Sunteți pe pagina 1din 12

4.5.

Copii de etnie romă


Potrivit datelor oficiale, etnia romă reprezintă 2,9% din popula‫ڏ‬ia ‫ڏ‬ării. Cu toate acestea, rata sărăciei
înregistrată în rândul etniei este de 16,4% din totalul popula‫ڏ‬iei sărace ‫ڍ‬i 25,4% din totalul popula‫ڏ‬iei
aflate în sărăcie absolută (MMFPS, 2009).
De‫ڍ‬i datele statistice oficiale arată că în România trăiesc doar 535.140 persoane de etnie romă (declara‫ڏ‬i
la recensământul din 2002), organiza‫ڏ‬iile pentru protec‫ڏ‬ia drepturilor etniei romă estimează un număr
situat între 1,8 ‫ڍ‬i 2,5 milioane. Conform datelor furnizate de Agen‫ڏ‬ia Na‫ڏ‬ională pentru Romi, la
recensământul din 2002 au fost înregistra‫ڏ‬i 253.271 copii ‫ڍ‬i tineri(0-19 ani) de etnie romă. Se poate
afirma deci că din punct de vedere demografic, popula‫ڏ‬ia de rromi din România este o populaĠie tânără.
De‫ڍ‬i în mod tradi‫ڏ‬ional Direc‫ڏ‬iile Generale de Asisten‫ڏ‬ă Socială ‫ڍ‬i Protec‫ڏ‬ia Copilului nu raportează date
statistice cu privire la procentul de copii de etnie romă separa‫ڏ‬i de familie, există percep‫ڏ‬ia că procentul
acestora este mai mare decât cel al copiilor ne-romi, comparativ cu popula‫ڏ‬ia generală. Cu toate
acestea, nu s-au făcut eforturi pentru a recruta personal din această etnie pentru servicii de protec‫ڏ‬ie a
copiilor astfel încât să se poată vorbi despre men‫ڏ‬inerea identită‫ڏ‬ii culturale a copiilor separa‫ڏ‬i de familia
lor.
Există multiple riscuri de excludere pentru copiii de etnie roma. Pe de o parte vorbim despre riscul de a
trăi în sărăcie absolută, cu toate consecin‫ڏ‬ele care decurg de aici, riscul de a fi discriminat. Pe de altă
parte vorbim despre anumite modelele tradi‫ڏ‬ionale de via‫ڏ‬ă care continuă să afecteze mai ales fetele din
această etnie - căsătoriile timpurii, dezinteresul părin‫ڏ‬ilor fa‫ڏ‬ă de educa‫ڏ‬ie, munca sau exploatarea
economică a copiilor (cer‫ڍ‬etoria, implicarea în activită‫ڏ‬i infrac‫ڏ‬ionale, etc.).
Un indicator important pentru integrarea socială este accesul popula‫ڏ‬iei rome (mai ales femei) la educa
‫ڏ‬ie. Efectele lipsei de educa‫ڏ‬ie a mamelor asupra sănătă‫ڏ‬ii copiilor au fost bine documentate. Conform
datelor înregistrate la recensământul popula‫ڏ‬iei din 2002, comparativ cu analfabetismul înregistrat la
nivel na‫ڏ‬ional (2,6%), popula‫ڏ‬ia de etnie romă înregistra valori cu mult mai mari, respectiv 25,6%, ‫ڍ‬i o
discrepan‫ڏ‬ă mare pe sexe, cu 20,6% pentru bărba‫ڏ‬i ‫ڍ‬i 30,8% pentru femei. Printre motivele invocate cel
mai adesea pentru neînscrierea copiilor la ‫ڍ‬coală cele mai citate sunt lipsa resurselor materiale, absen‫ڏ‬a
documentelor de identitate, discriminarea sau dezinteresul copiilor fa‫ڏ‬ă de ‫ڍ‬coală care rezultă în număr
mare de absen‫ڏ‬e ‫ڍ‬i repeten‫ڏ‬ie.
Starea de sănătate a copiilor romi este adesea precară. Sărăcia, lipsa nutri‫ڏ‬iei adecvate ‫ڍ‬i vârsta mică la
na‫ڍ‬tere a mamei, na‫ڍ‬terile frecvente ‫ڍ‬i ne-spa‫ڏ‬iate, condi‫ڏ‬iile precare de locuit ‫ڍ‬i lipsa igienei poten‫ڏ‬ate
de o rată mică a vaccinărilor conduc la reducerea speran‫ڏ‬ei de via‫ڏ‬ă a popula‫ڏ‬iei rome la 64 de ani,
comparativ cu 70 de ani la nivel na‫ڏ‬ional.
Eforturile făcute în ultimii ani de a reduce acest decalaj au fost sus‫ڏ‬inute de UNICEF prin sus‫ڏ‬inerea
dezvoltării capacită‫ڏ‬ii organiza‫ڏ‬iilor non-guvernamentale care militează pentru drepturile minorită‫ڏ‬ii
rome, programe specifice de îmbunătă‫ڏ‬ire a accesului ‫ڍ‬i calită‫ڏ‬ii educa‫ڏ‬iei copiilor de etnie romă,
sprijinirea elaborării de strategii locale ‫܈‬i centrale, oferirea de servicii sociale adresate copiilor romi.
În ultimii ani s-a remarcat cu îngrijorare atitudinea ostilă a unor autorită‫ڏ‬i dar ‫ڍ‬i a cetă‫ڏ‬enilor din
anumite state membre UE fa‫ڏ‬ă de popula‫ڏ‬ia română de etnie romă aflată pe teritoriul acestor state.
Unele dintre aceste manifestări pot fi caracterizate ca ”rasiale”, mergând de la afi‫ڍ‬e care interzic accesul
în anumite localuri a popula‫ڏ‬iei din această categorie, până la decizii administrative de repatriere for‫ڏ‬ată
a familiilor rome cu copii.

