobeta - Romula
Apulum, vom dispune de un bagaj de informaţii auxiliare privind exis-
358 IOANA BOGDAN

tenţa unor aşezări cunoscute sau nu, a unor stationes, a unor locuri de
cult, determinarea unor drumuri secundare, delimitarea unor teritorii
eventuale lotificări, etc. Aceste tinformaţii vor fi inventariate pe un sis-
tem de fişe pe localităţi moderne: fişele vor alcătui un repertoriu al
hărţii arheologice.
Aceleaşi probleme le vom pune şi urmări în studiul fiecărui drum,
din cele trei cunoscute pentru Dacia.
Pentru desfăşurarea ceroetăni1i este necesară o documentare complC'xă
privind suma de date arheologice înregistrate pînă în acest moment, prP-
ClllTI şi străbaterea pe teren a întregii zone, cu adunarea materialelor
arheologice de la suprafaţă, în vederea datării fiecărui sit reperat ae:-o-
fotografic.
De un real folos ar fi studiul paralel al drumurilor din epoc<i m~'­
dicvală, cercetate pe baza mai multor indicaţii scrise şi cartografice.
Cercetarea va aduce un substanţial material de analiză pentru isto-
ria provinciei romane şi un material bogat privind epocile anterioare
şi posterioare existenţei sale, dar va aduce probabil şi clarificări în ceea
ce priveşte datarea redactării Tabulei Peutingeriana. Acest al doilea
scop mărturisit al cercetării decurge din ipoteza că Tabula, în prima
ei redactare se datează după părăsirea Daciei şi înregistrează localităţi
care continuă să existe într-un teritoriu ce n-a ieşit din lumea romană,
care a continuat, juridic, să fie considerat roman.
Această ipoteză ne C'ste sugerată, în primul rînd de faptul că dru-
murile privind Dada nu sînt însoţite de specificarea apartenenţei la
Provincia Dacia, în cazul celorlalte .provincii toate localităţile sînt sub
indi·carea apartenenţei. O a doua indicaţie ar fi faptul că doar Tibiscum,
Sarmizegetus·a, Apulum, Napoca şi Porolissum sînt considerate oraşe,
cînd cel puţin Drobeta, Romula, Diierna ar fi trebuit să se bucure de
acelaşi regim, diată fiind dezvoltarea la oare ajung în secolul II-III e.n.
Cercetările arheologi.ce au pus în evidenţă pentru Dierna şi Drobeta
continuarea vieţii, dar în cu totul alţi parametri, impuşi de rolul lor
preponderent militar, de capete de pod pentru limesul dunărean, fapt
care, în oadrul ipotezei! noastre ar justifica absenţa pe Tabula Peutin-
geriană a semnului convenţional de oraş din dreptul lor. Această redac-
tare iniţială ar putea constitui motivul .pentru care lipsesc alte drumuri,
cele din Dacia de est, fapt care i-a prilejuit prof. Constantin DaicovicilU
să dateze redactarea Tabulei Peutingeriana între Galienus şi Aurelian.
Consirlerăm necesară prezentarea în liniile generale a acestui !Pro-
gram de lucru, deoarece discutarea lui poate fi utilă cercetării.

JOANA BOGDAN
 CERCETAREA SISTEMATICA A REŢELEI RUTIERE A DACIEI ROMANE
359

PROGRAM POUR UNE RECHERCHES SYSTEMATIQUE

OU RESEA U ROUTIER EN DACIA ROMANA

(Resume)

L'auteure presente des recherches et des hypotheses concernant un routier

en Da::ia Romana. A l'avenir la recher::he va realiser un materiei nouveau d'ana-
lyse pour l'histoire de cette province romane et un materie! riche relatif aux
epoques anterieurs et posterieurs de la periode tratee et en meme temps on va
realiser probablement aussi la clarifi::ation en ::e qui ::on~erne la clatation de la
redaction de Tabula Peutingericnne.
 MENŢIUNI DESPRE CARANSEBEŞ ŞI PERSONALITAŢILE SALE
CULTURALE IN LUCRARI LATINE ŞI FRANCEZE DIN SECOLELE
XVl-XVll1

(I)

1567, în acest an se tipărea la Alba Iulia o poemă ocazională pri-

lejuită de ceremonia nunţii lu1 Gaspar Bekes, român din aceste locuri,
oficiată la 30 noiembrie 1567. Poema se intitula: „Epithalamium in ho-
noram nuptialem magnifici domini Gasparis Bekeş de Korniat" 1 •
1582, Orăştie, se tipăreşte ,,Palia"2 • Rod al propagandei calvine, oare a
avut un ecou puternic in Transilvania, sprijinind în parte şi activitatea
diaconului Coresi, „Palia" a fost tradusă de cinci cărturari români: Mi-
hail Tordaş - episcopul românilor din Ardeal, Ştefan Herce - propo-
văduitorul Evangheliei în Sebeş, Efrem Zăcan - „dascălul de dăscălie"
a Sebeşului (n.a. Caransebeş), Moise Pestişel - propovăduitorul Evan-
gheliei în Lugoj şi Achirie - protopopul Hunedoarei3.
1654 - Viena, apărea „Propositiones ex universa logica", lrucrare sem-
nată de Gabriel lvul, ce s-a remal'Cat în epocă oa unul dintre propaga-
torii log1C'ii aristoteliene în forma ei neoscolastică4.
1655 - Viena. Apare lucrarea „Philosophia. Quam Authoritate et con-
sensu Magnifici D. Rectoris, nec non Reverendis Admandum. . . nobi-
lium et clariss .. ." Gabriele Ivul. Este o lucrare filozofică de 447 pagini,
autorul ei fiind Gavrilă Ivul - român născut la 15/25 martie 1619 în
Caransebeş. După terminarea studiilor, la 21 octombrie 1637, a predat
gramatica, filozofia şi matematica la şcolile din Caşovia şi Viena. Moare
la Caşovia în 16785 .
1655 - Gavrilă Ivul tipărea la Viena Poesis Lyrica o antologie de poezii
u 27 de retoriG.
1661 - KosiC'e. In acest an se tipăreşte lucrarea „Philosophia Novella
Quam Authoritate et consensu Magnifici Rectoris ... losephus Barkoczi
de Szala .. ." lucrare importantă prin faptul că ea a fost susţinută în
faţa comisiei a cărei preşedinte a fost românul bănăţean Ivul 7 •
1667 - ~ovia. Gabriel Ivul tipăreşte „Theses et Anthitheses Catho-

1 A. Vereş, Bibliografia româno-ungară, Vol. I, 1931, p. 28.

2 Ibidem, p. 45-46.
3 Vezi pe larg A. Cosma, Scriitori români bănăţeni în timpul calvinismului,

în „Viitorul~, 1933, C. Dia:onovici, Enciclopedia României, tom, II, Sibiu, 1900,

p. 685, Viori::a Pamfil, Palia de la Orăştie, 1581-1582, Ed. Academiei R.S.R., Bucu-
re5ti, 1968, p. VI; A. Ghidiu, I. Bălan, Monografia oraşului Caransebeş, Caran-
sebeş, 1909, p. 99.
• I st oria filozofiei româneşti, Vol. I, Bucureşti, 1971, p. 104.
5 A. Veres, op. cit., p. 91-92. D. Radosav, Un tratat necu,noscut al lui Gabriel

Ivul, în Banatica nr. 2, Reşiţa, 1973, p. 321.

6 D. Radosav, op. cit., p. 321.
7 Ibidem, p. 97-98.
 PETRU BONA
362

licorum et Acatholicorum" - lucrare teologică dar cu spirit de dispută

raţionalist .
8

1674. Basel. Apărea lucrarea „Vota solennia quae nobilissimi et claris-

simi viri D. Francisci Pariz de Pappa Transylvano-Ungari honoribus
doctoralibus .. .". ln această tipăritură sînt cuprinse odele închinate după
obiceiul vremii, colegilor lui Pariz Papai, care se pregătea· să plece la
studii în străinătate. ffintre ode este şi cea a lui Mihail Halici din Ca-
ransebeşt0. Aceasta fiind cea mai veche odă scrisă în limba română11.
1703 - La Cluj se tipărea oatechisrnul lui Canisius, tradus de George
Buitul din Caransebeş1 2 • Catechismul a fost ti!părit la Bratislava în 1636,
ediţia I-a, pierzîndu-se a fost retipărită numai ediţia a II-a la Cluj
în 1703 13 .
1739. Haga. Apărea „Histoire des revolutions de Hongrie, on donne une
idee juste de son legitime gouvernement. Tome cinquime .. .". In lu-
crare se fac referiri importante la Caransebeş, despre care se spune că
„era capitala unei provincii ce aparţinea de Transilvania". Lucrarea este
o retipărire a memoriilor lui Nicolae Bethlen din anul 1736 14 •
1744. Viena. Se tipărea „Succinta medicorum Hungariae et Transilvaniae
biographia. Centuriae I-IV ...". hi această lucrare se fac referiri la oda
lui .;\'lihail Halici dedicată lui Francisc Pariz Papai. Oda este redată şi în
traducerea în limba latinăt5.
1778. Pesta. Se tipărea „Historia critica Regnum Hungariae .. ." Ste-

s Ibide1n, p. 322.
° Fran:is: Pariz Papai s-a năs:ut la Dej în 1649, era mai tînCtr C'a Hali:i :-u
6 ani. A terminat studiile la Aiud şi în 1664 era coieg cu Hatiei. Ia 1671, clupă
terminarea studiilor la Aiud pleacă în 1672 la studii la universităţile din Ll?irpzig,
Frankfurt, Heidelberg, Base!, unde îşi va lua ~i diploma de do:tor, după :arc
în 1675 revine în ţară. Se stabileşte la Aiud ca medic şi din 1680 a fost şi profesor
de limba greacă şi morală la colegiul reformat. Papai a scris va'.oroase lu2r[Jri
de medicină, istorie şi lexicologie.
1o .Mihail Hali::i fiul s-a năs::ut la Caramcbeş :a 19 o::tornbriC' 1543. Anii
copilăriPi i-a petre::ut la Caransebeş sub grija tatălui său - clas:<il la ~;coala
reformată din Cara:isebeş. Intre anii 1661-1664 continuă studiile la Sibiu, apoi la
Aiud pînă la 1667, după ::are e numit redor la şcoala reformată din 0:-ăşti<'.
In 1669 rC'vine la Aiud unde rămîne pînă la 1U75. In a::elaşi an plea:ă într-o ::ăl[t­
torie în apusul Europei. 1n 1694, do:-umcntele îi semnalează apariţia, de data
aceasta la Londra î:i mijlocul tinPri'.or ardeleni aflaţi a::olo '.a studiu. A murit
în 1712. Bib'.ioteca sa a avut o valnar·L· deosebită.
11 Dacoromania, III, p. 789-7~J:C.
12 A. Ve:·eş, op. cit., p. 152-I:J:J.
ta George Buitul în 1610 <'~a student la Viena. In 1619 Ştefan Csiky, cpis~opul
Ardealului îl re::omanda cardin;1Jului Borgheze din Roma. Buitul a tipf1rit în
1636 Cate::hismul 'ui Canisius, haclt:s în româneşte. Vezi N. Drăganu, Mihail Jla-
lici (Contribuţie la istoria cu,lt1;rulă românrag::ă din sec. XVH), în Dacoromaniu,
an TV; 1924-1926, partea l. lluj, 1927, p. 75-169. N. Cartojan, Istoria literatu.rii
române vechi, I I. Bucureşti, · •-12, p. 106-107.
11 A. Verc·ş, op. cit., p. ~00-201.
1:. Jhid1~m. p. 280-281.
 MENŢIUNI DESPRE CARANSEBEŞ ŞI PERSONALITAŢILE SALE CULTURALE 363

phano Katona. Operă monumentală, fiind prima compilaţie a istoriei

Ungariei ouprinzînd un mare număr de documente intercalate în. text.
Istoria cuprinde evenimentele pînă la anul 1810. 1n tomul XXXIV se
fac referiri la Gabriel Ivul, cu m~mţiunea, între altele că a predat 3 ani
matematica, 6 ani filozofia la ~colile iezuiţilor din Caşovia işi Viena,
după care a funcţionat 12 ani ca „studiorum praefectus" (n.a. îndrumător
ştiinţific). A murit la Caşovia în 1678, lăsînd mai multe opere înfre care
cronica aminteşte „Philosophia novella", tipărită la Viena în 1655 şi
Caşovia în 166116.
PETRU BONA

16 Ibidem, p. 296-298.
 ALEXANDRU LAPEDATU (1876-1950) ŞI CONTEMPORANII SĂI

Al. Lapedatu a lăsat în urmă-'i o ~mpresionantă activitate ca om de

C'Ultură, savant şi om politict. Personalitate puternică, caracterizată de
un constructivism activ, onestă, el a mnpletirt armonios preocupări sa-
vante de istoric angajat numai pe drumul adevărului, cu cele de diri-
guitor al vieţii cultural-ştiinţifice romaneşti prezent în mai toate segmen-
tele acesteia cuprinse între 1anii 1920-1948. Mai bine cunoscute, dar
încă nu îndeajuns sînt faptele şi studiile sale ou caracter istoriografic,
mai ales cele din domeniul monumentelor istorice2 •
Cîteva date sumare se cer prezentate pentru a .permite cititorului
documentelor selectate şi redate de noi mai jos să cuprindă cit mai· bine
~i mai complet opera şi activitatea savantului de bună aducere aminte.
Alexandru Laipedatu a făcut studii strălucite, avîndu-i magiştrii pe
Nicolae Iorga, D. Onciul, Gr. Tocilescu şi I. Bogdan, de la fiecare prelu-
înd cu discernămînt şi măstţră ceea Ge i s-a părut ma1 potrivit sieşi. Că
le-a fost bun ucenic o dovedeşte recunoaşterea lui N. Iorga, care-l oarac-
tcriza, cu ocazia desemnării sale ca membru al Academiei Române, ca pe
un istoric cu adînc spirit critic şi totodată „om de convingeri, de inimă şi
de caracter"~. Cuvintele savantului conţin adevăr curat, confirmînd şi
intuind activitatea viitoare a celui astfel omagiat. Căci abia din acei ani
frămîntaţi ai războiului şi evenimentelor postbelice, personalitatea lui
Al. Lapedatu se va afirrma şi punp în largă lumină: întîi pe planul unor
impresionante acţiuni legate de desăvîrşirea unităţii naţionale româneşti,
apoi în confruntările dramatice politico-diplomatice externe, legate de
rN·unoaşterea internaţională a Marii Uniri, prin tratatele încheiate la
Conferinţa Păcii, de la Paris în cursul anilor 1919-1920 4 .
Odată încheiate demersurile diplomatice, în miezul cărora Lapedatu
s-a aflat ca expertul principal al De!C:'gaţiei române în materie de istorie
~i etnografie, i s-au mai încredinţat o serie de misiuni importante în
aria culturii şi ştiinţei româneşti. Astfel, el a fost ministru al cultelflr
~i artelor în 4 rînduri, apoi preşC'dinte si secretar general al Academiei
Române, preşedinte al Secţiei pentru Transilvania a Comisiunii Monu-
1 Vezi studiu introductiv făcut de autor in Alexandru Lapedatu, Scrieri alese,
Cluj-Napoca, 1985.
2 Vezi Şt. Meteş Emigrări româneşti din Transilvania m secolele XIII-XX,
Bucureşti, 1977, p. 363-364 şi Ioan Opriş, Al. Lapedatu şi monumentele istorice, în
Revista Muzeelor şi Monumentelor, Seria Monumentelor Istorice şi de Artă, nr. 1,
1984, p. 60-64.
3 Nicolae Iorga, în „Neamul Romanesc", 14 octombrie 1918, an XIII, nr. 284.
4 Vezi 1918 la Români, vol. V-VI, Bucureşti, 1986, in care sînt inşerate o

serie de documente .de bază întoomite şi prezentate la . Conferinţa Păcii de către

I. T. C. Brătianu, şi oare 1--au avut autor pe .A!l. Lapedatu. De altfel, despre rolul
său ele expert al delegaţiei române, vezi şi supra nota, p. 1.
 366 IOAN OPRIŞ

mentelor Istorice (1921-1940) şi al Comisiunii Centrale a Monumen-

telor Istorice (1940-1947). în respectivele demnităţi Al. La~datu s-a
implicat cu toată buna sa credinţă şi cu pregătirea de excepţie a unui
istoric de largă formaţie; în acest sens sînt de notat activitatea sa uni-
versitară şi cea de conducător, alături de I. Lupaş, a primului institut
de istoril' naţională de la Cluj. In toate ipostazele a fost ponderat şi vi-
zionai· prevăzător. A determinat fapte şi acte cu bune consecinţe, a stat
în fruntea unor iniţiabve valoroase, s-a distins prin înţelegerea sensului
majo:· al rosturilor ştiinţei, culturii şi artei. în cîmpul acestora a fost
o prezenţă continuă timp de cîteva decenii, impunînd direcţii politicii de
edificare de instituţii, celei de ocrotire şi restaurare a monumentelor
istorice, a realizării monumentelor de for public şi sistematizării n·ţelei
muzeelor. Munca sa a fost repede remarcată şi apreciată, spunîndu-se că
„Inţelegînd sensul vremii dl. Al. Lapedatu lucrează la înălţarea cultu-
rală şi artistică a ţăriii sale, prin mijloace care îi disting valoarea" 5 . Mai
mult, el era nwnit, pe bună dreptate, „omul de ştiinţă, care a ştiut ~i
ştie să pună alesele sale însuşiri spirituale şi toate darurile suflete~L în
slujba neamului şi a ţării" 6 •
Istoricul Lapedatu a promovat o strategie ştiinţifică care avea r"a
scop cercetarea profundă a tuturor izvoarelor istoriei, întîi prin dezvol-
tarea săpăturilor arheologice la principalele obiedive dacice şi daco-ro-
mane de pe tot cuprinsul ţării, apoi prin scormonirea arhivelor interne
şi externe, ca şi prin cercetarea monumentelor istorice în vederea preci-
zării rolului acestora la istoria naţională cît şi a operei lor de con~cr­
vare-restaurare. lmpletind aceste elemente, armonios, căutînd să le dez-
volte în mod general, dar mai întîi de toate în teritor.ile fostelor provin-
cii desprinse mult timp de trupUJ1 ţării, viziunea lui Al. Lapedatu se dove-
deşte a fi limpede şi de mare valoare practică.
Muzee, expoziţii, cuprinderea unor noi monumente în evidenţele
oficiale spre a fi protejate legal, evocări şi comemorări de evenimente şi
de personalităţi, încurajarea editării unor lucrări de specialitate, spriji-
nul activ, moral şi material acordat cercetătorilor şi instituţiilor sper·iali-
zate, toate converg spre a-i defini• gîndirea şi concepţia. Toate reies con-
vingător şi din documentele prezentate în riguroasa selecţie de faţă.
Acestea mai au darul de a contribui la ilustrarea vieţii cultural-ştiinţi­
fice româneşti într-o ;perioadă de consolidare a României Mari. Evocînd-o,
prin intermediul corespondenţei7, punem la dispoziţia C€1rcetării şi a pu-
blicului interesat, documente de valoare istorică sernnificati'Vă, care, spe-
răm, vor reuşi să completeze cu noi date şi sensuri, imaginea despre un
învăţat român şi epoca sa.
IOAN OPRIŞ

s „Revista pentru toţi" 1928, an XI, nr. 1. p. 5. Alte aprecieri Ia Sextil Puş­
oarlu, Memorii, Bucureşti, 1978. p. 226, 339, 836.
e G. Cipăianu, în Al. Lapedatu în lumina presei., 1901-1936, Za jubileul 60 de
ant, omagiu din partea organizaţiilor P. N. L. din Ardeal şi Banat, album întocmit
de dr. Oct. Buzea, în Biblioteca Academiei R. S. R., Secţia Mlanuscrlse, Fond Al.
hapedato.
1 <::arespondenţa a ifost extrasă, cu clteva excepţii, de a[tfel notate, din Fon-
dul Al. Lapedatu de ii.a Bibi. Acad. R. S. R., Secţia Manuscr.ise. Mulţumim şi aici
conducerii bibliotecii şi bibliologilor secţiei pentru ajutorul acordat.
 ALEXANDRU LAPEDATU (18711-1950) 367

1. Stimate şi Iubite Domnule {L.} Mrazec,

Memoriul D-tale economic asupra Banatului a fost cerut azi de dl.
{I. I. C.} Brătianu la Comisiunea afacerilOT române. Expunerea şi argu-
mentarea cuprinse înlăuntru a ciştigat. Dl. Brătianu doreşte să-l predea
mîine-n _fo1mă engleză - colonelului L. M. House. Te roagă deci să faci
o asemenea formă şi să i-o trimiţi pînă miine dimineaţă dimpreună cu o
hartă dP felul celei ce i-ai dat, pe care o va duce dl. '(I.} Pilat.
Cc priveşte chestiunea de care m'a] rugat să vorbesc, cred că încă
în asta seară voiu avea prilejul să comunic dorinţa E>tale d-lui Brătianu.
Stimător şidevotat,
Al. Lapedatu
Eu mă întorc pe aci.
•BA RSR, S. Coresp„ Fond Al. Lapedatu, IV, Scrisoare, Paris, 1919, nr. 197839

2. Dragă Alexandre,

Cred că ai primit scrisoarea recomandată de la sosirea mea aici. Rîn-

durile astea era să ţi le trimiJt prin dl. dr. Niculescu, agregat la Univer-
sitatea din Cluj, dar <linsul plecase mai nainte.
Ţin mult să-ţi exprim şi în scris deciziunea mea fermă de a ceda
integral (minus 3000 lei advocatului pentru lucrarea făcută şi tot aceea
ce mai are de făcut) despăgubirile de 75000 lei recunoscute de tribunal,
pentru o bursă „Eminescu-Coşbuc-Iosif" la facultatea de litere din
Cluj, pe seama studenţilor ce vor face studii şi cercetări asupra litera-
turii noastre modeme, de la Eminescu încoace. Astfel, aş întări odată mai
mult amintirile scumpe ce mă leagă de Universitatea din Cluj şi mi-aş
îndeplini o datorie morală faţă de munoa mea literară '?i ştiinţifiră de
aproape 20 de ani, spulberată de răsboiu, prin atitudinea inamicilor cu
„Weltranmeitc (nu „Weltkrieg") şi mai ales prin per'Chiziţia poliţiei se-
crde ungan' cn IenC"So Remedek, săp. Kraft, Gaghi etc. Cîtă vreme îmi
vor mai îngădui ursitele vit=-ţii, eu voi căuta să refac din studii ceea ce
se va putea, iar bursa va asigura pentru totdeauna unele roade' ale dis-
trusei mPlc' opere dC' ,-iaţă, aşa ca să nu se piardă cu totul. Tinerii Uni-
versităţii din Cluj, de valoa?·c'a Guguţei d0 pildă, \·01· puh'a fi înlesniţi la
studii cînd valurile de mnterialism vor fi urcat spre binele neamului nos-
tru întregit.
La septembrie, cînd ne vom vedea, îţi voi înmina, impreună cu ('ele-
lalte acte ale porcesului şi sentinţa IJ€' care trebui0 să mi-o scoată. după
red~schiderea tribunalului, advocatul meu dl. Broca I. Vişan, str. Negru
\'odă 12 Bucureşti. Despre hotărîrea mea fermă cu bursa, am mai vorbit,
ca să fie martori în orke eventualitate, prietenilor mei Victor Lazăr d0
la Academie, colegul Cezar Papacostea dela Seminarul Central, Ignatie
MircC'a, dl I. Minea, nepotul meu de vară prof. Gh. Lazăr. De-asemenea
am \·orbit odată şi fratelui meu Aurel şi surorei şi cumnatului meu îna-
368 IOAN OPRIŞ

inte de ziua procesului, _spunind nepotului meu Pîrvu, elev de el. VI, cu
oarecari aptitudini literare, că dacă se va întîm,pla odată să facă studii
literare, dorinţa mea ar fi să fie preferit şi incurajat ca şi distinsa stu-
dentă actuală de la Cluj, dşra Maria Liupăneanu!
Dacă crezi potrivit, poţi vorbi de scrisoarea asta şi prietenilor mei
Sextil Puşcariu şi '(G.) Bogdan IDuică. La Budapesta, unde este delegat
împreună cu I. Miha.Ll, l-aş ruga pe fratele şi vechiul camarad Ion La-
pedat, să se intereseze de soarta manuscriselor şi hîrtiilor mele.
Sărutări de n1îini Victoriei, sărut rpe drăguţa Mica. Eu terminînd
băile, sper să pot pleca la 31 august. Te îmbrăţişez, al tău. Ion Scurtu.

• BARSR, S. Coresp., Fond Al. Lapedatu, VII, S::risoare, Govora. 22 VI I J _

1920. nr. 198420

3. Domnule Profesor,

Iţi notific că am cumpărat tot ce-am aflat în librăriile din Sibiu refe-
ritor la istoria Ardealului şi în cel mai scurt timp le voi transporta la
Cluj. Totodată Te rog să ser.iii o notiţă despre Jon Bogdan şi să mi-o tri-
rruţi cu întoarcerea poştei, dacă se poate, ca s-o putem publica în n-o vi-
itor al revistei care va fi închinată marilor morţi din timpul războiului:
G. Coşbuc, T. Maiorescu, (B. Şt) Delavrancea, (Al.) Vlahuţă, I. Bogdan.
A. P. Popovici et.c.
Te mai rugăm de ceva noi cei de la A.sociaţie, în nwnele Comitetului
Central şi anume, să binevoieşti să pregăteşti o conferinţă pentru Con-
gresul General al Asociaţiel ce se va ţine la 3/4 oct. a.c. în Oradea
Mare. Sperînd că nu ne vei refuza nici într-un caz nici în celălalt, sem-
nez cu aistinsă stimă, I. Georgescu, secretar.
P.S. Comitetul a încuviinţat şi pentru DVS de a vi se da colecţia
întrucît se poate completă a revistei noastre dela începutul apariţiei ei.
Idem
• BARSR, S. Coresp., Fond Al. Lapedatu, III, S:risoare, Asodaţiunea Revista
Transilvania, Sibiu, 14. IX. 1920, nr. 197747

N. Red.: Autorul, secretar al ASTREI, profesor la Constanţa, în 1929 este

subdirector la Arte şi culte; a fost secretarul de organizare pentru serb<irile Comi-
tetului unirii.

4. Stimate Domnule Lapedatu,

Cu ooazia unui drum la Washington, Dl M. Carrol, clin acest oraş.

directorul revistei americane „Art and Archaeology" mi-a promis că va
scoate în preajma Crăciunului, un număr special diJn revista sa consa-
crat în întregime României. Cum această revistă ·(se) trage în vreo 8000
de exemplare şi noi vom mai cumpăra încă două-trei mii pentru propa-
gandă, ar fi de un mare dnteres pentru cunoaşterea ţării noastre aici.
ca nwnărul în chestiune să fie într....adevăr bun şi caracteristic pentru
 ALEXANDRU LAPEDATU (1876-1950) 369

arta şi arheologia românească. Ştiu dinainte că în princ1pm nu refuzaţi

colaborarea pentru un lucru ca acesta; pentru mine chestiunea e dacă veţi
avea răgazul necesar să scrieţi un articol de două mii de cuvinte, în-
tr-un timp aşa de scurt. Cred că dl. Iorga căruia .i-am adresat o rugă­
ciune identică nu va refuza concursul său şi că va scrie un articol despre
arta şi arhitectura religioasă în România. Nu ştiu dacă acelaşi subiect
v-ar conveni cu .privire la Transilvania. Dacă nu orice subiect, care ar
eadra cu conţinutul revistei este bine venit.
„Art and archaeology" are oam vreo 30 de pagini de text şi vreo 30
de pagini de ilustraţii, aşa încît o serie de clişee sau dacă nu cel puţin
fotografii bune ar fi necesare pentru ilustrarea articolului.
in aşteptarea unui răspuns favorabil vă rog, Domnule Lapedatu, să
primiţi din parte-mi asigurarea celor mai sincere şi devotate sentimente.

I. Lugoşianu

• BARSR, S. Coresp., Fond Al. Lapedatu, IV, Scrisoare, New York, 3. X. 1920,
Consulatul General al Românieii 43 Cedar Street, nr. 197924

5. Iubite Amice,

Funcţionarii Academiei cari au colaborat la „Omagiu" d-lui (I.) Bianu,

sunt de părere să dăm la iveală volumul ce se găseşte tipărit gata la
Rasidescu. Avem însă nevoie şi de adeziunea ta, ca unul dintre principalii
colaboratori şi ded te rog să încuviinţ,ezi că volumul să fie publicat.
Mai trebuie să-i punem o scurtă introducere, în care să explicăm de ce
n-.a putut să apară în 1916 şi să arătăm că de atunci cîţiva dintre cola-
boratori au murit.
Eşti dispus să o faci? Dacă nu, aş redacta-o eu, natural în numele
tuturor. Predarea volumului s-ar putea face anul viitor cînd dl. Bianu
intră în al 65-lea an al vieţii. Poate chiar de Sf. Ioan. In orice caz des-
pre acestea vom hotărî mai tfrziu, acum aşteptăm răspunsul tău pentru
<>a să .putem termina volumul. Tipografia nu are nici o pretenţie bă­
nească; şi e dispusă să vindă cartea cu nn preţ foarte convenabil.
Te rog deci anunţă-mă cit mai curind despre decizia ce ai luat în
această privinţă.
Iţi trimit astăzi no 6-7 din Cronica Numismatică. Dorindu-ţi !Spor
la muncă. primeşte salutări~e mele cordiale, Ctin Moisil.
• BARSR, S. Coresp., Fond Al. Lapedatu, S::risoare, Bu:ureşti, 'l XTT. 1920,
nr. 19Rll4

6. Prea stimate Domnule Lăpedatu!

Aseară sosi Misiunea Română şi deoarece acum şi a noastră poate

pleca la Bucureşti mă folosesc de acest prilej de a Vă saluta şi a des-
chide din nou poarta relaţiunilor noastre ~tiinţifice care a st.at închisă
în timoul războiului mondial.
 IOAN OPRIŞ
370

Ţin să vă că e"U nu fac politică precum n-am făcut mei m

asigur
trerut - şi singuru~meu ţel este de a putea u.rma activitatea mea lite-
rară ~i a tipări cit mai mult din \'olumele oare le mai am gata în colec-
ţiunpa mea mare de copii de documente culese în răstimpul de 30 de ani,
de cînd mă ocup cu istoria! Muncitor fusei şi sub timpul războirului,
astfel că am ajuns cu ediţiunea mea de „Fontes" deja la vol. al VIII-lea
şi pe baza relaţiunilor mele am fondat şi un institut chemat „Institutul
Fontiurn Historica Hungariae", care stă deja cu multe institute în schimb.
Şi de oarece posed deja „Buletinul Comisiunii Monumentelor" pînă la
fascicolul ultim al volumului VII, Vă rog ia-mi trimite tot ce va fi apărut
mai nou împreună cu „Buletinul Comisiei Istorice", din care n-am încă
nimica. Volumul I avuseseţi bunătatea a mi-l da, dar a rămas pe masa
Dv. în luna irunie din 1916 împreună ·cu cele două volume ale cărţii arhi-
episcopului Netzhammer şi altele, pe care mi-aţi făgăduit a mi-le trimite
prin curier. Vă rog a mi-le trimite acuma sau prin legaţiunea noastră de
acolo, sau prin curierul românesc care va veni aci cu legaţiunea României
care stă de plecare.
Neştiind nimica de Dl. (I.) Bogdan vă rog a-l sialuta în numele meu
şi a-mi scrie ceva despre D-sa şi activitatea D-sale, mai cu seamă relativă
la cronica lui Neculcea.
Cu toată stima şi complimente Doamnei Dv. şi din partea nevestei
mele rămîn al Dv.

