Respira

Funcția
respiratorie 59
FUNCȚIA RESPIRATORIE

INTRODUCERE

Sistemul respirator se compune din plămâni, căile respiratorii şi muşchii respiratori şi are
rol în schimbul gazos dintre sânge (adus de circulaţia pulmonară la alveole) şi aerul
16
inspirat (care umple alveolele).
Respiraţie are patru faze: ventilaţia, schimbul gazos la nivelul plămânilor, circulaţia
20
sângelui între plămâni şi ţesuturi şi schimbul gazos la nivelul ţesuturilor.
Volumele pulmonare din diferitele faze ale respiraţiei sunt evaluate prin metoda numită
spirometrie.

e,

VENTILAŢIA

gi
lo
În timpul inspiraţiei aerul este forţat în plămâni datorită expansiunii cutiei toracice
(datorită contracţiei diafragmei de la baza cutiei toracice şi contracţiei muşchilor
io
intercostali externi care duc la deplasarea în sus şi spre exterior a coastelor).
Expansiunea cavităţii toracice creşte volumul toracic şi scade presiunea toracică, astfel
iz
aerul pătrunde în plămâni conform gradientului de presiune.
Expiraţia normală, în repaus este un fenomen pasiv, determinat de relaxarea muşchilor.
-F
În cazul efortului fizic sau a expiraţiei forţate (de ex. tusea) expiraţia devine un fenomen
activ, care depinde de contracţia muşchilor expiratorii.
În ventilaţia de repaus numai o parte minoră a capacităţii pulmonare este folosit. Se
r
creează astfel o rezervă substanţială pentru ocaziile când organismul necesită un flux
ta
crescut de oxigen (ca în efortul fizic). În aceste condiţii creşte dramatic nevoia de oxigen
al organismului, creşte rata ventilaţiei şi amploarea respiraţiilor.
ep

SCHIMBUL GAZOS
dr

În timpul inspiraţiei oxigenul pătrunde în plămâni, difuzează în capilarele pulmonare şi
În
este transportat la celule cu ajutorul hematiilor. Celulele folosesc oxigenul pentru a
furniza energie pentru procesele metabolice, eliberând bioxid de carbon ca produs
rezidual. O parte a bioxidului de carbon reacţionează cu apă şi formează acid carbonic,
care se disociază în H+ şi bicarbonat. Eritrocitele transportă CO2 şi H+ înapoi la plămâni.
Ajunşi în plămâni, H+ şi HCO3‐ reacţionează pentru a forma apă şi CO2 (vezi Figura 10).

60 Lucrări practice de fiziologie
16
20
e,

Figura 10. Schimbul gazos
gi

lo

io
REGLAREA VENTILAŢIEI

iz
În reglarea frecvenţei şi amplitudinii respiraţiei sunt implicate mulţi factori. Ritmul
respiraţiei (ritmul bazal, eupneea) este dictată de centrii respiratorii din bulb. Ritmul
-F
respiraţiei este afectată de: centri cerebrali superiori, feedback de la periferie şi
chemoreceptorii periferici şi centrali din sistemul arterial, respectiv bulb, şi receptorii de
întindere din plămâni.
r

ta
Chemoreceptori diferiţi detectează nivelul de O2, CO2 and H+ din sânge şi lichidul
cerebrorahidian din bulb. În hiperventilaţie frecvenţa şi amplitudinea respiraţiei creşte
ep
atât de mult încât plămânii eliberează bioxidul de carbon mai rapid decât rata lui de
producţie. Ionii de hidrogen sunt eliminaţi şi pH‐ul creşte. Acestea deprimă respiraţia ca
dr
să se restabilească nivelele normale ale bioxidului de garbon şi ionilor de hidrogen.
Oprirea temporală a respiraţiei după hiperventilaţie se numeşte apneea vera.
În

În hipoventilaţie nivelul bioxidului de carbon din lichidele organismului creşte
(hipercapnie) pentru că plămânii nu reuşesc să îndepărteze bioxidul de carbon în ritmul
producerii. Creşterea producerii de bioxid de carbon rezultă într‐un câştig net de ioni de
hidrogen şi scăderea pH‐ului organismului. Feedback‐ul prin chemoreceptori cauzează
creşterea respiraţiei până când nivelul bioxidului de carbon şi pH‐ul revin la normal.

