6.1 SR en 12101-6 Desfumare

SR EN 12101-6:2006
ICS 13.220.99
SR EN 12101-6
Septembrie 2006
STANDARD ROMÂN Indice de clasificare ...
Sisteme pentru controlul fumului şi gazelor fierbinţi –

Partea 6: Specificaţii pentru sisteme cu presiune
diferenţială - Kituri
Smoke and heat control systems – Part 6: Specification for

pressure differential systems - Kits
Systèmes pour le contrôle des fumées et de la chaleur – Partie

6: Spécifications pour les systèmes à differentiel de pression -
Kits
APROBARE Aprobat de Directorul general al ASRO la 30.09.2006

Standardul european EN 12101-6:2003 are statutul unui
standard român
CORSPONDENŢĂ Prezentul standard este identic cu standardul european

EN 12101-6:2003
This standard is identical with the European Standard

EN 12101-6:2003
La présente norme est identique à la Norme Européenne

EN 12101-6:2003
ASOCIAŢIA DE STANDARDIZARE DIN ROMÂNIA (ASRO)

Adresa poştală: str. Mendeleev nr. 21-25, 010362, Bucureşti
Direcţia generală: Tel.: +40 21 211 32 96; Fax: +40 21 210 08 33
Direcţia Standardizare: Tel. +40 21 310 43 08, +40 21 310 43 09 sau
+40 21 312 47 44, Fax: +40 21 315 58 70
Direcţia Publicaţii – Serv. Vânzări/Abonamente: Tel. +40 21 212 77 25,
+40 21 212 79 20,+40 21 312 94 88; + 40 21 312 94 89;
Fax:+40 21 210 25 14, +40 21 212 76 20
ã ASRO Reproducerea sau utilizarea integrală sau parţială a prezentului standard în orice publicaţii
şi prin orice procedeu (electronic, mecanic, fotocopiere, microfilmare etc.) este interzisă
dacă nu există acordul scris al ASRO.
Ref. : SR EN 12101-6:2006 Ediţia ...
1
SR EN 12101-6:2006
Preambul naţional
Acest standard reprezintă versiunea română a textului în limba engleză a standardului european
EN 12101-6.
Acest standard european este una din cele şase părţi ale standardului european EN 12101 care
acoperă sistemele pentru controlul fumului şi gazelor fierbinţi.
Acest standard european are titlul general Sisteme pentru controlul fumului şi gazelor fierbinţi şi
este alcătuit din următoarele şase părţi:
Partea 1: Specificaţie pentru bariere de fum – Cerinţe şi metode de încercare

Partea 2: Specificaţie pentru ventilatoare naturale de evacuare a fumului şi gazelor fierbinţi
Partea 3: Specificaţie pentru ventilatoare mecanice de evacuare forţată a fumului şi gazelor
fierbinţi
Partea 4: Sisteme de ventilaţie naturală de evacuare a fumului şi gazelor fierbinţi – Metode de
instalare şi încercare
Partea 5: Proiectare şi calcul pentru sisteme de ventilaţie de evacuare a fumului şi gazelor
fierbinţi (publicată ca CR 12101-5)
Partea 6: Specificaţii pentru sisteme cu presiune diferenţială - Kituri
Anexele de la A la E sunt normative.

prEN 12101 este inclus într-o serie de standarde europene planificate să acopere de asemenea:
- Sisteme de stingere cu gaze (EN 12094 şi ISO 14520-1)
- Sisteme sprinkler (EN 12259)
- Sisteme cu pulbere (EN 12416)
- Sisteme de protecţie la explozie (EN 26184)
- Sisteme cu spumă (EN 13565)
- Sisteme de furtunuri (EN 671)
- Sisteme cu apă pulverizată
Cuvintele “standard european” şi din prezentul standard trebuie citite “standard român”.
Corespondenţa dintre standardele europene şi internaţionale la care se face referire şi

standardele române se regăseşte în anexa naţională.
Pentru aplicarea acestui standard se utilizează standardele europene şi/sau internaţionale la care
se face referinţă (respectiv standardele române identice cu acestea).
Simbolurile gradelor de echivalenţă (IDT = identic), conform SR 10000-8.
Standardele internaţionale, pentru care nu există standarde române corespondente, se utilizează

împreună cu prezentul standard.
2
SR EN 12101-6:2006
STANDARD EUROPEAN
EUROPEAN STANDARD EN 12101-6
NORME EUROPÉENNE Septembrie 2003
EUROPÄISCHE NORM
ICS 13.220.20; 23.120
Versiunea română
Sisteme pentru controlul fumului şi gazelor fierbinţi

Partea 6: Specificaţii pentru sisteme cu presiune diferenţială - Kituri
Smoke and heat control Systèmes pour le contrôle des Anlagen zur Kontrolle von
systems – Part 6: Specification fumées et de la chaleur – Partie Rauch– und Wärmesströmungen
for pressure differential systems 6: Spécifications pour les – Teil 6: Anforderung an
- Kits systèmes à differentiel de Differenzdrucksysteme -
pression - Kits Bausätze
Acest standard reprezintă versiunea română a standardului european EN 12101-6.

Standardul a fost tradus de ASRO, are acelaşi statut ca şi versiunile oficiale şi a fost publicat cu
permisiunea CEN.
Acest standard european a fost adoptat de CEN la 17 ianuarie 2005.
Membrii CEN sunt obligaţi să respecte Regulamentul Intern CEN/CENELEC care stipulează condiţiile
în care prezentului standard european i se atribuie statutul naţional fără nici o modificare.
Listele actualizate şi referinţele bibliografice referitoare la aceste standarde naţionale pot fi obţinute pe
bază de cerere către Secretariatul Central sau orice membru CEN.
Acest standard european există în trei versiuni oficiale (engleză, franceză, germană). O versiune în
oricare altă limbă, realizată prin traducerea sub responsabilitatea unui membru CEN, în limba sa
naţională şi notificată Secretariatului Central, are acelaşi statut ca şi versiunile oficiale.
Membrii CEN sunt organismele naţionale de standardizare din Austria, Belgia, Republica Cehă, Cipru,
Danemarca, Elveţia, Estonia, Finlanda, Franţa, Germania, Grecia, Islanda, Irlanda, Italia, Letonia,
Lituania, Luxemburg, Malta, Marea Britanie, Norvegia, Olanda, Polonia, Portugalia, Slovacia, Slovenia,
Spania, Suedia, şi Ungaria.
CEN
COMITETUL EUROPEAN DE STANDARDIZARE
European Committee for Standardization
Comité Européen de Normalisation
Europäisches Komitte für Normung
Secretariatul Central: rue de Stassart 36, B-1050, Bruxelles

© 2003 CEN - Toate drepturile de exploatare sub orice formă şi în orice mod
sunt rezervate în întreaga lume membrilor naţionali CEN.
Ref.: SR EN 12101-6:2006 RO
3
SR EN 12101-6:2006
Cuprins
Pagina
Preambul
0 Introducere
1 Obiect
2 Referinţe normative
3 Termeni, definiţii, simboluri şi unităţi
4 Clasificare sistemică pentru clădiri
5 Caracteristici sistem de presurizare
6 Spaţii ce trebuie presurizate
7 Proceduri de proiectare pentru sisteme de presurizare
8 Presurizare de refugii şi alte spaţii
9 Depresurizare
10 Interacţiune cu alte sisteme de protecţie la foc şi alte sisteme ale
construcţiei
11 Instalare şi echipamente (inclusiv componente)
12 Încercare pentru aprobare
13 Întreţinere
14 Documentaţie
15 Calcule de proiectare
16 Evaluarea conformităţii
Anexa A (informativă) Recomandări de proiectare
Anexa B (informativă) Soluţii pentru incapacitatea obţinerii presiunii diferenţiale de
proiectare
Anexa ZA (informativă) Articolele acestui standard european referitoare la
cerinţele esenţiale sau alte prevederi ale directivei pentru produse pentru
construcţii
Bibliografie
4
SR EN 12101-6:2006
Preambul
Acest document (EN 12101-6:2005) a fost elaborat de Comitetul tehnic CEN/TC 191 „Sisteme
fixe de stingere a incendiului” al cărui secretariat este asigurat de BSI.
Acestui standard trebuie să i se dea statutul de standard naţional fie prin publicarea unui text
identic, fie prin andorsare cel târziu până în decembrie 2005, iar standardele naţionale
conflictuale trebuie să fie retrase până cel târziu în decembrie 2005.
Acest document a fost elaborat sub un mandat dat CEN de European Commission şi European
Free Trade Association şi susţine cerinţele esenţiale ale Directivei EU 89/106/EEC.
Pentru legătura cu Directiva(ele) EU, a se vedea Anexa ZA, care este parte integrantă din acest
standard.
Acest standard european are titlul general Sisteme de control al fumului şi gazelor fierbinţi şi este
alcătuit din următoarele 11 părţi:
Partea 1: Specificaţie pentru bariere de fum – Cerinţe şi metode de încercare

Partea 2: Specificaţie pentru ventilatoare de evacuare naturală a fumului şi gazelor fierbinţi
Partea 3: Specificaţie pentru ventilatoare de evacuare mecanică forţată a fumului şi gazelor fierbinţi
Partea 4: Sisteme de ventilaţie naturală de evacuare a fumului şi gazelor fierbinţi – Metode de instalare şi
încercare
Partea 5: Proiectare şi calcul pentru sisteme de ventilaţie de evacuare a fumului şi gazelor fierbinţi
(publicată ca CR 12101-5)
Partea 6: Specificaţii pentru sisteme de control a fumului cu presiune diferenţială - Kituri
Partea 7: Specificaţii pentru conducte de fum
Partea 8: Specificaţii pentru trape de fum
Partea 9: Specificaţii pentru panouri de control şi panouri de urgenţă de control
Partea 10: Specificaţii pentru sisteme de alimentare
EN 12101 este inclus într-o serie de standarde europene planificate să acopere de asemenea:
i) Sisteme de stingere cu gaze (EN 12094 şi ISO 14520);

ii) Sisteme sprinkler (EN 12259);
iii) Sisteme cu pulbere (EN 12416);
iv) Sisteme de protecţie la explozie (EN 26184);
v) Sisteme cu spumă (EN 13565);
vi) Sisteme de hidranţi (EN 671);
vii) Sisteme cu apă pulverizată (EN 14816).
În conformitate cu Reglementările interne CEN/CENELEC, organizaţiile naţionale de

standardizare din următoarele ţări sunt obligate să implementeze acest standard european:
Austria, Belgia, Republica Cehă, Cipru, Danemarca, Elveţia, Estonia, Finlanda, Franţa,
Germania, Grecia, Islanda, Irlanda, Italia, Letonia, Lituania, Luxemburg, Malta, Marea Britanie,
Norvegia, Olanda, Polonia, Portugalia, Slovacia, Slovenia, Spania, Suedia, şi Ungaria.
5
SR EN 12101-6:2006
0 Introducere
0.1 Mişcarea fumului în clădire
Acest document se referă la informaţii şi cerinţe de proiectare, metode de calcul, instalare şi

încercare a sistemelor destinate a limita propagarea fumului prin intermediul presiunii diferenţiale.
Sistemele de presiune diferenţială pot fi realizate prin două metode:
i) presurizare – menţinând o presiune pozitivă în interiorul spaţiilor protejate (a se

vedea Figura 1a), sau
ii) depresurizare – îndepărtând gazele fierbinţi din zona de incendiu la o presiune

mai scăzută decât cea din spaţiul protejat adiacent (a se vedea Figura 1b).
6
SR EN 12101-6:2006
Legendă
1 Exterior
2 Spaţiu presurizat
3 Descărcare de suprapresiune
4 Scurgeri în exterior
5 Zonă de incendiu
6 Supape de descărcare a aerului
7 Admisie de aer
8 Ventilator de alimentare
9 Instalaţie de alimentare
Figura 1 a) – Exemple de sisteme pentru presurizare şi depresurizare
7
SR EN 12101-6:2006
Legendă
1 Scară
2 Hol
3 Spaţiu util (DP Spaţiu Depresurizat)
4 Evacuare a fumului (Depresurizare)
5 Cale de scurgere prin uşi etc.
6 Aer pentru înlocuire
7 Construcţie rezistentă la foc
Figura 1 b) – Exemplu de sistem pentru depresurizare – subsoluri sau alte spaţii fără
ferestre exterioare
În eventualitatea unui incendiu, fumul produs urmează un model de mişcare ce apare din
următoarele forţe motrice principale.
Mişcarea ascensională a gazelor fierbinţi la etajul incendiului. În interiorul zonei de incendiu,

asupra fumului produs de incendiu acţionează o forţă ascensională datorită densităţii reduse a
acestuia. Într-o clădire, aceasta poate duce la mişcarea în sus a fumului între etaje dacă există
căi de scurgere către etajul de deasupra. In plus, această mişcare ascensională poate determina
ca fumul să se răspândească prin căi de scurgere în barierele verticale dintre camere, de
exemplu uşi, pereţi, pereţi despărţitori. Presiunea diferenţială cauzează în mod normal ca fumul şi
gazele fierbinţi să iasă prin spaţiile goale din partea de sus a unei uşi şi aerul rece să fie atras
înăuntru prin spaţiile goale din partea de jos.
Expansiunea termică a gazelor fierbinţi în zona de incendiu. Expansiunea gazelor provocată

de incendiu poate duce la o acumulare de presiune, însoţită de o scurgere de gaze fierbinţi în
afara compartimentului. Oricum, în majoritatea cazurilor forţele de expansiune iniţiale se pot
disipa repede şi pot fi ignorate.
Efectul de coş din toată clădirea. În condiţii de ambient rece, aerul dintr-o clădire este în
general mai cald şi mai puţin dens decât aerul exterior. Mişcarea ascensională a aerului cald îl
determină să se ridice în interiorul canalelor verticale din clădire, şi apare o creştere de presiune
pe coloană în aşa fel încât aerul rece este atras înspre partea de jos a canalului şi aerul cald este
dezlocuit înspre partea superioară. În condiţii de ambient cald, atunci când aerul dinăuntrul clădirii
poate fi mai rece decât cel de afară, poate exista condiţia contrarie, adică aerul este dezlocuit
8
SR EN 12101-6:2006
spre partea de jos a incintei şi atras înăuntru pe la partea de sus. În orice caz, la un anumit punct
intermediar se foemează un plan de presiune neutră unde presiunile aerului exterior şi a celui
interior sunt egale.
Forţele de presiune ale vântului. Atunci când vântul suflă pe o parte a unei clădiri, acesta îşi
reduce viteza, ceea ce duce la acumularea de presiune pe faţa dinspre vânt. În acelaşi timp
vântul este deviat şi accelerat în jurul pereţilor alăturaţi şi deasupra acoperişului, creînd o
reducere a presiunii înspre partea de sub vânt a clădirii, adică absorbţie în acele zone. Cu cât
este mai mare viteza vântului, cu atât mai mare este absorbţia. Efectul principal al acestor
presiuni este producerea unei mişcări orizontală de aer prin clădire din partea dinspre vânt către
partea de sub vânt. Dacă învelişul clădirii este neetanş, de exemplu cu ferestre şi uşi ce se
deschid, atunci efectul va fi mai pronunţat. Într-un incendiu, dacă o fereastră spartă există pe
partea dinspre vânt a clădirii, vântul poate forţa fumul prin clădire orizontal sau în unele cazuri
vertical. Poate fi dificil de prevăzut cu exactitate presiunile vântului care vor fi exercitate asupra
clădirilor sau fluxurilor interne de aer, şi analiza computerizată sau a tunelului de vânt poate fi
necesară pentru o înţelegere deplină.
NOTĂ O analiză în privinţa sarcinii cu vânt este dată în prEN 1991-2-4.
Sisteme HVAC. Sistemele HVAC pot alimenta cu aer zona de incendiu şi ajută arderea, sau
transporta fumul rapid către spaţii ce nu se află în interiorul zonei sursei de incendiu, şi sunt
frecvent închise în cazul unui incendiu. Totuşi, sisteme de acest fel pot fi modificate des pentru a
ajuta în restricţionarea propagării fumului sau pot fi folosite în conexiune cu sistemele de refulare
şi/sau sistemul de alimentare cu aer cu presiune diferenţială.
0.2 Obiectivele sistemelor cu presiune diferenţială
Obiectivul acestui document este de a furniza informaţii asupra procedurilor destinate să limiteze
propagarea fumului dintr-un spaţiu al unei clădiri către altul, prin căi de scurgere prin bariere fizice
(de exemplu crăpături în jurul uşilor închise) sau uşi deschise.
Sistemele cu presiune diferenţială oferă facilitatea menţinerii proprietăţilor utilizabile în spaţii

protejate, de exemplu căi de evacuare, căilor de acces pentru intervenţia la incendiu, puţuri
pentru intervenţia la incendiu, holuri, case de scări, şi alte zone care necesită a fi libere de fum.
Acest document oferă informaţii cu privire la siguranţa vieţii, intervenţia la incendiu şi protecţia
proprietăţilor în interiorul tuturor tipurilor de clădiri. Este necesar să se determine nu doar unde
alimentarea cu aer proaspăt pentru presurizare trebuie introdus într-o clădire însă de asemenea
şi unde acel aer şi fum vor părăsi clădirea şi ce căi vor urma în acest proces. Consideraţii similare
se aplică planurilor de depresurizare, adică calea pentru aerul evacuat, plus consideraţii pentru
orificiul de intrare a aerului de înlocuit şi căile pe care acesta le va urma.
Scopul este aşadar să se stabilească un gradient de presiune (şi deci un model pentru curentul
de aer) cu spaţiul de evacuare protejat de cea mai înaltă presiune şi cu presiunea scăzând
progresiv în zone depărtate de căile de evacuare.
Sistemele cu presiune diferenţială furnizează un mod de a îmbunătăţi nivelul de securitate la

incendiu în interiorul unei clădiri. O decizie în privinţa faptului că un astfel de sistem ar fi potrivit
pentru un anumit proiect trebuie luată în context cu strategia de proiectare generală pentru
mijloacele de evacuare, intervenţia la incendiu, şi protejarea proprietăţilor în interiorul clădirii.
Aceasta va duce la ipoteze cu privire la proiectare care vor fi presupuse a fi corespunzătoare
pentru proiectul respectiv, în special în privinţa celor mai posibile căi de scurgere cauzate de uşi
deschise simultan aşa cum acestea sunt schiţate în Clauza 5.
Figurile care însoţesc textul din acest document au scopul doar de a clarifica anumite puncte din
text. Trebuie să se considere că soluţiile prezentate sunt doar informative.
9
SR EN 12101-6:2006
Atunci când proiectantul nu se poate să se conformeze acestui document în totalitate, trebuie

adoptată o soluţie alternativă pentru securitatea la incendiu. Soluţia proiectată trebuie să adopte
cerinţele funcţionale marcate în acest document, oriunde acestea sunt adecvate.
0.3 Metode de control al fumului
Efectul forţelor de mişcare a aerului descris mai sus este de a crea diferenţe de presiune dincolo
de compartimentări, pereţi şi pardoseli care se pot cumula împreună şi pot provoca propagarea
fumului înspre zone depărtate de sursa de incendiu. Tehnicile cele mai des folosite pentru a limita
gradul de fum răspândit, sau pentru a controla efectele sale, sunt:
a) reţinerea fumului folosind un sistem de bariere fizice pentru a împiedica propagarea

fumului gazos dinspre spaţiul afectat de incendiu către alte părţi ale clădirii, de exemplu
ziduri şi uşi;
b) curăţirea fumului, folosind orice metodă de a ajuta serviciul de pompieri la îndepărtarea

fumului gazos dintr-o clădire când fumul nu se mai produce, adică după stingere;
c) diluarea fumului, amestecarea voită a fumului gazos cu suficient aer curat pentru a
reduce potenţialul de pericol;
d) ventilarea pentru evacuarea fumului (şi a gazelor fierbinţi), ajungându-se la o separare

stabilă între fumul gazos cald formând un strat sub tavan, şi acele părţi mai joase ale
aceluiaşi spaţiu având nevoie de protecţie faţă de efectele fumului pentru evacuarea
utilizatorilor şi operaţiunilor de stingere a incendiului. Aceasta cere în mod normal
evacuarea continuă a fumului folosind ventilatoare fie naturale fie mecanice, şi
introducerea de aer curat de înlocuit în spaţiul afectat de incendiu de sub stratul de fum;
e) presurizare, a se vedea 3.1.27;
f) depresurizare, a se vedea 3.1.10.
Acest document furnizează îndrumare şi informaţii cu privire la controlul fumului folosind

presiunea diferenţială, adică doar tehnicile date la punctele e) şi f).
Punctele a) – d) nu sunt discutate mai departe în acest document.
Controlul fumului folosindu-se presiunea diferenţială cere în general debite de ventilare mai
scăzute decât b) sau c) de mai sus dar este limitat la protecţia spaţiilor închise adiacente spaţiilor
ce sunt legate de fum în cazul unui incendiu.
0.4 Analiza problemei
Scopul unui sistem de presiune diferenţială, fie acesta folosit pentru protecţia căilor de salvare,
operaţiunilor de intervenţie la incendiu sau protecţia proprietăţilor, poate avea o influenţă
semnificativă asupra proiectării sistemului şi specificaţiilor acestuia. Este, deci, esenţial ca
obiectivele de securitate la incendiu să fie stabilite clar şi aprobate de către autorităţile
corespunzătoare la un stadiu incipient în cadrul procesului de proiectare.
Acceptabilitatea oricărui sistem depinde în cele din urmă de atingerea nivelelor necesare de
presiune diferenţială şi de debitul de aer. Este dat în cadrul acestui document un ghid despre
metoda de calcul a debitelor de furnizare a aerului pentru a ajunge la aceste nivele. Totuşi, dacă
obiectivele funcţionale ale sistemelor (a se vedea subclauzele a), b) şi c) de mai jos) sunt
îndeplinite, atunci proiectantul poate alege să folosească alte proceduri de calcul, ca adecvate,
ca dovadă în proiectarea lor.
10
SR EN 12101-6:2006
Obiectivele acestui document sunt următoarele:
a) Siguranţa vieţii. Este esenţial să se menţină condiţii durabile pentru siguranţa vieţii în
spaţii protejate atâta timp pentru cât acestea sunt probabile a fi utilizate de către
ocupanţii clădirii.
b) Căi de acces pentru intervenţia la incendiu. Pentru a permite operaţiunilor de

intervenţie la incendiu să aibă loc în mod eficient trebuie menţinute căi de acces protejate
destinate intervenţiei la incendiu (de exemplu puţuri de intervenţie la incendiu) în mod
esenţial libere de fum în aşa fel încât să fie posibil accesul la nivelul afectat de incendiu
fără folosirea unui aparat de respiraţie. Sistemul de presiune diferenţială trebuie proiectat
în aşa fel încât să limiteze propagarea fumului în calea de acces menită intervenţiei la
incendiu în condiţii normale.
c) Protejarea proprietăţilor. Trebuie prevenită propagarea fumului şi intrarea acestuia în

zone sensibile cum ar fi acelea ce conţin echipamente de valoare, de procesare a datelor
şi alte echipamente ce sunt în mod special sensibile la daune provocate de fum.
11
SR EN 12101-6:2006
1 Obiect
Acest document specifică sisteme de presiune diferenţială proiectate pentru a reţine fumul la o
barieră fizică permeabilă într-o clădire, cum ar fi o uşă (fie deschisă fie închisă) sau alte
deschideri restrictive similare. Acoperă metode de calcul ale parametrilor sistemelor de presiune
diferenţială pentru controlul fumului ca parte a procedurii de proiectare. Furnizează proceduri de
testare pentru sistemele utilizate şi descrie trăsături relevante şi critice ale instalării şi procedurile
necesare implementării proiectului calculat într-o clădire. Descrie sistemele preconizate a proteja
căile de evacuare cum ar fi case de scări, coridoare şi holuri, precum şi sisteme destinate a
furniza un cap de pod protejat pentru intervenţia la incendiu pentru pompieri.
Sistemele încorporează componente de control al fumului în conformitate cu părţile relevante ale