Andrei Veresc;
• BARSR, S. Coresp., Fond Al. Lapedatu, VIII, S::risoare dr. A. Veress, Buda-
pest. 30. XII. 1920, n:·. 198504

7. Iubite Domnule Lăpădatu,

Primind azi dimineaţă telegrama privitoare la Biblioteca (A. D.)

Xenopol, m-am dus îndată la Dim. Gusti să-l rog să mijlocească pe lingă
ruda sa Dna Riria, de care eu m-am ferit totdeauna . . . La Gus,ti am
găsit pe Dl. Em. Bucuţă, care ne-a spus că eri Dna Xenopol, a predat
Biblioteca lui A. D. Xenopol la comitetul arădan, aşa incit nu crede
să i se mai poată schimba destinaţia. Am rugat pe Gusti să stăruiască
a se rupe pentru Institutul din Cluj măcar cîtevia din operele rare, mai
potrivite a fi la Cluj decît la Academie.
AstPa le scriam la primirea telegramei. învăluit cu trebile a rămas
scrisoarea neînC'heiată. Am aflat că Gusti a mijlocit în favoarea Institutu-
lui de istorie din Cluj şi ar fi rămas C'a domnii din Comitetul arădan să
se învoiască a ceda cărţile de specialitate istorică, însărcinînd pe dl. (P. P.)
Panaitescu a face alegerea.
Am primit şi cinstitoarea poftire de a dărui scrierile mele pentru
Institutul ele la Cluj. însă din păcate nu-i mare lucru care v-ar putea fi
de folos. M~am gîndit însă la altăce\'a.
Voiu alege din publicaţiile Casei Regale (Memoriile Regelui Carol I
ctl'.) şi voi trimite. De asemc'nea voiu ruga pe Prinţul Barbu Ştirbey
 ALEXANDRU LAPEDATU (1876-1950)
371

să-mi dea voie a lua pentru Dv. din Documentele Ştirbey publicate de
Dl. Iorga şi din alte cărţi ce-or fi în mai multe exemplare.
In schimb te rog şi eu a-mi înlesni procurarea descl'ierii Ardealului
- în limba germană - publicată mi se pare la Kraft la Silbiu, de ase-
menea monografiile cetăţilor din Ardeal, despre care îţi făcusem rugă­
minte.

Al D-tale devotat,
G. T. Kirileanu
• RARSR, S. Coresp„ Fond Al. Lapeclatu, IV, S:risoare, Bu:ureşti, 2. IV. 1921,
nr. 197819

8. Prea stimate Domnule Profesor,

Cu curierul de ieri V-am trimis /la mîna D-lui Bianu/ cele 4

Yolume cu cari se completează ambele serii- ale publieaţiunii mele de
izvoare.
Vă rog să bine voiţi a-le primi în semn al deosebitei mele stime şi
consideraţii, ce Vă păstrez şi a~mi trimite şi mie - cu ocazie, prin curie-
rul Dv. la Dl Caragea d-aci - , ceeace-mi mai lipseşte din scrierile Dv.
şi anume: ·Monumentele istorice în lecturi ilustrate, Doi cărturari braşo­
veni, Mihaiu Vodă, Un mănunchiu de cercetări istorice şi altele, de care
nici nu ştiu; cum şi publicaţiuni, de c-are di1spuneţi uşor şi credeţi că mă
vor interesa.
In privinţa continuării publicaţiunii mele n-am încă nici o ştire dela
d. Bianu. Vă rog dar, să ţineţi afacerea în evidenţă, căci nu e poate
nimeni altul, care să apreţieze mai bine însemnătatea colecţiunii mele
ca Dv. şi e păcat de d-zeu, ca comoara această să zacă şi mai departe
necunoscută şi inedită. Deoarece peste puţin doresc să ies la pensie m-aş
deda ru totul acestor ediţiuni, ca să scoatem barem cîte două volume pe
an, unul politic şi altul religios, ·avînd material îmbelşugat şi foarte
bogat. Aştept dară să aflu ce aţi fătilt la Bucureşti şi cînd aş putea începe
tipărirea volumelor contemplate.
Vă rog să mă avizaţi şi de numirea Dv. de care mi-aţi vorbit, pentru
a face ceva şi în pri1vinţa „bibliotecilor" mele româno-maghiare de care
V-am făcut menţiune, căci costul tiparului este aşa de mare încît nu
le-aş putea începe decît avînd o ediţiune asigurată de cel puţin 3000 de
exemplare. Nădăjduind însă, că acest număr îl voiu putea ajunge u7or
cu sprijinul Dv de pe acolo m-am şi pus la lucru şi îndată ce voiu avea
coreC'tura Vi-l voiu trimite pentru asigurarea ediţiunii, atît de frumoase
şi folositoare.
Vă salut cu toată stima al Dv.

Andrei Vercss
• BARSR, S. Coresp„ Fond 1\l. Lnpedatu, VIII, S:risoarc, Buclapest, 25. II.
1922, nr. 198505
 IOAN OPRIŞ
372

9. Domnule Profesor,

Precum binevoiţi a şti, Fundaţiunea „Principele Carol" a hotărît

cumpărarea colecţiei de olărie veche ardeleană aflătoare în posesiunea
Dlui S. Leitner comerciant în Sibiu (str. Regele Ferdinand nr. 7) pentru
suma de 50.000 lei (cincizeci mii lei) în contul cărei sume proprietarul
colecţiei a şi primit un avans de 20.000 lei.
Această colecţie, care cuprinde mai multe piese adevărate capod-
opere, cum nu se mai găsesc în nici un alt muzeu din Ardeal, zace deja
timp de aproape 2 luni împachetată sub un şopron deschis, expusă efec-
telor schimbării temperaturii. Evident că zmalţul fin al acestor vase,
nu poate rezista multă vreme acestor efecte dăunătoare. Colecţia nu
se poate transporta pentru motivu[ că Fundaţiunea, cu toate inzistenţele
noastre, nici pînă astăzi nu a plătit proprietarului restul de 30.000 (trei-
zeci mii) lei.
Vă rugăm domnule Preşedinlte, să binevoiţi a interveni de urgenţă
pe lingă On. Direcţiune a Fundaţiei ca acest rest să i se trimită imediat
proprietarului, cu atît mai vîrtos căci <linsul, avînd alţi cumpărători care
îi oferă mai mult, cere rezilierea acestei cumpărături. Terminul ultim,
pînă la care proprietarul colecţiei este aplicat să aştepte, este .6 dec. a. c.
Binevoiţi a atrage atenţia. On. Direcţii a Fundaţiei, că atît ea, cît şi
Comisiunea instituită .de dînsa, are totodată şi obligaţiuni morale atunci
cînd îşi ia asupra sa anga}amente, iar neîmplinirea acestora la :timp nu
poate folosi numelui bun al acestui aşezămînt cultural.
Vă rog totodată să binevoiţi a urgita şi aranja şi chestiunea cum-
părării colecţiei d-lui (I.} Orosz, ;care de asemenea s'a hotărît să fie cum-
părată încă de astă primăvară.

Primiţi, vă rugăm, Dle Profesor, mulţumirile noastre anticipaJte

R. Vuia S. Puşcariu,
secretar preşedinte

• BARSR, S. Coresp., Fond Al. Lapedatu, VIII, Scrisoare, Antet Comisiu-

nea Muzeului Etnografic al Ardealului, Clu.i, 28. XI. 1922, nr. 198514

10. Stimate Domnule Preşedinte,

Mă scuzaţi, Vă rog, dacă Vă incomodez iarăşi cu lucruri de-ale

Muzeului. Sunt însă unele chestiuni a căror rezolvare nu sufere amînare.
Comisia şi-a îndeplinit o bună parte din însărcinările sale. AstfeQ a ciş­
tigat local corespunzător şi a cumpărat trei colecţiuni însemnate. Atît lo-
calul cît şi colecţiunea trebuiesc predate spre îngrijire şi păstrare unui
personal responsabil. Deşi trebuie numit conform planului de organi~are
 ALEXANDRU LAPEDATU (187G-!950)
373

a Muzeului, niciunul din personal şi sumele strict necesare şi anume:

I dintre personalU!l cerut să se numească deja cu data de 1 Ianuarie 1923
J, directorul, 2, un ,secretar-asisten/t. 3. un servitor.

II Dln sumele din buget: a) mobilier şi

instalări 40.000 lei
b) Reparaţiuni
mici, curăţit 5.000
c) Incă'lzit şi
iluminat 15.000
d) spese de birou 5.000
Total 65.000 lei

·: Acest personal şi aceste sume au fost ,cerute şi oficios de către Co-

misiune. Vă rugăm deci ca membru al acestei Comisiuni să binevoiţi a
interveni de urgenţă pe lingă Fundaţie pentru grabnica lor rezolvare.

Al Dv. devotat, R. Vuia

• BARSR, S. Coresp., Fond Al. Lap.."'Clatu, VIII, Scrisoare, Cluj, 22. XII. 1922,
nr. 198515

11. Stimate Domnule Lapedatu,

Dă-mi voe, întii să te felicit pentru alegerea matale la Academia

Română. Imi face evident o plăcere deosebită oînd văd persoane pe lingă
cari am lucrat atîţia ani, că să impun prin meritele lor. Tot asemenea
şi cu Dl <G.> Ba1ş.
Cu această ocazie cred că s-a constatat lipsa unei Secţiuni de Arte
Frumoase la Academie. In ţară mărită şi la un popor cu altîtea însuşiri
artistice ca latini în general cred că se impune pentru viitor această
completare .. ! [... ] I. Ghica Budeşti

• BARSR, S. Coresp„ Fond Al. Lapedatu, III, Scrisoare, Mehadia, 22. VI.
1923, nr. 197756

N'. Red.: •IQ mlai anunţă pe profesor că a lucrat cu proiectanţii oa.tedra1ei

clin Cluj - arh. Pompondu şi Christine!-, şi că a avru:t neplăceri cu Conststoriurl.
CPrînd medierea.

12. Excellence,

Je viens d'apprendre que vous etes le noveau ministre des cultes, et

m'empresse de vous envoyer mes sinceres felicitation a ce1ite occasion.
Je repuis le faire en personne, ayant entrepris 'le voyage officiell a Rome
qui oblige Ies eveques de l'Europe orientale ad visitanda 1imina ap6s-
tolorum. Je suis convincu que vous lâcherese de rassures le Saint Siege
,,.4
 IOAN OPRIŞ
374

de Rome, que l'eglise catholoque jouira en Roumanie d'une parlaite

liberte, selon Ies principes du Codex juyis canonici.
Pe1mettez moi de vous decomander l'ancienne cathedrale d'Alba
Iulia que l'architecte <Ist.> Moller commem;a a restaurer d'une mani-
ere parfaite avant la guerre. Depuis 9 ans Ies travau.x cesserent: cest
un des monuments historiques Ies plus remarquables de la Roumanic
qui'meritl' que le Commision instituiee por le conservation de Ies mo-
numents s'en occupe, et vous propose de continuer dan le meme sens
Ies travaux de restauration.
Agreez Mr. le Ministre l'assurance de mon parfait estime + Gus-
tave
Mailath, Charles de
• BARSR, S. Coresp., Fond Al. Lapedmu, V, Scrisoa·re, Roma, 11. XI. 1923,
nr. 198071

13. Domnule Ministru,

Din iniţiativa Muzeului Etnografic din Cluj, creaţiune a Alteţei

sale Regale Pr. Carol, s-a constituit în acest oraş o Societate de Etno-
grafie avînd de scop cercetarea ştiinţifică a vieţii sufleteşti şi mate-
riale a poporului român şi popoarelor conlocuitoare şi vecine.
Cunoscînd viul' interes pe care l-aţi dovedit întotdeauna pentru
problema etnografiei române şi merit.ele deosebite pe care le-aţi cîştigat
ca cercetător al trecutului neamului nostru, Societatea noastră, în şe­
dinţa-i de constiltuire de la 30 oct. a. c. V-A a!les membru în Comite-
tul de conducere al acestei societăţi.
Aducindu-vă la cunoştinţă această alegere, Vă rugăm să păstraţi
arelc'aşi intcrPs pe care l-aţi arătat întocleauna pentru problemele cul-
turale şi naţionale ale neamului nostru.
Primiţi, ;Domnule Ministru, asigurarea celei mai distinse considera-
ţiuni, S. Puşcariu, R. Vuia.

• BARSR, S. Coresp., Fond M. Lapedatu, VIII, Scrisoare, antet Fund~iţiurwa

Culturală P. Carol, Direcţia Artistică, Muzeul Blmografic al Ardealului, 20. XI.
1923, nr. 150, Oluj

14. Prea Stirruite Domnule Ministru,

~-,~:~

Inainlte de toate vin să mă scuzez că iau îndrăzneal·a să vă adre-

sez această scrisoare. Dacă o fac, este numai într-un scop cultural, căci
e vorba de Societatea „George Enescu" din Iaşi şi de viaţa muzicală
ieşeană în general. De un an şi jumătate biata capitală moldavă a fost
şi este teatrul unor fapte regretabile în urma cărora Societatea Simfo-
nică sus menţionată, artît de nece5ară pentru cultura noastră si cu care
laşul se mîndrea, ameninţă să piară. Singurul care poate salva situaţia,
fiind neutru, este Mircea Bârsan, cel mai indicat ca valoare muzicală si
care este tatăl acestei Societăţi, căci de dînsul a fost fondată în 191S.
 ALEXANDRU LAPEDATU (IP,76--1950)

Vă rog deci, prea Stimate Demnule Ministru, să-i daţi toată ascu1-
tarea, căci, o repelt, este astăzi singurul care poate salva viaţa muzicală
din Iaşi.
Pin' atunci binevoiţi a primi aci expresiunea prea' înaltei melc
consideraţiuni. G. Enescu

• BARSR, S. Coresp., Fond. Al. Lapediatu, III, Scrisoare, Iaşi, 20. XI. 1923,
nr. 197729

15. Mult onorate Domnule Preşedinte,

· Vă mulţumesc din suflet pentru cuvintele de îmbărbătare ce mi

le-aţi scris prin ilustrata trimisă şi-Ill care, cu multă plăcere, am văzut
rcalizarea unui pUlllct de program al Comisiunii noastre. Vă rog foarte
mult să dispuneţi să mi se trimiltă şi mie cite două exempl. din co-
lecţia eşită, din care unele le ţin pt. mine, iar a!ltele voi căuta să le
fac cunoscute prin reviste italiene, însoţite de cite un mic comentariu
istorico-artistic. Legaţiunea noastră de aici mi-a cerut astfel de lucruri
şi - cu aprobarea Dvoastre - aş dori să le dau pe aceSite din Tran-
silvania, făcînd - cred - un îndoit serviciu' românilor ce se manifes-
tă în Ardeal (prezentat de unguri, prin ziarele şi revistele istorice, ca
un ţinut pur unguresc) şi Comisiunii din Cluj, a cărei activitate nu
poate fi deoît din cele mai lăudate.
Pînă acum am dat două articole cu privire la chestiunea minori-
tăţii maghiare din A. <rdeal>, ca o contrabalansare a propagandei un-
gureşti, făcută aici în Ita!lia în favorul „refaceri i veahilor hotare" ale
Ungariei.
Unul din aceste articole - la 16 pagini de revistă - va eşi şi
!;Cparat (cel puţin aşa mă asigură legaţiunea}.
Studiile mele merg bine. In aprilie îmi va veni şi soţia, fapt care
îmi va reda deplina linişte sufletească. In vederea acestui lucru am
cerut dlui (D. M.) Teodorescu să facă cumva să primesc, ca avans, pe
întreg anul acesta sumele de la Comisiune (1000) 10i şi cele dela In-
stitutul de arheologie (la 1500 lei) pe care Ie-aşi primi lunar, fără să
port face ceva. Vă rog şi pe Dvoastră foarte mult să mă sprijiniţi în
;1ceastă dhestiune. Cred că C.(omisiunii) nu i-ar fi imposibil de a-mi
avansa ajultorul de 1000 lei lunar, pe tot anul. Dl. <S.> Mihail cunoaş­
te bine situaţia căci i-am scris şi lui.
· Mă ocup cu ,gîndul de a studia organizarea C. m. <omisiunii> de
aici din It. spre a referi cînd voi veni în ţară. Vor fi, cred (onumen-
telor) lucruri, care se pot aplica şi Ia noi.
Raportul Comisiunii nu s-a tipărit încă? D. Mihali - rog a-i spune
- să-mi trimită şi mie un exemplar.
focă odată mulţumindu-vă pentru bunele cuvinte vă rog a mă păstra şi
pe mai departe în atenţia Dv. Cu cel mai profund respect, al Dv. de-
votat C. D(aicoviciu).
B Bihl. Cmtrală de Stat, Fond Elie Dăianu, m~s. nr. 7548, Roma, 3 m<irtie
lfl2ti
 IOAN OPRIŞ
376

16. Mult onorate Domnule Profesor,

Eri am primit zdrobitoarea veste despre moartea neuitatului meu

profesor şi părinte sufiletesc, care mi-a fost V. Bogrea. Nu vă pot scrie,
nu găsesc cuvinte ca să vă arăt ce-am simţit în momentele acelea: eu
am pierdut tot. S-a dus pentru vecie cel ce-mi era nădejde şi sprijin.
A murit între sltreini atunci oind eu nici nu bănuiam că e bolnav, fără
să-l pot vedea şi fără să-i pot săruta :mîna cu care atîtea-atttea mi-a
dat şi povăţuit. Cu vreo citeva zile înainte îi scrisesem tocmai, la Cluj,
cerîndu-i sfaturi şi îmbărbătări, rugîndu-1 să nu mă uite căci <_!ici-vai-
mă 5imt atît de rău. Nu bănuiam că El ne-a părăsilt pe toţi pentru
totdeauna. Am p1îns amar, căci 1mi dau seama cine-a fost şi pe cine
am pierdut. Lipsa lui eu o voi vedea, eu o voi simţi cit trăiesc . . . Vai!
Că nici o floare nu am putut pune pe mor:mîntul celui ce şi-a vărsat
florile sufletului său în noi, nevrednicii discipali ai lui [... ].
Domniei Voastre vă exprim vii simţitele mele mulţumiri şi vă rog
a primi devotamentul plin de recunoştinţă al meu. C. Daicoviciu.
• BARSR, S. Manuscrise, II, Scrisoare, Roma (unde era din 1925), 21. IX.
1926, rir. 197678

17. Dragă amice,

Aflînd din scrisoarea ce am primit-o ieri, că eşti la Cluj, mă grăbesc
să-ţi comunic starea lucrărilor privitoare la busturile lui {D.) Onciul şi
(B. P.) Hasdeu şi în acelaşi timp să te rog să-dai instrucţiuni asupra in-
scripţiilor ce urmează a se pune pe socluri şi asupra altor chestiuni în
legătură cu aceste monumente.
Mai întîi iţi aduc la cunoştinţă cu o vie satisfacţie că am!îndouă bus-
turile sun't gata: al lui Hasdeu e complet terminat şi turnat în bronz; al
lui Onciul e turnat în gips şi se află la turnătorie în bronz, astfel că şi
acesta va fi în curînd gata.
Amîndouă busturile sunt foarte bine lucrate; asemănarea cu po.rtre-
tele celor doi profesori ai noştri este foarte mare şi trăsăturile caradte-
ristice ale sufletului lor sunt bine scoase în relief. Cred că atît comitetul,
cît şi publicul va fi deplin mulţumit de opera lui {M.) Onofrei.
Lucrările pentru amenajarea parcului au [nceput şi ele şi sper ca
în curînd să se termine treseele diferite'lor figuriş peluze şi să se exe-
culte cărările principale. Ieri s-au terminat şi fundaţiile monumentelor,
astfel că săptămîna vîiitoare va începe aşezarea soclurilor.
In acest scop însă este necesar ca să fixăm cit mai repede inscripţiile
ce se vor săpa pe soclul fiecărui monument. Cred că este bine ca ele să
fie scurte şi demne. Cum părerile noastre asupra acestei chestiuni sunt
împărţite, te rog să ne trimiţi şi părerea ta.
O altă problemă este cea a fondurilor necesare pentru ridicarea bus-
turilor. Conform învoielii ce am făcut cu sculptorul Onofrei, trebuie să-i
plătim pentru amîndouă busturile, cu soclurile lor, aşezate gata, suma
de lei 200.000. Dar noi n-am putut strlnge pînă acum deoît 160.000. De
 ALEXANDRU l.APLDATU (IB76-19:i0)
377

altă Parte o să mai intervie şi a1te cheltuieli, astfel Onofrei mai pretinde
ceva pe deasupra din cauza ridicării preţurilor la materiale (bronz, pea-
tră); va !trebui să dăm ceva şi pentru parc; în s:flîrşit inaugurarea . va
reclama şi ea anumite cheltuieli; deci pentru toate ne vor mai trebui
vreo 15-20.000. Astfel suma ce trebuie neapărat să o stringem pîriă la
Noiembrie este de cca 60.000 lei.
Este adevărat că încă n'am cerut nimic de la vreo 'bancă; totuş dela
ele nu pultem spera mullt. Ce e mai triost: universităţile, in special cea
clin Bucureşti, nu ne-au dat nici un ban. Nu crezi că ar fi mai nimerit să le
cerem din nou tuturor universităţilor să contribuie? Apoi diferitelor
mari societăţi petrolifere, Reşita, etc.? In orice caz trebuie să strlngem
cit mai curlnd suma de mai sus, dacă· vrem să putem inaugura busturile
anul acesta. Şi ar fi păca!t să nu o facem, din momentul lin care sunt
aproape terminate. Te rog dă-mi vre-o idee şi în ohestia aceasta.
Oit priveşte data inaugurării ideea ta de a se face la - Noiembrie
ni s-a pă.rut tuturor cit se poate de nimerită. Dar cum am mai spus
mai sus, dacă pînă atunci nu avem toţi lbanii, nu cred că se pbalte realiza.
Am primit „Anuarul" pe anul 1924-25 şi-ţi mulţumesc pentru el.
Este foarte impozant şi a făcut cea mai bună impresie la toţi cu care
m-am intîlnit.
Răspunde-mi, te rog, cit mai curînd fa toate şi în special comunică­
mi inscripţiile pentru socluri; şi primeşte din parite~mi cele mai sincere
sentimente de prietenie şi devotament.

C. Moisil

• BARSR, S. Coresp., Fond AL Lapedatu, V, Scrisoare, 20. IX. 1926. nr.

198117.

18. Mult Stimate Domnule Ministru,

Mi se trimite din Bucureşti adresa Dv. prin care mă numiţi pre-

~edintele comisiei pentru reorganizarea învăţăm1ntului artistic. Vă mu1ţu­
mf'sc pentru onoarea ce-mi faceţi şi vă sînt recunoscător pentru persis-
tc>nţu cu ca1·e vă gîndiţi la mine. La rîndu-mi, nu-i aşa? - sînt obligat
să mă ţin la înălţimea bunei opinii ce aveţi despre posibilităţile mele şi vă
făgăduiesc să lucrez cinstit, serios şi temeinic.
Jmi cereţi să vă scriu confidenţial ce gîndesc despre comisia ce voiţi
să numiţi; permiteţi-mi atunci să vă v01•besc deschis.
Vă aduceţi aminte că de cînd mi~am luat smcina, - pe carie nu eu am
solicitat-o ci împrejurările mi-xiu impus-o fără voea mea - , să organizez
expoz'iţia de la Paris, vă spuneam 'că vor năvăli duşmănii implacaibile,
dar pentru că în joc e numele ţării n'am să dau .înapoi. Am făcut expo-
ziţia şi în conştiinţă vă spun că nici un moment nu m-am •gindit să afund
vreun coleg. De altfel duşmănii sau antipatii .personale n-aveam, eu .trăind
totdeauna departe de cafenea. După expoziiţe, cum mă şi aşteptam, sînt
5-6 colegi cu care nu mai vorbesc şi, încă odaită, cu absolut nimic nu
sînt eu vinovat de atitudinea aista a lor. Intre aceştia s'înt (A.) Verona şi
 OPRIŞ
378 JOAN

Costin Petirescu. Verona pe nepdrept, căci cu toate că toţi membr\i ,din

comisie erau contra lucrărilor trimi5e de el, totuşi am obţinut de· 1~1 ei
să iau 3 din ele la Paris unde (H.} Focillon, Dezarrois şi Massou le~u
refuzat net. Abia după insistenţa mea, explicînd numele şi situaţia luiVc-
rona în ţară, i-a admis unul din tablouri. Ca rezultat: Verona mă în-
jură şi-mi întoarce spatele ... ! Cos. Petrescu însă are dreptate 'să fie
supărat pe mine, pentru că alături de colegii din juriu l-am eliminat
dintre artiştii demni să ne represinte 1a Paris şi chiar eu am ·pledat
contra. Dar personal n'am nimic contra lui: nu-i artist. ·
Revenind la comisia D-vs, trebuie să lucrez alături de ei. Voiu lucra
dacă credeţi, de şi va fi cam greu, :trebuind să ne adunăm de obiceiu
acasă la mine unde e mai comod de discutat de cît la minister. Da!· în
orice caz, n'aţi putea înlocui pe Costin P0trescu prin (M.) Steriadi?
Petrescu, deşi profesor, e nul şi e o piedică chiar pentru viitorul $Coalei;
pe cită vreme Steriadi e un om inteligenit, luminat, cu gust şi bu'n simţ,
f"l ne poate da păreri interesan'te de discutat, ne poate obiecta focruri
neprevăzute. Steriadi ne e absolut necesar şi vă rog mult să-l ,numiţi.
Pe Verona puteţi să-l lăsaţi - jenatul n-am să fiu eu, căci cu nimic nu
i-am greşit. Ceilalţi membrii toţi sunt excelenţi. Pe dl. Tăuşami nu-\
runosc.
Un lucru vă rog şi neapărat trebuie să daţi ordin imediat: să obţi­
neţi fie prin bursierii minislterului fie prin alte mijloace regulamentare
şi legea de organizare a şcoalei naţionale de belle arte din Paris, a
Academiei de belle arte din Miinchen, ale .lui „Kunst gewerbe schule"
din Miinchen, precum şi a similarelor lor din principalele centre ger-
mane. Dacă se comandă imediat se poate avea pînă la sfirşitul lunei.
Eu nu sosesc în Bucureşti de cît pe la 1 Noiembrie. E totuşi posi-
bil pe la 15 octombrie, cînd trec la mine la ţară, să mă opresc o zi clouă
în Bucureşti.
In acest caz îmi voiu permite să mă presint D.v. la minister ..
Pînă atunci, vă rog, mulii: stimate D-le Ministru, să primiţi distin-
sele mele salutări.

Ştefan Popescu
• BAR.5R. S. Coresp„ Fond AL Lapedaitu, VI. Scri5oare. Reşita (Hotel Ol-
tenia), 3. X. 1927, nr. 198327.

19. Domnule Preşedinte,

am onoarea a face cunoscui!:, că decurând a ieşit de sub presă lucrarea

mea: Bisericile de lemn din judeţul Arad în condiţii tehnice superioare.
Ea este prima monografie românească nu numai a monumentelor Ide
lemn din judeţ, dar din întreaga provincie. Este cunoscut, că lin judeţul
Arad bisericile de lemn represintă cele mai vechi şi valoroase monu-
mente române. De aceia am considerat ca o necesitate, a-le pune in va-
loare printr'o publicaţie demnă, ca ele să fie apreciate de publicul nos-
tru intelectual şi de popor, iar străinii să admire simţul artistic al -po-
 ALEXANDRU LAPEDATU (1876-1950)
379

porului nostru. Monografia mea va putea servi oa model pentru ce-

lelalte judeţe, cari au asemenea monumente, ca să-se publice odată cele
vre-o 1200 biserici de lemn, cari mai există în Ardeal. Interesul ce-l
arată învăţaţii din apus - precwn reiese din recentele publicaţii -
Pste deosebit dE' mare faţă de architectura în :emn. Astfel cred, că şi
lucrarea mea va putea contribui la deslegarea problemelor ce se pun
acum la învăţaţii apuseni. Din această cauză am anexat ltextului român
un resumat francez. Lucrarea conţine în afară de itext 55 table ilustrate,
cu desenurile a:rchi'tectonice şi harta biserici~or de lemn.
Monografii ale judeţelor şi mai ales ale monumentelor, precum bi-
nevoiţi a cunoaşte, apar cu totul rar la noi. Ultima monografie a jude-
ţului s'a făcut de istoricul Marki înainte cu 32 ani, în care însă lipsesc
monumentele române. De aceia cred, că nu am o dorinţă exagerată
atunci, cînd Vă rog, să apreciaţi aşa cum merită o asemenea iniţiativă.
Doi ani am adunat isvoarele, pentru o revisltă de specialitate din Ame-
rica. Cum Comisiunea ce o prezidaţi are obiceiul de a publica rapoarte
anuale despre activitatea sa, cred, că se va aduce un bun serviciu cau-
zei româneşti pu'hlidînd astfel de informaţii în cadrele unui studiu în
limbi străine.
Cum dl (C.) Daicoviciu nu a dat vre-un răspuns pină azi la scrisoa-
rea mea politicoasă, am onoarea a mă adresa D-stre, ca, [n caz dacă
sunteţi de aceaşi părere, să binevoiţi a ordona în calitate de preşeclin tP
ca să pot primi datele cerute penrtru lucrarea mea.
Exprimîndu-mi mulţumirile anticipate semnez cu distinsă stimă
al Dv,
C. Petranu

• BARSR, S. Coresp., Fond Al. Lapcdatu. Scrisoare, Arad, ~6. III. 1929,
str. Brancovici 3, nr. 198305.

