CARAŞ-SEVERIN
TIBISCUM
(STUDII
ŞI
COMUNICĂRI
DE
ETNOGRAFIE-
ISTORIE)
VI
CARANSEBEŞ
JQ86
COMITETUL DE REDACŢIE
ETNOGRAFIE - FOLCLOR
ARHEOLOGIE - ISTORIE
IOAN HAŢEGAN, Cnezii bănăţeni şi lupta antiotomană în primele decenii ale i:cacului
al X V-lea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 271
Les „knez" du Banat et la lutte aniiottomane dans Ies premiers dece-
nies du XV-e siecle . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 274-
THEODOR N. TRÂPCEA, Co11tribuţii inedite privind lupta antiotcmană în Banat
1594-1597 . . ..... 275
Contributions inedites relatif a la Iutte antiottomane en I3anat 1594--
1597 . . . . . . . . . . . . . . 278
VIRGINIA ARDELEAN, Personalităţi din Caratzsrbcş, contemporane cu Mihai Viteazul 279
Personlichkeiten aus Caransebeş, Zeitgehi:irig mit Mihai Viteazul 282
PETRU BONA, Un precursor al grănicerilor români bănăţeni - Petru Vancea 1703-
1776 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 283
Un precurseur des garde-frontieres roumaines banatiens - Petru Vancea
(1703- li76) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 286
5
VARIA
120-143, 209-267, 377-387; idem, (>ltenia romană, Bucureşti, ed. IV, 1978,
p. 168-255; L. Mărghitan, op. ctt., 1980, II, p. 5-108; S. Dolinescu-Ferche, Aşe
zări din sec. II şt VI e.n. in sud-vestul Munteniei, Bucureşti, 1974; D. Berciu,
Da::o-Romania, Les Edttfons Nagel, Gen~ve, 1976.
AŞEZĂRI OMENEŞTI DIN SPAŢIUL ROMANESC
13
Istoria Romdniei, 1964, III, p. 66-69; I. Donat, Aşezările omeneştt din Ţara
12
2 - Tihi•cum, voi. VI
NICOLAE DUNARE
18
NICOLAE DUNARE
(Resume)
Kl .
o ·
r
1>
(~
=
r--
=
:>
'7'-'
=
r-
~ - 1
,.~ :z
:§. ·I.A
Fig. 1.
INTERFERENŢE INTRE AL'VIĂJ ŞI ZONELE LIMITROFE 25
LIDIA GAGA
(Resumc)
Ph. Arbos, La vie pastorale dans les Alpes Francaises, Paris, 1922; J. Blache,
Les types de migrattons montagnardes. In: RdGA, 1934~ XXII, p. 525-531; Th. Horn-
berger, Der Schăfer, Stuttgart, 1955; B. Milojevic, Les hautes montagnes dans le
Royaume de Youi;oslavie, Beograd, 1956; M. Jean-Brunhes Delamarre (reci.), Bergers
de France, Paris, 1962; A. Poitrineau (red.), Elevage et vie pastorale dans les
montagnes d'Europe au Moyen Age et a l'epoque moderne, Clermont-Fc~rrand, 1984.
L'ELEVAGE DES PAYS CARPATIQUES 33
4
Voir: V. Frolec, J. Kubicek (red.), Bibliographia Ethnographi=a Carpatobal-
canica, Brno, 1984, vol. 2.
5
P.ar exe;nple: J. Banner, A bekesi pdsztorok ezete a XVIII. szdzadban. In:
Magyar Nyelv, Budapest, 1929, XXV, p. 165-170, 222-229; I. Chelcea, Creşterea
vitelor în viaţa locuitorilor din Pătaş şi Borlovenii Vecht - Caraş - Banat. In:
RGR, 1939, II, l, p. 14-21; N. Dunăre, Die ethnographische Etgenart der Sieben-
bii.rgtschen Heide, Sibiu, 1956; Idem, Ţara Bîrsei, Bucureşti, 1972, I, p. 163-174;
Br. Kopczynska - Jaworska, Badania nad organizacja vypasu w pasterstwie vyso-
kog6rskim na Podhalu. In: Studia i materialy do htstorii ku.ltury wst polskiej w
XIX w., Wroclaw, 1958; I. Vlăduţiu, Etnografia româneas=ă, Bucureşti, 1973, p.
253-255; J. Podolâk, Tradiene ovciarstvo na Slovensku, Bratislava, 1982, p. 21-24.
NICOLAE DUNARE
34
NICOLAE DUNARE
(Rezumat)
11 Ibidem, p. 64.
VIOREL POPESCU
50
VIOREL POPESCU
(Resume)
Fig. 5. Moară cu ciutură. Variantă „cu pod" şi acoperiş în două ape (Mehadica).
Moulin avec seau. Une variante avec „grenier" et toit original (Mehadica).
58 MIRCEA TABAN
1,33 m 3/s (la Cuptoare), aceasta are o vale sinuoasă şi îngustă şi adună
pe parcurs apele mai multor afluenţi1s. Debitul relativ important a fărut
ea pe cursul acestui pîr~u să existe încă din vechime numeroase insta.,.
laţii de industrie ţărănească ce-i valorifica potenţialul hidroenergetic. Este
vorba de comuna Mehadica, unde se află un complex mulinologic demn
cte interes analog într~o anumită măsură celor de Ja Eftimie Murgu şi
Topleţ. Agricultura practicată în zona depresionară şi pe terasele dealu-
rilor din hotarul acesteia, în principal cultura porumbului, este premisa
logică a practicării unui morărit la scară relativ mare, în concordanţă
cu numărul locuitorilor şi necesităţile acestora.
Astăzi există aici un număr de 12 mori cu ciutură situate, cu o
singură excepţie, în amontele comunei amintite, pe o distanţă de cca.
1,5 km., alcătuind un complex ale cărui caracteristici vor fi descris0 în
cele ce urmează. In aC'est perimetru val0a Mehadicăi are un curs relativ
meandrat, oferind locuri propke pentru construcţia ierugilor şi a mori-
lor, care se înşiră una după alta la distanţe relativ mici şi purtînd nume
pitoreşti (Orzasca, Aurasca, Vegeasca, Gherghineasca, Găiceasca etc.).
Construcţiile ce adăpostesc sistemul mecanic conservă în cea mai marc
parte forma originală, atît ca dimensiuni dt şi în ceea ce priveşte mate-
rialele utilizate. Aproape toate sînt de fonmă rectangulară ;şi de mici
dimensiuni (între 3,20-3,30 rn./3,30-3,80 m.), avînd pereţii constrniţi
din „foasnc" (scînduri cioplite) din lemn de diferite esenţe (fag, gorun,
brad) iar acoperişul din „şăngilă" în două sau patru ape.
Din cele 12 ce mai pot fi găsite acum la faţa locului, doar trei se
mai află în uz curent, multe altele avînd un grad de integritate ce per-
mite repunerea lor lesnicioasă în circuit, doar în trei cazuri fiind nece-
sară reconstrucţia integrală.
Cauzele care au dus la stagnarea activităţii unora sau la părăsirea
totală a altora sînt de ordin demografic, în primul rînd, tineretul -'?i o
parte a forţei de muncă mai înaintate în vîrstă gravitind spre centrele
urbane apropiate. La aceasta se adaugă şi cea arătată mai sus, respectiv
utilizarea comodelor rîşniţe electrice. De altfel, pentru trecutul nu prea
îndepărtat, este amintită prezenţa pe acest .curs de apă a peste 30 de
mori (unele cu roată verticală, datorate unor locuitori de altă etnie, pro-
babil germană, fapt ce urmează a fi verificat pe cale arhivistică), a nu-
meroase pive de ulei, iar văiegăritul înregistra o activitate intensăl 6 .
Şi aici întîlnim forma de exploatare şi construcţie tipică pentru sudul
Banatului, toate fiind mori rîndăşeşti, deci o tradiţie nealterată în a~cst
sens.
Din punct de vedere construotiv însă, trebuie ,relevate o serie de
particularităţi, întîlnite de altfel şi la Cornereva, dar care aici au valoar-eo-
de exemplu şi care se pare că au tendinţa de a se generaliza. Este vorba
de, aşa cum am aJI"ătat mai sus, adaptarea unor inovaţii ce vizează
îndeosebi sistemul hidraulic, realizate din conside,rente analoage. Un nu-
măr de şapte din cele 12 mori au ciutura, axul şi ridicătorul din fier (la
Fig. 9. Primul sistem ele transmisie (Moara lui Almăjan Ion - Delineşti).
Le premier systeme de transmision (Le moulin d'Almăjan Ion - Delineşti).
Fig. 10. Ciuturii tradiţională (Comereva).
Un seau traditionnel (Cornereva).
MIRCEA TABAN
Resume
1. TIPOLOGIA
Se ştie că ştergarele au apărut ca urmare a nevoii satisfacerii unor
necesităţi gospodăreşti. De-a lungul timpului ştergarelor li s-au atribuit
o serie de funcţii. Astfel, privite sub raportul funcţionalităţii, distingem
următoarele tipuri de ştergare 3 :
a) ştergare de uz casnic
b) ştergare pentru împodobirea interiorului
c) ştergare - piese de port
d) ştergare folosite la diferite ceremonialuri, obiceiuri şi rituri.
ln cele ce urmează, vom încerca să analizăm - în cîteva cuvinte -
ştergarele existente în colecţia muzeului caransebeşan, pornind de la
această clasificare.
2. MATERIALUL
Materialcie din care sînt confecţionate ştergarele sînt: fuiorul dar în
special bumbacul şi inul. La acestea se adaugă niatcrialclc folosite la
omamenţare: aţa, arniciul, lina, lînica, mătasea, firul metalic, mărgelele
si fluturii. · ·
· .t\şa cwn o atestă şi mărturiile ~st.orice, cele mai vechi ţesături au
fost confecţionate din cinepă şi in, bumbacul impunîndu-sc abia pe la
sfîrşitul secolului al XIX-lea, astăzi fiind materialul cel mai folosit.
In colecţia de ştergare pe care ne bazăm în această lucrare cele mai
vechi piese sînt confecţionate din cînepă. Multe di:h ştergarele din această
cokcţie au urzeala din cînepă, băfrala cîmpului tot din cinepă iar băteala
decorului din bumbac. Se întilnesc ştergare cu urzeala din cinepă şi bă
teala în întregime din bumbac sau invers. De asem<mea, se întîlnesc şter
gare la care atît urzeala cit şi băteala sînt din bumbac. Unica şi lina
o întîlnim doar la realizarea decorului şi la confecţionarea ciucurilor, dar
aceasta destul de rar. De asemenea, foarte rar sînt folosite la decorare
mărgelele, fluturi şi firul metalic.
3. TEHNICA DE LUCRU
In general, ca şi la celelalte ţesături clin fibre vegetale, celP ·mai
vechi ştergare sînt ţesute în două sau în patru iţe, excepţie făcind doar
ştergarele năvădite în trei sau mai multe iţe. Ţesutul în mai mult de
trei iţe s-a răspîndit în Banat doar în al doilea pătrar al secolului nostru.
Dacă metodele de ţesut sînt relativ puţine, metodele cit' decorar·c a
ştergarelor au cunoscut o mare diversificare pc cuprinsul ţării. Princi:-
palele tehnici folosite pentru realizarea motivelor ornamentale sînt alesul
şi brodatul, acesta din urmă răspîndinclu-sc doar la sfîrşitul secolului al
XIX-lea. Foarte des am întîlnit cusătura numită astăzi .,în cruci" sau „pe
scris - după scris", cit şi brodatul „în şînioriu".
Procedeele de ales cunoscute astăzi sînt: alesul printre fire, alesul
peste fire şi alesul în tehnica chililmului. în colecţia amintită, foarte
frecvente sînt ştergarele ţesute în tehnica alesului printre fire şi peste
fire.
4. ORNAMENTICA
!n cadrul ţesăturilor de interior ştergarele se situează printre cele
mai reuşite realizări artistice şi decorative, acest lucru datorindu-se fap-
tului că ele sînt create, în majoritatea cazurilor, pentru a f:i expuse. Pe
de altă parte, folosirea lor în asociaţie cu alte piese de decor (blide, căni,
icoane) le sporeşte frumuseţea, le scot in evidenţă calităţile, le încadrează
armonios într-un tot unitar.
Privind în ansamblu ţesMurile româneşti, se observă cu uşurinţă
că stilul geometric este predominant. Acest stil a fost favorizat de pro-
cedeele tehnice de ales şi ţesut. 1In cadrul sistemelor ornamentale geo-
metrice, sistemul ornamental bazat pe romb este unul dintre cele mai
importante. Rombul apare în foarte multe variante: romb simplu, romb
cu creste, romb cu cîrlige, romb cu coarnele berbecului, romb înjumă..:
tăţit, etc.
70 NICOLETA GUMA
5. CROMATICA
Posibilităţile de a combina culorile pe pînză cunosc astăzi o extrem
de mare diversitate. Acestea au fost mult mai reduse în trecut, pînă la
apariţia culorilor cumpărate din comerţ. Vopsitul cu roşu şi negru era
cel mai icftinG, de aceea majoritatea ţesă.turilor vechi sînt decorate cu
aceste culori.
Din studierea colecţiei existente la Muzeul din Caransebeş, am ob-
servat că la unele piese mai vechi predomină tricromia alb-nPgru-roşu,
iar la altele bicromia alb-roşu.
Spre sfîrşitul secolului al XIX-lea coloritul se îmbogăţeşte. Alături
de galben şi portocaliu pătrund celelalte culori: verde, albastru închis,
albastru deschis, violet. Totuşi, culorile dominante în secolul trecut le
intîlnim ·şi astăzi pe multe şergare.
Majoritatea ştergarelor din raza judeţului Caraş-Severin au un co-
lorit bogat, vesel, roşul rămînînd însă culoarea dominantă.
Odată cu dezvoltarea decorului compoz;iţia cromatică evoluează. Co-
loritul devine mai variată datorită folosirii unor fire procurate din co-
merţ. Posibilităţile de combinare a culorilor şi motivelor sînt infinite.
Deşi coloritul apare unitar în toată ţara, el continuă să prezinte particu-
larităţi în fiecare zonă.
*
* *
Desigur, colecţia de ştergare a Muzeului din Caransebeş, pe ('are s-a
bazat în mare măsură analiza noastră, cuprinde un număr foarte mic
faţă de piesele de acest gen existente pe plan naţional. Totuşi, studierea
ei în detaliu poate ofeii multe elemente de comparaţie pentru cercetă
rile viitoare în acest domeniu al creaţiei populare încă prea puţin cu-
noscut.
Colecţia menţionată nu acoperă însă, pînă în prezent, toate zonele
etnografice ale judeţului Caraş-Severin, în acest sens impunîndu-se cu
stringenţă desfăşurarea unei activităţi de cercetare şi achiziţionare în te-
ren mai intense şi sistematice, care să ducă la completarea substanţială
a acestei colecţii.
Cu acest prilej am căutat să .prezentăm - fără îndoială - doar
dteva probleme legate de acest important aspect al creaţiei populare
din judeţul Caraş-Severin, seoţînd în evidenţă şi demonstrînd varietatea
şi bogăţia de inspiraţie a artistului popular, subiectul necesitînd însă
aprofundări mai serioase în viitor.
NICOLETA GUMA
(Resume)
1~ Fotog:·afia nr. 6.
20 Cărbunele de :alitate trebuiL' să aibC1 diml'nsiunca de 8-14 :m.
PETRU BONA
78
PETRU BOi\iA
(Resume)
sau:
„Să-mi crească păru' ca crengili sălcii"
Băieţii:
„Toadere, Sîn-Toadere,
Crească chica fetelor
Ca codiţa iepelor!"
Fetele:
„Şi părul feciorilor,
Cit coada răţoilor!"
aceea ţăranul român şi-a însuşit o serie de practici, rituri şi chiar obi-
ceiuri stră\·echi, prin care, cu ajutorul plantelor, al florilor, să-şi asigure
o existenţă firească, ferită de influienţa unor factori potrivnici. Ca să
exemplificăm, vom exprima cîteva păreri despre Cununa de Sînzîiene.
Dimitrie Cantemir, în „Descriptio Moldaviae", o pune în relaţie cu
sărbătoarea zeiţei Ceres. Autorul precizează că această cunună nu este
altceva <lecit aşa numita Drăgaică. „Drăgaica" avea o foarte mare răs
pîndire în vremea aceea în Moldova, în Dobrogea şi în Transilvania.
Era un obicei legat de recoltă. (Cunoscut fiind nu-l vom prezenta aici).
Teodor Panfile arată că sărbătoarea, obiceiul şi-a luat numele de la floa-
rea numită „drăgaică" sau „sinzîiană" 12 • (De fapt, şi Cantemir vorbeşte
despre „Drăgaică" şi despre „Cununa de Sînzîiene").
în Transilvania se aruncă cununa de Sînzîiene pe casă, pentru a şti
cit trăiesc oamenii. Obiceiul avea loc la 24 iulie. In Banat, această cu-
nună se pune în poartă, lori pe perete. Pînă la acest act, obiceiul se
desfăşoară astfel:
.fo d1mineaţa de Sînzîiene, „fetele mari" - în unele localităţi şi
junii, ba chiar oamenii mai în vîrstă - pleacă de vreme, pe rouă, în
grădinile, pe dealurile cu sînziiene din apropierea satului, se dezbracă
complet şi se tăvălesc prin aceste flori (la Teregova se tăvălesc, în aceeaşi
dimineaţă prin cînepă) pentru a fi sănătoşi, pentru a dobîndi astfel
(remarcăm din nou că se aplică principiul magiei prin contact) frumuse-
ţea, gingăşia şi preţuirea sînzîienelor. Fiecare culege apoi flori, pe care
le împleteşte în cunună. Această cunună va fi prinsă în poartă sau pe
peretele exterior al casei, semn că florile au o influenţă prelungită asu-
pra omului şi asupra gospodăriei lui.
Toatl' obiceiurile şi practicile prezentate, cu excepţia udatului şi a
Cununilor de Sînzîiene, unde se poate vorbi despre o participare colec-
tivă, sînt lipsite de fast, nu au un caracter sărbătoresc. In zona de care
ne ocupăm însă, se practică şi altele la care ia parte întregul sat şi care
constituie adevărate prik-juri de sărbătoare, adevărate spectacole de tea-
tru popular. Intre ele amintim Fraţii de cruce (Văruichitul sau Tnsură
ţitul sau Mătcălăul), despre care nu vom vorbi însă, deoarece în acest
volum există un studiu aparte, din care se poate desprinde structura,
semnificaţiile mitico-magice şi originea sa străvechet3, Strigarea peste
sat 14 , Praznicele şi Nedeile, precum şi Blojii (Blojoncii), care în unele
localităţi se numesc Năroage, Măimuci sau Berbeci şi care se practică la
„Dzăpostîtu' dă Paşei", cind are loc <;>i Strigatul peste sat, fiind o conti-
nuare a acestui obicei.
,fo ceea ce priveşte Strigatul peste> sat, trebuie să arătăm că au fost
identificate trei tipuri ale acestui obicei. Primul este „Strigarea prin care
se realizează supravegherea normelor tradiţionale privitoare la căsătorie".
Se ţine la „Dzăpostît" (la Lăsatul secului). Al doilea tip este „Strigarea
care urmăreşte demascarea „strigoaicelor" care fură laptele ori mana
laptelui de la vite. Se face la Sf. Gheorghe". în sfîrşit, al treilea tip este
12Cf. Tudor Panfile, Obiceiuri de vară, Bu~ .• 1910, p. 91-93.
13Vezi volumul de fată.
u Vezi Folclor literar,' vol. I, Timişoara, 1967, p. 111-149.
OBICEIURI DE PRIMAVARA ŞI VARA !N BANAT 83
„Strigarea care are drept obiect menţinerea unei vieţi sănătoase în sat,
conformă normelor etice însuşite de colectivitate. Se desfăşoară în miercu-
rea sau joia Paştelui" 1 5. Dintre aceste tipuri, în zona de munte a Bana-
tului nu există decît două: primul şi al treilea.
Primul tip este <'el mai răspîndit. Se întîlneşte în Valea Almăjului,
în jurul Oraviţei, iar la Borlova (sl.llb poalele Muntelui Mic) se desfă
şoară şi acum, păstrîndu-se în toată plenitudinea sa.
Aici, cu cîteva ore înainte de a începe obiceiul propriu-zis, se adună
două grupuri de băieţi, grupuri care s-au constituit cu prilejul altor
întruniri la care au participat cu o săptămină şi mai bine înainte, la unul
dintre băieţi acasă (este vorba şi în acest caz despre confrerii, despre
„confreriile de feciori" 16) ca să stabilească exact ce fete vor „striga în
coastă". Seara, pe la 8-9, cele două „părtii" (cete) se urcă pe <'Oasta
care străjuieşte satul de la un capăt la altul (de aceea la Borlova obi-
ceiului îi spune: „Strigatul în coastă"), la distanţă între ele, aprind două
focmi mari (fiecare grup cîte un foc) şi, cînd acestea încep să ardă bine,
încep „strigatul". Focurile le fac, după mărturisirea lor, „ca să ':adă
lumea că-i Dzăpostîtu' şi să strigă în coastă, să mărită fedli ... " 17 .
Strigarea începe cu formula: „Hei, Laorc-Bălaore, măăă!", după care
urmează răspunsul din partea cealaltă, formulat printr-o întrebare: „Da'
ce ţi-i, măăă«". De reţinut este faptul că de fiecare dată, înaintea
rostirii formulei de început, tinerii chiuie de trei ori, exact ca la nuntă.
Întrebaţi fiind de ce chiuie, băieţii ne-au spus: „Chiocim ca la nuntă,
că-i nuntă! O nu mărităm fecili ... „". După chiuituri şi rostirea formu-
lelor de început, îneepe strigarea propriu-zisă, în <'are sînt satirizate
fetele ce nu s-au măritat pînă acum, din diferite motive sau datorită
unor defecte pe care „strigătorii" le relevă în timpul desfăşurării obiceiu-
lui. Iată cîteva exemple:
GRUPUL I: - Hei, Laore-Bălaore, măăă!
GRUPUL II: - Da' ce ţi-i, măăă?
GRUPUL I: Da' cum să nu-mi fie, măăă? Că m-am dus la fata lui
Pătru Urdă, la Mărioara, măăă! Şî n-o vrut s-o de după mine, o
dat-o după moşu Ion Iepuran, că-i vecin cu Nistor a lu Cucu şi iei
dă el i-i drag, măăă! ...
GRUPURILE: Hă - hă - hă - hă, măăă! ...
Strigarea următoare începe tot cu chiuitul junilor şi cu formulele
de început;
GRUPUL II: Hei, Laore - Bălaore, măăă!
GRUPUL I: De ce ţi-i măăă?