EN 12101 şi kituri ce conţin acestea şi poate alte componente (a se vedea 3.1.18). Acest
document dă cerinţe şi metode pentru evaluarea conformităţii unor astfel de kituri.
2 Referinţe normative
Următoarele documente de referinţă sunt indispensabile pentru aplicarea acestui standard
european. Pentru referinţele datate, se aplică doar ediţia citată. Pentru referinţele nedatate, se
aplică cea mai nouă ediţie a documentului de referinţă (inclusive orice amendament).
EN 1505, Ventilation for buildings – Sheet material air ducts and fittings with rectangular cross
section – Dimensions
EN 1506, Ventilation for buildings – Sheet material air ducts and fittings with rectangular cross
section – Dimensions
prEN 12101-4, Smoke and heat control sistems – Part 4: Fire and smoke installations – Kits
prEN 12101-7, Smoke and heat control sistems – Part 7: Smoke control ducts
prEN 12101-9, Smoke and heat control sistems – Part 9: Control panels
prEN 12101-10, Smoke and heat control sistems – Part 10: Power supplies
prEN 13501-3, Fire classification of construction products and building elements – Part 3:
Classification using data from fire resistance tests on products and elements used in building
service installations: fire resisting ducts and fire dampers
prEN 13501-4, Fire classification of construction products and building elements – Part 4:
Classification using data from fire resistance tests on components of smoke control systems
EN ISO 9001:2000, Quality management systems – Requirements (ISO 9001:2000)
EN ISO 13943:2000, Fire safety – Vocabulary (ISO 13943:2000)
12
SR EN 12101-6:2006
3 Termeni şi definiţii, simboluri şi abrevieri
3.1 Termeni şi definiţii generale
Pentru scopurile acestui standard european se utilizează termenii şi definiţiile date în ISO
13943:2000 şi următoarele.
3.1.1
spaţiu util
orice parte a lucrării de construcţie ce nu este direct presurizată şi nu este parte dintr-o cale de
evacuare protejată sau dintr-un puţ pentru intervenţia la incendiu
3.1.2
intrare de aer
conexiune cu aerul extern pentru a permite intrarea aerului din elementelor de construcţie
3.1.3
ieşire de aer
mijloc prin care aerul presurizat poate să iasă din incintă sau alt spaţiu nepresurizat afară din
clădire
3.1.4
atriu
spaţiu închis, nu neapărat aliniat vertical, ce trece prin două sau mai multe nivele ale unor
elemente de construcţie
NOTĂ Cabinele de ascensor, puţurile de ascensor, conductele pentru utilităţi ale clădirii, şi scările protejate
nu sunt clasificate ca atrii.
3.1.5
autorităţi
organizaţii, ofiţeri sau persoane fizice răspunzători pentru aprobarea ca adecvate a SHEVS,
sistemelor de presiune diferenţială şi de sprinklere, echipament şi proceduri, de exemplu
autorităţile de control al incendiului şi clădirii, asigurătorii în caz de incendiu, sau alte autorităţi
publice adecvate
3.1.6
spaţiu de circulaţie
spaţiu folosit în special ca un mod de acces între o cameră şi o ieşire din clădire sau
compartiment
3.1.7
punere în funcţiune
actul de asigurare că toate componentele, kiturile şi sistemele sunt instalate şi operează în
conformitate cu instrucţiunile producătorului şi acest document
3.1.8
panou de comandă
dispozitiv ce conţine dispozitivele de control şi/sau acţionare, manual şi/sau automat, folosit
pentru a opera sistemul
3.1.9
apărare pe loc
13
SR EN 12101-6:2006
criterii de proiectare a mijloacelor de evacuare în apartamente şi căsuţe bazat pe tactici

operaţionale de intervenţie la incendiu unde, datorită gradului înalt de compartimentare,
propagarea focului dintr-o locuinţă în alta nu este posibilă. Nu se presupune, deci, că este
necesar ca în cazul unui incendiu să se evacueze întreaga clădire, etaje întregi sau chiar locuinţe
alăturate incendiului
3.1.10
depresurizare
controlul fumului folosind diferenţieri de presiune unde presiunea aerului în zona incendiului sau
spaţii alăturate este redusă sub aceea din spaţiul protejat
3.1.11
spaţiu depresurizat
compartiment de incendiu din care aerul şi fumul sunt evacuate pentru scopurile depresurizării
3.1.12
ascensor de pompieri
ascensor destinat a avea protecţie suplimentară, cu mecanisme ce permit ca acesta să fie folosit
sub controlul direct al serviciului de pompieri în stingerea incendiului
3.1.13
hol pentru intervenţia la incendiu
hol protejat ce dă acces de la scara de incendiu până la zona de adaptare şi către orice ascensor
asociat intervenţiei la incendiu
3.1.14
puţ pentru intervenţia la incendiu
incintă protejată ce conţine o scară de incendiu, holuri pentru intervenţia la incendiu şi, dacă este
prevăzut, un ascensor pentru intervenţia la incendiu, împreună cu camera motoarelor
3.1.15
scară de incendiu
scară protejată ce comunică cu zona locuită doar printr-un hol pentru intervenţia la incendiu
3.1.16
zonă de incendiu
cameră sau compartiment în care incendiul este presupus a avea loc prin proiectare
3.1.17
incendii generalizate
un alt termen pentru incendii dezvoltate în totalitate, care este starea de ardere totală a
materialelor combustibile, în interiorul unei încăperi, într-un incendiu
3.1.18
kit
set de cel puţin două componente separate care trebuie puse împreună pentru a fi instalate
permanent în mecanismele interne pentru a deveni un sistem asamblat. Kitul necesită să fie
plasat pe piaţă permiţând unui cumpărător să îl cumpere într-o singură tranzacţie de la un singur
furnizor. Kitul poate include toate componentele, sau doar un subset al acestora, necesare pentru
a forma un sistem complet de presiune diferenţială
3.1.19
căi de scurgere
14
SR EN 12101-6:2006
goluri sau crăpături în construcţie sau în jurul uşilor şi ferestrelor ce oferă o cale pentru ca aerul
să se deplaseze între spaţiul presurizat/depresurizat şi exteriorul clădirii sau elemente de
construcţie
3.1.20
sisteme de securitate a vieţii
sisteme ce necesită să rămână operaţionale pentru o anumită perioadă de timp, în care
utilizatorul locului trebuie alertat în privinţa situaţiei de incendiu, şi apoi să poată ieşi din clădire în
perioada de timp calculată, cu sistemele menţinând statutul operaţional pentru mijloacele de
evacuare situaţională. Aceste sisteme includ sistemele de protecţie la incendiu, sisteme de
control pentru ventilarea fumului şi sisteme de presiune diferenţială
3.1.21
puţul ascensorului
spaţiu prin care se mişcă ascensorul şi contragreutatea acestuia (dacă există). Acest spaţiu este
izolat material de fundul gropii, pereţii aproximativ verticali şi tavan
3.1.22
mijloace de evacuare
metode structurale prin care se asigură o cale sigură prin care persoanele să circule din orice
punct al clădirii către un loc de siguranţă
3.1.23
dezvoltare de utilizare mixtă
combinaţie structurală a unui număr de părţi de clădire care pot include zone ce asigură
acces/ieşire comună în interiorul unei clădiri, de exemplu o parte a unei clădiri ce conţine un
cinema multiplex, magazine, zone rezidenţiale şi birouri
3.1.24
descărcare suprapresiune
dispozitiv pentru descărcarea aerului în curs de presurizare în exces din spaţiul presurizat
3.1.25
supapă pentru descărcare suprapresiune
mecanism ce se deschide automat la o anumită diferenţă de presiune (diferenţă de presiune
proiectată) pentru a da o cale liberă de circulaţie dintr-un spaţiu presurizat (de exemplu o scară
sau un puţ de ascensor) către un spaţiu de presiune mai scăzută (de exemplu un hol sau o
adaptare) sau către aerul liber
3.1.26
sistem de presiune diferenţială
sistem de ventilatoare, tuburi, supape, şi alte trăsături prevăzut în scopul creării unei presiuni mai
scăzute în zona de incendiu decât în spaţiul protejat
3.1.27
presurizare
controlul fumului folosind presiunea diferenţială, unde presiunea aerului este menţinută la o
valoare mai înaltă decât aceea din zona de incendiu
3.1.28
căi de evacuare protejate
cale de la adaptare către ieşirea finală, ce cuprinde una sau mai multe din următoarele:
— casa scării protejată;
15
SR EN 12101-6:2006
— hol protejat şi/sau
— coridor protejat
3.1.30
refugiu
zonă care este şi separată de un incendiu de o construcţie rezistentă la foc şi prevăzută cu o cale
de siguranţă către o ieşire de etaj, în acest fel constituindu-se un spaţiu de siguranţă temporar în
timpul evacuării
3.1.31
aer de înlocuire
a se vedea intrare de aer
3.1.32
spaţiu util rezidenţial
spaţiu util unde fiecare locuinţă este un compartiment de incendiu în sine, cum ar fi
apartamentele sau căsuţele
3.1.33
hol simplu
hol ce nu oferă acces la ascensoruri, puţuri, sau canale care ar putea constitui o cale apreciabilă
de scurgere a fumului răspândindu-se astfel la alte nivele în interiorul clădirii. Un hol conectat la o
cabină de ascensor sau altă cabină este încă un hol simplu dacă toate aceste cabine sunt
presurizate. Un hol simplu poate fi fie neventilat sau ventilat natural
3.1.34
controlul fumului
managementul mişcării fumului gazos dintr-o clădire pentru a asigura siguranţa adecvată la
incendiu
3.1.35
efectul de coş
presiune diferenţială rezultată dintr-o diferenţă în densitate între două coloane de aer
interconectate la temperaturi diferite
3.2 Simboluri şi abrevieri

Pentru scopurile acestui standard, mărimile matematice şi fizice sunt reprezentate prin simboluri
şi exprimate în unităţile de măsură după cum urmează.
A1, A2, A3, m2 suprafaţa de scurgere a N căi paralele;

A4, AN
A0 m2 suprafaţa totală de scurgere efectivă a tuturor uşilor din afara spaţiului
presurizat cu uşile prescrise deschise;
Ad m2 suprafaţă de scurgere a unei uşi de ascensor;
Adoor m2 suprafaţa deschizăturii prin care aerul în curs de presurizare trece când o
uşă este deschisă;
Ae m2 suprafaţa totală de scurgere efectivă a unei căi prin care trece aerul dintr-
un spaţiu presurizat;
AF m2 suprafaţa totală de scurgere dintre o cabină de ascensor şi aerul extern;
AFloor m2 suprafaţa podelei aşa cum aceasta este definită în Tabelul A.6;
AG m2 suprafaţa de scurgere a podelei incluzând suprafaţa oricăror grile de flux
16
SR EN 12101-6:2006
de aer sau goluri mari pentru transfer de aer. Folosit pentru a calcula
valoarea lui K;
ALF m2 suprafaţa totală de scurgere prin podea aşa cum aceasta este definită în
Tabelul A.6;
ALW m2 suprafaţa totală de scurgere prin pereţi aşa cum aceasta este definită în
Tabelul A.5;
APV m2 suprafaţa supapei de descărcare operată prin presiune;
Arem m2 suprafaţa de scurgere din hol alta decât prin uşa deschisă;
At m2 suprafaţa totală de scurgere dintre toate uşile de ascensor şi cabina
ascensorului;
AVA m2 suprafaţa supapei de descărcare a aerului pe etaj;
AVS m2 suprafaţa netă a supapei per etaj menţinută de-a lungul drumului către
exteriorul clădirii adică de la compartiment într-un puţ, suprafaţa secţiunii
încrucişate a puţului şi suprafaţa de deasupra supapei (ieşirea către
atmosferă);
AW m2 suprafaţa totală de scurgere efectivă a tuturor ferestrelor din afara
spaţiului;
AWall m2 suprafaţa pereţilor aşa cum aceasta este definită în Tabelul A.5;
AX m2 suprafaţa minimă a secţiunii transversale a reţelelor de conducte (aceasta
poate fi o secţiune transversală a unei lucrări de conducte sau mecanismul
de echilibrare sau clapetă);
DA m2 suprafaţa uşii;
D m distanţa de la centrul clanţei uşii la cea mai apropiată margine verticală a
uşii;
Fdc N forţa necesară pentru a fi aplicată la clanţa uşii pentru a învinge rezistenţa
inerentă a uşii de a se deschide fără o presiune diferenţială aplicată la uşă;
K - factor derivat din Tabelul A.1;
NL - numărul holurilor presurizate ce se deschid înspre cabina ascensorului;
PR Pa nivelul presurizării în spaţiul presurizat;
PL Pa presiunea diferenţială dintre holul ascensorului sau alt spaţiu şi aerul
extern;
PUS Pa presiunea din spaţiul nepresurizat necesar pentru a descărca aerul în curs
de presurizare prin supapele de descărcare a presiunii;
PLOB Pa presiunea în hol când uşa este deschisă înspre spaţiul nepresurizat;
Q m3/s curentul de aer înăuntrul sau în afara unui spaţiu presurizat;
QD m3/s debitul pierderii de aer prin goluri din jurul uşilor închise;
QDC m3/s debitul total identificat de scurgere din spaţiul presurizat cu uşile închise;
QDO m3/s debitul pierderii de aer prin uşi deschise sau deschideri mari;
Qfr m3/s rezerva de aer necesară pentru a furniza curentul de aer cerut prin uşa
deschisă înspre camera de incendiu;
QLd m3/s debitul pierderii de aer prin uşi ale ascensorurilor;
QLob m3/s rezerva de aer necesară pentru a furniza curentul de aer cerut prin uşa
deschisă înspre camera de incendiu;
Qn m3/s debitul de scurgere a uşii la presurizarea proiectată aşa cum aceasta este
calculată pentru o toaletă ventilată sau alte zone conectate direct la spaţiull
presurizat;
QOther m3/s debitul de pierdere a aerului prin alte căi ce ar putea exista;
Qp m3/s rezerva de aer către scară sau hol necesară pentru a satisface cerinţele de
presiune diferenţială;
QS m3/s debitul total de rezervă a aerului necesar cu toate uşile închise;
QSDO m3/s debitul total de rezervă a aerului inclusiv pierdere prin tuburile de
alimentare;
QTm m3/s debitul de pierdere a aerului prin extragere mecanică dintr-o toaletă sau
alte zone;
QTn m3/s pierderi prin metode naturale într-un spaţiu de toaletă (sau altul);
QWindow m3/s debitul de pierdere a aerului prin crăpături în jurul ferestrelor;
17
SR EN 12101-6:2006
R - indice ce poate varia între 1 şi 2, depinzând de tipul de cale de pierdere ce

se ia în considerare;
Wd m lăţimea uşii.
4 Clasificarea sistemelor pentru clădiri

4.1 Generalităţi
Controlul fumului folosind presiunea diferenţială este implementat în mai multe clasificări distincte
de sisteme, cu cerinţe şi condiţii de proiectare diferenţiate.
Condiţiile de proiectare au fost plasate în clase de sistem separate ce pot fi folosite pentru a
implementa un proiect folosind presiunea diferenţială pentru orice tip de clădire dată.
Clasele de sistem sunt date în Tabelul 1.
Tabel 1 – Clasele de sisteme
Clasa de sistem Exemple de utilizare Condiţii de

proiectare
Sistem Clasa A Pentru mijloace de evacuare. Apărare pe loc 4.2 şi Figura 2
Sistem Clasa B Pentru mijloace de evacuare şi intervenţia la incendiu 4.3 şi Figura 3
Sistem Clasa C Pentru mijloace de evacuare prin evacuare simultană 4.4 şi Figura 4
Sistem Clasa D Pentru mijloace de evacuare. Risc pentru persoane 4.5 şi Figura 5
adormite.
Sistem Clasa E Pentru mijloace de evacuare prin evacuare în etape 4.6 şi Figura 6
Sistem Clasa F Sistem de intervenţie la incendiu şi mijloace de 4.7 şi Figura 7
evacuare
Exemplele de sisteme ce trebuie aplicate depind de dispoziţiile naţionale valide în locul de

utilizare al sistemului sau de decizia autorităţilor corespunzătoare.
4.2 Sistem de presurizare clasa A
4.2.1 Generalităţi
Condiţiile de proiectare sunt bazate pe presupunerea că o clădire nu va fi evacuată decât în cazul

în care aceasta este direct ameninţată de incendiu. Nivelul de compartimentare al incendiului
este în aşa fel încât obicei ocupanţii rămân în siguranţă în interiorul clădirii. Aşadar, este puţin
probabil ca mai mult de o uşă înspre spaţiul protejat (fie acela dintre scară şi hol/coridor, sau uşa
de ieşire finală) vor fi deschise simultan.
Sistemul de Clasă A nu va fi folosit în dezvoltări cu folosire mixtă.
4.2.2 Cerinţe ale Clasei A
4.2.2.1 Criteriu de scurgere aer
Curentul de aer prin uşă între scara presurizată şi şi hol sau coridor nu va fi mai mic de 0,75 m/s,
când:
a) pe oricare etaj uşile dintre hol/coridor şi scara presurizată sunt deschise;
b) descărcarea de aer din hol/coridor pe acel etaj este deschisă;
18
SR EN 12101-6:2006
c) pe toate celelalte etaje toate uşile dintre scara presurizată şi holuri/coridoare sunt
închise;
d) toate uşile dintre scara presurizată şi ieşirea finală sunt închise;
e) uşa de ieşire finală este închisă.
Cerinţele de proiectare pentru un sistem de Clasă A sunt arătate în Figura 2.
Criteriu de scurgere aer Criteriu de diferenţă de presiune

(toate uşile închise)
Legendă
1 Uşă deschisă
2 Uşă închisă
3 Cale de introducere a aerului
NOTĂ Uşa deschisă poate indica o cale de scurgere deschisă printr-un hol simplu.
Figura 2 – Condiţii de proiectare pentru sisteme clasă A
4.2.2.2 Criteriu de diferenţă a presiunii
Diferenţa de presiune de-a lungul unei uşi închise dintre scara presurizată şi hol/coridor nu va fi
mai mică decât 50 Pa ± 10% când:
a) calea de introducere aer din hol/coridor pe acel etaj este deschisă;
b) pe toate celelalte etaje toate uşile dintre scara presurizată şi holuri/coridoare sunt
închise;
c) toate uşile dintre scara presurizată şi ieşirea finală sunt închise;
19
SR EN 12101-6:2006
d) uşa de ieşire finală este închisă.
NOTĂ Cele 10% nu sunt pentru a se folosi în calcule ci pentru flexibilitatea în acceptarea rezultatelor
testărilor.
4.2.2.3 Forţa de deschidere a uşii
Sistemul trebuie proiectat în aşa fel încât forţa aplicată pe mânerul uşii să nu depăşescă 100 N.
NOTA 1 Presiunea diferenţială maximă corespondentă pe uşă poate fi determinată folosind procedura din
Clauza 15 şi Anexa A, ca o funcţie a configuraţiei uşii.
NOTA 2 Forţa care poate fi exercitată pentru a deschide o uşă va fi limitată de fricţiunea dintre pantofi şi
podea şi va putea fi necesar să se evite suprafeţe de podea alunecoase în apropierea uşilor ce se deschid
către spaţii presurizate, în special în clădiri în care există persoane foarte tinere, în vârstă sau infirme.
4.3 Sistem de presurizare clasa B
Un sistem de presiune diferenţială de Clasă B poate fi utilizat pentru a minimiza potenţialul pentru
contaminare gravă a puţurilor pentru intervenţia la incendiu cu fum în timpul mijloacelor de
evacuare şi operaţiunilor de serviciu de intervenţie la incendiu.
În timpul operaţiunilor de serviciu de intervenţia la incendiu este necesar să se deschidă uşa

dintre holul de intervenţie la incendiu şi adaptare pentru a se trata cu un potenţial incendiu
generalizat.
În unele situaţii de incendiu poate fi necesar să se conecteze furtunurile la conductele principale

de incendiu la un etaj sub etajul incendiat şi să se întindă acestea prin scară în holul etajului
incendiat. De aceea adesea, nu este posibil să se închidă uşile dintre aceste holuri şi scară în
timp ce se desfăşoară operaţiile de intervenţie la incendiu. Viteza fumului şi a gazelor fierbinţi de
la un incendiu generalizat poate atinge 5 m/s şi în aceste condiţii ar fi nepractic să se furnizeze
suficient un aport scăzut de aer numai pentru a preveni pătrunderea fumului în hol. Se presupune
că operaţiile de intervenţie la incendiu, cum ar fi utilizarea apei pulverizate, contribuie semnificativ
la ţinerea sub control a fumului şi gazelor fierbinţi. Este, totuşi, esenţial ca, să fie păstrată liberă
casa scărilor de o contaminare serioasă cu fum. Pentru a limita propagarea fumului din zona
incendiului în hol şi apoi în prin uşa deschisă dintre hol şi casa scărilor, o viteză de cel puţin 2 m/s
trebuie să fie asigurată la uşa hol/încăpere.
Pentru a asigura viteza minimă de 2 m/s prin uşa deschisă a scărilor este necesar să se asigure
pierderi suficiente din încăpere la exteriorul clădirii. In fazele târzii ale dezvoltării incendiului o
pierdere mai mult decât adecvată va fi în general furnizată prin spargerea vitrajelor exterioare.
Totuşi, nu se poate presupune că ferestrele se vor sparge înainte de sosirea serviciului de
pompieri, şi de aceea este necesar să se asigure ca este disponibilă o suprafaţă suficientă de
pierdere prin faţada exterioară, instalaţie de ventilaţie sau căi de aer deschise special proiectate.
4.3.2 Cerinţe clasa B
4.3.2.1 Criteriu diferenţă de presiune
Alimentarea cu aer trebuie să fie suficientă pentru a menţine presiunea diferenţială dată în
Tabelul 2 când toate uşile către ascensor, scară şi hol, şi uşile de ieşire finale sunt închise şi
calea de aer deschisă din zona încăperii este deschisă.
20
SR EN 12101-6:2006
Sistemul trebuie să fie proiectat astfel încât casa scărilor şi holul şi, unde este prevăzut, puţul
ascensorului sunt păstrate libere de fum. In cazul în care fumul intră în hol, presiunea din scară
nu trebuie să conducă fumul în puţul ascensorului sau invers. Aceasta trebuie să fie asigurată
prin furnizarea unei presurizări separate a puţului ascensorului de intervenţia la incendiu, holului
şi scărilor.
Unităţile ventilator/motor care alimentează cu aer puţul ascensorului de pompieri trebuie să fie în
puţul scării asociate, dar cu instalaţie de alimentare separată.
Cerinţele de proiectare pentru sistem clasa B sunt arătate în Figura 3.
Tabel 2 – Presiunile diferenţiale minime permise dintre spaţiile specificate pentru sisteme
clasa B
Spaţiu specificat Presiune diferenţială de menţinut, min.

De-a lungul puţului ascensorului şi spaţiului util 50 Pa
De-a lungul casei scărilor şi spaţiului util 50 Pa
De-a lungul uşilor închise dintre fiecare hol şi 45 Pa
spaţiul util
NOTĂ Pentru flexibilitate în rezultatele acceptabile ale încercării este permisă o toleranţă de ± 10 % asupra
măsurării
Alimentarea cu aer trebuie să fie suficientă pentru a menţine un curent de aer de minim 2 m/s
prin uşa deschisă dintre hol şi spaţiul util la etajul afectat de incendiu cu toate uşile următoare
deschise:
a) scară - hol pe etajul afectat de incendiu;
b) scară - hol pe etajul adiacent;
c) puţul ascensorului pentru lupta împotriva incendiului - hol pe etajul adiacent;
d) scară – aer din exterior la nivelul de acces al pompierilor.
şi calea de introducere a aerului pe nivelu incendiat este deschisă.
Dacă se presupune că este deschisă o uşă care are 2 canaturi, pentru scopul calculului poate fi
presupus că un canat se află în poziţia închisă pentru aceste calcule.
Numărul uşilor deschise pentru proiectare trebuie să depindă de amplasarea şi tipul dotărilor
pentru lupta împotriva incendiului instalate în clădire şi în particular ieşirile principale ale
hidranţilor.
In cazul în care furtunul trece de o uşă, acea uşă trebuie să se considere a fi deschisă în
totalitate.
21
SR EN 12101-6:2006
Criteriu de scurgere aer Criteriu de diferenţă de presiune

Legendă
1 Scară de intervenţia la incendiu
2 Holuri de intervenţia la incendiu
3 Uşă deschisă
4 Uşă închisă
5 Cale de descărcare a aerului
6 Uşă deschisă (holuri de intervenţia la incendiu)
7 Uşă închisă (holuri de intervenţia la incendiu)
8 Curent aer de la puţul ascensorului de intervenţia la incendiu
Figura 3 – Condiţii de proiectare pentru sisteme clasă B
4.3.2.3 Alimentare cu aer
Orice alimentare cu aer care serveşte o casă a scărilor sau un puţ de ascensor pentru lupta
împotriva incendiului şi holurile asociate lor unde există trebuie să fie separate de orice alt sistem
de ventilaţie sau de presiune diferenţială.
4.3.2.4 Puţ ascensor de pompieri
Puţurile pentru intervenţia la incendiu trebuie să fie construite în conformitate cu prevederile

naţionale corespunzătoare valabile în locul de utilizare a sistemului.
4.3.2.5 Forţă deschidere uşă
Sistemul trebuie să fie proiectat astfel încât forţa pe clanţa uşii să nu trebuiască să depăşească
100 N.
NOTA 1: Presiunea diferenţială maximă corespunzătoare pe uşă poate fi determinată folosind procedura de
la punctul 15 şi Anexa A, în funcţie de configuraţia uşii.
NOTA 2: Forţa care poate fi exercitată pentru a deschide o uşă va fi limitată de frecarea dintre încălţăminte
şi pardoseală şi poate fi necesar pentru să se evite suprafeţele alunecoase din apropierea ieşirilor pe uşile
spre spaţiile presurizate, în particular în clădirile în care există persoane foarte tinere, vârstnici sau infirmi.
22
SR EN 12101-6:2006
4.4 Sisteme de presurizare clasa C

Condiţiile de proiectare pentru sistemele clasă C se bazează pe presupunerea că utilizatorii

clădirii vor fi evacuaţi toţi la activarea semnalului de alarmă la incendiu adică evacuare simultană.
In cazul unei evacuări simultane se presupune că, casa scărilor va fi ocupată pentru perioada
nominală a evacuării, şi după aceea va fi liberă de evacuaţi. In consecinţă, evacuarea va apare
pe durata fazelor timpurii ale dezvoltării incendiului şi o anumită pierdere de fum pe scări poate fi
tolerată. Scurgerea de aer datorată sistemului de presurizare trebuie să elibereze scările de acest
fum.
Se presupune că utilizatorii care sunt evacuaţi sunt alertaţi, informaţi şi familiarizaţi cu ambientul
lor, astfel minimizându-se timpul în care ei rămân în clădire.
4.4.2 Cerinţe clasa C
Viteza aerului prin uşa dintre spaţiul presurizat şi spaţiul util nu trebuie să fie mai mică de 0,75
m/s când:
a) pe etajul incendiat uşile dintre spaţiul util, casa scărilor şi holul presurizat sunt deschise;
b) calea de descărcare a aerului din spaţiul util pe etajul incendiat, unde viteza aerului este
măsurată, este deschisă;
c) toate celelalte uşi altele decât uşile de pe etajul incendiat se presupune că sunt închise;
4.4.2.2 Diferenţa de presiune
Diferenţa de presiune pe o uşă închisă dintre spaţiul presurizat şi spaţiul util trebuie să fie ca în
tabelul 3.
Tabel 3 – Presiunea diferenţială minimă pentru sistemele clasă C
Poziţia uşilor Presiunea diferenţială de menţinut, min.

i) Uşile dintre spaţiul util şi spaţiul presurizat
sunt închise pe toate etajele
ii) Toate uşile dintre scara presurizată şi uşa de
ieşire finală sunt închise
iii) Calea de evacuare a aerului din spaţiul util 50 Pa
de pe etajul unde se măsoară presiunea
diferenţială este deschisă
iv) Uşa de ieşire finală este închisă
v) Uşa de ieşire finală este deschisă şi
punctele de la i) până la iii) de mai sus sunt 10 Pa
îndeplinite
măsurării
Condiţiile de proiectare pentru sistemele clasă C sunt arătate în figura 4.
23
SR EN 12101-6:2006
Criteriu de scurgere aer Criteriu diferenţă de presiune Criteriu diferenţă de presiune

Legendă
1 Uşă deschisă
2 Uşă închisă
NOTĂ Figura 4 poate include holuri.
Figura 4 – Condiţii de proiectare pentru sisteme clasă C
100 N.
4.5 Sisteme de presurizare clasa D

Sistemele clasă D sunt destinate clădirilor unde utilizatorii pot să doarmă, de exemplu hoteluri,
moteluri şi clădirii tip instituţional. Timpul necesar utilizatorilor pentru a ajunge într-un spaţiu
protejat înainte de a ajunge la ieşirea finală poate fi mai mare decât se aşteaptă într-o alertă sau
mediu valid şi utilizatorii pot fi nefamiliarizaţi cu clădirea sau au nevoie de asistenţă pentru a
ajunge la ieşirea finală/spaţiul protejat.
Sistemele clasă D sunt de asemenea adecvate atunci când prezenţa unui sistem de presiune
diferenţială a servit pentru justificarea absenţei sau discontinuităţii căii scărilor şi/sau holurilor
24
SR EN 12101-6:2006
care în mod normal ar fi necesare conform prevederilor naţionale valabile în locul de utilizare al
sistemului.
4.5.2 Cerinţe clasa D
Viteza aerului prin uşa dintre spaţiul presurizat şi spaţiul util pe nivelul incendiat nu trebuie să fie
mai mică de 0,75 m/s când:
a) pe etajul incendiat uşa dintre spaţiul util şi spaţiul presurizat este deschisă şi/sau
b) toate uşile din spaţiul util de pe etajul incendiat dintre spaţiul presurizat şi calea de
descărcare a aerului sunt deschise şi/sau
c) toate uşile din spaţiul presurizat de pe etajul incendiat spre ieşirea finală care traversează
calea de evacuare de la ieşirea din spaţiul util sunt deschise şi/sau
d) toate uşile dintre scara presurizată şi ieşirea finală sunt deschise şi/sau
e) uşa de ieşire finală este deschisă şi/sau
f) calea de introducere a aerului din spaţiul util de pe etajul incendiat este deschisă.
4.5.2.2 Diferenţa de presiune
Diferenţa de presiune pe o uşă dintre spaţiul presurizat şi spaţiul util pe etajul incendiat trebuie să
fie ca în tabelul 4.
Tabel 4 – Presiunea diferenţială minimă pentru sistemele clasă D

Uşa dintre spaţiul util şi spaţiul presurizat pe
etajul incendiat este închisă
Toate uşile din spaţiul presurizat care
intersectează calea de evacuare din spaţiul util
la uşa de ieşire finală sunt deschise
Toate uşile dintre scara presurizată şi uşa de
ieşire finală sunt deschise 10 Pa
Uşa de ieşire finală este deschisă
Calea de evacuare a aerului din spaţiul util de
pe etajul unde se măsoară presiunea
O uşă de pe alt nivel decât nivelul incendiat
este deschisă
Uşile dintre spaţiul util şi spaţiul presurizat sunt
închise pe toate etajele
Uşile dintre scara presurizată şi uşa de ieşire
finală sunt închise 50 Pa
Uşa de ieşire finală este închisă
măsurării
25
SR EN 12101-6:2006
Condiţiile de proiectare pentru sistemele clasă D sunt arătate în figura 5.