20. Domnule Preşedinte,

Muzeul Etnografic al Ardealului, al cărui scop principal este sal-

varea mărturiilor civilizaţiei noastre populare a inscris în programul
său şi aducerea celor mai caracteriistice biserici din lemn în Parcul
Etnografic „Regele Carol II" creat anume pentru acest scop.
Având în vedere rezultaltul anchetelor noastre şi a rapoartelor per-
sonalului muzeului care face cercetări la ţară, am putut constata că în
ultimii ani bisericile clin lemn sunt ameninţate cu dispariţia. Oficiile
parohiale nu respectă dispoziţia luată de Comi•sia Monumentelor Isto-
rirc şi alte autorităţi, d în cele mai multe cazuri, îndată l'C au clădit
biserica nouă, o distrug pe cea veche.
Prin urmare, credem ca necesar, ca Comisiunea Monumenltelor Is-
torice să dea o nouă şi energică circulară, că nici o biserică de lemn
nu poate fi vândută sau demontată f&ră avizul şi consimţăm.întul aces-
tei Comisiuni. Ar fi chiar necesar să se aplice pedepse ael'lor preoţi ca!'i
nesocotesc această dispoziţie.
 IOAN OPRIŞ

Ţinînd seama de aceste împrejurări, pentru a salva, cel puţin ~xem­

plarele cele mai de seamă a bisericilor noastre de lemn, instituţia noastră
a hotărât să aducă în timpul cel mai SCUTt posibil exemplarele cele
mai ales în Parcul Etnografic „Regele Carol II" din Cluj.
Astfel am înscris în programul nostru de a aduce vreo 5-6 bise-
rici din cele mai caracteristice, reconstituindu-le şi conservându-le;· ca
ele să fie sub permanenta noastră supraveghere, ca astfel să le putem
salva cu mijloace muzeale pentru totdeauna.
Constatările noastre şi ale altora au dovedit, căci bisericile lăsate
la ţară, în grijea parohiilor, cari nu dispun nici de mijloacele necesare
nici nu cunosc metodele de conservare şi nici nu pot fi controlate în-
deajuns, - sunt sortite pieirei. In schimb, instituţia noastră, posedând
mijloacele cele mai perfecte de conservare şi având aceste biserici sub
permanentă supraveghere, ca adevărate obiecte de muzeu, poate ga-
ranta păstrarea lor. Aceste biserici, aduse la Cluj vor fi nu numai sub
supravegherea directă a noastră, dar şi a Comisiunii Monumertltelor
Istorice, iar de altă parte, adunate la un loc în preajma Clujului, ele
vor fi mai accesibile şi publicului vizitator şi cercetătorilor streini.
Pentru îndeplinirea acestui scop comun, facem apel la Onor. Co-
misie a Monumentelor Istorice să binevoiască a ne da tot concursul
său şi anume:
1. Onorata Comisiune să binevoiască a lua măsurile necesarr, ce
le crede de cuviinţă ca nici o biserică din lemn să nu fie distrusă sau
alltora fără autorizaţia Comisiunii.
2. A ne da autorizaţia să aducem în Parcul Etnografic, bisericile
din lemn cele mai caracteristice, avizând din caz în caz Comisia Mo-
numentelor Istorice.
3. A ne da un ajutor anual pentru îndeplinirea acestui program.
In baza celor expuse mai sus, rugăm Onorata Comisiune să bine-
voiască a ne autoriza să aduce în Parcul Etnografic bisericile din lemn
din comuna N egrileşti, Mocod şi Fildul de Sus.
Instituţia noastră, urmărind în această privinţă acelaş scop ca şi
Comisiunea Monumentelor Istorice, apelează la concursul Onoratei Co-
misiuni a Monumentelor Istorice pentru îndeplinirea misiunii sale.
Primiţi, Vă rugăm, Domnule Preşedinte, asigurarea deosebitei noas-
tre stime şi aleasă consideraţie.

Director,
Romulus Vuia
Secretar,
A. Doxan
Domniei-Sale
Domnului Afexandru Lapedatu, Profesor Universi/ta·r
Preşedintele Comisiunii Monumente:or Istorice
CLUJ

• Arh. CM! - S. Trans., Fond 1929, Cluj, 27. IX.

 ALEXANDRU LAPEDATU (1876-1950)
381

21. Domnule Peşedinte,

Cunoscînd zelul cu care urmăriti restaurarea monumentelor noastre is-

torice din Ardeal, Vă rog căldi.'iros să-mi îngăduiţi a vă atrage aten-
ţiunea asupra bisericii vechi din Răşinari, a cărei pictură bizantină de
mare valoare are nevoie de-o specială îngrijire pentru a nu se de-
teriora. Sunt convins că veţi binevoi a Vă ocupa de acc>astă chestiune
trimiţînd pe cineva acolo care luînd contact cu autorităţile biserireşti
va vedea ce trebuie făcut. Eu din partea mea mă cred dator să Vă
semnalez această situaţie, avind convingerea că bunăvoinţa Dvoastră
şi de astădată va împlini o necesitate.
Primiţi, Vă rog, expresiunea deosebiltei mele consideraţiuni.

Octavian Goga

• Arh. CMI - S. Trans., Scrisoarea către Al. Dapedartu. Oct. Goga, Bucu-
reşti, 4. VI. 1930, nr. 268.

22. Domnule preşedinte,

Ţin să-mi exprim cele mai sincere mulţumiri pentru bună voinţa
DVS, aprobând ca să se publice câteva dări de seamă despre bisericile
de lemn cercetate de subsemnatul în ulitimii ani, în „Anuarul Comi-
siunii Monumentelor Istorice", de sub preşidenţia DVS.
Cum acest „Anuar" este jubiliar, Vă rog binevoiţi a-mi permite
să-mi exprim urările mele cele mai călduroase faţă de DVS. pentru
munca deosebit de preţioasă a Comisiunit, dorind ca şi în viitor Comi-
siunea să contribuie cât mai mult la cunoaşterea fbrecutului nostru is-
toric, etnic şi religios. Daitorit conducerii DVS. Ardealul contestat ele
mistificatori, îşi desgroapă vestigiile sale dovedind romanitatea deplină
a acestui pămint şi dreptul de stăpânire a autohtonilor pe arest colţ
de ţară, socotit pe nedrept al altora. ·
Subsemnatul în calitaJte de membru corespondent al Comisiunii,
cu deosebită onoare şi plăcere îmi pun la dispoziţie modesta mea con-
tribuţie, încurajat şi condus de preţioasele sfaturi şi îndemnuri ale
DVS.
Pe viitor cred că voiu putea să continui cercetarea bisericilor din
Maramureş, apoi Mureşul superior, Someşul şi judeţul Cluj.
Voiu căuta orice posibilitate de a lupta şi cu greutăţile materiale'
şi cred că în circa 2-3 ani voiu puteai avea un suficient inventar ico-
nografic, material documentar, pentru. studiile iconografice cari se vor
face asupra bisericilor noastre de lemn sau de piatră din Ardeal. Ar
fi foarte necesare studii comparate cu monumentele de artă din Italia
şi Muntele Athos, alături de monumentele noastre din ţară. Ar fi şi
mai nimerit ca cercetările bisericilor să fie mai complecte printr'un
m<ii bogat material fotografic, necesar documentărilor şi studiilor, fiind-
 IOAN OPRIŞ
382

că sunt dovezi de originalitate atâlt în compoziţii cât şi interpretări în

pictură bisericească
din Ardeal.
Exprimându-mi din nou omagiile mele cele mai respectuoase pri-
miţi Domnule Preşedinte, cele mai 1sincere şi devotate salutări, al DVS.

Anastasie Popa
• Arh. C.MI - S. Trans., Fond 1933, 16. III, nr. 478.

23. Domnule Preşedinte,

Aflu cu bucurie că Onor. Secţia Literară, în şedinţa sa de ieri, mi-a

făcut marea cinste să mă aleagă cu unanimitate membru activ al Aca-
demiei Române.
Profund mişcat de simpatia şi preţuirea ce....mi arată printr-un gest
atît de nobil cea mai înaltă şi mai :glorioasă instituţie românească, îmi
permit a vă aduce la cunoştinţă, Domnule Preşedinte, că primesc ale-
gerea ca membru activ cu toată recunoştinţa şi că-mi voi da toate
silinţele să contribui prin modestele-mi puteri la munca ce o desfăŞoară
Academiei Română.
Primiţi vă rog Domnule Preşedinte, încredinţarea stimei înalte ce
Yă păstrez, Liviu Rebreanu

• BARSR, S. Corcsp., Fond A·!. Lapedaitu, VII, Carte poştală, Bucureşti,

(Bd. Elisabeta, 97), IB. V. 1938, nr. 198382.

~4. Scumpe Domnule Lapedatu,

Folosindu-mă de faptul că lucrările hotărîtoare ale Conferinţei Cru-
cii Roşii încep poimîne am folosit aceste întîi zile spre a studia cu
deamănuntul organizarea şi funcţionarea b~bliotecii Muzeului Britanic,
studiu pe care-l voiu continua încă cîteva zile. Ceeace am văzut pînă
acum arată încă odată priceperea mare a lui I. Bianu şi a lui Sadi
Ionescu - redusă la scara cuvenită organizarea noastră se aseamănă
perfect cu cea de aci.

Mijloacele sunt bineînţeles jalnice.

Cu sincere salutări R. R. (R. Rosetti)
• BARSR, S. Coresp„ Fond Al. Lapedatu, VII, nr. 198384.
Vedere, cu 0 lucrare de Rembrandt de la National Gallery, Londra, 18 iunie
1938, nr. 198384.

25. Domnule Preşedinte,

Având cunoştinţă că biserica veche de lemn din comuna Mireş, jud.

Năsăud, a fost demontată, iar cea din comuna P~glişa, jud. Cluj, a fost
vîndută, cu deosebit respect venim a Vă ruga să binevoiţi a da o nouă
 ALEXANDRU LAPEDATU (1876-1950)
383

circulară, prin care să se interzică demontarea sau vinderea biseri-

cilor de lemn, fără avizul Comisiunii Monumentelor . Istorice, care va
decide asupra lor.
Ne permitem a Vă atrage atenţiunea asupra acestor cazuri,: deoa-
rece bisericile de mai sus erau înscrise în programul nostru, pentru a
fi aduse în Parcul Naţional din Cluj.
Cum, desigur, mai sunlt şi alte biserici din lemn care pot avea
aceeaş soartă, credem că o nouă circulară către oficiile parohiale îşi
va avea efectul dorit şi astfel vom scăpa dela pieire multe din monu-
mentele noastre istorice de acesit gen.
Primiţi, Vă rugăm, Domnule Preşedinte, asigurarea deosebitei· noas-
tre stime şi aleasă consideraţie.

Director,
Romul Vuia
Secretar,
A. Doxan

• Arh. CMI - S. Trans., Fond 1938, 21. XII, nr. 814.

26. Domnule Preşedinte,

Fiind infol'maţi că biserica veche de lemn din comuna Pâglişa, .jud.

Cluj, a fost vindută oamenilor din sat, rugăm binevoiţi a face cunoscut
Oficiului Parohial Român Unit din acea comună, că nu poate vinde
sau demonta biserica fără avizul Domniei-Voastre.
In cazul când Oficiul Parohial ar dori să v'îndă această biserică,
ea să nu fie vîndută decât unui muzeu etnografic sau bisericesc, iar
în cazul când biserica este în aşa stare că nu se mai poate dernonita
spre a fi transportată, cel puţin părţile ei cele mai de valoare să fie
păstrate întrun muzeu.
Aceasta cu atât mai mult că biserica în dhestiune este singura
în stil baroc, 'în aceste părţi ale Ardealului.
Primiţi, Vă rugăm, Domnule Preşedinte, asigurarea deosebitei noas-
tre stime şi aleasă consideraţie.

Director,
Romul Vuia
Secretar,
A. Doxan
Domniei-Sale
Domnului preşedinte al Comisiunii Monumentelor Istorice
Secţia pentru Ardeal

CLUJ
• Arh. CMI - S. Trans., Fond 1939, 2. I, nr. 814.
 IOAN OPRIŞ
384

27. Iubite Dle Daicoviciu,

Trimit referatul pentru icoanele pe sticlă, aprobat de dl N. Iorga.

Înregistrează-l şi păstrează-l 1a acte pentru eventuală justificare.

Al dtale amic
A. Lapedatu

5. II. 940

• Arh. CMI - S. Trnns„ Scrisoarea Al. Lapedatu, Bucureşti, 5. II. 1940,

nr. ll53.
2. II. 940
Se aprobă
N. Iorga

28. Domnule Preşedinte,

Unul din rosturile Comisiunii Monumentelor Isitorice este salvarea

şi păstrarea monumentelor istoriee şi artistice ale trecutului, condam-
nate, altfel, să piară fără urmă, mai ales această epocă de înnoire şi
prefacere rapidă a vieţii noastre culturale. E bine cunoscut cazul ve-
chilor şi frumoaselor biserici de lemn ce dispar din mijlocul nostru,
fiind înlocuite, pe zi ce trece, cu biserici nouă de piatră. Dacă, pe de
o parte, ne bucură progresul grăbit în cele materiale al satelor româ-
neşti, ne întristează, în schimb, pierderea ireparabilă a atâtor giuvaere
de artă românească veche. Salvarea unui număr cât mai mare din aceste
biserici întâmpină, din nenorocire, piedici de ordin financiar.
Dar, în afară de aceste exemplare de artă monumentală ce trebue
salvate, mai există şi o seric de obiecte de artă minoră, tot atât de
valoroase fie din punct de vedere istoric, fie din acela artistic, a căror
păstrare pentru posteritate se impune mai ul'gent şi mai imperios toc-
mai în vremurile noastre.
Mă gîndesc, anume, la minunatele icoane pe sticlă produse ale ar-
tei religioase ţărăneşti din Transilvania, artă atllt de apreciată în ţară
şi străinătate şi care a împânzit satele româneşti ale acestei provincii
cu sute de mii de icoane, din care câteva zeci de mii se mai păstrează
şi astăzi prin biserici sau prin casele satelor mai retrase. Marea însem-
nătate a icoanelor pe

Domniei Sale,
DOMNULUI PREŞEDINTE AL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE

sticlăne apare în mod evident dacă le privim prin prisma celor două
aspecte pe care le au: valoarea istorică şi etnografică. Intr'adevăr,
icoanele pe sticlă sunt cele la care s'au închinat atâtea generaţii de
strămoşi. In figurile pe care le reprezintă, adeseori curioase şi necores-
punzând canoanelor bisericeşti sau estetice, e oglindit felul special al
 ALEXANDRU LAPEDATU (1876-1950) 385

credinţei acestor străbuni: cu sfinţii cei mai iubiţi şi cu felul în care

îi vedeau zugravii lor ţărani. „Trebuie isă ne considerăm nespus de
fericiţi, spune undeva domnul profesor !forga, că ·în aT1ta aceasta se
amesltecă sufletul adevărat al poporului". Chiar şi din punct de vedere
artistic, multe icoane sunt adevărate minuni de am1onie, de culoare sau
de compoziţie.
Aceste mărturii atât de impresionante ale trecutului nostru pier
pe zi ce merge. Avem imperioasa datorie de a le salva pe cele care mai
pot fi salvate.
Am convingerea că opera de salvare a aceS1tor monumente de artă
trebue să pornească şi să fie sprijinită de Comisiunea Monumentelor
Istorice. Drept aceea, cu onoare vă propun să binevoiţi a aproba ca
din fondu1 anual al Comisiunii noastre să destinăm vreo 20-25.000
lei adunării şi conservării icoanelor pe sticlă ce se găsesc răspîndite
în cuprinsul Ardealului. Prin adunarea lor s'ar putea înfiinţa aici în
Cluj, sub tutela Comisiunii Mon~mentelor Istorice şi pe lângă Muzeul
de. Antichităţi şi de Artă al Ardealului, o secţie a icoanelor pe sticlă
româneşti, întregită, cu timpul, şi cu a~te produse artistice ale ţăranului
nostru.
Incredinţat că veţi acorda şi de data aceasta binevoitoarea D-voas-
tră atenţie propunerii pe care v'am făcut-o, vă rog, Domnule Pre-
şedinte, să primiţi asigurarea ce1or mai distinse sentimente.

Al. Lapedatu
Preş. C. M. I. pentru Ardeal

28. Mult Stimate Domnule Profesor,

Am aflat din ziare că în săptămîna trecută Academia România mi-a
apreciat cu bunăvoinţă memoriul foaintat şi mi-a acordat subvenţia
trienală „C. Chiru" pe anul 1940. Mărturisesc că această veste mi-a
făcut o mare surpriză şi bucurie. Pentru mine ea înseamnă o puter-
nică incurajare nu numai prin valoarea ei materială, care netăgăduit
îmi va fi de mare folos, ci şi prin aprecierea elogioasă a modestei mele
activităţi ştiinţifice din partea celui mai înaH for de cu1tură şi ştiinţă
al Tării noastre.
· Pentru această distincţie, pe care o preţuiesc mult şi pe care o
consider un stimulent, nu numai pentru a duce la bun sfîrşit lucrarea
intreprinsă asupra Istoriei Artelor în România, ci şi pentru toată acti-
vitatea mea ştiinţifică, îmi permit, D-le Profesor, să Vă exprim Dv.,
în mod particular, sentimentele mele de recunoştinţă, dîndu-mi seama,
că bunăvoinţii şi aprecierii Dv., în îndoita calitate de membru şi de
sL'CTc>tar general al Academiei Române, îi datorez în mod deosebit de-
cernarea subvenţiei.
Primiţi, Vă rog, Dle Profesor, expresia înaltei ·stime şi considera-
ţiuni ce Vă păstrez
Virgil Vătăşianu
•H/\RSR. S. Coresp., Fond Al. Lapedatu, VIII, Scrisoan~ Roma, 6. VI. 1940,
nr. 198497.
 IOAN OPRIŞ
386

29. Prea Sti11Ulte Domnule Profesor,

Indată ce am primit scrisoarea Domniei Voastre m-am dus la · A.r-

hiva Ministeru1ui de Externe ca să mă interesez de documentele in-
dicate de Dv. Arhiva a fost însă între timp împachetată şi trimisă cu
manuscrisele de la Biblioteca Naţională la Blois.
Au Ul'mat zilele de pribegie, bombardamente pe drumuri, refuzul
la Auxances şi întoarcerea în Parisul ocupat. Am avut mult de suferit
din cauza evenimentelor. Bibliografia mea a Imperiului Otoman e aproa-
pe tipărită (am început 'Să fac corecturile în pagini), dar nu pot să d\3.u
„bun de tras", deoarece n-am posibilitatea să obţin anumite comuni-
cări din British Museum. „Revue des Etudes roumaines", care era să
apară sub conducerea eminentului meu prieten (E.) Ciorănescu, a fost
abandonată de „propaganda românească" iar Ciorănescu concediat. Ar-
ticolul meu „Gravures concernant 1es luttes de Michael le Brave"
e tipărit, dar din cauza împrejurărilor gravurile (10 gravuri necunos-
cute) n'au putut fi executate. Dacă ar fi posibilitatea să apară într-o
publicaţie a Academiei mi-aşi permite să trimit Domniei Voastre acest
studiu la care ţin aşa de mult. Îmi permit D-le profesor să solicit spri-
jinul Dv. pentru înfiinţarea „Şcolii Române" din Viena. Condiţiunile
politice internaţionale şi noile orientări europene fac proiectul aban-
donat anul trecut mai actual ca oricind. Dl. Ianculescu a supus Dlui
Prof. (N.) Iorga memoriul meu. Mi-e teamă însă că nu va găsi ca
şi multe alrte proiecte ale D-lui Prof. Iorga forma practică de realizare.
V-aşi ruga D-le Prof. să vorbiţi cu Dl Prof. Iorga şi să găsiţi modali-
tatea de realizare acestui proiect, care n'ar putea fi <lecit favorabil in-
terpretat de guvernul german, şi pe urma căruia ştiinţa istorică ar urma
să tragă însemnate foloase.
Dacă mă adresez cu rugămintea aceasta nu vreau să cer o sinecură,
ci am convingerea că aşi putea să realizez la Viena o muncă pozitivă
şi să aduc servicii nu numai ştiinţei româneşti ci şi un apo!'lt unei ade-
vărate propagande româneşti. Sunt aici la Paris la adăpostul grijilor
materiale şi am posibilitatea să continui la Biblioteca Naţională lu-
crările mele, dar socotesc că azi mai mult ca oricind am datoria de
bun român să lucrez unde pot fi de folos ţării şi aceasta cred este -
la Viena.
Cu cele mai profunde sentimente de recunoştinţă.
Răm'în al Dv. devotat elev.
Carol Gollner
• BARSR, S. Coresp., Fond Al. Lapedatu, III, Scrisoarea, Fontf'n•ay-·wx-
Roses, Ecole Roumaine, 1. VIII. 1940, nr. 197770.

30. Prea Sti11Ulte Domnule Profesor,

Sunt foarte mişcat de atenţie şi interesul cu care binevoiţi a pri v1
încercarea mea de a scoate culegerea de studii muzicale „Melos" şi mă
grăbesc să vă răspund că, din această colecţie, Nr. 1 (Patrium Carmen
 ALEXANDRU LAPEDATU (IB7&-1950) 387

ul':G. Breazul) şi Nr. 3 (Monografia muzicală a corn. Belinţ de V. Dră­

goi) sunt sub tipar şi îndată după apariţie, care sper să nu întîrzie, îmi
voi face deosebita bucurie de a vă prezenta Domniei-Voastre primele
volume ieşite de sub teascuri. Piînă artunci, în vederea apropierii săr­
bătorilor si în reamintirea vechiului nostru dbicei românesc şi creşti­
nesc - ct'e a cînta colinde tot postul Crăciunului - obicei menţionat
de la 1647 şi păstrat pînă azi cu •sfinţenie în Ardeal - , îmi iau ffngă­
duinţa a vă trimite alăturata mea carte de „Colinde".

Al domniei Voastre foarte devotat,

(G) Breazul

• BARSR, S. Coresp„ Fond Al. Lapedatu, II, Sorisoarea, Bucureşti, 5. XTI.

1940, n.r. 197545.

31. 1\lult Stimate D-le Profesor,

Am primit vestea, dela Sibiu, că Academia Română, în urma ra-

po:rttului d-lui Prof. S. Dragomir, ar fi !hotărît să publice manuscrisul
volumului III din Istoria României din Dacia Superioară a lui (Al.)
Papiu-Ilarian, copiat şi prelucrat de mine. După atîta aşteptare, bucuria
mea este cu atît mai mare, cu cit îmi luasem nădejdea într-o apro-
piată tipărire. M-am gîndit ca în fruntea volumului ar fi potrivit re-
producerea unui portret al lui Papiu. După cîlte imi aduc aminte, ră­
posatul (I.) Bianu, a „publicat un foarte bun poMret al lui Papiu in
,,Revista Tineretului", da; ru regret nu-mi amintesc anul, însă n-ar
fi atît de greu de găsit dacă Dv. a-ţi dispune unui funcţionar de la
Academie aceasta. După aceea, dacă sunteţi şi Dv. de aceiaşi părere,
poate n-ar fi de prisos nici reproducerea vre'unei pagini din manuscri-
sul lui Papiu, una mai caracteristică, pentru a cunoaşte 7i a'·eastă la-
tu.re a personalităţii autorului.
Indrăsnesc să Vă deranjez cu toate acestea, încurajat de irnteresul
cc a-ţi arătat faţă de această lucrare pe dînd eram la Cluj, pentru care
'ă cei· respectuos iertare. Dl Prof. (I.) Lupaş mi-a scris el':' Ia Siblu
că ar fi bine să fotografiez unele documente mai importante dintre
acelea găsite de mine !în Arhivele vaticane şi ale Propagande! Fide,
referitor la istoria noastră. Am întocmit o listă pe care am trimis-o
d-lui prof. Lupaş pentru a o inainta Academiei, deoarece o copie fo-
tografică ar fi destinată pentru Biblioteca Academiei, care ar putea
suport<! cheltuielile. După cum v-am spus oînd v-am văzut la Bucu-
1·eşti în septembrie trecut, cercetez rapoartele pontifical~, din evul
mediu, ajungînd cu o paMe din ele pînă }a 1374 (cu cele Avionense)
iar cu cele Vaticane pînă la 1330. 1 După ce voi termina cu cele Avio-
n~nse mă voi reîntoarce la cele Vaticane pentru a duce un pas mai
departe cercetările începute. Mai sunt apoi Registrele Lateranense, dela
l :189 şi cele ale SupUcelor dela 1342. Cu regret 1nsă trebuie să mă îm-
p<11- cu ideea că nu le voiu purtea termina din cauza timpului scurt
388 IOAN OPRIŞ

ce-'llli este dat să ramm aici. Şi regretul meu este cu atît mai mare
cu cit mi-e frică să nu rărnînă din nou date uitării cum s-a întîmolat
pînă acum, în care caz munca mea ar răm.îne numai un început. '
In timpul cit Ar:hivele Vaticane au fosit închise am făcut cercetări
în cele ale Propagandei Fide găsind şi acolo documente importanite
referitor Ia românii din Transilvania şi Croaţia, în sec. al XVII-lea.
Am copiat o parte din ele şi mi-am mai plătit şi un copist, însă lipsa
banilor îmi îngreunează foarte mult înaintarea. Am pînă acum din
această epocă peste 300 pagini copiate, rupînd în fiecare lună o parte
din bursă pentru a plăti cheltuielile. Voiu căuta să fac toate jertfele
pentru a continua şi a duce la bun s:liîrşit, pe oît posibil, munca înce-
pută. Incă odată Vă cer iertare pentru deranjul ce vi l-ar produce rln-
durile mele, însă am încrederea că înţelegerea şi bunăvoinţa Dv. va
contribui la grăbirea tipăririi manuscrisului de mai sus, ca şi la apro-
barea cheltuielilor de cari am nevoie 'În cercetările mele de aici.
Dorindu-vă sărbători fericite, împreună cu intregii familii, rămîn
al Dvs. devotat,
Ştefan Pascu

• BARSR, S. Coresp., Fond Al. Lapedatu, VI, Scrisoarea, Roma, 10. IV.
1941, nr. 198283.

32. Ilustre Domnule Profesor,

Am aflat abia eri - eu nu primesc decîlt ziarul „Unirea" şi aceasta

foarte neregulat - că aţi binevoit a prezenta în şedinţa Academiei
ultimele mele 2 lucrări. Vă mulţumim din ad~ncul sufletului; în bezna
de durere, în care trăim aici pentru ţară, mi....a,ţi adus o mare rază de
mîngăiere. Tot ce se lucrează aici - şi doar atît, at!ît de puţin faţă
de ceeace ar trebui! - nu se află în ţară şi puţinii italieni cari entu-
ziaşti şi nerăsplătiţi se ocupă de noi, îmi cer dări de seamă apărute ln
presa de la noi, dar cei de la presă nu-şi fac, pare-se nici această da-
torie. Vă mai trimit 3 broşuri de ale mele, articole despre (O.} Goga,
un articol al lui Camilucci, unul în care apăr latinitatea lexicului nos-
tru, altul în care împreună cu Lupi răspund la un articol inspriat de
unguri. V-aşi fi recunoscător dacă a-ţi binevoi a le prezenta Acade-
miei, ar fi o încurajare şi pentru i;talieni.
Indrăznes:: a face apPI la ardeleanul ce cu atîta suflet a luptat
pentru unitatea naţională ... ,
Claudiu I sopescu
• BARSR. S. Coresp., Fond a1l Lapedaitu, III, Scrisoarre, Roma, Via I\lra-
guay 12, 9. VI. 1941, nr. 197809.

N. Red.: Autorul subliniază apoi marea propagandă maghiaa-ă. El na prie-

ten cu R. Ortiz, autor a peste 800 de titluri, profesor la Univ. din Rorrn, a con-
dus peste 30 de doctorate ale italienilor.
 ALEXANDRU LAPEDA TU (1876-1950) 389

33. Stimate şi iubite Domnule Lapedatu,

În două tinduri m-am adresat Academiei, potrivit cu indicaţiile

date de dl (S.) Puşcariu, cu rugămintea ca să ni se trimită avansul
cuveni·t de 200.000 lei, pentru pla'ta colaboratorilor Dicţio1Ulrului Aca-
demiei. Răspunsul fotîrzie totuşi. Aci se lucrează cu tot devotamentul
şi cu mare hărnicie. Adevărat, n'am trimis manuscris nou pentru tipar,
pentru că materialul redactat trebuie revăzut de dl-Puşcariu. Academia
n-a fost de acord ca dl. Puşcariu să împafltă munca aceasta cu mine.
Eu o înţeleg şi nu pot s-o molestez cu colaborarea m<'a, dar dl
Puşcariu se găseşte la Berlin. De altfel colaborarea .aceasta e plină
de farmec, dar te sustrage dela operele ta!P proprii şi personale. Şi pînă
acum mi-a întîrziat, între altele, apariţia cărţii mele despre „Cugetare
lingvistică şi istoria ei", Ia care ţin foarte mult şi pe care sper totuşi
să o dau gata pînă la sfîrşiitul anului, pentru că în mare parte am
şi redactat-o. Veţi primi în curînd şi „Dacoromania" X şi veţi vedea
că dl Puşcariu a îndrăznit să îndrumeze astfel lucrările Muzeului, în-
cît nici una să nu sufere sub nici un raport, din cauza misiunii pe
care o îndeplinşte la Berlin. V-am rugat anul trecut să veniţi la Sibiu
să vizitaţi Muzeul, spre a vă convinge personal de ceeace se lucrează
aici şi să vedeţi cu ochii şi materialul bogat al Dicţionarului pregătit
pentru ultima revizie.
Lucrăm cu conştiinţa că trebuie să ne cheltuim energia pentru o
operă de aşa importanţă naţională şi ştiinţifică. Personal m'am avea
nimic de suferit şi ne-am simţi uşuraţi chiar, dacă am fi eliberaţi, îm-
potriva vrerilor noastre şi a intereselor acestei opere mari, de o obli-
gaţie pe care o îndeplinim cu drag şi o vom continua cu toată stăruinţa.
Vă scriu doar pentru a vă ruga să ne scutiţi cel puţin de amărăciunea
de a nu putea onora munca colaboratorilor, făcind ca să primim •avan-
sul de 200000 lei. Colaboratorii mi se plîng, nu că nu-şi primesc plata,
ci că se simt ji1gniţi că toate ostenelile lor nu se bucură astfel de ni-
cio încurajare şi recunoştiinţă. Chiar acum mi-a sosit manuscris nou
dela Lacea, pentru care nu-i pot face plata cuvenită.
Vă rog să mă iertaţi că v-am vorbit cu anta stăruinţă de lucrurile
acestea. La Dv. sunt convins că vor găsi mai multă pricepere şi n-aş
vrea să nu fi făcut totul din parte-mi pentru bunul mers al Dicţionaru­
lui şi în aceste vremuri cu atît de mari încordări.
Rog să faceţi ca şi tipografii lor să dea zor corecturilor pentru fas-
cicolele în curs de imprimare.
Rugîndu-vă să primiţi expresiunea celor mai alese •sentimenlte de
desăvîrşită preţuire, rămîn al Dv. prea devotat, Al. Procopovici.