o
o
o
o 1 din 11 copii se culcă flămând noaptea; 6% au doar uneori suficientă
mâncare să mănânce, iar 3% nu au niciodată destulă mâncare;
o 2 din 3 familii au fost nevoite să cumpere în ultimul an alimente ieftine
(71%) sau în cantităţi mai mici (61%);
o 1 din 3 copii nu este bucuros să meargă la şcoală;
o 1 din 5 copii este obosit la şcoală pentru că munceşte în gospodărie;
o 1 din 8 copii mănâncă cel puţin o pâine pe zi; 1 din 10 copii primeşte
mâncare gătită o dată pe zi;
o 1 din 2 copii nu se spală pe dinţi în fiecare dimineaţă şi seară, 3% nu se
spală niciodată;
o 1 din 3 copii sub cinci ani nu a efectuat vaccinurile conform schemei de
vaccinare;
o 1 din 5 familii nu poate ajunge la consultaţii la medicul familie pentru
copilul lor.
o 1 din 2 copii din România nu este pe deplin fericit; doar jumătate dintre
copii au înregistrat scor maxim la indicele fericirii.

“Studiul confirmă încă o dată faptul că sărăcia este cauza principalelor


vulnerabilităţi din rândul copiilor şi afectează viaţa unui copil de la calitatea
şi cantitatea hranei, la felul în care se poate simţi discriminat la şcoală sau
chiar în familie şi până la starea generală de bine”, a declarat Daniela
Buzducea, Director Executiv al Fundaţiei World Vision România. “Pe de altă
parte, ne bucurăm să vedem şi scăderea numărului de copii care
abandonează şcoala de la 2% la 1.5% la fel cum am putut constata că 40%
dintre familiile respondente au participat la activităţile susţinute de Fundaţia
World Vision România pentru conştientizarea drepturilor copilului”.

Deși în ultimii șase ani a scăzut ponderea celor care se autoplasează din
punct de vedere financiar în categoria vulnerabililor, în continuare peste
jumătate dintre gospodării consideră că au dificultăți financiare, veniturile
lor fiind plasate în categoria celor vulnerabile. O treime dintre gospodăriile
din mediul rural sunt beneficiare de o formă de sprijin social (venit minim
garantat și/sau alocație complementară), acestea aflându-se sub pragul de
sărăcie. Doar 1 din 5 tineri consideră că are o viață bună, aceasta
însemnând atât de latura materială (îmbrăcăminte, încălțăminte, automobil,
electronice, telefoane mobile și tablete, locuință), cât și  cât și latura non
materială (familie, sănătate, respect, înțelegere). (A.D.).