Legendă
1 Uşă deschisă
2 Uşă închisă
Figura 5 – Condiţii de proiectare pentru sisteme clasă D
100 N.
4.6 Sisteme de presurizare clasa E

Un sistem clasă E este un sistem utilizat în clădiri unde modul de evacuare în caz de incendiu
este evacuarea în etape.
In scenariul ”evacuare în etape” se consideră că, clădirea va fi încă ocupată pentru un timp
considerabil în timp ce incendiul se dezvoltă, ducând la presiuni mai mari de incendiu în plus faţă
26
SR EN 12101-6:2006
de cantităţi mai mari de fum şi gaze fierbinţi (aceasta poate varia mult în funcţie de tipul
materialelor, sarcina termică implicată şi geometria sarcinii ternice).
In situaţia ”evacuare în etape”, casele scărilor protejate trebuie să fie menţinute libere de fum
pentru a permite persoanelor să iasă în siguranţă de pe niveluri, altele decât nivelul incendiat, la
un stadiu mai întârziat de dezvoltare a incendiului.
4.6.2 Cerinţe clasa E
Viteza aerului prin uşa deschisă dintre spaţiul presurizat şi spaţiul util pe nivelul incendiat nu
trebuie să fie mai mică de 0,75 m/s când:
a) pe etajul de deasupra etajului incendiat uşile dintre spaţiul util şi spaţiul presurizat sunt
deschise şi/sau
b) toate uşile din spaţiiile presurizate de pe cele două etaje care traversează calea de
evacuare de la ieşirea din spaţiul util spre ieşirea finală sunt deschise şi/sau
c) toate uşile dintre scara presurizată şi ieşirea finală sunt deschise şi/sau
d) uşa de ieşire finală este deschisă şi/sau
e) calea de introducere a aerului din spaţiul util de pe etajul incendiat este deschisă.
4.6.2.2 Criteriu diferenţa de presiune
Diferenţa de presiune pe o uşă închisă dintre spaţiul presurizat şi spaţiul util pe etajul incendiat nu
trebuie să fie mai mică decât cea arătată în tabelul 5.
Tabel 5 – Presiunea diferenţială minimă pentru sistemele clasă E

deschise pe două etaje adiacente
Toate uşile din spaţiul presurizat pe acele două 10 Pa
etaje care intersectează calea de evacuare din
spaţiul util la uşa de ieşire finală sunt deschise
ieşire finală sunt deschise
Uşa de ieşire finală este deschisă
închise pe toate etajele 50 Pa
ieşire finală sunt închise
Uşa de ieşire finală este închisă
măsurării
27
SR EN 12101-6:2006
Condiţiile de proiectare pentru sistemele clasă E sunt arătate în figura 6.
100 N.

Legendă
1 Uşă deschisă
2 Uşă închisă
Figura 6 – Condiţii de proiectare pentru sisteme clasă E
4.7 Sisteme de presurizare clasa F

Un sistem de presiune diferenţială clasă F poate fi utilizat pentru a minimiza potenţialul pentru
contaminarea serioasă a casei scărilor de intervenţia la incendiu cu fum pe durata evacuării şi a
intervenţiei pompierilor.
Pe durata operaţiilor de intervenţia la incendiu va fi necesar să se deschidă uşa dintre holul de

intervenţia la incendiu şi spaţiul util pentru a se interveni asupra unui potenţial incendiu
generalizat.
28
SR EN 12101-6:2006
In anumite situaţii poate fi necesar să se racordeze furtunuri la hidrant pe un etaj sub etajul
incendiat şi acestea să se desfăşoare prin scară şi hol la etajul incendiat. De aceea nu este
adesea posibil a se închide uşile dintre aceste holuri şi scară în timp ce se desfăşoară operaţii de
intervenţia la incendiu. Dacă hidrantul este numai în interiorul coridorului sau spaţiului util în faţa
holurilor, uşa dintre hol şi coridor sau spaţiul util de pe etajul de sub etajul incendiat se presupune
cu atât mai mult a fi deschisă pe durata operaţiilor de intervenţie la incendiu.
Viteza fumului şi a gazelor fierbinţi de la un incendiu dezvoltat în totalitate poate atinge 5 m/s şi în
aceste condiţii ar fi nepractic să se furnizeze un aport scăzut de aer numai pentru a preveni
pătrunderea fumului în hol. Se presupune că operaţiile de intervenţia la incendiu, cum ar fi
utilizarea apei pulverizate, contribuie semnificativ la ţinerea sub control a fumului şi gazelor
fierbinţi. Este, totuşi, esenţial ca, casa scărilor să fie păstrată liberă de o contaminare serioasă cu
fum. Pentru a limita împrăştierea fumului din zona incendiului în hol şi apoi în prin uşa deschisă
dintre hol şi casa scărilor, o viteză de cel puţin 2 m/s trebuie să fie asigurată la uşa dintre casa
scărilor şi hol când toate uşile din hol spre spaţiul util sunt deschise.
Din moment ce viteza la uşa dintre hol şi spaţiul util poate fi mai mică de 2 m/s şi din această
cauză fumul poate pătrunde din spaţiul util în hol, acest fum trebuie să fie înlăturat din hol prin
atingerea unui debit suficient de schimbare a aerului în hol când toate uşile holului sunt închise.
Pentru a asigura viteza minimă de 2 m/s prin uşa deschisă a scărilor este necesar să se asigure
pierderi suficiente din spaţiul util în exteriorul clădirii. In fazele târzii ale dezvoltării incendiului o
pierdere mai mult decât adecvată va fi în general furnizată prin spargerea vitrajelor exterioare.
Totuşi, nu se poate presupune că ferestrele se vor sparge înainte de sosirea serviciului de
pompieri, şi de aceea este necesar să se asigure ca este disponibilă o suprafaţă suficientă de
pierdere prin faţada exterioară, instalaţie de ventilaţie sau căi de aer deschise special proiectate.
4.7.2 Cerinţe clasa F
4.7.2.1 Criteriu diferenţa de presiune
Alimentarea cu aer trebuie să fie suficientă pentru a menţine diferenţa de presiune dată în tabelul
6 când toate uşile ascensorului, scării şi holului şi uşile de ieşire finală sunt închise şi calea de
descărcare a aerului din spaţiul util este deschisă.
Sistemul trebuie să fie proiectat astfel încât casa scăriilor şi, dacă există, puţul ascensorului sunt
ţinute libere de fum. In cazul în care fumul intră în hol, presiunea din scară nu trebuie să conducă
fumul în puţul ascensorului sau invers. Aceasta trebuie să fie realizată prin furnizarea unei
presurizări separate a puţului ascensorului de intervenţie pe de-o parte şi a holului şi scărilor pe
de altă parte. O unitate ventilator/motor care alimentează cu aer puţul ascensorului de intervenţie
şi scările sale asociate poate fi utilizat, dar cu instalaţie de alimentare separată.
Tabel 6 – Presiunea diferenţială minimă dintre spaţiile specificate pentru sisteme clasa F
când toate uşile sunt închise
Spaţiu specificat Presiunea diferenţială de menţinut, min.

De-a lungul puţului ascensorului şi spaţiului util 50 Pa
De-a lungul scărilor şi spaţiului util 50 Pa
De-a lungul uşilor închise dintre fiecare hol şi 45 Pa
spaţiul util
măsurării
4.7.2.2 Criteriu de scurgere aer între casa scărilor şi hol
29
SR EN 12101-6:2006
Alimentarea cu aer trebuie să fie suficientă pentru a menţine viteza aerului de 2 m/s prin uşa
deschisă dintre scări şi hol la etajul incendiat având calea de descărcare a aerului de pe nivelul
incendiat deschisă şi deschise toate uşile dintre:
a) toate uşile dintre hol şi compartimentul afectat de incendiu;
b) scara şi holul de pe etajul de sub etajul incendiat;
c) puţul ascensorului de intervenţie şi holul de pe etajul de sub etajul incendiat;
d) scara şi aerul din exterior la nivelul de acces al pompierilor;
e) holul şi spaţiul util de pe etajul de sub etajul incendiat (aceasta se aplică unde hidrantul
este amplasat în spaţiul util în faţa holului).
NOTA: Dacă o uşă care are 2 canate se presupune a fi deschisă pentru scop de calcul şi
încercare de acceptare, canatul mai mic poate fi presupus a fi în poziţie închisă.
Unde furtunul trece printr-o uşă, acea uşă trebuie să fie considerată a fi deschisă în întregime.
4.7.2.3 Criteriu de scurgere aer dintre hol şi compartimentul de incendiu
Alimentarea cu aer trebuie să fie suficientă pentru a menţine un curent de aer de minimum 1 m/s
prin toate uşile deschise dintre hol şi compartimentul afectat de încendiu cu (a se vedea figura 7):
a) uşa dintre casa scărilor şi hol închisă;
b) toate uşile dintre hol şi spaţiul util adiacent de pe etajul incendiat deschise;
c) scara şi aerul din exterior la nivelul de acces al pompierilor deschisă;
d) calea de introducere a aerului din compartimentul afectat de incendiu deschisă.
Cerinţa c) de mai sus nu se aplică dacă este un hol simplu între casa scărilor şi uşa de ieşire
finală. Toate uşile acestui hol trebuie să fie cu autoînchidere. Ca o alternativă, prevederile din
4.7.2.4 trebuie să se aplice.
30
SR EN 12101-6:2006
Legendă
1 Scară
2 Hol
3 Spaţiu util
4 Alimentare aer
5 Cale de pierdere prin uşi, etc.
6 Cale de introducere aer din clădire
31
SR EN 12101-6:2006
7 Ventil de eliminare suprapresiune

8 Spaţiu util
9 Hol ascensor
10 Ascensor
Figura 7 – Condiţii de proiectare pentru sisteme clasă F
4.7.2.4 Criteriu de scurgere de aer alternativ la 4.7.2.3
Se menţine o viteză de schimb a aerului de 30 h -1 în hol pe etajul incendiat cu (a se vedea figura

7):
a) toate uşile holului inclusiv uşa dintre hol şi casa scărilor închisă;
b) uşa dintre scară şi aerul din exterior la nivelul de acces al pompierilor deschisă;
c) calea de introducere a aerului a compartimentului afectat de incendiu deschisă.
Cerinţa b) de mai sus nu se aplică dacă este un hol simplu între casa scărilor şi uşa de ieşire
finală. Toate uşile acestui hol trebuie să fie cu autoînchidere.
4.7.2.5 Alimentare cu aer
Orice alimentare cu aer care deserveşte o casă a scărilor de pompieri sau puţ de ascensor şi
holurile sale asociate, unde există, trebuie să fie separate de orice alt sistem de ventilaţie sau de
presiune diferenţială.
4.7.2.6 Forţa de deschidere uşă
100 N.
5 Caracteristicile unui sistem presurizat

5.1 Generalităţi
5.1.1 Proiectare şi construcţie clădire
Informaţiile furnizate în acest punct acoperă toate clasele de sisteme şi în special pe cele menite
a acoperi protecţia casei scărilor, holurilor şi coridoarelor care fac parte dintr-o cale de evacuare
sau puţ de luptă împotriva incendiilor.
Scopul este de a stabili o diferenţă de presiune care să traverseze orice căi de pierderi care vor
asigura ca fumul să fie înlăturat din spaţiul protejat. Acest lucru este realizat prin menţinerea
spaţiului protejat la o presiune mai mare decât cea din zona de incendiu. Este esenţial ca să fie
furnizată o descărcare a aerului din spaţiul util pentru a asigura menţinerea unei diferenţe de
presiune. A se vedea figurile 8 a) şi 8 b).
32
SR EN 12101-6:2006
Pentru calcularea alimentării cu aer necesare pentru un sistem de presurizare, trebuie să fie
făcute presupuneri privind caracteristicile de pierderi ale clădirii, în particular între:
a) spaţiile presurizate şi cele nepresurizate;
b) spaţiile presurizate învecinate;
c) spaţiile presurizate şi aerul exterior;
d) spaţiile nepresurizate şi aerul exterior.
Dacă în aceeaşi clădire sunt prezente canale presurizate şi nepresurizate, există posibilitatea ca,
să fie umplute cu fum canalele nepresurizate ca un rezultat direct al scurgerii aerului creeate de
sistemul de presurizare.
Dacă clădirea conţine spaţii cum ar fi camere pentru calculatoare sau medicale care sunt
presurizate pentru alte motive decât incendiul, trebuie să se acorde importanţă protecţiei căilor de
evacuare presurizate de efectele unui incendiu, din aceste spaţii presurizate. A se vedea punctul
8 pentru mai multe informaţii de detaliu.
Este esenţial ca să se realizeze un acord între cei care alcătuiesc specificaţiile şi proiectanţi
asupra tehnicilor de instalaţii şi construcţii care vor fi utilizate în clădire. In particultrebuiee să se
acorde atenţie construcţiei canalelor care vor fi presurizate şi anvelopei construcţiei. Presupuneri
nerealiste despre etanşeitatea la aer a acestor construcţii sunt o cauză comună pentru ca
sistemele de presurizare să nu îndeplinească criteriile de acceptare.
Este esenţial ca arhitectul/constructorul să fie conştient de importanţa controlului suprafeţelor de

pierdere din spaţiile presurizate asfel încât când acesta este echipat să nu fie o pierdere excesivă
de aer presurizat.
Intr-un sistem cu presurizare într-o singură fază presurizarea este aplicată numai când apare
incendiul, iar într-un sistem cu presurizare în două faze este menţinut tot timpul un nivel scăzut al
alimentării cu aer, de exemplu pentru ventilaţie, şi când apare un incendiu este crescută la nivelul
de urgenţă. Ambele sisteme sunt admisibile.
5.1.2 Caracteristici ale cerinţelor unui sistem de presurizare
5.1.2.1 Admisia aerului trebuie să fie furnizată pentru a introduce aer din afara clădirii astfel încât
acesta să nu fie contaminat de fum de un incendiu din clădire (a se vedea 11.8.2.4).
5.1.2.2 Aerul trebuie să fie alimentat în spaţiul presurizat prin ventilatoare şi acolo unde este
cazul prin instalaţii. Trebuie să fie dată importanţă amplasării şi construcţiei instalaţiei şi
ventilatoarelor pentru a se asigura că acestea nu sunt afectate de un incendiu din spaţiul
neprotejat.
5.1.2.3 Toate uşile dintre spaţiile presurizate şi nepresurizate trebuie să fie prevăzute cu
mecanisme automate de închidere (dispozitive de închidere a uşilor).
5.1.2.4 Căile de pierdere dintre spaţiile presurizate şi cele nepresurizate sunt furnizate de mici
orificii şi fisuri împreună cu uşile deschise. Trebuie să fie furnizată, în plus, o supapă de
suprapresiune pentru a asigura că acumularea de presiune când uşile sunt închise nu face dificilă
deschiderea uşilor în spaţiile presurizate.
5.1.2.5 Supapa de aer trebuie să fie furnizată pentru a asigura că aerul care iese din spaţiul
presurizat în cel nepresurizat poate fi pierdut în exterior astfel încât să menţină diferenţa de
presiune, sau viteza curentului de aer pentru deschiderea uşii, dintre cele două spaţii.
33
SR EN 12101-6:2006
34
SR EN 12101-6:2006
Legendă
1 O opţiune alternativă este controlul ventilatorului pentru a asigura ca suprapresiunea să nu
depăşească 60 Pa max.
2 Trape de descărcare presiune setate să opereze la 60 Pa (max) în casa scărilor
3 Presurizarea este descărcată egal pe înălţimea scării pentru clădiri mai mari de 11 m (pentru
clădiri mai mici de 11 m este acceptabilă o singură descărcare în mod normal la capătul de sus)
4 Scări pentru intervenţia la incendiu
5 Spaţiu util
6 Pierdere în exterior
7 Aer presurizat descărcat la fiecare nivel de hol
8 Distanţa dintre descărcarea aerului să nu fie mai mare decât trei niveluri
9 Hol acces pentru lupta împotriva incendiului
10 Zonă incendiu
11 Supape descărcare aer
12 Nivel acces pompieri
13 Intrare singulară aer
14 Detector de fum
15 Trapă motorizată de fum
16 Comutator anulare ofiţieri pompieri
17 Unităţi presurizare aer principală şi de rezervă
18 Camera uzinei care este protejată prin compartimentare rezistentă la incendiu 2 ore şi cu
ventilatoare presurizare împortiva fumului
Figura 8 a) – Caracteristicile unui sistem tipic de presiune diferenţială cu alimentare la

capătul de jos al scării
35
SR EN 12101-6:2006
36
SR EN 12101-6:2006
Legendă
1 Trape de descărcare presiune setate să opereze la 60 Pa (max) în casa scărilor
2 Camera uzinei care este protejată prin compartimentare rezistentă la incendiu 2 ore şi cu
ventilatoare presurizare împortiva fumului
3 Detector de fum
4 Două intrări aer pe faţade alternative ale clădirii echipate cu detector de fum şi trapă motorizată de
fum
5 Unităţi presurizare aer principală şi de rezervă
6 Intrare alternativă aer
7 Trapă motorizată de fum
8 Intrare aer
9 O opţiune alternativă este controlul ventilatorului pentru a asigura ca suprapresiunea să nu
depăşească 60 Pa max.
10 Scări pentru lupta împotriva incendiului
11 Puţul ascensorului pentru lupta împotriva incendiului (dacă este necesar)
12 Spaţiu util
14 Presurizarea este descărcată egal pe înălţimea scării pentru clădiri mai mari de 11 m (pentru clădiri
mai mici de 11 m este acceptabilă o singură descărcare în mod normal la capătul de sus)
15 Hol pentru lupta împotriva incendiului
16 Aer presurizat descărcat la fiecare nivel de hol
17 Distanţa dintre descărcarea aerului să nu fie mai mare decât trei niveluri
18 Zonă incendiu
19 Supapă descărcare aer
20 Nivel acces (pompieri)
21 Comutator anulare ofiţieri pompieri
Figura 8 b) – Caracteristicile unui sistem tipic de presiune diferenţială cu alimentare la

capătul de sus al scării
5.1.2.6 Dacă sunt spaţii presurizate şi nepresurizate în aceeaşi clădire, atunci trebuie să fie
demonstrat faptul că fumul nu va fi forţat în puţul nepresurizat. Utilizarea caselor de scări
presurizate şi nepresurizate care deservesc aceleaşi etaje trebuie să fie luată în considerare
numai dacă sunt îndeplinite una dintre următoarele condiţii:
a) casa scărilor nepresurizată este separată de casa scărilor nepresurizată printr-un spaţiu
mare nedivizat din care aerul poate ieşi printr-o deschidere mai mare de două ori decât
uşa prin care aerul intră, sau
b) o analiză detaliată a proiectului de scurgere a arătat că operarea sistemului de

presurizare nu va creşte curentul de aer de la etajul incendiat înspre casa scărilor
nepresurizată.
Fiecare cale de evacuare presurizată trebuie să aibă alimentarea sa independentă cu aer.
5.2 Puncte de alimentare cu aer
In proiectarea scărilor scopul este de a asigura că există o distribuţie egală a aerului presurizat
pe toată scara şi că nu există probabilitatea ca alimentarea cu aer să fie scurtcircuitată prin
deschiderea uşilor, adică aerul să treacă direct în afară printr-o uşă deschisă imediat ce canalul a
fost alimentat.
Dacă sunt deschise uşi în apropierea punctului de injectare, alimentarea cu aer poate fi pierdută
prin ele şi o presurizare adecvată poate să nu mai fie realizată la uşi mai depărtate de punctul de
injectare. Aceasta poate fi în particular adevărată în cazul sistemelor cu injecţie la nivelul solului
unde uşa de ieşire este cel mai probabil să fie deschisă pentru perioade mari de timp.
37
SR EN 12101-6:2006
Când un sistem de presurizare a scării este proiectat pe baza unei uşi deschise la nivelul final de
ieşire, curentul de aer vertical în canal este probabil mare şi în consecinţă pierderile de presiune
pot fi substanţiale.
5.2.2 Cerinţe alimentare aer
5.2.2.1 Fiecare canal de evacuare sau intervenţie la incendiu trebuie să fie prevăzut cu sistemul
său dedicat de presurizare. Tuburile care presurizează fiecare dintre canalele verticale separate
şi/sau holurile ca de altfel orice coridoare asociate presurizate trebuie să li se permită a fi
alimentate cu aer dintr-un sistem comun. Holul trebuie să aibă alimentarea cu aer printr-o
tubulatură care este independentă de cea care alimentează scara. Coridorul trebuie să aibă aerul
presurizat alimentat printr-o tubulatură care este separată de alimentarea holului şi a casei
scărilor.
5.2.2.2 In clădiri mai mici de 11 m înălţime, un singur punct de alimentare cu aer pentru fiecare
puţ de scară presurizată este acceptabil.
5.2.2.3 In clădiri cu 11 m sau mai mult în înălţime, punctele de alimentare cu aer trebuie să fie
egal distribuite de-a lungul puţului scărilor, şi distanţa maximă dintre punctele de alimentare cu
aer nu trebuie să fie mai mare de trei etaje.
5.2.2.4 Punctul de alimentare nu trebuie să fie amplasat la 3 m sau mai puţin faţă de uşa de
ieşire finală.
5.2.2.5 Pentru puţul ascensorului un punct de injectare/alimentare trebuie să fie prevăzut pentru
fiecare puţ al ascensorului până la 30 m în înălţime.
5.2.2.6 Fiecare hol trebuie să fie prevăzut cu un punct de injectare/alimentare.
5.3 Introducere aer
Pe durata operării sistemului, aer presurizat va intra din spaţiul presurizat în spaţiul util. Este
important ca să se ia măsuri pentru ca aerul pierdut în spaţii nepresurizate la etajul incendiat să
iasă din clădire. Aceasta este esenţială pentru a menţine diferenţa de presiune dintre spaţiile
presurizate şi spaţiul util. Viteza cerută de curgere va depinde de planul particular al clădirii şi de
aplicaţia sistemului de presurizare.
5.3.2 Cerinţe introducere aer
5.3.2.1 Spaţiul util de pe etajul incendiat trebuie să fie prevăzut special pentru introducerea
aerului corespunzător debitului de intrare al acestuia în spaţiu.
5.3.2.2 Dacă se poate arăta prin studii corespunzătoare de inginerie a incendiului că vor fi
disponibile căi suficiente de pierdere prin sistemul de ventilaţie înainte de spargerea ferestrelor,
nu este necesar să se prevadă mijloace suplimentare pentru introducerea aerului din clădire. In
absenţa unui astfel de studiu descărcarea aerului trebuie să fie efectuată printr-una din
următoarele metode:
a) furnizarea de supape speciale la periferia clădirii. Unde clădirea este etanşată supape
speciale pot fi necesare pentru a fi puse la dispoziţie pe toate faţadele clădiri (a se vedea
punctul 15).
38
SR EN 12101-6:2006
b) canale verticale. Dacă ventilarea aerului presurizat prin pierderile clădirii sau supape
periferice nu este posibilă, canalele verticale pot fi utilizate în acest scop (a se vedea
punctul 15).
c) extragere mecanică. Introducerea aerului presurizat prin extragere mecanică este o

metodă satisfăcătoare. Extragerea mecanică ar putea fi cerută să funcţioneze numai pe
durata din-naintea spargerii ferestrelor (a se vedea punctul 15).
5.3.2.3 In evaluarea suprafeţei efective a ventilaţiei naturale pentru introducerea aerului pe etaj, o
parte a clădirii trebuie să nu fie luată în considerare pentru scopul calculului. Dacă ventilarea nu
este egal distribuită în jurul peretelui exterior, partea cu cea mai mare suprafaţă de ventilare
trebuie să nu fie luată în considerare pentru calcul.
5.3.2.4 Mijlocul cerut pentru introducerea aerului trebuie să fie calculat ţinând cont de planul
particular al clădirii şi de tipul de sistem de presurizare.
5.3.2.5 Unde introducerea aerului este făcută prin ventilatoare naturale:
a) ventilatorul(arele) naturale trebuie în mod normal să fie ţinute în poziţie închisă, şi
b) când sistemul de presurizare de urgenţă operează, ventilatorul(arele) trebuie să fie

declanşate astfel încât aerul presurizat să fie liber să iasă.
Când se utilizează ventilaţie controlată automat, ventilaţia trebuie să se facă numai pe etajul
incendiat şi ventilatoarele de introducere a aerului de pe toate celelalte etaje trebuie să rămână
închise.
5.3.2.6 Unde introducerea aerului este făcută prin ventilatoare alimentate cu energie electică,
debitul de extragere pe etaj nu trebuie să fie mai mic decât debitul maxim calculat (a se vedea
15.2 şi A.4) pentru spaţiul util şi trebuie să fie prevăzute mijloace care să asigure că forţa de
deschidere a uşii nu depăşeşte 100 N cu uşa închisă.
5.3.2.7 Cerinţa din 5.3.2.6 poate fi realizată având un sistem de extragere pentru fiecare etaj, sau
prin folosirea tubulaturilor pe fiecare etaj să fie normal închise prin modificarea trapelor rezistente
la foc pentru controlul fumului. Când sistemul de presurizare de urgenţă operează, trapele care
închid sistemul de extragere trebuie să fie deschise numai pe etajul incendiat.
5.4 Descărcare suprapresiune
5.4.1 Proiectul casei scărilor presurizate implică evaluarea curentului de aer cerut în două
condiţii, adică toate uşile închise şi cu uşile alese deschise. In cele mai multe circumstanţe
cerinţele pentru curentul de aer cu uşi deschise va fi mai mare decât cu toate uşile închise. Dacă
este permisă dezvoltarea unei presiuni excesive în spaţiul protejat poate deveni dificil sau
imposibil să se deschidă uşile înspre spaţiu (a se vedea punctul 15). Pentru a preveni
acumularea de presiune excesivă este necesar să se furnizeze supape de descărcare a
suprapresiunii. Suprafaţa supapelor de descărcare a suprapresiunii poate fi închisă de un
dispozitiv echilibrat cu flaps astfel proiectat încât acesta să se deschidă când presiunea
depăşeşte presiunea proiectată.
Alternativ este posibil să se utilizeze un sistem controlat de senzori de presiune astfel încât
alimentarea cu aer sau extragerea să poată fi variată continuu pentru a produce presiunea sau
debitul cerut.
5.4.2 Cerinţe descărcare suprapresiune
39
SR EN 12101-6:2006
5.4.2.1 Trebuie să fie furnizate mijloace pentru descărcarea aerului presiurizat în exces din
spaţiul protejat.
5.4.2.2 Supapele de descărcare a suprapresiunii nu trebuie să descarce în spaţiul util printr-o

cale neprotejată de scurgere, din cauza că orice penetrare a barierei rezistente la foc reprezintă o
slăbiciune potenţială dintre spaţiul protejat şi zona de incendiu. Descărcarea suprapresiunii din
spaţiul presurizat trebuie să se facă fie:
a) direct în aerul exterior sau printr-o instalaţie corespunzătoare, sau
b) pentru sistemele clasă F, dacă supapa de descărcare a suprapresiunii descarcă în

spaţiul util, penetrarea barierei rezistentă la foc trebuie să fie protejată printr-o trapă cu
autoînchidere automată clasificată în conformitate cu prEN 13501-3 şi operată printr-un
dispozitiv de temperatură.
5.4.2.3 Supapa de descărcare a suprapresiunii trebuie să fie dimensionată astfel încât să fie
capabilă să descarce excesul total de debit de aer, determinat prin scăderea pierderilor totale de
aer pe casa scării, holuri şi coridoare cu toate uşile închise din totalul debitului necesar în
condiţiile cele mai oneroase de alimentare cu aer.
5.4.2.4 Descărcarea suprapresiunii trebuie să fie capabilă să asigure că nivelul de presurizare din
spaţiul de protejat (cu toate uşile închise) este menţinut la sau peste nivelul de presurizare
proiectat dar sub presiunea maximă determinată de cerinţa pentru forţa de deschidere a uşii (a se
vedea punctul 15).
5.4.2.5 Ventilatoare variabile de alimentare sau trape controlate de senzori de presiune trebuie
utilizate numai dacă sistemul nu poate realiza peste 90 % din cerinţele de alimentare cu aer
proaspăt în 3 s de la deschiderea sau închiderea unei uşi.
6 Spaţii de presurizat
6.1 Numai casa scării
Protecţia se realizează prin presurizarea numai a casei scării limitate la partea verticală a căii de
evacuare; nici o protecţie semnificativă nu se ia pentru partea orizontală a căii de evacuare la
fiecare etaj.
6.1.2 Cerinţe pentru casa scării
6.1.2.1 Dacă numai casa scării este presurizată, scara trebuie să fie abordată direct din spaţiul
util sau printr-un hol simplu.
6.1.2.2 Cu toate uşile închise diferenţa de presiune pe uşi trebuie să fie cum se arată în figura
9.A şi figura 9.B.
6.1.2.3 Sistemele care presurizează casa scării trebuie să fie activate simultan, oricând este un
semnal de alarmă la incendiu.
6.1.2.4 Aranjarea trebuie să crespundă cu clasa alocată sistemului aşa cum este definită la
punctul 4.
6.2 Case ale scării şi holuri
40
SR EN 12101-6:2006
Dacă, pe orice etaj, holul care separă casa scărilor de spaţiul util este alta decât un hol simplu,
acest hol trebuie să fie presurizat independent de casa scărilor. Această aranjare va duce
protecţia împotriva pătrunderii fumului chiar până la uşa care conduce spre suprafaţa spaţiului util
în care poate apare un incendiu (a se vedea figura 10 şi 5.3).
NOTA: Un hol conectat cu un puţ de ascensor sau alt canal este considerat încă a fi un hol simplu dacă
toate astfel de canale sunt presurizate independent.
6.2.2 Cerinţe pentru case ale scării şi holuri
6.2.2.1 Cu toate uşile închise, diferenţele de presiune în raport cu spaţiul util trebuie să fie aşa
cum se arată în figura 10.
6.2.2.2 Când fumul este detectat, fie:
a) toate casele scărilor presurizate şi holurile presurizate pe toate etajele trebuie să fie
presurizate simultan, sau
b) toate casele scărilor şi numai holurile de pe nivelul cu incendiu trebuie să fie

presurizate.
6.2.2.3 Aceaste aranjamente trebuie să corespundă cu clasa sistemului alocat aşa cum este
definit la punctul 4. Dacă există un hol simplu între casa scărilor şi spaţiul util, orice condiţie de
“uşă deschisă” specificată la punctul 4 se va aplica ambelor uşi din holul specificat, formând o
singură cale de scurgere.
NOTA: Unde apare o situaţie de hol presurizat cu 2 sau mai multe uşi deschizându-se în spaţiul util pe un
singur etaj, această situaţie trebuie să fie supusă unei soluţii de inginerie a incendiului, în termeni de
scurgere aer, şi introducere aer, în special unde uşile se deschid în căi separate de scurgere a aerului
conducând la căi diferite de introducere a aerului.
9 a) Presurizare la scară cu hol 9 b) Presurizare numai la scară, fără hol