GRUPUL II: Da cum să nu-mi fie, măăă? Că m-am dus la fata lu
Mărcin Tăleanu s-o cer dă muiere şi n-o vrut să vină după mine!
15 Ibidem.
1G Vezi O:tavian Buho:iu, Folclorul de iarnă. Ziorile .5i poezia pcistorea 'că,
Edit. Minerva Bu:., 1979, p. 45-78.
17 Dialogul l-am purtat cu Dumitru Maralescu (Mitru Cica), Borlova, nr. 1,
în 1971, cu mulţi ani înainte şi după aceea, ani în care am participat nemijlocit
la împlinirea „obiceiului". Mitru a împlinit acum 43 de ani, dar a fost condu-
cătorul, „vătaful confreriilor de feciori" de la Borlova o perioadă foarte îndelun-
gată (de la 16 la 26-27 de ani).
84 NICOLAE CRISTESCU
21 Ibidem.
22 Vezi EIPna Ni~u'.iţă Voron:a, Studii de fol::lor, Bu~ .. 1908, voi. II, p. 175
~i 1;;·m.
23 Vezi Romulus Vulciinescu, Măştile populare, Edit. Ştiinţifică, Buc., 1970,
p. 161-165; Constantin Eretes:::u, Măşttle de priveghi - origine, Juncţionaiitate,
REF, nr. 1, 1968, p. 39.
2 1 Am ccr:::etat ele mai multe ori obiceiul în teren.
NIC-OLAE CRISTESCU
86
28 Vezi O::tavian Buho::iu, op. cit., p. 45-78; Eugen Agrigoroaiei, Tara neuita-
telor ronstelaţii, Edit. Junimea, Iaşi, 1981, p. 52-84 şi 85-93.
2 i VPzi Romulus Vul::ănes:::u, Mitologia română, edit. Academiei R.S.R., Buc.,
l!.IB5, p. :101-502.
81:1 NICOLAE CRISTESCU
(Zusammeafassung)
Die Fruhlings- und Sommerbrăuche (die Einteilung fusst auf dcr mytis:hen -
m;i1;is:hen Anschauung und cntspri:ht deren metho:lologis:hen Auswertung und
ursprunglichen Zwe:ke) laS!;Cfl uns, uber Jahrhunderte hinweg, Einblick în GefUhl,
Denken, S:haffenskraft und Lebl'n der Rumănen - der Trako-Geten und Romer
- halten.
3• Vezi Fustei de Coulangc, Cetatea antică, Edit. So:ec, Bu:„ 1929, p. 48-50,
în româneşte ele A. G. Alexianu.
NICOLAE CRISTESCU
90
Diese Studie ma:::ht Bemerkungen bloss iiber em1ge Brăuche aus der Bergge-
gend Banats und dessen kleincre:i Zonen: das Sebesch-, das Tems:h-, das Bistra~.
das Almasch-Tal u.a., die den Menschen im Mittelpunkt haben, als physis:he Per-
son und als Mitglied einer Gemeins:haft.
Al'.e Ausse~unge:1 clie erwăhnt werden, ergeben ebe:i uralten Ursprung, die
Einheit der Gemeinschaft - obwohl hir auch Einfilhrungs-Rituale und- Prak:iken
vorhanden sind - die als „Riickstănde" einiger uralter Brău:he oder Volksglauben
betra:htet und als sol:he hier bearbeitet sind. Einige Brăuche wurclen uns dur:h
diejene:i E!lemente iiberliefert, die zusammengefasst, den urspri.ingliche:i Sin cl'.eser
heidnis:hen Brăuche ergeben.
So zum Beispiel hilft der Băren-Brau:h - dur:h Analogiezaube~ und ~e~
ri.irung, na:h ura:ten heidischen Dberzeugungen - ein besseres Lebc:1 jedes Ein-
zelnen oder seiner ganzen Familie zu sichern. So wurden einige Brău:he zu Vo'.lts-
schauspiele: das Maskenpaar Alter-Alte, die Bocke oder die Băren u.a. ·
Selbstvestănlich kann das Verfolgen der Entwicklung und das heutige Sta-
dium der veschiedenen Brăuche Aufschluss bringen ·iiber einige ges:hichtli:h ver-
s:hiedene Erscheinungen im Volksbewustsein, in der Denkweise und Art der
Ha:idlung unseres Volkes, der Rumănen aus allen Landesteilen, hiC'r in den Kar-
paten; ebenso erkennen wir daraus. das Uralte und das stăndige Dasein, das als
Einheitsmass, auf ethnographischen und folkloristischen Plan, das Vorhandensein
des Băren hat, dessen Name mit Zamolxis in Zusammenhang steht, und de;- bis
heute bei allen Volker.rn des Karpaten-Balkan-Gebiets als ein „heiliges~ gutwjl.:.
liges Tier betrachtet wird, das totemis:hen und sakralen Wert besitzt.
DESPRE STRUCTURA, SElMNIFICAŢIILE ŞI ORIGINEA
UNUI OBICEI STRAVECHI: MATCALAUL
autorilor, p. 338.
7
Ne-am convi:ls în mai niulte rînduri la faţa locului. Vezi şi Nicolae Mihăi-:
kscu, bvi1ţi1tor pe:1sionar, Caransebe~. manuscris.
UN OBICEI STRĂVECHI: MATCALAUL 93
(Zusamme:1fassun;:)
NAŞTEREA
7 - Tibisc•1m, voi. VI
98 CARMEN CORNEUA GRĂMADA
visului fiecăreia şi din cele două vise se trag concluzii asupra viitorului
copilului nou născut.
Botezul „gozba" se făcea înainte, la 8 zile de Ia naştere, acum se
face şi la 2-3 ani ca o petrecere la care participă rudele şi cunoscuţii.
Moaşa duce copilul la biserică, iar :înăuntru îl ţine în braţe naşul. 1n
timpul dt sînt la biserică, mama se curăţă pe faţă, face rînduială în
casă, iar dacă copilul este băiat face lucrări de bărbat ca să fie şi co-
pilul care se botează harnic, sorie oa să ştie şi el să scrie, citeşte ca să
poată şi el citi, joacă ca să-i placăr jocul, fluieră ca să cinte şi el; dacă-i
fată face lucruri muiereşti. Cind este adus de la biserică, copilul este
primit pe fereastră de către tatăl său care ţine dn mînă sau are alături
o carte, bani, oreion şi o sticlă de răchie. Oaspeţii sînt invitaţi la masă.
înainte, la botez erau chemaţi doar naşii, moaşa şi rudele cele mai apro-
piate, şi serveau varză cu carne de oaie, supă cu tăiţei, şoviat (cozonac
cu mac) se adU!nau bani: naşii dădeau 20-30 lei. Acum botezurile con-
curează cu nunţile; se mănîncă sarmale, oarne friptă, prăjituri, se bea
vin; cadourile sînt de pînă la 7.000 lei - covor persan, 2 pături de că
milă, 2 pături mai simple, 1 costum de bărbat, 1 material pentru naşă
şi un serviciu (în 1942, Atanasiu nota că „la moaşă şi la naşă li se dă
dea ca dar doar cite o cirpă (basma), iar dind li se dădea cîrpa se spală
pe mîini şi se şterg cu clrpa dăruită".
Femeia nu are voie să iasă din casă pînă cînd copilul împlineşte
ş.ase săptămîni, pentru că satana are obiceiul să schimbe copilul. Dacă
totuşi trebuie să iasă din casă şi să lase copilul singur trebuie să pună
lîngă leagăn vătraiul şi pieptenele de cilţi (la Atanasiu - un cuţit}, ca
să-l ferească de rele.
Pentru a nu pierde laptele, înainte de ieşirea din oa.să femeia tre-
buie să bea apă şi să ia o gustare.
Unghiile de la degetele copilului se rup cu dinţii şi se adună, nu se
aruncă jos. Părul se tunde atunci cînd este mare.
In perioada cit femeia nu are voie să iasă din casă rudele apropiate
cu ploconiul vin la ea, un dar format înainte din turtiţe „cit fundul de
raină" cu zahăr deasupra, pită, oîmaţi, un litru de răchie şi unul de vin.
Acum se duc două torturi, două platouri de prăjitură, o găină crudă, un
litru de răchie sau vin sau sticle de bere, bibelouri, costume pentru
toată casa, pături (valoarea totală 5-6.000 lei). Ploconiul se dă în sănă
tatea mamei căreia i se spune: „eu iţi dau mai puţin, Dumnezeu să-ţi
dea mai mult şi destul". Rudele mai îndepărtate, vecinii şi cunoscuţii
1
care în această perioadă vin să vadă copilul dădeau înainte 20-30 lei,
acum se dă 100 lei· şi cadouri, „se întrec între ei".
nerii erau trimişi „la poartă" iar părinţii fixau data „pogoditului" (lo-
gOdna) şi „partea" (zestrea) abia apoi se aşezau la masă. De la „vorbă",
băiatul şi fata aveau permisiunea părinţil01· să meargă împreună la joc,
iar aceştia se „ortăceau" (se ajutau. în muncă). Astăzi, <leşi „vorba'" se
păstrează decizia căsăroriei o iau tinerii, rolul părinţilor reducîndu~se
de cele mai multe ori doar la fixarea datei nunţii şi a celorlalte proble-
me „organizatorice" astfel incit „sorbi ră~hia, vorbeşti de copii, de tim-
purile de azi şi cele de altădată şi apoi cum să faci să fie nunta în rind
cu satul" (Bobic Ion, 53 ani).
- Pogoditul (logodna) se organiza la fată, înspre seară, cu partici-
parea rudelor de gradul I. Cu acest prilej, părinţii băiatului cinsteau
viitoarea mireasă cu haine, bani. Darul era dat de către viitoarea soacră
căreia fata îi sărută mâna. In cazul în care se rupea logodna, suma de
bani era ciştigată de către cel a cărui ruşine trebuia „plătită". Astăzi
pogoditul a dispărut aproape complet „logodne se fac la oraş, la noi este
de ajwis vorba" (Craia Ana, 54 ani). ·
După pogodit, trei săptămîni la rînd, mama băiatului, îmbrăcată în
ce are mai bun, aduce miresei ploconiul, un coş cu merinde pe care-l
poartă pe cap. ·
Cea mai amplă manifestare folclorică este însă NUNTA; ea durează
şi astăzi 6 zile (de vineri pînă miercuri - în cazul nunţilor mari, cu mo-
mente specifice pentru fiecare zi:
Vineri: Strigarea: pe la ora 16 umblă prin sat 7-9 fete (in număr
fără soţ) însoţite de tot atîţia tineri şi anunţă rudele şi vecinii să vină la
nuntă; fiecare dintre aceştia au cite o „ploschie" cu răchie". lnainte
vreme, strigarea era făcută separat pentru mire şi separat pentru mi-
reasă de cite o singură fată, cel mult însoţită de un flăcău călare.
Sîmbătă: Pregătirea nunţii: .„mirele şi mireasa trec şi ei încă odată
pe la toate rudele şi invitaţii pentru a .fi ;siguri de prezenţa lor la nuntă.
- se cheamă neamurile la „seara de tăiţei", prilej de a ajuta la
pregătirea bucatelor. Separat, la mire şi la mireasă se mănîncă tocăniţă
de măruntaie" (borindău).
- nuntaşii tineri (flăcăii) sînt invitaţi la o masă la mire unde petrec
pînă la miezul nopţii, acompaniaţi de o formaţie muzicală, de obicei din
altă localitate.
- la ora 24, se întrerup petrecerile, atît de la mire cît şi de la mi-
reasă, rămîn doar bUJCătăresele care termină mîncarea pentru a doua zi.
Duminică: Nunta propriu-zisă.
Toţitinerii vin la miri de diimineaţă, pentru a mer.ge împreună prin
sat (fiecare din ei are în mînă cite un litru de ţuică), :însoţiţi de muzică,
cheamă rudele şi invitaţii, începînd cu naşul; în acest timp, cu ajutorul
neamurilor sale fata se împodobeşte. Se îmbracă cu rochie albă, la gît
are salba de bani. Astăzi întreaga îmbrăcăminte a miresei este prom-
rată de la „sîrbi" fiind o adevărată întrecere a materialelor şi modele-
lor.
Inainte alaiul de nuntă era deosebit rle impunător: fiecare nuntaş ve-
nea cu căruţa lui împodobită cu ponevi şi cu Hori, caii aveau şi ei po-
OBICEIURil:E 'DiN: CICLUi.; VIEŢII 'IN ZONA NAIDAŞ
101
nevi şi' peşchire :.(funde), în; faţa alaiului mergeau fJăcăi·i, pe· cai 1mpo-
dobiţi şi din -timp în timp trăgeau cu· Etrroele, muzica aflată şi ea< într~o
căruţă cinta tot timpul. Astăzi, alaiul de nuntă este form~t din ·nuntaşii
c;<:tre merg ·pe jos şi tot mai. des în autoturismele personale, împodobite
şi ele cu funde şi flori. ·
După ceremonia religioasă se întinde o horă, doar 3-4 jocuri: „mă
zărica", „horă", pră loc", apoi fiecw-e dintre miri pleacă cu invitaţii
lui, acasă unde se serveşte masa de prînz.
Astăzi masa de prînz constă• din „gustări", supă de carne, friptură
şi prăjituri dar odinioară se ser\tea varză cu carne de oaie, zeamă cu pită
(J.X!.prica~). răchia se bea din cazane cu pahare de cucurbătă, se mînca cu
linguri de lemn, din străchini la 3-4 persoane una. Băutura şi ·astăzi
ca şi odinioară este atîta cît „să satu re şi clinii şi: miţele".
Cînd s-a încheiat masa, de la mireasă se trimit trei flăcăi să anunţe
la casa mirelui că „pregătirile" sînt gata, rudele şi invitaţii acestuia, în
frunte cu un stegar strigând „gura ficiorii, u, iu, iu!" pleacă la casa mi-
resei. 1n acest timip, mitreasa cîntă: „scoate mamă turta / Iaca vine nun-
ta I Să apuc să-mbuc / Pînă nu mă duc" (acest cîntec a dispărut din ri-
tualul actual).
La poarta miresei, oaspeţii sînt aşteptaţi cu băuturi de către tatăl
fetei, naşul •şi rudele apropiate (ceilalţi invitaţi ai miresei rămin în
casă). Intre cei doi cuscrii are loc următorul dialog: Bună ziua cuscru-
le! l Bună să dea Dumnezeu / Apoi să beţi cu noi o răchie! (cuscrii şi
mirele beau făcînd schimb de băutură şi închinind în sănătatea tineri-
lor).
Pentru ca cei din alaiul mirelui să poată intra în casă trebuie să
pună cîte un ban în „şofeiul" (găleata) aşezată la uşă şi să fie stropiţi
cu busuioc. După acest ceremonial intră în casă şi se aşează la masă (în
ordine, mai întîi naşul, naşa şi apoi celelalte rude după gradul de ru-
denie).
Divărul este trimis după mireasă care, gătită de dimineaţă este as-
cunsă într-o cameră sau chiar în grajd. Nu o găseşte şi revine. „Uite,
noi am pierdut o junincă! I Aici e la noi dar nu o dăm ică a făcut pagubă
I O să plătesc paguba dar aduceţi-o! I I se aduc rînd pe rînd trei per-
1
soane mascate, una mai urîtă decît cealaltă. La urmă este adusă şi mi-
reasa „Iată viţeaua ce-am pierdut! I Nu v-o dăm pînă nu plătiţi paguba
că am aflat-o în trifoi, în varză I Cît să· plătim? I 3-400 lei" (se tocmesc
şi pînă la urmă, după ce cad la înţelegere, divărul plăteşte, ia mireasa şi
o duce spre masa naşului: „Bună vremea naşule! In ce voie vi-s? I In voie
bună I Noi şi mai bună! I Da, cu ce vă lăudaţi? I Cu soarele I Noi cu
luna I Se apropie şi mireasa de masă: „O cunoaşteţi? I Ea e viţeaua pier-
dută!"
Naşul predă atunci mirelui şovoniul (un ştergar pe care-l purtase pe
mîna dreaptăde la începutul nunţii). Mirele loveşte de trei ori mireasa
peste faţă cu şogoniul, apoi mireasa face şi ea la fel. Itn acest timp, nun-
taşii strigă: „Dă-i mai tare! Mirele înapoiază şovoniul naşului care îl
agaţă după capul miresei şi il fixează cu o cîrpă roşie: în semn de mul-
CARMBN CORNEUA GRĂMADA
102
ţumire mireasa sărută mina celor din jur şi se consideră intrată în rîn-
dul femeilor. ln tot acest timp muzica interpretează „cîntecul şovoniului"
(al „fecioriei").
Se umplu .paharele mirelui şi al miresei „bea cu sănătate, mireasă! I
~ cu sănătate mire" I (textul se spune de trei ori) mirele îşi bea paha-
rul iar paharul miresei, după ce a pus în el un ban de argint i-l răstoarnă
în batistă. Nuntaşii strigă „Voie bună!" Mireasa fuge cu banul primit
afară, este însoţită de divăr. In drum răstoarnă cu piciorul găleata cu
bani de la intrare şi în ·timp ce ea adună banii, dilVărul ridică steagul pe
casă (prin ţiglă) semn că nunta iese afară.
Primele jocuri sînt ale miresei. Mirele o duce în faţa naşului care
după ce „plăteşte" (pW1e un ban într-un talger) o joacă: în continuar<',
toţi cei care joacă mireasa pun şi ei bani pină cind, mirele considerînd
că a obosit, pune şi el banii şi nu o mai dă la joc.
Jocul continuă pînă seara cînd se dă „cinstea": un om „bun de gură"
conduce strigările în timp ce ceilalţi intervin spunînd „hai la moară, hai
la moară, că se-ntoarce piatra goală". Textul este aproape identic pentru
fiecare nuntaş: „Bună vreme. Uite că ... (numele nuntaşului) nu s-a
lăudat ci frumos s-a purtat cu a cinste frumoasă în faţa dumneavoastră ...
(se spune în ce constă darul) Ia vedeţi de numitul . . . . . . . (din nou
numde)" - i se dă să bea şi cel s.ervit mulţumeşte.
Masa continuă servindu-se şi produsele aduse în dar de nuntaşi (co-
laci, struguri, brînză, prăjituri şi .torturi); înainte nuntaşii aduceau cite
o oaie frumos împodobită, cu două mere roşii în coarne, colaci, iar res-
tul meniului era completat cu supă de tăiţei, varză cu came, paprica~.
mălai la ţest.
(Ressumc)
A partir de la re:::her:he effe::-tuee dans Ies annees 1982 par !'Institut Sodal
Banat Crişana, l'auteur fait une analyse bien documentee des realites ethnogra-
phiques et sociales.
Constatees dans la zone Naidăş dans nos jours, en comparaison des realitcs
ethnographiques :::onstatees sur le terrain en 1942.
FRDHLINGSBRĂUOHE DER DEUTSCHBOHMEN
AUS bEM BANATER :SAAGLAND (1)
1Note des Autors; im kommenden Heft soll ilber Ratschbrăuche und Mai-
brăuche dieRede sein.
2 Josef
Schmidt, Die Deutschbâhmen im Banate. Etn Heimatbuch zu,r Jahr-
hundertwende, Timişoara, 1938.
110 HANS KLEIN
1. Faschingsbrăw::he
1.1. Teufelskarren
Auch als „Faschingsrad" bekannt, hat der „Teiwlskarrn" 3 eine beson-
dere Rolle im Umzug der Narren in Neukaransebesch. Schon weil er an
erster Stelle im Narrenzug ist, am Pflugskarren angebracht ist und von
Pferden gezogen wird, deutet darauf hin, dass er agrarischen Ursprung
und Deutung hat. Dar „Teiwlskarrn" besteht aus einen Pflugkarren, an
dem eine lange und dicke Stange angebracht wird. Daran wird ein gros-
ses Rad befestigt. Die Achse des Rades ist eine Eisenstange, an der ein
„Blurnabischl" (es erinnert uns an den lagendăren Wiirzwisch) befestigt
wird; die Stange dient zum Festhalten der beiden Gestalten (keine Pup-
pen, wie es bei den Schwaben aus dem restlichen Banat liblich ist!), die
auf dem Rad sitzen: der „Teufel", das Bose symbolisierend, und der
Fasching, eine witzige Gestalt, die Lustbarkeit symbolisierend. Durch die
schiefe Stellung des Rades, dreht es sich beim Ziehen, weil es den
Boden berlihrt; die beiden Gestalten drehen sich mit. So ist immer einer
J Der Teufelskarren ist in dieser Gegend nur in Neukaransebes::h als Brau::h-
tumsobjekt bekannt. Note des Autors.
FRUHLINGSBRAUCHE DER DEUTSCHBOHMEN
111
oben und der andere unten. (Sieh das Foto) Symbolisch gemeint, ist es
auch im Leben so: der Karnpf zwischen dem Gutem und dem BOsen
nimmt nie ein Ende; einmal ist die eine Gestalt oben, einmal die andere.
Die Spannung zwischen dem Positiven und dem Negativen bleibt, syrn-
bolisch gemeint, erhalten. Der Autor sieht im Rad auch das alte Son-
nenzeichen, als Lebensspender zu verstehen, das Blumenbiischel an der
Stange deutet auf einer Form der Lebensrute ader des Lebensbaumes hin.
Einige ăltere Leute aus Neukaransebench erinnern sich, dass fri.iher
der Bauer, der die schwăchste Ernte hatte, auf das Teufelsrad gebunden
wurde und so, zum Spass und Spott dcr Dorfbewohner, oder als Analo-
giezauber, durchs Dorf gezogen wurde. Moglich, dass diese Art Volksge-
richt in seinem Ursprung auch ein Fruchtbarkeitszauber war, um dem
Bauern ein gu.tes J ahr und eine reiche Ernte zu bringen - Tatsache ist,
dass man heute davon nichts rn~hr weiss und nichts rnehr hăit. „Es is
halt so ta Brauch!" sagen die meisten. Wie lange aber dieser Brauch
noch bewahrt werden kann, ist fraglich, denn se1ten findet man zwei
Mănner, die den vielen Umdrehungen standhalten konnen!4
Maske, Kleidung,
MENSCH Rute, Teufelskarren, DĂMONEN
= Ofenschwjrze u.a. =>
·---
Fruchtbarkeitszaube:·
Niltzer und Sieger Analogiezaubcr Besiegte
Abwehrzauber
1.3. Fc.schingbegraben
Was also in den Deutschoohmendorfer unter dem Semenik-Gebirge
vom Grenzregimentkommando bestraft wurde, tat man in Neukaran-
sebesch weiter: das Faschingbegraben. Es geschah mit grosser Ausgelas-
senheit und auf narrische Weise kurz vor Mitternacht im Tanzsaal. Die
Gestalt „Fasching" tnzt sich zu Tode, alle Maskierte begraben ihn in
einer „Schweinsmolta", weinen und klagen, und bedecken ihn mit ihren
Gesichtsmasken. Zugleich wird der „Teufel" verjagt. Josef Schmidt7 no-
tiert în Wolfsberg und Weidental den Spruch den der „Fiasching" ausruft
bevor er stirbt:
1.4. Narrnhochzeit
Aussagen filterer Bewohnern aus allen BOhmendorfer zufolge war die
Narrenhochzeit in allen erwăhnten Ortschaften bekannt, blieb aber nur
in Altsadowa als aparter Brauch am Leben. Diese „verriickte" Hochzeit
(au('h „Lochzeit") wird am Letztfaschingdienstag aufgefilhrt. Mit viel
Hallo zieht der „HochzeitszugL' durch die Strassen ins Kulturheim, wo
den Dorfbewohnern und Găsten der „Brauttanz" und das „Abkranzel.n"
gezeigt wird. 8 Der Sinn dieses Volksschauspiels ist wieder als Tauschung
des BOsen zu verstehen; durch Verkleidung, Wechseln der K.leidungs-
stilcke zwischen, den Geschlechtern, Krawall und Geschrei soll der z.au-
ber aufgehalten werden, der in dieser Zeit besonders starken Einfluss auf
das Menschenleben hătte; die schădliche Wirkung des Bosen soll sogar
abgelenkt, irregefilhrt werden.