World Vision România realizează un studiu


despre bunăstarea copiilor din mediul rural
O cincime dintre copiii de la sat (21%) consideră că nu sunt niciodată sau sunt doar uneori fericiți,
arată concluziile raportului „Bunăstarea copiilor din mediul rural în 2020”, lansat de Fundația World
Vision România.

Unu din 14 copii (7%) afirmă că are o viață rea. Mai mult, copiii și tinerii de toate vârstele, de la grădiniță
la liceu, din 80% dintre gospodării muncesc în gospodărie, fac curățenie, îngrijesc animalele sau au grijă
de alți membri ai gospodăriei. Un sfert dintre ei spun că nu sunt ajutați de nimeni când nu știu să-și facă
tema pentru acasă, iar 8% raportează chiar că nu are cine să îi îngrijească atunci când sunt bolnavi.

Raportul „Bunăstarea copilului din mediul rural” – 2020 cuprinde datele și analiza unei cercetări de teren
realizate în perioada iunie-august 2020, pe baza metodologiei elaborate de World Vision România, ce
prezintă deopotrivă perspectiva adulților și a copiilor. Eșantionul cercetării a cuprins 936 de gospodării,
în care locuiesc 4.338 de persoane. Au fost culese informații de la 936 de adulți și 2.931 de copii.

În 2020, în ciuda mesajelor intens mediatizate de promovare a igienei și, în primul rând, a spălatului pe
mâini în contextul pandemiei de COVID-19, igiena personală rămâne deficitară în comunitățile cuprinse
în cercetare.

În peste un sfert dintre gospodării, copiii nu se spală întotdeauna pe mâini de fiecare dată după ce merg
la toaletă. În 24% dintre gospodării, minorii nu obișnuiesc să se spele pe mâini înainte de fiecare masă.
Spălatul pe dinți de două ori pe zi este o regulă în numai 52% dintre gospodării. Nici la școală nu sunt
întotdeauna respectate regulile minime de igienă: în 5% dintre școli nu există o sursă de apă pentru a te
spăla pe mâini, iar în 12% nu sunt toalete cu apă curentă.

Nerespectarea regulilor minime de igienă reprezintă o consecință a sărăciei și a lipsei utilităților de bază:
apă curentă, baie amenajată și toaletă.

Două treimi (68%) din elevii din mediul rural ajung la școală pe jos. 17% din copii parcurg zilnic pe jos
peste 8 km ca să ajungă la ore, iar mai bine de jumătate din copiii de gimnaziu și aproape trei sferturi din
cei din clasele primare merg pe jos la școală distanțe chiar și mai mari. Abandonul școlar în gimnaziu este
strâns legat de costul ridicat al școlii și, în egală măsură, de rezultatele slabe ale copiilor, motive indicate
de 56% dintre părinți. A crescut și numărul celor care preferă să lucreze în loc să învețe.

Doar 61% dintre copiii și tinerii chestionați susțin că le place întotdeauna la școală (în scădere de la 74%
în 2016, respectiv 70% în 2018). Un sfert dintre tineri nu au acces întotdeauna la rechizitele de care au
nevoie la școală, iar 38% dintre părinți cumpără mai puține rechizite și cărți pentru copii, pentru a face
economii.

În anul 2020, nevoile de bază ale copiilor din România rurală sunt în cea mai mare parte acoperite: sub
1% spun că nu au o locuință, 10% dintre ei se duc uneori sau întotdeauna flămânzi la culcare seara, în
timp ce o proporție similară declară că nu au niciodată, sau doar uneori, suficientă mâncare.