Legendă
1 Scară
2 Hol
3 Spaţiu util
4 Alimentare aer
5 Cale pierdere prin uşi, etc.
41
SR EN 12101-6:2006
6 Cale introducere aer din clădire

P Indică spaţiul presurizat. Numerele încercuite indică presiunea diferenţială minimă de proiectare, de
exemplu 50 (Pascali) faţă de spaţiul util, identificat prin 0
Figura 9 – Presurizare la scară cu sau fără hol
10a Presurizare la scară şi toate holurile 10b Presurizare la scară şi puţul ascensorului
asociate
Legendă
1 Scară
2 Hol
3 Spaţiu util
4 Alimentare aer
7 Coridor
8 Ascensor
Figura 10 – Presurizare la scară şi toate holurile asociate
42
SR EN 12101-6:2006
11 a) Presurizare la holurile asociate scării şi 11 b) Presurizare la scară şi ieşirile asociate

coridoare din coridoare
11 c) Presurizare la scările puţului ascensorului

şi toate holurile asociate
Legendă
1 Scară
2 Hol
3 Spaţiu util
4 Alimentare aer
43
SR EN 12101-6:2006

7 Coridor
8 Ascensor pentru pompieri
Figura 11 – Configuraţii sistem presiune diferenţială a scării
6.3 Presurizarea casei scărilor şi a holului, cu introducere aer de pe coridor
Dacă holul se deschide într-un coridor care face parte din calea de evacuare orizontală, poate fi
un avantaj în anumite sisteme a presuriza scara şi holul, şi a introduce aerul în coridor (a se
vedea figura 11 b)).
6.3.2 Cerinţe pentru presurizarea casei scărilor şi a holului, cu introducere aer de pe coridor
6.3.2.1 Cu toate uşile închise diferenţa de presiune pe uşi trebuie să fie aşa cum se arată în
figura 11 b).
a) toate sistemele care presurizează casele scărilor şi holurile trebuie să fie

presurizate simultan, sau
b) toate casele scărilor şi numai holurile de pe nivelul cu incendiu trebuie să fie

presurizate oricând este un semnal de alarmă la incendiu.
6.3.2.3 Aranjamente trebuie să se facă pentru a asigura că, coridorul are introducere adecvată a
aerului în aerul din afară.
6.3.2.4 Aranjamentele trebuie să fie conforme cu clasa alocată a sistemului aşa cum este definită
la punctul 4.
6.4 Presurizarea casei scărilor, holului şi coridorului
Dacă holul se deschide într-un coridor care face parte din calea de evacuare protejată, sistemul
de presurizare poate, cu avantaj, fi extins pentru a include coridorul şi astfel să conducă controlul
fumului chiar până la uşa zonei de incendiu. Oricum, dacă coridorul are mai multe uşi (sau alte
căi de pierdere) alimentarea cu aer necesară poate fi mare. Scopul proiectului trebuie să fie a
asigurara curent de aer dinspre casa scărilor, prin hol, princoridor până în aerul exterior, sau
direct sau prin spaţiul util (a se vedea figura 11 a)).
6.4.2 Cerinţe pentru casa scărilor, hol şi coridor
6.4.2.1 Coridorul trebuie să fie un coridor protejat şi trebuie să aibă alimentare cu aer presurizat
dintr-o tubulatură separată de alimentarea holului şi a casei scărilor.
6.4.2.2 Cu toate uşile închise, diferenţele de presiune pe uşile dintre coridor şi spaţiul util trebuie
să fie aşa cum se arată în figura 11 a).
44
SR EN 12101-6:2006
6.4.2.3 Trebuie să fie făcute aranjamente pentru a asigura că, prin spaţiul util, coridorul are
introducere adecvată a aerului în aerul exterior.
a) toate casele scărilor presurizate şi holurile presurizate trebuie să fie presurizate

simultan. Numai coridorul de pe etajul afectat de incendiu trebuie să fie
presurizat, sau
b) toate casele scărilor presurizate şi numai holurile şi coridoarele de pe nivelul cu

incendiu trebuie să fie presurizate.
6.4.2.5 Aranjamentele trebuie să corespundă cu clasa sistemului alocat aşa cum este definit la
punctul 4.
6.5 Casa scării şi puţul ascensorului
Dacă fumul intră într-un hol sau coridor nepresurizat, puţul ascensorului formează o cale
potenţială pentru propagarea fumului de pe etajul incendiat pe alte etaje. Prin presurizarea puţului
ascensorului este posibl să se restricţioneze propagarea fumului prin puţul ascensorului la alte
etaje. Presurizarea puţului ascensorului poate fi de asemenea necesară pentru sistemele clasă B
(a se vedea figura 11 c)).
6.5.2 Cerinţe pentru casa scării şi puţul ascensorului
6.5.2.1 Unde ascensorul este accesat printr-un hol sau coridor nepresurizat, puţul ascensorului
trebuie să fie presurizat la acelaşi nivel cu casa scării asociată.
6.5.2.2 Cu toate uşile închise diferenţele de presiune pe uşile dintre puţul ascensorului şi casa
scării trebuie să fie aşa cum se arată în figura 11 c).
6.5.2.3 Trebuie să fie făcute aranjamente pentru ca să asigure o introducere adecvată a aerului
în aerul exterior pentru coridor.
6.5.2.4 Când fumul este detectat toate casele scărilor presurizate şi puţurile ascensoarelor
presurizate trebuie să fie presurizate simultan.
punctul 4.
NOTA: Un hol conectat cu puţul ascensorului sau cu alt puţ este considerat încă a fi un hol simplu dacă
toate astfel de canale sunt presurizate independent.
6.6 Case ale scării şi coridoare cu introducere aer din spaţiul util
Unde casele scării şi coridoul oricărui etaj furnizează mijloace de evacuare din spaţiul util pe casa
scării, casa scării şi coridorul pot fi presurizate aşa cum se arată în figura 12 a). Acest aranjament
va duce protecţia împotriva fumului chiar până la uşa spaţiului util.
6.6.2 Cerinţe pentru case ale scării şi coridoare cu introducere aer din spaţiul util
45
SR EN 12101-6:2006
6.6.2.1 Cu toate uşile închise diferenţele de presiune pe uşi trebuie să fie aşa cum se arată în
figura 12 a).
c) toate scăril presurizate şi coridoarele presurizate de pe toate etajele trebuie să

fie presurizate simultan, sau
d) toate scările presurizate şi numai coridorul de pe nivelul cu incendiu trebuie să fie

presurizat.
6.6.2.3 Acest aranjament trebuie să fie controlat prin trape adresabile, etc.
punctul 4.
12 a) Presurizare la scară şi coridoare 12 b) Presurizare la scară şi ieşiri aer în

coridoare
Legendă
1 Scară
2 Hol
3 Spaţiu util
4 Alimentare aer
7 Coridor
8 Ascensor
Figura 12 – Configuraţii sistem presiune diferenţială a scării
6.7 Case ale scării şi introducere aer din coridoare/holuri
46
SR EN 12101-6:2006
Unde introducerea aerului din spaţiul util nu este prevăzută, trebuie să fie utilizată opţiunea de
presurizare a casei scării cu introducerea aerului din hol/coridor aşa cum se arată în figura 12 b).
6.7.2 Cerinţe pentru case ale scării şi introducere aer din coridoare/holuri
6.7.2.1 Cu toate uşile închise, diferenţele de presiune pe uşi trebuie să fie aşa cum se arată în
figura 12 b).
6.7.2.2 Când fumul este detectat sistemele care presurizează casele scării trebuie să fie activate
simultan.
6.7.2.3 Trebuie să fie făcute aranjamente pentru a asigura că, există o introducere adecvată a
aerului în aerul exterior coridor/hol.
6.7.2.4 Aranjamentul de introducere a aerului trebuie să opereze numai pe nivelul cu incendiul.
punctul 4.
6.8 Case ale scării, holuri şi puţuri de ascensor
Un sistem de presiune diferenţială poate fi utilizat pentru a minimiza potenţialul unei contaminări
serioase a caselor scării pentru pompieri cu fum pe durata intervenţiilor.
Pe durata operaţiilor de intervenţie la incendiu este necesar să se deschidă uşa dintre holul de
intervenţie la incendiu şi spaţiul util pentru a interveni la un incendiu generalizat.
6.8.2 Cerinţe pentru case ale scării, holuri şi puţuri de ascensor
6.8.2.1 Cu toate uşile închise, diferenţele de presiune pe uşi trebuie să fie aşa cum se arată în
figura 13.
6.8.2.2 Toate casele scării presurizate, holurile şi puţurile de ascensor de pe toate etajele trebuie
să fie presurizate simultan la operarea unui detector de fum automat sau la o operaţie manuală
de un ofiţer de pompieri (a se vedea punctul 12).
6.8.2.3 Aranjamentele trebuie să corespundă cu clasa B a sistemului aşa cum este definit la
punctul 4.
6.8.2.4 Casele scării, holurile şi puţurile de ascensor trebuie să fie toate presurizate separat
pentru a asigura ca, contaminarea cu fum a fiecărei suprafeţe este ţinută la un minimum.
47
SR EN 12101-6:2006
Legendă
1 Scară
2 Hol
3 Spaţiu util
4 Alimentare aer
7 Coridor
8 Ascensor
Figura 13 – Presurizarea holurilor scării şi puţurilor ascensorului (aceste aranjamente sunt

prevederi pentru intervenţia la incendiu)
7 Proceduri de proiectare pentru sisteme de presurizare

7.1 Generalităţi
De la 7.2 până la 7.4 sunt destinate a iustra principiile generale de proiectare implicate în toate
clasele de sisteme şi pot fi adaptate pentru a potrivi alte aplicaţii.
Unde o scară este destinată pentru scopuri de intervenţie la incendiu este mai important să se
efectueze procedura de proiectare pentru intervenţia la incendiu înaintea celei pentru mijloace de
evacuare.
Informaţii privind suprafeţele de pierdere aer pentru formele tipice de construcţii sunt date în
A.6.2. Direcţia privind calculul suprafeţei de pierdere efectivă pentru căile de scurgere în serie şi
în paralel sunt date la punctul 15.
7.2 Cerinţe pentru proiectarea mijloacelor de evacuare
7.2.1 Suprafeţele efective de pierdere pentru următoarele căi de scurgere la fiecare etaj trebuie
să fie evaluate pentru scenariul uşi închise (a se vedea 15.2.1 şi 15.2.2):
a) din casa scării la un hol simplu la spaţiul util;
48
SR EN 12101-6:2006
b) din casa scării direct în aerul exterior;
c) din spaţiul util în aerul exterior;
d) din puţul ascensorului direct în aerul exterior;
e) din hol în spaţiul util.
In clădirile existente suprafeţele de pierdere vor fi în mare măsură dependente de calitatea

lucrării şi de natura structurii, astfel valorile reale ale pierderii pot varia considerabil faţă de
valorile de proiectare asumate. Suprafaţa efectivă de pierdere trebuie, dacă este posibil, să fie
evaluată printr-o măsurare la faţa locului a debitului aerului.
7.2.2 Trebuie să fie calculat debitul pierderii de aer prin fiecare cale de scurgere din canalul
presurizat la nivelul de presurizare proiectat cu toate uşile caselor scăriilor, ascensorului şi holului
închise (a se vedea punctul 15) (a se vedea de la 15.2.3 până la 15.2.7).
7.2.3 Toate debitele pierderii de aer trebuie să fie adunate împreună pentru a da debitul teoretic
al alimentării cu aer (a se vedea 15.2.8). Pentru a da debitul total necesar al alimentării cu aer,
această valoare trebuie să fie înmulţită cu un factor de cel puţin 1,5 pentru a lua în considerare
incertitudinile în identificarea căilor de pierdere (a se vedea 15.2).
7.2.4 Debitul de alimentare cu aer în conformitate cu clasa respectivă a sistemului trebuie să fie
determinată pentru situaţia uşă deschisă (a se vedea de la 4.2 până la 4.6).
7.2.5 Trebuie să fie calculată alimentarea totală necesară cu toate uşile corespunzătoare
deschise conform cu clasa sistemului ales plus o rezervă de 15 % pentru pierderile pe tubulaturi.
7.2.6 Debitele de aer necesare pentru condiţiile uşă închisă şi deschisă trebuie să fie comparate,
şi cea mai mare trebuie aleasă ca debitul total necesar pentru alimentarea cu aer.
7.2.7 Cerinţele de introducere ale aerului trebuie să fie determinate (a se vedea 5.3 şi 15.2).
Calculul cerinţelor de introducere a aerului nu este necesar dacă proiectarea de intervenţie la
incendiu a fost anterior efectuată.
7.2.8 Trebuie să fie calculată descărcarea suprapresiunii nominale necesară pentru a introduce
aer în exces din spaţiul presurizat (a se vedea 5.4 şi 15.2).
7.2.9 Puţul ascensorului nu trebuie să necesite supape de descărcare a suprapresiunii dacă

sistemul de alimentare este iniţial setat astfel încât să realizeze nivelul de presurizare cerut cu
toate uşile închise.
7.3 Proiectare pentru intervenţia la incendiu
O casă a scării care serveşte ca şi cale de intervenţie la incendiu poate necesita un debit de
alimentare cu aer mai mare şi mijloace mai importante pentru introducerea aerului din spaţiul util
la care casa scării se utilizează numai ca mijloc de evacuare.
Pentru a simplifica procedura de calcul, se poate presupune că nu este nici o interdicţie între
sistemele de presiune diferenţială ale casei scării şi ascensorului (aceasta va tinde să dea o
supraestimare a debitului total necesar al alimentării cu aer a casei scării din cauză că nu ia în
considerare scurgerea de aer adiţională dintre ascensor şi casa scării).
49
SR EN 12101-6:2006
Următoarele proceduri sunt menite pentru a stabili alimentarea cu aer necesară cu uşa finală de
ieşire deschisă, uşile casei scărilor şi holului deschise pe nivelul incendiat şi uşa sau uşile de pe
etajul adiacent deschise (aşa cum se arată în 4.3).
7.3.2 Cerinţe de proiectare pentru lupta împotriva incendiilor
7.3.2.1 Debitul pierderii de aer/alimentării cu aer necestrebuiee să fie calculat în conformitate cu

7.2.1.
7.3.2.2 Trebuie să fie calculat debitul necesar pentru scurgerea de aer prin uşa deschisă hol-
spaţiu util pentru a furniza o viteză a aerului de 2 m/s, presupunând că uşa hol-spaţiu util este în
întregime deschisă (plus o rezervă de 15 % pentru pierderile pe tubulaturi dacă se aplică).
7.3.2.3 Pentru seturi de uşi cu canat dublu suprafaţa efectivă a uşii deschise trebuie să fie
presupusă a fi un singur canat al uşii deschise.
7.3.2.4 Presiunea diferenţială necesară pentru a dezvolta viteza scurgerii necesară de 2 m/s prin
calea de scurgere de pe casa scării prin hol la spaţiul util şi în aerul exterior trebuie să fie
calculată aşa cum se descrie la punctul 15.
7.3.2.5 Utilizând presiunea pe casa scării calculată mai sus, scurgerea de aer necesară pentru a
menţine această presiune cu uşa finală de ieşire deschisă trebuie să fie estimată, luând în
considerare toate căile de pierdere din canal la această presiune de proiectare (a se vedea
punctul 15).
7.3.2.6 Valoarea cea mai mare a debitului alimentării cu aer necesar pentru scopuri de luptă
împotriva incendiilor şi cea necesară pentru mijloacele de evacuare trebuie să fie aleasă ca
reprezentând debitul total al alimentării cu aer necesar pentru scopuri de proiectare (a se vedea
punctul 15).
7.3.2.7 Trebuie să fie calculată capacitatea de descărcare a aerului necesară pe nivelul incendiat,
de asemenea aranjamentele pentru descărcare a aerului (a se vedea punctul 15) care trebuie să
fie furnizate la toate etajele.
7.3.2.8 Dacă debitul total al alimentării cu aer necesar pentru scopuri de luptă împotriva
incendiilor este mai mare decât cel pentru mijloacele de evacuare atunci dimensiunea supapei de
descărcare a presiunii din canalul casei scării trebuie să fie recalculată.
7.4 Aspecte suplimentare ale presurizării căilor protejate de evacuare
Evacuarea etajului afectat de incendiu trebuie să se facă în fazele timpurii ale dezvoltării
incendiului şi înaintea condiţiilor în care spaţiul util devine nesigur, făcând imposibil accesul pe
căile protejate de evacuare. Pe durata acestei perioade iniţiale potenţialul de contaminare a căilor
protejate este mic. Inainte ca să devină nesigure condiţiile pe etajul incendiat procesul de
evacuare de pe acel etaj trebuie să se fi terminat şi uşile de ieşire de pe etaj închise. In
consecinţă, nu este nevoie ca sistemul de presiune diferenţială să reţină fumul de la un incendiu
în întregime dezvoltat la o uşă, atât timp cât debitul de aer este suficient pentru a reţine fumul de
pe nivelul incendiului în timp ce persoanele se evacuează.
In urma evacuării etajului afectat de incendiu, incendiul poate continua să se dezvolte şi potenţial
să inducă scurgere de fum în casa scării prin orificiile din jurul casei scării şi uşilor holului. De
aceea este important să se asigure că este menţinută o presiune pozitivă în casa scării pentru
durata totală a procesului de evacuare.
50
SR EN 12101-6:2006
Oricum, pe durata acestei faze ieşirea finală de pe casa scării este probabil utilizată, producând o
pierdere de aer presurizat şi aceasta conduce la reducerea presiunii în casa scării fiind necesar
să se ia în calcul acest lucru când se calculează alimentarea cu aer.
Condiţiile de proiectare pentru sistemul de presiune diferenţială pe casa scării sunt arătate în
figurile 9 a), 9 b), 10, 11 a), 11 b), 11 c), 12 a), 12 b), 13, 14, 15 şi 16.
7.4.2 Presurizarea căilor de evacuare protejate, cerinţe suplimentare
7.4.2.1 Căile de evacuare protejate trebuie să fie construite în conformitate cu recomandările

prevederilor naţionale corespunzătoare valabile în ţara de utilizare, unde se aplică.
7.4.2.2 Toate uşile din spaţiul presurizat trebuie să fie echipate cu dispozitiv de autoînchidere.
7.4.2.3 Forţa maximă necesară deschiderii oricărei uşi de pe calea de evacuare trebuie să nu
depăşească 100 N în nici un caz, atunci când se aplică pe mânerul uşii.
NOTA 1: Presiunea diferenţială corespunzătoare maximă pe uşă trebuie să fie determinată utilizând
procedura de la punctul 15, ca funcţie de configuraţia uşii. Forţa necesară pentru a învinge amortizorul uşii
va fi adesea necunoscută în faza preliminară a proiectării şi poate fi utilizată pentru scopurile proiectării o
presiune diferenţială maximă de 60 Pa.
şi pardoseală şi poate fi necesar ca să se evite suprafeţele alunecoase din apropierea ieşirilor pe uşile spre
spaţiile presurizate, în particular în clădirile în care există persoane foarte tinere, vârstnici sau infirmi.
7.4.2.4 Uşile care se deschid în afara spaşiului presurizat, altele decât uşile de ieşire finală,
trebuie să aibă un autoînchizător care să păstreze uşa închisă împotriva presiunii.
Legendă
51
SR EN 12101-6:2006
1 Spaţiu util
2 Centru de control al incendiului
3 Coridor
4 Alimentare aer
6 Cale descărcare aer din clădire
Figura 14 – Presurizarea centrului de control al incendiului, de exemplu din magazine

universale sau de evacuare în faze din clădiri complexe
Legendă
1 Scară
2 Hol şi hol pentru refugiu
3 Spaţiu util
4 Alimentare aer
7 Ascensor
exemplu 50 (Pascali) faţ[ de spaţiul util, identificat prin 0
Figura 15 – Presurizarea în refugiu
52
SR EN 12101-6:2006
Legendă
1 Scară
2 Cameră calculator sau medicală
3 Spaţiu util
4 Alimentare aer
7 Coridor
Figura 16 – Presurizarea sălilor de calculatoare şi a încăperilor medicale
8 Presurizarea refugiilor şi altor spaţii

8.1 Generalităţi
Poate fi necesar să se presurizeze refugiile şi alte spaţii de protecţie, de exemplu camere control
incendiu, pentru a furniza o protecţie ocupanţiilor de foc şi fum unde este nevoie pentru aceştia
să rămână în clădire pentru o perioadă de timp după începutul unui incendiu.
Protecţia este în mod normal sub forma unei camere specifice închise spre mijloacele de
evacuare casa scării sau făcând parte dintr-o cale de evacuare spre ieşirea de pe un etaj,
construită din materiale rezistente la foc (inclusiv uşi rezistente la foc cu dispozitive de
autoînchidere eficace), în conformitate cu prevederile naţionale valabile în locul de utilizare a
sistemului. Referinţe pentru planul general tipic sunt date în figurile 14 şi 15.
53
SR EN 12101-6:2006
Dacă clădirile conţin spaţii cum ar fi camere pentru calculatoare sau medicale care sunt
presurizate pentru alte motive decât incendiul, trebuie să fie acordată atenţie protejării căilor
presurizate de evacuare de efectele incendiului din aceste spaţii presurizate. Referinţe pentru
planul general tipic al nivelului sunt date în figura 16.
8.2 Cerinţe pentru refugii şi alte spaţii
8.2.1 Unde refugiile sunt proiectate în clădire, protecţia rezistentă la foc dată acelui spaţiu trebuie
să fie conformă cu prevederile naţionale valabile în locul de utilizare al sistemului, unde se aplică.
8.2.2 Diferenţa de presiune dintre refugiu sau spaţiul protejat şi spaţiul util nu trebuie să fie mai
mică decât 50 Pa.
8.2.3 Refugiul presurizat sau alt spaţiu nu trebuie să fie conectat cu o scară nepresurizată, şi
presiunea în refugiu nu trebuie să fie mai mare decât, sau mai mică cu 5 Pa decât, scara
presurizată, pentru presiunea de proiectare cu toate uşile închise (a se vedea figurile 14 şi 15).
8.2.4 In cazurile unde refugiul face parte din calea de evacuare protejată, de exemplu o suprafaţă
a unui holîntr-o clădire cu hol protejat, hlul trebuie să fie proiectat astfel încât să aibe capacitate
suficientă pentru scopul utilizării.
8.2.5 Dacă există mai mult de un sistem de presurizare operând pe unul dintre oricare etaj, atunci
trebuie să fie ţinut cont de totalul căilor de pierdere cu toate sistemele funcţionând simultan.
8.2.6 Suprafaţa refugiului trebuie să fie suficientă pentru scopul utilizării.
8.2.7 Unde suprafaţa refugiului face parte din acelaşi spaţiu nedivizat ca şi o cale de evacuare,
prezenţa sa nu trebuie să împiedice utilizarea normală a căii de evacuare.
8.2.8 Dacă o cale presurizată de evacuare este direct conectată cu un spaţiu presurizat care nu
face partedin calea de evacuare, atunci presiunea de proiectare de pe calea de evacuare trebuie
să fie cel puţin cu 10 Pa mai mare decât cea din spaţiul presurizat al oricărei camere presurizate
pentru scopuri altele decât incendiul, de exemplu camere medicale sau săli de calculatoare sau
orice altă cameră nepresurizată pentru incendiu (a se vedea figura 16).
9 Depresurizare
9.1 Generalităţi
Obiectivul unui sistem pentru depresurizare este de a realiza aceeaşi protecţie la uşa dintre
spaţiul depresurizat (de exemplu subsol) şi spaţiul protejat (de exemplu o casă a scării) care ar fi
fost realizată prin presurizarea spaţiului protejat. Este important să se noteze că nu există nici o
protecţie a oricărei părţi dintr-o cale de evacuare în interiorul spaţiului depresurizat însuşi, care
poate fi în întregime umplută cu fum, sau chiar să poată fi în întregime implicată într-un incendiu.
Aceasta constituie o diferenţă fundamentală între depresurizare şi ventilarea pentru extragere a
fumului. Pentru a fi eficient, fiecare spaţiu depresurizat trebuie să fie mărginit pe toate părţile de
construcţii rezistente la foc, din cauza că orice pierdere de integritate va avea ca rezultat
egalizarea presiunii dintre zona depresurizată şi aerul exterior. Oricum, în clădirile
compartimentate poate fi posibil să se depresurizeze spaţii individuale. A se vedea figura 17
pentru caracteristici tipice ale unui sistem pentru depresurizare.
Cea mai potrivită utilizare a sistemelor pentru depresurizare este probabilă să fie în spaţiile din
subsoluri, a se vedea figura 18 pentru planul general.
9.2 Cerinţe pentru depresurizare
54
SR EN 12101-6:2006
9.2.1 Trebuie să fie prevăzute intrări pentru aerul exterior în spaţiul protejat pentru a asigura
înlocuirea debitului de aer din spaţiul protejat în spaţiul depresurizat.
9.2.2 Intrarea aerului de înlocuire trebuie să fie amplasată astfel încât aerul care este introdus în
spaţiul protejat nu este contaminat cu fumul produs de incendiu.
9.2.3 Sistemul trebuie să constea din ventilatoare pentru extragere şi dacă este necesară o
instalaţie pentru a înlătura gazele fierbinţi şi fumul produs de incendiu din zona depresurizată în
exteriorul clădirii.
9.2.4 Intrările aerului trebuie să fie prevăzute pentru aerul de înlocuire necesar cerut pentru a
permite presiunii diferenţiale să se dezvolte pe uşile închise şi să asigure vitezele curentului de
aer prin uşa deschisă în zona de incendiu, iniţial pentru mijloace de evacuare şi/sau subsecvent
pentru scopuri de luptă împotriva incendiilor.
9.2.5 Ieşirile din instalaţia de extragere trebie să fie într-o astfel de poziţie încât fumul să nu
ameninţe siguranţa ocupanţilor şi pompierilor sau persoanelor din afara clădiri şi să nu contribuie
la răspândirea incendiului în exterior.
9.2.6 Zonele depresurizate trebuie mărginite pe toate părţile (inclusiv dalele pardoselii de sus şi
de jos) prin construcţii având rezistenţă la foc cel puţin egală cu acea cerută pentru spaţiul
protejat.
9.2.7 Toate uşile din zona depresurizată trebuie să fie cu auoînchidere
9.2.8 Instalaţia de extragere din zona depresurizată trebuie să îndeplinească cerinţele de