1.5. Flachsbauen
Das Volksschauspiel „,Flachsbauen" („Flochspaun") ist in allen
Deutschoohmendocfer bekannt, wurde aber regelmăssig nur in Altsa-
dowa gepflegt, weil, so berichtet die Ohroni'k: „die Wirtschaft im Timiştale
bei den Sadowaern hatte einen merklichen Fortschritt aufzuweisen, sie
hatten keine Waldrodungen zu verrichten und lronnten sogleic'h vom
Anfange ihrer Niederlassung (1833) intensiveren Acker:bau betreiiben".
Der Flachsbau war der niltzlichste Anbau, in jeder Familie gepflegt,
weil doch aus dessen Fasern Gewebe flir Kleidungsmitteln der ganzen
Familie gemacht wurden. 9
Was aus dem Flachsbau, Flachsbrchen, Hecheln, Spinnen und
Weben ilbriggeblieben ist, ist bloss der Faschingsbrauch „Flachsbauen".
Auf den ersten Blick bemerkt der Volkskund:er die Imitation, das Nachah-
men der einstigen Beschăftigung des deutschoohmischen Bauern, denn
das ganze Schauspiel ist ja bloss die Vorfilhrung des Flachsbauens: Pflil-
gen, Saen und :Einrechen der Saat. Es ist vielleicht der reinste Brauch
zur Faschingaeit, da er bloss nachahmt und weniger mit Zauber verbun-
den ist - er kann aber trotzdem als Analogiezauber oder gar Fruchtbar-
keitszauber betrachtet werden, weil doch hiermit die Flachsernte be-
schwort und gefordert wird. Die Spieler lernen ihre Rollen nicht ein,
jeder sagt was ihm gerade einfallt: ein Sprichwort, eine Bauerregel, einen
Spruch - eine Volksweisheit. Im Laufe der Zeit ist daraus eine Kultur-
ver'anstaltung geworden, die von Generation zu Generation weitergefiihrt
wird.
HANS KLEIN
9 Ibidem.
B Ibidem.
PRUHLINGSBRJlUCHE DER Dl!UTSCHBCHMEN
115
(Rezumat)
„Cîn' ieram copil gie patrusprieşie ani - aşa îşi începe povestea
Domnosie Stăncioni din Cornişor - m-o pus tata la oi . . . Şi cin' o
fost să mă duc la oi, am dat păstă un moş, gin Mierea, făşie la stînjăni;
acolo, la Păduri~ni. Ş-am vădzut la :i.el un şimponi, şi m-am uitat la
OOMN6SiE ST ĂNCIONI i21
I. Burduf,
II. „Piscoane gie suflarie",
III. Carabă,
IV. „Dîrloni",
V. Pă1mşi.
I. Burduful (v. planşa nr. I şi fotografia nr. 2) 17 , cunoscut aici sub de-
numirea de „foi"rn este elementul constitutiv care îl interesează pe meş
terul-cimpoier abia la sfîrşit: „dacă am toacie făcucie; căraba, piscoanilie,
b<lsu, atunşia, apăi trăbă să mă interesădz. gie foi că(-i) argăsit-îi sau nu?".
PLANŞA I + Fig. 2.
„Doar pielea gie ied este folosită la confecţionarea burdufului: „ied
gie primovara şî toamna să-l tai". De capră, nu. De oaie sau de miel
nu-i bună că-i prie rnarie", şi nici nu e prea rezistentă"l!l.
Asemenea lui Nicolae Nemeş-Munteanu din Comereva (Banat), Stăn
doni nu-şi argăseşte singur pieile 20 . „Pielea nu să mureadză .... să-ntă
ricşcie pric tarie. Trăbă argăsită binie [altfel] să <Teapă . . . trăbă să
fie moalie ... ". Dacă e bine preparată, burduful nu trebuie uns pentru
a rezista în timp. „Foiul" cimpoiului său este plin de pellice dar, ~i aşa,
zice el: „douădzăşi gie ani îl poţ ţînie".
Acest rezervor de aer în care se montează ţevile instrumentului ali-
mcnit'ază în permanenţă cele tr·ei ancii ale „cărabei;.. (2) ~i „dîrl6niu-
lui" (1).
• I
SIMPONI
b
\
o
Planşa I
a - „ f 6i u"; b - „ pişcoonea gie suf !arie";
„ b
c - „ cara a ;
I li
d- „ dîrl6niu" (.,basu -ăl ,marie"J •
DOMNOSJI! STANCJONI 123
II. „Piscoănea gie suflărie" 21 (v. planşa nr. II şi fotografia nr. 3). Ţeava
prin care instrumentistul introduce aerul în burdul se compune din două
părţi: „bucia" şi „piscocinea gie suflcirie" propriu-zisă.
C>
c.
"°' C)
"'"'
:'
„Bucia" se obţine din lemn de soc uscat „la soarie, da', nu prie \<loa-
rie", şi este montată în „f6iul" cimpoiului, în locul piciorului drept al
animalului sacrificat.
Cealaltă bucată, lucrată din lemn de frasin, este de formă tronconică
şi prezintă în partea inferioară o supapă de piele care nu permite aeru-
lui introdus în burduf să se întoarcă prin acelaşi loc.
Etanşarea celor două segmente de ţeavă se face pdn adaus de fuior
pentru ca „să nu răsflie, să nu scăpie aeru'".
III. „Căraba" (v. planşa nr. III şi fotografia nr. 4) Lucrul cel mai greu
de făcut la un cimpoi este ,,căraba". Aceasta se compune din trei frag-
mente: „bucia", „căraba" propriu-zisă şi „pipa gie fală".
Procurarea şi prelucrarea materiei prime - lemnul de prun - ca şi
atenţia sporită faţă de funcţia utilitar-estetică, sînt cerinţe necesare pen-
tru realizarea fiecărei părţi din întreg.
Pe de altă parte: forma acestora.; sistemul de dimensionare; tehnicile
folosite, diferă de la o piesă la alta după cum se va putea vedea mai jos.
„Bucia" se montează în burduf printr-o legătură interioară, ca şi ventilul
de aer.
Infăţişarea zoomorfă, „cap ca la capră, cu coarnie", se obţine prin
sculptarea unui „drui gie prun" (lemn gros, masiv). L-am întrebat pe
meşter de ce foloseşte tocmai această formă de reprezentare animalieră
şi nu o alta? „Nu-i voaie - ne-a răspuns - că [cimpoiul] miaună ca
capra [rîde]22.
Capul caprei este străbătut de un canal în formă de ,,L" al cărui
diametru este mai mare înspre rezervorul de aer şi mai mic înspre ca-
raba propriu-zisă.
Frumuseţea butiei stă în: forma capului de capră realizat în tehnica
sculpturii în lemn; cei doi ochi strălucitori (două pioneze chinezeşti)2 3 ;
tot atîţia motocei (ciucuri) din lînică roşie prinşi în vîrful corniţelor;
oglinjoara aplicată pe fruntea animalului (aluzie la versurile populare
din Cîntecul caprei: „Vine capra de la munte I C-.o steluţă albă-n 'frun-
te ... "); argintolul şi aurolacul folosit la spoirea acestei piese a carabei.
faşie şia măi asîlă ... Pot să fac şi şasă-şapcie, apoi zgogiesc [nimer'esc]
c1cie una ...
A o "
, •
a I
'" î
' -
..
-- 'li"- -
- - - ....
I'
Jl.'I
. ~
b . - -----.
I ~
1
' -.-~
c
'py-'1'---_-_-_-_-
i .·-:::-a-
_ _____9
Exemplul A
„Pipa gie fâlă" sau „fala" se fixează dn ieşitura din partea inferioa!'ă a
ţevii de ison. Şi această piesă a carabei este străbătută parţial de un tub
avînd diametrul asemănător cu cel al hangului mic a cărui deschidere
se face în partea de jos a pipei, înainte de prima: curbură. ,
„Pipei" („ci6ca" sau „cioâca" în Hunedoara şi Moldova; „lulă" sau
„lulea" în Banat şi Oltenia)29 este o anexă a carabei' :înzestrată doar cu o
funcţie estetică. Stăncioni ne asigură că se poate cînta la cimpoi şi
fără ea.
IV. „Dîrloniu'" sau „basu-ăl marie"3 1 (v. planşele IV', IV" şi fotografia
nr. 5), depăşeşte ca lungime şi număr de segmente 32 celelalte două tuburi
ale cimpoiului.
Cele cinci elemente care compun „dîrl6niu" sînt: „bucia", „ţciva cu
piscoanea", „miljocu", „ ?" (ţeava pentru acorda.j)3 3 şi „c6rnu".
30Titus Cerne, op. cit., p. 188; Timotei Popovi::i, op. cit., p. 32.
01Termenul „dîrloni" este cunoscut şi in diale::tul folclori:: hunedorean (vezi
Gottfried Habeni::ht, op. cit., t. 18, 1973, nr. 5, p. 370). In Banat la Cornereva,
acesta se numeşte „tarauz" (vezi idem, op. cit., t. 17, 1972, nr. 4, p. 275. Alte ::ărţi
şi dicţionare dau pentru obie::tul respectiv noţiunea de „hang" (Cf. Teodor Burada,
Cercetări asupra danţurilor şi instrumentelor de muzică ale românilor, în Almanah
mustcal, Iaşi, 1877, nr. 3, p. 42-108, apud Teodor T. Burada, Opere, vol. I, par-
tea I, Bucureşti, 1974, p. 106; Titus Cerne, op. cit., p. 189; Timotei Popovici. op.
cit., p, 32. Pentru sinonimul „bîzoi" vezi • • •, Dicţionar de termeni muzicali, Bucu-
reşti, 1984, p. 92.
~2 Titus Cerne, op. cit., p. 189 (în acest lo::: autorul arată că, î:i vremea· sa,
au existat cimpoaie la care „hangul" era lucrat dintr-o singură ţeavă nesegmentată.
33 La realizarea acordajului, lungirile şi scurtările se realizează pe toată întin-
derea „dirl6niului".
3• Timotei Popovici, op. cit., p. 32.
35 Titus Cerne, op. cit., p. 189.
DOMNOSIE STAN CIONl
131
e
132 DUMITRU JOMPAN
V. „Păpuşîlie" (v. planşa nr. V şi fotografia nr. 6). Nici „satul străjuit
de Retezat" 36 , nici „stelele" 37 , nici „singurătatea" 38 , nici mornîile din lut
aşezate în coşul cu darurile de nuntă pentru a stîrni hazul celor prezenţi,
nu l-au determinat pe Dornnosie Stăncioni ·să dea viaţă aşchiilor de lemn
de tei străpunse de un fir de păr (subtHă aluzie la parimia „viaţă legată
cu aţă~'), ci toate laolaltă căci Taica Nasu încă din ropilărie a dispus
de multă îndernînare şi ingeniozitate. Ni s-a destăinuit cum şi-a populat
microcosmosul ludic: construindu-şi pe cursul unu'Î' firişor de apă, obiec-
tive de industrie ţă·rănească, în miniatură: moară, „firez" (gater), „pii"
(teasc); modelînd din argilă o întreagă garnitură de tren şi confecţionînd
singur fluiere, cimpoaie, clarinete, drîmbe, pentru sine şi pentru toţi cei
care l-au convins de ataşamentul lor faţă de această nobilă artă.
Domnosie Stăncioni n-e fost mai întîi păpuşar, ci cîntăreţ din cim-
poi. Ideia de a zămisli o pereche de dansatori îmbrăcaţi în portul popular
specific zonei etnografice pe care Romulus Vuia o interpreta ca pe un
„trium confinium" 39 , i-a venit după douăzeci de ani de la deprinderea
cîntatului la acest instrument muzical popular (1939) aşa cum spune
chiar el: „uicie-aşă!"
Cu o sinceritate demnă de individat, interlocutorul nostru ne-a măr
turisit: „Cu păpuşîlie nu şcie nimie, numa' ieu . . . Gi la minie am fă-
cut ... Am căznit ieu aşă ... am făcut gin liemn gie chei, uşor ... Am
făcut una, după aia,, alta ... pînă cîn' le-em [terminat]". El nu i-a cu-
noscut, căci n-a avut de unde pe Dumitru D. Vulpe din satul ValPa
E
E
~LL~J
;! ~---:-r------1J
~ ~ ~ ~:;:::~ c:>
rr~'
·' •" '
c:o ~N ~I
L l •
·;:;
c
•O
Vi
134 DUMITRU JOMPAN
Mare - Runcu, judeţul Gorj care în 1931 a stat „în bătaia" fonografului
etnomuzicologului român de renume mondial, Constantin Brăiloiu, şi nici
pe Bucur Ştefan din satul Dămuc - judeţul Neamţ, foşti cimpoieri-pă
puşari cu o bogată activitate artistică. Ştie în schimb că un cimpoier
din Ţinutul Pădurenilor şi-a însuşit de la el această manieră artistică
a cărei sincretism rezidă idn contopirea într-un singur dat folcloric a
elementelor de etnografie, coregrafie, folclor muzical, coregrafie şi teatru
popular.
Să fie oare Vlaicu Ion (Plăeş) din Lunca Cernii (Ţinutul Pădureni
lor), astăzi mutat în comuna Belinţ, judeţul Timiş, „plagiatorul" la care
se referă Domnosie Stăncioni?4°.
Aşa cum arătam mai sus, cele două păpuşi, după ţinuta vestimentară,
femeie şi bărbat, sînt confecţionate din lemn de tei. Meşterul preferă
teiul pentru că este moale şi U!ŞOr iar „cele două vieţi" atîrnă doar de
W1 fir de păr. Deoarece figurinele antropomorfe prezentate în desenul
ce însoţeşte studiul etnomuzicologului Iosif Herţea cu multă cxactitate 41
(v. planşa nr. V), sînt aceleaşi, nu le mai descriem aici pentru a evita
unele repetări inutile.
Dacă la vestimentaţia „păpuşii-femeie" din 1974: „cirpa" (năframa),
„şiupagu" (cămaşa), „brau" (brîul) şi „poalilie" (fusta), Stăncioni a adău
gat „cătrinţ6niu" (catrinţa) şi „opregu", ac-easta din urmă fiind cea de
a doua piesă definitorie (prima fiind ceapsa) a costumului bănăţencei;
„fantoşă-bărbat" a rămas la acelaşi inventar: „clăb<iţ" (căciulă de blană),
cămaşă, izmană şi „laibăr" (vestă) dovedind conservatorismul bărbaţilor
în ceea ce priveşte portul popular 42 . Incălţămintea păpuşilor dansatoare:
pantofi albi la femeie şi cizme negre la bărbat, ,a fost realizată prin
vopsirea acestor părţi ale membrelor inferioare în culorile respective.
Cuplul oamenilor de lemn este ţinut în poziţia „stînd în picioare"
prin petrecerea „căluşului" (fir de păr negru din coadă de cal), prin to-
racele celor două marionete şi legarea la un capăt de „pilonul" fixat
în masă cu un cui, iar la celălalt de degetul ~nelar al mîinii drepte.
Pentru „mersul", „dansul", „sărutul", „dragostea(; şi celelalte elc-
IDl'nte coreice şi de pantomimă obţinute de cimpoierul-păpuşar prin
schimbarea poziţiei carabei şi mişcarea degetului inelar al mîinii dr~pte,
trimitem pe cei inte'.·esaţi la studiul aceluiaşi cercetător C'lujean, Iosif
Herţea 43 •
44
Scrisoarea - invitaţie adresatA lui D. Stăncioni de căt·re Di.recţiunea Teatrului
Ţăndărică din Bu::ureşti, înregistrată sub numărul 1942 din 05.10. 1974.
45
Apud, Ion Crişan, Păpuşarul din Cornişor, în „FI.", Reşiţa, XXX, 1978,
Df. 3.173, p. 2.
DOMNOSIE STĂNCIONI 137
--------- ---------------------------
,I= 120
CARABllJ 05.10. 1974)
Exemplul B
() CD-----1 0----:
~?.TI ~~~~ [~bfi~:.)
Ti -··-!: " i~ ~i ~ li li li
~ ,.,.....
~ '}~··~·~>--:··"'!
.........~ r : :.,-„.:.--:~-.~; :::...:..:....:..;
': -
Exemplul C
9. „ ... cimpoiul şi păpuşile se pierd 10. Casa lui Domnosie Stăncioni sau
printre obiectele de uz casnic (... ) „ ... palatul unei prea frumoase
de ultimă invenţie". Euterpe născ:ute la sat".
DUMITRL.- JOJ\1PAN
(Rezumat)
DOMNOSIE STANCIONI,
DER PUPPEKDUDEI.:SACKSPIELER VON CORNIŞOR (BANAT)
(Zusam menfassung)
2 Ion Pătraşcu Berdac, Luţă laviţă - Barbu Lăutaru ai Banatului, edit. Po-
porul Român, 1944, p. 13.
a Ibidem, p. 14.
146 l\ICOLAE MIHĂILESCU
„Pasărea şi pitulicul
S-or vorbit; s-aducă frigu
Dar cum doamne să-l aducă
Că nici vara nu-i trecută
Pasărea şi rîndnneaua
S-or vorbit s-aducă neoua
Dar cum doamne s-a ,iducă
Că nici vara nu-i trecută"
5~ Ibidem.
7 Ion Pătraş:u Berda:, op. cit., p. 26-27.
s Ibidem, p. 28.
LUŢĂ IOVIŢĂ
149
Un nou vis îl străbate, visul care devine realitate în anul 1923, vis
imortalizat în versurile:
9 Ibidem, p. 30.
NICOLAE MIHĂILESCU
150
10 Ibidem, p. 8.
11 Tiberiu Alexandru, „Luţă Ioviţă", date biografi:e pe coperta unui dis2'
Electrecord închinat lui Luţă Ioviţă cu 13 melodii populare cu solo de taragot
si vo:c.
· 12 Vezi supra nota 4.
LUŢĂ IOVIŢĂ
151
lui muzicant. Era mîndru în sinea lui atunci cînd cite un „boboc" student
~ se prezenta spunîndu-i .satul de origine, iar Luţă care cunoştea aproape
„tăt" Banatul să-l întrebe: „Ce mai faoe cutare? Mai trăieşte cutare? Am
cîntat la ,voi în sat la nunta lui ţUtare." 13 .
Copiilor le-a creat condiţii optime de a deveni şi ei buni muzicanţi
(un saxafonist, un pianist, un violoncelist), cunoscători de instrumente,
armonie, contrapunct, etc., cnnoştinţe muzicale de care el în copilărie
nu a avut parte. Cu timpul, copii au cîntat alături de tatăl lor, cel mai
mic cunoscut de Luţă - junior - bun saxafonist, iar cel mai mare, Niţă,
renumit rapsod vocal. Deşi a cîntat alături de Grigoraş Dinicu, .cu Bel-
mustaţă, numai1 modestia l-a ţinut alături de cei mai de „jos", de cei cu
cîştiguri mai mici, de studenţi, de nevoia?i, eîntînd în restaurante frec-
ventate de aceştia, şi de care Luţă laviţă a rămas toată viaţa sa legat.
Mulţi dintre foştii studenţi din acei ani - mai ales perioada 1928-
1943 - cînd Luţă era cunoscut în toată capitala din emisiunile radio sau
imprimat pe plăci de patefon - editate de casele de discuri: Odeon, Co-
lumbia şi altele - îşi aduc astăzi aminte cu nostalgie de serile petrecute
alături de „Taica Luţă" (aşa cum îi zic'eau ~tudenţii).
Vom reda mai jos cîteva din tmpresiile adînc întipărite în memoria
nnor foşti admirator-i din acei ani, ani ai tinereţii lor; lată de exemplu
ce ne spune Zărie Trka, originar din localitatea Valea Timişului: „Prin
anii 1928-30, eram student, cînd Taica Luţă dnta alături de copiii lui
Ja restaurantul „Ci'Oarec" din Piaţa Amzei. într-o sîmbătă seara am fost
în acest restaurant cu alţi cîţiva studenţi bănăţeni. Luţă ne-a primit
cu drag şi cu o adîncă emoţie, cîntîndu-ne o doină din Bănat. La rîndul
nostru i-am cîntat şi noi o altă doină pe trei voci, după care el cu lac-
rimi în ochi ne-a "îmbrăţişat şi sărutat. Această întîlnire s-<i repetat în
fiecare sîmbătă seara, iar doinile păreau de atunci mai atrăgătoare şi
interpretate cu o sensibilitate deosebită. Restaurantul a devenit tot mai
frl'cventat şi foarte aglomerat datorită versurilor şi melodiilor bănăţene,
dntate cu o deosebită măestrie şi sensibilitate" 14 . Mai aminteşte acest
doctor că Luţă era foarte ataşat de satul Valea Timiş, unde .se ducea
Luţă în fiecare vară la 20 iulie cu ocazia nedeii, fiind foarte apreciat şi
sollcitat de ţărănimea din jur. De aci acesta a cules multe melodii, şi
nrni ales de la Zărie Civig (cu acesta făcuse şi frontul) şi Veta Trica a
lui Ambruş şi Lazăr Peica.
Profesorul Cristescu Monică la fel - originar din Borlova, o altă
localitate de la poalele Muntelui Mic - îl caracterizează astfel: „Om de
u bunătate sufletească deosebită, altruist de exemplu şi care ştia să îm-
pletească în mod armonios datoria de muzicant cu viaţa de toate zilele.
Chiar şi cînd a fost jignit - se mai întîmpla ca vr-un chefliu să-i adre-
seze cuvinte de ocară - Taica Luţă se prefărea că nu aude. Era bucuros
să ajute pe cîte un student cu bani de „împrumut" iar cînd suma era
mai mică, refuza să o mai primească. Au fost destui studenţi, care au
cinat la restaurant pe „obrazul lui Taica Luţă 1 5.
ia Ibidem.