• BARSR, S. Coresp., Fond Al. Lapedatu, VI, Scrisoare, cu antetul Muzeul

Umbii RomâJne, Sibiu, 12. VIII. 1941, nr. 198342
 IOAN OPRIŞ
390

34. Mult Stimate Domnule Profesor,

lmprejurarea că în repeţite :riînduri mi-aţi acordat un spnJm pre-

ţios şi hotărîtor, mă încurajează să Vă scriu, găsindu-mă întra situaţ:e în
care cuv'întul şi aprecierea Dv. ar putea fi decisivă. Aflu din ziare că la
Academia de Arte Frumoase din Bucureşti e vacantă catedra de Istoria
Artelor şi în consecinţă am înaintat cHe o cerere, întovărăşită de un
c;uccint memoriu de titluri şi lucrări, Rectoratului acelei Academii precum
şi Direcţiunii Invăţămîntului Superior din Ministerul Culturii Naţio­
nale. Cu toate că nu prevăd concurenţi cu drepturi superioare, caz în
care fireşte că voi renunţa fără nici o şovăire, mi-e totuşi teamă că
cererea mea, fiind departe de ţară, să nu rămînă neobservată. Această
eventualitate ar putea fi înlăturată printr'run cuvînt al Dv, în lim1ta
încrederii ce binevoiţi a-mi acorda. Cu privire la această încredere îm'.
amintesc zilnic că am o îndatorire şi faţă de Dv„ personal şi faţă de
înaltul institut al Academiei Române: ajutorul material şi moral ce
mi s'a acordat acum un an şi jumătate, prin atribuirea subvenţiei trie-
nale „C. Chiru" pe anul 1940, în vederea realizării unei Istorii a ar-
tei în România. Avusesem intenţia să înaintez un referat Onor. Aca-
demiei Române despre starea în care se găseşte lucrarea, dar pe unnă
am renunţat în speranţa că ...-oiu putea prezenta în curînd manuscrisul
primului volum. Redactarea definitivă a mers însă mult mai încet de
cît mi-am închipuit, deoarece înmănunchierea întregului material a
deschis o serie de probleme noui, pe care am încercat să le desleg cel
puţin în parte. Nădăjduiesc astfel să duc ceva mai departe rodn'.ce1c
cercetări şi concluzii de pînă-acum, intre care studiile Dv ocupă un
loc atît de însemnat. Totodată s_,au sporit dimensiunile lucrării peste
aşteptările mele. ln momentul de faţă am terminat cu redactarea defi-
nitivă a capitolului despre arhitectură, începînd din veacul al XII-lea
pînă la anul 1525, cuprizînd în limita posibilităţii, intre materialul din
Transilvania, Muntenia şi Moldova, atît româneşc dt şi săsesc şi ma-
ghiar. Acest capitol reprezintă circa 400 .de pagini de maşină. Celelalte
c0.pitol<', despre sculptură ~i pictură, sunt în curs de redactare şi de
vor trebui întregite cu studiul privitor la actele minore (orfreverie, mi-
niaturi şi broderii liturgice). Totodată mă străduiesc ca nici conţinu­
tul să nu fie mai <Jrejos. Dacă voiu avea ocazie să viu în ţară, fie şi
numai pentru un timp mai srurt, am să-mi permit să vă prezint partea
definitiv redactată. La împlinirea acestei dorinţi am trebuit să renunţ,
pî!fă acum de nenumărate ori. Au trecut doi ani de cînd nu am mai
putut părăsi Roma şi nu am beneficiat de niciun fel de concediu., Din
vină au fost împrejurările generale, iar în anul din urmă schimbările
în DirPrţiunea Şrolii, interval în rare munca şi răspunderea au rămas
aproape exclusiv în sarcina mea. Drept răsplată însă mi-a comunicat D.
Prof. {S.) Lambrino că, în conformitate cu noua lege, voiu fi recon-
firmat ca „secretar administrativ", ceeace echivalează cu o degradare.
De unde pînă acum, în calitate de „secretar permanent", am fost şi
sunt încă al doilea faotor în conducerea Şcolii, iar în absenţa; îndelurr-
ga;tă a directorilor am îndeplinit de drept şi de fapt postul de locţiitor
 ALEXANDRU LAPEDATU (1876-1950)
391

de director, mi se pune acum în vedere locul al treilea, cu atribuţiuni

exclusiv administrative. Dar despre ·acest lucru nu mă plOCng, dacă voiu
reuşi să mă înapoiez în ţară, la catedră, avind de aci înainte posibi-
litatea să consacrez tot timpul meu exclusiv cercetărilor ştiinţifice, la
adăpost de nesfîrŞitele preocupări mărunte dar esenţiale pentru asi·gu-
rarea bunului mers al unei administraţiuni.
Cu nădejdea unor zile mai liniştite şi cu profundă recunoştinţă
pentru ajutorul pe care sînt sigur că mi-l veţi acorda, vă rog să pri-
miţi, D-le. Profesor, expresia devotamentului şi al înaltei stime şi con-
sideraţiuni cc vă păstrez, Virgil Vătăşianu.

• BARSR, S. Coresp., Fond Al. Lapeda>tu, VIII, S:risoa:-e, A:-aclemia di

Romania, Roma, 4. XI. 1941, nr. 198498

35. Stimate Domnule Lapedatu,

Am avut o mare bucurie cînd am aflat că aţi venit oa Preşedinte

la Comisiunea Monumentelor Istorica pe care o cunoaşteţi mai bine
de cît oricine. Vă rog să mă scuzaţi dacă nu am venit la şedinţa la
care m-aţi convocat. Sunt suferind de astmă şi nu îmi este cu putinţă
ca să ies din casă aînd e ger sau umezeală prea mare. Apoi mai e şi
auzul meu care e foarte slălbit şi nu îmi mai permite ca să iau parte
cu folos la un consiliul sau la o consfătuire. De altfel nu sunt decît
pentru puţin timp în Bucureşti din cauza greu'tăţii comunicaţiilor în
timpul iernii, căci altfel stau la ţară. Voiam ca să vă rog jn privinţa
ultimei mele lucrări care este supt tipar şi să publică în „Buletinul
Comisiunii". Cred că v-o fi comunicat D (V.) Brătulescu despre aceas-
ta: E un rezumat al conferinţelor ce am ţinut în 1937 la Paris, la
Ecole de Hautes. Etudes, invitat de Dl Gabriel Millet pe care îl vă­
zusem la Congresul de arte bizantine de la Roma în anul precedent.
Subiectul este vechea artă religioasă <i Munteniei, e o condensare a
lucrărilor mele de analiză şi clasificare cuprinse în cele patru volume
ce mi le--a publicat Comisiunea. Planşele cc însoţesc această expunere
sunt grupate în 30 de tablouri pe epoci şi pe tipuri de biserici, spre a
permite cititorilor ca să îmbrăţişeze dintr-odată o anume chestiune sau
o parte a unei anumite epoci. Aceste plan~c sunt gata tipări.te la Mar-
van încă de acum un an şi mai bine şi vă rog foarte mult ca să ce-
reţi un exemplar spre al examina. Mai rămîne de tipărit textul care
a fost bătut la maşina de scris tot la Marvan şi pe care 1--am corec-
tat şi semnat. Vă rog să fiţi aşa de bun a-l cere Dlui Brătulescu spre
al citi. Fiindcă nu am o iniţiere specială în chestiunile de istorie, m-am
gîndit că ar fi bine ca tC'xtul meu să fie supus Comitetulu! ele reda'. \il'
al Buletinului spre a fi revăzut de oameni competenţi în istorie spre
a corecta greşelile ce sunt expus a face în această materie. Cînd trăia
bietul Nicolae Io:riga, Domnia Sa îmi corecta întotdeauna la urmă tex-
t ul meu, înainte de a-l da la tipar. Ştiu eă „Buletinul Comisiunii" e
la zi cu publicarea fascicolelor aşa că lucrarea me<i ar putea fi publi-
cată în acest an dacă veţi crede de cuviinţă şi dacă bugetul perm: te.
 IOAN OPRIŞ
392

Fiindcă sunt la Bucureşti pină in luna martie cind voi pleca la

ţară, v-aş fi foarte recunoscător dacă s-ar putea tipări textul meu pină
atunci căci l-aş putea corecta foarte uşor, pe cînd mai tîrziu cînd nu voi
mai fi în Bucureşti va fi mult mai greu din cauza greutăţii comuni-
c,aţiilor atît poştale cit şi feroviare. Spre că lucrarea de care vă vor-
besc, va avea aprobarea Dv., căci ea constituie de fapt un „manual"
condensat al arhitecturii noastre vedhi din Muntenia cu ilustraţii alese
printre cele mai reprezentative, grupate cit mai sistematic, cu atit mai
multe date şi note explicative. Apoi lucrarea fiind scrisă pe franţu­
zeşte ea poate fi de folos tuturor arheologilor din lume care să inte-
rC'sează de arta ţării noastre. Sper că nu veţi găsi vreun inrovenient
ca ea să fie dedicată ca omagiu d-lui Gabriel Millet care s-a ocupat
mult şi să ocupă încă cu arta noastră. Acum cîţiva ani Comisiunea
noastră îi a trimis o foarte frumoasă serie de clişee diapozitive după
capodoperele tezaurultli de la Putna, cerute chiar de D-sa în Yederea
unei lucrări ce o pregătea încă de atunci. Vă rog să credeţi că îmi pare
rău că nu mai pot lua parte la şedinţele Comisiunii, şi că sunt foarte
doritor de a vă fi încă de folos într-un fel sau într-altul. De aceea vă
rog să mă utilizaţi şi ceeace voi putea face, voi face cu multă plăcere,
căci îmi place să lucrez şi nu pot sta neocupat. Ca să vă o dovedesc,
vă comunic D-stră personal că de anul trecut m-am acupcit să fac, după
cărţile regretatului nostru coleg G. Balş, un rezumat similar şi paralel
(pentru Moldova) cu acel de care v-am vorbit mai sus. Lucrările pregă­
titoare ale acestui studiu sunt destul de înaintate, :textul mai trebuie
redaotat; ilustraţiunile sunt în parte grupate pe tablouri şi pe epoci: ele
sunt alese dintre cele publicate de Balş.
Lucrarea ar fi tot pe franţuzeşte, natural după ideile lui Balş; ro-
lul meu ar fi numai de a aduna şi presenta materialul. După ideia
1

mea publicaţia s-ar face in „Buletinul Comisiunii" ca omagiu al ei în

amintirea colegului nostru plecat prea devreme dintre noi. Vă rog
foarte mult să fiţi aşa de bun a mi comunica dacă aprobaţi această
idee a mea, căci aş lucra cu mai mult curaj dacă ar fi aşa. Am vrut
să mai fac ceva acum ciţiva ani cînd eram încă la Serviciul de arhi-
tectură a1 Comisiunii şi obţinusem dhiar o autorizaţie-recomandaţie a
regretatului nostru preşedinte de atunci, pentru prelaţii şi preoţii din
regiunea Hunedoarei unde voiam ca să fac releveurile detaliate şi foto-
grafii după bisericile româneşti de zid despre care a scris dl (V.) Vătă­
şianu. Ar fi fost începutul unei lucrări asupra arhitecturii noastre din
Ardeal. Mă bizuiam că voi putea în timpul verii să iau cu mine pe dl
trasile Moisescu, conductorul de la Serviciul Comisiunii, un foarte bun
desenator specializat de mine în releveuri şi totodată şi excelent fo-
tograf. Dar a trebuit să renunţ la proiectul meu căci ati·t dl Moisescu cît
şi eu, am fost prea ocupaţi în proiectul meu căci atît dl J\foisesC'U cit
fost scos la pensie şi au venit timpuri tot mai grele . . . Şi totuşi ar
trebui făcut ceV'a pentru arhitectura noastră din Ardeal. Ştiu că sunt
multe biserici de lemn relevate, unele din Munţii Apuseni, altele din
Maramureş, unele de dl Grigore Ionescu, aftele de dl Horia Teodoru.
Mai stiu că si G. Bals făcuse o serie de releveuri de biserici de lemn
din Moldova· asupra cărora voia să facă o publicaţie. Poate că printre
 ALEXANDRU LAPEDATU (1876---1950) 393
----------------------------------------

arhitecţii mai tineri s-ar găsi unul care să studieze paralel bisericile
de lemn din diferitele provincii româneşti spre a analiza caracterele
generale şi a explica deosebirile dintre ele ... ar fi foarte interesant
şi folositor. Voiesc să vă mai comunic că în ce priveşte Invent;arul
monumentelor istorice am făcut un început; întrucît acest punct a
fost dela 1908 în programul Comisiunii lin lunile de iarnă cînd e mai
puţin de lucru, am pus pe arhitecţi să facă liste de biserici mai veohi
de 1830-40, pe judeţe. S-a 'Întocmit asemenea liste pentru vre-o 5-6
judeţe mai importante: Ilfov, Prahova, Muscel etc.; pentru fiecare din
aceste judeţe sunt cite 200-300 monumente istorice, luate după „Anua-
rele Casei Bisericii", ale episcopiilor etc. şi după Dicţionarul geografic.
Listele arată comunele, hramul, data zidirii, ctitorul etc.; cred că aceste
liste ar putea servi ca punct de plecare; ele 5e găsesc prin dosare în
anii (1935-37). După ideea mea s-ar fi putut cerc de la mitropolii şi
episcopii, prin personalul lor care e desigur mai în curent, liste si-
milare, spre a controla pe care Comisiunii şi după acest control s-ar
fi putut tipări aceste liste şi distribui autorităţilor bisericeşti spre a
cunoaşte că Nimic nu să poate mişca la bisericile de pe care liste fără
aprobarea Comisiunii. O altă incercare ce am făcut-o în ultimii ani,
dar fără mult succes, fiind că personalul era prea ocupat, a fost de
a obţine de la arhitecţi ca atunci cînd fac lucrări de conservare la vre-un
monument mai de seamă, să adune datele mai importante, releveuri,
schiţe, fotografii şi o mică descriere spre a fi pulblicate în „Buletin"
aşa cum să făcea înainte vreme. Astfel s-a publicat micul dar foarte
bunul studiu al Dlui Şt. Balş asupra bisericii Sf. Elefterie din Bucu-
reşti. Altele, mi 5e pare, că nu s-au pulblicat (Desigur că aţi observat
că de mulţi ani arhitecţii nu mai publică aproape nimic în „Buletin").
Am mai 'încercat ca să obţin de la Dl Ion Mihail, pictorul Comisiunii,
o lucrare, chiar restrînsă, asupra unei chestiuni oare care privind pic-
tura noastră veche, la alegerea Dsale. Ar fi fost un început şi să ştie
că primul pas este cel mai greu de făcut. Intr-adevăr e păcat ca un
om cu talent, avînd bune conş;tinţe în chestie şi aşezat în situaţia ex-
cepţional de favorabilă de a putea vedea şi revedea mereu, deci de a
putea studia pictura noastră bisericească, să nu profite de acest enonn
avantaj <;pre aşi aduna observaţiile, a şi le coordona spre a scoate din
<.'le ceva.
Orice alt pictor care ar avea dorinţa de a se documenta ar fi
împiedecat de greutăţile şi de costul drumurilor şi singurul care poa:te,
nu face ...
Imi dau bine seama că dacă nu aş fi avut norooul de a fi arhitect
al Comisiunii şi dacă nu raş fi văzut atâtea monumente de zece şi de
douăzeci de ori, nu aş fi putut face lucrarea mea; de aceea rămîn mult
recunoscător Comisiunii fiind că a înţeles entusiasmul meu tineresc,
cu care am descoperit unu1 cîte unul frumoasele noastre monumente
care mi au fost atît de dragi şi că m-<a încurajat inttotdeaurua. Voiesc
a mai atrage atenţia asupra !bisericii m-rii Tismana, unde s~u făcut
oarecari lucrări 'în ultimul timp prin dl arh. E. Costescu. Pentru mine
e unul dintre acele monumente care trebuieşte încă studiat, fiind că
 IOAN OPRIŞ
394

e singurul care nu şi-a spus pînă acum secretul. In ce priveşte planul,

cred că chestiunea e principial desluşită. Am publicat un plan ipo-
tetic în unul din tablourile ultimei mele '.Lucrări care să găseşte încă
la Marvan şi oare cred că să apropie de planul iniţial del(l origine,
dar în ce priveşte arhitectura exterioară eu cred că cea mai mare
parte din ce se vede astăzi e din veacurile XVII-XVIII. Aşa că ar tre-
bui cercetări amănunţite şi foarte precaute cari sper că vor da la
iVl'ală lucruri interesante asupra arhitecturii din veacul al XIV-iea (în
cari să găsesc şi elemente sîr'beşti). Dar punctul cel mai interesant
este planul cu pronaosul păstrat şi mai larg de cît naosul, acest plan
este absolut românesc şi nu să găseşte nicăieri în alte părţi decît la
noi şi anume la biserka episcopală de la Curtea de Argeş, la Cozia,
Bălteni, Cotroceni, Hurez, Mitropolia din Bucureşti, mănăstirea Văcă­
reşti şi altele, Eată clar că arhitectul lui Radu I-iu a găsit de atunci
şi dintr-o dată un plan de biserică absolut original care nu seamănă
cu nici un altul din aceea epocă. Să fi fost Nicodim? Nu cred, fiind
că acesta fiind sîrb, ar fi utilizat un plan sîrbesc ca la Vodiţa, Prislop
sau Cozia. Logic este să fie un român căci planul e românesc. Eată
misterul! Mai este o chestiune care sper că să va limpezi şi ea o dată.
Sunt 28 ani de oind a murit arhitectul Lecomte de Noily (1914) şi ar-
hiva cu biblioteca lui au rămas de atunci inaccesibilă oricui la Funda-
ţiunea Carol I unde a fost depusă. Cum de sigur această arhivă tre-
buie să conţină documente dintre cele mai interesante, mai ales pentru
Comisiunea Monumentelor Istorice si că acele documente si-ar avea
loc firesc în Buletinul Oomisiunii trebuie să sperăm că peste 2 ani
cînd acele documente vor intra în domeniul public că ele vor revine
de drept Comisiunii, pînă atunci nu cred că s-ar putea ajunge la vreun
rezultat fiind dat omul care stă în capul acelei Fundaţiuni şi cu care
fiecare se fereşte ca să aibă a face. Un mare regret mă cuprinde la
gîndul că nu am cunoscut acele documente cari vor aduce de sigur
multă lumină asupra unor chestiuni de mare importanţă: nu cunoaş­
tem dispoziţiile de la origină a !bisericii Sfîntu Dumitru din Craiova
nici a vechii mitropolii din Tîrgovişte, a căror releveuri se găsesc în si-
gur în arhiva lui Lecomte de Noliy care era un om foarte meticulos şi
bine documentat. Ne cuprinde mirarea cînd ne gîndim că o instituţie
culturală a cărei menire este de a răspîndi ştiinţa, împiedecă din contra
cunoaşterea unor documente preţioase din motive egoiste (acest cuvînt
este de sigur prea blajin).
Vă rog să scuzaţi, stimate Dle Lapedatu această prea lungă -scrisoa-
re. M-am crezut dator a vă arăta ca Preşedinte al Comisiunii, stadiul în
care să aflau, atunci cînd am părăsit serviciul, cele mai importante
dintre chestiunile ce interese<1 ză Comisiunea. Totodată am vrut ca să vă
rog ca să mi daţi ajutorn1 ~i sprijinul Dv. pentru a putea termina
publicarea „manualului" meu care stă în suferinţă. In acest scop Vă
mai rog încă odată ca să fiţi aşa df' bun a lua cunoştmţă de textul
şi de planşele, ce sunt gata tipărite. Nu ştiu dacă planşele tipări;te
sunt puse în siguranţă la Marvan?? Primiţi vă rog, Stimate D-le La-
pedatu, încredinţarea sentimentelor cele mai respectuoasP şi cordiale.
 ALEXANDRU LAPEDATU (1876-1950) 395
- - - -----------------

Al D-vs. devotat, N. Ghica. P. S. Am scris Dlui Brătulescu în privinţa

lucrării dar Dsa nu mi-a răspuns.

• BARSR, S. Coresp., Fond Al. Lapedatu, III, S~>risoarea, Bucureşti, str.

Seva6topol 10, IO. I. 1942, nr. 197759.

36. Mult Stim'.1te şi iubite D-le Lapedatu,

Am primit broşura cu interesanta scrisoare a lui C. Negri şi mul-
ţumesc călduros, deşi cu mare întîrziere din cauză că am fost mereu
bolnav ba de una, ba de alta, ca bătrînii, mai ales într-o iarnă prea
lungă şi friguroasă ca aceea ce s-a încheiat pe la noi de-abia acum
în Maiu! Cetind scrisoarea lui Baligot de Beyne cătră Negri, n:ă gîndeam
cu părere de rău că nu s-a găsit nici un student dela şcoala română
din Paris, care să cerceteze unde vor fi rămas hîr.tiile acestui vred-
nic secretar a lui Cuza Vodă, căci el avea gîndul să alcătuiască o is-
torie' a României, şi prin Ul'marE' trebuie să fi lăsat ck•stul maic'r'.al
despre ţara noastră. Despre Emil Picol, secretarul lui Carol I, dl. Geor-
gescu-Tistu a publicat un studiu foarte interesant.
Cînd voiu putea veni la Bucureşti am să-ţi aduc un manuscris
vechiu românesc din Ardeal, pe care mi l-a încredinţat venerabilul
Şt. Cacovean din A. Iulia, cu speranţa de a i sE j:>Ublica la Academie
notiţa lui asupra acestui manuscris. In valvîrteju'l mutării grăbite a
cărţilor mele din Bucureşti, cînd cu disgraţierea mea, acest manuscris
a fost pus într-o ladă, pe care de-abia acum am cercetat-o!

Cu cele mai devotate sentimente, G. T. Kirileanu.

• BARSR. S. Coresp., Fond al. Lapedatu. IV, Sorisoarca, Piatra Neamţ,
16. V. 1942.

37. Mult Stimate Domnule Profesor,

După cîţiva ani de muncă am reuşit să duc la bun sfîrşi·t opera

grea de clasare a întregului material documentar de la Biblioteca Cen-
trală din Blaj. Cele aproape 700 dosare pe care le-am orînduit cuprind
nespus de preţioase date referitor la viaţa şi activitatea politică, na-
ţională şi culturală a Românilor din Ardeal, din a doua jumătate a
vecului XIX.
O parte din acest material l-am utilizat la redactarea următoare­
lor materiale: Ţipăii Blajului, T. Cipariu şi Astra, Procesul Pronuncia-
mentului de la 1868, Corespondenţa lui A. Sever cu I. M. Moldovan
8i cu D. Moldovan, fost consilier aulic. Legăturile lui T. Cipariu cu I.
Mureşan. Mitropolitul Şuluţiu şi cauza naţională„ lucrări <'are aşteaptă
să fie publicate. Nu ştiu, poate unele din ele - 1pe lingă bunăvoinţa
Dv - ar putea vedea lumina tiparului chiar în publicaţiile Acade-
miei - S0cţia Istorică. Alt mult material stă cules şi pregătit pentru
redactarea unor noi lucrări, pentru vremuri mai pacinice şi de linişte.
 IOAN OPRIŞ
396

De cumva vedeţi că vreuna din aceste lucrări s-ar putea tipări la Aca-
demie - vă rog să-mi comunicaţi pentru a da manuscrisul să fie bătut
la maşină.
Mulţumindu-vă, vă rog să primiţi asigurarea deosebitei mele stime,
Al Dv. Ştefan Manciulea.
• BARSR, S. Coresp., Fond Al. Lapedaitu, V, Carte poştală, Blaj, 17. V.
1942, nr. 198072.

38. Mult Stimate Domnule Profesor,

Cercetările me1e asupra lui Bălcescu m-au pus în contact cu mai

multe scrisori ale lui Ion Ghica către marele istoric. Scrisori încă ne-
publicate, datează din 1849-1850, pe cînd Ghica era la Constantino-
pol şi reprezintă răspunsurile acestuia la scrisorile lui Bălcescu, publi-
cate deja în Amintiri din pribegie.
Ele conţin date noi asupra unor personagii din ţară şi străinătate,
precum şi asupra evenimentelor epocii. In plus unele din ele anunţă
povestitorul din cunoscutele scrisori de mai tîrziu.
Poate ar fi locul ca aceste preţioase scrisori să fie publicate 'in
Memoriile secţiunii istorice ale Academiei. Lucrarea, cuprinzînd o in-
troducere, textele şi notele necesare n'ar depăşi 90-95 pagini, tipărite
în 8. Textele ar urma să fie publicate în întregime, atît pentru inte-
resul lor dt şi al faptului că deşi în parte cifrate am reuşil să descifrez
toate pasagiile. Manuscrisul este aproape complet gata şi depinde de
hotărîrea pe care o veţi lua Dv. pentru a vi-l trimite.
Primiţi, 'Vă rog, domnule Preşedinte, asigurarea întregii mele con-
sideraţii, Gh. Zane.

• BARSR, S. Coresp., Fond Al. Lapedatu, VIII, Sorisoarna, Iaşi, 27. X. 1942,
nr. 198521.
N. Red.: Pe scrisoare Al. L. notează: Să !trimită manuscrisul.

39. Mult Stimate şi iubite Domnule Lapedat şi D-le Preşedinte,

Vă rog să-mi daţi voie a vă oferi primul exemplar al ·lucrării mele

cele noi pe care o primesc chiar acum de la Comisiunea Monumentelor
Istorice. Jmi fac din aceasta o plăcere şi e şi o datorie fiindcă D-stră
mi-aţi dat ajutor şi sprijin pentru a o scoate din încurcătură în care
zăcea de ani de zile. După cum ve-ţi vedea ea ise adresează mai mult
„ochilor" aşa cum cred că se cuvinte unei "lucrări de arhitectură; de
aceea. am căutat a o înfăţiş;1 din punct de vedere ,„grafic" adică prin
sistematizarea planşelor şi pdn grupan'a lor pe epoci ţ;i pe tipuri de
monumente, fiindcă cred că aşa se poate judeca mai bine evoiuţia for-
melor în timp. Eu consi.:ler aceas.tă lucrare ca rezultatul final al celor
patru volume de studii şi analiza ce au procedat-o şi pe cari tot Co-
misiunea Monumentelor Istorice mi le a publicat.
 ALEXANDRU LAPEDATU (1876-1950)
397

De sigur că lucrarea mea nu are pretenţia de a fi ceva defini,tiv dar

este prima care dă o vedere de ansamblu despre vechea arhitectură din
„Ţ<Jra Românească. Daţi-mi voe ca să vă rog, Dle Pn'şedinte ca să bine-
voiţi a transmite Onor CMI sincerele mele mulţumiTi precum şi recu-
noştinţa mea pentru ajutorul ce întotdeauna mi l-a dat. Regret că din
cauza auzului meu nu-mi mai este cu putinţă a lua parte la şedinţele
Comisiunii, însă amintirile cele mai frumoase ale vieţii mele rămîn
strîns legate de anii cînd am servit-o.
Mulţumindu-vă odată, stimate Dle Lapedatu, pentru ajutorul ce mi
l-aţi dat, nu numai acum dar întotdeauna, vă rog să primiţi încredinţa­
rea sentimentelOT mele cele mai alese.
Al D-stră devotat, N. Ghica Budeşti. B. S. Lucrarea similară pentru
Moldova despre care v-am scris, este gata. iDar pe 'timpurile acestea
grele nu ştiu dacă s-ar putea tipări! Dl general (R.) Rosetti mi a dat
o indicaţie care ne ar putea fi de folos, mi s-a spus că Serviciul de pro-
pagandă a GuveTnului publică multe lucrări de ordin cultural. M....am
gindiit că să mă adresez Dlui Al. Bădautzi de care il cunosc. Dar nu voi
face nimic înainte de a vă vorbi pentru a lua de la Dv. aprobarea şi a
cc>re concursul dacă credeţi că e bine. N. G. B.
• BARSR, S. Coresp., Fond Al. Lapedatu, III, Scdsoare, Bucureşti, 7. XII
1942, nr. 197760

40. Mult Stimate D-le Profesor,

Institutul de Geografie de pe Iîngă Universitatea din Sofia aT dori

să facă unele schimburi cu Academia Română, avînd nevoie de multe
cărţi pentru seminarul lor. Oferă :în schimlb pul1licaţii de-ale lor cari
cred că la noi lipsesc. V-aş rămîne recunoscător şi extrem de îndatorat
dacă aţi putea interveni ajutînd cu acele studii de cari au nevoie să
poată pătrunde aci.
Din parte...Jilli soc<1tesc că orice carte românească ce vine aci e un
ciştig pentru noi.
Am îndrăznit să vă rog ştiind că sunteţi ,gata să sprijiniţi aseme-
nea legături şi mai ales să ajutaţi în lucrul lui de apropiere ştiinţifică
româno-bulgară pe fiul colegului D-voastre dl Prof. N. Velichi dela Ga-
iaţi.
Mulţumindu-vă încă odată vă rog să primiţi salutări'le mele. Res-
pectuos, Prof. C. N. Velichi
• BARSR, S. Coresp., Fond Al. Lapedatu, VIII, Scrisoare, Sofia, 13. III.
1943, n<r. 198501

47. Frate Alexandre,

Vorbind la Padova despre S. Bărnuţiu, Alex. P. Ilarian şi fosif Ro-

do~,cred că ar fi potrivit să ducem din partea Ardealului în dar pen-
tru Universitatea la care au studiat ei, cite un tablou al fiecăruia .. Ştiu
 IOAN OPRIŞ
398

că la Academia noastră se găsesc foarte reuşite portrete ale lor. DE-

aceea te rog să-mi telefonezi la Sibiu (976) dacă crezi că e posibi~ să
se pregătească la Bucureşti copiile necesare pînă în preajma plecări:.
noastre, ori să se caute a le procura cumva la Sibiu, unde nu va t•
tocmai uşor, a le găsi pe toate trei.
In aşteptarea răspunsului grabnic, te salut cordial

Ioan Lupaş

• BARSR, S. Coresp., Fond Al Lapedatu, JV, Carte poştală. R~·;1şnv, ,;t:·.