Funcția respiratorie 61
SPIROMETRIA

SPIROMETRUL CLASIC

Volumul de aer ventilat de plămâni în timpul respiraţiei este măsurat cu spirometrul
(Figura 11). Înregistrarea grafică a volumelor se numeşte spirogramă.
16
20
e,
gi
lo
io
iz
-F

Figura 11. Spirometrul clasic; principiul înregistrării.
r

ta
Spirometrul măsoară volumele pulmonare printr‐un principiu simplu: aerul expirat din
plămâni dislocă un vas închis, imersat parţial în apă. Spirometrul se compune din două
ep
vase cilindrice: unul inferior care conţine apă şi altul superior care intră cu uşurinţă în
spaţiul cu apă al cilindrului inferior. Cilindrul superior este aşezat cu gura în jos în formă
dr
de clopot şi este conectat prin intermediul unui sistem de scripete la o contragreutate şi
o peniţă înregistratoare, care desenează pe un kimograf. Spaţiul de sub fundul cilindrului
În
mobil este în legătură cu aerul atmosferic prin intermediul unui tub, care se termină la
exterior cu o piesă bucală. Dacă aerul este expirat în interiorul clopotului volumul aerului
conţinut de acesta creşte, astfel clopotul se ridică şi peniţa înregistratoare coboară. Dacă
se inspiră aerul din aparat clopotul coboară, astfel peniţa înregistratoare se ridică (Figura
11). Kimograful este acoperit cu hârtie gradată în litri şi se roteşte cu viteză constantă.
Volumele pulmonare sunt prezentate pe Figura 12 şi definite mai jos (Tabelul 5).
Toate volumele pulmonare variază în funcţie de sex, înălţime, greutate, respectiv
presiunea atmosferică, temperatura şi saturaţia în vapori de apă a aerului (BTPS).
Tabelul 5. Volumele pulmonare
Parametrul Definiţie Valori
(prescurtarea) normale/medii
Volumul curent (VC) Volumul de aer care poate fi inspirat sau 500 ml
expirat în cursul unui ciclu respirator normal
Volumul respirator Cantitatea de aer ventilată într‐un minut în VC x FR
de repaus (MRV) condiţii de repaus
Volumul expirator de Volumul de aer care poate fi expirat 1000‐1200 ml
16
rezervă (VER) suplimentar la sfârşitul unei expiraţii
normale
20
Volumul inspirator Volumul de aer care poate fi inspirat 2500‐3500 ml
de rezervă (VIR) suplimentar la sfârşitul unei inspiraţii
normale
e,
Capacitatea vitală Cantitatea de aer care poate fi expirat forţat 5000 ml
(CV) după o inspiraţie forţată maximă (calculat cu
gi
formula: VC+VER+VIR)
Volum rezidual (VR) Volumul de aer care rămâne în plămâni la 1200 ml
lo
sfârşitul unei expiraţii forţate.
Capacitatea Cantitatea de aer conţinut de plămâni la 6000 ml
io
pulmonară totală sfârşitul inspiraţiei maxime (calculat cu
(CPT) formula: CV+VR)
iz
Capacitatea Cantiatea maximă de aer care poate fi 3000‐4000 ml

-F
inspiratorie (CI) inspirat după o expiraţie normală (calculat cu
formula: VC+VIR)
Capacitatea Cantitatea de aer conţinut de plămâni la 2200 ml
funcţională reziduală sfârşitul unei expiraţii normale (calculat cu
r
(CFR) formula: VER+VR)
ta
Volum expirator Volumul de aer expirat în prima secundă a ‐‐
maxim pe secundă unei expiraţii forţate, care urmează unei
ep
(VEMS, FEV1) inspiraţii forţate
Indice de permea‐ Procentajul din CV care poate fi expirat în > 80%
dr
bilitate bronşică (In‐ prima secundă a expirului forţat (VEMS/CV

dice Tiffeneau, IPB) (%))
În
Debitul ventilator Volumul maxim de aer care poate fi ventilat 60‐90 l/min

maxim pe minut într‐un minut, printr‐o ventilaţie cu maxim (femei)
(Ventilaţia maximă) de frecvenţă şi amplitudine (hiperventilaţie; 110‐140 l/min
(DVMM; Vmax) calculat cu formula: VEMS x 30) (bărbaţi)
Debitul expirator Cea mai mare valoare a fluxului de aer atinsă depinde de
instantaneu maxim în cursul unei expiraţii forţate care urmează sex, vârstă,
(PEF) unei inspiraţii forţate înălţime
16
20

e,
Figura 12. Volumele pulmonare.

