Prof.

Mariana Lazanu
An școlar: 2021-2022

Recapitulare pentru teză – ȘCOALA

Citește, cu atenție, textele și răspunde cerințelor:

A Prima zi a trecut fără să fiu scos şi eu la examen. A doua zi, văzând cum stau lucrurile, în loc să fug şi
îndărăt să nu mă mai uit, am venit totuşi la şcoală, deşi ştiam ce ar putea să mi se întâmple. Nu m-a scos
nici în acea zi şi nici în cele următoare. Şi pentru că aceasta întâmplare să fie dusă până la capăt, în
nefirescul ei, la sfârşitul anului m-am pomenit printre premianţi.
Faptul uimi pe ai mei şi tata nu mai zise nimic, când, în toamnă, îi spusei că vreau să urmez şi pe-a
patra. Dar tot nu-mi lua cărţi. Încetul cu încetul însă se răspândi întâi printre copii, apoi şi printre vecini,
ideea ca eu aş şti atâta carte încât era clar că după terminarea cursului primar trebuia să fiu dat să
urmez mai departe, la liceu sau la şcoala normală de învăţători. Începui şi eu să cred acest lucru, cu atât
mai mult cu cât viaţa de ţăran, în ciuda faptului că se petrecea într-un spaţiu liber, mie mi se părea că se
petrece într-un ţarc. Dar eu nu vreau să povestesc aici <<amintiri>>; ci doar lucruri pe care le contemplu
şi azi cu un sentiment de nelinişte că s-ar fi putut totuşi să nu aibă loc, şi atunci nici lumina care le
însoţeşte azi în amintire să nu fi existat.
Marin Preda, Viaţa ca o pradă

B În sala prea mare si prea rece pentru sângele nostru înspăimântat: am fost rânduiți fiecare în câte
o bancă. Doi profesori necunoscuți și grăbiți ne-au dictat subiectul. M-am liniștit de cum am început să
scriu. A doua zi, la același ceas de dimineață, am tradus un paragraf din Seneca filozoful, iar după-
amiază am pregătit versiunea franceză. Eram liberi trei zile. Ne-am întors acasă fericiți. Am râs pe străzi,
socotindu-ne studenți. [...]
Eram toți admiși la oral.
Ni s-a fixat, pe liste albe și oficiale, ziua de examen a fiecărei serii. Am fost cuprinși, atunci, de
febra nestăpânită a lecturilor pripite, a răsfoirilor nervoase, a memorizărilor, a fișelor, a sublinierilor cu
creion roșu. Nu mai mă recunoșteam. Mă deșteptam în zori și cercetam manuale aspre și seci, pe care nu
le deschisesem niciodată în liceu. Munceam cu un suflet și un creier străin, instinctiv îndârjit. Simțeam
cum îmi scad puterile, cum mă voi prăvăli dacă nu uit totul până ce scap.
Și, deodată, m-am surprins calm, plictisit, dezgustat. Am așteptat să se apropie ziua oralului fără
nici o emoție.
Acum e seară, e cald, se risipesc miresme de ploaie. Dar azi dimineață era senin și rece. Cădeau
frunzele și fructe de castan salbatec cădeau, și trotuarele erau curate, vinete. Am plecat fără șapcă și
fără geantă. Am plecat după ce m-a sărutat mama și mi-a făcut cruce pe frunte și a aprins candela. N-
am putut goli ceașca cu cafea neagră. N-am putut sfârși cornul. Nu eram emoționat. Pășeam alene,
evitând bulevardele cu tramvaie și trecători grăbiți. Am ajuns în curtea largă printre cei dintâi. Câțiva
candidați, de la alte licee, răsfoiau cărți din ghiozdane pline. Nu cunoșteam pe nimeni din seria mea. Dar
Marcu și ceilalți făgăduiseră că vor veni, ca să afle rezultatul. Ocoleam curtea, fără să mă gândesc la
nimic, fără să doresc nimic. La răstimpuri aș fi strigat: <<Să treacă! Să treacă... >> Dar mă linișteam și
pășeam înainte, fără cărți și fără fișe.
Mircea Eliade, Romanul adolescentului miop