Dea:ului 3, 8. V. 1943, n:r. 197926

41. Mult Stimate Domnule Secretar General,

Indrăzmesc prin aceste rînduri să vă aduc la cunoştinţă că am fă­

cut o cerere adresată Dlui Preşedinte al Academiei Române, pentru a
mi se închiria de la 15 februarie la 15 martie toate sălile Dalles. Nu
numai că e prima oară că fac o astfel de cerere, dar mi-ar fi imposibil
să realizeze în alt local expoziţia de pictură ce am hatărît, pentru că
am aproape 200 de lucrări şi absolut Toate, sunt compoziţii inspirate
din operele scriitorilor români.
Nu cer toate sălile Dalles ca o cin.ste pentru mine, dar ca o cins.te
pentru 1iteratura românească şi pentru gîndul poeţilor cu bogata lor
imaginaţie, care m-a inspirat şi pe mine. N-am uitat pe nimeni. Nici
pe cei din trecut, nici pe cei de azi. Voi avea astfel şi compoziţii is't0r!ce,
şi religioase, şi romantice şi llrice, după gîndul fie-căruia.
Mai mult de jumătate din lucrări mai sunt de te111Tiinat. Am pen-
tru aceasta la dispoziţie opt luni, dar nu aş putea începe lucrul in-
tens, decît dacă aş fi asigurată că voi avea aceste săli. Pregătirea ex-
poziţiei nu se rezumă numai la pictură, dar şi la executarea ramelor,
pentru care trebuie de acum făcută comanda. Eu îndrăznesc să mă pun
sub protecţia Domniei Voastre, odată ca secretar general al Academiei,
odată ca inspirator al uneia din compoziţii (Din zilele de cădere a1e
lui Mihai Viteazul ... ), pentru că eu am nevoie să fiu protejată contra
Dlui G. Oprescu, care nu ar aştepta <lecit să refuze cererea mea. Mi s-a
spus că toate cererile pentru Dalles, se rezolvă la Domnia Sa.
In cazul acesta, eu nu aşi avea nici o posi:bilitate de răuşită. Eu
nu ştiu dacă :prin libertatea ce mi-am luat de a scrie D. Voastre, nu am
depăşit cumva marginile unei îngăduinţe în care am nădăjduit, în care
caz v-aş ruga să mă iertaţi, şi să nu reţineţi decît gindul meu de a fi
dorit o apropiere plastică între literatură şi pictura română.
Vă rrog, să Pri.miţi, Dle Secretar General, asigurarea îna1tei mele
preţuiri, Olga Greceanu

• B.ARSR, S. Coresp., Fond AI. iLepadatu, III, Scrisoare, 18. V. 1943, ~-

197774
 ALEXANDRU LAPEDATU (1876-1950) 399

42. Prea mult Stimate Domnule Ministru,

Nu pot spune emoţia cu care am primit înştiinţarea că mi s-au

acordat pentru expoziţie toate sălile Dalles. Am văzut şi semnul că e
o stea şi pentru mine, dar mai prea sus de toate am văzut o bunăvoinţă
a D-niei Voastre, pe care aproape că nu mi.;.o pot explica. Bunăvoinţă
c pr<'a puţin spus: eu văd muncă, trudă, luptă, chibzuinţă, căci ni[11eni
n'n obţinut nici o dată, ceeace am obţinut eu prin generozi'tatea sufle-
tească a D. Voastre. Nădăjduiesc să răuşesc o expoziţie demnă de în-
crederea ce mi-aţi acordat. Lucrările ce am de acum înainte de executat,
vor fi de sigur mai însufleţite ca cele de pînă acum. Mie să-mi permi-
t Pţi să vă ofer cîteva din lucrările mele, oa să să-mi adaug tot mie· o mul-
ţumire de a le şti în casa D. Voastre. '
Vă rog să primiţi Dle ministru, toată recunoştinţa mea, şi cele mai
distinse salutări.
Olga Greceanu

• BARSR, S. Coresp., Fond Al. Lapedatu, III, Scrisoare, 3. VII. 1943, nr.
197775

43. Mult Stimată Doamnă,

Cum s-ar fi putut, cunosoînid . caracteru'! şi scopul expoziţiunii ce

intenţionaţi a înfăţişa publicului românesc şi avînd posibi1iitatea, isă nu
satisfac, cu grăbire, dorinţa Dv de a vă pune la dispoziţiune sălile Fun-
daţiunii Dalles?
Aşi fi lucrat contra conştiinţei şi datoriilor mele de secretar gene-
ral al instituţiunii, chemate să promoveze, înaintea tuturora, sub' toate
formele şi prin toate 'mij[oacele, progresul şi afirmarea literelor şi ar-
telor, dacă aşi fi făcut altfel.
Afară de aceasta, vă rog să credeţi că, ori cît de departe am sta de
lumea Dv., a artiştilor, avem totuşi posibilitatea să apreciem meritele
lot şi să distingem chiar între aceste merite. Ori, în această privinţă,
Dv. staţi pe primul plan al unor asemenea aprecieri şi distincţiuni. De
aceia aşteptăm cu toată încrederea expoziţia a cărei organizare vă preo-
cupă aşa de mult. Odată cle{'i cu cele mai bune urări ale mele de succes,
vă rog să primiţi calde şi recunoscătoare mulţumiri pentru frumosul şi
preţiosul dar ce aţi ·binevoit a-mi face. A fost, aseară, aînd nu-am întors
dintr-o scurtă călătorie, o nespusă bucurie pentru mine să gă,sesc pe
masa mea de scris, admirabilele Dv. publicaţiuni.
Cu respectuoase omagii, sunt şi rămîn al Dv. de obligat, Al. Lape-
datu
• BARSR, Fond Al. Lapedatu III, Scrisoare (cătire Oiga Greceanu), Bucu-
reşti, 5. VII. 1943, Academia R., M. 197835
 IOAN OPRIŞ
400
-----------------------------· --·----

44. Onorate domnule Profesor,

Comitetu~ de iniţiativă pentru săparea cetăţilor dacice din Munţii

Sebeşului - sub formă nouă cu mina de lucru studenţească şi şcoiară
şi accentuînd mai ales latura educativă a problemei - vă roagă să bi-
nevoiţi a lua parte la inaugurarea săpăturilor, Duminecă, 5. sept. cr„ la
Costeşti. Dacă nu puteţi veni la această dată - vă vom primi cu aceeaşi
dragoste la oricare dată, in cursul lunei Septembrie.
I. Conea
• BARSR, S. Manuscri~, Fond. Al. Larpedatu, II, Scrisoare, Bucureşti, l.
IX. 1943, nr. 197632
N. Red.: Scrisoare cu anltetul respeotLv, adresa Bucureşti, Oalea Victoriei 57.
Comitetul era compus din: Gh. I. BrMiamu, C. Daicoviciu, dr. Sabin Manuilii.
I. Conea, Mircea VUlcănescu, col. Gabriel Gheorghiu, Anton Golopenţia_

45. Iubite Dle Lapedatu,

Am primit broşura cu discursul de recepţiune al d-lui Brătianu şi

cu răspunsul Dv„ trimisă mie din ordinul Dv. Am recitit cuvintele cu
care l-aţi întîmpinat pe Gh. Brătianu cu plăcere mare, găsind în e:~ o
luminoasă şi vibrantă confirmare a preţuirii mele pentru el, de cînd
i-am citit cele dintîi lucrări şi de cînd am avut cel dintii contact per-
sonal cu d-sa. Dar am rămas ioit atîlt de încîntat de ideile despre rostul
Academiei şi al moştenirii lui N. Iorga, pe care le-aţi aşezat în pragul
carierii lui academice.
Imi îngăduiţi însă să vă mulţumesc şi pentru emoţia care mi-a mi!?-
cat sufletul, citind astăzi în „Univel"Su1" rindurile de binefăcătoare
duioşie pe care le-aţi închinat memoriei 1ui Leonte Moldovan.
Am expediat astăzi pe adresa Dv. două exemplare din „Daco-ro-
mania" X, unul pentru Dv., celălalt rog să aveţi bunăvoinţa de a-1 pre-
zenta Academiei.
Chestiunea transformării Muzeului în institut văd că întîrzie. E pă­
cat de orice zi pierdută, care a1tfel a;r putea aduce mari îndreptări şi
înlesniri pentru lucrările Muzeului şi ale Dicţiana.rwlui [n deosebi. Nu
mă îndoiesc însă că în celle din urmă propunerile mele vor găsi toată
înţelegerea la cei care trebuie să hotărască asupra lor, mai ales fiind
sprijinite de Dv.
Deunăzi am citit în ziare numele ale vreo cîtorva zeci de! profesori
secundari cărora li s'au acordat gradaţii de merit. Printre ei nu se găsea
şi dl Tarnavschi, deşi la direcţiunea învăţămintului normal din minister
se ştie bine că ar merita-o (sub1. A. L.), chiar dacă n-ar fi fost pro-
pusă şi ca a recompensă pentru micşorarea veniturilor lui pe urma mu-
tării sale în serviciul Dicţionarului dela Cernăuţi la Sibiu.
Toate acestea nu vor împuţina zelul nostru închinat lucrărilor de
redactarea Dicţionarului, aşteptind răbdători oa să ni se dea posibilita-
tea de a face mai multe.
 ALEXANDRU LAPEDA TU (1876-1950)
401

Rămîi cu cele mai alese salutări şi cu toată vechea şi statornica

mea preţuire şi recunoştinţă,
al

Dv. devotat,
Al. Procopovici

• BARSR, S. Coresp., Fond Al. Lapedatu, VI, Scrisoa:re, antet Muzeul Ltrn-
bii române, Sibiu, 24. IX. 1943, nr. 198343

46. Prea Stimate şi Scumpe Domnule Lapedatu,

Am dorit cu mult drag să ne putem vedea. Noi am suferit greu.

Bombardamentul din 4 apriUe, ne-a distrus tot ce aveam la Hotelul
Splendid, şi acum ne cumpărăm încetul cu încetul, ce.le de absolută ne-
voie. Sufleteşte ne ţinem curajul, cu ... amindouă mîinile. Sper să· pot
veni, pe la Dv., la Măgurele, în curind.
Acum, vă aduce această scrisoare, părintele diacon (I.) Barnea,
doctor al facultăţii de teologie din Atena şi diacon al bisericii noastre
din Berlin. De la Berlin, a trebuit să plece, fiindcă împrejurările impun
o reducere de personal, acolo. Părintele a rămas însă, în bugetul Mi-
nisterului, şi la dispoziţia Patriarhiei. !nalt P. Sfinţitul doreşJte să ajute
pe Părintele Barnea, dîndu-i posibilitatea să lucreze ,într-un post unde
să fie folosite cunoştinţele sale ştiinţifice şi rîvna sa. Vă roagă Inalt
Prea Sfinţitul, fiindcă l-am rugat şi eu, să-i găsiţi un ~oe la Comisiu-
nea noastră.
Eu te rog mult, din partea mea, cu convingerea că dobîndim un
om de meri't şi priceput.
Aştept cu nerăll:xlare să vă văd. Vă doresc sănăfate şi împlinirea
gîndurilor pe care le avem cu toţii pentru ţară.

Al Dv, cu cel mai iubitor

I. D. Ştefănescu

• BARSR, S. C'oresp., Fond Al. Lapedatu, VII, Scrtsoare, Pasărea, 1 iulie

1944, nr. 198463

47. Mult Stimate Domnule Preşedinte,

Am onoarea a vă raporta următoarele: Am început din nou lucră­

rile arheologke la cetatea dacică din jurul Costeştilor cu ni!?te sume,
rămase din anul trecut „Comitetului de iniţiativă". Mi s-au dat 700.000
lei - ceeace nu e de'loc mult în asemena vremuri. UnivePSitcrtea din
Sibiu deasemenea a dat 200.000 lei. Dl Rector (H.) Hulubei a promis
şi el 200.000 lei. In 9 iulie s-a deschis iarăş tabăra tineretului, la do-
rinţa „Comitetului" Dv. urma să primiţi o invitaţie specială prin dl (I.)
Conea ... Oaspeţii „mari" n-au prea fost, afară de dl. Rector (I.) Ha-
 IOAN OPRIŞ
402

ţeganu şi Hulubei. A mai fost dl (I.) Maniu cu cîţiva prieteni ai d-sale.

ln tabărăavem acum vre-o 22 de tineri, elevi de liceu şi studenţi de
la rniversitatea din Sibiu (9) şi Bucureşti (3). E pe cale să se formeze
o Asociaţie „Prietenii cetăţifor dacice". Vom vedea ce va ieşi. Se de-
signează de pe acum oarecari divergenţe. de păreri şi conflicte pe ches-
tia competenţelor. „Comitetul" (recte Conea şi sateliţii lui) ar vrea să-şi
ia atribuţii în materie de săpături arheologice pe care nici Comisiunea
Monumentelor Istorice, nici eu, sau alt arheolog nu le poate admite.
DL Gh. Brătianu, în numele căruia se lucrează, el figurînd în frun-
te<i acelui „Comitet", nu cred să aibă cunoştinţă despre aceasta. Aş în-
drăzni să vă rog ca, ocazional, să...;J, inştiinţaţi şi pe dl Gh. Brătianu des-
pre aceste încercări care desigur nu sunt în vederile lui şi nici nu vor
duce la bun sfîrşit. 1n ori ce caz, pentru mine nu există alt scop decît
săparea şi studierea cetăţilor. Am insistat şi insist ca acel Comitet să
fie completat cu persop.ne competente (preşedintele CMI, directorul Mu-
zeului de antichităţi).
Toate necazurile sunt din pricină că Statul nu dă bani pentru să­
pături acelora care sunt chemaţi, ci unui „Comitet" format ad-hoc, care
face ce vrea (din 4.600.000 de lei căpătaţi de comitet de la stat, numai
700.000 lei s-au dat în acest an pentru săpături, restul: tot ce .vreţi).
Comisiunea ne va da ceva? In curînd vă vom trimite un memoriu
comun în privinţa cetăţilor dacice, semnat de mine, dl. (VJ.) Dumitrescu
şi R. Vulpe de la la?i. Vă rugăm foarte mult să ne sprijiniţi şi aprobaţi
propunerile.
C-tin Daicoviciu

• BARSR, S. Manuscrise, Fond Al. Lapedaitu, li, Scrisoare, Costineşti,

14. VII. 1944, nr. 197681

48. Dragă Nene Sandule

Iar vin cu o rugăminte. Toţi biblio'tecarii Universităţilor ţării se

mişcă spre a-şi recăpă1ta drepturile acordate lor prin legea din Mai 1942
(asimilare cu corpul didactic), drepturi pierdute după abia un an, la
18 oct. 1943, prin modificarea legii sub acelaşi regim. Daicovici mi-a
făcut o scrisoare către Iorgu Iordan, care-i membru în Comisia pentru
,,rC'vizui1·c-a actelor ilegale şi reprimării nedreptăţilor", instituită de Mi-
nister acum vre-o două săptămîni. Te rog foarte mult, dă cuiva să ducă
scrisoarea lui Iorgu Iordan.
Ţi-aşi fi foarte recunoscător dacă ai putea pune şi d-ta o v01·bă
pe lingă Papacos1tea. Memoriul Bibliotecii noastre a fost înaintat de
către Rectorat Ministerului 1a 29 nov ., cu nr. 2974/1944.
Multe, mul'te mulţwniri. Abia aşteptăm Crăciunul, să te avem în-
tre noi ceva mai mult timp. Să vii ,sănăotos, Ion Muşlea.

• BARSR, S. Coresp., Fond Al. Lapedatu, V, Scrisoare, Sibiu, 11. XII. 1944,
n,r; 198163
 ALEXANDRU LAPEDATU (1876-1950)
----------------- ----
403

49. Mult Stimate şi iubite Domnule Lapedatu,

Am avut onoarea a vă trimi1te o carte Pictura pe care am scris-o.
Multe şi documentate cărţi au fost scrise în străină'tate despre acest
subiect, însă aproape toate au fost opere unor literaţi ce nu pot avea
cunoştiinţele tehnice a unui profesionist care se exprimă mai puin :fru-
mos, dar este mai uşor înţeles şi cu mai mul't folos, de către pictor. De-
sigur că cutezanţa este mare, a se apuca de o asemenea lucrare deoarece
este nevoie pentru a scrie aşa ceva, cu folos, a fi în acelaşi timp, pic-
tor, sculptor, savant fizician, chimist, optician, scriitor etc. etc., cali-
tăţi ce cu greu să pot întî'lni la un singur om. Totuşi am îndrăznit să
o fac, de oarece am fost mereu rugalt de numeroşii mei elevi şi fiind
absolut sigur că îndeplinesc o faptă merituoasă, dacă reuşesc a 'îm-
părtăşi cunoştinţele mele pictorilor şi meseriaşilor de artă. Era abso-
lută nevoie de a se avea o asemenea carte, rezultatul unei munci înde-
lungate, a unei vieţi, care va avea urmări mari în dezvoltarea exerci-
tării meşteşugului; cu cele arătate de mine, multe generaţii de aci în-
colo se vor servi cu folos.
Cer iertare dacă sun't nevoit a mă lăuda cu merite excepţionale, căci
această carte conţine descrieri de tecnice cu totul necunoscute, şi ca de
obiceiu merite'le netrîmbiţate remân neştiute. Am trăit toată viaţa ca
un om retras şi ele aC'cia n'am avut parte de toah' avantajele acelora
care au acaparat bani, slujbe şi premiilP mari, ce şi IP dădeau reciproc,
cu reclame sgomotoase, nefăcînd parte din clica lor. Şi astfel şi munca
mea pe terenul cultural, nu vorbesc de activitatea mea artistică, care
putea să fie văzută in expoziţii, ci de mare munca mea depusă cu în-
fiinţarea de căminuri culturale în jud. Dorolhoi la Tărnauca „Căminul
Principele Nicolae" şi la Molniţa jud. Dorohoi „Căminul Artur Verona,
care a luat fiinţă graţie ac'ti:vităţii neobosite a D-lui Radu Giurgiuvanu.
Cred a avea şi unele drepturi, a revendica pentru munca mea ce am
depus-o la înfiinţarea Academiei Libere de Pictură acum 24 de ani în
urma, cînd am fost solicitat de mulţi artişti tineri şi bătrîni a preda
cursuri, ceiace am făcut în modul cu totul gratuit: Circa 120 elevi din
toate clasele sociale; i-am interesat în aşa fel, că veneau la cursuri, în-
tre alţii şi maşinişti de la locomotive, taxatori de tramvai. - numai
pentru a satisface dorinţa lor de a lucra. Eram foarte mîndru de rezul-
tatele obţinute, cu mijloace modeste. Majoritatea premiilor la Saloanele
Oficiale au fost date elevilor mei expozanţi.
Deşi activitatea mea nu era oficială, totuşi ministrul artelor de atunci
în 1922, repasatul Oct. Goga, mi-a trimis o adresă de mulţumire pentru
activitatea deosebită, prin care recunoştea meritele mele de a fi înde-
păI'tat pe mulţi clin popor, de apucături rele, interesîndu-i pentru ches-
tiunt de artă.
Cit de necesară era apariţia cărţii „Pictura" se vede din faptul că
la punerea în vitrinele librăriilor a primelor volume, ediţia a fost epui-
zată; atît pictori oit zugravi s-au năpustit asupra lucrării.
I. P. S. Patriarh Nicodim a arvut bunăvoinţâ a dispune editarea aces-
tei cărţi la Institutul Biblic şi cu marc difieultate, graţie concursului
404 IOAN OPRIŞ

foarte preţios a Dlui Prof. I. D. Ştefănescu, in timpuri aşa de grele, ti-

părirea a fost realizată.
Pentru munca mea, eu ca autor am avut un cîştig foarte modest
şi de aceia am avut nădejdea, încă din Nov. trecut, a mă adresa Aca-
demiei Române, care poate va găsi de cuviinţă a mă onora cu un premiu,
Dl Prof. Ştefănescu m-a asigurat că se va interesa de această chestiune
şi eu ·'la rîndu1 meu m'am permis a-ţi adresa cîteva rinduri D-tale. Acwn
am aflat că la Academie nu exi&tă decît neînsemnate premiuri (Năstu­
rel) în bani pentru lucrări scrise în chestiuni de artă. Totuşi aş dori,
dacă se poate să fiu onorat de Academie cu un premiu şi rit pri vcştl'
partea bănească, nu ar strica cu nimic •să primesc chiar o modestă sumă
- în areste timpuri aşa de grele.
In această carte „Pictura" am descris şi tecnice cu totul necunos-
cute căci am norocul să găsesc o traducere din limba elenă, a unui ma-
nuscript din Biblioteca Vaticana, despre o ciudată tecnica a frescului,
unde se aplica pe tencuiala de var proaspăt un strat subţire de ulei dl·
in. Probabil că multe lucrări de la Pompei au fost executate în această
tehnică fresco greco-roman. Procedeul ace6ta, cu totul necunoscut a
fost încercat de mine, practic, cu elevii mei şi a dat rezultate foarte
frumoase; el este mai puţin costisitor şi are mari posibilităţi de dezvol-
tare în pictura monumentală. Trebuie să insist asupra descrierii a dife-
ritelor tecnici şi mai cu seamă a materialului cu care pictorul lucrează.
In această privinţă este de necrezut ce ignoranţi sunt artişltii astăzi, atît
aci cît şi în străinătate. Aci în ţară nici n-au ocazie să fie luminaţi,
căci la Şcoala de Arte Frumoase, deşi au avut profesori excelenţi, nu
există un curs despre materiale. Şi la profesionişti zugravi tot aşa consta-
tam că nu ştiu nimic, căci bătnnii meşteri au dispărut şi sunt înlocuiţi Cil.I.
antreprenori de lucrări.
Rog să mă ierţi, dacă am plictisit prea mult cu explioaţiille despre
activitatea mea necunoscută şi cu rugămintea de a ţine seama de cele
care pot avea merite speciale. Nu pot veni in persoana la Dta din cauza
durerilor mari de reumatizm şi rog a primi salutările mele cele mai dis-
tinse, Artur Verona.

• BARSR, S. Coresp., Fond Al. Lapedatu, VIII, Scrisoare, Bucureşti, Bd. Las-
căr Catargiu 45, 4. VI. 1945, nr. 198506

50. Dragă Nene Sandule,

Aflu din ziare că mulit discutatul „Consiliu Naţional de cercetări

ştiinţifice",despre care am vorbit de vreo două ori şi împreună - a
luat fiinţă. Nu-mi pot da seama, dincit am citit, despre treaba c;:e va
face, dar mă gîndesc dacă cu ajutorul lui nu s-ar putea ameliora oare
situaţia Arhivei şi a mea personală?
După cît îmi amintesc, dl Gusti se gîndea să cuprindă şi „Arlhiva
de folclor" între serviciile cu care va lucra Consiliul. Nu ştiu care e pă­
rerea Academiei (Secţiei Literare) în această privinţă, eu însă m-aş bucura
 ALEXANDRU LAPEDATU (1871>--19501 405

df1Că Arhiva ar fi luată şi ea în combinaţie (fonduri pentru cercetare

pe, teren şi pentru publicaţii), iar personalul ar fi retribuit omeneşte.
. Deocamdată n-aş dori să se pună chestiunea unei mutăiri ia Arhivei
la Bucufeşti, dar cu vremea şi dacă noua organizaţie s'ar dovedi serioasă,
ar fi chiar bine să se ajungă la acest lucru.
Ceeace te rog e să vorbeşti, dacă poţi, cu dl. Gusti, cît mai ,grabnic
cu putinţă, ca nu cumva să omită Arhiva din planul iniţial sau să se an-
gajeze cu altcineva.
Te rog pentru aces:te lucruri, de o parte pentrucă ştiu cît de irău
stă Academia cu fondurile, de alta pentru că perspectivele de1a Biblio-
tecă sunt tot mai puţin semne. Incă o rugăminte: în Arhiva protopo-
pească dela Sfîntu Nicolae - Braşov am găsit o ciornă a protopopului
Iosif Barac, datată 15 martie 1884, prin care tirimi:tea (prin intermediul
lui Titu Maiorescu) manuscrisele tatălui său, poetu1 popular Ion Barac-
Acaclemiei.
Scrisoarea cuprinde afirmaţii interesante, pe care aş vrea să le
controlez şi să public rezultatele cercetărilor. Manuscrisele lui Barac
sunt de muH la Academie: le-a studiat şi (Ion) Colan şi (G. B.) Duică.
Niciunul nu aminteşte însă de interesanta scrisoare a fiu-său, cu care
au fost trimise.
De aceea te rog mult pune pe cineva să o caute la cancelarie Aca-
demiei şi să-mi copieze scrisoarea propriu zisă (nu şi lista manuscrise'l.or).
De asemenea şi adresa Academiei no 2159 din 19 VIII 1893, prin care i
se cereau protopopului manuscrisele taică-său.
lţi mulţumesc dinainte pentru toate şi tdmit cele mai bune urări,
Al d-kale devotat, Ion Muşlea.

(P. S.) Aud că nu te încumeţi să .te arunci pînă aici de Crăciun şi

să ne faci bucuria de a petrece sărbătorile cu noi. Poate că tot să te
răzgîndeşti . . . ori te-a speriat aşa de rău ultimul drum cu rapidul?
• BARSR, S. Coresp., Fond Al. Lapedaitu, V, Scrisoare, Cluj, 12. XII. 1945,
nr. 198167

51. Scumpe coleg,

Cum văd toate speranţele mele de a vă vedea 'înainte de ce că1dura

:-;oarelui să înlocuiască căldura cărbunilor, sunt spu lberate. Rămîn la Bu~
1

toieşti în conacul comisului Ion Butoi, moşul meu după mamă, privind
la valea înălbită de zăpadă a Motrului; singur cu gîndurile mele, care
<iin nefericire, colorate de împrejurările zilei, !'>unt puţin trandafirii.
Dar cum sunt de neam de 1a ţară, timpul nu joacă pentru mine
un rnl însemnat. Vor trece si zilele acc'SÎl' cum au trecut multe al-
tele peste mine. De murit n-am să mor aşa uşor, cu toate că mi-a pre-
vestit moarte bunul nostru coleg Lucian (Blaga)!
Regret numai că nu sunt la Academie pentru a tempera puţin ilu-
ziile exagerate caire se pun în miliardul acordat cercetărilor ştiinţifice.
Am destulă 'încredere însă, că alţii mă vor înlocui, - şi încă cu mai mult
 IOAN OPRIŞ
406

succes decît l-aş fi putut avea eu. Pe aici pe ~a noi, mare zăpăceală.
Bieţii săteni nu ştiu ce să mai creadă. Perechea de b9i a ajuns la două
milioane de lei! Frezul, prozaicul praz, de care-şi băteau jor. gospo-
darii se vinde cu 1200 lei firul ...
Tutun nu se mai găseşte, aşa că nici narcoticul pentru alinarea su-
ferinţelor nu mai stă la dispoziţia omului de la ţară.
Bună şi fericită constituţie mintală trebuie să aibă Victor Slăvescu,
dacă are încă speranţe de îndreptare.
Mulţumesc călduros, că deşi lipsesc din Bucureşti, mi-aţi trimis
lemne şi a1te provizii. Mi-au fost foarte uitile, fiindcă eu deşi sunt ple-
cat a rămas fiica mea, care are pe soţul ei Vlad Giroveanu judecător
de instrucţie la Tribuna~ul Ilfov şi nu poate părăsi Bucureştiul. Eu sunt
obligat să le dau întreţinerea, - aşa că m-aţi ajutat foarte mult. Am tri-
mis vorbă ca să se plătească tot ce sunt dator din pensie.
Te rog arată colegilor din parte-mi sentimentele de prietenie ce le
păstrez dimpreună cu urările de anul nou, iar d-ta primeşte o cord'.ală
strîngere de mină. Devotat, C. Rădulescu Motru
• BARSR, S. Coresp„ Fond A~. Lapedatu, III, Scrisoare, Butoieşti, 29. XII.
1945, nr. 198373

52. Domnule Preş<!clinte,

Asupra lucrărilor al'heologice executate în cursul vc>rii lui 1D45. 1m

onoarea a vă face următorul raport:
Singura sumă ce a stat la dispoziţia Institutului de Studii Clasice a
Universităţii Regale Ferdinand I din C~uj sau a mea pentru lucrări ar-
heologice au fost cei 500.000 de lei primiţi de la Comisiunea Monumen-
telor Istorice.
Această sumă modestă ne-a permis să lucrăm timp de cca 14 zile
în regiunea cetăţilor dacice din judeţul Hunedoara, în cursu'l lunii Sep-
temvrie:
Activitatea în cursul acestor 2 săptămîni s-a desfăşurat în două
direcţii:
a) s'au desăvîrşit anumite lucrări de desvelire la ruinele cetăţii
dacice dela Costeşti, lucrînd cu cca. 6-10 oameni timp de vreo 10 zile
(plata unui lucrător pe zi era de 4500 de lei).
b) s-au cerce'tat mai multe puncte din rngiunea (unele la 25-30 km.
depărtarre de Costeşti), pentru verificarea urmelor romane sau dacice
semnalate de localnici (în această excursie am fost însoţit de un asistent
al Institutului).
Am reuşit, întl'-aclevăr, să descopăr în regiunea aceasta noi a~l'?:ă!"Î
dacice şi romane, necunoscute până acum de către arheologi. Ele vor
completa dat~le numeroase ce le avem despre aşezările daco-romane ale
acestui interesant ţinut, date ce vor fi publicate în curînd în cuprinsul
unei monografii topografice ce pregătesc despre acest colţ de ţară da-
cică.
 ALEXANDRU LAPEDATU (lB76-l951l/ 407
-------------- ---·-------·---

. ', Terminînd acest prea scurt raport, ţin să vă mulţumesc, Domnule

PreŞe.dinte, pentru suma ce ne-aţi pus-o la dispoziţii şi vă rugăm să bi-
nevofţi a ne rezerva prin bugetul Comisiunii Monumentelor Istorice pe
anul 1946/7, o sumă de cel puţin zece milione lei, pentru ca lucrări'le
din1 acest an să poată fi şi mai varia:te şi mai rodnice.
··:Primiţi, vă rog, Domnule P1reşM.inte, asigurarea deosebitei mele
5time.
C. Daicoviciu

Domnule Preşedinte al Comisiunii Monumentelor Istorice

Bucureşti

• Aril. CM! - S. Trans., Fond 1945

53 .
. . ;· . . De venit la Bucureşti nu ştiu dacă-mi va mai fi cu putinţă. In-
tîi este sănătatea şubredă, căci am păşit în al 75 lea an! Al doilea este
greutatea transportului căci numai autobusul dus şi îl1'tors costă peste
100000 lei, iar pensia mea este mare şi lată 60000 lei pe fonă! Aşa dar
numai cu gîndul mai pot fi la vechii şi bunii prieteni, pe care-i rog să
mă ierte că-i necăjesc une ori cu lipsurile mele de hrană sufletească.
Aş dori un exemplar din comunicarea Dlui Em. Bucuţă despre G. Vîl-
s2 :•. Oare se va găsi cineva să-l comemoreze aşa frumos !')i pe V. Bog-
rp;; la împlinirea a 20 de ani de la moarte? Vechiu şi devotat prieten,

G. T. Kirileanu

• BARSR, S. Coresp., Fond Al. Lapedatu, IV, Scrisoare, P. Neamţ, 27. III.
F146, nr. 197828.
N. Red.: li cere lui Al. Lapeda:tu să facă demersuri penitru aducerea la Aca-
demie ia Pomelnicului de la Bisericani (aflat la Durău) şi pe care mitrop. Irineu
r1·luzt1 <i-l dea. Opinia să i se facă o copie.