rezistenţă la foc pentru o perioadă cel puţin egală cu cea mai mare perioadă de rezistenţă la foc
prin care instalaţia trece, când este încercată şi clasificată în conformitate cu prEN 13501-3.
9.2.9 Ventilatorul de extragere din zona depresurizată trebuie să fie capabil să manipuleze fum la
o temperatură de 1000 oC pentru clădiri fără sprinklere, sau 300 oC pentru clădiri cu sprinklere,
când sunt încercate şi clasificate în conformitate cu prEN 13501-4.
9.2.10 Cu toate uşile închise, debitul extragerii fumului şi gazelor fierbinţi din zona depresurizată
trebuie să fie capabil să menţină o diferenţă de presiune nu mai mică decât cea dată la punctul 4
pentru clasa corespunzătoare sistemului şi, când este relevant, criteriul curentului de aer cu uşa
deschisă.
9.3 Proceduri de proiectare pentru sisteme pentru depresurizare
Sistemele pentru depresurizare pot fi configurate pentru a acoperi mijloacele de evacuare în caz
de incendiu şi proceduri de intervenţia la incendiu.
Procedura de proiectare va fi aceeaşi pentru ambele sisteme cu excepţia că pentru proiectul

pentru intervenţia la incendiu volumul debitului va fi crescut pentru alua în considerare o fază mai
târzie în dezvoltarea incendiului.
9.3.2 Cerinţe pentru procedura de proiectare pentru mijloacele de evacuare
Procedura de bază de proiectare trebuie să fie după cum urmează:
9.3.2.1 Se evaluaează căile de pierdere dinspre exteriorul clădirii înspre spaţiul depresurizat,
ignorând uşile care sunt protejate prin proiect.
55
SR EN 12101-6:2006
9.3.2.2 Se calculează debitul volumic necesar de extragere pentru a obţine viteza aerului dorită
de 0,75 m/s prin uşile deschise dintre spaţiile protejate şi spaţiul depresurizat. Se calculează
diferenţa de presiune pe aceeaşi uşă pentru a menţine această viteză. Se asigură că rezistenţa
căilor de pierdere din exteriorul clădirii în spaţiul protejat este luată în calcul.
NOTA: Dacă uşa de ieşire finală este deschisă, rezistenţele de curgere ale acestor căi de pierdere vor fi
suficient de scăzute pentru a fi ignorate.
9.3.2.3 Se calculează debitul volumic adiţional tras prin căile de pierdere, identificat prin diferenţa
de presiune pe uşile deschise dintre spaţiile protejate şi spaţiul depresurizat.
9.3.2.4 Se calculează sarcina ventilatorului de extragere necesară pentru a menţine această

viteză a aerului, adică suma debitelor volumice identificate la 9.3.2.2 şi 9.3.2.3.
9.3.2.4 Se calculează sarcina ventilatorului de extragere necesară pentru a furniza diferenţa

minimă de presiune de 50 Pa ± 10 % pe uşa(ile) închisă dintre spaţiile protejate şi spaţiul
depresurizat, bazată pe căile de pierdere identificate în 9.3.2.1.
Uzual această sarcină a ventilatorului va fi mai mică decât cea indicată în 9.3.2.4. Dacă este mai
mare, atunci această sarcină a ventilatorului trebuie să fie specificată pentru ventilatorul de
extragere.
9.3.2.6 Căderea de presiune care va fi exercitată pe uşa închisă în spaţiul depresurizat trebuie să
fie calculată luând în considerare următoarele:
a) efectele oricărei tubulaturi asociate cu acest ventilator;

b) suprafeţele de pierdere identificate la 9.3.2.1;
c) dimensiunea ventilatorului identificat la 9.3.2.4 şi 9.3.2.5, oricare este mai mare.
9.3.2.7 Dacă această diferenţă de presiune va cauza depăşirea forţei de 100 N de deschidere a
uşii la mânerul acesteia, trebuie să fie instalate dispozitive de descărcare a presiunii.
9.3.3 Cerinţe pentru procedura de proiectare pentru lupta împotriva incendiului
Procedura de proiectare pentru protecţia canalului de intervenţia la incendiu este aceeaşi cu cea
pentru protecţia unei scări protejate ca mijloac de evacuare, cu excepţia următoarelor:
9.3.3.1 Când se calculează debitul volumic de extragere necesar, o viteză a aerului de 2 m/s
trebuie să fie necesară prin uşile deschise dintre canalul de intervenţia la incendiu şi spaţiul
depresurizat.
9.3.3.2 Apoi se calculează diferenţa de presiune pe aceleaşi uşi pentru a menţine această viteză
a aerului.
Se asigură că efectul căilor de pierdere din exteriorul clădirii în spaţiile protejate/depresurizate

este inclus în calcul.
56
SR EN 12101-6:2006
Legendă
1 Scară
2 Hol
3 Spaţiu util
4 Exhaustare (depresurizare)
6 Alimentare aer în clădire
7 Ascensor
8 Construcţie rezistentă la incendiu
DP Indică spaţiul depresurizat indică presiunea diferenţială minimă de proiectare, de exemplu 50 (Pascali)
faţă de spaţiul util, identificat prin 0
Figura 17 – Depresurizarea subsolurilor sau a altor spaţii fără ferestre exterioare
57
SR EN 12101-6:2006
Legendă
1 Alimentare aer prin canal sau spaţiu protejat
2 Spaţiu protejat
3 Nivel parter
4 Ventilator depresurizare
5 Instalaţie extragere
6 Trape de incendiu operate cu detector de fum
7 Zonă incendiu
9 Trapă deschisă la nivelul incendiat
Figura 18 – Depresurizarea în subsoluri
10 Interacţiunea cu alte sisteme de protecţie la incendiu şi alte sisteme ale

clădirii
10.1 Sisteme de detectare a incendiului
Sistemele de presiune diferenţială sunt proiectate să fie declanşate automat de sistemele de

detectare a fumului. Sistemul de detectare trebuie să fie capabil să furnizeze semnale la
panourile de control asociate astfel încât sistemul să devină operativ cât mai devreme posibil î
perioada de dezvoltare a incendiului. Aceste semnale trebuie să permită sistemului de presiune
diferenţială din surafaţa zonei de incendiu să opereze aşa cum este cerut la activarea sistemului
de detectare a incendiului.
10.1.2 Cerinţe sisteme de protecţie la incendiu
10.1.2.1 Sistemul de detectare a incendiului trebuie să fie conform cu prevederile valabile în ţara
de utilizare.
10.1.2.2 Sistemul de detectare a incendiului trebuie să fie capabil să localizeze incendiul astfel
încât să permită sistemului de presiune diferenţială să fie activat în suprafeţele zonei de incendiu
aşa cum se cere prin proiect. A se vedea 11.2.3 pentru mai multe date despre timpul de iniţiere.
58
SR EN 12101-6:2006
10.2 Sisteme de încălzire, ventilare şi aer condiţionat (HVAC)
10.2.1.1 Scopul principal al unui sistem de presiune diferenţială este de a stabili un debit de aer şi
o structură de presiune diferenţială în clădire care va limita împrăştierea focului către sau
trecerea uşilor spre calea de evacuare care este protejată.
10.2.1.2 Un sistem HVAC proiectat pentru a menţine condiţii de mediu acceptabile trebuie de
aceea să urmeze structura debitului de aer identificată în 10.2.1.1, de exemplu departe de căile
de evacuare. Aceasta va asigura că în fazele de început ale incendiului, înaintea stabilirii
presiunii diferenţiale a sistemulu, căile de evacuare şi alte secţiuni din strategia de mişcare a
fumului nu sunt afectate nefavorabil.
10.2.1.3 Operarea unui sistem HVAC într-o urgenţă de incendiu trebuie să fie proiectată astfel
încât nu afectează nefavorabil strategia de presiune diferenţială. Dacă există o posibilitate ca un
sistem HVAC să afecteze sistemul de presiune diferenţială atunci sistemul HVAC trebuie să fie
oprit pentru a preveni ca mişcarea fumului să penetreze alte spaţii interconectate.
10.2.2 Cerinţe sistem HVAC
10.2.2.1 In cazul unui incendiu, fie sistemul HVAC trebuie să fie oprit automat printr-un semnal de
la sistemul de alarmare la incendiu fie acesta trebuie construit ca un sistem de extragere conform
cu prEN 12101-4 şi să rămână operaţional numai în următoarele condiţii:
a) semnalul de activare a acţiunii de urgenţă să fie acelaşi cu cel care iniţiază sistemul
de presiune diferenţială;
b) recirculaţia aerului este oprită şi tot aerul viciat este extras în atmosferă;
c) sistemele de alimentare/extragere a aerului din spaţiul util de pe etajul incendiat este

comutat pe debitul total de extragere, cu tubulatura care transportă gazele având o
rezistenţă la foc care corespunde cu prevederile naţionale valabile în locul de
utilizare a sistemului;
d) componentele utilizate pentru montarea tubulaturii pe structură trebuie să sprijine

structura pentru o perioadă de timp cel puţin egală cu cea a tubulaturii;
e) alimentarea cu aer pe toate nivelurile trebuie să fie oprită;
f) poziţiile ieşirilor de extragere trebuie să menţină debitul de aer departe de ieşirile de

pe etaje.
10.2.2.2 Pentru a preveni mişcarea fumului dintr-un compartiment de incendiu în altul prin
tubulatura HVAC, trapele de fum trebuie să îndeplinească clasa de integritate E pentru marginile
pe care le trece. Operarea acestor trape pentru a intra în modul operaţional de incendiu trebuie
să fie prin semnal de la sistemul de detectare automată a incendiului.
10.2.2.3 Trapele de fum controlate trebuie să fie capabile de a fi alimentate cu energie electrică
deschise şi închise în modul de incendiu. De asemenea, pentru mai multe informaţii se dau
referinţe la punctul 11.
10.3 Sisteme de control computerizat
59
SR EN 12101-6:2006
Sistemele de control computerizat trebuie să fie utilizate pentru a controla diverse funcţii
operaţionale ale unui sistem de presiune diferenţială, şi vor fi bazate pe utilizarea unui software
specific pentru a controla modurile de operare cerute ale unui astfel de sistem în conformitate cu
prEN 12101-9.
Trebuie să fie acordată inportanţă protejării cablajului sistemului de semnalizare.
10.3.2 Cerinţe sisteme de control computerizat
10.3.2.1 Unde se utilizează sistemele de control computerizat ca parte a cerinţelor operaţionale a

sistemelor de presiune diferenţială, atunci orice schimbări ale software-ului care controlează
funcţiile de securitate la incendiu nu trebuie să fie afectată operarea sistemului de presiune
diferenţială.
10.3.2.2 Când se fac schimbări la software-ul sau la sistemul asociat de calcul, trebuie să fie
efectuată o verificare totală a sistemului de presiune diferenţială pentru a confirma funcţionare a
continuă sistemului.
10.3.2.3 Trebuie să fie furnizată o descriere cuprinzătoare a software-ului de control proprietarului

clădirii şi/sau agentului său local de către proiectantul de sistem, împreună cu documentaţia
tuturor schimbărilor făcute sistemului după instalare.
10.3.2.4 Sistemele de semnalizare care furnizează informaţii la şi de la centrul de control

computerizat trebuie să fie protejate de efectele unui incendiu pentru o perioadă conformă cu
prevederile naţionale valabile în locul de utilizare a sistemului. De asemenea, pentru mai multe
informaţii se dau referinţe la punctul 12.
10.4 Sisteme de alarmă în voce şi pentru anunţ public
Aceste sisteme sunt utilizate pentru a da informaţii şi mesaje de acţiune ocupanţilor din clădire în
caz de incendiu, iar nivelele de audibilitate cerute vor fi determinate de prevederile naţionale
valabile în locul de utilizare a sistemului.
10.4.2 Cerinţe pentru sisteme de alarmă în voce şi pentru anunţ public
Nivelele sonore ale sistemelor de alarmă în voce şi pentru anunţ public trebuie să fie ajustate
astfel încât când ventilatoarele de presiune diferenţială sunt activate în cazul unui eveniment de
incendiu, mesajele rezultate să fie clar audibile şi inteligibile peste zgomotul produs de sistemul
de presiune diferenţială (de exemplu ventilatoare).
11 Instalare şi echipament (inclusiv componente)

11.1 Introducere
Echipamentul sistemului de presiune diferenţială constă din ventilator(oare), instalaţie de

distribuţie, trape calibrate şi rezistente la foc şi supape corespunzătoare de descărcare presiune.
Unde este utlizat un sistem de ventilare (HVAC) care face parte din sistemul de presurizare sau
de depresurizare, componentele trebuie să se conformeze cu cerinţele acestui punct.
Pentru a asigura că sistemul operează satisfăcător în cazul unei urgenţe trebuie să fie furnizate o
sursă alternativă de alimentare cu energie electrică şi un echipament de rezervă, de exemplu
ventilator(oare).
60
SR EN 12101-6:2006
Echipamentul necesar pentru a creea o diferenţă de presiune între spaţiul protejat şi spaţiul util
constă din echipamentul menţionat în următoarele subpuncte.
11.2 Ventilatoare şi mecanism de antrenare
Performanţa ventilatorului este calculată prin însumarea pierderii din toate căile de pierdere
identificabile din zonele presurizate. Este de importanţă vitală ca arhitectul şi constructorul
împreună cu inginerul instalator să fie în întregime în acord cu cerinţele legislative naţionale care
se aplică pentru construcţia căilor de evacuare.
Este adesea dificil să se identifice toate căile de pierdere probabil să apară unde construcţii
solide înconjoară spaţiul protejat. Performanţa ventilatorului trebuie să fie cel puţin de 1,5 ori mai
mare decât cea calculată pentru pierderile prevăzute din-nainte, fără a include scenarii uşă
deschisă, pentru a acoperi pierderile neidentificate. Unde materialele şi tehnicile de construcţie
care pot produce pierdere semnificativă, de exemplu când sunt utilizaţi pereţi din plăci de rigips şi
tavane false factorul 1,5 poate fi necesar să fie crescut, urmarea a consultării cu arhitectul şi
constructorul.
Când se alege un ventilator pentru performanţa necesară trebuie să se ia în considerare

temperatura şi timpul pentru care sistemul este necesar să lucreze (a se vedea 9.3.2.4 şi 9.3.2.5
pentru sistemele de descărcare aer şi depresurizare).
NOTA: Unde există dubii privind etanşeitatea la aer a unei clădiri existente, şi unde are loc repararea, poate
fi practic a evalua suprafeţele de pierdere utilizând un ventilator calibrat portabil înainte de a specifica
performanţa ventilatorului.
11.2.2 Cerinţe pentru ventilatoare şi mecanism de antrenare
Performanţa ventilatorului trebuie să fie evaluată după cum urmează:
11.2.2.1 Debitul volumic de aer pentru secnariul uşă închisă nu trebuie să fie mai mic decât
alimentarea cu aer calculată pentru sau din toate spaţiile presurizate sau depresurizate deservite
de ventilator(oare) particular(e) plus o rezervă de 50 % pentru căile de pierdere neidentificate şi
15 % pentru pierderea probabilă în instalaţie.
11.2.2.2 Debitul volumic pentru scenariul uşi deschise nu trebuie să fie mai mic decât alimentarea
cu aer calculată pentru sau din toate spaţiile presurizate sau depresurizate deservite de
ventilator(oare) particular(e) plus 15 % pentru pierderea probabilă în instalaţie.
11.2.2.3 Ventilatorul trebuie să fie capabil să alimenteze debitele de aer volumice specificate la
11.2.2.1 şi 11.2.2.2 la o presiune suficient de ridicată pentru a realiza diferenţele de presiune
specificate în acest document (nivelul de presiune de urgenţă) şi în acelaşi timp să compenseze
toate pierderile de presiune din instalaţia de alimentare cu aer.
Trebuie să fie avute în vedere presiunile potenţiale ale vântului pe faţa de aspirare a
ventilatorului.
11.2.2.4 Condiţiile de operare ale ventilatoarelor de depresurizare trebuie să fie operarea

continuă pentru perioada de timp corespunzătoare şi temperatura specificată.
11.2.2.5 Condiţiile de operare ale ventilatoarelor de presurizare trebuie să fie normate pentru
operarea continuă în condiţiile de mediu presupuse.
61
SR EN 12101-6:2006
11.2.2.6 Pentru a controla presiunea diferenţială, supape de descărcare a suprapresiunii trebuie

să fie montate în spaţiile presurizate şi trebuie deschise direct în aerul exterior, sau trape pot fi
montate într-o conductă care scurtcircuitează ventilatorul, sau poate fi controlată viteza de rotaţie
a ventilatorului.
NOTA: Unde ventilator(oare) de presiune diferenţială deservesc mai mult de un spaţiu în mod concomitent,
poate fi necesar să se interpună trape de control al volumului pentru a asigura că atunci când apare
pierdere mare dintr-o suprafaţă, de exemplu când uşile se deschid sau apar defecte ale clădirii, o oarecare
protecţie continuă în suprafeţele rămase.
11.3 Descărcare aer
O caracteristică esenţială a sistemului de presurizare/depresurizare este prevederea unei căi de

rezistenţă scăzută spre aerul extern. Prin prevederea unei astfel de căi spre aerul exterior
presiunea diferenţială dorită dintre spaţiul util şi spaţiul protejat poate fi menţinută, aceasta
exclzând fumul din spaţiul protejat. Dacă există pierdere insuficientă în aerul exterior din spaţiul
util, nu va fi menţinută o presiune diferenţială şi/sau o viteză a aerului adecvată. Intr-un mod
similar este o caracteristică esenţială a sistemului de depresurizare ca aerul curat din exterior să
trebuiască să fie capabil să intre în spaţiul protejat.
Metodele de descărcare a aerului sunt:
a) supape de pereţi exteriori, care includ ferestre care se deschid automat şi ventilatoare de
compensare;
b) canal vertical de descărcare aer, unde supapele din spaţiile utile sunt conectate la un
canal vertical comun, care descarcă fumul la partea de sus a clădiri;
c) extragere mecanică, alta decât cea a sistemelor de depresurizare, care constă în

ventilator(oare) şi tubulatură, fie dedicată pentru înlăturarea aerului/fumului din spaţiile
afectate de incedniu fie un sistem HVAC proiectat special şi controlat pentru a îndeplini
această funcţie.
11.3.2 Cerinţe descărcare aer
11.3.2.1 Sistemul de descărcare aer trebuie să fie sau în operare continuă, de exemplu
ventilatoare de compensare, sau să fie cu ventilatoare activate automat (de exemplu ferestre
care se deschid) sau trape descărcare, gata de a se deschide la un semnal de la sistemul de
control al fumului.
11.3.2.2 Unde activarea unui sistem de descărcare aer este automată, ea trebuie să fie
controlată astfel încât aceasta să opereze numai în zona de incendiu.
NOTA: Aranjamente pentru controlul sistemului alimentat cu energie electrică automat de descărcare aer
sunt specificate în 10.3.2.
11.3.2.3 Sistemul de descărcare aer trebuie să fie astfel încât în operare normală sau în mod
defect de siguranţă să nu fie mişcare de fum între diferite compartimente de incendiu.
11.3.2.4 Unde descărcarea aerului este realizată prin extragere mecanică, ventilatorul(oarele) şi
tubulatura trebuie să opereze continuu la temperatura corespunzătoare şi perioada de timp
arătate în tabelul 7.
62
SR EN 12101-6:2006
11.3.2.5 Dacă punctul(ele) de descărcare a sistemului de descărcare aer sunt la acelaşi nivel ca
intrările aerului, ele trebie să fie instalate în conformitate cu 11.8.2.
11.3.2.6 Intrarea aerului în spaţiile protejate într-un sistem de depresurizare poate fi prevăzută
prin dispozitive care corespund cu 11.3.2.1. Nu este nevoie pentru astfel de dispozitive să fie
capabile să reziste la temperaturi înalte ca cele arătate în tabelul 7.
11.3.2.7 Domeniul temperaturii de 300 oC pentru clădirile cu sprinklere trebuie să fie crescut la
400 oC dacă există numai un punct de extragere pe compartiment.
11.3.2.8 Criteriul pentru domeniul temperaturii de 300 oC trebuie să fie utilizat când există un
minimum de două puncte de extragere/descărcare pe compartiment, şi punctele de extragere
trebuie să fie separate printr-o distanţă minimă de 3 m.
Tabel 7 – Criteriu de proiectare temperatură minimă/ timp pentru ventilator(are) şi

instalaţia HVAC folosită pentru evacuarea aerului/fumului
Criteriu temperatură minimă

pentru un timp echivalent cu
Clădirea conţine: rezistenţa la incendiu a
construcţiei pentru spaţiul
protejat
Mijloace de Intervenţia la Sprinklere Fără
evacuare incendiu sprinklere
Da Da 300 oC
Da Da 600 oC
Da Da 400 oC
Da Da 600 oC
NOTĂ: Criteriul temperatură minimă/ timp pentru ventilatoare şi instalaţia sistemului de depresurizare trebuie
să fie 1000 oC pe o perioadă cel puţin egală cu cea cerută pentru protecţia spaţiului (a se vedea
9.2.8 şi 9.2.9).
11.4 Activare şi control
Scopul unui sistem de presiune diferenţială este de a preveni pătrunderea fumului într-un spaţiu
protejat. De aceea trebuie să fie utilizate detectoare automate de fum pentru a acţiona
echipamentul sistemului de presiune diferenţială, din cauză că o cantitate considerabilă de fum
se poate produce în faza timpurie a unui incendiu înainte să fie iniţiată detectării căldurii, sprinkler
sau alt sistem de stingere. Oricum, tranziţia din modul mijloace de evacuare în modul luptă
împotriva incendiilor în sistemele cu dublu scop poate fi prin operaţie manuală.
11.4.2 Cerinţe pentru activare şi control
11.4.2.1 Sistemul de presiune diferenţială trebuie să fie activat automat de detectoare de fum de
tip punctual montate la nivel înalt în spaţiul util adiacent uşilor care duc la spaţiul protejat la
fiecare nivel deservit de sistem. Detectoarele de fum trebuie să fie amplasate aşa cum se
recomandă de prevederile naţionale valabile în locul de utilizare a sistemului.
In sisteme clasa A detectoarele de fum trebuie să fie amplasate în holurile/coridoarele comune

(unde acestea sunt prevăzute).
Detectoarele de fum pot fi o parte din sistemul de detectare a incendiului care protejază clădirea
sau pot fi dedicate sistemului de presiune diferenţială.
63
SR EN 12101-6:2006
11.4.2.2 In sisteme unde operarea sistemului de descărcare aer este automată, activarea sa
trebuie să se facă prin acelaşi semnal care activează restul sistemului.
11.4.2.3 Sistemele trebuie să fie operaţionale în 60 s de la detectarea fumului.
11.4.2.4 Dacă prevederile naţionale valabile în locul de utilizare a sistemului cer/permit operare
dublă a sistemului pentru protecţie a canalelor pentru mijloace de evacuare şi de acces pentru
lupta împotriva incendiilor, atunci următoarele vor fi acceptabile:
a) tranziţia dintre modul mijloace de evacuare şi modul luptă împotriva incendiilor trebuie să
fie manual;
b) comutatorul pentru schimbarea de pe un mod pe celălalt trebuie să fie amplasat la nivelul

de acces pentru lupta împotriva incendiilor, şi/sau adiacent comutatorului pentru
ascensorul de luptă împotriva incendiilor, dacă acest ascensor este prevăzut;
c) prin schimbarea pe modul de luptă împotriva incendiilor, nu trebuie să apară un efect

dăunător pentru modul mijloace de evacuare.
11.4.2.5 Comutatoarele manuale de anulare a sistemului pentru sistemul de presurizare trebuie

să fie amplasate în următoarele locuri:
a) camera uzinei pentru servicii a clădirii şi camera uzinei pentru echipamentul sistemului de
presiune diferenţială (dacă este separată), şi
b) lângă intrarea în clădire într-un loc agreeat cu autoritatea regulatoare.
Comutatoarele, menţionate în 11.4.2.4 şi unde sunt amplasate într-un spaţiu accesibil de membrii
ai publicului, şi cele din 11.4.2.5 b), trebuie să fie protejate de interferenţa fizică a persoanelor
neautorizate.
11.4.2.6 Comutatoarele menţionate în 11.4.2.5 trebuie să fie blocate în poziţia ‘’on’’ când sunt
operat, şi trebuie să fie astfel construite încât acestea să poată fi repuse în poziţia ‘’off’’ numai de
către personal autorizat (de exemplu printr-o încuietoare cu cheie, sau codată).
11.4.2.7 Unde un sistem cu operare dublă nu este permis pentru scopuri de luptă împotriva
incendiilor, sistemul trebuie să intre automat în mod de luptă împotriva incendiilor la pornire.
11.5 Descărcare suprapresiune
Proiectarea sistemelor de presurizare conform cu acest document implică evaluarea debitului de

aer necesar în două condiţii diferite, adică toate uşile închise şi cu uile alese deschise. In cele
mai multe cazuri cerinţa pentru debitul de aer cu uşile deschise va fi mai mare decât cu toate
uşile închise. Ventilatoarele care alimentează cu aer pentru a îndeplini condiţia anterioară pot
creşte excesiv presiunea în condiţia ultimă.
Dacă presiuni excesive sunt permise a se dezvolta în spaţiul protejat poate deveni dificil sau
imposibil să se deschidă uşile în interiorul spaţiului.
Pentru a preveni acumularea de presiuni excesive, trebuie să fie utilizate sau supape echilibrate
cu flaps sau sisteme controlate prin senzori de presiune pentru a furniza descărcarea excesului
de aer presurizat din spaţiul protejat.
11.5.2 Cerinţe descărcare suprapresiune
64
SR EN 12101-6:2006
11.5.2.1 Suprafaţa supapei de descărcare a suprapresiunii trebie să fie închisă de o

contragreutate astfel proiectată încât aceasta se va deschide când presiunea depăşeşte
presiunea de proiectare, sau printr-un alt dispozitiv având acelaşi efect, unde subdispozitivele
sunt conforme cu 11.5.2.3, cu excepţia ventilatoarelor de alimentare care sunt conforme cu
11.5.2.4 sunt utilizate pentru a preveni suprapresiunile excesive.
11.5.2.2 Supapele de descărcare a suprapresiunii trebuie să descarce sau direct sau printr-o
tubulatură corespunzătoare în aerul exterior şi nu în interiorul spaţiului util printr-o cale de
scurgere neprotejată. Pentru sistemele clasă F, dacă supapa de descărcare a suprapresiunii
descarcă într-un spaţiu util, penetrarea berierei rezistentă la foc trebie să fie protejată printr-o
trapă de incendiu cu autoînchidere clasificată în conformitate cu prEN 13501-3 şi operată numai
printr-un dispozitiv de temperatură
11.5.2.3 Supapa de descărcare suprapresiune trebuie să fie dimensionată astfel încât să fie
capabilă să descarce excesul total de debit de aer. Aceasta este determinată prin scăderea
pierderii totale de aer prin canal şi cu toate uşile închise din debitul total necesar de aer în
condiţiile cele mai oneroase de alimentare cu aer (a se vedea punctul 15).
11.5.2.4 Ventilatoarele de alimentare variabilă sau trapele controlate prin senzori de presiune nu
trebuie să fie utilizate dacă sistemul poate realiza peste 90 % din cerinţele volumetrice noi în 3 s
de la deschiderea sau închiderea unei uşi.
11.6 Alimentări cu energie electrică (de bază şi de rezervă)
Alimentările cu energie electrică (de bază şi de rezervă) trebie să fie în conformitate cu prEN
12101-10.
Toate instalaţiile electrice trebuie instalate, inspectate periodic şi testate (cu mentenanţa
necesară efectuată), de ingineri cu calificare electrică.
Toate alimentările de bază şi de rezervă la:
a) ventilatoarele de alimentare ale sistemului de presiune diferenţială şi echipamentul