Lucrurile se schimbă atunci când analizăm confortul psihologic al copiilor în mediul familial:

o Doar trei sferturi dintre părinți (77%) declară că au cunoștințe despre drepturile copiilor.
Jumătate dintre părinți nu respectă dreptul copilului la protecție și 65% nu le respectă dreptul la
liberă exprimare.
o Unu din zece adulți spune că nu ar interveni într-un caz de abuz, considerând că respectivele
acte de agresiune fac parte din modalitățile de educare a copilului.

o La rândul lor, aproape un sfert dintre tinerii de 12-19 ani chestionați susțin că nu se simt în
siguranță mereu în comunitate, iar jumătate dintre ei se tem de oamenii care consumă alcool și
devin violenți. Părinţii rămân cele mai respectate modele de către copii (79%), dar încrederea în
ei a scăzut cu 14% faţă de 2018.

În România rurală, rolul principal în luarea deciziei aparține adultului, iar copiii nu sunt consultați în
procesul decizional, fiind doar informați despre decizia finală (81%). Puțin peste jumătate dintre copiii
chestionați (55%) apreciază că ideile lor au fost puse în practică. 53% dintre copii susțin că au participat
în grupurile de consultări, fără a avea însă putere de decizie.

„Din păcate, drepturile copiilor din mediul rural în ceea ce privește educația, participarea, confortul
psihologic în familie și la școală sunt de multe ori ignorate chiar de cei care ar trebui să vegheze la
aplicarea lor: părinții, educatorii, decidenții – adulții care ar trebui să facă România o țară mai bună
pentru copii. Pandemia a acutizat problemele copiilor, cu consecințe pe termen lung asupra evoluției lor.
Respectarea drepturilor copilului, începând cu cel la educație, reprezintă un imperativ pentru o
democrație care se gândește azi la ziua de mâine. Prin programele noastre facem eforturi împreună cu
copiii, părinții și educatorii pentru ca niciun copil de la sat să nu se mai simtă singur, umilit, marginalizat,
fără șanse și fără viitor. Avem nevoie de politici publice coerente, puse în practică, care să se
concentreze pe bunăstarea copilului, iar noi suntem oricând disponibili să ajutăm cu expertiza noastră la
realizarea acestora”, a declarat Mihaela Nabăr, director executiv World Vision România.

Poveștile copiilor din programele SOS din comunitățile vulnerabile au în comun greutățile de zi cu zi prin
care trec, condiții de locuit nepotrivite, lipsa unui venit sigur, marginalizarea socială în comunitate, acces
limitat la servicii educaționale, medicale și de petrecere a timpului liber. Prin programul de prevenire a
separării copilului de familie, SOS Satele Copiilor România oferă sprijin adaptat fiecărei familii în parte
pentru a depăși situația de vulnerabilitate. Programul urmărește acoperirea nevoilor de bază ale
copilului în familie (alimentație echilibrată, îmbrăcăminte, îngrijire medicală, condiții adecvate de trai,
educație de calitate), creșterea gradului de implicare a familiilor vulnerabile în depășirea problemelor
sociale cu care se confruntă și dezvoltarea abilităților parentale ale adulților, pentru a nu fi dependenți
de ajutor extern.
Nicoleta Bitu, directoare executiva a asociatiei Romano ButiQ, a solicitat, pe 4 aprilie, la Bruxelles, în
cadrul celei de-a treia editii a Summitului European al Romilor, adaptarea politicilor de ocupare a
fortei de munca, modificarea perceptiei pe care o au politicienii romani despre romi, dar si schimbarea
sistemului educational din Romania pentru a raspunde nevoilor beneficiarilor.

„Politicile desenate pentru integrarea persoanelor de etnie roma pe piata fortei de munca nu sunt
adaptate realitatii. Este nevoie de un efort de întelegere si adaptare a acestora la realitatile locale si
nationale. De asemenea, se simte acut nevoia de schimbare în sistemul educational astfel încat acesta sa
raspunda nevoilor si cerintelor elevilor. Elevii se plictisesc la scoala, sistemul de educatie nu este adaptat
cerintelor, mai ales atunci cand vine vorba de comunitatea roma”, a declarat Nicoleta Bitu.
Reprezentanta Romano ButiQ a afirmat totodata ca situatia în care se afla romii acum se datoreaza si
liderilor acestora, care au dat dovada de lipsa de maturitate în abordarea problemelor cu care se
confrunta minoritatea.