1 Explică, în 30-50 de cuvinte, titlul romanului Viața ca o pradă de Marin Preda. 0.5 p.

1
Prof. Mariana Lazanu
An școlar: 2021-2022
2 Indică sensul din textul B al secvenței: Munceam cu un suflet și un creier străin, instinctiv
îndârjit. 0.5 p.
3 Prezintă tipul perspectivei narative din cele două texte. 1 p.
4 Explică motivul pentru care copilul vrea să studieze pentru a-și depăși condiția de țăran,
valorificând textul A. 1 p.
5 Identifică și explică semnificația unei figuri de stil din textul B. 1 p.
6 Redactează un text de minimum 250 de cuvinte, în care să argumentezi că Marin Preda și
Mircea Eliade abordează problematica școlii. Te vei raporta la informațiile din textele-
suport, dar și la altă secvență narativă a romanului eliadesc. 4 p. – conținut; 1 p. – redactare
Din oficiu: 1 p.

Recapitulare pentru teză – FAMILIA/ PĂRINTELE TRUDITOR

Citește, cu atenție, textele și răspunde cerințelor:

A Plecând cu noaptea-n cap, lucrând toată ziua întins şi întorcându-se pe întuneric, n-avea Duţu nici
timp să mănânce, nici să doarmă, dar era om care ţine la tăvăleală, şi cu atât mai bine îi ticneau
duminicile şi zilele de sărbători, când Stanca se gătea ca o porumbiţă, lua pe cel mic în braţe şi pe cel
măricel în coadă şi mergeau cu toţii la horă, nu ca să joace, ci ca să nu stea singuri acasă. Iar dacă era
odată la han, nu puteau să macine-n sec: tot pe timpul cât stătuse-n oştire a luat Duţu şi deprinderea de
a nu-şi trage, când n-are nevoie, nimic de la gură. De ce adică muncea el toată săptămâna?! Casa îi era
plină; nevasta şi el erau bine îmbrăcaţi, copiilor nu le lipsea nimic, în ladă se adunau încetul cu încetul
polii pentru perechea de boi, e un om bogat cine-i sănătos şi ştie să rabde şi să muncească.
Un singur păcat avea Duţu: băiat deştept, gureş şi curăţel, el a mai învăţat la oştire şi vreo trei
buchii, şi acum se credea şi era ţanţoş de l-ai fi socotit în rândul oamenilor cu două juguri de câte patru
boi. I s-ar fi trecut, poate, şi asta, dar mai era şi rău de gură şi nu suferea ca cineva să-l atingă la sărăcia
lui.
Ioan Slavici, Comoara

B Muiere mare, spătoasă, greoaie şi cu obrajii bătuţi de soare, de ploi şi de vânt, Mara stă ziua toată
sub şatră, în dosul mesei pline de poame şi de turtă dulce […] Serile, Mara, de cele mai multe ori,
mănâncă ea singură, deoarece copiii, obosiți, adorm, în vreme ce ea gătește mâncarea. Mănâncă însă
mama și pentru ea și pentru copii. Păcat ar fi să rămâie ceva pe mâne.
Apoi, după ce a mai băut și o ulcică de apă bună, ea scoate săculețul, ca să facă socoteala. Niciodată
însă ea n-o face numai pentru ziua trecută, ci pentru toată viața. Scăzând dobânda din capete, ea pune
la o parte banii pentru ziua de mâine, se duce la căpătâiul patului și aduce cei trei ciorapi: unul pentru
zilele de bătrânețe și pentru înmormântare, altul pentru Persida și al treilea pentru Trică. Nu e chip să
treacă zi fără ca ea să pună fie și măcar numai câte un creițar în fiecare din cei trei ciorapi; mai bucuros
se împrumută pentru ziua de mâine. Când poate să pună florinul ea-l sărută, apoi rămâne aşa, singură,
cu banii întinşi pe masă, stă pe gânduri şi începe în cele din urmă să plângă.
2
Prof. Mariana Lazanu
An școlar: 2021-2022
Ioan Slavici, Mara