asociat căii de descărcare a aerului;
b) ventilatoarele pentru depresurizare şi oricărui echipament asociat căii de descărcare a

aerului;
c) sistemele de control alarmă la incendiu şi sistemele de control al trapelor, etc.,
au nevoie să fie separate din punctul la care alimentarea electrică intră în clădire, astfel încât
defectarea unui alt echipament nu are ca efect inoperativitatea instalaţiilor. Din moment ce nu
este posibil să se determine unde se poate iniţia un incendiu, toate alimentările cu energie
electrică şi echipamentul lor asociat de control de la poziţia de intrare a alimentării, inclusiv
cablurile, trebuie să fie privite ca fiind în suprafaţa de pericol/risc.
Pentru a reduce riscul pierderii unei alimentări electrice într-un incendiu, o alimentare cu energie
electrică de rezervă este considerată esenţială. O alimentare de rezervă este necesară de la un
generator sau o substaţie separată, care este de capacitate suficientă pentru a menţine
alimentările pentru siguranţa vieţii şi pentru instalaţiile de protecţie la incendiu, inclusiv sistemele
de control al fumului, sistemele care utilizează presiunea diferenţială şi echipamentul auxiliar.
11.6.2 Cerinţe electrice
65
SR EN 12101-6:2006
11.6.2.1 Cerinţe pentru alimentările cu energie electrică pentru sistemele de presiune

diferenţială
Alimentarea cu energie electrică trebuie să fie proiectată pentru a alimenta sistemul de presiune
diferenţială cu debitul şi parametrii de operare proiectaţi.
Alimentarea cu energie electrică trebuie să fie furnizată prin 3 mijloace:
a) utilitate electrică publică, şi
b) alimentare de rezervă/secundară (uzină generatoare), sau
c) substaţii separate.
11.6.2.2 Cerinţe pentru uzina generatoare utilizată ca energie electrică de

rezervă/secundară
11.6.2.2.1 Uzina generatoare trebuie corespundă cu prEN 12101-10.
11.6.2.2.2 Alimentarea cu energie electrică de rezervă trebuie să lucreze într-un spaţiu la

temperatura normală a camerei.
11.6.2.2.3 Trecerea din poziţia de stand-by (uzina generatoare nu funcţionează) în poziţia de

siguranţă (uzina generatoare funcţionează) trebuie să fie automată când alimentarea electrică de
la utilitatea publică nu este disponibilă pentru sistemul de presiune diferenţială. Reintrarea în
poziţie de stand-by trebuie de asemenea să fie automată când alimentarea electrică este
restaurată, dacă nu există stare de incendiu semnalizată furnizată de sistemul de detectare.
11.6.2.2.4 Echipamentul trebuie să fie protejat împotriva scurtcircuitelor.
11.6.2.2.5 Poziţiile de stand-by şi de siguranţă trebuie să fie indicate la panoul de control.
11.6.2.2.6 Alimentarea cu energie electrică de rezervă a sistemului de presiune diferenţială

trebuie să fie independentă de alimentarea electrică de bază pentru restul lucării de construcţie.
11.6.2.2.7 Fiecare alimentare cu energie electrică trebuie să fie marcată în conformitate cu prEN
12101-10.)
11.6.3 Cerinţe pentru cablurile electrice
Cablurile electrice pentru sistemele de presiune diferenţială trebuie să corespundă cu

următoarele:
a) cabluri rezistente la foc care întrunesc criteriul de temperatură şi de timp în conformitate

cu tabelul 7 sau
b) protejate în construcţie rezistentă la foc, sau instalate în exteriorul clădirii unde cablurile
nu pot fi puse în pericol de incendiu, şi
c) cabluri protejate de incendiu trebuie să corespundă cu clasificarea temperatură/timp a

componentei pe care o deserveşte.
11.6.4 Cerinţe pentru instalarea alimentărilor cu energie electrică
66
SR EN 12101-6:2006
11.6.4.1 Alimentările cu energie electrică pentru sistemele de presiune diferenţială trebuie să fie
separate de alte circuite de la punctul de intrare în construcţie.
11.6.4.2 Tot echipamentul în legătură cu alimentarea cu energie electrică trebuie să fie instalat cu
protecţie împotriva defectelor mecanice cu excepţia celor care au rezistenţă mecanică proprie.
11.6.4.3 Alimentările cu energie electrică şi echipamentul înrudit trebuie să fie clar etichetat şi
identificat conform scopului propriu şi să fie asigurat împotriva operării neautorizate, aceasta
trebuie să fie prin nivel de acces 4 (a se vedea prEN 12101-10).
11.6.4.4 O alimentare cu energie electrică utilizată pentru un sistem de presiune diferenţială

trebuie să fie protejată împotriva expunerii la incendiu pentru perioadele de timp cerute prin
prevederile naţionale valabile în locul de utilizare al sistemului.
11.6.4.5 Alimentările cu energie electrică de rezervă trebuie să fie separate total de alimentarea
de bază pentru ca deteriorarea unei alimentări să nu o afecteze pe cealaltă.
11.6.4.6 Sistemul de distribuţie electric trebuie să fie organizat astfel încât alimentarea cu energie
electrică să rămână funcţională când restul alimentărilor din lucrarea de construcţie sunt izolate
într-o stare de urgenţă.
11.6.4.7 Comutarea dintre alimentarea cu energie electrică de bază şi alimentarea cu energie

electrică de rezervă trebuie să fie automată.
11.7 Ventilatoare şi mecanisme de antrenare de stand-by
Dacă trebuie să se utilizeze ventilatoare şi mecanisme de antrenare de stand-by pentru a asigura

că sistemul va opera în caz de urgenţă, instalaţia trebuie să constea dintr-o dublare a
ventilatoarelor şi sau motoarelor depinzând de tipul sistemul instalat şi planul general al clădirii
deservite.
11.7.2 Cerinţe pentru ventilatoare şi mecanisme de antrenare de stand-by
11.7.2.1 Ventilatoarele şi motoarele de stand-by trebuie să fie de acelaşi tip şi caracteristici ca

echipamentul sistemului de presiune diferenţial de bază
11.7.2.2 Comutarea de pe echipamentul sistemului de presiune diferenţială de bază pe

echipamentul de stand-by trebuie să fie automată.
11.7.2.3 Echipamentul sistemului de presiune diferenţială de stand-by trebuie să fie furnizat în

conformitate cu următoarele criterii:
Dacă echipamentul sistemului de presiune diferenţială furnizează aer sub presiune numai pentru
calea de evacuare din clădire, atunci trebuie să fie furnizat un al doilea ventilator cu motorul său.
Dacă un grup de ventilatoare este utilizat pentru această cale de evacuare, atunci numai
ventilatorul cu cea mai mare capacitate este necesar să fie dublat.
Dacă echipamentul sistemului de presiune diferenţială extrage aer/fum din spaţiul util
(depresurizare) şi este singurul mijloc de creeare a presiunii diferenţiale pe calea de evacuare din
clădire, atunci trebuie să fie furnizat un al doilea ventilator cu motorul său. Dacă un grup de
ventilatoare este utilizat pentru această cale de evacuare, atunci numai ventilatorul cu cea mai
mare capacitate este necesar să fie dublat.
67
SR EN 12101-6:2006
Dacă există două căi de evacuare independente pentru fiecare spaţiu util din clădire (de exemplu
două case ale scării pe care se poate intra de pe fiecare nivel), atunci nu trebuie să fie furnizat
echipament de stand-by pentru fiecare cale de evacuare.
Dacă există numai o cale de evacuare protejată în clădire dar există posibilitatea pentru persoane
de a intra în alt compartiment de incendiu cu mijloacele sale de evacuare care nu pot fi afectate
în caz de incendiu în spaţiul util respectiv, atunci nu este necesar să fie furnizat echipament de
stand-by.
NOTA: Dacă presurizarea sau depresurizarea se aplică numai pentru protecţia proprietăţii trebuie să decidă
proprietarii clădirii dacă echipamentul de stand-by trebuie să fie sau să nu fie aplicat.
11.8 Tubulatură de distribuţie pentru instalaţiile sistemelor de presiune diferenţială
Pentru clădiri multietajate sistemul de distribuţie preferat al sistemului de presiune diferenţială

este o conductă verticală trecând adiacent la spaţiile presurizate.
Dacă un sistem comun de tubulaturi deserveşte mai multe spaţii presurizate separate este
important să se asigure că, atunci când presiunea într-unul sau mai multe spaţii este perturbată
din cauza uşilor deschise, efectul asupra alimentării cu aer pentru celelalte va fi minim. Este
esenţial ca alimentarea cu aer utilizat pentru presurizare nu este niciodată în pericol de
contaminare cu fum. Orice creştere sau descreştere a presiunii de intrare sau de ieşire datorată
efectului vântului va fi transferată prin clădire, posibil a modifica balanţele de presiune diferenţială
prin aceasta. Este de aceea esenţial ca, condiţiile de presiune a aerului pentru intrările de aer şi
ieşirile extragerii pentru sistemul de presiune diferenţială să fie substanţial independente de
viteza şi direcţia vântului.
Dacă un sistem de presiune diferenţială este utilizat în conjuncţie cu un sistem HVAC în clădire
este de asemenea esenţial ca orice efect al vitezei şi direcţiei vântului să fie acelaşi pentru
ambele sisteme.
11.8.2 Cerinţe pentru tubulatura de distribuţie pentru sisteme de presiune diferenţială –

instalare
11.8.2.1 Tubulatura trebuie să fie încercată şi clasificată în conformitate cu prEN 13501-3 sau
prEN 13501-4 şi trebuie să aibă o performanţă de clasificare corespunzătoare criteriului de
proiectare conform cu prEN 12101-7.
11.8.2.2 Dimensionarea tubulaturii şi planul generaltrebuie să fie proiectate în conformitate cu

prevederile naţionale valabile în locul de utilizare a sistemului, unde se aplică.
11.8.2.3 Construcţia tubulaturii trebuie să fie în conformitate cu EN 1505 şi EN 1506.
11.8.2.4 Intrarea aerului trebuie să fie întotdeauna amplasată departe de orice pericol potenţial
de incendiu. Intrările aerului trebuie să fie amplasate pe sau în apropierea nivelului solului (dar
destul de departe de supapele de fum ale subsolului) pentru a evita contaminarea cu fumul
degajat. Dacă aceasta nu este posibilă, intrările aerului trebuie să fie poziţionate la nivelul
acoperiului.
11.8.2.5 când o intrare a aerului este la distanţă de ventilator, aerul trebuie să fie tras prin
tubulatură de la intrare până la ventilator.
11.8.2.6 Când o intrare a aerului nu este la nivelul acoperişului, trebuie să fie prevăzut un
detector de fum în tubulatura de intrare sau în imediata vecinătate a tubulaturii de alimentare
68
SR EN 12101-6:2006
pentru a produce închiderea automată a sistemului de presiune diferenţială dacă, cantităţi

substanţiale de fum sunt prezente în alimentare. Un comutator de anulare trebuie să fie prevăzut
pentru scopurile brigăzii de pompieri în conformitate cu 11.4.2.5.
11.8.2.7 Când intrările aerului sunt poziţionate la nivelul acoperişului trebuie să fie 2 intrări,
depărtate una de alta şi întoarse în direcţii diferite în aşa fel încât ele să nu fie direct în curentul
descrescător al aceeaşi surse de fum. Fiecare intrare trebuie să fie capabilă independent să
furnizeze nevoile de aer ale sistemului în întregime. Fiecare intrare trebuie să fie protejată printr-o
trapă de control al fumului operată independent în aşa fel încât dacă o trapă se închide din cauza
contaminării cu fum, cealaltă intrare va alimenta necesarul de aer al sistemului fără întrerupere.
Punctul de descărcare al tubulaturii de ventilare a fumului trebuie să fie la 1 m minimum deasupra
intrării aerului şi la 5 m orizontal de aceasta. Trebuie să fie prevăzut un comutator de anulare
pentru a fi utilizat de către brigada de pompieri, în scopul de a redeschide trapa închisă şi de a
închide trapa deschisă.
11.8.2.8 Tubulatura din tablă metalică trebuie să fie trecută sau prin spaţiul protejat, sau prin
canale protejate. Tubulatură din cărămidă poate fi utilizată cu prevederile că astfel de tubulaturi
sunt utilizate numai pentru distribuţia aerului şi suprafaţa internă este prelucrată pentru a limita
pierderea de aer, fiind utilizată o căptuşeală de tablă metalică, sau este arătat că pierderea este
satisfăcătoare.
11.8.2.9 Trapele de fum nu trebuie să fie utilizate la tubulatura de alimentare a sistemelor de

presiune diferenţială. Dacă o astfel de tubulatură penetrează un compartiment rezistent la foc,
tubulatura trebuie să fie protejată cu material rezistent la foc potrivit.
11.8.2.10 Dacă zone presurizate sau depresurizate sunt conectate la acelaşi ventilator sau grup
de ventilatoare printr-un sistem comun de tubulaturi şi/sau canale, atunci trebuie să fie utilizate
trapele de control al fumului.
11.8.2.11 Grilele alimentării cu aer nu trebuie să fie amplasate lângă orice cale de pierdere
majoră dintr-o zonă presurizată.
11.8.2.12 Echipamentul de presiune diferenţială, adică ventilator, motor şi cutie de viteze, trebuie
să fie ampalasă sau:
a) într-o încăpere cu rezistenţă la foc (cel puţin EI) pentru nu mai puţin de 1 oră, de preferat într-o
cameră uzinală saparată de ale uzine, sau
b) la nivelul acoperişului dacă separarea de rezistenţă la foc dintre uzină şi clădirea de dedesubt
nu este mai mică decât 1 oră în 5 m pe orice direcţie.
11.8.2.13 Uşile de acces în încăpere trebuie să aibă o rezistenţă la foc (cel puţin EI) de nu mai
puţin 1 oră şi să fie cu autoînchidere. Dacă sistemul de presiune diferenţială protejază un canal
de intervenţia la incendiu, nivelul de rezistenţă al uşilor de acces trebuie să fie acelaşi cu al
canalului de intervenţia la incendiu.
11.8.2.14 Rezistenţa la foc a tubulaturii utilizate pentru transportul fumului şi a gazelor fierbinţi
trebuie să îndeplinească cerinţele prEN 12101-7.
11.8.2.15 Toate tubulaturile de extragere a fumului, presurizare, descărcare şi depresurizare şi

contrucţiile de sprijin trebuie să aibă rezistenţă la prăbuşire şi penetrare a focului egală cu cea a
structurii în care aceasta este instalată.
11.8.2.16 Criteriul de performanţă a tubulaturii trebuie să identifice condiţiile la temperatura

ambiantă.
69
SR EN 12101-6:2006
11.8.2.17 Izolaţia tubulaturilor trebuie să fie rezistentă la trabsferul căldurii excesive notată prin I
(izolare) în clasificarea europeană a performanţei de rezistenţă la foc.
12 Incercări de acceptare
12.1 Generalităţi
Recomandările pentru proiectare făcute în acest document presupun că sistemele de presiune

diferenţială sunt destinate pentru a contracara ambele efecte ale presiunilor de coş din cauza
canalelor nepresurizate în altă parte a clădirii şi diferenţele de presiune induse de vânt.
Trebuie să fie efectuate următoarele 5 încercări de acceptare: diferenţa de presiune, diferenţa de

presiune netă, viteză aer, forţă de deschidere a uşii şi activare sistem numai atunci când
instalaţia şi sistemul de presiune diferenţială, şi când se aplică condiţionarea aerului, sunt
complete şi au fost puse în funcţiune şi sunt corect echilibrate. Toate lucrările clădirii trebuie să
fie terminate.
12.2 Cerinţe pentru încercări de acceptare
NOTA: In clădirile mai mari de 8 etaje, încercările specificate în 12..2.1 şi 12.2.2 trebuie să fie efectuate în
grupuri de 8 etaje.
12.2.1 Presiune diferenţială
Prima încercare de acceptare trebuie să fie efectuată pentru a stabili presiunea diferenţială
datorată vântului şi efectului de coş cu ventilatoarele de presiune diferenţială oprite.
Incercarea(ările) trebuie să fie efectuate după cum urmează:
a) se iniţiază operarea sistemului de presiune diferenţială. Se permite ventilatoarelor să

opereze pentru cel puţin 10 min pentru a stabili temperaturi stabile ale aerului;
b) se opresc ventilatoarele sistemului de presiune diferenţială, lăsând toate celelalte

componente în modul lor operaţional;
c) se măsoară presiunea diferenţială dintre spaţiul presurizat şi spaţiul util relevant;
d) se măsoară presiunea diferenţială dintre casa scării care trebuie să fie presurizată şi
spaţiul util relevant, pe cel puţin 2 etaje.
Aceste citiri trebuie să fie făcute utilizând un manometru etalonat, cu tuburi corespunzătoare
pentru conectare.
Presiunea diferenţială măsurată relativ la prima încercare de acceptare trebuie să corespundă cu

valorile minime indicate în figurile 2, 3, 4, 5, 6 şi 7.
12.2.2 Presiune diferenţială netă
12.2.2.1 A doua încercare de acceptare
In 15 min după ce a fost încheiată cerinţa de la 12.2.1 a doua încercare de acceptare trebuie să
fie măsurarea presiunii diferenţiale nete pe fiecare uşă care separă un spaţiu presurizat de unul
nepresurizat în spaţiile utile relevante pe toate nivelurile cu sistemul de presiune diferenţială
pornit.
70
SR EN 12101-6:2006
12.2.2.2 Schimbarea în măsurările dintre prima şi cea de a doua citire trebuie să fie comparate cu
cerinţele de performanţă specificate pentru proiectul de presiune diferenţială.
12.2.3 Viteză aer
12.2.3.1 Cea de-a treia încercare de acceptare trebuie să măsoare viteza aerului printr-o uşă
deschisă care separă un spaţiu presurizat de unul nepresurizat, şi trebuie să corespundă cu
cerinţele de la punctul 4 pentru clasa alocată sistemului. Incercarea(ările) trebuie să fie efectuate
după cum urmează:
12.2.3.2 Se măsoară viteza aerului utilizând un anemometru etalonat.
12.2.3.3 Măsurările vitezei de scurgere prin uşile relevante trebuie să fie făcute cu toate celelalte
uşi deschise sau închise în conformitate cu clasa alocată sistemului descrisă la punctul 4. Spaţiul
uşii trebuie să fie neobstrucţionat (a se vedea figurile 2, 3, 4, 5, 6 şi 7 privind uşa relevantă).
12.2.3.4 Se fac cel puţin 8 măsurări, uniform distribuite pe spaţiul uşii, pentru a stabili o viteză
exactă a aerului. Se calculează media acestor măsurări sau alternativ se mută ferm un dispozitiv
de măsurare pe secţiunea transversală a uşii deschise şi se înregistrează media vitezei aerului.
12.2.3.5 Etalonarea întregului echipament de încercare trebuie să fie astfel încât măsurările să fie
efectuate cu o exactitate de ± 5 %.
12.2.4 Forţă deschidere uşă
12.2.4.1 Cea de-a patra încercare de acceptare trebuie să fie măsurarea forţei de deschidere a
uşii pe uşile dintre spaţiile presurizate şi spaţiile nepresurizate aşa cum sunt definite la punctul 4.
Forţa de deschidere a unei uşi particulare trebuie să fie măsurată după cum urmează:
12.2.4.2 Se activează sistemul de presiune diferenţială.
12.2.4.3 Se fixează capătul dispozitivului de măsurare a forţei (de exemplu dinamometru) de

mânerul uşii, pe partea uşii în direcţia de deschidere.
12.2.4.4 Se eliberează orice mecanism de zăvorâre, dacă este necesar este ţinut deschis.
12.2.4.5 Se trage de capătul liber al dispozitivului de măsurare a forţei, notând valoarea cea mai
mare a forţei măsurate când uşa se deschide.
12.2.5 Activarea sistemului
Ultima încercare trebuie să fie operarea sistemului automat de detectare a incendiului (detector
de fum) prin injectarea fumului într-un cap detector. Aceasta în schimb trebuie să opereze panoul
central de alarmă la incendiu, astfel activându-se sistemul de presiune diferenţială.
13 Mentenanţă
13.1 Generalităţi
Sistemul de presiune diferenţială, inclusiv sistemul de detectare incendiu sau orice tip de sistem
de alarmă la incendiu utilizat, mecanismul de comutare, ventilatoarele, aranjamentul
echipamentului de alimentare cu energie electrică şi echipamentul de operare automată de
ventilaţie trebuie să fie supuse unei mentenanţe regulate şi unei proceduri de testare funcţională.
71
SR EN 12101-6:2006
Persoana responsabilă pentru proiectul sistemului trebuie să furnizeze locatarului o listă de

verificări de mentenanţă.
Nişte înregistrări trebuie să indice defectele repetate, unde un defect potenţial de proiectare al
sistemului poate fi cu uşurinţă identificat.
13.2 Cerinţe mentenanţă
13.2.1 Echipamentul trebuie să fie inclus în programul de mentenanţă al servicilor clădirii.
13.2.2 Trebuie să fie elaborat un program de mentenanţă şi de încercări funcţionale.
13.2.3 Toate determinările nesatisfăcătoare sau defectele găsite privind mentenanţa

echipamentului trebuie să fie înregistrate în jurnalul de înregistrări şi raportate managementului
clădirii.
13.2.4 Mentenanţa echipamentului trebuie să fie în conformitate cu instrucţiunile producătorului.
13.2.5 Inregistrările trebuie să indice toate rapoartele privind defectele repetate care pot fi
considerate a fi defecte de proiectare.
13.3 Teste săptămânale
13.3.1 In fiecare săptămână sistemul de presiune diferenţială trebuie să fie activat. Când sistemul
este operat, trebuie să fie efectuată verificarea mersului satisfăcător al ventilatoarelor şi că
sistemul de ventilaţie a fost operat.
13.3.2 In fiecare săptămână trebuie să fie verificat nivelul combustibilului pentru alimentarea cu
energie electrică de rezervă astfel încât este suficient combustibil pentru mersul generatorului
pentru timpul cerut, dacă alimentarea cu energie electrică de rezervă este un generator.
13.4 Teste lunare
In fiecare lună, suplimentar faţă de testele săptămânale, trebuie să fie testată alimentarea cu
energie electrică de urgenţă şi echipamentul de stand-by, după cum urmează:
13.4.1 Trebuie să fie simulată o cădere a alimentării cu energie electrică de bază şi efectuată o
verificare că sistemul a comutat automat pe alimentarea cu energie electrică de rezervă. Dacă
alimentarea cu energie electrică de rezervă este prevăzută cu un generator diesel acesta trebuie
să alimenteze sistemul pentru un minim de 1 oră.
13.4.2 Trebuie să fie simulată o stare de scurgere zero şi să se efectueze o verificare că

ventilatoarele de stand-by merg dacă acestea sunt prevăzute.
13.5 Teste anuale
La fiecare 12 luni, suplimentar faţă de recomandările producătorului şi testele lunare, trebuie să

fie testat întregul sistem de presiune diferenţială urmărind procedura de încercare de acceptare
detaliată în 12.2.1, 12.2.2, 12.2.3 şi 12.2.4.
13.6 Reîncercare
Intregul sistem de presiune diferenţială trebuie să fie reîncercat în conformitate cu 12.1 (încercare
de acceptare) în urma oricărei modificări a clădirii care ar putea afecta sistemul de presiune
diferenţială, de exemplu alterarea partiţiilor interne, extensii şi alterări ale sistemului de presiune
diferenţială.
72
SR EN 12101-6:2006
13.7 Rezultate ale încercărilor
Rezultatele încercărilor trebuie să fie înregistrate aşa cum se specifică la punctul 14.
13.8 Aptitudine de acces pentru mentenanţă
Proiectantul sistemului trebuie să prevadă acces uşor pentru scopurile mentenanţei. Sistemul
este nevoie să fie proiectat cu considerarea instalării, măsurării/încercării, reglajelor, reparaţei şi
înlocuirii de mentenanţă în conformitate cu următoarele:
a) trebuie să fie prevăzut acces pentru a permite efectuarea instalării, reparaţiei şi înlocuiri
satisfăcătoare;
b) trebuie să fie prevăzut acces pentru reglarea vanelor de ghidare a intrării

ventilatoarului(elor) şi a trapelor de echilibrare a sistemului de distribuţie;
c) trebuie să fie prevăzute uşi pentru acces în tubulatura adiacentă trapelor de echilibrare şi
trapelor de incendiu;
d) trebuie să fie prevăzut suficient spaţiu liber în jurul generatoarelor;
e) Panourile de acces trebuie să fie amplasate astfel încât să permită accesul în siguranţă
unde este relevant pentru mecanismele de descărcare manuală a trapelor.
NOTA: Este recomandat ca indicarea vizuală sau indicarea electrică, care arată poziţia exactă a trapelor, să
fie încorporată în sistem.
14 Documentaţie
14.1 Cerinţe autoritate de aprobare
Autorităţii de aprobare trebuie să-i fie furnizate toate detaliile instalaţiei. Acestea trebuie să
includă:
a) întregul calcul care să arate criteriile de proiectare (a se vedea punctul 15);
b) toate detaliile pentru specificarea echipamentului utilizat (a se vedea punctul 11);
c) planuri complete arătând poziţia şi protecţia ventilatorului şi echipamentului de control

electric asociat, şi amplasarea intrărilor de aer proaspăt (a se vedea punctul 11);
d) detalii constructive ale tubulaturii şi terminalelor tubulaturilor utilizate pentru sistemul de

presiune diferenţială (a se vedea punctele 5 şi 11);
e) oricare altă informaţie constructivă relevantă cerută de autoritatea de aprobare (a se

vedea punctul 11);
f) detalii operaţionale în întregime descriind în cuvinte şi printr-o diagramă secvenţa exactă

a acţiunilor care vor apărea în sistemul de presiune diferenţială şi în sistemul normal de
ventilare când apare un incendiu în clădire (a se vedea punctele 4 şi 7);
g) un program complet de mentenanţă indicând verificările de mentenanţă necesare pentru

fiecare element al echipamentului şi frecvenţa acestor verificări (a se vedea punctul 12);
73
SR EN 12101-6:2006
h) în completare, rezultatele testelor efectuate asupra sistemului de presiune diferenţială (a

se vedea punctul 13).
14.2 Cerinţe locatar/proprietar
Locatarului/proprietarului clădirii trebuie să-i fie furnizate o descriere clară a scopului şi operaţiei
instalaţiei. Aceasta trebuie să includă:
a) o descriere clară a scopului instalaţiei (a se vedea introducerea);
b) o declaraţie concisă în cuvinte asistate de diagrame de operare a instalaţiei dând o

indicaţie clară a secvenţei de evenimente care va urma o alarmă de incendiu (a se vedea
punctul 4);
c) un program complet de mentenanţă indicând verificările de mentenanţă necesare pentru

fiecare element al echipamentului şi frecvenţa acestor verificări (a se vedea punctul 13);
d) o listă de verificări din programul de mentenanţă a acţiunilor necesare pentru