gi

PROCEDURĂ lo

Obiectivul este măsurarea volumelor pulmonare la toţi membrii grupei folosind un
io
spirometru (VitaloGraph Eutest).
Ataşaţi o piesă bucală de unică folosinţă la tubul aparatului. Se pensează nasul
iz
subiectului care respiră normal. Nu inspiraţi prin spirometru!
Inspiraţi cât de profund este posibil apoi expiraţi rapid şi forţat. Înregistrarea trebuie să
-F
arate ca cel din Figura 13.
r
ta
ep
dr
În

Figura 13. Spirogramă înregistrată cu VitaloGraph Eutest.

Citiţi valorile CV şi VEMS de pe grafic. Folosiţi datele ca să calculaţi ceilalţi parametri
(vezi mai jos).

1. Capacitatea vitală măsurată trebuie corectată conform BTPS (pentru a calcula volumul
ocupat de aer în plămâni: saturat cu vapori de apă la temperatura corpului (37°C) şi la
presiunea aerului din mediul ambiant; Tabelul 6).
CVc  CV  f BTPS

Tabelul 6. Factorul de corecţie BTPS.
16
Temperatură fBTPS
20 1.102
21 1.096
20
22 1.091
23 1.085
24 1.080
e,
25 1.075
26 1.068
gi
27 1.063
28 1.057
lo
29 1.051
io

2. Calculaţi valorile ideale în funcţie de vârstă, sex şi înălţime. Înmulţiţi cu 0,8 în cazul
iz
femeilor.
-F
CVid  Î 3  coef vârstă  0,8

Tabelul 7. Factorii de corecţie în funcţie de vârstă.
r
Vârstă coefvârstă K
ta
18‐19 0.990 24.6

ep
20‐29 1.025 24.0

30‐34 1.020 23.4
35‐39 1.010 23.0
dr
40‐44 1.000 22.7

45‐49 0.990 22.3
În
50‐54 0.970 22.0

3. Determinaţi procentual raportul dintre capacitatea vitală actuală şi cea ideală.
CVc
 100
CVid
4. Calculaţi indicele de permeabilitate bronşică.
VEMS
IPB   100
CV
5. Calculaţi debitul ventilator maximal, apoi valoarea corectată conform BTPS.
Vmax  VEMS  30
16
Vmax c  Vmax  f BTPS
20

6. Calculaţi valoarea ideală folosind factorul de corecţie „K” (Tabelul 7).
e,
Vmax id  CVid  K
gi

7. Determinaţi procentual raportul dintre ventilaţia maximă actuală şi cea ideală.
lo
Vmax c
 100
io
Vmax id
iz

-F
SEMNIFICAŢIE CLINICĂ

Măsurarea volumelor pulmonare şi a debitelor expiratorii au rol important în evaluarea
r
clinică. Prin determinări spirometrice se pot identifica două tipuri de disfuncţii
ta
ventilatorii:

ep
– Disfuncţia ventilatorie obstructivă (ex. astmul bronşic): există un proces

obstructiv în căile respiratorii (bronşii), acesta este evidenţiată prin scăderea
eficienţei în a goli plămânii rapid după o expiraţie forţată. Scăderea VEMS‐ului
dr
duce la scăderea IPB.

În
– Disfuncţia ventilatorie restrictivă (ex. pneumonia): este caracterizată prin

volumul pulmonar redus, din cauza modificării parenchimului pulmonar sau a
bolilor pleurale, a peretelui toracic sau boli neuromusculare. Semnul disfuncţiei
ventilatorii restrictive este scăderea capacităţii vitale. De obicei nu este afectat
fluxul de aer şi rezistenţa căilor aeriene este normală.

Bolile pulmonare de obicei nu pot fi clasificate în cele două tipuri de disfuncţie
ventilatorie, ele rezultă din combinaţia celor două disfuncţii sau din combinaţie mai
multor factori care duc la alterarea funcţiei respiratorii (disfuncție ventilatorie mixtă).