În fata a aproximativ 500 de invitati, Nicoleta Bitu a mentionat înfiintarea de catre asociatia Romano
ButiQ a primului Muzeu al Culturii Romilor la nivel national, precum si actiunile de integrare a acestei
minoritati la nivel local prin revalorizarea si revitalizarea mestesugurilor traditionale.

„Avem exemple pozitive în colaborarea cu autoritatile locale prin prisma proiectului cooperativelor
Romano ButiQ”, a declarat Nicoleta Bitu. Cu o experienta de 23 de ani în activism, Nicoleta Bitu a fost
invitata la summit în calitate de ambasadoare a romilor si a subliniat nevoia de a include pe agenda
publica si aspecte ce tin de drepturile femeilor si ale copiilor, de cele mai multe ori ignorate.

Evenimentul de la Bruxelles s-a desfasurat în contextul în care la nivel european urmeaza sa fie formata
o comisie avand ca obiectiv continuarea strategiei europene de incluziune a romilor, prin identificarea
unor solutii locale.

Printre participantii la eveniment s-au numarat preşedintele Comisiei Europene, José Manuel Barroso,
vicepreşedintele Viviane Reding, comisarii europeni László Andor,  Androulla Vassiliou şi Tonio Borg,
preşedintele Romaniei Traian Basescu, iar din sfera neguvernamentala au luat cuvantul George Soros,
preşedintele Open Society Foundations si Zoni Weisz, supravietuitor al holocaustului romilor. Prin
dezbateri în grupuri de lucru, evenimentul s-a concentrat asupra identificarii unor raspunsuri la trei
provocari privind îmbunatatirea integrarii romilor la nivel local: politici favorabile incluziunii tuturor
romilor, facilitarea directionarii finantarilor europene catre nivelul local si regional pentru a sustine
integrarea romilor si transformarea în realitate locala a integrarii romilor în tarile implicate în procesul
de aderare.

Asociatia Romano ButiQ este recunoscuta la nivel international dupa ce anul trecut, reteaua de
cooperative Romano ButiQ a fost desemnata de Comisia Europeana drept una dintre cele mai bune 10
idei de inovare sociala. Proiectul Romano ButiQ a construit timp de trei ani o retea de 30 de cooperative
cu 500 de meşteşugari romi membri cooperatori care lucreaza atat produse traditionale, cat şi un
portofoliu de produse moderne create împreuna cu designeri şi studenti ai Universitatii de Arhitectura şi
Urbanism „Ion Mincu”, Facultatea de Arhitectura de Interior (A.D.).

Tags: comunitate integrare comunitara integrarea romilor ONG organizatii nonguvernamentale Rom


Studii recente arată că abandonul copiilor sub 5 ani continuă să fie o realitate crudă în

România. Din 1990 mai multe reforme au avut în vedere serviciile de protecţie a copilului. Cu

toate acestea, un număr mare de nou născuţi au fost abandonaţi în maternităţi şi în secţiile de

pediatrie ale spitalelor.

Este ştiut faptul că îmbunătăţirea participării copiilor la grădiniţă conduce la o rată mai

scăzută a abandonului şcolar în clasele primare. În România rata abandonului şcolar a crescut din

anul 2000. Acesta poate fi un indiciu cu privire la faptul că din ce în ce mai mulţi copii trebuie

înscrişi în grădiniţe.

În plus, rata abandonului şcolar în învăţământul obligatoriu este mare în rândul copiilor

rromi. 12 până la 20% dintre copiii rromi abandonează şcoala în timpul învăţământului primar

sau secundar.