54. Iubite Coleg,

Ştiindu-mă la ţară, vei fi crezînd, desigur, că stau fericit 'la răcoare,

privind din foişorul conacului spre lunca Motrului, pe cînd colegii mei
ard în cuptor pe străzile Bucureştilor pentru a veni la şedinţele de vi-
neri ale Academiei. Nu mă ferici de loc, iubHe coleg! Pronia cerească
mi-a trimis la Butoieşti, aceiaşi căldură, dacă nu mai mare, ca aceea
de la Bucureşti. De mai bine de o săptămînă este atîta secetă, că recolta
porumbului începe a fi ameninţată, - şi dacă nu va fi porumb anul
acesta, cum a lipsit şi anu'l trecut, regiunea Olteniei va trece prin o
;1drvărală calamitate. Să nădăjduim însă că norocul Românului ne va
;1jut,1.
 IOAN OPRIŞ
408

Ce veşti mai aveţi dela colegul (D.) Gusti? Eu am scris la New

York nepotului meu Radu Irimescu să-l secondeze în toate încerc~rile.
Numai că, cu cît reflectez mai mult la întreprinderea lui, cu atît mă în-
credinţez că este foarte greu de realizat.
Am la New York şi pe un fost colaborator şi elev al meu A. Ma-
noil, care lucrează la un dicţionar Englez-Român. I-am scris colegului
(Th.) Capidan să-i expedieze ceva cărţi de la Academie, de speciali.taie.
Te-aş ruga şi pe Dta să-i dai o mină de ajutor. Lui Capidan i-am dat
şi adresa lui A. Manoil (380 Riverside, Orise, N. Y, 25, N).
Ce se aude cu suplimentul de pensie ce hotărîse guvernu1 să-l dea
ca ajutor pentru lucrări ştiinţifice; 200000 lei pe lună? A fost o vorbă,
sau a fost ceva serios.
Te-aş ruga să aminteşti şi dlui Şt. Pop, să nu facă uitată comuni-
carea mea de la 16 mai. Eu prepar deocamdată, altă comunicare pen-
tru septembrie în care dau rezultatele cercetărilor de Psiho-Metrice asu-
pra populaţiei româneşti şi care se continuă în momentul acesta,
la laboratoru1 de Psihologie din Bucureşti, de echipa subvenţionată de
Consiliul Naţional de Cercetări Ştiinţifice sub conducerea conferenţia­
rului Nestor.
Te rog cînd ai un moment 'liber, răspunde-mi cîteva rînduri. Devo-
tat, C. Rădulescu Motru
• BARSR, S. Coresp., Fond AL Lapedatu, VII, Scrisoare, Butoieşti, 5. VII.
1946, nr. 198375

55. Iubite Domnule Lapedatu,

Mulţumesc călduros pentru bunele cuvinte de amintire •trimise prin

dl Ionescu şi pentru ultimul volum din „Anale", din care voiu putea
lua cunoştinţă de greutăţile anilor 1943-45. Poşta'la din 3 august, în
care-mi seri despre credinţa lui I. Bianu că la urmă toate manuscrisele
ajung la Academia Română, mi-a adus în minte atîtea propuneri re-
fuzate ce-i făceam pentru achiziţii de preţios material cultural. /Aşa
bunăoară n-a vrut să dea 7000 lei pentru [ntreaga corespondenţă a lui
Hasdeu cu învăţaţii străini. N-a vrut să cumpere importante documente
~;i manuscrise rămase de la Narcis CJ"eţulescu asupra mănăstirii Neam-
ţului. Cu mare greutate a cumpărat prin mine trei documente dela Mi-
hai Viteazul (pentru mănăstirea Neamţ). Mă tem că toaite acestea s-au
pierdut în timpul celor două răzlboaie. De cîte ori răsfoiesc exemplarrul
meu din cata~ogul manuscriselor Academiei Romăne zimbesc cu amă­
răciune cînd văd nota mea marginală din volumul I, pa·g. 361 unde-i
publicută o notă a lui I. Bianu dPspre un manuscris „care nu s-a putut
cumpăra". Şi eu am notat: Zgîrcenie dăunătoare culturii!
Din toată inima doresc sănătate întregii familii şi sînt cu vechi sen-
timente prieteneşti,
G. Kirileanu
La pagina 189 din „Aonale" văd că-i vorba de alcătuirea unui indice la cele
10 volume de Istoria Românilor în Jimba f.rancează de la N. I-Orga.
 ALEXANDRU LAPEDATU (1876-1950)
409

Bine ar fi să se facă indice şi la cele 10 volume în 1imba română, căci ast-

fel opera e moartă.

• BARSR, S. Coresp., Fond Al. Lapedattu, IV. Scrisoare, Piatra N1:'!amţ, 9. IX.
1946 (ultima), nr. 197829

56. Dragă Alexandre,

Am primit ieri pachetul cu cărţi dela Academie şi cele citeva rin-

duri dela tine, care mi....au făcuit mare plăcere. Mai ales că îmi puneai
în vedere, pentru luna August, că vei veni şi tu. In preajma celor şap­
tezeci o întîlnire a noastră s-ar asemăna poate acelor întîlniri cînd ve-
neam în tinereţe la Braşov şi chiar din prima zi te căutam şi tu mă pu-
ne~ii la curent cu tot ce se întimplase dela ultima noastră întîlnire.
Toamna e cel mai frumos anotimp aici. Poate vii în Septembrie dacă
în August nu s-a putut. Îţi zic dar la revedere cu binc

Sextil (Puşcariu)

• BARSR, S. Coresp., Fond Al. Lapedatu, VI, Carte poştală, Bran, 15. IX.
Hl46, nr. 19835 2

57. Stimate domnule Lapedatu,

Nu văl ziare româneşti şi trăiesc atîit de izolat că nu stiu cine este

actualmcntL' preşedintele Academiei Române. Încrezător În vechea şi
mu'lt folositoarea tradiţie îmi închipui că d-vs continuaţi a fi Secretm
GC'neral. De nceia am adresat plicul pe numele Dv.
Din rapoartele mele se poate vedea limpede problema „Coloana
TraiC!nă". Se poate însă mai puţin bănui situaţia mea personală, care
estP gravă. O familie de patru persoane care de cîteva luni •trăieşte
din împrumuturi şi vînzarea de bunuri personale.
Ce vom face mîine? Nu ştiu.
De ce n-am plecat? N-am avut şi nu am vizele, repetat cerute pen-
tru întoarcerea în ţară şi nici suma necesară de repatriere. Că1ătoria sc
plăteşte în dolmi efectivi!? Sunt multe complicaţiile în zilele de acum.
ln se:atembrie trecut, de la cei mai autorizaţi mfmbri ai guvernului ro-
mân .am avut asigurări formale că pot rămîne-a liniştit la Roma. Ce s-a
întîmplat nu ştiu, dar în octombrie mi-a fost transmisă o telegrC!mă că
sunt rechemat, iar de la 1 Septembrie, adică de mai bine de şase luni,
n-am mai primit leafa. Diferiţi lectori şi profesori în misiune în Italia
au µ:imit în ultimele luni lefuri le sporite. 1

Am scris rapoartele-dixi et salvami.

Dar sunt atît de tulburat cînd îmi văd familia în jurul meu în-
cît ~i mîinc> am pleca, numai să ajungem în ţară. Fie pîinea cît de.
ren [... ]
 IOAN OPRIŞ
410

Nu ştiu dacă cineva îşi mai aminteşte de mine şi nu ştiu c\ti să

mă mai adresez.
Vă rog să credeţi în vechile mele sentimente şi să fiţi sigur de r:1Ult
devotatul Emil Panai tescu

• BARSR, S. Coresp., Fond AJ. Laped<itu, VI, Scrisoare, Roma, Viale P.1rioli
43, 10. III. 1947, nr. 198268

58. Stimate Domnule Profesor Al. Lapedatu, la Academia Ron:ână

Dorind de a nu întîrzia, ca anul :trecut cu sugestia referitoar' la

prof. Emil-Mihai Brancovici, din atmosfera festivă a celor două zile de
praznic şi a1 Bisericii şi a1 Ţării şi al Familiei, Vă prezint părereci de
mai jos, cu o propunere' nouă, bună, cred, de a fi mijlocită ele _-...-:-a-
demia Română.
„Debuisset pridem!" [... ] Este vorba de inginerul Traian Vuia, pe
care îl cunosc încă din Banat, apoi dela Paris, din epoca primelor sale
experimentări întru realizarea zborului mecanic, în care a şi reuşit,
între cei dintîi ai lumei. Alăturea de încercări din cele mai grele, Prro-
videnţa a păstrat în cursul veacurilor, şi asemenea daruri cu totul ex-
cepţionale, şi cu care noi, în modestia, în umilinţa noastră uluită de
lupta, aproape continuă, pentru nevoile existenţei necontenit amenin-
ţate, aproape că nu ştiu ce să începem, unde să le aşezăm în sfioasa
noastră colibă smerrirt:ă, mereu bătută de vînturi. Providenţa ni l-a dă­
ruit. Destinul nu l-a ţinut în viaţă. Dar noi l-am uitat. „Iam tem.pus
monet". Să ne grăbim a-l .fixa în conştiinţa Neamului proclamîndu-[
membru de onoare al Academiei Române.
Imi reproşez că, după ce am avut norocul de a-l fi cunoscut pe
acest precursor al aviaţiei astăzi biruitoare şi de aş· fi rămas în legă­
tură de prietenie cu dînsul, nu ma făcut mai de mult propunerea acea<;-
ta, despre care am mai vorbit şi altora. De altcum, in conferinţele mele
de la Vălenii de Munte în fiecare an figura subiectul „Traian Vuia şi
Aurel Vlaicu".
L-am oferit şi Ateneului Român, dar am fost refuzat, neprimind
nici măcar un răspuns de bună-cuviinţă.
Mărturisesc, că soarta unui realizator pe plan mondia1, cum a fost
Traian Vuia şi care totuşi a putut remâne uitat de ai săi, a fost deseori
consolatoare pentru mine care, la distanţa cuvenită, am reuşit a ră­
mîne total şi definitiv ignorat cu silinţele mele şi de autorităţi, şi de
opinia publică. [... ]

Prof. C. Nedelcu

• BARSR, S. Corcsp., Fond. Al. Lapedatu, V, Scrisoare, (antet Dl6a Şcoa­

l€lor şi a Culturii Populare, Direcţia înzestrării didactice şi cultuTale), 21-22. V,
1947, de ziua eroilor, nr. 198209
 ALEXANDRU LAPEDATU (1376-1~51l)
411

AL. LAPEDATU (1876---1950) ET SES CONTEMPORAJNS

(Rc'sumc)

Uauteur prcsi~nte dians un etude ·sur Ies letbres sclectionnees du Fond Al.
Lapedatu (BARSR) e.t de l'Archive de la. Commission des Monuments Historiques
- La Seotion pour 1:.a Transyl<Vanie (MITCN) Ies plus represien'1latifs moments
relatif ă l'activite de ceit historien mili<tiant, personnage d'elite, academicien
et marquante personalit2 de la vie scicntifique et politique ;roumaine, Al. Lapea-
ci<itu (1876-1950).
Situe sur les onorifiques emplols et clignites, miniistre de cultes et des
artes d&pute 1~t senateur, president C't S('cretaire general de !'Academie Rou-
maine, pn~s!clent de I.a Commission deB Monuments Histol'ligues - La Seclion
pour la Transylvanie (1921-1940) et ipuis president de J:a Commlission des Mo-
numents Historigues (1940-1947) Al. Lapedaitu a joue un role 'important dans
I'hi<;toire cu:turelle - scientifigue roumJaine. La core1Spondance avec des emi-
nentes personalites de la vie academique, universitadres, culturelles et politiqu<'s
(1921-l!J-17) cclaire une seri<' cl'actions et d'cvPnimc>nts. La vakur dccumPn-
taire de cette correspondance est semnificative surtout pour Ies oherohe1.1Jrs scien-
tifo1ues d'histoire culturelle. Les Signataires des lettres confirment - par 1eur
demarche - I'opinion que AI. Lapedaitu 'a ere un esprit constructif, militant
par action pour la prosperite de son payis. Ils ireconnaissent ses merits et s'adres-
sent a lui pour la resolution el<' 1eurs doleancc:u; culturclles Le fait 'ps plus
d'entre Ies donnees de ireference 1sont devenues ultereurement documents de
culture augmente la vialeure scientifique de cette correspondance eit ·contribue a
unP mieux prcsentation de l'epoqu ilustree.
 REST A URAREA UNOR URCIOARE ROMANE DESCOPERJITE
LA TIBISCUM

Muzeul Judeţean de Etnografie şi Istorie locală Caransebeş, îşi

îmbogăţeşte an de an colecţiHe arheologice cu noi şi noi piese desco-
perite în urma săpă'turilor anheologice efectuate la Tibiscum. Astfel,
muzeul posedă o interesantă colecţie de ceramică, în care, un loc aparte
îl ocupă urcioarele romane (urceus), de restaurarea cărora ne vom
ocupa în lucrarea de faţă.
Urcioarele restaurate pe care le vom prezenta fac parte din tipul
2 varianta „b" 1. Acesit tip este larg răspîndit în provinciile de la Du-
nărea de Jos şi Dunărea Mijlocie. Bl se întîlneşte în Panonia la Sa-
varia2 şi în unele necropole din sudul acestei provincii3; în Dacia in-
tracarpatică s-au descoperit la Buciumi 4 ; în Dobrogea cunoaştem un
exemplar ,găsit în necropola din sec. al II-lea - al III-lea de :Ia Di-
nogeţia5, cele mai multe exemplare din Oltenia s-au descoperit în ne-
cropola plană de la Romula, Cioroni Nou şi Drobeta6 . Varianlta „b"
este bine datată în mormîntul din necropola plană de Ia Romula, cu
ajutorul monedelor care indică mijlocul sec. al II-lea 7 •
Asemenea tipuri de urcioare au fost descoperilte şi în Banat la
Tibiscum-Jupa în aşezarea civilă, în încăperea B 1d (cella penaria).
In această încăpere s-a descoperit cel mai bogat material arheo-
log:'" din întreaga clădire: vase mari de provizii, amfore şi 15 bucăţi
urcioare cu o toartă 8 .
Urcioarele au fost descoperite fragmentate (fig. l/a). Ele sînlt con-
fecţionate dintr-o argilă fină, de calitate su perioară iar culoarea roşie­
cărămizie a fost obţinută prin ardere oxidantă pînă Qa o temperatură
de 900° C.
Urcioarele romane din varianta „b" au buza dreaptă, îngroşată
cu şănţuire interioară şi canelură la exterior. Gîtul este de formă tron-
conică. Corpu1 piriform, cu diametrul maxim la mijlocul corpului.

1 Popilian Gheorghe, Ceramica romană din Oltenia, Craiova, 1976, p. 96

2 Ibidem, p. 97
3 Ibidem, p. 97
' lbiclem, p. :17
5 Ibidem, p. 97
s Ibidem, p. 97
' Ibidem, p. 97
e P. Bona, R. Petrovszky, M. Petrovszky, P. Rogozea, Tibiscum - Cercetări
arheologice II (1960-1961) în StComC IV, 1962, p. 169.
 LENUŢA MlliA T
414

Fig. 1. "Urcior roman în faza de lucru.

I. Abb. Riimischcs Gefii im Arb citsstadium.
 REST A URAREA UNOR URCIOARE ROMANE 415

Toarta este modelată în bandă (prezintă trei caneluri longitudinale) şi

se lipeşte în partea supe-rioară sub buza vasului iar _în partea infe-
rioară pe umărul acesituia. Faţa exterioară a fundului este concavă,
avînd în centru un umbo.
Dimensiunile urC'ioarelor 1·estaurate sînt următoarele: la urciorul cu
numărul de inventar 11686: I= 25 cm; Db = 6 cm, Dg = 6 cm, D =
24,5 cm, iar, la urciorul cu numărul de inventar 12184: I= 27 cm,
Db = 6,5 cm, Dg = 6,5 cm, D = 25,5 cm.
Din cauza compoziţiei solului în care au stat, unele fragmente apar-
ţinînd urcioarelor sînt acoperite la suprafaţă cu o crustă de depuneri
de CaC0 3 .
ln cele ce urmează vom descrie principalele etape ale restaurării
acestor piese. ln primul rînd fragmentele au fost studiate cu mu1'1:ă
minuţiozitate. A fost analizată depunerea ce se află pe suprafaţa frag-
mente1or. Cu vîrful unui bisturiu s-au răzuit ·pe o lamelă de 'S'tidă
porţiuni mici de depuneri. Peste această probă, cu ajutorul unei pi-
pete au fost puse cîteva picături de acid clorhidric, reacţia care a avut
loc indicîndu-ne prezenţa carbonatului de calciu (CaC0 3 ).
Restaurarea urcioarelor s-a desfăşurat în trei faze:
1. Spălarea, curăţirea, tratarea, neutralizarea, uscarea şi impregna-
rea fragmentelor în vederea conservării fragmentelor.
2. Etalarea. gruparea, asamblarea şi lipirea fragmentelor pentru
reconstituirea un~ioarelor.
3. Intregi!'C'a părţilor lipsă a ur~·ioarc'lor cu ipsos preparat cu oxizi
de Fe, finisarea şi conservarea finală.
Restaurarea şi conservarea urcioarelor s-a efectuat respectîndu-se
fawle de mai sus, după cum urmeazii:
1. Ţinîndu-se seama că pasta este bine arsă şi deci rezisitentă la
apă, fragmentele au fost imersate în apă călduţă (15-20°C) cu deler-
gent neionic (Romopal 10/o).
După cîtcva minute, cîncl stratul depus pe fragmente s-a înmuiat,
s-a trecut la o periere uşoară, s-au clătit în apă distilată pînă la înde-
părtarea complefl:ă a detergentului, după care au fost introduse într-o
baie de acid acetic (CH 3-COOH) cu o concentraţie de 50/o. In timpul
folosirii acidului acetic, în soluţie are loc următoarea reacţie nedistruc-
tivă.

2CH:1-COOH + CaC03 = Ca(COOHh + C0 2 + HP

Pentru îndepărtarea mai rapidă a crustei, am peTiat pe rînd frag-
mente1e pînă la dizolvarea .totală a acesteia, după care s-a trecut la spă­
larea sub jet de apă pentru neutralizare (pH-ul apei-7).
Fragmentele au fost puse la uscat pe o sită acoperită cu hîrtie
de filtru. Uscarea s-::.i efectuat lent, la temperatura camerei, după
care s-a procedat la impregnarea într-o emulsie de nitrolac (diluat cu
e1cefonă). După impregnare au fost scoase din emulsie cu penseta şi
 LENUŢA MIHAT
416

o c

b d

Fig. 2. Urcior roman în faza de lucru.

2. Abb. ROmisches GefăJ3 im Arbeitsstadium.
 RESTAURAREA UNOR URCIOARE ROMANE 417

lăsate la uscat pe un grătar de plastic. Nitrolacul trebuie preparat

în aşa fel încît să nu formeze o peliculă lucioasă pe suprafaţa frag-
mentelor.
S-a luat această măsură pentru conservarea ceramicii, umplerea in-
terstiţiilor cu nitrolac şi implicit, creşterea rezistenţei.
2. Penftrtt reconstill:uirea urcioarelor, etalăm fragmentele 'pe o masă
grupîndu-le după culoare, forma ~i grosimea fiecăruia.
După sortare am început lipirea fragmentelor începînd cU: partea
de· jos a urcioarelor pînă la buză, procedînd astfel pentru fiecare ur-
cior în parte. . .
Ca ·adeziv, am folosit poliacetatul de vinil (aracet Eso-1s fără plasti-
fiant).
3. Cînd urcioarele au fost lipite în întregime am constatat că au
şi părţi lipsă, pe care le vom completa cu ipsos preparat cu oxizi de Fe
şi apă (fig. 1/b; fig. 2/c).
Deoarece vasele au gura foarlte îngustă, pentru completare ca ma-
terial de amprentare vom folosi un balon. Balonul va fi umflat în
interiorul vasului şi folosit ca reazem pentru ipsos (fig. 2/a, b). După
întărirea ipsosului, lăsăm aerul să iasă din balon şi astfel, am ob-
ţinut o suprafaţă interioară netedă şi regulată care nu mai trebuie
şlefuită.
Urcioarele au fost lăsate să se usuce la temperatura csmerei. Par-
tea exterioară a părţilor completate am finisat-o cu ajutorul bisturiu-
lui şi a hlrtiei abrazive (fig. 1/c; fig. 2/d).
După uscare şi finisare s-a făcut o conservare finală prin pensu-
lare, cu aceeaşi soluţie de nitrolac.
In timpul lucrului s-au respectat normele de protecţie a muncii
în prepararea soluţiei de acid acetic.
Pentru fiecare urcior restaurat s-a întocmit un dosar de restau-
rare care cuprinde: fişa de restaurare, fişa de conservare, jurnalul de
restaurare.
Documentaţia de restaurare s-a întrmit în permanenţă pentru
fiecare piesă ce face parte din inventarul muzeului. Ea este foarte im-
portantă, deoarece permite localizarea în timp şi spaţiu a degradă­
rilor suferite de obiect. Corelarea informaţiilor care se referă la con-
diţiile de păs'trare şi la particularităţile de structură şi compoziţie ale
obiectului creează premisele unei mai lesnicioase şi corecte determi-
nări a genezei şi evoluţiei fenomenelor de degradare.

LENUŢA MIHAT
 LENUŢA MIHAT
418

DIE RESTAURATION EINIGER ROMISCHEN KRUGE

ENTDECKT BEI TIBISCUM

(Zusamrnenfossung)

Unser Museum besl<tzt eine reiche Keramiksammlung im Rahmen weloher

clie romische Keramik einen bL•sonderen Pl<1tz einnimmt.
Die Restaurat!on dt•r ri.imi<chen Kri:tgt• wurdc in drei Etappen duix:hgpfiihrt:
1. Waschung, Reinigung, Behandlung, Neutralisierung, Trooknung und Im-
prăgnierung der Fragmente.
2. Reihung, Gruppierung, Zusammenstellung und Kleben der Teile zur Wie-
derherstellung der Kriige.
3. VervoMstăncligung der fehlenden Teile mit lps06 vermengt mit Ei-sen-
oxyden, letzte Behandlung zur Vervollstăndigung und Erhaltung dieser.
 ANALIZA MATERIALULUI FAUNISTIC PROVENIT DIN
AŞEZAREA FEUDALA TIMPURIE DE LA MOLDOVA VECHE
„RlT" (JUDEŢUL CARAŞ-SEVERIN)

Staţiunea arheologică mai sus amintită este localizată la Moldova

Veche, pe terasa mijlocie a Dunării, ve malul fluviului, în punctul Rit.
In cadrul inventarului arheologic resturile osteologice ocupă, după
ceramică, un loc important din punct de vedere cantitativ. Materia1lul
faunistic studiat provine din mai multe complexe de locuire cercetate
în decursul anilor 1975, 1976, 1978 şi datele între secolele XI-XIII1.
Prezentăm în continuare repartiţia speciilor de bordeie.

Tabelul 1
Jllstrlhutla materlalulul pe t:'omplexe de locuire

Specia TOTAL B 1 -B,

Frgm. % NMI %

Bos taurus 110 38 12 18 2 178 47,72 13 26

Sus scrofa dom. 42 21 3 5 71 19,03 8 16
Ovicaprine 15 li 3 3 32 8,57 6 12
Canis fam.lliaris 3 3 0,79 2 4
Equus caballus 1 2 0,53 2 4
Cervus elaphus 28 4 5 36 9,67 6 12
Sus scorfa fer. 13 5 2 2 22 5,89 5 10
Bos primigenius 4 5 1,34 1 2
Capreolus c. 2 4 1,07 2 4
l\fartes m. 0,26 2
Meles m. 0,26 2
Castor fiber 2 2 0,53 2 4
Aves 2 2 0,53 2 4
Pisces 6 2 2 12 3,21 ?

1'0TAL frgm. identific. 226 85 25 35 2 373 50

TOTAL frgm. neidentif. 74 16 4 98

1 Cercetări I. UZ!UDl, Gh. Lazarovici, M. Gumă, D. Ţeicu, cărora şi pe această

uale le aducem mulţumiri pentru încredinţarea materialului. Pentru clatarP vezi
I. Uzum, Aşezarea feudală ttmpu1'ie de la Moldova Veche „Rît" (Judetul Cnraş-
Severtn), 1n Banatica, V, 1979, p. 225-254. '
 GEORGETA TRĂNCĂ
420

Urmărind datele tabelnlui de mai sus remal'C'ăm faptul că cea mai

mare cantitate de material provine din locuinţele nr. 2 şi nr. 3. Luat
în ansamblu eşantionul, evident, este nesatisfăcător sub raport numeric
avînd în vedere numărul mare de complexe dezvelite cit şi ·perioada
îndelungată de funcţionme a acestora. Acest aspect caracterizează de
fapt şi celelalte categorii de material arheologic 2 •
Lotul analizat cuprinde un număr de 471 de resturi, din:tre care
373 au putut fi determinate pînă la gen şi specie. Celelalte fragmente
reprezentate în marea lor majoritate prin aşchii şi coaste, aparţin tot
mamiferelor. Menţionăm că în cadrul materialului un număr de 10 oase
c~ au fost recoltate din locuinţa 2, din zona vetrei, prezintă pete de
arsură, unele fiind chiar calcinate. Alte fragmente prezintă crestături
ori urme de roadere. Toate aceste caracteristici indică faptul că eşan­
tioanele sînt constituite în maren lor majoritate din resturi menajere.
Fac excepţie de la această categorie oasele de cîine, cal, jder, bursuc
şi castor.

PEŞTII

In aproape toate locuinţele au fost găsite oase de peşte, în număr

de 12. Două vertebre au fost atribuite unui somn de talie mare, cele-
lalte oase rămînînd neidentificabile.

PĂSĂRILE

In grupa acestora au fost incluse două fragmente aparţinînd la doi

indivizi de Gallus domesticus. Este vorba despre două ulne stingi ·.cu
următoarele dimensiuni:

Lg. mx. 64; 60,5

Lţ. mx. px. 10,5; 10
Lţ. min. diaf. 6; 5
Lţ. mx. dist. 9; 7,5

Cele două găini cărora le-au aparţinut piesele erau de talie mici,
asemănătoare celor ·de la llidia 3 , Bucov 4 , n·idu 5 •
Cea mai mare cantitate de material provine însă de la mami-
fere, grupa fiind bine reprezentată atît prin specii domestice cît şi ·-săl­
batice.

SPECIILE DOMESTICE
O treime din resturi revine bovinelor. Sînt reprezentate toate. păr­
ţile scheletice cu excepţia proct>sclor cornulare. Un metatars fotreg

2 Ibidem.
3 Trâncă, Observaţii pe marginea materialului faunistic din aşezarea me-
G.
dievală de la Jlidia (Judeţul Caraş-Severin), în Banatica, VII, {sub tipar).
4 S. Haimovici, Fauna dim aşezarea feudală timpurie (secolele VIII-:--X) de
la Bucov-Ploieşti, tn SC'IV A, 30, 2, 1979, p. 166, tabe1rul 47. ·. · , .
s o. Necrasciv, S. Haimovlci, Studiul resturilor osoase· de animate· tîescope-
rite în aşezarea feudală timpurie de la Dridu, tn Săp!turile de l(J 'Dridu;,: · Ecldt.
Acad. R. S. R., Bucureşti, 1976, p. 202-241. · --r: ~·.~ ~,:.
 ANALIZA MATERIALULUI FAUNISTIC DE LA MOLDOVA VECHE „RIT" 421

cu lungimea de 226,5 cm a permis estimarea unei înălţimi la greabăn

de 127,2 cm (Matolcsi). Datele metrice sin!t următoarele:

I. Lg. max. - 226,5

2. Lt. prox - 46
: 3. Lt. min. diaf. 24,5
4. Lt. dist. -54,5
. l 2 X 100
I n d ice e - 20,3
l
·d. l 3 X 100
I n ice e - - - 10,8
1

Indicele 4 X 100 = 24,06

Observaţiile somatoscopice precum şi indicii calculaţi pledează pen-
tru·apartenenţa piesei la un mascul castrat; trăsăturile castrării sînt
mai puţin accentuate.
Datele metrice preleva!te de pe material indică valori asemănătoare
celor de la Ilidia6, Capidava7, Dinogeţia 8 şi Piatra Frecăţei9. In eşantion
s-au .pus în evidenţă unele piese cu valori situate la limita de varia-
bilitate dintre vitele domestice şi bour, oasele respective aparţinind,
fie unor masculi de Bos taurus, fie unor femele de Bos primigenius.
Datele lor au rost notate în tabelul nr. 2 cu un asterix.
· Din cei 12 indivizi pen'tru care s-a putut estima vîrsta de sacri-
ficiu, doar 3 exemplare nu au atins maturitatea, celelalte 9 avînd deja
o dentiţie jugală completă, în M 1 aflat într-o fază incipientă ori uşoară de
eroziune.

Tabelul 2
Hntell' mrtrh•1• (in mm) ah• hovim•lor

Xr. Yariabilitatea Media

-----

MAX!~A oP-:\P 4 69-89 82,3

Lg. ~p 2 31,5; 33
p2_p• l 62
~IANDIB L'T.A :\I1 -:\Ia 3 77; 78; 98•
L" ,,,. :\[, 1 34-39 37,5
r,-ri, l 40,5
Lg. jngalil01 l 117,5
--------------

G. Trâncă, op. cit.

6
S. Haimovici, R. Ureche, Studiul preliminar al faunei descoperite în aşe­
1

zarea feudală timpurie de la Capidava, în Pontica, XII, 1979, p. 162, tabelul I.