1. Prezintă rolul stilistic al adjectivelor din sintagma: Muiere mare, spătoasă, greoaie. 0.5 p.
2. Numește o trăsătură morală a lui Duțu și ilustreaz-o printr-un citat adecvat, precizând și
mijlocul de caracterizare. 0.5 p.
3. Indică sensul din text al secvenței: ea scoate săculețul, ca să facă socoteala. Niciodată însă ea n-
o face numai pentru ziua trecută, ci pentru toată viața. 1 p.
4. Identifică și explică semnificația unei figuri de stil din primul text. 1 p.
5. Prezintă tipul perspectivei narative din textul B. 1 p.
6. Redactează un text de minimum 250 de cuvinte, în care să argumentezi că Ioan Slavici
abordează tema familiei/ a părintelui truditor. Vei valorifica informațiile din fragmentele date,
dar și altă secvență narativă din romanul Mara. 4 p. – conținut; 1 p. – redactare
Din oficiu: 1 p.

Recapitulare pentru teză – IUBIREA

Citește, cu atenție, textele și răspunde cerințelor:

A Într-una din zile, ferestrele fiind deschise şi izbind odată vântul în ele, una tocmai cea de la iatacul din
colţ, unde stătea maica Aegidia cu Persida, s-a sfărâmat. Naţl s-a dus să vază şi a văzut –nu fărămăturile
de geam, ci o fată care îi părea grozav de frumoasă. Nu-i vorbă, n-avea nevoie să şi fie, pentru ca să-i
pară frumoasă. Ceea ce se iveşte la fereastra unei mănăstiri de călăguriţe are totdeauna ceva tainic şi
plin de farmec. Acolo chiar bătrână fiind, femeia pare tânără, chiar urâtă, pare frumoasă; iară lucrurile
sunt cum ele ne par.
Din întâmplare însă, Persida, care alergase şi ea să vază ce s-a întâmplat, era chiar mai tânără, mai
frumoasă şi mai plină de farmec decât cum Naţl era-n stare să şi-o închipuiască. El rămase uimit, cu
inima încleştată şi cu ochii oarecum împăiengeniţi. Îi era parcă s-a rupt, s-a frânt, s-a surpat depdată
ceva şi o mare nenorocire a căzut pe capul lui.
Persida sta neajutorată în faţa geamurilor sparte şi nici nu-l băga-n seamă când veni maica Aegidia,
ca să vadă paguba. [...] acum se opriră şi ochii Persidei asupra tânărului cu şorţ curat, cu obrajii rumeni şi
cu mustaţa mică, acum îşi dete şi ea seamă de ce sta acel tânăr acolo. Obrajii ei se umplură de sânge şi îi
era parc-o săgetase ceva prin inimă.
Atâta a fost, nu mai mult, şi ea nu mai putea să fie ceea ce fusese. Taine mari şi nepătrunse de mintea
omenească! Atât a fost numai, şi gândul copilei era mereu la fereastra cea spartă, la frumuseţea zilei de
primăvară, la omul ce stătuse acolo, peste drum, cu ochii uimiţi şi cu răsuflarea, parcă, oprită. Se temea
să mai intre în casă, tremura când se apropia de fereastră, suspina greu când se uita şi nu-l mai vedea
acolo, şi totuşi nu mai avea astâmpăr, nu mai găsea loc de repaos, îşi făcea mereu de lucru în casă.
3
Prof. Mariana Lazanu
An școlar: 2021-2022
Ioan Slavici, Mara, cap.
Primăvara