Motivele pentru care rata înscrierilor este scăzută şi cea a abandonului şcolar este

crescută în rândul copiilor rromi includ:

• Comunităţi izolate de rromi cu căi dificile de acces către şcoală;

• O dezvoltare economică scăzută în zonele cu concentraţie mare de rromi şi o situaţie

financiară precară în multe dintre familiile de etnie rroma;

• Un număr mare de copii rromi folosiţi ca forţă de muncă;

• Lipsa de încredere a familiilor de etnie rroma în sistemul de educaţie;

• Lipsa de educaţie a părinţilor de etnie rroma în cele mai multe cazuri;

• Dificultăţi lingvistice şi culturale întâmpinate de copiii rromi în şcoală;

• Lipsa actelor de identitate;

• Mentalităţi discriminatorii a populaţie non-rroma faţă de rromi;

• Slaba înscriere a copiilor rromi în învăţământul preşcolar care contribuie la lipsa de

încredere a acestora la intrarea în învăţământul primar.

Rata abandonului şcolar este de asemenea crescută în rândul copiilor din zonele rurale, în

special la nivelul învăţământului secundar. Motivele abandonului şcolar crescut, în special în

rândul copiilor din comunităţile rurale montane sunt: sărăcie extremă, lipsa mijloacelor de
transport şi slaba motivaţie cu privire la câştigul economic ca rezultat al educaţiei. Slaba calitate

a educaţiei în zonele rurale, datorată lipsei de personal didactic calificat, acţionează, deasemenea, ca un
factor demotivant. În prezent se depun eforturi adecvate în vederea eliminării

inechităţilor din sistemul de educaţie, în special pentru copiii rromi sau pentru cei din mediul

rural, care fac parte din straturile cele mai scăzute din punct de vedere economic. Cu toate

acestea, un impediment în calea realizării unui acces echitabil la educaţie pentru toate grupurile

dezavantajate este costul relativ scăzut pentru educaţie.

Recent s-a implementat un program atotcuprinzător care are ca scop îmbunătăţirea calităţii

educaţiei şi creşterea accesului la educaţie în zonele rurale.

Au fost făcute unele progrese în ceea ce priveşte accesul în învăţământul preşcolar pentru

copiii din grupurile dezavantajate şi grupurile minorităţilor, în special cei de etnie rroma. Totuşi,

există încă o diferenţă mare între înscrierile copiilor preşcolari în general şi înscrierile celor

proveniţi din grupurile vulnerabile.

Sunt necesare în continuare eforturi pentru îmbunătăţirea accesului acestor copii în

învăţământul preşcolar. Sunt necesare mai multe programe de formare pentru cadrele didactice şi

pentru personalul administrativ pentru a le da acestora cunoştinţe şi abilităţi în domeniul

incluziunii sociale. De asemenea, creşterea cooperării şi comunicării între părinţi, cadre didactice

şi membrii comunităţii ar sprijini creşterea accesului minorităţilor şi a altor grupuri dezavantajate

în învăţământul preşcolar.

Noi sugeram câteva acţiuni care previn abandonul:

* Crearea condiţiilor necesare pentru cuprinderea cât mai de timpuriu în învăţământul de

masă a copiilor din grupuri vulnerabile şi a copiilor cu nevoi speciale este esenţială pentru

incluziunea socială. În acest scop este important să se asigure în grădiniţe un spaţiu adecvat, o

formare specifică cadrelor didactice, personalului medical şi celui de sprijin.

* Dezvoltarea unor programe tip grădiniţa de vară, de cel puţin 45 de zile, pentru copiii

din zone dezavantajate care nu au fost la grădiniţă şi urmează să fie înscrişi la şcoală în clasa I, ar

îmbunătăţi accesul la educaţie al copiilor din grupuri dezavantajate. Următoarele acţiuni

specifice sunt necesare în această direcţie:

- dezvoltarea de materiale curriculare pentru copiii care parcurg programul grădiniţei de


vară;

- programe tip învăţământ la distanţă sau alte forme alternative de formare pentru cadrele

didactice, mediatorii şcolari sau ajutorul de educatoare;

- extinderea Programului Naţional de Educaţie a Părinţilor în zonele dezavantajate,

incluzând şi formarea cadrelor didactice de etnie rroma ca instructori de părinţi;

* Sunt necesare stimulente speciale pentru atragerea în sistemul de educaţie a copiilor din

grupuri ale minorităţilor naţionale sau din grupuri vulnerabile prin furnizarea de:

- masă gratuită, rechizite etc.