14 Dr. Trica Z., relatare scrisă din amintiri, legată de L, laviţă.
15 Prof. Monică Cristescu, relatare scrisă din amintiri, legată de L. laviţă.
NICOLAE MIHAILESCU
152
Iată şi o scenă puţin hazlie petrecută într-o seară, mai bine zis aproa-
pe de .ora închiderii, cînd la o masă un grup de studenţi şi ei întîrziaţi
cintau în grup acumpaniaţi de taraful lui' Luţă. A intrat în restaurant un
grup dar nu de stuclt>nţi ci de cheflii întîrziaţi şi care au cerut dntece
de-ale lui Luţă. Luţă îl formase pe fiul său cel mare ca solist vocal -
gurist - şi întîmplan'a face că unul din studenţii prezenţi semăna gro-
zav de bine cu ac'i:st solist, dar care în seara aceea nu era prezent. Cîr:-
tînd Luţă cu torngo~1ta melodia dP mare circulaţie atunci „Gugulan c11
car cu mere", unul din cheflii veniţi, confundînd pe studentul '.;
azi avocat pensionar cu .solistul vocal absent, l-a luat pe acesta cu vorbe
destul de tari: „Da . . . tu de ce nu cin ţi, bă?", bietul student rămînînd
stană, dar Luţă a prins mişcarea şi repede a intervenit zicînd dulceag:
„Imediat va dnta Domnule", iar acesta împins mai mult şi emulat de
colegi s-a ridicat, a început .cu textul - care student bănăţan nu-l cu-
noştea pe atunci, ,,Gugulan cu car 'cu mere" - apoi „noi ceilalţi în
grup, şi aşa i-am c!Plectat pE' oaspeţii nedoriţi. Ba mai mult am cî~tigat
şi cincizeci dl' lei, care i s-au oferit „guristului" ca drept răsplată„ 6 •
Fire de trubadur Luţă pleacă spre capitala Ardealului, la Cluj pen-
tru o perioadă dP aproape doi ani, unde 'la restaurantul Bdnzaş portre-
tul lui era pus la lo(' de> cinste în vitrina principală cu o atenţi'Onare
complezantă „Aici cîntă Luţă laviţă".
Aici, la Cluj, a fost invitat la o seară bănăţeană alături de alţi cîn-
tăreţi bănăţeni, ad ucîn ci u -~i şi aici o con tribu ţie morală desă vîr.?i tă: „ Ta-
ragotistul Luţă laviţă a a\·ut cel mai mult program de susţinut. Succesul
moral a fost covîrşitor, Luţă Ioviţă fiind condus cu alai de studenţi pin;•
:a restaurantul Brînzaş" 1 î. Printre cei pe care i-a fermecat torogoata lui
Luţă, este marele poc>t ardelean Octavian Goga, care nu odată a !ntîr-
ziat în restauran'.ul med sus amintit de dragul torogoatei. !şi mai <tduce
Luţă aminte cu mîndric> că imediat după terminarea războiului a fost in-
vitat special la Oraviţa, unde era prezent generalul Averescu - prim-
ministru pe acea vrL'lTU' - căruia „i-a plăcut grozav torogoata, instru-
ment .pe care nu-l .auzisP şi văzuse pînă aci" 18 .
Deşi era ,angajatul „capitalei", nu uita Caransebeşul natal, unde din
cînd în cînd a.părPa ';'i mai ales la întrunirile muzicanţilor la aşa zisele
baluri ale muzicanţilor, prezenţa lui fiind făcută prin afişe tipăribe şi
afişate în tot oraşul. La fel Luţă venea aproape în fiecare vară - pen-
tru o perioadă scuri.ă - în iulie - la Băile Herculane unde cînta .la res-
taurantul „Bolta rece". Aici l-am .cunoscut eu în iulie 1930 cind termi-
nasem clasa a IV - de şcoală normală, şi unde mă aflam împreună cu
tatăl meu, vîrstnic şi cunoscut din copilărie cu Luţă. Parcă îl văd prin
ochii amintirilor cum cînta şi plîngea:
INVITARE --~~~I
Joi sea1a la 14 Noemvrie· 1929 I
(l&ti> at.l(a,, Post1;1iw1 ~'-' Cratiuo}
·.. .„„ ~~ :\r~a foc ln sa1a ospi.\tariei =
„MIELUli . ALB" ,~
PE'!REGER&R
LROîRRltOR"
In timpul celui de-al doilea război mondial, este din nou prezent în
aceleaşi localuri, dăruindu-se cu aceiaşi căldură suflet.ească caracteris-
tică lui, descreţînd frunţile celor rămaşi acasă, ,alternînd cu aceiaş mă
iestrie torogoata cu vocea lui melodioasă, avînd alături pe fiul său Niţă
care cînta cu saxofonul. Este perioada cînd el a fost şi mai mult soli-
citat la radio şi imprimări pe plăci pentru patefon.
.: ..
LUŢĂ IOVIŢĂ 155
Anii vieţii lui însă se duc şi parcă din ce în ce mai repede lăsînd
urme şi fizice şi sufleteşti, oboseala îi dă tîrcoale tot mai dese, şi Luţă
c ,conştient de acest proces natural şi ireversibil.
Lăsîndu-şi copm - deja muzicanţi lansaţi - în Bucureşti, în anul
1!J46 revine în capitala Banatului, la Timişoara, pentru a-şi trăi anii
bătrîneţii. Desi avea 63 de ani chemarea plaiurilor caransebeşene îl de-
0
19 Gugula:-iii, sînt de:-iumiţi ţă:·anii de la poale'.P Gugului, 2e·. mai înalt vîrf
din M. Ţar:u.
2° Co:ie este un tennL·n ungures:- folosit pentru ~ubstantivul :ăruţă (trăsură
ţ;'ir<J :ieas:ă).
156 NICOLAE MIHAILESCU
Am trăit si-mbătrînit
Multă lume m-a iubit
M-a iubit c-am fost cinstit
Şi pe toţi i-am veselit
Eu cîntam cu clănietu
De suna tot aretu (împrejurul)
În zile de sărbători
La .fete şi la feciori
Doomne ce bine era
Eu cîntam, lumea _juca".
NICOLAE MIHAILESCU
niurato descendens Dacus ab Histro) şi Horaţiu (Ode IV, 15, 21---'22: qui
profundum Danuvium bibunt ... Getae)2 7 .
In anul 1967, Constantin Daicoviciu încerca să degajeze din datele
izvoarelor antice marile orientări ale raporturilor daco-geţilor cu alte
state şi popoare: „apărarea întregului teritoriu dacic faţă de orice cotro-
pire, asigurarea independenţei faţă de oricare putere străină, protecţia
interesată şi profitoare asupra oraşelor greceşti de la Marea Neagră şi
a unor seminţii barbare mărunte din vecinătatea graniţelor ţării mărite
la maximum" 28 • Conştient de diferenţa dintre esenţa şi formele de mani-
festare ale acestei politici externe dacice, el crea o expresie extrem de
plastică şi ele sugesUvă, paradoxală numai în aparenţă, vorbind despre
,.năvălirile defensive" ale lui Burebista împotriva provinciilor romane
Macedonia şi Illyria 29 . Revenind asupra uniunii tribale a lui Rubobostes,
el demonstra că această căpetenie, contrar părerii lui Vl. Iliescu, nu este
identică cu BurebistaJO_
Sfera foarte largă şi varietatea ieşită din comun ale preocupărilor
lui Constantin Daicoviciu ies şi mai pregnant în evidenţă dacă se ţine
sc'ama şi de rapoartele de săpături, precum şi de seria !nsemnărilor
despre daci şi a !nsemnărilor despre Dacia, publica:te. lnsemnărilor des-
pre Dacia, publicate ani de-a rîndul în revista clujeană Steaua. Suma
cunoştinţelor despre perioada clasică a istoriei dacilor şi chintesenţa
opiniilor sale asupra diverselor probleme ale acestei istorii Constantin
Daicoviciu le-a prezentat în admirabila sinteză din primul volum al
Tratatului de istorie a României31.
Problema continuităţii dacice sub stăpînirea romană a fost, probabil,
aşa cum s-a arătat la începutul acestor rînduri, punctul de plecare al
interesului lui Constantin Daicoviciu pentru istoria şi civilizaţia dacilor.
Era firesc, deci, ca savantul să revină din cînd în cînd la ea, Îlmbogă
ţindu-şi argumentarea şi legînd astfel, 'din ce în ce mai strîns, epoca
dacică de epoca romană. După contribuţia esenţială din 194032, el s-a
mai ocupat de problemă în cîteva studii apărute atît în timpul războiu
lui cît şi în anii din urmă 03 , ca să nu mai insist asupra locului pe care
îl ocupă demonstrarea continuităţii dacice în ultima ediţie (1945) a mo-
nografici despre Transilvania în antichitate34 • Nu poate fi nici orientarea
spre cercetările în problema continuităţii pe care Constantin Daicoviciu
a imprimat-o activităţii unor discipoli ai săi.
O preocupare constantă a lui Constantin Daicoviciu a fost aceea de
a face cît mai larg cunoscut :trecutul dacic al poporului român în dndu-
I HADRIAN DAICOVICIU I
(Resumc)
35 Fără a avea pretenţia de a epuiza lista a:estor studii, :itez, în ordine' cro-
nologi:ă: Daker und Rumănen, Î:1 Siebenbilrgen, Bucureşti, 1943, p. 175-186; Die
dakischen Bwgen im Sildwesten Siebenbilrgens, în Serta Kazaroviana, Serdi:ae,
MCML, p. 75-80; Jl paese di Dromichete, în Ioanni Dominica Serra ... Inferiae,
Napoli, 1959, p. 159-163; Die menschliche Gesellschaft an der Untercn Donau in
vor- und nachrămischer Zeit (raport prezentat, în colaborare cu I. Nestor, ln c-el
de-al Xi-lea Congres internaţionnl de ştiinţe istorice, Sto:kholm, 1960); Sistemi e
tecnica di costruzione militare e civile presso i Daci della Transilvania, în Atti
del settimo Con~resso internazionaie di Archeoiogia classica, Roma, 1961, voi. 3,
p. 81-86; La civatsation dace et sa place dans la cuiture de ia region balkaniquc,
în Actes du CoUoque international de civHisation.~ balkaniques (Sinaia, juillet 1962),
1962, p. 92-98; Dacica, în Hommages iz Aibert Grenier, Bruxelles, 1962, p. 462-473;
Daces şi Dacia, în J. Filip, Manuei encyclopedique de prehistotre et protohistoire
europeennes, Prague, 1965, p. 258-260; Die Daker und die Anttkc, în Hommages
a Mareei Renard, Bruxelles, 1969, p. 157-166; Die Romanisierung Dakiens, în
Beitriige zu.r Aiten Geschichte und dercn Nachieben (Festschrift fiir Franz Altheim),
Berlin, 1969, p. 535-547. Mai amintes: :ontribuţia sa la volumul Roumanie, pu-
bli:at, împreună cu Emil Condurn:hi, în colecţia Archaeologia Mundi, în anul
1972, şi studiul de sinteză postum Dakien und Rom in der Prinzipatszeit, în
Aufstieg und Niedergang der r6mischen Weit, II, 6, 1977, p. 889-918.
CONTRIBUŢIA LUI CONSTANTIN DAICOVICIU 167
(Rezumat)
AD PERPETUAM MEMORIAM!
CONSTANTIN POP
(Resume)
I Valea Gîrliştei
. • Partea intri a apărut în StComC, III, 1979, p. 229-261, iar partea a doua
în Banatica, VI, 1981, p. 429-462, cu bibliografia respectivă.
•• 2236/4 reprezintă codul speologic al peşterii.
1 L. Botoşăneanu, St. Negrea, IA lucrarea Drumeţind în Munţii Banatului,
Edit. C.N.E.F.S., Bucureşti, 1968, p. 90, 113, se indică eronat poziţia peşterii, gre-
şeală preluată şi de M. Bleahu şi colab. în Peşteri din Romdnia, Edit. Ştiinţifică
şi Enciclopedică, 1976, p. 206, fig. 79, cu descrierile respective. Amintim aici că
lo~alnicii o denumesc P. Galaţ şi nu P. Galaţului.
2 Materialul hallstattian şi dacic va constitui obiectul unui viitor studiu.
3 cf. PI. I.
174 PETilU ROGOZEA
o 3 6
I I I
l"'
• iii
'
~
~-
\
~l[/Jl J
- - O
-
1 2 l ~ 5cm
:liwi:::------...i
I
Pl. II - P. Galaţ - ceramică dJn faza
C II.
Taf. II - Galaţ Hohle - KeramJk-
scherben aus C II Phase.
3 ~ee
l
7
~IC:~~
2 ,,........--,
-
I
-
O 2 ) ~
--=---....
1
:-:--....Ser
Pl. III - P. Galaţ - 1, 3 ceramică din
faza C II. 2 ceramică Kostolac. P. 2144/65
ceramică din faza C I.
Taf. III - Galaţ HOhle - 1, 3 Keramik-
scherben aus C II Phase. 2. Keramikscher-
ben aus Kostolac Kultur. Hohle 2144/65
Keramikscherben aus C I Phase.
PEŞTERI DIN JUDEŢUL CARAŞ-SEVERIN 177
'·
\
3
O l 2 l L Sem
~-----~-~
Pl. VI - P. Galaţ - I, 3, 4 - ceramică
din faza C II. 2 - ceramici din faza C III.
Taf. VI - Galaţ Hohle - I, 3, 4 Kera-
mikscherben aus C II Phase. 2 - Kera-
mikscherben aus C III Phase.
2~' ~./:J ii
1 2 3 t. Sem
heeewl " w! --
Pl. VII - P. Galaţ - 1, 4 - ceramici Pl. VIII - P. Galaţ - 1-4 - ceramică
din faza C II. 3 - ceramici din faza C I. din faza C II. P. Oilor - 5-6 - ceramici!.
2 - ceramici!. din faza Tiszapolgar. din faza C I.
Taf. VII - Galaţ Hohle - I, 4 - Kera- Taf. VIII - Galaţ Hohle - 1-4 -
mikscherben aus C II Phase. 3 - Kera- Keramikscherben aus C II Phase. Oilor
mikscherben aus C I Phase. 2 - Kera- HOhle - 5-6 - Keramikscherben aus
mikscherben aus Tiszapolgar Kultur. CI Phase.
PEŞTERI DIN JUDEŢUL CARAŞ·SBVllRIN
179
0123~Sfm
..... h+++4 """"
.„
„
„
„
... I I==--
O I 2 3 ~ 5c•-
J
t~\
c 1 2 3 4 s,m
"Km ...... ,....,
O
;
'
I
'2 l 4
. . . . . .
Sem
2
„ ...l 4 Sem
o
!wwl
1
\
PI. XV - P. Galaţ - 1-4 - ceramică
din faza C II.
Taf. XV - Galaţ Hohle - 1- 4 - Kera-
mfrscherben aus C II Pha.se.
O 2 l ~ Sem
. ....,__:h-,j
4
......
Sem
I \
)
PI. XVIII - P. Galaţ - l - ceramică
din faza C II. 2-4 - ceramică din faza
C III.
Taf. XVIII - Galaţ Hohle - l - Kera-
m.ikscherben aus C II Phase.
PETRU ROGOZEA
184
'
D 4 Sem
.....
._ot:=:11-t=::::::1•1r.:lllllll
o 1 ~("'
i....t=- ~-=-
_ U 2
......
3
----
4 Sem
'(JI
Pl. XXIII - P. Galaţ - 1, 3 - 6 -
ceramică din faza C I. 2 - ceramicll din
faza C II.
Taf. XXIII - Galaţ Hohle - 1, 3-6 -
Keramikscherben aus C I Phase. 2 -
Keramikscherben aus C II Phase.
( ' ',
,],~~~
\
Pl. XXIV - P. Galaţ - 1-4, 6 - cera-
mică din faza C I. 5 - ceramică din fai.a
C II.
Taf. XXIV - Galaţ HOhle - 1-4, 6 -
Keramikscherben aus C I Phase. 5 -
Keramikscherben aus C II Phase.
\
O ' 2
---- lwwl
3
„
4 '>cm
PEŞTERI DIN JUDEŢUL CARAŞ·Sl!VERIN
187
1 _/ I ]
r l .
. I
} I I
II I
I (!
r
Z l L. -cm
---=c._:-~
i
/„~• • „•#f7
,,_1·~
I • • ,-
(_ _···_·-·--___I I
~--·--5
o 1 2 3 4 Sem
~} ... --::·~-. ---~
PI. XXVII - P. Oilor - 1 - ceramică cu torţi pasti!Rte. '.2 - ct·rnmki\ din faza C J.
Tai. XXVII - Oilor Hohle - 1 - I-Iuniady Halom -- Băile Ih·rculauc 11 L'heik, Turzii Horizout.
2 - Kcramikschcrhcu aus C I Phasc.
PEŞTERI JUDEŢUL CARAŞ-SEVERIN
DIN 189
?"-·--..... .
1J I
~,
\ ~
:) l } ) ! ~Cm
~---=--
Pl. XXVIII - P. Oilor ceramică din faza C III.
Taf. XXVIII - Oilor Hahle - Keramikscherben
aus C III Phase.
C
....
I • 2
....
l ~
::1lllllml
~cm J
PI. XXIX - P. 2144/65 - I, 3 - ceramică din faza C I.
2, 4 - ceramică din faza C II.
Taf. XXIX - 2144/65 Hilhle - I, 3 - Keramikscherben aus
C I Phase. - 2, 4 Keramikscherben aus C II Phase.
190 PETRU ROGOZEA
1(
o. u_~
------- ·.
Hl.~1\)HJI))~';
lll~v 1JJ1 111 I
'1
J
J '\ I
)<!\ }(/
'~ ~-W-W""
Pl. XXXIII - P. 2160/l - 1-5 - cera- PI. XXXIV - P. Oilor - 1-3 - ceramicii
mici din faza C II. din faza C III.
Taf. XXXIII - Hohle 2160/1 - 1-5 - Taf. XXXIV - Oilor HOhle - 1-3 -
Keramibcherben aus C II Phase. Keramikscherben aus C III.
o
Pl. XXXV - P. Urieşilor - topor de platrl.
Taf. XXXV - Urieşilor Hohle - Stehihacken.
PHTRU ROGOZE.A
192
~ sc.1120
1 W&J 3 1~„~„1 5 E;J
-- -
7 b><-'.
7 2~. 4 1~ ~ 5Jl 61~
PI. XXXVII - P. 2160/1 - profile stratigrafice (la - profilul peretelui de sud; lb -
profilul peretelui de vest), 1 - strat actual: 2 - nivel cenuşiu (feudal); 3 - nivel brun
negricios (feudal) ; 4 - lentilă intermediară glllbuie cu vinişoare negre; 5 - strat Coţo-
feni; 6 - material clastic ; 7 - strat afinat ante-Coţofeni.
Taf. XXXVII - Hohle 2160/1 - stratlgraphischer Abriss (la - Abriss des sudliches
Wand - lb - Abriss deswestliches Wand) 1 - aktuelles Schicht; 2-3 - mittelalterliche
Niveaus; 4 - intermediarische Linse ; 5 - Coţofeni ScWcht; 6- 7 - sterile Schicht
ante-Coţofenl. ·
PETRU ROGOZEA
194
SC 1/1Q
o 10 :lO 30 '+O so Ba 80 I
-: .r,,•
() o o o o 0.4 o
o o o O D O O
30 '°I o l 0
o ol o O
o o o o
50 I} o c/ c)
o o o c
II Valea Deavoia
1. Peştera Mare din E>ealul Socaia - 2160/1 (sat Feneş, corn. Arme-
niş, jud. Caraş-Severin).
Peştera este situată pe versantul stîng al V. Deavoia la cca. 4 km
în amonte de confluenţa rîului Deavoia cu Rîul Alb, are o altitudine rela-
tivă de firul apei de aproximativ 50 m şi este relativ uşor accesibilă.
Este o peşteră de fisură cu o singură intrare de mari dimensiuni cu înăl
ţimea de 25 m şi lăţimea de 20 rn, avînd gura orientată spre N. Sala de
la intrare este luminată integrial, peştera fiind caldă, fosilă, uscată, fără
curenţi de aer. Ea aparţine unui complex de peşteri cu surse de apă
lesnicioase în apropiere, stratul de depuneri este gros dar din păcate şi
aici stratigrafia este deranjată de mai multe gropi mari ale „căutătorilor
de comori". S-a efectuat un sondaj S 1 (2,40 X 2,20 X 1,80 m) care a con-
196 PETRU ROGOZEA
PETRU ROGOZEA
*
* *
1 Mulţumim şi pe a:::eastă cale :::olegului Gh. Lazarovici, care ne-a cedat mate-
rialul spre publi:::are.
2 P. Roman - I. Nemeti, Cultura Baden, 1978, Bucureşti, p. 11.
3 A. Oprincs:::u, :::omuni:::are la sesiunea d0 In Moldova Nouă, 1982, fig. 2-3.
4 Gh. I.:azarovi:::i, în Buletinul monumentelor istori:::e, 1982, fig. 23. Materialele
se giises::: î:l MB.
ZOIA KALMAR-ADRIANA OPRINESCU
200
Le1~nc.."cf ,;iţ) -
(·„..--
• i
• 2,
.3
o a- "
K 5
Fig. 1. Harta descoperirilor Baden-Coţofeni din nanat. Legendă 1 Baden I; 2 Baden II;
3 Baden III; B 4 Elemente Baden în aşezări Coţofeni; K 5 Elemente Kostolac în
aşezări Coţofeni.
Fig. 1. Karte der Entdc ·· mgen aus Ba<len-Coţofeni kultur in Banat. Legende; 1 Baden
I ; 2 Baden II ; 5 .laden III ; B 4 Elemente aus Baden in Niederlassungen Coţofeni ;
K 5 Elemente aus Kostolac in Niederlassungen Coţofeni.
I. Beba Veche 9. Sînnicolau Mare 16. Nădrag
2. Bodrog 10. Temeseşti 17. Socol
3. Dubova 11. - Zădl!.reni 18. Timişoara
4. Gomea 12. Băile Herculane 19. wna Văii Cernei
5. Moldova Veche 13. Caransebeş 20. Bocşa Montan!l
6. Nerău 14. Cuptoare 21. Bodo
7. Parţa 15. Iaz 22. Româneşti
8. Sînpetm German
DESCOPERIRI BADEN-COŢOFENI
203
I
i
24 Ibidem, pl. 64/1, 3; 65/15; 73/3, 11; 74/10; 77/2-3; 110/3, 9; 111/6-7; 112/5, 7.
:is Vezi nota 22.