B M-am îndrăgostit la 14 ani. Totul s-a petrecut pe neașteptate. Bănuiesc că, intrând în viață, ne
îndrăgostim întotdeauna de un șablon. Șablonul meu era blond, avea ochii verzi și restul nu mai conta.
De fapt – și asta aveam s-o aflu cât de curând -, tocmai restul conta, tocmai ceea ce depășea șablonul și
devenea <<lucrul>> acela unic și irepetabil care, el doar, face posibilă îndrăgostirea. [...]
Floare! În mintea căruia dintre noi a apărut mai întâi soluția salvatoare a crinilor? A mea, mai mult ca
sigur. Pentru că lucrurile ajunseseră într-un punct dincolo de care nu mai vedeam nimic – îmi pierdusem
pofta de mâncare, adormeam seară de seară sub privirea ochilor ei verzi, diminețile nu făceam decât să
număr clipele care mă despărțeau de prânz, de ora plecării la școală, când urma s-o revăd -, devenise
evident că singura soluție care se impunea pentru a curma situația aceasta era... moartea. […]
Să murim împreună! Evident că asta era soluția! Da, asta era soluția ca să putem sta nestingheriți
unul alături de altul și să ne înfruptăm, netulburați, dintr-o intimitate pe care lumea în varianta ei
curentă, după cum se vede, ne-o refuza. […] Trebuia să intrăm în moarte îmbătați de propria noastră
splendoare, de sublimul iubirii noastre, de puritatea ei, de tot ce se putea aduna sfânt, măreț și înălțător
în preajma ei.
Crinii! Asta era soluția! De mic, de când mama avea grijă să-mi scoată din camera în care dormeam
crinii culeși peste zi din grădină, eram convins că aceste flori, dotate cu cel mai îmbătător miros,
eliberau, noaptea mai ales, un parfum otrăvit. […] ,<<Vrei să mori cu mine?>> Îi pusesem în față, pe
tipsia acestei întrebări, uriaș ca apele umflate ale celui mai măreț fluviu al lumii, tot potențialul afectiv,
neînceput până acum, al ființei mele. Era, în întrebarea asta, cea mai grandioasă cerere în căsătorie din
câte fuseseră formulate vreodată, felul meu de a cădea în pulbere în fața genunchilor ei. Apoi i-am
expus, cu sufletul la gură, planul.
Gabriel Liiceanu, Crinii din clasa întâi de liceu -vol. Povești de dragoste la prima vedere

1. Explică, în 30-50 de cuvinte, titlul capitolului Primăvara din romanul lui Ioan Slavici. 0.5 p.
2. Indică sensul din textul B al secvenței: Bănuiesc că, intrând în viață, ne îndrăgostim întotdeauna
de un șablon. 0.5 p.
3. Prezintă tipul perspectivei narative din primul text. 1 p.
4. Explică motivul pentru care adolescentul s-a gândit la soluția salvatoare a crinilor. 1 p.
5. Identifică și explică semnificația unei figuri de stil din textul A. 1 p.
6. Redactează un text de minimum 250 de cuvinte, în care să argumentezi că Ioan Slavici și
Gabriel Liiceanu abordează tema iubirii. Te vei raporta la informațiile din textele-suport, dar și
la altă secvență din romanul Mara de Ioan Slavici. 4 p. – conținut; 1 p. – redactare

4
Prof. Mariana Lazanu
An școlar: 2021-2022

Recapitulare pentru teză - ADOLESCENȚA

Citește, cu atenție, textele și răspunde cerințelor:

A Trebuie să mă cunosc. Trebuie să știu odată sigur cine sunt și ce vreau. Am amânat mereu lucrul
acesta, pentru că mi-era teamă. Mi-era teamă că nu voi izbuti să-mi luminez sufletul sau că lumina ce va
aluneca asupra-i să nu mă îndurereze. Eu mi-am închipuit anumite lucruri despre mine însumi. Ce se va
întâmpla dacă acestea nu există aievea? Daca ele n-au fost decât o părere?
Ceva mai mult. Eu am căutat să mă supun acestor trăsături pe care le-am socotit părți din sufletul
meu. Mi le-am impus și mi le-am însușit. Ce se va întâmpla cu ele, dacă voi ști că nu sunt decât niște
vestminte îmbrăcate în silă?
Voi putea, oare, să le părăsesc fără să mă copleșească golurile sufletului meu?
Am hotărât de multe ori să mă analizez până la capăt, să pătrund cât mai adânc și calm în suflet.
Dar n-am izbutit. Niciodată nu m-am putut concentra.
N-am putut gândi asupra mea însumi. De câte ori încercam să mă analizez, mă trezeam într-un
întuneric desăvârșit. De unde să încep să mă caut? Unde aș putea fi eu însumi?
Ce căutam eu? Sufletul meu. Unde? Și cum se putea recunoaște adevăratul meu suflet între miile
de suflete pe care le purtam în mine? [...]
Dar de unde am plecat? De la sufletul mansardei, poate. Ce fericit mă simt că uit tristețea. Și ce fericit
sunt că voi scrie despre sufletul mansardei mele. Cum să nu-l cunosc și să nu-l îndrăgesc, când am
lăcrimat în atâtea amurguri aproape de el? Mi se descoperă numai mie. Îl ghicesc în fiecare carte, în
fiecare cadră, în fiecare amintire. E întipărit pe ziduri, pe rafturi. Când apropii, iarna, jilțul de sobă, mă
zăresc cu mulți ani în urmă, lângă aceeași sobă de zid, așteptând noaptea Sfântului Vasile. Lungit în
patul roșu, mă copleșește tristețea celui dintâi plâns neștiut mamei. Lânga ferestruici, mă aflu toamna.
La masă, îmi amintesc cel dintâi caiet scris clandestin, cu o copertă indicând: Nuvele, vol. I.
Viețuiesc cu toate aceste umbre străvezii lângă mine, iar eu pășesc înainte, și ele rămân în aceleași
locuri, stinghere, când mansarda e luminată de prieteni. Atunci le zăresc, le zâmbesc numai lor. Nimeni
nu le bănuiește farmecul.
Nimeni nu știe că eu m-aș sufoca respirând alt văzduh decât acela al odăiței în care am învățat
slovele pe o tăblie de carton. Când mă întorc din stradă, mângâi cu ochii zidurile. Sufletul lor se topește
alături de al meu. Ce se va întâmpla dacă mansarda va fi stăpânită de altul!?...
Mircea Eliade, Romanul adolescentului miop
B
Această mare e acoperită de adolescenţi
care învaţă mersul pe valuri, în picioare,
mai rezemându-se cu braţul, de curenţi,
mai sprijinindu-se de-o rază ţeapănă, de soare.
Eu stau pe plaja-ntinsă tăiată-n unghi perfect
şi îi contemplu ca la o debarcare.
5
Prof. Mariana Lazanu
An școlar: 2021-2022
O flotă infinită de yole. Şi aştept
un pas greşit să văd, sau o alunecare
măcar pân’la genunchi în valul diafan
sunând sub lenta lor înaintare.
Dar ei sunt zvelţi şi calmi, şi simultan
au şi deprins să meargă pe valuri, în picioare.
Nichita Stănescu, Adolescenți pe mare