FRECVENŢA RESPIRATORIE ŞI REGLAREA VENTILAŢIEI – SISTEMUL
BIOPAC
16

20
OBIECTIVELE EXPERIMENTULUI

– înregistrarea şi măsurarea ventilaţiei folosind traductori de respirație şi pentru
e,
măsurarea temperaturii aerului
– demonstrarea relaţiei dintre respiraţie şi schimbările de temperatură al aerului
gi
ventilat printr‐o nară
– observarea şi înregistrarea expansiunii şi contracţiei toracelui şi modificările
lo
frecvenţei şi amplitudinii ciclului respirator modulate cerebral şi prin
chemoreceptori de centrii medulari.
io

iz
MATERIALE NECESARE
-F

– traductor de respirație SS5L BIOPAC
– traductor de temperatură SS6L (Fast Response Thermistor) BIOPAC
– bandă adezivă
r
– unitatea de achiziţii date MP30 BIOPAC
ta
– calculator cu Windows şi Biopac Student Lab System instalat

ep

PROCEDURA EXPERIMENTALĂ
dr

1. Porniţi calculatorul.
În

2. Asiguraţi‐vă că unitatea BIOPAC MP30 este oprit.

3. Conectaţi traductorii conform Figura 14 (traductorul respirator în Portul 1, traductorul
de temperatură în Portul 2).

16

20
Figura 14. Traductorii şi modul corect al conectării lor la unitatea
MP30.

e,
Traductorul de temperatură se foloseşte la măsurarea fluxului de aer. În timpul
inspiraţiei aerul atmosferic mai rece este trece prin traductor, în timpul expiraţiei aerul
gi
încălzit este suflat prin traductor. Traductorul înregistrează aceste schimbări de
temperatură, care sunt proporţionale cu fluxul de aer. Această metodă indirectă este
lo
eficient când este suficient măsurarea schimbărilor relative de amplitudine şi frecvenţă,
măsurarea directă a fluxului necesită procedură de etalonare complexă. Traductorul
io
trebuie fixat stabil ca să nu se mişte, poziţionat în faţa nării, fără să atingă faţa. Cel mai
iz
bine este formarea unei bucle mici la cca. 2 cm de vârful traductorului şi fixarea ei pe
faţa subiectului (vezi şi Figura 15).
-F

Fixaţi traductorul de presiune în jurul toracelui, pe partea superioară. Tensionare
corectă a acesteia este critică, traductorul trebuie să fie uşor strâmt pe punctul maxim al
inspiraţiei. Traductorul poate fi poziţionat peste o cămaşă subţire subiectului (vezi şi
r
ta
Figura 15).

ep
dr
În

Figura 15. Poziţionarea corectă a traductorului de temperatură (pe
stânga) şi de respiraţie (pe dreapta).
4. Porniţi unitatea de achiziţii a datelor şi programul BIOPAC Student Lab, selectaţi
„Lesson 11” şi introduceţi numele.

5. Calibraţi echipamentul: click pe butonul „Start setup”. BIOPAC Student Lab începe
înregistrarea datelor şi pe ecran apar două înregistrări. După 15 secunde înregistrarea se
opreşte. Pentru o calibrare corectă subiectul trebuie să stea relaxat şi să respire normal.
Înregistrarea trebuie să fie similară cu cea de pe Figura 16. În caz contrar calibrarea
trebuie repetată prin apăsarea butonului „Redo setup”.
16

20
e,
gi
lo
io

iz
Figura 16. Calibrarea corectă. Canalul de sus („Airflow”, înregistrază

temperatura aerului de la nivelul nării, invers proporţională cu fluxul
-F
de aer prin nară) și afişează datele colectate de traductorul de
temperatură; canalul de jos („Respiration”) afişează datele obţinute
de traductorul de respiraţie (expansiunea toracelui din timpul
respiraţiilor).
r
ta

6. Înregistraţi parametrii în cinci condiţii: respiraţie normală, hiperventilaţie şi
ep
recuperare, hipoventilaţie şi recuperare, tuse şi citire cu voce tare:
– traductorul de respiraţie trebuie fixat sigur şi confortabil înaintea inspiraţiei
– traductorul de temperatură trebuie fixat stabil ca să nu se mişte, poziţionat în
dr
faţa nării, fără să atingă faţa
– subiectul examinat trebuie să fie în poziţie sezândă
În
Opriţi experimentul imediat dacă persoana are greţuri sau ameţeli!