26 Materiale în MJR perieghează Gh. Lazarovi::i, 1982.
t7 P. Roman, op. cit .• pl. 106/13-15; 10714; 108/11.
28 Ibidem, pl. 115/3, 6, 12, 15; 116/1, 10, 18-19: R. Petrov=lcv - St. Cadariu.
29 Par să fie elemente Kostolac sub impuls Vucedol - ae:i mai tîrzii. Timi-
ş.oara - periegheză F. Resch, informaţii amabile Gh. Lazarovici; Smp.etru ~rman
- P. Roman - I. Nemeti, op. cit., pl. 9/2-3. ·
204 ZOIA K~MAR-
,L~~~AD~R~IA:N~A~O~~~~~
PRINESCU
l __
~:I 30
'
,
--1 _ "
I
/ , „' \ 'I
t I ~ I
I I
I t
DESCOPERIRI BADEN-COŢOFENI
205
(~""~~~
w
'
'
~w
. "]
2
.)
I
Fig:: 4. Parţa
- aşszarea V.
Fig. 4. Parţa - Niederlassung V.
Fig. 4. Parţa V; 1 illv. nr. 11234, 2 - 13174, 3-, 4- 13565, sf., gllbul 5-, 6- 11312,
g. clrlmiz:ie, cu cioburi, 7-(P. 1113), sf., brunii., 8-11230, g., neagrii., 9- 11233, g., brunii.
10- 11223, 11- 11224, g., cenuşie, 12- 11228, sf., clrii.mizie, 13- 11227, sf., brunii..
C''T~·1
. _. :.·.· „.. „- -
· .....
. ·. . ..
11 . . .
WJ
3 ~
( ..' .. .''
/
-~----
I •
, .
t I
I I '
I I I
I, ,
I. , ..
, .. „
,~
J~ , I . r.111
~.'.
,:. -.,)-
. . ·"·1
\
ţ.%.
I ' , ·'/
~ ,L~
.... <
I \' : •
,1 . . '/
.'4"")'
\1 \·1
11 I
· · \ ,, ..•
, J_j., · .-<...;,J
j1 - ·-'-L- ~-·-
\ \
'
""\ '.
\ \
i
l
C·
....f! .
,.„ .. ,
ză unele motive arhaice (fig. 2/Illbl), dar marea majoritate sînt noi;
impresiuni rotunde şi ovale, rar combinate' cu cite o incizie, ocupă aproape
întreg registru ornamental (fig. 2/IIIb3-26). In finalul acestei faze apar
impresiunile triunghiulare şi împunsăturile succesive, care au analogii
în mediul Kostolac.
Etapa finală a culturii Baden nu este documentată în Banat, al'eastă
zonă fiind sub influenţă elementelor Kostolac şi apoi Vucedol.
In urma studierii materialelor puse în discuţie se poate afirma că
Banatul a fost o zonă de contact între comunităţile Baden şi Coţofeni,
relaţia şi interferenţa dintre ele ducînd la W1 fenomen de regionalizare,
care a dat un colorit aparte zonei şi mai ales fazei III a culturii Coţofeni.
care păstrează unele caracteristici badenoide 30 .
Pentru această zonă nu se poate vorbi separat despre cele două cul-
turi <lecit pe fîşii înguste la extrema nord-vestică şi la cea estică, ceea
mai mare parte a Banatului trebuie privită ca o zonă de int'erferenţe
culturale care-i dau specificul, însă nu se poate rupe de evoluţia celor-
lalte zone.
ZOIA KALMAR - ADRIANA OPRINESCU
BADEN-COŢOFENI-ENTDECKUNGEN IM BANAT
(Zusammenfassung)
Die vorliegende Arbeit behandelt das archăologis:::he Material der Ansiedlungen
von Moldova Veche - der industrielle Schulkomplex (Abb. 3) und Parţa -
die Anstedlung V (Abb. 4-6). Bei dieser Gelegenheit machten wir eine neuerliche
Analyse von Materialen, die sowohl der Baden-s auch der Coţofeni-Kultur
angehi:iren.
Die Dbergangsperiode von Neolithikum zur Bronzezeit beginnt ·mit einem
Phanomen der kulturellen Vereinheitlichung, gekennzeichnet durch nord-ponti-
sches und ăgeo-anatolisches Eindringen, wăhrend der Kulturkomplex Cernavodă
III - Bolerăz ausgedehnte Gebiete besetzt: von der Dobrods:::ha bis Bohmen; von
Si.'1dpolen bis zum Balkan. Dieser Vorgang der Vereinheitlichung erfolgte auf
vers:::hiedenen ethnis:::hen Grundlagen und wird unter neuen siidlichen Impulsen,
dur:h ein Wie:Jeraufleben der zutiefst verănderten traditionalistis:::hen Grundlage,
die Coţofeni-Kultur in Oltenien und innerhalb des Karpatenbogens, in der pan-
nonischen Ebene aber die Baden-Kultur hervorbringens. Diese beiden Kulturen
sind verwandt dur:::h die friihere, einigende Bindung, g!eichzeitig aber vers::hieden
durch das ertliche Element ihrcr Zusammensetztung, sowie durch die Natur der
aufgenommenen siidlichen Einfliisse6 .
Die friihere Etappe ma::ht si::h in Temeşeşti, Dubova-Cuina Turcului, Gor-
nea, Sinpetru German-Cărămidărie und Sînnicolau Mare bemerkbar (Abb. 1) 7- 9 .
In dieser Etappe bilden sich die Kulturen Baden und Coţofeni, wobei die Ce:-na-
voda III - Elemente den Kontakt vermittelten (Abb. 2/IA, 2/I b 1-11). Die nachste
Etappe ist bekannt durch die Entdeckungen von Bordog-Pădure, Zădăreni, Mol-
dova Ve:::he, Parţa V, Nerău (?)1 2-14 und ist gekennzei::hnet dur::h das Vorherrs:lwn
der Coţofeni 1-Einfliisse, die sich mit dem klassischen Badcn (B) vel'bindcn. Es
erscheinen die ersten Baden C - Elemente (Abb. 12/II b 13). Die Etappe ist durch
die Ausbreitung nach Osten der Baden - Elemente gelrennzeichnet, vielleicht
unter Kostola:::-Einfliissen; diese Elemente erscheinen in mehreren Stationen in
Cerna-Tal und anderen Siedlungen im Banat27_29 (Abb. 1).
Das Banat liegt an der Grenzlinie zwis::hen den Kulturen Baden und Coţofeni
und ist eine Zone des kulturellen Kontaktes; die Verbindung und Interferenz
zwischen den Kulturen erzeugt ein Phănomen der Regionalisierung, welches dem
Gebiet ein besonderes Kolorit verlieh, insbesondere der Phase III der Coţofeni
Kultur, die charakteristische Baden - Elemente behălt30 •
DESCOPERIRILE DIN EPOCA BRONZULUI DE LA ICTAR BUDINŢ*
dar lipsa unor cercetări sistematice, a unor date statistice asupra diverselor ca-
tegorii şi a unei stratigrafii, nu permite a în:adra - fără ris:ul de a greşi -
şi alte materiale.
212 MARIUS SORIN PETRESCU
--
2 -
.
I
u
~-.~-··--·
I
I I
.- 1 3
„ .
.. • . :. • "'
. cm.
.„ . . :, 1•.•·-
' I
,'
.
l'l. III, Ceramic~ d e la I Ictar
tar Budinţ.
Budinţ.
Taf. III. Keranuk aus c
DESCOPERIRILE DE LA ICT AR BUDINŢ
2I5
~ ln a:::est caz, credem că ceramica fie nu a fost înc:rustată, fie ::ă solul a:-id
a ata:::at pasta de încrustaţie.
4
R. Petrovszky - M. Gumă, în StComC, 1979, p. 53 şi urm., pi. II/2; pi.
VI/2.
5 Ibidem, pl. XXIX/2.
9 Gh. Lazarovici - Z. Milea, în Acta MN, XIII, 1976, p. 7 urm., pl. XVII/
VJI, JO.
7
D. Ber::ui I. Ber:::iu, în Apulum, II, 1946, fig. 44/14-16.
8 Ibidem; I. Berciu - Al. Popa, în Materiale, VIII, 1962, p. 270; fig 4/6.
!I Gh. Lazarovki, în Apulum, IX, 1976, fig. 4/1-2, 4.
10 Ibidem, fig. 4/17.
H Gh. Lazarovici - Z. Mi'.ea, op. cit. pl. XVII/VIII, 17.
12 R. Petrovszky - M. Gumă, op. ctt. pl. XXVIl/5.
13 Gh. Lazarovici - z. Milea, op. cit., pl. IX/6; pi. XIl/3; pl. XIIl/6; pi.
XVIJ/VJ, 9, 12.
14 T. Bader, Epoca bronzului în nord-vestul Transilvaniei, Bucureşti, 1978,
pl. XX/6-9.
15 N. Task Eneolitique în Epoque prehistorique et protohhistique en Jou-
gioslavie, Beograd, 1971, p. 287-288; VI. Milojcic, în WPZ, 34, 1943, p. 52.
16 I. Uzum - Gh. Lazarovici - I. Dragomir, în Botanica, II, 1973.
17 F. Tompa în BerRGK, 24-25, 1934-1935, la Pâkadrar, pl. XXIX/2; la Du-
naprntele; pl. XXIX/3 şi la Szi:ireg, pl. XXl/14, 19.
18 N. Kalicz, Die Fruhbronzezeit in Nord - Ost Ungarn, Buda,pest, 1968, pl.
LV/6, 11, 15, 19; L/2, 8, 16 pentru Tiszaluk - Dakandomb şi pl. LXII/12 pentru
Tibalddaro: - Berkut.
216 MARJUS SORIN PETRESCU
10 D. Popescu. op. cit., p. 56; fig. 1'5117; T. Bader - S. Dumitraşeu, fin Ma-
teriale, IX, 1970, p. 127-137, fig. 6/16, 117; T. Bader, op. cit., IP· 45; pl. XIX/16, 17.
20 K. Horedt, în Materiale, II, 1956, p. 224, fig. 10/11; I. Berciu - Al. Popa,
op. cit„ p. 267-271, fig. 4/4; T. Soroceanu, în CMO, 1972, pl. 11/1; N. Chidioşan,
în Contribuţii la istoria tracilor d"in nord-vestul României. Aşezarea Wiettenberg de
la Derşida, Oradea. 1980, p. 74.
21 D. Bcrciu, I. Berciu, op. cit., .p. 30; fig. 2/32; fig. 28/8; fig. 29/6; Gh. La-
zarovici, op. cit., p. 74, fig. 3/7.
22 D. Ber:iu, în Zbor NM, III, 1962, p. 67.
~ 3 I. Todorovi<', în Tava - Ostrova, Stare Kulture u Djerdapu, p. 37.
24 D. Berciu, op. cit., p. 49.
25 D. Popescu, op. cit., p. 38, la un orizont Toszeg B-C; N. Kalicz, op. cit„
p. 157.
26 Vezi nota 4.
2'7 Informaţie amabilă I. Andriţoiu de la Muzeul din Deva, căruia ii mul-
ţumim şi pe a:eastă cale.
DESCOPERIRILE DE LA ICTAR BUDINŢ
217
Der Autor prăsentiert die Bronzezeiten Entdeckun.gen aus Ictar Budinţ (Gem.
TopoJQvăţul Mare, Kreis Timiş), Entdeckungen, die durch AnaJogieen in der zwei-
ten Phase der Kultursgruppe Balta Sărată, datiert im Reine::ke Br. B.
211 R. Petrovszky - M. Gumă, op. cit., pl. II/2; pi. VI/2; pi. XVIII/6; pl.
XXIX/9.
29 Ibidem, pi. IV/2; pl. X/5, 11-14; pl. XI/B; pl. XVI/4, 11, 20-21; pi.
XVII/3; pl. XXV/7.
'° Ibidem, pi. IV/B.
MONEDE ROMANE DIN COLECŢIA MUZEULUI JUDEŢEAN
DE ETNOGRAFIE ŞI ISTORIE LOCALA CARANSEBEŞ
Lista monedelor*
I. Tll31SCUM
1. Marcus Antonius
AR; 2; 3,09 g; 15 mm
Grueber, 202, Est, an 32-31 î.e.n.
Sydenham, 1225, Est, 32-31
Crawford, 544/24, atelier mobil, 32-31
coridor D, casetă N, Â 1,30 m; inv. 12478
2. Vespasianus
AR; 1; 2,40 g; 18 mm
BMC, II, 135, Roma, an 74 e.n.
coridor C, casetă, fl,, 1,90 m, strat de umplere; inv. 12479
3. Traianus
AE; 5; 11,85 g; 16 mm
Strack, p. 119, nr. 360, pl. V/360, an 105
la sud de porticul G. t:,. 1,20 m; inv. 1266
4. Hadrianus
AE; 8; 11,48 g: 36 mm
cf. BMC, III, p. 176, nr. 1557, Roma, 119-138, dar dupondius
coridor D, centru, casetă, Â 2,20 m; inv. 12438
5. Geta
AR suberat; 6; 2,83 g; 17,5 mm
BMC, V, 722, Roma, 200-202
zid sud, Â 1,20 m; inv. 12171
6-8. Nedeterminabile
AE; 12,40; 11,78; 12,65 g; 23; 23; 32 mm
Coridor D; inv. 12439; 12481; 12681
9. Nedeterminabilă
AE; 12, 66 g; 32 mm
Coridor C. passim, inv. 12582
b. Castru
1. Traianus ?
AE; 2,74 g; 16 mm
principia, camera T, centru, Â 0,50-0,60 m, strat; inv. 12418
2. Hadrianus
AR; 7; 3,13 g; 17 mm
BMC, III, 837, Roma, 134-138
principia, camera T, Â 0-0,40 m; inv. 12417
a. Aşezarea civilă
4. Traianust
AR: 6; 3,30 g; 18 mm
BMC, III, 185, Roma, an 103-111
1976, S Ia, O 14, ~ 1,30 m; inv. 9605
5. Hadrianus
AR; 7; 2,67 g; 17 mm
BMG, III, 165, Roma, 119-122
1979, S1i C 1/1979, margine E, ~ 1,40-1,70 m. strat de arsură;
inv. 11.239
6. Antoninus Pius
AR; 6; 1,88 g; 16 mm
BMC, IV, 856, Roma, 155-156
1979, S 11 Ci/79, mijloc casetă, ~ 1,40-1,50 m, inv. 11.240
7. Iulia Mamaea2
AR; 9; 1,63 g; 17 mm; fragment
BMC, VI, 43, Roma, an 222
1976, S Ia, O 21, ~ 0,85-1 mm, inv. 9606
8. Gordianus III
AR; 3; 3,01 g; 21 mm; antoninian
RIC, III/3, 95, Roma, 241-243
passimus, inv. 9358
b. Castrua
1. Vespasianus
AR; 6; 2,25 g; 17 mm
RIC, II, 5, Roma, 69-71
1977; inv. 9612
2. Idem
2. Domiţianus
AR: 6, 2,55 g: 18 mm
BMC, II, 193, Roma, an 76
1977; inv. 9611
3. Traianu5
AR; 6; 2,86 g; 19 mm
BMC, III, 536, Roma, 112-117
1977; inv. 9609
4. Antoninus Pius
AR; 6; 3,17 g; 17 mm
BMC, IV, 707, Roma, 149-150
1976, Sia, O 24, t::;. 1,70 m; inv. 9608
5. Idem
AR: 6; 2,55 g: 18 mm
BMC, IV, 530, Roma, 145-161
19î7; inv. 9607
l. Antoninus Pius
AR; 9; 2,63 g; 18 mm
BMC, IV, 707, Roma, 149-150
AR suberat; 6; 2,65; 19 mm
3. Severus Alexander
4 ibidem.
MONEDE ROMANE DIN MUZEUL CARANSEBEŞ
223
III. ANINA
Traianus5
AR; 6; 3,13 g; 17,5 mm
BMC, III, 595, Roma, 112-117
condiţii de descoperire necunoscute, donaţia cetăţeanului Petzak
Vespasianus
AR; 9; 2,51 g: 17 mm
BMC; II, 61, Roma, 70-71
inv. 9571
*
* *
In cele ce m~mează, vom incerca să realizăm un succint comenta-
riu privind descoperirile monetare de la Tibiscwn, cu deosebire cele
din aşezarea civilă, clădirea A, luind în considerare aitît piesele de faţă
cît şi cele descoperite în anii 1980-1981 şi publicate anterior 6 .
Dintr-o simplă analiză, se constată că din punct de vedere numeric,
cel mai numeros este materialul recoltat din aşezarea civilă 7 , iar în
ceea ce priveşte nominalul, denarul este cel care predomi111ă în mate-
rialul descoperit în castru, în timp ce, din cele 47 de piese din aşezarea
civilă, 28 monede sînt din bronz:
;; Ibidem, III/4.
8 Vezi supra nota **: monedele nefiind publi:ate cu menţiunea greutăţii şi
a catalogului, nu am reuşit să realizăm o analiză riguroasă a greutăţii precum şi
o statistică an/domnie.
7 Monedele din ca5tru sînt de fapt mult mai numeroase, dar ele vor fi publi-
cate de către colectivul de cercetare al acestui obiectiv.
224 DANA BALANESCU-PETRU ROGOZEA
sec. I e.n.
Vitellius I (2,500/o)
Vespasianus 4 (10,000/o)
Domitianus 1 (2,500/o)
Nen·a I (2 ,500/o)
.Sl'C. II e.n.
Traianus . 9 (22,500/o)
Hadrianus 8 (20,000/o)
3 (7,500/o)
I (2,500/o)
Faustina I 1 (2,500/0)
Corn modus 1 (2,500/o)
Geta I (2,500/o)
Iulia Mamaea . 1 (2,500/o)
Maximinus Thrax 1 (2,500/o)
Gordianus III . 2 (7,500/0)
Salonina . 1 (2,500/0)
de moneda din bronz, ca apoi în secolul III, să revină moneda din ar-
gint, de data aceasta reprezentată prin cele două nominale (denarul şi
antoninianul).
ln sfîrşit, corelind materialul numismatic cu contextul descope-
ririi, putem remarca că cele mai numeroase descoperiri se concentrează
în <'UI'tina F 3 (23 de piese), urma de coridorul/culoarul D (8 piese).
Materialul monetar recoltat din aşezarea civilă nu ridică probleme
d;1?osebite din punct de vedere numismatic, prezentarea sa avînd me-
nirea de-a completa repertoriul numismatic roman al Banatului. Mai
mult, monedele descoperite confirmă limitele cronologice de funcţionare
a cJădirii A: mijlocul sec. II - prima jumătate sec. III e.n. 9 •
Viitoarele cercetări arheologice vor aduce, desigur, alături de alte
vestigii şi noi mărturii numismatice, iar prelucrarea şi publicarea lor
exhaustivă va putea realiza o imagine interesantă privind circulaţia
monetară din cadrul unei aşezări civile a Daciei romane.
(Summary)
The authors presents roman coim: from Caransebeş Museum. We insist more
on the roman coins from civil setUement: A (X) - building from Tibiscum
(Jupa).
The bronze coins are in more number than the silver coins and the majo-
rity ::oins are emited in 11-111 century and this facts ::onfirmed the chronology
of the A (X) building: middle of iill century and first half of III century.
1
Mitrofan, R. Ardevan, A. Soroceanu, Castru roman de la Gherla, jud.
Cluj, raport prezentat la cea de-a XVII-a sesiune anuală de rapoarte arheologice,
PloiP~ti 24-25 martie 1983. Material în curs de prelucrare.
2 Nicolae Vlassa, a precizat materialul din care a fost confecţionată gema.
3
Cf. supra, nota nr. 1. Turnul nu a putut fi dezvelit în întregime.
4
Chr. Scherer, în LexMyth, I (1884), 2472; H. Steuding, în LexMyth, II, 2
(1894-1897), 2802, 2807, 2814; A. Legrand, în DA, IIl/2, p. 1818-1820; G. Wis-
sowa. Religinn und Kultus der Ramer, Milnchen, 1902, p. 249-250; K. Latte,
Romi.•-che Re1igionsgeschichte, Milnchen, 1960, p. 163.
Fig. 1 : Gemă romană ele la Gl.erla, 7,5/1.
Fig. 1 : Roman gem from Gherla, 7,5/1. """"cc
">tl
c:
>
~
m
<
>
z
hlamida. Nu este clar dacă zeul poartă sau nu caduceul. In partea in-
ferioară a imaginii, o linie orizontală pare să însemne 'terenul pe oare
stă Mercurius.
In general, jumătatea inferioară a imaginii este şi mai neglijent
lucrntă. Hlamida o putem doar ghici din cîteva trăsături grosiere, care
se îmbină în unghiuri pronunţate. Pozi,ţia picioarelor apare cu deose-
bire nefirească: nu numai că sînt foarte sumar schiţate, dar îndoirea
lor se face ca şi CUIIl1 zeul ar merge spre stînga. Este posibil ca meşte
rul antic să fi vrut a sugem contrapositul. In orice caz, dacă trunchiul
c>ste răsucit spre dreapta, picioarele par să meargă ân direcţie opusă;
s-ar zice că figura zeului: se compune din două jumătăţi ale unor ima-
gini diferite, defectuos juxtapuse. Această impresie se datoreşte însă
caraeterului sumar, neglijent al concepţiei şi executării desenului. In
plus, imaginea este lucrată din tăieturi mari, vizibile, insuficient fini-
sate. Pe alocuri se păstrează urmele uneltei cu care s-a executat gra-
varea (ca de exemplu pe marginea superioară a umărului şi braţului
stîng al lui Mercurius). Remarcăm de asemenea că jumătatea dreaptă
a corpului zeului a fost mult mai adînc gravată decît cealaltă. Acest
aspect grosolan, provincial de slabă cal~tate, atît al desenului cit şi al
gravării, singularizează gema de la Gherla printre obiectele similare
cunoscute în Dacias.
Mercurius apare foarte frecvent pe pietrele gravate antice. In
această ipostază (stînd în picioare, cu hlamidă, petasus cu aripi şi mar-
supium) este deseori întîlnit 6 • Chiar şi în Dacia s-au găsit cîteva exem-
plare care îl înfăţişează pe zeul negoţului în aceeaşi atitudine 7 . Nici
unul nu prezintă însă asemănări stilistice cu gema descoperită la Gherla.
Piesa descrisă mai sus a suferit şi deteriorări. O fractură în stînga
sus a dus la pierderea unui fragment încă din antichitate (fără a afecta
însă imaginea gravată). In continuarea fracturii antice, o fisură verti-
cală străbate gema în partea stingă, afectînd braţul drept al zeului şi
hlamida. Lîngă mîna stîngă şi pungă se observă o zgîrietură care atinge
marginea piesei. O altă fisură, orizontală, împarte cîmpul gemei în două
părţi aproape egale~. Este important de observat că fisurile constatate
David, op. cit., p. 529, nr. 21, 22 (Mi::ia), 23 (Ilişua); D. Tudor, loc. cit. (Romnla);
M. Gramatopol, Les pierres gravees du Cabinet numismatique de l' Academie Rou-
maine, Bruxelles, Coll. Latomus, 1974, p. 56 nr. 227, p. 57 nr. 236, 240, 241; L.