mentenanţă, împreună cu un registru care va forma o înregistrare a mentenanţei
efectuate şi în care orice defect găsit, şi orice acţiuni corective efectuate, pot fi
înregistrate (a se vedea punctul 13);
e) un set de desene ‘’cum este instalat’’ pentru a fi reţinute la faţa locului (a se vedea
punctul 13);
f) O declaraţie pentru a indica că alterări ale:
- suprafeţelor spaţiului util (de exemplu suprafeţe subîmpărţite ale nivelului);
- pragurilor uşilor
pot afecta operarea sistemului de presiune diferenţială (a se vedea punctul 13).
15 Calcule de proiectare
15.1 Generalităţi
Proiectarea unui sistem de control al fumului utilizând presiunea diferenţială implică echilibrarea
scurgerii de aer în şi din clădire şi analiza presiunii diferenţiale pe barierele de fum. Este
important ca toate căile de scurgere relevante să trebuiească să fie identificate şi suprafeţele lor
efective de scurgere să fie evaluate. Căile tipice de pierdere care pot exista în clădire sunt uşile
deschise, orificiile din jurul uşilor închise, uşile ascensorului, ferestrele etc. Trebuie să fie dată
atenţie de asemenea pierderii inerente datorită fisurilor construcţiei, etc. care vor exista în pereţi,
pardoseli şi partiţii. Ambele tipul de materialului de construcţii şi calitatea lucrării vor afecta
semnificativ suprafaţa de pierdere.
Când analiza aerului necesar pentru a creea o presiune diferenţială între spaţiile protejat şi
neprotejat dintr-o construcţie procedura va varia depinzând de:
a) forma construcţiei;
b) dacă kitul presurizează spaţiul protejat sau depresurizează spaţiul neprotejat.
15.2 Cerinţe calcul proiectare
74
SR EN 12101-6:2006
Următorii paşi listaţi mai jos vor furniza o metodă logică de evaluare a aerului necesar.
NOTA: Metodele de calcul care pot fi utilizate sunt conţinute în anaxa A. Metoda corespunzătoare de calcul
este arătată în paranteze după cerinţă.
15.2.1 Se identifică toate căile de scurgere a aerului cu uşile închise. Căile prin care aerul scapă
sau este descărcat cor include toate:
a) fisuri în jurul uşilor dintre spaţiul protejat şi neprotejat;
b) fisuri prin materialul clădirii dintre spaţiile protejate ţi cele neprotejate din construcţie;
c) deschiderile prevăzute pentru descărcarea aerului din spaţiile neprotejate, sau

deschiderile prevăzute pentru aerul de înlocuire din spaţiile protejate;
d) fisurile prin materialul clădirii dintre spaţiile neprotejate din construcţie.
15.2.2 Se evaluează căile de pierdere efectivă dintre fiecare spaţiu adiacent (a se vedea A.1).
15.2.3 Se calculează suprafaţa de pierdere totală echivalentă prin orificiile din jurul uşilor QD (a se
vedea A.2).
15.2.4 Se calculează debitul pierderii prin fisurile din jurul tuturor ferestrelor QWindow (a se vedea
A.2).
15.2.5 Se calculează debitul pierderii prin uşile ascensorului QLd (a se vedea A.2).
15.2.6 Se calculează pierderea prin alte suprafeţe conţinând sistemele de extragere mecanică
QTm (a se vedea A.2).
15.2.7 Se calculează pierderea prin alte căi de aer QOther (a se vedea A.2).
NOTA: Când este proiectat un sistem de depresurizare, QOther va include orice pierderi prin faţa exterioară a
construcţiei.
15.2.8 Se calculează alimentarea totală cu aer necesară cu toate uşile închise QDC (a se vedea
A.2).
15.2.9 Se identifică care uşi sunt deschise, cu referire la clasa sistemului (a se vedea de la 4.1
până la 4.7 inclusiv, şi figurile 2, 3, 4, 5, 6 şi 7).
15.2.10 Se identifică toate căile de scurgere a aerului privind uşile deschise şi evaluate (a se
vedea A.1).
15.2.11 Se calculează alimentarea totală cu aer necesară cu toate uşile notate ca deschise în
15.2.9, QDO (a se vedea A.3).
15.2.12 Se calculează alimentarea totală cu aer necesară cu toate uşile alocate deschise plus 15
% pentru pierderile pe tubulatură, QSDO.
15.2.13 Se calculează alimentarea totală cu aer necesară plus un factor de 50 % pentru pierderi
necunoscute nediscutate în declaraţiile normative de mai înainte QS.
15.2.14 Se utilizează valoarea cea mai mare din cele calculate QS sau QSDO mai sus pentru
sarcina ventilatorului.
75
SR EN 12101-6:2006
15.2.15 Pentru sistemele de presurizare se utilizează valoarea mai mare dintre cele calculate QS
sau QSDO mai sus pentru a calcula cerinţele pentru descărcare aer din spaţiile nepresurizate cu
uşi deschise (a se vedea A.4).
Pentru sistemele de depresurizare se utilizează valoarea mai mare dintre cele calculate QS sau
QSDO mai sus pentru a calcula aerul de înlocuire necesar a fi introdus în spaţiile care nu sunt
depresurizate.
15.2.16 Sau se calculează suprafeţele supapelor alocate pentru descărcarea aerului din spaţiul
presurizat (descărcare de suprapresiune) (a se vedea A.5) sau se calculează suprafaţa supapei
pentru aerul de înlocuire alocat din spaţiul depresurizat (descărcare de supradepresiune) (a se
vedea A.5).
15.2.17 Se calculează forţele de deschidere a uşilor (a se vedea A.6).
15.2.18 Sarcina reală a ventilatorului poate fi apoi calculată după luarea în considerare a
calculului uşii deschise şi a uşii închise de la 15.2.1 până la 15.2.17.
16 Evaluarea conformităţii
16.1 Generalităţi
Conformitatea unui kit sistem de presiune diferenţială cu cerinţele acestui standard european
trebuie să fie demonstrate prin:
— încercările iniţiale de tip sau evaluare;
— controlul producţiei în fabrică.
NOTĂ: Producătorul este o persoană fizică sau juridică, care plasează hidrantul pe piaţă sub numele său. În
mod normal, producătorul proiectează şi produce hidrantul el însuşi. Ca primă alternativă, el poate
subcontracteze pentru proiectare, producţie, asamblare, ambalare, procesare sau etichetare. Ca o
alternativă secundă, el poate asambla, ambala, procesa sau eticheta produse gata făcute.
Producătorul trebuie să asigure:
— ca încercările iniţiale de tip în conformitate cu acest standard european să fie iniţiate şi

duse la bun sfârşit (acolo unde este relevant, sub controlul unui organism de
certificare a produsului); şi
— ca kitul să se supună în mod continuu cu mostrele de la încercările iniţiale de tip,

pentru care conformitatea cu acest standard european a fost verificată.
Producătorul trebuie să deţină întotdeauna controlul global şi trebuie să aibă competenţa

necesară să îşi asume responsabilitatea pentru kit.
Producătorul, când aplică marca CE pe kit, este în întregime responsabil pentru conformitatea
acelui kit cu toate cerinţele regulative relevante. Totuşi, acolo unde producătorul foloseşte
componente pentru care s-a demonstrat deja conformitatea cu toate cerinţele relevante pentru
componenta respectivă (de exemplu prin marcare CE), producătorului nu i se solicită să repete
evaluarea care a dus la această conformitate. Acolo unde producătorul foloseşte componente
pentru care nu s-a demonstrat conformitatea, acestuia îi revine responsabilitatea să-şi asume
evaluarea necesară pentru a demonstra conformitatea.
16.2 Incercare sau evaluare iniţială de tip
76
SR EN 12101-6:2006
Incercarea iniţială de tip trebuie să fie îndeplinită pentru a demonstra conformitatea cu acest
document.
NOTA 1: ‘’încercare de tip’’ se referă la toate mijloacele de evaluare: încercare, calcul sau evaluare detaliată
planului ingineresc.
Obiectivul general al procedurilor de încercare este de a stabili capacitatea kitului sistemului de

presiune diferenţială de a realiza cerinţele de proiectare şi performanţă ale kitului şi clasificarea în
poziţia sa de operare, şi continua acţionare ca o barieră împotriva fumului şi a căldurii pentru
perioada de timp stabilită, să fie încercat kitul complet (adică inclusiv motoarele şi montarea) care
trebuie instalat.
Furnizorul kitului trebuie să supună un număr suficient de proiecte-kituri de sistem pentru

scopurile evaluării iniţiale de tip pentru a asigura că este o dovadă adecvată a capacităţii sale de
a lucra în conformitate cu cerinţele acestui document. A se vedea de asemenea 16.3.
NOTA: Poate să nu fie necesar întotdeauna pentru toate kiturile să fie supuse evaluării.
16.2.2 Modificări
În cazul modificării kitului sau metodei de producţie (unde acestea ar putea afecta proprietăţile
specificate), trebuie să fie executate încercări iniţiale de tip. Toate caracteristicile date în acest
standard european, care pot fi afectate de modificare, trebuie să fie subiectul acestei încercări
iniţiale de tip, exceptând pe cele descrise de la 16.2.3.
16.2.3 Incercări anterioare şi familii de kituri
Încercări executate anterior în conformitate cu dispoziţiile acestui standard european pot fi luate
în considerare numai dacă acestea au fost făcute după aceeaşi metodă de încercare sau după
una mai riguroasă, sub acelaşi sistem de atestare a conformităţii a aceluiaşi kit sau kituri cu
design, construcţie sau funcţionalitate similară, în aşa fel încât rezultatele să poată fi aplicabile
kitului în cauză.
Kiturile pot fi grupate în familii unde una sau mai multe caracteristici sunt aceleaşi pentru toate
kiturile din acea familie sau rezultatele încercărilor sunt reprezentative pentru toate kiturile din
acea familie. În acest caz nu toate kiturile ce aparţin aceleiaşi familii trebuie încercate în scopurile
încercării iniţiale de tip.
16.2.4 Epruvete pentru încercare
Epruvetele pentru încercare trebuie să fie reprezentative pentru producţia normală. Dacă
epruvetele pentru încercare sunt prototipuri, acestea trebuie să fie reprezentative pentru viitoarea
producţie şi trebuie să fie selecţionate de către producător.
Dacă documentaţia tehnică a epruvetelor pentru încercare nu oferă baze suficiente pentru
verificări ulterioare de conformitate, o epruvetă de referinţă (identificată şi marcată) trebuie să
rămână disponibilă în acest scop.
16.2.5 Raport de încercare
Orice încercare iniţială de tip precum şi rezultatele acesteia trebuie să fie documentate într-un
raport de încercare.
77
SR EN 12101-6:2006
16.3 Controlul producţiei în fabrică (FPC)
Producătorul trebuie să stabilească, documenteze şi menţină un sistem FPC pentru a asigura că

kiturilei plasate pe piaţă se conformează caracteristicilor de performanţă specificate. FPC este
controlul permanent intern al producţiei exercitată de producător.
Dacă producătorul are proiectarea, producţia, asamblarea, ambalarea, procesarea şi etichetarea

kitului subcontractate, FPC-ul producătorului original poate fi luat în considerare. Totuşi, acolo
unde are loc subcontractarea, producătorul trebuie să deţină controlul global al kiturilor şi trebuie
să se asigure că el primeşte toate informaţiile necesare pentru a-şi îndeplini responsabilităţile
conform cu acest standard european. Producătorul care subcontractează toate activităţile sale nu
poate, sub nici un motiv, să-şi dea responsabilităţile sale unui intermediar.
Toate elementele, cerinţele şi prevederile adoptate de către producător trebuie să fie

documentate într-o manieră sistematică în forma unor politici şi proceduri scrise. Această
documentaţie pentru sistemul de control al producţiei trebuie să asigure o înţelegere comună a
evaluării de conformitate şi trebuie să permită realizarea caracteristicilor componente cerute şi
operarea efectivă a sistemului de control al producţiei de a fi verificată.
Sistemul FPC trebuie să asigure că, conformitatea proiectului sistemului şi pregătirii

documentaţiei sistemului cu cerinţele acestui document este menţinută. Sistemul FPC trebuie de
asemenea să acopere alegerea componentelor şi procesarea kitului (asamblării, împachetării şi
etichetării).
Controlul produsului de fabrică aduce deci împreună tehnici operaţionale şi toate măsurile ce
permit întreţinerea şi controlul conformităţii kitului cu specificaţiile tehnice ale acestuia.
Implementarea acestuia poate fi realizată prin controale şi teste de măsurare a echipamentului,
materiei prime şi constituenţilor, proceselor, maşinăriilor şi echipamentelor de producţie şi
echipamentelor finite, incluzând proprietăţi materiale din produse, şi prin folosirea rezultatelor
obţinute astfel.
16.3.2 Cerinţe generale
Sistemul FPC poate fi parte dintr-un sistem de Management de Calitate, de exemplu în

conformitate cu EN ISO 9001:2000.
16.3.3 Cerinţe specifice produsului
16.3.3.1 Sistemul FPC trebuie să:
— facă trimitere la acest document, şi
— asigure că kiturile plasate pe piaţă sunt conforme cu caracteristicile de performanţă

specificate.
16.3.3.2 Sistemul FPC trebuie să includă un plan FPC sau de Calitate orientat pe produs, care
indentifică procedurile de demonstrare a conformităţii kitului la stadii potrivite, adică:
a) controale şi teste executate înainte de şi/sau în timpul producţiei în funcţie de o frecvenţă

stabilită; şi/sau
b) verificări şi teste executate pe kituri finite în funcţie de o frecvenţă stabilită.
78
SR EN 12101-6:2006
Dacă producătorul foloseşte kituri finite, operaţiunile de la b) trebuie să conducă la un nivel

echivalent de conformitate a kitului ca şi când FPC normal ar fi fost îndeplinit în timpul producţiei.
Dacă producătorul execută el însuşi părţi ale producţiei, operaţiunile de la b) pot fi reduse şi
înlocuite parţial cu operaţiuni de la a). În general, cu cât mai multe părţi ale producţiei sunt
executate de către producător, cu atât mai multe operaţiuni de la b) pot fi înlocuite cu operaţiuni
de la a). În orice caz, operaţiunea trebuie să ducă la un nivel de conformitate a kitului echivalent
ca şi când FPC normal ar fi fost îndeplinit în timpul producţiei.
NOTĂ În funcţie de cazul specific, poate fi necesar să se îndeplinească operaţiunile la care se face
referire la a) şi la b), doar operaţiunile de la a) sau doar cele de la b).
Operaţiunile de la a) se concentrează tot atât de mult pe stările intermediare ale kitului ca şi pe

maşinăriile de fabrică şi reglările acestora, şi pe echipamentele de încercare etc. Aceste
controale şi încercări şi frecvenţa acestora sunt alese pe baza tipului şi compoziţiei kitului,
procesele de producţie şi complexitatea acestora, sensibilitatea trăsăturilor kitului la variaţia
parametrilor de producţie, etc.
Producătorul trebuie să stabilească şi să păstreze înregistrări care să furnizeze dovezi că

producţia a fost eşantionată şi testată. Aceste înregistrări trebuie să arăte clar dacă producţia a
satisfăcut criteriile definite de acceptare. Acolo unde produsul nu satisface măsurile de acceptare,
clauzele pentru produse ce nu se conformează trebuie să se aplice, acţiunea corectivă necesară
trebuie să fie imediat pusă în aplicare, iar kiturile sau loturile care nu se conformează trebuie să
fie izolate şi identificate cum trebuie. Odată ce greşala a fost corectată, testarea sau verificarea în
cauză trebuie să fie repetată.
Rezultatele controalelor şi testelor trebuie să fie înregistrate cum trebuie. Descrierea kitului, data
fabricaţiei, metoda de încercare adoptată, rezultatele încercărilor şi criteriile de acceptare trebuie
să fie înscrise în înregistrări sub semnătura persoanei responsabile pentru control/încercare. În
privinţa oricăror rezultate ale unor controale ce nu îndeplinesc condiţiile acestui document,
măsurile corective luate pentru a rectifica situaţia (adică executarea unui test în plus, modificarea
procesului de fabricaţie, aruncarea sau ajustarea produsului) trebuie să fie indicate în înregistrări.
16.3.3.3 kiturile individuale sau loturile de kituri şi detaliile referitoare la fabricaţie trebuie să fie în
totalitate identificabile şi reconstituibile.
16.3.4 Inspecţia iniţială a fabrici şi FPC
16.3.4.1 Inspecţia iniţială a fabricii şi FPC-ului trebuie să fie îndeplinită în general când producţia
este deja în funcţiune şi FPC-ul deja în practică.
Este, însă, posibil ca inspecţia iniţială a fabricii şi FPC-ului să aibă loc înainte ca producţia sa
intre în funcţiune şi/sau FPC-ul să se afle în practică.
16.3.4.2 Următoarele trebuie să fie evaluate:
— documentaţia FPC-ului, şi
— fabrica.
În evaluarea fabricii trebuie să se verifice:
a) ca toate resursele necesare pentru realizarea caracteristicilor cerute ale kitului de către
acest document sunt sau trebuie să fie (vezi 16.3.4.1) disponibile, şi
79
SR EN 12101-6:2006
b) procedurile FPC în conformitate cu documentaţia FPC sunt sau vor fi (vezi 7.3.4.1)
implementate şi urmate în practică, şi
c) că kitul se conformă sau se va conforma (vezi 7.3.4.1) cu eşantioanele încercării iniţiale

de tip, pentru care conformitatea cu acest standard european a fost verificată, şi
d) dacă sistemul FPC este parte a unui sistem de Management de Calitate în conformitate
cu EN ISO 9001 (a se vedea 16.3.2) şi ca parte a acestui sistem de Management de
Calitate este certificat şi are o supraveghere anuală de către un organism de certificare,
care este recunoscut de un organism de acreditare care este membru al ‘’European
Cooperation for Accreditation’’ şi care a semnat ‘’Multilateral agreement’’ (MLA).
16.3.4.3 Toate fabricile producătorului unde, pentru kitul relevant, au loc asamblarea finală şi/sau
testarea finală, trebuie să fie vizitate pentru a verifica ca, condiţiile de la 16.3.4.2 a) la c) sunt în
ordine. O vizită poate acoperi unul sau mai multe kituri, linii de producţie şi/sau procese de
fabricaţie.
16.3.4.4 Evaluări executate anterior în conformitate cu clauzele acestui document pot fi luate în
considerare numai dacă acestea au fost făcute după acelaşi sistem de atestare a conformităţii
asupra aceluiaşi kit sau kituri cu design, construcţie sau funcţionalitate similară, în aşa fel încât
rezultatele să poată fi considerate aplicabile kitului în cauză.
16.3.4.5 Orice evaluare şi rezultatele acesteia trebuie să fie consemnate într-un raport.
16.3.5 Supravegherea continuă a FPC
16.3.5.1 Toate fabricile ce au fost evaluate conform 16.3.4 trebuie să fie reevaluate cel puţin o
dată pe an, exceptând cele specificate la 16.3.5.2. În acest caz, fiecare vizită FPC trebuie să
verifice un kit, linie de producţie sau proces de producţie.
16.3.5.2 In cazul certificării de o a terţă parte, dacă producătorul furnizează dovada operării
satisfăcătoare continuă a acestui sistem FPC, frecvenţa reevaluării poate fi redusă la o dată la
patru ani.
NOTĂ 1: Dovadă suficientă ar putea fi raportul unui organ certificat, a se vedea 16.3.4.2 d).
NOTÂ 2: Dacă sistemul de Management de Calitate ce este per global în conformitate cu EN ISO 9001 este
bine implementat (verificat în evaluarea iniţială a fabricii şi a FPC-ului) şi este practicat fără întrerupere
(verificat în audit-urile QM), se poate presupune că partea relevantă a FPC-ului integrat este bine acoperită.
Pe această bază, munca producătorului este bine supravegheată, în aşa fel încât frecvenţa evaluărilor
speciale de supraveghere a FPC-ului poate fi redusă.
16.3.5.3 Orice evaluare şi rezultatele acesteia trebuie să fie consemnate într-un raport.
16.3.6 Procedură pentru modificări
În cazul modificării kitului, metodei de producţie sau a sistemului FPC (unde acestea pot afecta
proprietăţile specificate), o reevaluare a fabricii şi a sistemului FPC trebuie să fie executată
pentru acele aspecte ce pot fi afectate de modificare.
Orice evaluare şi rezultatele acesteia trebuie să fie consemnate într-un raport.
80
SR EN 12101-6:2006
Anexa A
(informativă)
Recomandări de proiectare
A.1 Suprafeţe efective de scurgere

A.1.1 Generalităţi
Un exemplu de cale paralelă apare când toate uşile se deschid în afara unei scări care duce
direct la un spaţiu nepresurizat (figura A.1).
Căile de pierdere în serie apar când există un spaţiu intermediar în care aerul se scurge mai întâi
formând un spaţiu presurizat înainte de a se pierde în final într-un spaţiu nepresurizat prin alte căi
de pierdere. Un exemplu de acest fel este holul simplu interpus între scară şi spaţiul util (figura
A.2).
NOTA: Aceste calcule se aplică numai căilor de pierdere având aceeaşi valoare R (a se vedea A.3.1.1 Nota
1). Mai mult în cazul ecuaţiei (A.4) valoarea R trebuiei să fie 2. Oricum, din moment ce căile de pierdere
predominante vor fi aproape invariabil prin uşi, contribuţia pierderii prin ferestre fiind probabil mică, acest
calcul poate fi utilizat ca o estimaţie corespunzătoare când ferestrele fac parte din calea de pierdere.
A.1.2 Căi de pierdere paralele
Suprafaţa efectivă de pierdere este suma suprafeţelor de pierdere implicate:
Ae = A1 + A2 + A3 + A4 + ........ AN (A.1)
Suprafaţa efectivă de pierdere pentru cele patru căi paralele din figura A.1 va fi:
Ae = A1 + A2 + A3 + A4 (A.2)
A.1.3 Căi de pierdere serie
Suprafaţa efectivă de pierdere a căilor în serie este:

1

 1 1 1 1 1  2
Ae   2  2  2  2  ........ 2  (A.3)
 A1 A2 A3 A4 AN 
Suprafaţa efectivă de pierdere pentru cele patru căi în serie din figura A.2 este:
1

 1 1 1 1  2
Ae   2  2  2  2  (A.4)
 A1 A2 A3 A4 
In contextul analizei presurizării sunt frecvent numai două căi în serie, în care caz:
A1  A2
Ae  1
2 2
(A.5)
( A1  A2 ) 2
81
SR EN 12101-6:2006
Figura A.1 – Căi de pierdere în paralel
Legendă
P Spaţiu presurizat
Figura A.2 – Căi de pierdere în serie
A.1.4 Combinaţii de căi de pierdere în serie şi paralel
Suprafaţa totală efectivă de pierdere a combinaţiilor de căi în serie şi paralel poate uzual fi
obţinută prin combinarea succesivă a grupurilor simple de pierdere individuale într-o singură cale
echivalentă lor (a se vedea figura A.3 de exemplu). Astfel de calcule se aplică cu stricteţe numai
căilor de pierdere pentru care valoarea lui R din ecuaţia (A.16) este 2 (adică pentru uşi). Oricum,
ele pot fi utilizate pentru un calcul aproximativ când ferestre fac parte dintr-o cale de pierdere în
serie.
A4/5 = A4 + A5 (A.5)
A9/10 = A9 + A10 (A.6)
Astfel din figura A.3:
A1  A2
A1 / 2 
2 2
1 (A.7)
( A1  A2 ) 2
şi din figura A.3:
A3  A4 / 5
A3 / 5 
2 2
1 (A.8)
( A3  A4 / 5 ) 2
82
SR EN 12101-6:2006
şi similar pentru A6/7 şi A8/10.
In figura A.3:
A3/10 = A3/5 + A6/7 + A8/10 (A.9)
Pierderea totală echivalentă din spaţiul presurizat este dată de:
A1 / 2  A3 / 10
A1 / 10 
2 2
1 (A.10)
( A1 / 2  A3 / 10 ) 2
aşa cum se arată în figura A.3.
a)
b)
c)
d)
e)
Legendă
1 Spaţiu presurizat
Figura A.3 – Combinaţii de căi de pierdere în serie şi paralel
83
SR EN 12101-6:2006
A.2 Estimarea pierderii

A.2.1 Estimarea pierderii prin ferestre
Pierderea totală de aer prin fisurile din jurul ferestrelor trebuie să fie estimată utilizând
următoarea ecuaţie:
QWindow = 0,83 x AW x P1/R (A.11)
Suprafaţa totală efectivă de pierdere pentru toate ferestrele trebuie să fie estimată utilizând
metoda schiţată în A.1.
Suprafeţele tipice de pierdere pentru tipurile de ferestre probabil a fi găsite în spaţiile presurizate
sunt date în tabelul A.4.
Tabel A.1 – Valori pentru K
Ax/AG K
4 sau mai mare 1
2 0,9
1 0,7
0,5 0,45
0,25 sau mai mic 0,25
NOTA: Valoarea lui AG incluzând grilele pentru curentul de aerşi/sau orificiile pentru transferul aerului trebuie
de asemenea să fie utilizate pentru a calcula valoarea Qn când suprafaţa de pierdere este mai mare decât
suprafaţa totală normală a fisurilor.
A.2.2 Estimarea pierderilor prin uşile exterioare ale ascensorului
Dacă puţul ascensorului este presurizat independent, atunci poate fi presupus că pierderea pe
această cale este neglijabilă.
Dacă puţul ascensorului nu este presurizat dar este conectat cu un hol presurizat sau alt spaţiu
atunci scurgerea generală va depinde de următoarele căi de pierdere:
- dintre holuri şi puţul ascensorului pe toate etajele, şi

- dintre puţul ascensorului şi aerul exterior.
Următoarea ecuaţie poate fi utilizată pentru a estima pierderea totală de aer în aceste
circumstanţe:
1
 1 1 2 1
QLd  0,83   2  2   PL 2 (A.12)
 A1 AF 
In general:
At = NL x Ad (A.13)
84
SR EN 12101-6:2006
Calculul de mai sus are legătură cu un ascensor şi se presupune că puţul ascensorului este
protejat. Un calcul separat trebuie să fie făcut pentru fiecare ascensor.
Unde sunt 2 sau mai multe ascensoruri într-un puţ comun, este suficient pentru scop de calcul să
se trateze fiecare ascensor ca fiind în puţul său, caz în care valoarea AF utilizată trebuie să fie
cea corespunzătoare fiecărui ascensor (uzual AF pentru un puţ comun larg împărţit prin numărul
ascensorurilor din acel puţ).
A.2.3 Estimarea pierderii prin alte suprafeţe care conţin sisteme mecanice de extragere
Când grupuri sanitare sau alte suprafeţe care sunt direct conectate cu spaţiul presurizat au
sisteme mecanice de extragere, debitul de pierdere în acestea poate fi estimat după cum
urmează:
- când ventilatorul este pornit, este luat a fi debitul extras în metri cubi pe secundă, sau
- când ventilatorul este oprit, se calculează din:
QTn = Qn x K (A.14)
A.2.4 Estimarea pierderii prin alte căi
Alte combinaţii de căi de pierdere în serie şi paralel pot apărea în alte situaţii şi metodele de mai
sus (adaptate potrivit pentru a lua în considerare circumstanţele particulare) pot fi utilizate.
A.2.5 Estimarea pierderii prin uşi închise
Debitul total de pierdere a aerului trecut de uşi închise trebuie să fie calculat utilizând ecuaţia
următoare:
QD = 0,83 x Ae x P1/R (A.15)
Suprafaţa efectivă totală de pierdere pentru toate uşile trebuie să fie estimată utilizând metoda
specificată în A.1.
Suprafeţe tipice de pierdere pentru tipurile de uşi probabil să fie găsite ca închiderea unui spaţiu
presurizat sunt arătate în tabelul A.4.
A.3 Scurgere de aer

