RELAȚII DE PARTENERIAT EDUCATIV ÎNTRE

GRĂDINIȚĂ ȘI FAMILIE

La educarea și formarea copilului preșcolar contribuie mai mulți factori

educaționali: grădiniță, familie, societate. Este recunoscut faptul că, în cadrul acestui
complex formativ, rolul preponderent revine grădiniței, instituție specializată, cu cadre
anume pentru realizarea obiectivelor educației preșcolare.
Însă, o condiție importantă în derularea eficientă a procesului instructiv- educativ
din grădiniță va fi întotdeauna asigurarea unui raport direct proporțional între cei doi
factori majori implicați în dezvoltarea la această vârstă: familia și grădinița.
Activitatea educatoarei implică un înalt grad de responsaibilitate personală și
civică, deoarece de modalitățile concrete de realizare a educației preșcolare depinde, în
mare măsură, întreaga dezvoltare ulterioară a personalității copilului.
Pentru reușita actului educațional, munca depusă de către cadrele didactice din
grădiniță trebuie continuată, susținută și întărită de familie. În acest sens, educatoarea
trebuie să asigure o permanentă colaborare între grădiniță și familie și să-i convingă pe
părinți a păstra unitatea de cerințe adresate preșcolarilor cu cele ale grădiniței.
Inițierea părinților în probleme specifice educației și instrucției copiilor se face în
diverse moduri, prin metode și procedee alese cu mult tact de către educatoare, consultații
cu părinții, prin participarea acestora la unele activități din grădiniță realizându-se un
învățământ modern și în același timp se poate face cunoscută activitatea cadrelor
didactice în rândul părinților.
Bazele unei relații bune între grădiniță și familie, adică între educatoare și părinți
sunt puse de:
 Comunicarea dintre cei 2 factori ( părinte- educator)
 Respectul reciproc care trebuie să existe între ei
 Acceptarea diferențelor sociale și materiale între diferiți părinți
  Implicarea tuturor în căutarea și promovarea intereselor copilului
MODALITĂȚI DE COLABORARE ÎNTRE GRĂDINIȚĂ ȘI FAMILIE:

 Comunicarea directă cu familia

Această comunicare se poate realiza prin implicarea directă a părinților, aceștia
primind diferite responsabilități cum ar fi:
 planifică și organizează alături de educatoare diferite întruniri, petreceri, vizite,
sărbători de evenimente, excursii;
 strâng fonduri pentru excursii;
 realizează colecte pentru îmbunătățirea bazei materiale a grupei;
 participă la ședințele cu părinții, în care se discută aspecte ale programului, despre
progresele copiilor sau alte subiecte de interes
 participă la consultațiile individuale ( zilele de convorbiri cu părinții) – acestea
creează un climat de încredere reciprocă și oferă posibilitatea de a analiza cauzele
diferitelor manifestări și de a lua măsuri educative comune)

 Participarea directă a familiei la activitățile din grădiniță

Implicarea directă a familiei în sala de grupă se poate face în două moduri:
 ca observatori
 ca voluntari
Pentru inițierea părinților cu activitatea din grădiniță, pot fi invitați la unele activități
din sala de grupă. Atfel, părinții au posibilitatea să cunoască nivelul de pregătire al
copilului, deprinderile, prietenii copilului, metodele și procedeele didactice folosite în
grădiniță, relațiile copii- copii și copii- adulți, etc.
Ca voluntari, părinții au prilejul să participe activ la diverse activități sau chiar să le
conducă. Implicarea activă a părinților în activitatea grupei are un avantaj important
pentru copil. Prezența mai multor adulți în sala de grupă poate ajuta la individualizarea
activităților.
Educatoarei îi revine sarcina de a încuraja familia să vină în sala de grupă. La
începutul perioadei școlare este important să li se explice părinților că sunt oricând
bineveniți și pot participa la orice activitate. Ei sunt informați cu câteva procedee de
ordin general: cunoașterea regulilor și a procedeelor specifice sălii de grupă (modalități
de păstrare a ordinii și curățeniei, disciplinei, familiarizarea părinților cu modul de
dispunere a sălii de grupă).
După ce părinții au fost familiarizați cu toate aceste aspecte pot fi invitați să dea o
mână de ajutor la organizarea unor activități speciale, ca: excursii și vizite, serbări,
sărbătorirea zilelor de naștere a copiilor, precum și la organizarea unor activități pe
centre.
Participând la diferite activități din grădiniță, părinții își dau seama de bogăția și
varietatea materialelor necesare pentru buna desfășurare a activității cu copiii și astfel ei
devin preocupați de procuparea materialelor necesare lucrului.
Constituirea parteneriatului educativ trebuie să pornească întotdeauna de la cadrul
didactic. El trebuie să înceapă prin ședința cu părinții de la începutul anului școlar.
Din cele câteva modalități de colaborare a grădiniței cu familia prezentate aici se
pot trage următoarele concluzii:
 în grădiniță, munca educativă se realizează cu mai mult succes dacă este
atrasă și participarea familiei, stabilindu-se un sistem unitar de cerințe;
 părinții au posibilitatea să își cunoască mai bine copiii, modul lor de
manifestare în viața de colectiv, socială și calitatea răspunsului lor la
solicitările educatoarei;
 părinții înțeleg mai bine rolul lor educativ și își însușesc procedee pe care
să le aplice în educația copiilor lor;
 se stabilesc relații mai apropiate și mai deschise între educatoare și părinți,
iar părinții, cunoscându-se mai bine între ei, pot colabora mai ușor în
luarea unor decizii importante în activitatea grădiniței, astfel consituindu-
se în factori de sprijin real în procesul instructiv- educativ al acestei
insituții.

Prof.înv.preșcolar:
Gaidoș Claudia-Ecaterina
G.P.N. NR.2 Aștileu-Refractar