6 G. Gheorg'hiu, S. Haimovici, Caracteristicile mamiferelor domestice desco-
perite în aşezarea feud.ală timpurie de la Garvăn (Dtnogeţia), tn An SI. II, XI,
19G5, p. 184, tabelul I.
9 M. St. Udrescu, Vînătoarea şt creşterea animalelor în secolele VIII-XII fn

sud-estul Româmiei. Unele corelaţii fntre ocupaţii şi vondiţii ecologice, în RevMuz,

9, 1980, p. 59, tabelul 2.
 GEORGETA TRANCĂ
422

Tabelul 2 ( 'ontinuare)

Xr. Variabilitatea Media

O~WPLAT Lg. cap. artic. 1 72,5

Lg. supraf. artic. 3 58; 60; 79•
Lţ. supraf. artic. 3 40-52 46,8
Lţ. min. col. 3 55,5; 57; 79•
HUMERUS Lţ. epif. dist. 2 58,5; 62
Lţ. min. diaf. 1 18,5
RADIUS Lţ. epif. dist. I 61
Lţ. min. diaf. 1 34-40 36,7
METACARP Lţ. epif, prox. 2 -13,5; H
Lţ. min. diaf. 2 24,5; 30
I,ţ. epif. dist. I 60,5
TIBIA Lţ. epif. prox. 1 83
Lţ. epif. dist. 1 65
ASTRAGAL Lg. max. 5 53-67 58,8
CALCANEU Lg. max. 2 130; 144
METATARS Lg. max. 1 226,5
Lţ. epif. prox. 2 38; 46
Lţ. min. diaf. 2 22; 24,5
Lţ. epif. dist. 3 49,5-59 54,3
FALANGA I Lg. max. 8 53-67; 71• 61,7
Lţ. epif. prox. 7 24-30; 34• 26,7
Lţ. min. diaf. 7 21-27,5 23,4
Lţ. epif. dist. 7 21-34 23,6
FA.LANGA II Lg. max. 2 46,5; 47,5
Lţ. epif. prox. 2 32; 35
Lţ. min. diaf. 2 26; 27,5
Lţ. epif. dist. 2 27; 28
FALANGA III Lg. max. 51,5

Nu au fost depistate animale ucise sub un an sau indivizi bă­

trîni.
Pe locul următor ca număr de resturi se situează porcinele. In
comparaţie cu celelalte părţi scheletice, maxiHarele sînt mai bine re-
prezentate. Măsurătorile executate la nivelul acestor fragmente impun
citeva observaţii: prezenţa, în cele mai multe cazuri ale lui P 11 existen-
ţa unor simfize mandibulare cu dimensiuni ce variază între 63--68,5
mm - prin urmare ale unor animale cu bot lung, aspectul masiv al
mandibulelor şi maxilelor, mai ales al lui M 3 • Datele metrice prelevate
indică indivizi de talie asemănătoare celor de la Bucov 10 , şi Dinoge-
ţiall. Unele oase prezente în lot se apropie prin dimensiunile lor de
limitele inferioare de variabilitate ale mistreţului, fenomen observat şi
în materialul de la Dinogeţia 12 • Probabil că au aparţinut unor animale
rezu1tate prin încrucişarea naturală dintre porcul domestic şi specia
să~batică ori unor femele de mistreţ.

10 S.Haimovici, op. cit., p, 186, tabelul 17.

11 G~Gheorghiu, S. Haimovici, op. cit„ p. 165, tabelul 5.
n G. Gheorghiu, S. Haimovici, op. cit., p. 179, ·tabelul IV.
 ANALIZA MATERIALULUI FAUNISTIC DE LA MOLDOVA VECHE „RIT" 423

Aplicînd la piesele întregi coeficienţii lui Teichert s-au obţinut

mmătoarele talii:
omoplat: lg. max. - 180 mm - 684 mm
astragal: lg. max. - 38 mm - 680,2 mm
calcaneu: lg. max. - 74 mm - 690,1 mm

In privinţa vîrstei de sacrificiu, din cele 8 animale doar 3 nu

posedau o denţiţie completă, celelalte 5 o aveau deja, M 3 aflat în di-
verse faze de eroziune, iar în cadrul ace:;tora, predominînd cei cu M 3
în eroziune incipientă.

Tabelul 3
Hulele mt'triee (în mm) ule 11oreinelor

Sus scrofa domesticus Sus scofa ferrus

Nr. Variabilit. Media Nr. Variabilit. Media

MAXILA 1vl1-M3 3 60-68 64,3 1 83,5

Lg. M3 5 25-29,5 27,5 3 41-45 43,1
MANDIB. Pi-Pc 1 33
Lg. botului 2 65; 68,5
Lg. M3 5 30-40 34,6 2 42,4; 46,5 44,5
OMOPLAT Lg. max. 1 180
Lg. cap artic. 3 36-49 38 247; 49
Lg. supraf. artic. 2 28; 36,5 1 40
Lţ. supraf. artic. 1 26,5 2 31 ; 35
Lţ. min. col. 2 30; 30,5; 1 34
HUMERUS Lţ. epif. dist. 4 36-46,5 41,9 4 51,5-58 54,7
COXAL Diam. acetab. 1 29,5
METACARP Lţ. epif. dist. 2 16,5; 21,5
CALCANEU Lg. max. 1 74 2 96; 103
ASTRAGAL Lg. max. 1 38 I 54,5
TIBIA Lţ. epif. dist. I 30,5 3 35,5-38 36,H
METATARS J,ţ. epif. prox. 1 20
FALANGA I Lg. max. 52

Un număr mult mai scăzut de resturi revine ovicaprinelor. Mate-=

rialul lor, fiind foarte fragmentat a permis prelevarea unui număr re-
dus de date, doar pe cîteva exttremităţi s-a putut realiza diagnoza di-
ferenţială între cele două genuri. A fost găsit un singur fragment de
corn aparţin[nd unei femele de capră, cu dimensiunile următoare;
Cf; M de 27 mm şi Cf; m de 20 mm. Măsurătorile executate pe oasele
extremităţHor indică prezenţa unor ovicaprine cu dimensiuni asemă­
nătoare animalelor găsite la Bucov13 , fiind însă mai mici decît cele de
la Dinogeţia 14 . Menţionăm că în materialul nostru predomină ovinele
faţă de caprine.

ta S. Haimovici, op. cit., p. 192, tabelul 21.

14 G. Gheorghiiu, S. Haimovici, op. cit„ p. 185, tabelul III.
424 GEORGETA TRANCA

Tabelul 4
Datele metriile (în mm) nle ovleaprlnelor

Ovine Caprine Ovicaprinc

MAXILA M 1 -M 3 43
Lg. M3 19,5
MA~DIRULA Mi-Ms 41,5
Lg. M3 21,5; 23,5
HUMERUS Lţ. epif. dist. 26,5; 28,5
RADIUS Lţ. epif. prox. 28,5; 29,5 32,5
Lţ. min. diaf. 16 19,5
Lţ. epif. dist. 29,5
TIBIA Lţ. epif. dist. 25,5; 29
Lţ. min. diaf. 12
CALCANEU Lg. max. 60,6; 62
Lţ. max. 25,5; 26

Pe baza resturilor maxilare s-a apreciat că un animal a fost sa-

crificat '.instre 61 - 1 an (M 2 în erupţie) iar alte 2 între 20 - 24 luni
(2 M3 dr. în erp. III). Existenţa a două calcanee stingi cu „tuber cal-
cis" sudat a permis să se aprecieze că se sacrificau animale şi peste
3 ani.
Ecvideelor le aparţin doar două resturi provenite din bordeiele 2
şi 5. Prima piesă este un M 2 cu smalţul slab pliat, puternic erodat, pro-
venit de la un animal bătrîn. Cea de-a doua piesă este o falangă III
cu următoarele dimensiuni:
Lg. maximă - 72 mm
Lţ. maximă - 88 mm
Lg. supraf. artic. - 48 mm
lnălţ. supraf. artic. - 27,5 nun
Prin analogie cu piese similare descoperite în alte aşezări feudale
timpurii, putem concluziona că falanga a aparţinut unui individ de mă­
rime mijlocie.
Din lotul complexului 2 provin 3 resturi de cîine. Deşi în ce-
lelalte esantioane nu au fost depistate fragmente aparţinînd acestei
specii, în' schimb s-au observat pe unele oase urme de roadere dato-
rate cîinelui. Cele două metapodii păstrate prezintă următoarele di-
mensiuni:
Tabelul 5
Datell' melriee (in 111111) nle t·iinelui

Metacarp Metatars
- - - --------------------
Lungimea maximă 73 98
Lţ. epif. prox. 14 23,5
Lţ. min. diafiză 12,5 11,5
Lţ. epif. dist. 14,5 23,5
----------------------
 ANALIZA MATERIALULUI FAUNISTIC DE LA MOLDOVA VECHE „RIT" 425

Tot de la specia canină s-a păstrat şi un canin, puternic uza t, cu 1

(/) • de 13 cm. Cele trei resturi provin de la minimum 2 indivizi de ta-

lie mijlocie poate chiar mare.

SPECIILE SALBATICE
Acestea deţin în cadrul materialului o pondere mai scăzută, fiind
ilustrate de 4 specii de artiodactile: bour, cerb, căprior, mistreţ una de
rozătoare: castor şi 2 de carnivore: jder şi bursuc. In cadrul acestora
cerbul are cele mai numeroase resturi faunistice.
Urmărind datele metrice înscrise în tabelul 6 se constată un di-
morfism sexual evident, piesele gracile aparţinînd femelelor iar cele-
lalte masculilor. In acest sens, se pare că proporţia de indivizi masculi
sacrificaţi o întrece pe cea a femelelor. Cerbul de la Moldova Veche
este mai mare decît cel din aşezarea de la Strei15, fiind mai apropiat
ca dimensiuni de cel de ia Bucov1s.
Numeroasele fragmente mandibulare au stabilit că din cele 6 ani-
male, 4 au fost vînate intre 51/ 2-8 ani, unul singur între 1-11/2 ani.

Tabelrtl 6
Dntele metriei' (in mm) nle l't'fhulul

Nr. Variabilitatea Media

MANDIBULA P,-P, 2 45,5; 46,5

Lg. M8 2 33,5; 36
OMOPLAT Lg. cap. artic. 2 60,5; 62
Lg. supraf. artic. 3 43-47 45,5
Lţ. supraf. artic. 3 39-41,5 40,5
J,ţ. ruin. col. 2 35,5; 41
HUMERUS Lţ. epif. dist. 2 63; 64
RADIUS Lţ. epif. prox. 2 48; 69
Lţ. epif. dist. 2 52; 65
METACARP Lţ. epif. prox. I 47,5
Lţ. min. diaf. 1 25
L ţ. epif. dist. 1 44
FEMUR 1,ţ. l,pif. dist. I 62,5
I.ţ. min. diaf. I 27,5
METATARS l.ţ. epif. prox. 3 37-46 40,3
Lţ. min. diaf 1 26,5
ASTRAGAL Lg. max. 3 59-62 60,l
CALCANEU Lg. max. 3 147-130 124,6
FAI,A:NGA J Lg. max. 3 46,5-48 47,6
Lţ, epif. prox. 3 19-24 21,3
Lţ. epif. dist. 3 18-20,5 19,6
FALANGA II Lg. max. 45

15 M. St. Udrescu, Fauna descoperitli in aşezarea de Za Strei tn Sargeţio. X,

1973, p. 173-179.
10 S. Haimovici, op. ţit., p. 204, !tabelul 34.
 GEORGETA TRĂNCA

De la căprior s-au conservat doar 4 resturi nedirnensionabile, re-

partizate la minimum 2 indivizi, dintre care unul a fost ucis între
1-11/2 ani.
Mistreţul reprezenta o altă specie vînată de locuitorii aşezării.
Indivizii sacrificaţi aveau o talie cuprinsă între 89,66-97,55 cm. Se
pare că în mait:erialul nosltru, resturile femelelor sînt mult mai nume-
roase decît cele ale masculilor. Animalele vinate atinseseră deja ma-
turitatea, unele avînd chiar o dentiţie puternic erodată.
Bourul a fost si el semnalat cu un număr mult mai mic de resturi,
atribuite unei femele, deşi în egală măsură ele puteau aparţine şi unui
mascul de vită domestică.
Castorul este reprezentat prin 2 fragmente mandibularE:' provenite
de la 2 indivizi. Prezenţa sa, prin cele două piese atestă existenţa spe-
ciei acum cîteva secole în regiunea Moldovei Vechi.
Bursucului îi revine un fragment de mandibulă dreaptă cu urmă­
toarele dimensiuni:

Lg. ramului orizontal 88 mm

Lg. seriei dentare 42 mm
Lg. M 2 17 mm

De la jder s-a conservat un humerus drept cu următoarele date

metrice:
Lg. max. 71 mm
Lţ. max. prox. 13 mm
Lţ. max. dist. 13,5 mm
•
• •
Pe baza analizei materialului os:teologic se pot schiţa cîteva ele-
mente ale modului de viaţă al )ocuitorilor din aşezarea de la Mo:dova
Veche Rit.
Pescuitul constituie o îndeletnicire deloc neglijabilă a comunităţii,
Dunărea şi sistemul ei de bălţi oferind un mediu propice acestei ocupa-
ţii. Oase de peşte au fost găsite în aproape toate locuinţele, fiind
depistate resturi aparţinînd unor specii de talie mare.
Un rol însemnat îl avea vînătoarea, oasele speciHor sălbatice deţi­
nînd o pondere de 19,050/0 pe fragmente şi 29,50/0 pe indivizi. În aces-
te procentaje au fost incluse şi resturile cas-torului, jderului parte şi
bursucului. Varietatea de specii vinate, pe de-o parte, ca şi ponderea
mai mare a vînătorii poate fi pusă pe seama amplasării aşezării de la
Rît la intersecţia a trei ecosi~ieme: acvatic, de pădure şi de zonă deschi-
să17, situaţie întîlnită şi la Dinogeţia şi Piatra Frecăţei spre deosebire
de Bucov şi Dridu, ultimele două plasate în regiunea centrală a Munte-
niei18.
1' Cf. M. St. Udrescu, ln RevMuz, 9. 1980, p. 58.
1a Ibidem.
 ANALIZA MATERIALULUI FAUNLSTIC DE LA MOLDOVA VECHE „RIT" 427

Tabelul 7
Ponderra viliAtorU în a,niitlle reudate tbnpnrll

Bucov Dridu Dinogetia Capidava Piatra FM.V. „Rît"

2,2% 1,6% 9 sp. 6.4% 12% 19%

Erau vînate cu precădere specii de talie mare: cerb, mistreţ, bour,

ccire puteau furniza o importantă cantitate de carne aşezării.
Hesturile găinii, deşi puţine ca număr, atestă totuşi faptul că locui-
torii se ocupau şi cu creşterea ei.
Creşterea animalelor răm~ne însă ocupaţia de bază a comunităţii
de la Moldova Veche Rit, materialul bovinelor, porcinelor şi ovicapri-
nelor avînd cea mai mare pondere. In cadrul speciilor domestice vite-
le deţin o treime din material. Ele erau crescute în scopuri utilitare, de
remarcat este prezenţa fenomenului castrării, deşi în material el a fost
observat doar pe o piesă.
Pe locul secund ca număr de piese se situează porcinile, crescute 'în
primul rînd pentru carne (aşa cum o arată şi vîrstele de sacrificiu), iar
apoi urmează ovicaprinele i1lustrate prin ambele genuri.
Ecvideele sînt şi ele prezente pe lista speciilor, alături de cîine.
Evident că, datele prezen'tate nu au pretenţia să epuizeze !toate
caracteristicile faunei domestice şi sălbatice din zona aşezării, ci mai
degrabă vin să jaloneze cîteva elemente ce vor trebui urmărite şi în
continuare, în studiul faunei din aşezările feudale timpurii din Clisu-
ra DunăTii.
GEORGETA TRÂNCA

L'ANALYSE DU MATERIEL FAUNISTIQUE PROV:E:NANT DE

L'ETABLISSEMENT DU COMMENCEMENT DU MOYEN-AGE DE
MOLDOVA VECHE „RIT" (DEP. CARAŞ-SEVERIN)

- Riesume -

L'article prescnte Ies resultats de l'analyse du materiei osteologique decou-

vert par les fouilles executees dans Ies couches du commencement du Moyen-
Age, dans l'etablis6ement de Moldova Veche Rît, siituee sur le bol'd du Danube.
Le materiei est 1e resultat de l'activite menagere.
On a determine des fragme!l)l;s appar,tenant aux poissons, aux oiseaux et aux
mammliferes. Les frequences de ces groupes, par logements, sont presan tees dans·
·.--·~ ' :-.:/
le' tableau 1.
 GEORGETA TRANCĂ
428

Les animawc domestiques sont illustres par Ies especes suivant6: des bovins,
de porcins et des ovicaprins. Les bovins, par ses restes, representcnt 1/3 el•· :·i:·-
chantion. On a evidencie le phenomene de la châtration. Les dates metriques de
ee il'Oupe (contenues par Ies tableaux 2, 3, 4, 5), indlquent des types primi'.ifs,
semblables a.u.x alllimaux des autres habiitats de la meme periode.
La chasse etait une occupation a.ssez importante, on tuait des especes co.mme
le cerf, le sangller, l'auroch, la chevreu.H.
Accidentalement on a evidencie le castor, 'le blaireau et le martre.
 RECENZII
ELENA SECOŞAN, PAUL PETRESCU, Portul popular de s4rbi1toare din
România, Editura M~idiane, 1984, 195 pagini, numeroase planşe, vignete şi
+
fotografii~ ÎIIl. text, 1 hartă 608 reproduceri (foto alb-negru şi color), re7JU-
mate în limbile engleză şi franceză.

Constituind unul dintre elementele cele mai caracteristice şi, în acelaşi timp,
.spectaculoase aile culturii noastre populare, portul tradiţionaQ românesc reprezintă
un domeniu de majoră importanţă şi putern.ică personali'bate al artei noastre popu-
lare.
Cu toate că acestei probleme i-au fost dedicate deja o suită întneagă de lu-
crări de mai mică sau mai mare amploare, &ulbiectul nu poate fi considerat nici
pe departe epuizat, surprinderea cît mai complexă a mul'tiplelor valenţe de-
monstrate de creaitivitatea populară în acest domeniu oferind încă numeroaise po-
sibilităţi de studiu şi interpretare unei cercetări ştiinţifice atente şi stăruitoare'.
O elocventă - şi chiar strălucită - expresie a acestei realităţi o constituiP.
de a!tfel, şi relativ recenta .sinteză dedicată portului popular de sărbătoare al
poporului român şi al naţionalităţilor conlocuitoare, care-i are drept autor'. pc
Elena Secoşan şi Paul Petrescu, doi dintre cei mai reputaţi specialişti ai ~r­
cetării etnografice contemporane din România•.
Punînd la tndemîna tuturor celor interesaţi un bogat material documentar,
rod al unei cercetări ştiinţifice îndelung1ate şi sistematice întreprinise în toate zonele
etnografice ale ţării, beneficiind de o vastă şi reprezentativă ilustraţie şi de un
rompetent comentariu de specialitate, această lucrare poate fi apreciată - Iă·ră
rezerve - ca unul dintre evenimentele editoriale de miare ţinută în domeniul
etnografiei româneşti.
Volumul este structurat pe trei mari capitole (Introducere; Tipologia por-
tului popular,· Fişe analitice de costume pe zone etnografice şi judeţe), textul fiind
însoţit de numeroase reproduceri grafice şi fotografice şi compl~at de un glosair
de termeni zonali, de bilbliografie şi de rezumate în limbile engleză şi fran-
ceză.
In capiltolul introductiv sînt analizate problemele legate de vechimea, unita-
tea, diversitatea, funcţionalitatea, mesajul şi estetica portului popular de sărbă­
toare din România.
Pornind de la cele mai vechi mă!'turii iconografice ale îmbrăcăminţii locui-
torilor din spaţiul românesc, respectiv figurinele antropomorfe neolitice sau cele
din epoca bronzului (sînt celebre în acest sens figurinele aparţinînd culturii GLr:a
Mare - Cîrnao) şi marcînd cu deosebire momentul .realizării complexei sinteze
daco-romane (ilustrativie fiind aici imaginile C-Olumnei lui Traian şi cele de pe
monumentul triumfal de la Adamclisi), evoluţia istorică a portului popular este
privită în strînsă conexiune cu viaţa şi iistoria insăşi a poporului român pe par-
cursul ultimelor două milenii de vieţui.re neîntreruptă în străvechea vatră.
Pe ace.st spaţiu, existenţa şi evoluţia costumului ţărănesc tradiţional apare
ea tnsăşi ca o constantă a. unităţii culturale, manifestată pregnant prin materia
primă folosită, prin croiala şi structura diverselor piese, prin ornamentaţia (cu
tot ce implică aceasta, de Ia repPrtoriul motivelor pînă la compoziţie !'.>i colorit),
precum şi prin alcătuirea de ansamblu a c06tu.mului.
Această structură unitară a portului este însă modulată în evoluţia sa isto-
rică sub forma unor multiple variante (adăugind aici şi creaţiile specifice naţio­
nalităţilor conlocuitoare), dind naştere acelor „zone etnollri!fice" icu particulari-
430 RECE1'Zll

tăţi specifice, expresie elocventă a diversităţii zonale existente în cadrul marii

unităţi fundamentale şi în acest domeniu al creaţiei populare.
Această dive:rsJ.taite în unitate este evidentă şi din punctul de vedere al funcţi­
onalităţii şi mesadului specifice costumului popular, diferenţiat în funcţie cte
sex şi virstă, de poziţia socială, de momentul în care este folosit ('.ucru şi săr­
bătoare) sau în funcţie de anumite ocupaţii.
Este subldni,ată, de asemenea, estetica deoselbită a portului popular româ-
nesc, evidenţiată de linia sculpturală a costumului precum şi de armonia orna-
mentală şi cromatică, în oare predomină ca motive fundamentale soarele şi omul,
multiplicate în divense variante şi stHizări geometrice.
In cuprinsul celui de al doilea mare capitol al lucrării sînt prezentate pe
larg problemele legate de tipologia portului nostru popular, respectiv structura sa
tipologică de ansamblu, tipologia costumului feme:esc, cea a costumului bărbătesc,
precum şi tipologia pieselor comune ambelor costume, inclusiv podoabele.
Avind în vedere că portul femeiesc preZintă o tipologie mai variată şi o
mai mare bogăţie a decorului în raport cu cel bărbătesc, şi spaţiul care-i este
dedicat în cadrul lucrării este - desigur - mai vast. Pornind de la cele trei
mari tipuri de bază ale costumului felTileiesc (costumul cu catrinţă, costumul cu
fotă şi costumul cu vtlnic) se acocdă aki un spaţiu larg şi moda:ităţilor dC' aco-
peri!°(' a capului, fiind prezentate B(pOi clemente]{' de bază ale acestui gen de
costum (cămaşa, catrinţa, opregul, fota şi vNnicul) cu referiri la cele mai re-
prezentative variante ale acestora, precum şi podoabele adiacente.
In cazul portului bărbătesc, mai puţin variat oa Structură şi aspect, nu s-a
putut face o clasificare tipologică tocma~ datorită strînsei sale unităţi. Şi în acest
caz sînt prezentate modalităţile de acoperire a capului, componentele principale
(cămaşa, cioairecii şi iţarii), cu variantele acestora, la care se adaugă podoabele,
evident mai puţin numeroase decît la costumul femeiesc.
Dintre piesele comune ambelor .genuri de costume sînt discwtaite tipologic:
cingătorile (brîiele, !betele, chimirele, curelele), hainele de deasupra (cojocul, su-
manul, şuba') şi încălţămintea (opinctle, cizmele şi ghetele).
ln acelaşi context se fuc referări şi la principalele elemente componente ale
costumului naţionalităţilor conlocuitoare din diversele regiuni ale României (un-
guri, secui, saşi, sîrbi, şvabi, turci, tătari, aromâni şi lipoveni).
Cel de-al treilea capitol cuprinde fişele analitice de costume pe zone· etnogra>-
fice şi judeţe, f.iecare tip fiind i1ustrat în cadrul celor 608 reproduceri prin exem-
plarele cele mai reprezentative şi autentice şi localizat pe o hartă a României
(p. 103).
Toate acestea la un loc încheagă imaginea unei autentice şi deosebit de VJa-
Ioroase opere de investigaţie şi analiză ştiinţifică, ce înmfinunchează un adevărat
teZ.aur de frumuseţe materială şi spirituală, din care reiese cu prisosinţă o da'tă
mai mult profunda „personalitate" a portului popular românesc.
Este meritul inconteslta:bil al activităţii laborioase depuse de către autori şi
- desigur - cel al Ed:tturli Meridiane de a ne fi pus !tuturor fa. dispoziţie, într-o
prezenta'!'e tipog!'lafică ireproşabilă, un adevărat monument de cultură 'l'omâmească.

NICOLETA GUMA

VIOLETA BLAJ, ELE:'ol"A GRIGORESCU, Zona etnografică Fă(wt, Editura

Sport-Turism, colecţia ,.Zona etnografice", Bucureşti, 1985, 163 p., 18 planşe
în text ~i 71 fotografii.

Prin intermediul si strădania pe!'manentă a Edil.urii Sport-Turisrn. dP.ia p;·.~s­

tigioasa serie ,,zone etnografice" (coordonată de către prof. dr. Ion Vlăduţiu) s~
îmbogăţit recent ou îneă un volum de mare interes ştiinţific şi anume cel de-
d i cnt zonei etnografice Făge';, semnat de Violeta Blaj şi Elena Grigorescu.
· Deeigur, interesul pl'OVocat de apariţia unei asemenea lucrări apare perfect
jus,tifioat încă de la început, prin însăşi generozitatea şi importanţa subiectul
nbordat, căci zona C'tnogr;1firă a Fă,ietului SC' face remar::ată nu numai p:·in Jne-
 431

ditul varietatea şi bogăţia manifestărilor etnografice, dar şi prin contactele in-

tertse şi deschiderea permanentă spre ce!elalte zone învecina<te dirt Banat (Bistra
~i Lugojul.), Transilvania (Pădureni) şi din bazinul Mur(>!)ului (Lipova).
Dincolo de aceste premiise obiective, lucrarea reuşeşte să pună lJa !dispoziţia
tuturor celar interesaţi o mare cantitate de informaţii şi valori :ale CU!lturii popu-
lare -româneşti din zona Făgetului, acestea reprezentînd - !fără îndoială - contri-
buţia Wlei îndelungate şi m1găloase munci de cercetare ştiinţifică desfăşurate în
teren· de către cele două autoare, deopotrivă cu o inteI11Să activitate de si.5temati-
zare, sintetiza·re şi proporţionare a principalelor m~mifestări dnografice carac-
ter:-stice zont•i în economia lucrării. Adăugind aici viziunea evolutiv istorică de
prezentare a ·realităţilor etnografioe actuale, precum l)i o structură pe cît de com-
plexă pe artî.t de armonioasă a problematicii discutate, este ev1dent pentru oricine
parcurge volumul recenzat că acesta posedă calităţi care~l impun în peisajul Iitte-
raturii noastre de 5pccialitate.
· Astfel, în pr.ima parte sînt anali.zlate principalele ·C~1ractcristici care defi-
nesc cadrul geografic şi itSitaric al zonei, elemente ca.re ~i-au pus aimprenrta asupra
manifestărilor de cultură populară ale :ocuitorilor de aici. Cele 12 comune şi
58 sate aparţinătoare de acestea, locuite de o populaţie majoritar românească şi
de un nwnăr redus de maghiari şi ge!'mani coloniza.ţi, sînt aşezate într-un ba-
zin depresionar cu aspect de amfiteatru natural, închis pe de o parte de munţii
Zarandului şi Poiana Ruscăi şi desCihizî.ndu-se 1sp.ne cîmpia Lugojului. Benefici-ind
de un remarcabil tezaur de creaţii folclorice autentice şi de vialoroase monumente
istorice, .precum şi de frumuseţi naturale de01Sebite, zona etnografică a Făgetului
oferă, de asemenea, multiple posibilităţi de odihnă şi ag.rement în orice anotimp.
Un spaţiu amplu este rezervat prezentării istOll"ice a acestei zone, pante in-
tegrantă a istoriei Banatului şi, implicit, a istoriei noastre naţionale, exemplu de
continuitate 'stori'ă ~i unitate naţională. Cercetările arheologice şi informaţiile
cuprinse în documente atestă locuirea neîntrer~tă a acestei zone tncă di:n epoca
paleolitică, .n~marcîndu-<1e ru1terior existenţa pe aceste meleaguri a unui număr
m<i!·e dP dist:·icte autonome feudale româneşti pînă la induden'a, aCl'Stora în do-
!1irn:ul Hunedoarei, in vrC'mea lui Ioan şi Iancu de Hunedoara. Sînt rem~rcate, tot-
odată. contribuţiile aduse de populaţia din această zonă 11a llupta împotriva ex-
pansiunii otomane în Banat, precum şi participarea făgeţenilor la mari'le momente
ale luptei pentru dreptate socială şi unitate naţională. In sfîrşit, s1nt pnegnant
-suhliniaite transformările înnoitoare pe care le-a cunoscut istor.ia recentă a zo-
m1i. după actul istoric de la 23 August 1944, care a deschis întregului nostru
p6por largi porţi de afirmare pe calea civilizaţiei şi progiresului. Printre aspec-
tele istorice prezentate în acest capitol se cuvin a fi remarcate şi .referirile ~a
cele cîteva• colonizări maghiare şi germane petrecute aici în a dou<J jumătate' a
sernlului al XIX-iea şi începutul secolului XX.
. In strî.nsă conexiune cu principalele determinante gieografice şi istorice sînt
prezenite şi cele mai importante tipuri de aşezări, dintre care se detaşează satele
naturale (endogene), fie de itipul îngrămădit, fie de vale (avînd ca axă cursurile
rl1' apă), precum şi <iwzările dl' tip normativ (exogene, cum sînt "atele lineare
sau cele cu plan rectangular. Tot aici se fac şi o serie de consideraţii 1deosebit
ck' intC'resante asupra toponimiei [ocale. Principala concluzi<' desprinsă din ace-
ast,-t analiză a tipologiei aşezărilor este aceea că localităţile zonei etnografice Fă­
get sîntt, cu puţine excepţii, sate de vale sau aşezate de-a lungul drumului, lo-
cuite în proporţie covîrşitoare de .populaţie românească, din cele mai vechi tim-
puri.
Ce~ de-al doilea mare capitol al lucrării este dedicat ocupaţiilar tradiţionale
ale locuitorilor, dezvoltate în strînsă dependenţă de relieful şi caracteri•sticile
pedo-climatice ale zonei. Dintre ocupaţiile cie bază .se detaşează agricUitur.;1 !:'i
crt~şterea anima'.elor, în cadrul ~ucrării făcîndu-se referiri ample la principalele
cuLturi, tehnici, unelte şi utilaje agricole tradiţionale şi actuale, la rasele de ani-
male crescute cu precădere; la activităţile, obiectele şi construcţiile legate de ace-
astă ocupaţie. Dintre ocupaţii-le secundaire practicate în zona Făgetului sînt p!I'e-
zentate pomicultura şi grădinăritul, albinăritul, pescuitul, vînătoarea, culesul din
nattură şi lucrul la pădure. Sînt interesante, în acest context, tehnicile şi une'.tele
tradiţionale folosib~ în albinărit, pescuit şi vînătoare, expresie elocventă a crPa-
'li'Vit[1ţii populare.
 432 RECENZII