1. Prezintă rolul stilistic al adjectivelor din sintagma: Dar ei sunt zvelţi şi calmi. 0.5 p.
2. Numește o trăsătură morală a personajului-narator din textul A și ilustreaz-o printr-un citat
adecvat, precizând și mijlocul de caracterizare. 0.5 p.
3. Indică sensul din text al secvenței: Mi-era teamă că nu voi izbuti să-mi luminez sufletul sau că
lumina ce va aluneca asupra-i să nu mă îndurereze. 1 p.
4. Identifică și explică semnificația unei figuri de stil din ultimul paragraf al textului A. 1 p.
5. Evidențiază două trăsături ale stilului beletristic/ artistic, prezente în textul B. 1 p.
6. Redactează un text de minimum 250 de cuvinte, în care să argumentezi că Mircea Eliade și
Nichita Stănescu abordează tema adolescenței. Vei valorifica informațiile din fragmentele
date, dar și altă secvență narativă din romanul lui Eliade. 4 p. – conținut; 1 p. – redactare
Din oficiu: 1 p.

6
Prof. Mariana Lazanu
An școlar: 2021-2022

Recapitulare pentru teză – JOC ȘI JOACĂ

Citește, cu atenție, textele și răspunde cerințelor:

A Într-o zi, fiind Irinuca dusă în sat şi având obiceiul a şede uitată, ca fata vătămanului, noi n-avem ce
lucra? Ne suim pe munte, la deal de casa ei, câte c-o bucată de răzlog în mână, şi cum curgeau pârăiele
grozav, mai ales unul alb cum îi laptele, ne pune dracul să urnim o stâncă din locul ei, care era numai
înţinată, şi unde nu porneşte stânca la vale, săltând tot mai sus de un stat de om; şi trece prin gardul şi
prin tinda Irinucăi, pe la capre, şi se duce drept în Bistriţă, de clocotea apa! Asta era în sâmbăta lui Lazăr,
pe la amiază. Ei, ei ! ce-i de făcut ? Gardul și casa femeii dărâmate la pământ, o capră ruptă în bucăți,
nu-i lucru de șagă. Uitasem acum și râie și tot de spaimă.
- Strânge răpede ce mai ai, până când nu vine baba, și hai să fugim cu pluta ceea la frate-meu Vasile, în
Borca, zise Dumitru, căci plutele începuse a umbla.
Ion Creangă, Amintiri din copilărie
B
,,Melc, melc, ce-ai făcut?
Din somn cum te-ai desfăcut?
Ai crezut în vorba mea
Prefăcută... Ea glumea!
Ai crezut că plouă soare,
C-a dat iarbă pe răzoare,
Că alunu-i tot un cântec...
Astea-s vorbe şi descântec!
Trebuia să dormi ca ieri,
Surd la cânt şi îmbieri,
Să tragi alt oblon de var
Între trup şi ce-i afar'...
- Vezi?
Ieşişi la un descântec;
Iarna ţi-a muşcat din pântec...
Ai pornit spre lunci şi crâng,
Dar pornişi cu cornul stâng,
Melc nătâng,
Melc nătâng!"

7
Prof. Mariana Lazanu
An școlar: 2021-2022
Iar când vrui să-l mai alint,
Întinsei o mână-amară
De plâns mult...
Şi dârdâind,
Două coarne de argint
Răsucit se fărâmară. Ion Barbu, După melci

1. Precizează, pe baza textului B, elementele situației de comunicare. 0.5 p.

2. Numește o trăsătură morală a copiilor, valorificând informații din textul A, și precizează
mijlocul de caracterizare. 0.5 p.
3. Indică sensul din text al secvenței: Într-o zi, fiind Irinuca dusă în sat şi având obiceiul a şede
uitată, ca fata vătămanului, noi n-avem ce lucra? 1 p.
4. Explică semnificația simbolurilor: melc, copil, descântec, din poezia barbiană. 1 p.
5. Menționează două trăsături ale limbajului poetic, valorificând textul B. 1 p.
6. Redactează un text de minimum 250 de cuvinte, în care să argumentezi că Ion Creangă și
Ion Barbu abordează tema jocului. Vei valorifica informațiile din fragmentele date, dar și
altă secvență poetică din poemul După melci de Ion Barbu. 4 p. – conținut; 1 p. – redactare
Din oficiu: 1 p.