Alimentarea cu aer necesară pentru un sistem de presiune diferenţială este determinată prin
suprafeţele de pierdere a aerului. Cerinţele de alimentare cu aer trebuie să fie considerate pentru
două situaţii: toate uşile închise şi toate uşile deschise.
A.3.2 Calcul scurgeri de aer
Când aerul se scurge printr-o deschidere, debitul poate fi exprimat în termeni de suprafaţă a
restricţiei şi presiune diferenţială pe deschidere prin ecuaţia următoare:
Q = 0,83 x Ae x P1/R (A.16)
85
SR EN 12101-6:2006
NOTA: Pentru fisuri mari cum ar fi cele din jurul uşilor şi deschiderilor mari, valoarea lui R poate fi
considerată a fi 2 dar pentru căi de pierdere înguste formate de fisuri în jurul ferestrelor o valoare mai
potrivită a lui R este 1,6.
Vitezele de curgere şi presiunea diferenţială dată în tabelul A.2 au derivat din ecuaţia (A.16)
presupunând că R = 2 şi Ae este 1 m2, şi pot fi utilizate ca un mod de determinare rapidă a
debitelor de pierdere şi presiune diferenţială în jurul orificiilor uşilor şi prin deschiderile mari.
Tabel A.2 – Viteze scurgere aer prin orificii şi deschideri mari
Presiune diferenţială, Pa Viteze scurgere aer, m/s
50 5,9
25 4,2
8,5 2,4
6 2,0
4 1,7
Debitul pierderii de aer este în principal o funcţie de suprafaţa efectivă a căii de pierdere şi
presiune diferenţială pe aceasta.
In calcularea alimentării cu aer 2 presupuneri principale trebuie făcute. Acestea sunt:
a) căile de pierdere identificate şi suprafeţele utilizate în calcule se vor aplica clădirii când
este completă;
b) nu sunt căi de pierdere neidentificate spre în afara spaţiului presurizat.
Alimentarea cu aer necesară este determinată prin însumarea debitelor individuale de pierdere
prin căile specificate de la a) până la e) şi făcând o rezervă pentru incertitudini în valorile
suprafeţelor de pierdere care au fost însuşite. Din experienţă este recomandat ca debitul total al
alimentării cu aer trebuie să fie determinat prin adăugarea a cel puţin 50 % din debitul de pierdere
calculat, adică
QS = 1,5 x QDC (A.17)
QDC este estimat utilizând următoarele, folosind suprafeţele de pierdere alocate pentru cazul care
este considerat:
QDC = QD + QWindow + QLd + QTm + QOther (A.18)
A.3.3 Estimarea pierderii cu uşile deschise pe nivelul incendiat
Debitul total al pierderii de aer cu uşile deschise pe nivelul incendiat trebuie să fie estimat
utilizând următoarea procedură.
AVA trebuie estimat utilizând procedura specificată în A.4.
86
SR EN 12101-6:2006
2
 QDO 
PUS    (A.19)
 0,83  AVA 
Având calculată presiunea necesară în spaţiul nepresurizat, presiunea în hol trebuie calculată
utilizând:
2
 QDO 
PLOB  PUS    (A.20)
 0,83  Adoor 
Suprafaţa efectivă de pierdere alta decât prin uşa de incendiu trebuie acum să fie calculată
utilizând procedurile din acest document. Aceasta fiind realizată, alimentarea totală cu aer
necesară cu uşile deschise pe nivelul incendiat trebuie acum calculată ca o corecţie de prim
ordin:
  
1
  1 1  2  1
QLOB  0,83   Arem     P
 LOB 2 (A.21)
Adoor  
2 2
  AVA
 
Aerul total necesar luând în considerare pierderile pe tubulatură trebuie acum să fie calculate.
QSDO = 1,15 x Qlob (A.22)
A.4 Cerinţe de descărcare aer din spaţii nepresurizate cu uşi deschise

Dimensionarea echipamentului de descărcare a aerului se bazează pe volumul net al aerului

presurizat care se scurge în etajul incendiat, (exclusiv pierderea de aer în atmosferă prin canalele
ascensorului şi toalete). Valoarea alocată curgerii aerului pentru condiţia de uşă deschisă de la
punctul 4 trebuie să fie considerată pentru acest scop. In calculele următoare această valoare
este notată ca QDO.
A.4.2 Estimarea cerinţelor de suprafaţă ale supapei
Unde sunt necesare supape speciale, suprafaţa efectivă totală pe etaj trebuie să fie estimată
după cum urmează:
QDO / AVA = 2,5 (A.23)
unde QDO se bazează pe viteza necesară la uşa(ile) compartimentului de incendiu.
A.4.3 Estimarea dimensiunii verticale a canalelor de descărcare a aerului.
Numai dacă se efectuează calcule detaliate de pierdere de presiune, dimensiunile minime ale
canalului şi supapelor care sunt acceptabile pentru acest scop trebuie să fie:
Avs = QDO / 2 (A.24)
A.4.4 Estimarea cerinţelor pentru extragere mecanică
87
SR EN 12101-6:2006
Debitul de extragere pe nivel când o cale liberă există prin uşile deschise spre spaţiul presurizat
trebuie să nu fie mai mică decât QDO m3/s.
Specificaţia pentru descărcarea aerului de mai sus se bazează pe o presiune diferenţială însuşită
dintre spaţiul util şi aerul exterior de 10 Pa. Este posibil, oricum, să se crească debitul de aer sau
să se reducă suprafaţa supapei necesare dacă presiunea diferenţială dintre spaţiul util şi exterior
este crescută. In aceste circumstanţe este necesar să se evalueze debitul de pierdere a aerului
în conformitate cu ecuaţia (A.16).
Unde 2 sau mai multe scări presurizate sau holuri deschise în acelaşi spaţiu nepresurizat
suprafaţa supapei de descărcare pe etaj trebuie să reflecte aerul total trecând pe nivel din spaţiile
presurizate.
Unde spaţiul nepresurizat este împărţit în oficii sau unităţi similare supapele de descărcare
trebuie să fie prevăzute între uşa din spaţiul presurizat şi începutul împărţirii.
A.5 Estimarea suprafeţei supapei de descărcare necesară în spaţiul

presurizat
Dacă alimentarea cu aer necesară pentru a furniza curentul de aer cerut prin uşa deschisă în
camera incendiului este mai mare decât alimentarea cu aer pe scară sau hol necesară pentru a
satisface cerinţa de presiune diferenţială, atunci o presiune în exces se va dezvolta în scară (sau
hol) când uşa de incendiu este închisă.
In acest caz o supapă de descărcare operată prin presiune, de suprafaţă APV, trebuie să fie
prevăzută în afara spaţiului presurizat, pentru a asigura că forţa de deschidere a uşii specificate
de 100 N nu este depăşită.
Q fr Q p
Atunci: APV  1 (A.25)
0,83  60 2
A.6 Calculul forţelor de deschidere uşi

Presiunea diferenţială maximă pe uşa deschisă în spaţiul presurizat trebuie determinată ca o

funcţie de configuraţia uşii, utilizând ecuaţia următoare:
2100  Fdc (Wd  d )

P (A.26)
D A  Wd
Dacă, în faza de proiectare, forţa necesară pentru a învinge închzătorul uşii nu este cunoscută, o
presiune diferenţială de maxim 60 Pa poate fi utilizată pentru scopuri de proiectare.
A.6.2 Date pierdere aer
Suprafeţele de pierdere date în tabelele de la A.3 până la A.6 sunt date numai orientativ.
Suprafeţele de pierdere sunt puternic dependente de calitatea lucrării şi valorile reale pot varia de
la domeniile date.
88
SR EN 12101-6:2006
Tabel A.3 – Date pierderi aer prin uşi
Tip uşă Suprafaţă pierdere Presiune diferenţială Pierdere aer

m2 Pa m3/s
8 0,02
Un canat cu 15 0,03
deschidere înspre un 0,01 20 0,04
spaţiu presurizat 25 0,04
50 0,06
8 0,05
Un canat cu 15 0,06
deschidere dinspre un 0,02 20 0,07
spaţiu presurizat 25 0,08
50 0,12
8 0,07
15 0,10
Dublu canat 0,03 20 0,11
25 0,12
50 0,18
8 0,14
15 0,19
Uşă ascensor 0,06 20 0,22
25 0,25
50 0,35
Tabel A.4 – Date pierderi aer prin ferestre
Tip fereastră Suprafaţă de rupere Presiune diferenţială Pierdere aer

m2 pe m lungime Pa m3/s
8 0,77 x 10-3
Pivotant, fără 15 1,1 x 10-3
protecţie la intemperii 2,5 x 10-4 20 1,4 x 10-3
25 1,6 x 10-3
50 2,4 x 10-3
8 0,11 x 10-3
15 0,16 x 10-3
Pivotant, cu protecţie 3,6 x 10-5 20 0,19 x 10-3
la intemperii 25 0,22 x 10-3
50 0,34 x 10-3
8 0,30 x 10-3
15 0,45 x 10-3
Glisant 1,0 x 10-4 20 0,54 x 10-3
25 0,62 x 10-3
50 0,95 x 10-3
89
SR EN 12101-6:2006
Tabel A.5 – Date pierderi aer prin pereţi
Element construcţie Apropierea pereţilor Raport suprafaţă pierdere

ALW/AWall
Pereţi exteriori ai clădirii (inclusiv Apropiată 0,7 x 10-4
fisuri ale construcţiei, fisuri în jurul Medie 0,21 x 10-3
ferestrelor şi uşilor) Largă 0,42 x 10-3
Foarte largă 0,13 x 10-3
Pereţi interiori şi ai casei scărilor Apropiată 0,14 x 10-3
(inclusiv fisuri ale construcţiei dar fără Medie 0,11 x 10-3
fisuri în jurul ferestrelor şi uşilor) Largă 0,35 x 10-3
Pereţi ai puţului ascensorului (inclusiv Apropiată 0,18 x 10-3
fisuri ale construcţiei dar fără fisuri în Medie 0,84 x 10-3
jurul ferestrelor şi uşilor) Largă 0,18 x 10-2
Tabel A.6 – Date pierderi aer prin pardoseli
Element construcţie Apropierea pereţilor Raport suprafaţă pierdere

ALW/AWall
Pardoseli (inclusiv fisuri ale
construcţiei şi fisuri în jurul Medie 0,52 x 10-4
penetraţiilor)
90
SR EN 12101-6:2006
Anexa B
(informativă)
Soluţii pentru incapacitatea de a obţine presiunea diferenţială de proiectare
Următoarele linii generale se referă în mod specific la sistemele de presurizare. Oricum, principii
similare, potrivit adaptate, pot fi de asemenea să fie aplicate sistemelor de depresurizare.
B.1 Presiunile diferenţiale recomandate în acest document sunt menite pentru a lua în
considerare schimbarea de presiune datorată incendiului şi condiţiile de vânt exterior. Dacă sunt
efectuate încercări unde condiţii exterioare sunt creşteri de vânt puternic şi rafale, poate să nu fie
posibilă realizarea presiunii diferenţiale de proiectare.
B.2 Dacă efectul de coş este probabil să fie un factor semnificativ, acesta poate fi minimizat prin
operarea sistemului de presiune diferenţială pentru o perioadă de o oră înaintea încercării astfel
încât temperatura aerului exterior şi a coşului să se egalizeze.
B.3 In afară de condiţiile exterioare, sunt trei motive principale pentru neîndeplinirea presiunii
diferenţiale dorite:
a) Alimentare insuficientă cu aer în spaţiul presurizat. Presiunea diferenţială necesară nu se

va stabili dacă alimentarea cu aer este insuficientă în spaţiul presurizat. Există 2 metode
pentru aprecierea scurgerii de aer în zonele presurizate:
i) prima metodă este să se măsoare alimentarea totală cu aer la ventilator, să se

scadă pierderea pe tubulatură şi apoi să se facă proporţia scurgerii aerului rămas
pentru fiecare cap de linie conform cu măsurările efectuate pe durata punerii în
funcţiune;
ii) a doua metodă este de a măsura scurgerea de aer din fiecare cap de linie.
Dacă scurgerea de aer este sub valoarea proiectată, atunci uşile alese care separă
spaţiile presurizate şi cele nepresurizate trebuie să fie deschise şi scurgerea de aer
măsurată din nou. Dacă scurgerea de aer creşte cu uşile deschise, o încercare de
pierdere în tubulatură trebuie să fie efectuată şi să fie luate măsuri de remediere.
b) Pierdere excesivă din spaţiul presurizat. Este important ca arhitectul şi constructorul să

fie conştienţi de necesitatea construcţiei de a fi cât mai etanşă posibil.
Când presiunea diferenţială măsurată este mai mică decât valoarea de proiectare, cauza
este adesea că structura depăşeşte nivelul permis de pierdere din proiect pentru
aceasta. Etanşarea tuturor penetrărilor prin spaţiul presurizat trebuie să fie verificată, de
exemplu cabluri, ţevi, tubulaturi şi iluminat, şi îmbunătăţite unde este necesar. O
verificare trebuie de asemenea să fie făcută montării uşilor şi dimensiunii golurilor de
dedesubtul acestora, şi instalarea tavanelor false, etc.
Dacă pierderea nu depăşeşte nivelul anticipat, atunci va fi necesar să se crească

pierderea din spaţiile nepresurizate.
c) Pierdere insuficientă din spaţiile nepresurizate. Dacă pe durata procedurilor specificate la

punctul (a) alimentarea cu aer a spaţiilor presurizate creşte când uşile sunt deschise între
spaţiile presurizate şi cele nepresurizate, cauza probabilă este un debit mai mic decât se
aşteaptă din spaţiul nepresurizat. Trebuie să se asigure dacă sistemul de ventilaţie a
operat aşa cum s-a cerut pe toate etajele. Dacă acesta funcţionează normal, atunci poate
fi necesar să se adauge mai multe supape pentru descărcare aer.
91
SR EN 12101-6:2006
Anexa ZA
(informativă)
Articole ale acestui standard european care se referă la cerinţele

esenţiale sau alte prevederi ale Construction Products Directive
ZA.1 Obiect şi caracteristici relevante
Acest standard european a fost elaborat sub mandatul dat CEN de Comisia Europeană şi
Asociaţia Europeană a Liberului Schimb.
Articolele acestui standard european, prezentate în această anexă, satisfac cerinţele mandatului
dat sub Directiva EU pentru produse pentru construcţii (89/106/EEC).
Conformitatea cu aceste articole conferă prezumţia de conformitate a produselor pentru

construcţie acoperite de acest standard european pentru utilizarea lor prevăzută.
Această anexă ZA acoperă kiturile pentru sistemele de presiune diferenţială aşa cum sunt
definite în punctul 1 din acest standard.
ATENŢIONARE: Pot fi aplicabile şi alte cerinţe şi alte directive EU, care nu afectează
conformitatea cu utilizarea prevăzută, la un produs pentru construcţii care intră în domeniul
acestui standard.
NOTA - Suplimentar oricăror articole specifice referitoare la substanţele periculoase conţinute în acest
standard, pot fi şi alte cerinţe aplicabile kiturilor care intră în domeniul de aplicare (de exemplu legislaţia
europeană transpusă şi legi naţionale, reglementări şi prevederi administrative). Pentru a satisface
prevederile directivei EU pentru produse pentru construcţii, aceste cerinţe trebuie de asemenea să fie
îndeplinite, când şi unde se aplică ele. O bază de date informativă cu prevederi europene şi naţionale
referitoare la substanţele periculoase este disponibilă la Construction web site pe EUROPA ( accesată prin
http://www.europa.eu.int/comm/entreprise/construction/internal/dangsub/dangmain.htm).
Produs pentru construcţii: Kituri pentru sisteme de presiune diferenţială.
Utilizare prevăzută: Siguranţa vieţii.
92
SR EN 12101-6:2006
Tabelul ZA.1 – Articole relevante pentru kituri de sisteme presiune diferenţială
Caracteristici esenţiale Articole cerinţă Niveluri şi/sau clase Note

din acest
standard
Condiţie de activare 11.4.2.1
nominală/ sensibilitate 11.4.2.3
11.5.2.4
Intârziere răspuns 11.4.2.4
Fiabilitate operaţională 11 Cu excepţia 11.3.2.5,
11.6.1 şi 11.6.4.1
Eficacitate extragere fum/ 5.2, 7, 8, 9 Cu excepţia 7.4.2.1,
gaze fierbinţi 8.2.1, 8.2.4, 8.2.7,
8.2.8 şi 9.2.6
parametrii de performanţă în 6
condiţii de incendiu
Performanţă presurizare 4, 5 Cu excepţia 4.3.2.4
Rezistenţă la incendiu – 11.8 A se vedea prEN 13501-
Integritate E 3 şi prEN 13501-4
Rezistenţă la incendiu – 11.8 A se vedea prEN 13501-
Izolare I 3 şi prEN 13501-4
Rezistenţă la incendiu – 11.8, Anexa A A se vedea prEN 13501-
Pierdere fum 3 şi prEN 13501-4
Rezistenţă la incendiu – 11.8
Stabilitate mecanică
Rezistenţă la incendiu – 11.8
Menţinerea secţiunii
transversale
ZA.2 Procedură şi sistem pentru atestarea conformităţii produselor
Sistemul de atestare a conformităţii pentru kiturile pentru sistemele de presiune diferenţială

indicat în tabelul ZA.1, în conformitate cu Decizia Comisiei aşa cum este dat în Anexa III a
mandatului, este arătat în Tabelul ZA.2 pentru utilizările indicate prevăzute şi nivelul(urile) sau
clasa(ele):
Tabelul ZA.2 – Sistem pentru atestarea conformităţii
Sistem pentru
Produs Utilizare prevăzută Nivel(uri) sau atestarea
clasă(e) conformităţii
Kituri de sisteme presiune Siguranţa vieţii A se vedea prEN 1
diferenţială 13501-3 şi prEN
13501-4
Sistem 1: A se vedea CPD Anexa III.2.(i) fără încercarea de audit a eşantioanelor
Atestarea conformităţii kiturilor pentru sistemele de presiune diferenţială din tabelul ZA.1 trebuie
să fie bazate pe procedurile de evaluare a conformităţii indicate în tabelul ZA.3 rezultate din
aplicarea articolelor acestui standard european indicate în acesta.
93
SR EN 12101-6:2006
Tabelul ZA.3 – Atribuirea sarcinilor pentru evaluarea conformităţii în sistemul 1
Articole pentru
Sarcină Cuprins sarcină evaluarea
conformităţii de
aplicat
Sarcini în Controlul producţiei Parametrii în legătură cu toate
responsabilitatea în fabrică (FPC) caracteristicile relevante din 16.3
producătorului tabelul ZA.1
Sarcini în Incercare iniţială de Toate caracteristicile relevante
responsabilitatea tip din tabelul ZA.1 16.2
organismului de Inspecţie iniţială a Parametrii în legătură cu toate
certificare a fabricii şi a FPC caracteristicile relevante din 16.3
produsului tabelul ZA.1
Supraveghere Parametrii în legătură cu toate
continuă, evaluare caracteristicile relevante din 16.3
şi aprobare FPC tabelul ZA.1
ZA.3 Marcajul CE
Producătorul sau reprezentantul său autorizat stabilit în EEA este responsabil pentru aplicarea
marcajului CE. Simbolul marcajului CE de aplicat trebuie să fie în conformitate cu directiva
93/68/EC şi trebuie să apară pe ambalaj şi pe documentele comerciale însoţitoare, (de exemplu o
notă de livrare). Următoarele informaţii trebuie să însoţească simbolul marcajului CE:
— numărul de identificare al organismului de certificare;
— numele sau marca ce-l identifică pe distribuitor şi adresa înregistrată;
— ultimele două cifre ale anului marcării CE;
— numărul certificatului de conformitate CE;
— o referinţă la acest standard european (EN 12101-6);
— descrierea kitului;
— informaţiile pentru identificarea performanţei (sau performanţei intenţionate) kitului în

raport cu caracteristicile esenţiale listate în tabelul ZA.1, prin referire la planul detaliat
ingineresc, care este deţinut de distribuitor dacă nu este inclus în documentele oficiale.
Figura ZA.1 prezintă un exemplu de informaţii ce trebuie furnizate pe documentele comerciale.
94
SR EN 12101-6:2006
0123
AnyCoLtd., P.O. Box 21, B – 1050
05
0123–CPD–2345
EN 12101-6
Sistem de presiune diferenţială – Kit pentru sistem de depresurizare
Caracteristici de performanţă date în proiectul de referinţă detaliat XXX, deţinut

de producător
Figura ZA.1 – Exemplu de informaţii marcaj CE
Suplimentar oricărei informaţii specifice referitoare la substanţe periculoase menţionate mai sus,
produsul trebuie să fie însoţit de asemenea, când şi unde se cere şi în formă corespunzătoare,
de documente care enumeră orice altă acte normative privind substanţele periculoase pentru
care se impune conformitate, împreună cu orice informaţie cerută de acea legislaţie.
NOTĂ - Nu este necesar a fi menţionată legislaţia europeană fără derogări naţionale.
ZA.4 Certificat CE şi declaraţie de conformitate

Producătorul sau agentul său stabilit în EEA trebuie să elaboreze şi păstreze o declaraţie de
conformitate care autorizează aplicarea marcajului CE. Această declaraţie trebuie să includă:
— numele şi adresa producătorului sau reprezentantului său autorizat stabilit în EEA şi locul
de producţie;
— descrierea produsului (tip, identificare, utilizare) şi o copie a informaţiilor care însoţesc

marcajul CE;
— prevederile la care produsul se conformează (adică anexa ZA a acestui EN);
— condiţii specifice aplicabile la utilizarea produsului (dacă este necesar);
— numele şi adresa (sau numărul de identificare) a organismului(elor) de aprobare;
— numele şi funcţia deţinută de persoana împuternicită să semneze declaraţia în numele

producătorului sau reprezentantului său autorizat.
95
SR EN 12101-6:2006
Declaraţia trebuie să conţine un certificat de conformitate cu următoarele informaţii, suplimentar

faţă de informaţiile de mai sus:
— numele şi adresa organismului de certificare;
— numărul certificatului;
— condiţiile şi perioada de valabilitate a certificatului, unde este aplicabil;
— numele şi funcţia deţinută de persoana împuternicită să semneze certificatul.
Declaraţia şi certificatul trebuie să fie prezentate în limba(ile) statului membru care utilizează
produsul.
96
SR EN 12101-6:2006
Bibliografie
[1] prEN 1991-2-4, Eurocode 1 – Basis of design and actions on structures – Part 2- 4:
Actions on structures – Wind actions
[2] CR 12101-5, Smoke and heat control systems – Part 5: Guidelines on the functional
recommendations and calculation methods for smoke and heat exhaust ventilation systems
[3] EN 12101-2, Smoke and heat control systems – Part 2: Specification for natural smoke
and heat exhaust ventilators
[4] EN 12101-3, Smoke and heat control systems – Part 3: Specification for powered smoke
and heat exhaust ventilators
[5] EN 12101-8, Smoke and heat control systems – Part 3: Specification for control dampers
[6] ISO 8528, Requirements for general plant
97
SR EN 12101-6:2006
Standardul european EN 12101-6:2005 a fost acceptat ca standard român de către comitetul

tehnic CT 216 – Echipamente de protecţie şi de luptă împotriva incendiilor.
Membrii comitetului de lectură (CDL) care au verificat versiunea română a standardului european
EN 12101-6:2005:
dl. Sorin CALOTĂ Inspectoratul pentru Preşedinte al comitetului tehnic

Situaţii de Urgenţă CT 216 – Echipamente de protecţie şi
de luptă împotriva incendiilor
dna. Constanţa Centrul Naţional pentru Secretar al comitetului tehnic
APOSTOL Securitate la Incendiu şi CT 216 – Echipamente de protecţie şi
Protecţie Civilă de luptă împotriva incendiilor
dl. Paul MANEGUŢ ASRO Expert ASRO
Versiunea română a prezentului standard a fost elaborată de către dl Grigore Florea.
Un standard român nu conţine neapărat totalitatea prevederilor necesare pentru contractare.

Utilizatorii standardului sunt răspunzători de aplicarea corectă a acestuia.
Este important ca utilizatorii standardelor române să se asigure că sunt în posesia ultimei ediţii şi
a tuturor modificărilor.
Informaţiile referitoare la standardele române sunt publicate în Catalogul standardelor române şi

în Buletinul standardizării.
98

6.1 SR en 12101-6 Desfumare

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

6.1 SR en 12101-6 Desfumare

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

SR EN 12101-6:2006

Sisteme pentru controlul fumului şi gazelor fierbinţi –

Smoke and heat control systems – Part 6: Specification for

Systèmes pour le contrôle des fumées et de la chaleur – Partie

APROBARE Aprobat de Directorul general al ASRO la 30.09.2006

CORSPONDENŢĂ Prezentul standard este identic cu standardul european

This standard is identical with the European Standard

La présente norme est identique à la Norme Européenne

ASOCIAŢIA DE STANDARDIZARE DIN ROMÂNIA (ASRO)

Ref. : SR EN 12101-6:2006 Ediţia ...

Partea 1: Specificaţie pentru bariere de fum – Cerinţe şi metode de încercare

Anexele de la A la E sunt normative.

Corespondenţa dintre standardele europene şi internaţionale la care se face referire şi

Simbolurile gradelor de echivalenţă (IDT = identic), conform SR 10000-8.

Standardele internaţionale, pentru care nu există standarde române corespondente, se utilizează

Sisteme pentru controlul fumului şi gazelor fierbinţi

Acest standard reprezintă versiunea română a standardului european EN 12101-6.

Acest standard european a fost adoptat de CEN la 17 ianuarie 2005.

Secretariatul Central: rue de Stassart 36, B-1050, Bruxelles

Partea 1: Specificaţie pentru bariere de fum – Cerinţe şi metode de încercare

i) Sisteme de stingere cu gaze (EN 12094 şi ISO 14520);

În conformitate cu Reglementările interne CEN/CENELEC, organizaţiile naţionale de

Acest document se referă la informaţii şi cerinţe de proiectare, metode de calcul, instalare şi

Sistemele de presiune diferenţială pot fi realizate prin două metode:

i) presurizare – menţinând o presiune pozitivă în interiorul spaţiilor protejate (a se

ii) depresurizare – îndepărtând gazele fierbinţi din zona de incendiu la o presiune

Figura 1 a) – Exemple de sisteme pentru presurizare şi depresurizare

Mişcarea ascensională a gazelor fierbinţi la etajul incendiului. În interiorul zonei de incendiu,

Expansiunea termică a gazelor fierbinţi în zona de incendiu. Expansiunea gazelor provocată

NOTĂ O analiză în privinţa sarcinii cu vânt este dată în prEN 1991-2-4.

0.2 Obiectivele sistemelor cu presiune diferenţială

Sistemele cu presiune diferenţială oferă facilitatea menţinerii proprietăţilor utilizabile în spaţii

Sistemele cu presiune diferenţială furnizează un mod de a îmbunătăţi nivelul de securitate la

Atunci când proiectantul nu se poate să se conformeze acestui document în totalitate, trebuie

0.3 Metode de control al fumului

a) reţinerea fumului folosind un sistem de bariere fizice pentru a împiedica propagarea

b) curăţirea fumului, folosind orice metodă de a ajuta serviciul de pompieri la îndepărtarea

d) ventilarea pentru evacuarea fumului (şi a gazelor fierbinţi), ajungându-se la o separare

e) presurizare, a se vedea 3.1.27;

f) depresurizare, a se vedea 3.1.10.

Acest document furnizează îndrumare şi informaţii cu privire la controlul fumului folosind

Punctele a) – d) nu sunt discutate mai departe în acest document.

0.4 Analiza problemei

Obiectivele acestui document sunt următoarele:

b) Căi de acces pentru intervenţia la incendiu. Pentru a permite operaţiunilor de

c) Protejarea proprietăţilor. Trebuie prevenită propagarea fumului şi intrarea acestuia în

Sistemele încorporează componente de control al fumului în conformitate cu părţile relevante ale

EN ISO 9001:2000, Quality management systems – Requirements (ISO 9001:2000)

EN ISO 13943:2000, Fire safety – Vocabulary (ISO 13943:2000)

3 Termeni şi definiţii, simboluri şi abrevieri

3.1 Termeni şi definiţii generale

criterii de proiectare a mijloacelor de evacuare în apartamente şi căsuţe bazat pe tactici

— casa scării protejată;

— hol protejat şi/sau

3.2 Simboluri şi abrevieri

A1, A2, A3, m2 suprafaţa de scurgere a N căi paralele;

R - indice ce poate varia între 1 şi 2, depinzând de tipul de cale de pierdere ce

4 Clasificarea sistemelor pentru clădiri

Clasele de sistem sunt date în Tabelul 1.

Tabel 1 – Clasele de sisteme

Clasa de sistem Exemple de utilizare Condiţii de

Exemplele de sisteme ce trebuie aplicate depind de dispoziţiile naţionale valide în locul de

4.2 Sistem de presurizare clasa A

Condiţiile de proiectare sunt bazate pe presupunerea că o clădire nu va fi evacuată decât în cazul