Ţeposu-Marinescu, E. Lak6, Catalogul colecţiei de geme romane - Muzeul de
istorie şi. artă Zalău, Zalău, 1973, p. 5 nr. 14, p. 6 nr. 17 (Porolissum).
e Fisura poate fi sesizată şi pe reversul gemei. Nu este o deteriorare pro-
priu-zisă, :::i st• datorează stru:::turii pietrei şi s-a adîndt ulterior. Se pare însă
ră această stru:::tură nu a influenţat cu nimi::: executarea gravurii.
230 RADU ARDEV AN
RADU ARDEVAN
(Summary)
Ii;i thc course of the salvage excavarions im the Roman camp from Gherla,
a red jasper gem with the image of Hermes on it was discovered in 1982.
Its dimension.s are: the large diameter is 11.3 mm, the short diameter is
9.5 mm, the thickness is 3.1 mm. This pie:e is roughly elaborated and it pro-
ceeds from a lo:al workshop (possibly Porolissum). No eviden:cs ,would allow
us to pressume the existen:e of a stone engraving workshop in Gherla. This
gem has been found in a tower of porta de::umana and its existcnce is tra::ed
back to the middle of Jrd ::entury A. D.
UN REZUMAT DE INFORMARE ASUPRA VALORII
DOCUMENTARE A COLUMNEI TRAIANE
SUB RAPORT FORESTIER*
Tabelul 1
Spaţiul de referinţă
I Scenele componente ale
partiţiei
„.
ale spaţiului extradaciic. Se relevă astfel ca relieful cel mai domol este
propriu spaţiului moesic-ponto-danubian. Relieful cel mai accidentat
este specific spaţiului dacic în care s-au derulat campaniile din Dacia
a celor două războaie dacice. De asemenea, descifrarea imaginilor Co-
lumnei sub raport forestier, a permis surprinderea unei variabilităţi
ecologice maxime în spaţiul dacic, mijlocie în spaţiul extradacic şi mi-
nimă în spaţiul moesic-ponto-danubian. Acest fapt firesc concordă cu
modul de sugerare a variabilităţii hipsografice, stabilit pe alte criterii
şi amintit anterior. '1n plus, s-a mai putut constata că, în cadrul spaţiu
lui forestier dacic, variabilitatea ecologică este relatv mai accentuată
pe traseul primului război dacic faţă de traseul celui de-al doilea răz
boi dacic. In ipoteza reprezentativităţii peisagisticee a scenelor, acest
fapt sugerează ideia pot1 ivit căreia itinerariile armatelor romane din Da-
cia a celor două războaie dacice, au traversat zone ecologice relativ apro-
piate.
UN REZUMAT ASUPRA VALORII DOCUMENT ARE A COLUMNEI TRAIANE 237
4 Dio Cassius, Istoria romană, LXVIII, 14, 1, în Izvoare privind istoria Ro-
acesta cunoştea mai puţin răşinoasele decit foioasele cit şi, cc-ea ce este
mai puţin probabil, faptul că exemplarele de brad carpatin, folosite
ca etalon, ar putea fi geometric sensibil superioare exemplarelor de refe-
rinţă mediteraniene, luate în considerare de sculpt.orul antic. Prima ipo-
teză frizează certitudinea dacă se ia în considerare faptul că în zona de
joasă altitudine, specifică centrului italic dominat de Cetatea Eternă, cu
excepţia unor răşinoase ornamentale (Pinus pinea şi Cupressus semper-
virens) sculptorul antic nu găsea alte conifere şi cu atît mai puţin pă
duri compacte constituite din aceste specii.
Gradul mai mic de autenticitate al răşinoaselor, comparativ cu al
foioaselor, alături de multe alte elemente, sugerează concluzia generală,
potrivit căreia sculptorul antic nu a cunoscut „de visu'' pădurea dacică,
nu a călcat potecile codrilor carpatini şi nici nu l-a însoţirt pe împărat
în expediţiile dacice. Rolul lui s-a limitat la dăltuirea într-o manieră
sernipersonală a traducerii în imagini plastice a „Comentariilor" impe-
riale făcută de artistul proiectant. Bar caracteristicile pădurii şi cadru-
lui natural dacic, sugerate atît de exact de Colwnnă, sînt fapte reale.
Desigur, acestea nu au putut scăpa neobservate şi neînregistrate în „Co-
mentariile" imperiale de un observator fin şi, prin îndelungata lui viaţă
de campanie, bun cunoscător al naturii, aşa cum a fost Traian şi nici
de artistul proiectant al Columnei care, chiar dacă nu a participat direct
la războaiele dacice, a avut cu siguranţă la dispozilţie amintitele scrieri
oficiale, alături de eventuale schiţe fragmentare luate la faţa locului.
In rezumat, autorul rîndurilor de faţă consideră că, în ciuda unor
contradicţii semnalate în alte domenii, Columna Traiană constituie un
document silvic autentic, necunoscut de silvici şi nedescifrat de arheo-
logi. Ea oferă prima imagine documentar-artistică de avengură a pădurii
dacice. Mai mult, pentru români, Columna are o importanţă particulară
deoarece puţine popoare pot invoca privilegiul de a avea o cronică f o-
restieră mai veche decît a lor. Iln. lipsa surselor istorice, informaţiile su-
gerate prin descifrarea reliefurilor Columnei devin deosebit de pre-
ţioase pentru studiul campaniilor dacice deoarece oferă, pe baze auten-
tice, posibilitatea corectei lor reconstituiri.
Dacă în locul imaginilor legiuitorul ar fi dispus sculptarea pe Co-
lumnă a textului „Comentariilor" imperiale, astăzi pierdute, am fi avut.
referitor la războaiele dacice ale lui Traian, un izvor istoric de valoare
unică, cu preţul de a fi privaţi de una clin capodoperele antichităţii
transmisă intactă timpurilor moderne în amintirea intrării Daciei în
lwnea romană.
CRISTIAN D. STOICULESCU
UN REZUMAT ASUPRA VALORII DOCUMENTARE A COLUMNEI TRAIANE 239
(Summary)
Poate mai mult decit în alte părţii ale Daciei romane, pentru Ti-
biscum, via"ţa romană a însemnat m primul rînd armata ce a staţionat
în garnizoana castrului, întrucît de aceasta a depins în bună parte inten-
sitatea locuirii şi modificărilor demografice, economice, sociale pe care
le-a suferi:t aşezarea civilă care s-a dezvoltat în preajma castrului.
In anii ce-au urmat cuceririi romane a fost construit pe malul Timi-
şului un castru auxiliar de 102 X 109 m pentru ca apoi, în preajma mij-
locului veacului li să aibe loc o extindere spre vest şi sud a fortificaţiei,
Tibiscum, devenind astfel un centru militar în care au staţionat trei
trupe auxiliare: cohors I Sagittariorum, înlocuită apoi de cohors I Vin-
delicorum, numerus Palmyrenorum Tibiscensium, numerus Maurorum
Tibiscensium.
Iniţial, în apropierea castrului, armata, şi-a construit propriile sale
ateliere de olărie, fierărie menite a asigura cele necesare trupei'. ln
preajma castrului s-au stabilit familiile soldaţiJor, apoi meşteşugarii şi
negustorii interesaţi prin activitatea lor economică de relaţiile cu armata.
Aceste prime stabilimente s-au aflat sub controlul şi jurisdicţia castru-
lui de la Tibiscum. Pe măsura dezvoltării demografice a noii aşezări,
aceasta a fost inclusă în teritoriul capitalei provinciei, Ulpia Traiana
Sarmizegetusa. Populaţia autohtonă dacică ce va fi locuit într-o aşezare
din apropiere îşi face simţită prezenţa prin formele sale de manifestare
(ceramica lucrată cu rmîna) în :mai toate atelierele meşteşugăreşti ale
aşezării civile.
Dezvoltarea economică în ritm rapid a aşezării civile a fost urmată
de o creştere demografică corespunzătoare, care a determinat un intens
proces de urbanizare. Astfel, incit în timpul lui Septimius Severus sau
poate Caracalla aşezarea civilă a fost ridicată la rangul de municipium,
cu un teritoriu aparte de sine stătător. Din acest moment, TibiscUJm
intră în faza sa de maximă ascensiune econom.kă devenind un centru
prosper datorită între altele şi a relaţiilor economice cu lumea barbară
de la vest de Tisa.
Aşezarea urbană a fost .favorizată de condiţiile naturale prielnice
practicării agriculturii, creşterii vitelor, exploatării aurului din nisipul
aurifer al rîului Bistra, de apropierea de zona minieră din munţii Ba-
natului. La aceasta au contribuit şi căile de comunicaţie rapide, în priimul
rînd cele două drumuri imperiale (Lederata-Tibiscum, Dierna-Tibiscum)
şi apoi al celui de al treilea care de la Ttbiscum lega provincia de aşC'
zările de pe rîul Mureş.
Aemilianus 249 1 1
Traianus Dedus 3 3
Herennia Etruscilla
Herennius Etruscus 251
Valerianus 253
Gallienus 2
Valerianus II 268
Salonina 2 3
Claudius II Goticul
TOTAL: 16
!~·
i"t:~t. ·ţ\~
'~.~~
c:>~
.. ,- .. '
·:·...
V! .: „
I . ..
..
------- - -·-----~': ____ -- _J
F!g. 1. Tibiscum. Planul aşezării civile pe care sînt
marcate clădirile cu nrme ele locuire tîrzii.
--- .----a··'\
-----..;...--
.\
. =----
~.
__.)
•„
Fig. 2. TibiscUIIl· Clădirea II. Zidurile marcate cu ha.şurl
sînt refaceri tîrzii.
MĂRTURII ARHEOLOGICE DE LA TIDISCUM 247
r.
începutul celui următor. El a fost
construit direct pe stratul de dără
1:1 I
mătu ră nivelat fără nid o fundaţie 17 .
Refacerile tîrzii constructive
constate la cîteva din clădirile cer-
o o J o o J
CPlate din aşezarea civilă sînt dovezi
ale folosirii şi lomirii în continuare Fig. 4. Tibiscum. Clădirea VII, faza I clă
a acestor spaţii de către populaţia dire construită în sec. III-IV,
2. refacere tîrzie ulterioară.
daco-romană rămasă pe teritoriul
oraşului.
*
Rc>tragerc>a administraţiei şi arm.atei romane în anul 271 a deter-
minat schimbări importante în structura economică, socială şi politică
a fostei provincii Dacia. Părăsiirea castrului de la Tibiscwn de către cele
trei trupe auxiliare şi implidt de familiile lor a însemnat că o bună parte
a populaţiei oraşului a părăsit oraşul, stabililJldu-se la sud de Dunăre.
Datorită poziţiei sale strategice, Tibiscum a fost în primul rînd un
centru militar deosebit de puternic pentru Dacia, dezvoltarea econo-
mkă a aşezării, civile a fost determinată în bună parte> de cerinţele mi-
litare, dar şi de nevoile comerţului practicat cu lumea barbară şi cel
intern cu aşezările rurale din împrejurimi.
Materialul arheologic descoperit în ultimele nivele de locuire în-
ckosebi din ceramică, pentru care însă anul 271 în sine nu poate con-
stitui un reper cronologic precis pentru fonme, elemente decorative, care,
continuă să existe şi după această dată. Singurelt' descoperiri cert da-
tabile în a doua jumătate a veacului III sînt vasele descoperite în clădi
rPa VIII, care prin pasta cu mult degresant în compoziţie, forme, decor
constituie elemente caracteristice pentru ceramica locală romană. (Fig. 8).
Ceramica romană de la Tibiscum din secolele II-III constă dintr-o
pastă, care conţine ca degresant nisip fin, miră sau chiar pietricele. 1n
funcţie de pregătirea lutului acest degresant zdrobit în particule mai
fine sau mai mari, dind în ultimul caz un aspect grosier, vaselor.
Fig. 5. Tibiscum. I. Zi<l roman tîrziu din clădirea VIII, 2. Fundaţia cu cofrag a clădirii ridicate
pe locul clădirii VII. -
MĂRTURII ARHEOLOGICE DE LA TIBISCUM 251
loc în cursul secolului IV, în urma unui· incendiu puternic, care a per-
mis în mare parte recuperarea unei cantităţi, 'mari de mărgele, dar şi
instrumentar din metal folosit pentru producerea mărgelelor.
Circulaţia monetară
Aurelianus 269 3 3
Probus l 2
Carus
Carinus
Numerianus 284 2
Diocletianus 284 l 1
Constantin Chlorus 2 2
Galerius
Liclnius
Licinius II 2 2
Constantinus
Crispus
Constantinus II
Constans 2 l 3
Constantinus II 3 18 2 23
Vetranio l 1
Constantinus Gallus 3 3
Iulianus 363 2 2
Total 44
Structura şi
compoziţia tezamuluidescoperit la Tibiscurn denotă
pătrunderea masivă de monetă romanăîn fosta aşezare romană, care a
permis acumularea respectivă. Alături
de tezaur, monedele descoperite
izo~1t în diferite puncte din aşezarea civilă dovedesc existenţa încă a
unor relaţii ele schimb bazate pe monedă, ceea ce înseamnă că viaţa
economică îşi mma cursul normal şi firesc, chiar dacă, poate, mai dimi-
nuată ca întindere. La mijlocul veacului IV, circulaţia monetară apare
cca mai intensă, pentru ca spre sfîrşitul veacului să scadă pînă la dis-
pariţie.
In anul 1974, pe teritoriul Banatului antic erau cunoscute 23 de
tezaure, în ultimii ani au apărut noi localităţi care ridică numărul cen-
trelor lu astfel de descoperiri izolate la 27, iar al tezaurelor la 37 22 •
Moneda romană continuă să joace rolul de principal mijloc de schimb.
Cantitatea mare de monedă constatată în S'Paţiul dintre Tisa-Dunăre-Mu
reş sugeI"ează apartenenţa acestui teritoriu la Imperiu Roman 23 . Acest
fapt este evidenţiat cu atît mai mult cu cît, secolul IV este cunoscut
pent1·u contrnlul scvet· impus comerţului peste graniţe, dar mai ales
pentru restricţia circulaţiei monetare. Construirea fortificaţiilor romane
tîrzii de la Gornea, Sviniţa, Orşova şi implicit stăpînirea romană a aces-
tui teritoriu a putut determina extinderea controlului şi ma1 la nord 2 ~.
1n atare situaţie, Tibiscum aflat aproape :a 100 km, în centrul
Banatului a putut beneficia de toate avantajele economice şi politice
alP acestui control imperial. Deocamdată mărturiile numismatice sînt re-
lativ puţine, ele evidenţiază însă locuirea în continuare a vechilor spaţii
din aşezarea civilă şi chiar din castrul (unde în anul 1975, în colţul de
nord-vest au fost dezvelit un bordei databil în secolele IV-IV).
Descoperiri paleocreştine. Pătrunderea creştinismului la nord de
fluviu, pe teritoriul Banatului a fost un proces îndelungat început încă
din veacul al III-iea asemenea altor provincii dunărene. Prin această
zonă a fost culoarul de trecere înspre interiorul arcului carpatic al ele-
mentelor creştine. După părăsirea Daciei de către romani, în veacul al
IV-lea piese paleocreştine au apărut cu deosebire în zona fostelor oraşe
romane. La Tibiscum, deocamdată în cursul cercetărilor arheologice au
fost descoperite cîteva capace de vas „creştinate" prin incizarea semnu-
lui crucii pe buton. Se cuvine a menţiona că toate inciziHe sînt ulte-
rioare arderii pieselor.
1. Capac de vas descoperit de M. Moga şi publicat în studiul Vestigii
paleocreştine în Banat~';, butonul capacului are patru muchii ascuţite ce
dau la iveală semnul crucii. Autorul descoperirii pe baza analizei mo-
dului şi manierei de lucru a capacului îl atribuie daco-romanilor ce con-
tinuau să locuiască la Tibiscum.
2. Capac de vas fragmentar descoperit în anul 1975 lîngă porta
decumana a castrului mare, pe buton era marcat de mai multe ori sem-
22 E. Dautova-Rusevlijan, în RadVojvMuzej, 23-24, 1974-1978, p. 46; Dana
Bălănescu, în ActaMN, XIX, 1982, p. 375-383.
:ţ:i A. H. M. Jones, The Later Roman Empire, II, Oxford, 1964, p. 826; E. Chi-
rilă, N. Gudea, I. Stratan, op. cit., p. 88.
24 Idem.
25 M. Moga, op. cit.,· p. 263.
MĂRTURII ARHEOLOGICE DE LA TIBISCUM 255
..
2·; Capa:::u'. a fost des:::operit în :::ursul :er:::etărilor efe:::tuate în noiembrie 1975
de :::ătre un :::ole:::tiv format din M. Moga, F. Medeleţ, D. Benea.
21 P. Bona, R. Petrovszky, P. Rogozea, op. cit.,
28 Asupra piesei în dis:::uţie se va reveni cu o:::azia studiului aflat în pregătire
privind vestigiile paleo:::reştine din Banat.
~· I. St>ratan, în Mitropolia Banatului, 1983.
DOINA BENEA
5 6
7 8
~~~
12 ~~·'• .
. , . . . . ."ll'„ r.
13
~ ~~';...
(Zusammenfassung)
ologice prefeudale de la Remetea Mare punct „Gomila lui Pituţ„ mi-au revenit
pC'ntru publicare. In anul 1984, prin amabilitatea lui Mihail Fătu, directorul Muzeu-
lui din Timişoara, ,am intrat în posesia materialului arheologic din cei doi ani -
1975 ~i 1976 {C'eramică) şi a planşelor prezentului studiu.
260 ADRIAN BEJAN
I i
26
I
2i1
I
26.· ~
, t
'24.
. \ ..
1 I I li ' • ' ~· !
o Sc::oro. 120
<?
...
4 Dat fiind că pînă în anul 1984 datele publi:ate de subsemnatul s-au bazat
îndeosebi pe informaţiile verbale oferite de şeful de şantier, au fost posibile :on-
fuzii în prezentarea tipurilor de lo:uinţe, ex. A. Bejan, Contribuţii arheologice la
tstorta Banatului în secolele V II-I X e.n., în SCIV A, 34, 4, 1983, p. 356, locuinţa cu
cuptor pietrar este considerată ca locuinţă de suprafaţă.
AŞEZAREA DE LA REMETEA MARE „GOMILA LUI PITIJŢ'
263
os
IN O PIATAA
I
-
--105cm ID
~
.&,
SECT.Vl\/o
+- ..
"""
,, ,,
" 11
11.imut. act""'
!
')• r~ I Cl;\' 1.ra
"'
tJ;""'i Dl ...,,111;.
~
! CtJfJIOll „:fll'lA/t 1 ~
: ~r u ·. •.:. -'fJ•. ! m
!:
;l:
e:'.!.·
-~·n„i Sl '='·=-Jw"•
W:l:'re I •t
;\ .:·;:r,
-----------·-
Pl. V. Remetea Mare - „Gomila lui Pituţ". Sector D. Profilul laturii sudice a secţiunii 17-a în zotia locuinţei.
Pl. V.>Remetea Mare „ Gomila de Pituţ". Secteur B. Le profil du cote du sud sectlon 17 dans le zone Cte l'habitatlon.
AŞEZAREA DE LA REMETEA MARE „GOMILA LUI PITUŢ"
265
'"'"' .-~-----1----' ~:
.,
\L~I! ...
PI. VI. Remetea Mare - „Gomila lui Pituţ". Sector B. Profilul laturii sudice a locuinţei nr. 6.
PI. VI. Remetea Mare - „Gom.ila de Pituţ". Secteur B. Le profil du cote du sud de l'ha-
bitation nr. 6.
\_ iL \C.G'O 'fli)
~ '~
I'
~·.Q,
ft -11c
o _,/·.
·U
t·· C7 o o ., 0-c.is
vv
n/l CJoe·~'
Cl D
. ~
D
O- ., ••
Pl. VII. Reruetea :\lare „Gomila lui Pituţ". Sector B. Locuinţa nr. 6 şi groapa nr. 2.
Pl. VII. Reruetea :'.\lare „Gomila de Pituţ". Secteur D. L'habltation nr. 6 et la fosae nr. 2.
AŞEZAREA DE LA REMETEA MARE „<;OMILA LUl PITUŢ" 267
ADRIAN BEJAN
(Resume)
uiw habitation de surface compernant un ate jer pour forger le metal muni de deux
creusets et d'un moule en terre cuite - actuellement en debris. Les recherches
permettent la supposition qu'il s'agissait d'un atelier destine aussi ă l'execution des
pieces menues.
Dans l'agglomeration on a trouve aussi un four de potier, du type four â
grille.
Le materiei archeologique re:upere est constitue surtout par de la ceramique,
notamment de celle executee sur roue â ralenti, ayant Ies caracteristiques de la
ceramique existente sur le territoire du pays entre le VIIie et le Xe siecles.
Ces dPcouvertes archeologiques permettent de conclure que l'agglomeration de
Hemetea Mare „la Gomila de Pituţ" est une agglomeration de dimensions assez
grandes, appartenant au type d'agglomerations repandues dans la periode mention-
nee sur la vaste aire carpatho-danubienne.
CNEZII BANAŢENI ŞI LUPTA ANTIOTOMANA 1N PRIMELE
DECENII ALE VEACULUI AL XV-LEA
s Ibidem, p. 398-403.
~ Wenczel Gusztav, op. cit., p. 226.
1o Citaţi în Pesty Fr. Krass6, III, p. 277, 284, 285, 294, 454 şi Pesty Ortvay,
op. cit., p. 341, 374, 386, 488, 502, 514, 518, 532, 568.
11 Wen::zel G„ op. cit., p. 420, 429, 618; Pesty, Krass6, III, p. 283.
12 Pesty-Ortvay, op. cit., p. 587-588.
IOAN HA Ţ!!GAN
274
1 Istoria României, sub reda:ţia acad. Andrei Oţetea, Bu:ureşti, Hl62, p. 9:16-
957; P. P. Panaitescu, Mihai Viteazul, Bu:::ureşti, 1936; I. Slrbu, Istoria lui Mihai
Vodă Viteazul, domnul Ţării Româneşti, red. Damaschin Mio:, I, Timi-:;oara, 1976,
p. 93; I. D. Suciu, Unitatea poporu.lui român. Contribuţii istorice bănăţene, Timi-
şoara, 1980, p. 37-43.