- educaţie bilingvă, în special limba rromani pentru copiii rromi care alcătuiesc cel mai

mare grup minoritar.

* Trebuie identificate problemele de sănătate mentală ale copiilor sub 6 ani din grupurile

vulnerabile şi trebuie luate măsuri pentru prevenirea şi tratamentul lor prin: - sesiuni de investigare a
tuturor copiilor din instituţiile de educaţie timpurie;

- asigurarea participării în programele de intervenţie timpurie a tuturor copiilor în situaţie de risc;

- recomandarea unui program de consiliere în vederea urmării evoluţiei copilului sau a unui

tratament pentru copiii care prezintă semne timpurii sau simptome privind sănătatea mentală sau

probleme atipice de dezvoltare cum ar fi: autism, ADHD.

Utilizând tehnicile şi metodele educaţiei centrate pe copil, propunerile introduc un

mediu motivaţional şi experienţial adecvat, experienţe de învăţare pozitive şi de calitate, capabile

să mărească şansele de succes şcolar, motivaţie pentru învăţare şi să prevină abandonul şcolar;

încurajează implicarea şi participarea părinţilor rromi la educaţia propriilor copii.

Prin înscrierea copiilor în circuitul normal de învăţământ şi prin aceste acţiuni vom oferi

copiilor rromi şi celor din mediul rural posibilitatea unei integrări normale în societate şi şanse

egale de plecare în atingerea scopurilor şi ambiţiilor personale.

,,Stimularea copiilor rromi în vederea integrării tuturor în învăţământul de masă’’

Profesor învăţământ preprimar COTEANU RAMONA CLAUDIA

ŞCOALA GIMNAZIALĂ CERNEŞTI


GRĂDINIŢA CU PROGRAM NORMAL

Participarea scăzută a copiilor rromi la sistemul de educatie a fost si este principala

problemă atunci când este adusă în discutie etnia rromă.Dincolo de faptul că de multe ori s-a

invocat,că principal argument ala cestei situaţii,atitudinea lor negativă cu privire la

educatie,trebuie identificare adevaratele cauze care au generat-o.Printre acestea,starea economică

precară şi costurile directe şi conexe implicate de învăţământ reprezintă pentru mulţi rromi o

barieră în calea accesului la educatie.Această stare reala determină şi faptul că mulţi dintre rromi

pleacă la munci sezoniere,ceea ce îi obligă sa-si lase copiii în grija bunicilor sau a fraţilor mai

mari.Într-o situaţie similară sunt şi români care au familii numeroase

Atunci când copiii din astfel de familii participă totusi la procesul educational,este

necesară o activitate diferenţiată cu ei în vederea pregătirii cât mai adecvate pentru şcoală în

condiţiile specifice grădiniţei.

Sugestiile privind realizarea unei astfel de activitati,pe care le oferim în cele ce

urmeaza,reflecta punctul nostru de vedere referitor la rezolvarea cerinţelor programei


instructiveducative,la fiecare grupă.Activităţile planificate vizeaza dezvoltarea psihomotrica

corespunzătoare învăţării,scrierii si citirii in clasa intai,dezvoltarea vorbirii,stimularea si

exersarea gandirii,a memoriei si a imaginatiei,antrenarea spiritului de observatie,pregatirea

socio-afectiva in vederea integrarii in colectivul de copii.

În activitatile desfăşurate în cadrul grădiniţei,educatoarea se va strădui să creeze un

cadru favorabil manifestării curiozităţii,un climat stimulativ pentru exprimarea verbală şi

comunicare.

Scopul activităţilor:

* însuşirea unor norme de comportament civic, formarea unei atitudini pozitive faţă de copiii

aflaţi în dificultate;

* stimularea copiilor pentru a desfăşura activităţi prin care să contribuie la întrajutorarea

semenilor lor;

*creşterea gradului de cuprindere a copiilor rromi în gradiniţă şi asigurarea accesului la educaţie

şi formare a acestora;

*ameliorarea calităţii resurselorr umane ale învăţământului pentru crearea unui mediu educaţional
stimulativ pentru copiii rromi

S-ar putea să vă placă și