In cel de al III~lea capitol, sînt prezentate meşteşugurile ţărăneşti practi-

cate de locuitorii zonei etnografice Făgell, :fiavorizarte de existenţa 1n acea>Stă l["e-
giune a materiilor prime necesare acestor activiităţi. Este vorba aici de prelucra-
rea lemnu:ui. olăritul. fo•răritul, torsul ~i ţesutul, vărăritul, cojocăritul, confec-
ţionarea şubelor şi prelucran•a pietrei. în prPiucrarea lemnului - se subliniază
- alături de larga răspîndire a dulgheritului şi timplărirtului pentru locuinţe -
specializarea unor meşteri şi confecţionairea unor piese de mobilier (lăzi de m.~­
tre), a roţilor de căruţă şi a căruţelor, a vaselor de lemn (butoaie, căzi pentru
prune, găleţi pentru lapte, putini pentru varză, fairfurii, căuce), precum şi a lin-
gurilor, bitelor, fuselor şi furcilor de tors. In domeniul olăritului se remarcă ce-
ramica nesmălţuită a olarilor din zona Făget (tehnica smălţuirii fllnd adusă ia:ici
mai Urziu), caracterizată prin eleganţa formelor şi distincţia decorului geometric
înscris cu roşu. In prelucrarea pietrei se detaşează îndeosebi vechea tradiţie a
ciop:itului pietrelor de moară la Pietroasa, a•şezare montană din estul zonei.
Capitolul IV este dedicat instalaţiilor ţărăneşti din zona Făget, legate de:
prelucrarc>a cerealelo:· (morăritul cu cele două tipuri de mori. „risniţa cu ciu-
tură" şi morile cu angrena•j cu roată verticală), prelucrarea ţesăturilor de lină
(văiegile şi vîltorile) distilarea a!coolului („căldările de răchie") şi prelucrarea
plantelO'I' oleaginoase (pivele de ulei sau oloiniţele).
Structura gospodăriei ţărăneşti din această parte a ţării, analizată în cel
de....al V-lea capitol, <irată că ea se poate încadra în tipul de gospodărie cu curtea
deschisă în faţa casei, cu mai multe construcţii anexe (pentru animale, pentru de-
pozitat, pentru une'.te şi mijloace de transport), nelegate totdeauna intre ele, un
tip caracteristic zonelor piemontane.
In strînsă legătură cu aceasta, capitolul VI ,ge ocupă de locuinţa ţărănească
din zona Făgetului, fiind discutate aici problemele legate de arhitectura• acesteia,
tipurile de locuinţă şi decorul acesteia, structura interiorului şi ţesăturile orna-
mentale de interior. Dintre acestea din urmă se remarcă atît cele din lină (pro-
coviţa şi lepedeul) cit şi cele din cînepă şi bwnbac (tindee, măsaie, !epedee, .po-
nevi), preze:1te şi astăzi în locuinţele făgeţenilor.
Deosebit de interesant, prin problematica• sa oarecum aparte, este capitolul
VII care prezintă monumentele de arhitectură populară din zona discutată (şcoli­
le rurale, primăTiile, hanul de la Coşava şi, îndeosebi, numeroasele 'biserici de
lemn).
Portului popular al locuitorilor din zona etnografică a Făgetului îi este C'e-
zervat cel de aol VIII-lea capitol al lucrării, în care este prezenltat pe 'larg atît
l'Ostumul femcie~c. care se înscrie> .în m:1rea arie a portului cu catrinţă, dublată
de opregul cu ciucuri, cu aspecte specifice în pieptănătură şi găteala capului, cit
şi oel bărbătesc, ale căror piese majore sînt cămaşa, i:mnenele şi cioarecii.
Obiceiurile tradiţionaole, perpetuate din gieneraţie în generaţie, sînt discu-
tate în capitolul IX al lucrării, grupate pe două mari •categorii, respectiv, obicei·11-
rile familiale (de naştere, de nuntă şi de înmo.rmîntare) şi cele· calendaristice {<le
iarnă, specific acestei zone fiind colin.datul cu dubele, şi cele de primăvară). In
l'adrul aceluiaşi capitol sînt prezpntate si aspecte din folclorul zonei. bogat în dn-
tece lirice, balade, colinde, .strigături, cîntece bătrîneşti, cintece de nuntă şi cîn-
tece funeraxe.
In sfir~it, capitolul X se ocupă ele principalele> manifestări etnografico-folclo-
rice contemporane din zona răget. în condiţiile marilor prefaceri petrecute în
viaţa. social-economică a satului contemporan.
Un glosar de terminologie populară specifică zonei şi trei rezumate (ln lim-
bile franceză, en!!leză si germană), la care trebuie adăugată şi subliniată bo-
gata ilustraţie grafică şi fotografică (alb-negru şi color), întregesc în mod fericit
imaginea de ansaanblu a acestei valoroase şi aMlonios structu'!'ate lucrări penltru
:waritia :-ărPia sbtcm îndatoraţi să mulţumim atît ce'.or două autoare, pc>:-itrn
mun:n lor pli:1ă de răb:la~c şi pasiune, :ît şi Editurii Sport-Turism, pentru ţi­
nuta tipogro.fică a volumului şi pentru preocuparea. neîntreruptă de a ne pune
la dispoziţie mereu noi şi valoroase aspecte ale originalei şi autenticei culturi
populare româneşti.
NICOLETA GUMA
 RECENZII 433

I:zvoarPle Răgcoal<'i lui Horea (coordonator acad. Ştefan Pascu) Seria A. Di-
plomataria. Vol. I. Premizele Răscoalei. 1773-1784. Alexandru Neamţu şi
C06tin Feneşan. Bucureşti. Edit. Acad. R.S.R. 1982, 547 p.

Apărut sub egida Academiei de Ştiinţe Sociale şi Politice a R.S.R., primul

volum al C01·pusului de documente este închinat unui moment de se3rnă al :uptC'i
românilor din Transilvania pentru dreptate socia:ă şi naţională~rălscoala condusă
d1• Horea, Cloş2a şi Crişa:i. A2est prim volum din sP:-ia Diplomataria (:e va
însuma în final 9 volume, avînd în vedere numărul mare de izvoare existente)
c·uprinde documentele din fondurile Tezaurariatu'ui miniPr a Trunsilvaniei şi Ofi-
~·iului mi:iiP" supp:·ior z:at:la, păstrate a A;·hivt•.e St:-tt;•lui Cluj-Napo:a.
Volumu! se deschide cu o introducere gpnerală asupna :măreţului eveniment
carţ" a fost răscoala condusă de Horea, „omagiu patriotic şi ştiinţific închinat
luptei poporului român pentru direptalte socială şi naţională".
Din cuvîntul introductiv al volumului, cititorul e5te iniţiat cu complexitatea
problemelOT ce se desprind din cele 329 de documente latine şi germane, care
permit reconstituirea sugestivă a situaţiei grele a românilor în anii premergători
r{1s.~oalei din 1784, şi în spe:ial a io2uitorilor Muntilor Apuse:ii-re.;iu:ic unde răs­
coala a cunoscut o amploare şi intensitate deos~ită. Tot în partea introductivă
a volumului se face o trecere tn revistă a izvoarelor documentare ale răscoalei
:·ondusă de Horea şi o prezentare succintă a încercărilor mai vechi !'i mai
noi de a aduce la lumină mărturiile documentare l!"eferitoare :la evenimentele anu-
lui 1784.
Cuprinzî:i:l :ele mai importante izvoare do:umentare privind perioada 1773-
1784, volumul permite reconstituirea tn toată complexitatea a limprejurărilor în
care s-au cristalizat evenimentele ce au dus la izbucnii!"ea lmarii l!"idicări ţărăneşti
pentru o viaţă mai bună în anul 1784. Documentele orLginale (însoţite de .re-
zumate în limbilP română şi fran:eză) permit cu :laritate sesizarea unor aspe:te
care revin în permanenţă în tot deceniul premergător l!"ăscoalei. Astiiel sînt re-
liefate plîngerile adresate de iobagi români din Munţii Apuseni autorităţilor lo-
ca:c s.au centrale, şi chiar împăratului în vederea îmbunătăţirii situaţiei lor, a în-
lătUTării abuzurilor autorităţilor montanistice şi domeniale. Se desprind din şirul
acestora p-lîngerea adresată tn ianuarie 1773 (Doc. nr. 1) Tezaurariatului Minier
de către locuitorii satelor Bistra, Cîmpeni, Rîu Mic, Rîu Mare în care sînt ară­
t·ate condiţiile neomenoase de trai şi ~eutăţile dărilor, sau plingerea din 24 noiem-
brie 1779 (Doc. nr. 18) adre5ată de iobagii fiscali de pe domeniul Zlatnei ce recla~
mau abuzurile comise cu ocazia arendării cîrciumăritului. Abuzuri sint semnalate
şi în p:îngerile adresalte în 1782 de :mitl1ierii din Abrud Sat, Bucium şi Cărpiniş
(Doc. nr. 66). Situaţia iobagilor şi minierilor din Munţii Apuseni a rămas neschim-
ba1ă cu toate p!îngerile adresate - dimpotrivă din doctLI111:=ntele înse'rate reiese
faptul că de la comiterea abuzurilor s~ trecut la o politică de justificare şi legi-
Um;i re a acestora. Negăsind înţelegPre la forurile n•;:,;:iectiVC', iobagii se voi· adresa
împăratului Iosif al II-iea. Astfel în 1781 iobagii fiscali din Rîu Marc, Rîu Mic,
Bis trai se plîng „bunu:ui împăralt", CeTînd respectarea drepturilor lor mai veohi;
înlăturarea abuzmilor săvîrşite de autorităţile locale şi d1~ către juzii săteşti, eli-
berarea lor de sarcinile suplimentare în bani şi muncă (Doc. nr„ 21).
Aceleaşi cereri sînt înaintate împăratului şi la 16 aprilie 1782 (Doc. nr. 60)
ele- către iobagii din Bucium, Cărpiniş, Baia de Arieş, Mw;ca, Cîmpeni, precum
~i ele ::-ătrc miniP:·ii di:i Ah:·ucl Sat, Bu:·ium, f'{irpi:fr;. Nni plîngPri sp înregist:·pază
în toamna anului 1783, .pentru ca în ianuarie 1784 sii fie înaintaltă plîngerna a
20'.J. iobagi români (Do::. 2ol) ::'l' :un:·i:id!• toate ahuzu:·i.l' ::'l' IP fi'i::-ea traiu elf.•
1w~iipoi'tat. Din documente se mai desprind şi a:tc Iornw ci<' prPwntarC' a op1·c-
siunilor la• care erau supuşi iobagii satelor din Munţii Apuseni ~i anume JXC'zen-
tarP<» personală a plîngerilor în faţa autoritiiţilor <;au chiar .a împăratului. în
1782, Horea a plecat pentru a doua oară la Viena pentru a înfăţişa per·sonal lui
Josif al TJ-lc;:i ~;ituaţia ap;"1sătoa:·C' ;:idîn:it;-, nC'::-o:itPnit prin cPIP mai rafinate Y<'-
xaţiUni, ia!!" în 1783 se va duce însoţit de Cloşoa pentru a treia o<ir{i (Doc. nr. 231).
Multe dintrP rlo:umeatP i ustreaz{: p~C'g:ia:it pn•o:·upa:·t•.a autorităţilo:· Î:1 a sup:·a-
veghea cu străşnicie pe Horea şi pe ceila'.ţi fruntaşi ai iobagilor, pentru n-i îm-
piedica să ajungă în fa~a împăratului şi de pune sta•vilă cu forţa nemulţumirii
mPreu crescînde a locuitorilor Munţilor ApusPni. Din mai multe documrnte h-
 RECENZII
434

serate în volum se desprinde figura de neuirtat a ,,:faimosului instigator" Horea,

conducătorul celor obidiţi, dîrz şi neînfricat. gata de jertfa supremă în lupta pen-
tru dreptate şi libertaite. Toate demersurile int.reprill6e însă nu şi-eu găsit re-
zolvarea favorabilă nici din partea comisiilor de anchetă trimise la faţa locu:ui
- in final fiind făcuţi vinovaţi tot iobagii ce-şi căutau dreptatea. Sînt amin-
tite în acest seillS numeroasele proitocoale de anchetă ale comisiilor ce au fost
trimise în Munţii Apuseni-izvoare care oferă tot atîtea explicaţii pentru violenţa
deosebită cu care a izbucnit apoi în 1784 l!"ăscoaia. Documentele ilustrează însă ~i 'o
altă realiltate caracteristică deceniului care a premers marii :ridicări la luptă·
de mai tîrziu - artunci cînd ca!ea paşnică nu mai ducea la nici o perspectivă; ·
românii n-au pregetat să se opună autorităţilor cu forţa. Aşa de pildă în 1779
locuitorii din Domeniul de Sus al Zlartnei n-au ezitat să-i bată pe gornicii cre-
dincioşi stăpînÎlrii, iar românii din Cimpeni au luat armele ameninţînd cu dezlăn­
ţuirea unei răscoale (Doc. nr. 15). In acelaşi an mai mulţi tineri din părţile A•lboa-
cului (Doc. nr. 17) s-au înal'mat refugiindu-<Se în pădurile Bihorului cu gînd ul
de a se împotrivi detaşamentelor miliitare trimise în urmărirea• lor. Rezistenţa
celor asupriţi a culminart cu :mişcal!"ea din 24 mai 1782 - eveniment ce ar fi treibuit
să arate autorităţilor hotărirea românilor de a nu mai indura regimul inum:m
şi dispreţul ia care erau supuşi î.n permanenţă din partea asupritorilor (Doc. nr 70,
71, 73, 74, 75).
Un număr •aprecialbil de documente Hustrează detaliat evenimentele prevesti-
toare marii răscoale de mai itirziu. Din numeroasele informaţii referitoare la acest
moment de referinţă dÎlll viaţa locuitorilor Munţilor Apuseni a ace!or ani · se
desprinde .protocolul a•nchetei din 1784 oTdonate de autorităţi - care se constituie
prin mărturia numeroaselor .persoane audiate - într-o relatare cutremurătoare a
stării de mizerie ~i oprimare în ::are se zbăteau fării spera;iţa vreunei îndrep-
tări, ir·bagii fis:·ali şi minierii de pe Domeniul Zîat:lPi.
Edi:tarea acestui volum de documente, reprezintă un omagiu adus memoric•i
celor care s-au jertfit pentru dreptatea socială şi naţională a românilor, în .acest
a:i :încl se îmrliciPS'.' două se:o:e de la memorabilul evenime;'lt :a:-t• a fost ;{1s-
coa!a condusă de Horea, Cloşca şi Crişan.
PETRU BONA

General-locotonent dr. ILIE CEAUŞESCU, Colonel dr. FLORIAN TUCA, Maior

dr. MIHAIL E. IONESCU, C.:ipita;i ALEXANDRU DUTU. România şi marea vi:--
torie, 23 August - 12 Mai J'.J45, E:lit. Militară, Bu:ureşti, l~J85" p. 312.

Lucral!"ea este rezultatul unor ample şi crni:nuţoase investigaţii Ln arhivele din

ţară .şi din străinăltate, ce vin să ar.gumenrteze cu noi date contribuţia României
la obţinerea victoriei asupra fascismului fiind în acelaşi timp un omagiu .adus
luptei popoarelor lumii pe:it:·u zdro.birea Ge;·maniei naziste.
în primul :·apitol ( Iiomcînia - militantă activă împotriz;a fascismului inter-
nciţiono.l) oe an:1lizc•ază tră„;iturile poli•ticii României :nterbc!ice, lupta activă a
acesteia împotriva <fascismului încă de la primele sale manifestări, ataşamentul
faţă de ideile păcii şi securităţii internaţionale, s~mpatia şi sprijinul faţă de vic-
timl'l1• agn•siunii naziste, cu toate presiunill' şi ameninţările Reichului hitki·ist
proferate la adresa României.
Mişca•rea antifascistă din România s-a dezvoltat în anii 1940-1944 într-o
puternică rezistenţă populară înscriindu-se ca una .dintre cele mai pl.iternioe ma-
nife~tări pe plan l'Uropean în care ro'.ul de conducător l-a avut P.C.R. al c<irui ţl'l
fundamental era salvarea ţării.
Releva:nte sînt paginile în care autorii se referă la revoluţia de eli:berare -so-
cială şi naţională, ~mtifascistă şi <mtiimperia:listă de la 23 August 1944, iniţiată,
oriwn!zată ~i cond-u i'i :le P.C.H. rn colaborare ·cu celelalte forţe patriotice -
0 ce a
repriezenrtat o cotitură în istoria• patriei noastre şi care a însemnat în acel•aşi timp
manifestarea hotiirîrii poporului nostru de a-şi apăra cu orice sacrificiu indepen-
denţa şi suveranitatea ţării, fiind începutul războiului dus de România împotri'V'a·
Germaniei naziste ~i a Ungariei hortyste.
 RECENZII 435

Avînd în vedere aJ)Tecierile secretarului generai! al partidului tovarăşul

Nicolae Ceauşescu, că declanşarna la 23 August 1944 a revoluţiei de eliberar<' >o-
cială şi naţionaiă antifascistă şi antiimperialistă a constituilt un act de autodeter-
minare ca expresie ,a voinţei întregului popor român de a restabili suvC'ranitatea
~i indepenJenţa pat:-iei, î:1 capitolul a_ 11-!Pa (Momrmtul hotărîrii suverane a
Homâniei: „ln clipa cînd încă nu se precizase :·Iar înfrîngcrea Germanici") se
argumentează cu date incontestabile din punct de vedere ştiinţific şi istoric suve-
ranitatea absolută a staitului român asupra nordului Transilvaniei smuls Româ-
niei prin odiosul Dictat de la Viena din 30 august 1940. Autorii arată că România
a declarat răziboi Germaniei naziste fără a cere consimţămîntul Naţiunilor Unite,
călăuziită doaT d1e interesele sa•le naţionale fundamenta:e că a-ăzboiul dus de ţiara
noastră împotriva Germaniei a fost un act suveran, produs al .dorinţei libere a
întreg'Ului popor român.
Prin actul revoluţionar de la 23 August 1944, România a contribuit în mpd
hotărîtor la victoria coaliţiei antilhitleriste, girăbind scurtarea dura•tei celui de al
doih~a răziboi mondiaL
Autorii volumului, folosind numeroase date demonstrează consPcinţe'.e alăltu­
rării României la Naţiunile Unite şi anume: scurtarea duratei ră~boiului cu 180-
200 zile, pierderea de către armaita geTmană a ţiţeiului extras din Români<J, po-
si!bilitabea păta-underii rapide a arnnatelor sovietice spre Bulgaria şi Iugoslavia,
eliberarea capitalelor Ungariei, Cehoslovaciei şi Austriei etc.
ln capitolul al UI-lea• intitu'.alt O valoroasă contribuţie de ordin strate!]ico-
mili.tar la obţinerea victoriei din mai 1945, autorii se referă la impactul poli~ic,
diplomatic şi militar al actului de la 23 August 1944 asupra situaţiei celor două
tabere . beJi.gerante. Pirintre urmările imediate sînt menţionate: prălbuşirea defen-
s1vei germane pe frontul isovieito-gierman, desohidcrea şi menţinerea de către Ro-
mânia a unui nou front în Transilvania şi Banat, înclinarea lba'.anţei de forţă
în .favoarea• Naţiunilor Unite prin intrarea României în ră:l)boi, etc.
Un ntliillăr impresionant de hă!rţi, grafice, ischiţe, calcule matematice, tabele
statistice, fac obiectul capitolului ,(IV) intitulat Armata română în războiul anti-
h.it/f'rist: biitălii, e1<>ctive, rezultate, în care autorii oferă imaginea exactă a efor-
tului militar al României pe cîmpurile a patru state europene. Contribuţia mili-
tară a Români.iei este întregită cu noi date cuprinse în capitolul al V-lea care se
referă ,la Apertul economic al României la marea victorie de la 9 Mai 1945.
Acesit aport s-a ridicat la peste 1,2 miliarde dolari valută 1938, ceea ce a însem-
nat de pesite 4 ori bugetul ţării pe anul .respectiv. Bogăţia datelor şi documentelor
folosite demonstrează că România datorită .efectivelor sale puse în 6'lajba în-
frîngerii Ger.maniei naziste 1s--a situat pe locul al patrulea în rîndUl :statelor care
au obţinut :manea victocie de fa 9 Mai 1945.
Capitolul ·al VI-lea intitulat Aprecierea internaţională a rolului României în
cadrul coaliţiei naţiunilor unite, cuprinde aprecierile elogioase •ale unor pos:turi
de rarlio. orgcme de presă şi oameni politici şi personalităţi în evictenţierpa faptu-
lui că poporul român s-a ataşat cu toate forţele de caa-e 'dis.punea cauzei luptei
pentru zdrobi.pea fascismului. Ap·recierile, relevă autorii, subliniază în <!'~'daşi timp
prestigiul de care s-a bucurat şi se !bucură Ln lwne politica de pace şi securitate
3 României, dorinţa ei fieiibinte de promovare a relaţiilor de colaborare şi respeot
reciproc cu toalte naţiunile lumii.
Răspunzînd unor cerinţe majore ale cercetării noastre istorice şi de educaţie
patriotică, :specialiştii şi iubitorii de istorie şi adevăr vor afla parcw-81ind paginile
cărţii România şi marea victorie noi ,şi importante fapte şi date (multe' cuprinse
în ce!e 20 de anexe) ce conturează imaginea dimensiunilor reale ale marilor eve-
nimente de la 23 Augum 1944 şi 9 Mai 1945.

PETRU BONA
 PRESCURTĂRI BIBLIOGRAFICE
ABREVIATIONS BIBLIOGRAPHIQUES

ActaEthn Acta Ethnographica, Budapest.

AcWIN Acta Musei Napocensis, Cluj-Napoca, I (1964) şi urm.
ActaMP Acta Musei Porolissensis, Zalău, I (1977) şi urm.
AnStUn.iviaşi Analele ştiinţifice ale Universităţii A. I. Cuza secţiunea
II, bio!„ Iaşi, I (}g65) şi urm.
AnSI Analele Ştiinţifice ale Universităţii „AL I. Cuza" din Iaşi.
AIIA Anuarul Institutului de istorie şi arheologie Cluj, I
(1958) şi urm. (continuare a plublicaţiei AIIC) ( =AIIAC;
AIIACN).
Al SC Anna ml Institutului de Studii Clasice. Cluj- Sibiu,
I-V (1928-1948).
A'.\IBT Anuarul :Muzeului Etnografic al Transilvaniei Cluj-Napoca.
ASRS Archives pour la science et la reforme sociales, Bucarest.
ASz Agrartt>rteneti Szemle, Budapest.
Apulum Apulum. Buletinul Muzeului Regional Alba Iulia, Alba
Iulia, I (1939-1942). II (1943-1945), III (1947-19-49),
IV (Studii şi comunicări, Acta Musei Regionalis Apulen-
sis, 1961), V (1965), VI (1967), VII/1-2 (1968-1969),
VIII (1970), IX (1971) şi urm.
AG Anu.ales de Geographie, Paris.
Bana.tica Banatica, Reşiţa, I (1971). II (1973), III (1975) şi urm.
BerRGK Bericht der Rl1misch-Gennanischen Komll1ission. Frank-
furt a/°111, I (1904) şi urm.
BAER Buletinul Atlasului etnografic al României, Bucureşti.
BMC Coins in the Britsh :.Vluseum voi. I, H. Mattingly, Lon-
don, 1976; voi. II, H. Mattingly, London, 1966; voi.
III, H. "1<.Iattingly, London, 1963; voi. IV, H. Mattingly,
London, 1968; voi. V, H. Mattingly - R.A.G. Carson-
Ph. Hill, London, 1975; voi. VI, R.A.G. Carson, London,
1976.
BSRG Buletinul Societăţii Române de Geografie, Bucureşti.
Cibin.ium Cibinium, Sibiu, 1966.
CI Ceskv lid, Praha.
Crawford l\fich-ael Crawford, Roman Republican Coinage, I -II,
Cambrige, 1974.
CIESEE Congres International d'Etndes du Sud-Est Europeen.
CISA.E Congres International des Sciences Antropologiques et
Ethnologiques.
CL Convorbiri literarP., Bucureşti.
C...'10 Centenar Muzeal Orădean, Oradea, 1972.
Dacia Dacia, recherches et decouvertes archeologiques en Rou-
maine, Bucureşti, I (1924) -XII (1948); N.S. Revue
d'archeologie i;,t d'histoire ancienne. Bucureşti, I (1957)
şi urm.

DA Ch. Daremberg et Edm. Saglio, Dictionnaire des anti-

quite'< grecques et romaines, Paris, I - V ( 1877 - 1919).
DE E. de ,Ruggiero, Dizivnario epigmfico di antichita romane,
Spoleto, I (1894) sq.
 PRESCURTĂRI BillLIOGRAFICE 437

DLPDCRMSBBSE Dispositions de la lcgislation positive et du droit. cou-

tumier relatives aux mouvements saiso1111iers des ele-
veurs du betail dans !'Europe du Sud-Est a travers
siecles, Belgrade,
BB Ethuologia Europaea, Paris, Arnhem, etc.
ES Ethnologia Slavica, BratislaYa.
FAS Filiala Arhivelor Statului.
Grueber H. Grueber, Coins of the Roman Republic in the British
Museum, I-III, Lontlon, 1910.
GL Gazdasagi, Lapok, Budapest (1852--1856).
GS Grai şi suflet, Bucureşti.
IDR Inscripţiile Daciei Romane, Bucureşti, Editura Acade-
miei RSR, I (1975), II (1977), III/I (1977).
IRHGS International Review of the Hungarian Geographical
Society, Budapest. . ..
LexMyth \V. H. Roscher, Ausfiihrliches Lexikon der griechischen
und rOmischen Mythologie, Leipzig, I (1984)-VI (1937).
Materiale Materiale arileologice privind istoria veche a României.
Bucureşti, I ( 1953). Materiale şi cercetări arheologice,
II (1956) şi urm.
MB Muzeul Banatului, Timişoara.
MC Muzeul Judeţean de Etnografie şi Istorie Locală, Caran-
sebeş.
MCD În memoriam Constantin Daicoviciu, Cluj, 1974.
MJR Muzeul Judeţean de Istorie, Reşiţa.
ML Muzeul orăşenesc, Lugoj.
MGTSz Magyar gazdasagtorteneti szemle, Budapest ( 1894- 1902).
MMMKlfa Magyar mezogazdasagi muzeum kozlemenyei, Budapest.
MMTVD A magyar munJras mozgalom tortenetenek valogatott
dokumentumai/Documente alese ale istoriei mişcării mun•
citoreşti din Ungaria, voi. I-II, Budapesta, 1954.
NG Nemzeti gazda, Viena (1814-1817).
OmCD Omagiu lui Constantin Daicovicîu cu prilejul împlinirii
a 60 de ani, Bucureşti, Ed. Acad. RPR, 1960.
Peuce Peuce. Studii şi comunicări, Tulcea, I (1971) şi urm.
Pontica Pontica (Pontice). Studii şi materiale de istorie, arheologie
şl muzeografie. Muzeul de arheologie Constanţa.
Potaissa Potaissa. Studii şi comunicări Turda, I (1978) şi urm.
PTPP Pasterstwa Tatr Polskich i Podhala (red: WI. Antoniewicz),
Wroclaw-Krak6w-Warszawa, 1959-1963, I-V.
RadVojvMuz Rad Vojvodanskin 11uzea. Novi Sad, I (1952) şi urm.
RdT Revue de Transylvanie, Cluj - Sibiu.
RdGA Revue de Geographie alpine, Grenoble.
RA Revista Arhivelor, Bucureşti.
RE Real-Encyclopădie der classischen Altertumswissenschaft,
Stuttgart, I (1893) sq.
REF Revista de Etnografie şi Folclor, Bucureşti.
RGHE Revue de Geographie Humaine et d'Ethnologie, Paris.
RGR Revista Geografică Romană, Bucureşti.
RIC H. Mattingly, E. A. Sydenham, The Roman Imperial
Coinage, I (1923), II (1926). III (1930).
RIR Revista Istorică Romană Bucureşti.
RISBC Revista Institutului Social-Banat-Crişana. Timişoara.
Revist Revista de istorie, Bucureşti, I (1943) şi urm.
RevMuz Revista Muzeelor, Bucureşti, I (1964) şi urm.
RevMuzMon Revista Muzeelor şi Monumentelor, Bucureşti.
Sargeţia Sargeţia. Buletinul ~1uzeului Regional Hunedoara, Deva,
I (1937), II (1941), III (Contrihuţii la cunoaşterea re·
giunii Hunerloara, 19561, IV ( lf)f.6) şi urm.
Starinar Starinar, organ srpskog arheoloskog drnstva. Beograd,
I (1884) şi urm.
 PRESCURTĂRI BIBLIOGRAFICE
438

Strack P. L. Strack, Untersuchungen zur· r6mischen Relch-

spriigung des zweiten Jahrhunderts, Stuttgart, I (1931)-
111 (1937).
SC Cibinium, Studii şi comunicări, Muzeul Brukenthal, Sibiu.
SCl\'(A) Studii şi cercetări rle istorie veche (şi ~heologie). Bucu-
reşti, I (1950) şi urm.
sx Slovensky !\'arodopis, Bratisla,·a.
StComBrukenthal Studii şi comunicări. ::lluzeul Brukenthal, ~ibin, I (1956)
şi urm.
StComC (-Istorie) Studii şi comunicări. Etnografie - Istorie. Caransebeş,
I (1975), II (1977), III (1979); - Istorie (1979).
Sydenham E. A. Sydenham, The coinage of the Roman Republic,
J,ondon, 1952.
Tibiscus Tibiscus. Muzeul Banatului, Timişoara, I (1972) şi urm.
Tibiscus. Etnografie Tibiscus. Etnografic. Timişoara, I (1974), II (1975),
III (1976-1978).
UJ Ungarische Jahrbticher, Berlin.
VHO Viehzucht und Hirtenleben in Ostmitteleuropa (red:
L Foldcs). l:ludapest, 1961.
VWH Viehwirtschaft und Hiertenkultur (rcd. : I.. Foldes),
Rudapest, 1969
ZfB Zeitschrift fiir Balkanologie, :i\ltinchen.
ZeitschriftP.uE Zeitschrift fiir Papyrologie und Epygraphic, Bonn.
 NOTA CATRE AUTORI
Responsabilitatea asupra conţinutului materialelor
revine în exclusivitate autorilor.
 Tiparul executat sub comanda nr. 294
la INTREPRINDEREA POLIGRAFICA CLUJ,
Municipiul Cluj-Napoca B-dul Lenin nr. 146
Republica Socialistă România