2 Andrei Veress, Do:umentr privitoare la istoria Transilvaniei, Moldovei .5i
Ţării Româneşti, IV, Bu:ureşti, 1938, p. 75; Ion Calafeteanu şi Octavia:i Nicolau,
Mihai Viteazul şi popoarele sud-dunărene, în Revista română de studii internaţio
nale, Bucure?ti, 1970, nr. 3--4, p. 3-4; G!i.gor Popi, Mihai Viteazul în tabăra răscula
ţilor de la Vîrşeţ, în „Lumina", Panciova 1973, nr. 3, p. 19-22; Teodor N. Trf1peea,
Mihai Viteazul - strălucit luptător pentru. unire şi independenţă, î:i „Drapdul
Roşuu, nr. 9431, din 20. V. 1975, p. 2.
3 Matthias Miles, Siebenburgischer Wurg-Engel, oder chronikischer Anfang
des Seculi nach Chrlsti Geburth, aller theils in Liiniern filr gelauffener Geschidi-
ten . .. Hermannstadt, 1970.
" Ibidem, p. 167; cf. Aurel Decei, Incercările lui Sigismund Bcithory de a
elibera Banatul şi Timişoara de turci, în Tibis:us, III, Timişoara, 1974, p. 171-J 80.
THEODOR N. TRAPCEA
276
5 Ibidem, p. 169.
6 Ibidem, p. 171-172.
7 Baranyai De:::si Czimor Janos, Johannes Dedus Barovilis, Commentari de
rebus Ungaricis, în Monumenta Hungarici Historica, Pest, 1861.
LUPTA ANTIOTOMANA IN BAl''!AT 1594-1597 277
THEODOR N. TRAPCEA
(Resume)
VIRGINIA ARDELEAN
(Zusammenfassung)
Der ArtikC'l bez.ieht sich auf zwei Personlichkeiten aus der Stadt Caransebeş,
Ştefan Joji::a und George Borţun.
Ober den Letzten erinnert man sich, dass Mihai Viteazul, am 1 Januar 1600,
ihm ein Diplom alsi Eigcntiimer filr das Dorf Sărăzeni, neben Lugoj gab.
Uber den Ersten schreibt man viei, beginnend mit der Behauptung, dass er
in der rumănis::hen Stadt Caransebeş geboren wurde, dann, uber seine Situation
als Kanzler in Transilvanien, aber insbesondere fiir die diplomatischen Akten die
er verfasste und die am E::ide Mihai Viteazul auf den Tron von Transilvaniei brin-
gen sollten, dann als; zusammen mit Walachien und Bulgarien, um eine starke
Mauer gegen die Turken zu bilden.
Weil er gegen die habsburgischen In-teressen war, wurde er verhaftet, zum
Tode werurteilt und wurde enthauptet.
UN PRECURSOR AL GRANICERILOR ROMANI BANAŢENI -
- PETRU VANCEA (1703-1776)
şi b:ă un tovari'1ş au fost trimişi înainte spre Ostrov ca is::oade pentru a urmări
mişci'1ri '.e tur::ilor. ··
12 Foaia Diecesană, 1893, nr. H. p. :J.
1 3 Nico!ae Stoi="a df' Haţeg, op. cit., p. 183. Van::ea este numit tot căpitan de
plăeşi, în rea!itate Pra ~'<ipitan dl' pa:iduri.
UN PRECURSOR AL GIUN)CERH'.bR ROMANI BĂNĂŢENI 285
militare> şi a. fost din nbu investit' îri funcţia de <'ăpitan de plăe5i1 4 > tn
anul: 174) împreună ctl cr\ezul Mohorca a primit dreptul de a pesN.J.i
morunut pe Dunăre între Orşova şi Palanca Nouă 1 5. Vancea 'mai estl'
amintit apoi <:'a participant în 1749 la instalarea noului episcop al Caran-
sebC'Şului, Ioan GeorgevicilB~
Comisia aulică pentru Banat dispunea prin Ordonanţa din· 29 apr~liC'
1754 ca Petru· Van cea să-si aibă sediul la Jtipalnic, avînd sub coma'nda
sa 22 plăeşi, apoi numărul lor să~l sporească la 27 şi să.:.i întrebuinţeze
de-a lungul graniţei, iar prin Rescriptul aulic banato-iliric dat din Viena
la· 25 mai 1754 a fost numit căpitan al plăeşilor din districtul Caran-
sebeş-Orşova 11.
Organizarea complexă a graniţei militare de sud a imperiului aus-
triac s-a făcut începînd cu 1768, după vizita lui JosiF al II-lea în Banat•R.
In timpul vizitei la Mehadia, ţăranii din satele Valea Bolvaşniţei, Căni
c-ea, Dornaşnea s-au plîns împăratului, prin cnezii lor de impozitele Rrele
la care erau supuşi, de insuficienţa pămîntului, de abuzurile administra-
ţiei19. De la Mehaldia, împăratul a plecat la Jupalnic unde, a fost întîm-
pinat de Vancea şi plăeşii săi îmbrăcaţi în haine de paradă20. Vancea îm-
preună cu plăeşii săi vor fi primii români ce au fost înscrisi în regi-
me.ntul de graniţă româno-banatic ce va lua fiinţă începînd cu 1768.
Locuitorii deveniţi grăniceri au fost scoşi de sub jurisdicţia vrganelor
de stat civile şi a stăpînilor de moşii şi trc>cuţi în administraţia militară.
Tuturor locuitorilor din graniţă li s-au asigurat loturile dP pămînt nC'-
cesare întreţinerii şi au fost scutiţi de orice sarcini iobăgeşti. In schimb
erau datori să păzească graniţa în timp de pace, iar în vremP de război
trebuiau să participe la operaţiuni alături de armata regulată 21 •
Astfel începînd cu 1768, 71 de sate între Jupalnic şi Marga cu 7600
de case şi 21997 jugăre de pămînt dC' cultură şi 7095 de oameni apţi pen-
tru serviciul militar se va constitui regimentul valaho-bănăţean 22 •
După această dată ştirile despre Petru Vancea lipsesc, fiind menţio
nat în 1773 cinci locuia în Caransebeş şi plăeşii - afirmă Stoica de
Haţeg ,,au fost scoşi din Jupalnic ~i din celelalte sate de frontieră",
14 Ibidem, p. 180. SP pare ::ă gen. E:1gC'lshofen i-a dat lui Vancea şi un ordin
PETRU BONA
(Resume)
1i Ibidem.
u I. Gabriel, Funfzig jăhrl.ge Geschichte der Banater Arbeiterbewegung (50
de ani din istoria mişcării muncitoreşti din Banat), Timişoara, 1928, pag. 17:!.
1~ „Krasso-Szorenyi Lapok" Lugoj nr. 15 din 10 aprilie 1904.
1s Presa muncitoreas:::ă 1900-1921 vol. II, pag. 605, vezi „Adevărul" nr. l clin
iulie 1906.
1e Ibidem.
17 Ibidem.
LUPTA MASELOR POPULARE DIN CARAŞ-SEVERIN (1~1917) 291
Numărul
Întreprinderile
Numărul Zile de lucru
Anul
grevelor în care au avut
greviştilor pierdute loc greve
VIOREL POPESCU
33
„Szorenyseg", Caransebeş nr. 49 pag. 5, din 4 decembrie 1913.
34
In perioada primului război mondial uzina Nădrag a fost subordonată
R~iţei.
35 Ni::olae Ceauşescu - România pe drumul desăvîrşirii constru~ţ·iei sociaiiste,
Edit. Pol„ Bu::ureşti, 1969, pag. 508.
VIOREL POPESCU
296
(Zusammenfassung)
Die Arbeiterschaft cler Kreise Caraş und Severin kannte die cler Arbeitcr-
klasse unse:·es Landes spezifis:he:i Organisie:-ungsformen; von dc:i erster. Orga:ii-
sationen fiir HiLfeleistungen, professionelle Vereine, Gewerkschaften, bis zu ihrcr
Eingliederung in einem localen Organ des S.D.P.
Zahlrei:h und gut organisiert, unternahm die Arbeiters:haft aus den wi:hti-
gercn Zentrcn cler Kreise in der Zeitspanne 1900-1917, eine Reihe revolutionărcr
Aktionen 'bestehend aus Meetin.gs, Protestkundgebungen und Streiks, gegen die Aus-
beutung, fiir okonomischc, soziale unde politische Rech.te.
ASPECTE ALE VIEŢII ECONOMICE DIN ORAŞUL CARANSEBEŞ
INTRE ANII 1921-1928
5
Ibidem, dos. 17/1920, f. 1-2
Ibidem, dos. 1/1921, f. 9
6
• Nu sînt cuprinşi în a~eastă situaţie cei cca 300 mun::itori forestic;·i ai firmC'i
Industria de lemn Borlova Armeniş.
7 Ibidem, dos. 1/1921, f. 11
8 Ibidem, dos. 2/1921, f. 6
s Ibidem, fila 1-2
10 Ibidem
n Ibidem, fila 6
12 Ibidem, dos. 1/1923, f. 15
ia Ibidem, dos. 3/1922, f. 1-20
14 Ibidem, dos. 1/1922, f. 12
1s Ibidem, dos. 1/1923, f. 32
VIAŢA ECONOMICĂ DIN CARANSEBEŞ (1921-1928) 299
fel fabrica din Balta-Sărată producea anual 2000 m.c. laţuri de fag,
3000 m.c. cherestea de b:rald, 1800 m.c. cherestea de fag şi paltin şi 350
m.c. furnir1 6 . Prelucrind o parte din cheresteaua produsă în Caransebeş,
firma „Corcana" producea anual 30.000 butoaie de diverse dimensiuni,
100.000 cercuri de lemn, 2.000 m.c. parchet de fag, 6.000 m.c. parchet de
stejar şi avea capacitatea de reparare a 300 vagoane CFR. In anul 1922
numărul muncitorilor utilizaţi de această firmă era de 150 17 .
Incepînd cu anul 1923 la fabrica din Balta-Sărată s-a acordat o
atenţie sporită modernizării fabricii de furnir, urmărindu-se dotarea
acesteia cu maşini de provenienţă americană. Consiliul de administraţie
al acestei importante fabrici, care reuşise în anii anteriori să cumpere şi
fabrica de mobilă de la Ineu, urmărea prin aceste dotări să înlăture con-
curenţa finnelor străine din ţară 18 . Pentru consolidarea sa, Fabrica de
1
r; Jlridl'm, I. 22
ii' ·i~lcni, f. ~-1
!-:-
1
·lhi,[1•111, Ionel Tribuna:ul CaransebP~; firnw sociale, dos. 9/1919, f. 439-4}J0
'
1
/l>irJ.-111, dos. :i"l895, f. 310
2
' J/!i(!:·m, reg. 1'1/1876, f. 213
~ 1 1 /1idt'11L
~~ 1bidcm, dos. 14/1920, f. 268
23 Ibidem, clos. 5/1914, f. 345
~· Ibidem, dos. :l/l!J25, f. 5-6 (Vezi şi fond Primăria oraşului Caransebeş, clos.
l/l92[i, f. 1-:J)
°'" Ibidem, Primăria oraşului Caransebeş, dos. 1/1928, f. 4
300 CONSTANTIN BRATESCU
Filr die Stadt Karansebes:::h sind die Jahre 1921-1928, Jahre der Festigung
dniger Industriefirmen auf dem Gebiet der Baustoffe und der Lederindustrie.
Einen bedeutenden Antei! im wirts:::haftli:::hen Leben der Stadt hatte die in
der Landwirtschaft und Tierzucht beschăftigtc Bevi:ilkerung, zahlreiche Handwer-
ker und Kaufleute, die dazu beitrugen, daB die Stadt Karansebes:::h ein wichtigC's
Ha:idelszentrum des Banats blieb.
Da Karansebesch in der Zeitspanne 1921-1928 der Sitz einiger wichtiger
Ba:iken war, hat es in der Konzentrierung des Kapitals im Silden des Banats
cine bedeutcncle Rolle gespielt.
Die Arbeit hebt hervor, daB si:::h die Zei:::hen der wirtschaftli:::hen Krise bereits
im Jahre 1928 in der Stadt Karansebesch spilrbar machten und si:::h in der fol-
genden Etappe verstărkten.
INTERVENŢII IN ARHITECTURA CENTRULUI ISTORIC DIN
TIMIŞOARA IN A DOUA JUMATATE A SECOLULUI AL XIX-LEA
l'l'ZlJ „
~„
Riie
bJ?.'I D
Pentm Prima Casă de Păstrare din 1855, s-a ales un volum parter
cu trei nivele, căruia i s-a accentuat caracterul monumental prin pilaştrii
ce marchează ultimele două etaje, prin arcadele oarbe de sub modilionii
cornişei şi cele trei rezalite ale faţadei. Ornamentele sînt numeroase,
dominant de inspiraţie renascentistă, cu uşoare tendinţe de geometri-
zare (fig. 7).
Odată {'ll crearea prototipului de clădire administrativă şi bancară
monumentală, se înregistrează o transformare şi în arhitectura clădirii
de locuit. în dee€niul al şaptelea al secolului al XIX-lea încep să se
ridice în zona cetăţii clădirii de raport, al căror regim de înălţime dl!pă
şeşte obişnuitul parter şi un etaj din secolul al XVIII-lea. Faţă de con-
strucţia caracteristică acestui secol, care are planul desfăşurat de două sau
trei laturi, curte interi.oară cu galerii deschise, folosind de regulă parter
şi un etaj, a doua jumătate a secoluliui1 al XIX-lea vine în arhitectura
de locuinţe cu volumul mai mare, regim de înălţime predominant parter
şi două etaje, reducerea curţilor interioare, siluete simple şi decoraţie cu
măsură, de factură eclectică. Dacă sistemul bolţilor de la parter era obli-
gatoriu pentru arhitectura secolului al XVIII-lea, se trece acum la siste-
mul mai simplu al planşeului drept. Faţadele din această perioadă, pe
străzile Mărăşeşh, Ceahlău, Alecsandri, au portaluri şi ferestre cu arc
în plin centru, cornişe pe modilioni, tencuieli cu imitaţia bosajelor şi
motive decorative pe pilaştri sau ancadramente de ferestre, inspirate rnI1i
ales din renaşterea italiană şi baroc.
Chiar dacă preocuparea de bază rămîne pentru arhiitectura C€lei de-a
doo.a jumătăţi a secolului al XIX-lea construcţia nouă, se fac şi reparaţii
la clădirile păstrate din secolul trecut, cu schimbări în compoziţia faţa
delor sau în compartimentarea interioară. Acestea ajung uneori să fie
INTERVENnl !N ARHITECTURA CENTRULUI ISTORIC DIN TIMIŞOARA 311
Fig. 8. Vechea Prefecturii -· <lttaliu de travee din sec. Fig. 9. Vechea Prefectură - de-
XVIII (reconstituire <lupă decapările de pc faţada din taliu de travee după transformarea
. 1983). din sec. XIX.
Fig. 8. L'ancienne Prefccture - detail <le travee du Fig. 9. L'Ancienne Prefecture -
XVIII-eme siecle (reconstitution apres Ies decapages sur detail de travee apres la transfor-
la f~ade de 1983). mation du XIX-eme siecle. ·
LI LI AN A Ro.51u
(Resumc)
G Do:::. 2
7 George Lipovan, O prietenie pilduitoare - Traian Vuia - Caius !J"l'di-
ceanu în „Ol"izont", Timişoara, n:-. :!:J, 1972, p. 9.
8 Doc. 3
n G. Lip0\:a:1, Trnilln Vuiu - r<'lllizatorul zborului mecanic, Bu:ureşti,. l95ti,
2G4 png. + XV!Jl anc>xc; Troian Vuia - un pionier al aviaţiei moderne, Timh
~o<ra, 1!!72, 215 png.
DIN CORESPONDENT A LUI TRAIAJ'il VUIA CU CAIUS BREDICEANU 317·
318 ELENA BORUGA
*
* *
ANEXE
I.
Garches, 4 aprilie 1936
7, rue de Toulon
Dragc! Caius,
Am primit scrisoarea ta din 19 trecut şi am constatat cu o nesfîr-
şită plăcere, că suntem de acord. De asemenea am citit şi memoriul tău
atît de sincer si clar.
Am făcut' corecţiunea indicată şi adaug aci alăturat şi concluzia ce
mi-ai indicat.
Mă tem, că lucrarea d-lui dr. Peteanu să nu fie apărut deja. Scrie
deci prefaţa şi astfel o voi publica în o broşură .
.Am avut norocul rar de a putea penetra în intimitatea marelui Co-
riolan Brediceanu, pe cari contimpuranii noştri nu l-au înţeles prea
bine, deşi au simţit în el un om superior.
Dacă vrea D-zeu, ne vedem iin anul ăsta. Sărută pentru mine pe
Olga'2.
Te îmbrăţişează al t.ău,
T. VUIA.
inv.J 0.646.
*
* *
II.
Dragă Caius,
*
* *
12 Fiica lui Caius Brediceanu
DIN CORESPONDENTA LUI TRAIAN VUIA CU CAIUS BREDICEANU 321
HI.
Garches, 22 Martie 1939
Dragă Caius,
Te îrnbrăţoşază al tău
T. VUIA.
inv.10.642.
*
* *
IV.
Paris. 26 Iunie 1939.
Dragă Caius,
Cit de bine mi-ar cădea să mă pot duce în ţară, dar nu văd posi-
bilitatea. Ştii că am în vedere experienţe importante. Mă ocup de re-
constituirea unui laboratoriu, mă grăbesc să utilizez înlesnirile ce mi
s-au oferit. Ars longa, vita brevis. „Nu ne aparţinem" asta era lozinca
fericitului şi mult regretatului tău părinte, care nu a iCUnoscut nicio-
dată odihna.
Nu am nici o ştire de la Ministerul Aerului.
inv.10.643.
*
* *
V.
Garches. 7 Septembrie 1939.
7. rue de Toulon (SB,8)
Dragă Caius,
inv.10.644.
*
* *
14 George Dobrin, avocat în Lugoj, om politic şi de cultură, primul prefe::t
român al judeţului Caraş-Severin, după Unire.
1s Fiul lui Tiberiu Bredi:eanu.
DIN CORESPONDENŢA LUI TRAIAN VUIA CU CAIUS BREDICEANU 323
VI.
Paris, 13 Martie 1940
94, rue St. Lazare.
Dragă Cµius,
Te îmbrăţoşez cu drag
VUIA
inv.10.641.
ELENA BORUGA
(Resume)
L'ouvrage presente les lettres de l'ingenieur roumain Traian Vuia, adressees
â l'homme politique Caius Bredi::eanu, ces sont des do::uments qui se trouvent
dans l'archive du Museum de Banat dans Timişoara.
La corresponq.ances apporte des preuves precieuses en ce qui concerne la
biographie du grana inventateur Traian Vuia.
PARTICIPAREA REGIMENTULUI 96 INFANTERIE E>IN
CARANSEBEŞ LA REVOLUŢIA DE ELIBERARE SOCIALA
ŞI NAŢIONALA, ANTIFASCISTA ŞI ANTIIMPERIALISTA
care însă ne-a răscolit mult. Cite necunoscute s-au ivit in gîndurile fie-
căruia din noi? Eram încă în necunoştinţă de cauză. Nu aveam nici o
dispoziţie, nici un ordin. Aşteptam cu nerăbdare. Ne-a prins dimineaţ.a
fiecare pe lingă un aparat de radio sau telefon, dar peste tot linişte. Noi
cei de la Păltiniş erom rnlicitaţi numai dacă situaţia va impune. Regi-
mentul apela la noi la nevoie. Dimineaţa zilei de 24 august 1944 fiecare
comandant de companie, pluton şi batalion eram în mijlocul recruţilor
explicîndu-le evenimentele petrecute peste noapte, în acelaşi timp ară
tîndu-le că poate vom fi chemaţi să luptăm împotriva celor care se vor
opune eliberării ţării de fascişti, asuprire, libertate şi independcnţă" 1 .
fo aceast;ă parte a ţării D. 19 I s-a achitat cu cinste chemării par-
tidului ei revenin.du-i următoarele misiuni:
1. Să garanteze frontiera actuală contra atacurilor locale sau de
bandă în sectorul limitat la nord Bocşa Montană-Caransebes (to.::it.P in-
clusiv), iar la sud de Dunărea şi Gura Văii;
2. Atacată de forţe mult superioare, va apăra direcţiile spre Reşiţa
şi Anina, din Valea Timişului şi Oraviţa - Moldova Veche rezistind suc-
cesiv pe aliniamentele: ·
- Caransebeş - Ezeriş - Bocşa - Lupac - Oraviţa;
- Teregova - Anina - Sasca Română;
Pe acest ultiim aliniament va închide dcfileele şi comunicaţiile ce
duc la Dunăre în zona Orşova.
3. Păstrează misiunea avută de a curăţ.a şi stăvili pătrunderea ina-
micului în sectorul Dunărea de sus;
4. Asigură paza internă în zona de acţiune şi în judeţul Mehedinţi.
Cu nr. 16015 din 24 august 1944 comandantul diviziei dă ordinul
de operaţii nr. 1 din care regimentului 96 infanterie îi revin următoarele:
„Regimentul 96 Infanterie apără sectoarele limitate la est: Timişul
inclusiv, la vest Ohaba Mîtnic-Delineşti (ambele inclusiv) - Brebul
Nou - Vîrful Certeazul Haiducilor (cota 1099) inclusiv.
1Inchide comunicaţiile ce duc din Valea Timişului spre Reşiţa şi
Anina. Barează în special direcţia Valea Boului Reşiţa.
Rezistă succesiv în special pe aliniamentele:
- Caransebeş - Valea Boului - Brebu;
- Sadovă Nouă - Slatina Timiş;
- !nălţimile nord Teregova - Certeazul Haiducilor;
Pe acest ultim aliniament închide defileul şi comunicaţia ce duce
spre Orşova.
In măsură pentru apărarea spatelui şi zonei contra bandelor şi
contra paraşutiştilor"2.
Operaţiunea regimentului era sprijinită de R. 42 Ar. ce interve-
nea cu două secţii (2 obuziere şi 2 tunuri) în sectorul regimentului pen-
tru a închide Valea Timişului3.
Iova, am ales cel mai bun loc pentru organizarea unei ambuscade. De
la punctul meu de comandă aveam prilejul să supraveghez şoseaua ce
se afunda între versanţii abrupţi ai înălţimilor şi tot de aici puteam ob-
serva bine întregul dispozitiv al grupelor din subordine, organizate la
teren şi perfect mascate. Cînd coloana de maşini a intrat în întregime
în micul defileu, prima maşină a fost nevoită să se oprească la pode-
ţul pe care temporar l-am deteriorat. Acesta a fost şi momentul cul-
minant, deoarece la semnalul meu întregul dispozitiv a deschis foc
deasupr.a rnloanei. Fasciştii au sărit din maşini încercînd să riposteze,
dar o a doua rafală de foc i-a trezit la realitate, convingîndu-i că orice
încercare de împotrivire ar fi fost zadarnică, fapt ce i-a determinat să
se predea"'·
Toate efedivele şi tehnica de război se găsea în mina \'itejilor
ostaşi şi regimentuJui 96 Infanterie. Ea se compunea din 1 ofiţer, 3
subofiţeri şi 40 de soldaţi, precum şi 6 maşini speciale cu instalaţia com-
pletă a 'l.lllUÎ post de radio emisie-goneornetric şi alarmă aera, împreună
cu 4 mitraliere, 16 puşti mitraliere, arme şi muniţie şi un aparat de
cifrat împreună cu codul său 8 .
Compania de garnizoană Reşiţa cu sprijinul muncitorilor trece in
ziua de 25 august la arestarea trupelor fasciste rămase în Reşiţa com-
puse din 3 subofiţeri, 4 soldaţi, capturînd 3 ,puşti, o puşcă mitralieră,
un autocamion si un turism9.
Acţiuni plhte de curaj subunităţilor regimentului, în colaborare cu
populaţia locală, au avut în ziua de 26 august în comuna Teregova
unde au fost făcuţi prizonieri 8 ofiţeri, 36 subofiţeri şi 222 trupă captu-
rindu-se un ·bogat material militar compus din 246 puşti, 18 pistoale
mi.tralieră, 19 pistoale automate, 3 autocamioane, 4 turisme, 10 grenade
si 5000 cartuse 10.
· Acţiunea' de stingel'e a focarelor fasciste se încheie pentru Regi-
mentul 96 Infanterie în ziua de 29 august 1944 cînd la Caransebeş se
captmează o staţie de amplificare a liniei permanente Berlin-Sofia, în
perfrctă stare de funcţionare 11 .
SucC'<'sele repurtate dC' vitejii regimentului nu s-au oprit aici, fap-
tele lor în lupta împotl'iva fascismului se înscriu în cartea de aur a
neamului. Despre aceşti soldaţi minunaţi şi faptele lor eroice din acel
august 1944 colonelul :în rezervă Ion Cojocaru cu mîndrie patriotică
arată că: „Forţa Regimentului 96 Infanterie au constituit-o recruţii, care
nu au executat decît o singură şedinţă de tragere cu cartuşe de război,
totuşi ei au dovedit că sînt copiii adevăraţi ai poporului ... Poporul a
înzestrat armata şi tot poporul a fost acela care prin jertfe serioase
de eroism a adus VICTORIA eliberînd Patria, Ungaria şi Cehoslova-
cia ... "12.
LIVIU GROZA
PI. I. Casa nr. 147/170 schiţă de mîuă (a); plan şi schiţă de ansamblu (b); 1. pat, 2. scaun
cu răstalniţă, 3 . masă, 4. scaun, 5. ladă de zestre, 6. război de ţesut, 7. cuier, 8. vatră
cu coş deschis, 9. cuier (f:lgaş), JO. masă mică, 11. scaune mici, 12. persăc .
PI. I. The bose nr. 147/170 skctch (a) entity plan and entity sketch (b); 1. bed, 2 . chair
with „răstalniţă'', 3. table, 4. chain, 5. manage partion box, 6. boom, 7. peg, 8. fire-place,
with chimmeny, 9. peg („filgaş"). 10. small table, 11. small chairs, 12. „persăc".
Pl. II. (a- b). vedere dinspre sud-vest (a), vedere dinspre nord-vest (b).
PI. II. (a- b). View frow soutli-west (a), view from norU1-west.
DOUA CONSTRUCŢII DIN COMUNA MARGA 345
mai gas1m masa mică cu 4-5 scăunele din lemn de fag, lada de făină,
„şofeiul" pentru apă, ţestul, bădîniul etc.
Pe peretele opus uşii se află un „cuneri" pe care sînt agăţate oale.
Toate aceste piese serveau din punct de vedere funcţional preparării
hranei, ·păstratului şi servirii ei. Incăperea este prevăzută cu un geam
mic pe acelaşi perete cu uşa, geam cu „fieră" (gratii).
Din această încăpere se intră în „soba mare" sau „soba de la drum"
fiind orientată spre uliţă destinată locuirii, odihnei ~i :primirii oaspe-
ţilori:;.
Estp prevăzută cu două geamuri spre stradă şi două spre curte, toate
cu „fieră-n fereşti". Lungimea „sobei" este de 5 m, iar înălţimea de
3 m, podul (tavanul) este de lemn denumit „ciniu", iar podeaua de
pămînt bătut peste care s-au pus mai tîrziu „pongele" de lemn.
Pe pereţii laterali ai camere1 (sobei) sînt plasate cele două paturi
m mpetele { ătre geamurile dinspre uliţă, confecţionate din lemn de
cin.''1 c;au de brad. Lingă fiecare pat se află cite o bancă (scaun cu
răstalniţă) confecţionat tot din lemn de cireş sau de fag. La capătul
patului se află „lada de lemn cu pui" sau crestată cu harjul reprezentînd
motive geometrice 1G în care se păstrau ţoalele de sărbătoare. Deasupra
fiCX'ărui pat se află, ruda de culme sau cum se spune aid la Marga „pă
luga de la pat", pe ea fiind puse ţoale şi ştergare spre deosebire de
Vall':l Almăjului unde o găsim mai mult deasupra de cămin avînd un
ml utilitrn· de punere a rufelor la uscat.
La un capăt al patului se găseştC' un leagăn pe tălpi, iar la capătul
celuilalt pat se găseşte războiul de ţesut. La fereastră, între paturi, se
găseşte masa mare cu „ladă" (sertar), denumit „puiul mesei" acoperttă
cu măsai, şi un scaun cu spătarul frumos profilat prin traforare. Patu-
rile au „strujac" (saltea) cu ghije, cearşaf şi procoviţe ţesute in război
în patru iţe, de formă dreptunghiulară, din două foi. Pc pat sînt puse
perini ornamentate cu alesături în război.
La fereşti sînt pe1·dele albe dim pînză de casă, iar pe pereţi sînt
atîrnate blide în0adrate de ştergare C'U alesături în războit7.
Uşile sînt făcute din tăblii de brad prinse cu cuie de fier, făcute
de fi<•rari, uşi caracteristice pentru toată zona, uşi cu un singur canat 18 .
Casa are pivniţă numai sub „sobă", intrarea făcîndu-se direct din
curte, pivniţa fiind prevăzută cu două geamuri micr situate spre uliţă.
Un alt obiectiv conservat de noi în punctul muzeistic Marga este
o moară cu ciutură asupra căreia nu ne vom opri să facem o descriere
amănunţită a ei tocmai datorită faptului că principiul de construire şi
modul de funcţionare est~ acelaşi. Le întîlnirn şi în satele de pe Valea
Bistrei, şi în satele din Valea Almăjului şi în Clismă, şi în tot restul
ţării. fig. 3.
Elementul tehnic ce defineşte această instalaţie este ciuturat9.
1
~' Ţăranu, op. cit., p. 9-1.
N.
1G-11 Ioa;1 Goclea, op. cit., p. 79.
ie R. O. Maier, op. cit., p. 74.
1n N. Ţă:·anu, în StComC, II, 1977, p. 64.
VlOREL POPESCU
346
Pl. III (a-b). Profilul morii, schiţă de mină (a) ; I. stîlpii din lespezi, 2. bîrne încheiate
în cheători, 3. acoperiş în două ape, 4. axul morii; Moară cu ciutură. Plan schiţă de an-
samblu (b) l. ciutură, 2. ax, 3. pietre, 4. coş, 5. mecanism de reglare a ritmicităţii căderii
boabelor, 6. opritor, 7. furcă, 8. butuc, 9. lingura ciuturii.
PI. III (a-b) . The mill's profil, skatch (a); I. pillars of slabs, 2. assambleing beams of
„cheători", 3. roof in the slopes, 4. the anssembling sketch plan (b), I. bucket, 2. a:s:, 3.
mill's stones, 4. mill 's basckct, 5. mcchanism of beaus fall ritmical adjusbnent, 6. stopper,
7. fork, 8 . stump, 9. the bucket's spoon.
DOUĂ CONSTRUCŢII DIN COMUNA MARt;A 347
o<
:<I
n1
-::I"-.).,::-,,-· .,,.....
o'tl
n1
„ Ul
n
c::
.• ..0
I1
'"';,. . 1 I
lL~~ · 1
VIOREL POPESCU
(Summary)
The village Marga Keeps the ole! honses whi:he was building to proper
lo:al arhitecture. The variants of autohton buildings includ the timber houses
and the stane houses, which are raising suporting by pillars or so::hes of seabs.
The author discribes two proper peasant buildings of this zone: a house with
two rooms and a water mill with bu:ket - „::iutură".
The peasant house has the rouf of tile and the beam's assambling system
of „cheotori", today the house shelters the Marga's museum.
The watC'r will with bu::ket „::iutură" is typologicaly resemblan:e with the
wills of Almăj valley, of Danube „Clisura" and of upper Timi~ va!Jey.
The developing of popular arhitecture refle::ts spe:ifi:: chara::-ters of mate-
rial and spiritual culture of romanian people.
NOI DESCOPERIRI ARHEOLOGICE !N JUDEŢUL CARAŞ-SEVERIN
(III)
In zona cuprinsă între stadion şi Fabrica de var ·au fost găsite frag-
mente ceramice aparţinînd probabil culturii Coţofeni.
II. Brebu
III. Forotic
(Octavian Popescu)
(Octavian Popescu)
(Zeno Pinter)
(Zeno Pinter)
(Petru Rogozea)
NOI DESCOPERIRI ARHEOLOGICE IN CARAŞ-SEVERIN
353
(Zusammenfassung)
Im vorliegenden Band wird die Reihe neuer Funde von Gegenstănden und
archăologis:her Siedlungsspuren, die im vorhergehenden Band StComC, 1979,
S. 431-436 (Teil I) und StComC, IV, 1982, S. 323-329 (Teil II) erăffnet wurde.
weitergefiihrt. Alle Beitrăge werden im archâologischen Fundortsverzeichnls des
Kreises Caraş-Severin aufgenommen.
PROGRAM PENTRU O CERCETARE SISTEMATICA A REŢELEI
RUTIERE A DACIEI ROMANE
propuse pentru Pons Aluti (care trebuie să fie la sud de !oneştii Go-
vorii), Arutela, Praetorlum, Caput Stenarum, etc.
Cercetarea pe care ne-o propunem se va baza pe acoperirile foto-
grafice existente în aerofototeca Direcţiei Topografice Militare efectuate
pînă în 1965 şi cele ulterioare, depozitate la I.G.F.C.O.T. Inregistrările ce
ne stau la dispoziţie sînt făcute în scopuri cartografice, la scări medii
1 : 25.000 - 15.000 şi mai puţin potrivite pentru studiul de detaliu. Va-
loarea lor este condiţionat.ă de anotimp, ecleraj, caracteristicele fi1mu-
lui, etc.
Pentru Banat, Oltenia, şi Transilvania cercetarea siiturilor arheolo-
gice romane este de mare migală, dat.ă fiind continuitatea lucrărilor
agricole, cu schimbarea frecvcnt.ă a lotificărilor, fapt care a lăs·at nenu-
mărate urme greu diferenţiabile şi impliC'i.t mai greu databile. Ţinînd
cont de aceste condiţii existente, avem în vedere efectuarea unor noi
acoperiri fotografice la scară mare, pe film infraroşu sau color, în zonele,
unde desimea urmelor arheologice va garanta maxima lor eficienţă, în
condiţiile în care, din motive financiare, ele trebuie să fie restrînse.
Avînd Tabula Peutingeriana oa bază de plecare pentru studiul pro-
pus am organizat cercetarea în trei etape, fiecare fiind determinat.ă de
către unul din cele trei drumuri descrise:
1. drumul Lederata - Tibiscum
2. drumul Diema - Tibiscum - Sarmizegetusa - Apulum - Na-
poca - Porolissum
3. drumul Drobeta - Romula - Apulum.
tenţa unor aşezări cunoscute sau nu, a unor stationes, a unor locuri de
cult, determinarea unor drumuri secundare, delimitarea unor teritorii
eventuale lotificări, etc. Aceste tinformaţii vor fi inventariate pe un sis-
tem de fişe pe localităţi moderne: fişele vor alcătui un repertoriu al
hărţii arheologice.
Aceleaşi probleme le vom pune şi urmări în studiul fiecărui drum,
din cele trei cunoscute pentru Dacia.
Pentru desfăşurarea ceroetăni1i este necesară o documentare complC'xă
privind suma de date arheologice înregistrate pînă în acest moment, prP-
ClllTI şi străbaterea pe teren a întregii zone, cu adunarea materialelor
arheologice de la suprafaţă, în vederea datării fiecărui sit reperat ae:-o-
fotografic.
De un real folos ar fi studiul paralel al drumurilor din epoc<i m~'
dicvală, cercetate pe baza mai multor indicaţii scrise şi cartografice.
Cercetarea va aduce un substanţial material de analiză pentru isto-
ria provinciei romane şi un material bogat privind epocile anterioare
şi posterioare existenţei sale, dar va aduce probabil şi clarificări în ceea
ce priveşte datarea redactării Tabulei Peutingeriana. Acest al doilea
scop mărturisit al cercetării decurge din ipoteza că Tabula, în prima
ei redactare se datează după părăsirea Daciei şi înregistrează localităţi
care continuă să existe într-un teritoriu ce n-a ieşit din lumea romană,
care a continuat, juridic, să fie considerat roman.
Această ipoteză ne C'ste sugerată, în primul rînd de faptul că dru-
murile privind Dada nu sînt însoţite de specificarea apartenenţei la
Provincia Dacia, în cazul celorlalte .provincii toate localităţile sînt sub
indi·carea apartenenţei. O a doua indicaţie ar fi faptul că doar Tibiscum,
Sarmizegetus·a, Apulum, Napoca şi Porolissum sînt considerate oraşe,
cînd cel puţin Drobeta, Romula, Diierna ar fi trebuit să se bucure de
acelaşi regim, diată fiind dezvoltarea la oare ajung în secolul II-III e.n.
Cercetările arheologi.ce au pus în evidenţă pentru Dierna şi Drobeta
continuarea vieţii, dar în cu totul alţi parametri, impuşi de rolul lor
preponderent militar, de capete de pod pentru limesul dunărean, fapt
care, în oadrul ipotezei! noastre ar justifica absenţa pe Tabula Peutin-
geriană a semnului convenţional de oraş din dreptul lor. Această redac-
tare iniţială ar putea constitui motivul .pentru care lipsesc alte drumuri,
cele din Dacia de est, fapt care i-a prilejuit prof. Constantin DaicovicilU
să dateze redactarea Tabulei Peutingeriana între Galienus şi Aurelian.
Consirlerăm necesară prezentarea în liniile generale a acestui !Pro-
gram de lucru, deoarece discutarea lui poate fi utilă cercetării.
JOANA BOGDAN
CERCETAREA SISTEMATICA A REŢELEI RUTIERE A DACIEI ROMANE
359
(Resume)
(I)
s Ibide1n, p. 322.
° Fran:is: Pariz Papai s-a năs:ut la Dej în 1649, era mai tînCtr C'a Hali:i :-u
6 ani. A terminat studiile la Aiud şi în 1664 era coieg cu Hatiei. Ia 1671, clupă
terminarea studiilor la Aiud pleacă în 1672 la studii la universităţile din Ll?irpzig,
Frankfurt, Heidelberg, Base!, unde îşi va lua ~i diploma de do:tor, după :arc
în 1675 revine în ţară. Se stabileşte la Aiud ca medic şi din 1680 a fost şi profesor
de limba greacă şi morală la colegiul reformat. Papai a scris va'.oroase lu2r[Jri
de medicină, istorie şi lexicologie.
1o .Mihail Hali::i fiul s-a năs::ut la Caramcbeş :a 19 o::tornbriC' 1543. Anii
copilăriPi i-a petre::ut la Caransebeş sub grija tatălui său - clas:<il la ~;coala
reformată din Cara:isebeş. Intre anii 1661-1664 continuă studiile la Sibiu, apoi la
Aiud pînă la 1667, după ::are e numit redor la şcoala reformată din 0:-ăşti<'.
In 1669 rC'vine la Aiud unde rămîne pînă la 1U75. In a::elaşi an plea:ă într-o ::ăl[t
torie în apusul Europei. 1n 1694, do:-umcntele îi semnalează apariţia, de data
aceasta la Londra î:i mijlocul tinPri'.or ardeleni aflaţi a::olo '.a studiu. A murit
în 1712. Bib'.ioteca sa a avut o valnar·L· deosebită.
11 Dacoromania, III, p. 789-7~J:C.
12 A. Ve:·eş, op. cit., p. 152-I:J:J.
ta George Buitul în 1610 <'~a student la Viena. In 1619 Ştefan Csiky, cpis~opul
Ardealului îl re::omanda cardin;1Jului Borgheze din Roma. Buitul a tipf1rit în
1636 Cate::hismul 'ui Canisius, haclt:s în româneşte. Vezi N. Drăganu, Mihail Jla-
lici (Contribuţie la istoria cu,lt1;rulă românrag::ă din sec. XVH), în Dacoromaniu,
an TV; 1924-1926, partea l. lluj, 1927, p. 75-169. N. Cartojan, Istoria literatu.rii
române vechi, I I. Bucureşti, · •-12, p. 106-107.
11 A. Verc·ş, op. cit., p. ~00-201.
1:. Jhid1~m. p. 280-281.
MENŢIUNI DESPRE CARANSEBEŞ ŞI PERSONALITAŢILE SALE CULTURALE 363
16 Ibidem, p. 296-298.
ALEXANDRU LAPEDATU (1876-1950) ŞI CONTEMPORANII SĂI
s „Revista pentru toţi" 1928, an XI, nr. 1. p. 5. Alte aprecieri Ia Sextil Puş
oarlu, Memorii, Bucureşti, 1978. p. 226, 339, 836.
e G. Cipăianu, în Al. Lapedatu în lumina presei., 1901-1936, Za jubileul 60 de
ant, omagiu din partea organizaţiilor P. N. L. din Ardeal şi Banat, album întocmit
de dr. Oct. Buzea, în Biblioteca Academiei R. S. R., Secţia Mlanuscrlse, Fond Al.
hapedato.
1 <::arespondenţa a ifost extrasă, cu clteva excepţii, de a[tfel notate, din Fon-
dul Al. Lapedatu de ii.a Bibi. Acad. R. S. R., Secţia Manuscr.ise. Mulţumim şi aici
conducerii bibliotecii şi bibliologilor secţiei pentru ajutorul acordat.
ALEXANDRU LAPEDATU (18711-1950) 367
2. Dragă Alexandre,
inte de ziua procesului, _spunind nepotului meu Pîrvu, elev de el. VI, cu
oarecari aptitudini literare, că dacă se va întîm,pla odată să facă studii
literare, dorinţa mea ar fi să fie preferit şi incurajat ca şi distinsa stu-
dentă actuală de la Cluj, dşra Maria Liupăneanu!
Dacă crezi potrivit, poţi vorbi de scrisoarea asta şi prietenilor mei
Sextil Puşcariu şi '(G.) Bogdan IDuică. La Budapesta, unde este delegat
împreună cu I. Miha.Ll, l-aş ruga pe fratele şi vechiul camarad Ion La-
pedat, să se intereseze de soarta manuscriselor şi hîrtiilor mele.
Sărutări de n1îini Victoriei, sărut rpe drăguţa Mica. Eu terminînd
băile, sper să pot pleca la 31 august. Te îmbrăţişez, al tău. Ion Scurtu.
3. Domnule Profesor,
Iţi notific că am cumpărat tot ce-am aflat în librăriile din Sibiu refe-
ritor la istoria Ardealului şi în cel mai scurt timp le voi transporta la
Cluj. Totodată Te rog să ser.iii o notiţă despre Jon Bogdan şi să mi-o tri-
rruţi cu întoarcerea poştei, dacă se poate, ca s-o putem publica în n-o vi-
itor al revistei care va fi închinată marilor morţi din timpul războiului:
G. Coşbuc, T. Maiorescu, (B. Şt) Delavrancea, (Al.) Vlahuţă, I. Bogdan.
A. P. Popovici et.c.
Te mai rugăm de ceva noi cei de la A.sociaţie, în nwnele Comitetului
Central şi anume, să binevoieşti să pregăteşti o conferinţă pentru Con-
gresul General al Asociaţiel ce se va ţine la 3/4 oct. a.c. în Oradea
Mare. Sperînd că nu ne vei refuza nici într-un caz nici în celălalt, sem-
nez cu aistinsă stimă, I. Georgescu, secretar.
P.S. Comitetul a încuviinţat şi pentru DVS de a vi se da colecţia
întrucît se poate completă a revistei noastre dela începutul apariţiei ei.
Idem
• BARSR, S. Coresp., Fond Al. Lapedatu, III, S:risoare, Asodaţiunea Revista
Transilvania, Sibiu, 14. IX. 1920, nr. 197747
I. Lugoşianu
• BARSR, S. Coresp., Fond Al. Lapedatu, IV, Scrisoare, New York, 3. X. 1920,
Consulatul General al Românieii 43 Cedar Street, nr. 197924
5. Iubite Amice,
Andrei Veresc;
• BARSR, S. Coresp., Fond Al. Lapedatu, VIII, S::risoare dr. A. Veress, Buda-
pest. 30. XII. 1920, n:·. 198504
să-mi dea voie a lua pentru Dv. din Documentele Ştirbey publicate de
Dl. Iorga şi din alte cărţi ce-or fi în mai multe exemplare.
In schimb te rog şi eu a-mi înlesni procurarea descl'ierii Ardealului
- în limba germană - publicată mi se pare la Kraft la Silbiu, de ase-
menea monografiile cetăţilor din Ardeal, despre care îţi făcusem rugă
minte.
Al D-tale devotat,
G. T. Kirileanu
• RARSR, S. Coresp„ Fond Al. Lapeclatu, IV, S:risoare, Bu:ureşti, 2. IV. 1921,
nr. 197819
Andrei Vercss
• BARSR, S. Coresp„ Fond 1\l. Lnpedatu, VIII, S:risoarc, Buclapest, 25. II.
1922, nr. 198505
IOAN OPRIŞ
372
9. Domnule Profesor,
R. Vuia S. Puşcariu,
secretar preşedinte
• BARSR, S. Coresp„ Fond Al. Lapedatu, III, Scrisoare, Mehadia, 22. VI.
1923, nr. 197756
12. Excellence,
Vă rog deci, prea Stimate Demnule Ministru, să-i daţi toată ascu1-
tarea, căci, o repelt, este astăzi singurul care poate salva viaţa muzicală
din Iaşi.
Pin' atunci binevoiţi a primi aci expresiunea prea' înaltei melc
consideraţiuni. G. Enescu
• BARSR, S. Coresp., Fond. Al. Lapediatu, III, Scrisoare, Iaşi, 20. XI. 1923,
nr. 197729