Se setează lungimea înregistrării: se selectează File ‐> Preferences, apoi se setează la 5
minute (300 secunde). Înainte de a apăsa butonul „Record 11” asiguraţi‐vă că subiectul a
înţeles instrucţiunile:
– în prima parte a înregistrării subiectul respiră normal (secundele 0‐15 de pe
înregistrare);
– subiectul respiră rapid şi amplu prin gură pentru maxim 30 de secunde
(hiperventilaţie, secundele 15‐45); apoi subiectul respiră normal până la
restabilirea ritmului normal al respiraţiei (secundele 45‐75);
16
– subiectul respiră lent şi supeficial prin gură pentru maxim 30 de secunde
(hipoventilaţie, secundele 75‐105); apoi respiră normal prin nas până la
20
restabilirea ritmului normal al respiraţiei (secundele 105‐135);
– subiectul tuşeşte de câteva ori (3‐5) în următoarele 15 secunde (secundele
135‐150);
–subiectul citeşte cu voce tare (orice text) pentru 60 de secunde (secundele 150‐
e,
210);
– începutul fiecărei secvenţe trebuie marcat de către examinator prin apăsarea
butonului F9.
gi

lo
Dacă a intervenit ceva în timpul înregistrării (de exemplu a căzut traductorul de
io
temperatură) se poate repeta înregistrarea prin click pe butonul „Redo 11”. Dacă
înregistrarea a fost corect efectuată, selectaţi din meniu „Autoscale horizontal” şi
iz
„Autoscale waveforms”. Înregistrarea trebuie să arate similar cu cel din Figura 17.

r -F
ta
ep
dr

Figura 17. Fereastra programului după o înregistrare corectă.
În

7. Ca să se revadă şi să se analizeze datele înregistrate folosiţi chenarele (deasupra
markerilor, vezi şi Figura 17) şi uneltele de măsurare (partea dreaptă a ecranului, jos,
vezi şi Figura 17).

Fiecare chenar de măsurare are trei secţiuni: numărul canalului, tipul înregistrării şi
rezultatea înregistrării. Primele două sunt activate prin click pe chenar.
Parametrii folosiţi („zona selectată” este zona selectată de unealta de selecţie a softului
„|” inclusiv punctele finale):
– Delta T: diferenţa în timp dintre începutul şi sfârşitul zonei selectate
– BPM („Beats Per Minute”): asemănător cu Delta T, dar divizat pe 60 secunde.
Deoarece foloseşte doar timpul măsurat al zona selectate, nu este specific
pentru un anumit canal.
– p‐p: diferenţa dintre valoarea maximă şi minimă din zona selectată

16
Măsurăturile necesare pentru flux sunt ΔT, BPM şi p‐p, iar pentru canalul de respiraţie
numai p‐p.
20

Folosiţi „zoom”‐ul ca să puteţi să măsuraţi cu uşurinţă intervalul dintre
vârfuri, pentru aproximativ patru cicluri.
e,
Pentru a completa secţiunea A din Fişa de lucru selectaţi consecutiv trei
zone de inspiraţie,apoi trei zone de expiraţie, respectiv trei cicluri
respiratorii complete (selecţia corectă vezi Figura 18).
gi
Pentru a completa secţiunea B din Fişa de lucru repetaţi procedurile de mai
sus pentru fiecare secvenţă a înregistrării.
lo
Selectaţi trei cicluri diferite în toate cele cinci secvenţe şi determinaţi
amplitudinea respiraţiei pentru fiecare (secţiunea C).
io
Folosind unealta de selecţie „|” selectaţi intervalul dintre inspiraţia maximă
iz
şi schimbarea maximă a temperaturii în fiecare secvenţă de înregistrare,
apoi completaţi secţiunea D din Fişa de lucru.
-F

r
ta
ep

dr
În

16

Figura 18. Exemple de selecţie necesare pentru
completarea Fişei de lucru;, de sus în jos: zona de
20
inspiraţie, expiraţie, respectiv ciclu respirator complet.

e,

DETERMINAREA VOLUMELOR ŞI CAPACITĂŢILOR PULMONARE FOLOSIND
BIOPAC
gi
lo

io

iz

-F
– observarea experimentală, înregistrarea şi/sau calcularea unor volume şi

capacităţi pulmonare
– compararea valorilor observate cu valorile medii sau ideale
r
– compararea valorilor volumelor şi capacităţilor pulmonare la persoane de

ta
vârstă, sex şi înălţime diferită

ep

MATERIALE NECESARE
dr

– traductor de flux BIOPAC (SS11LA)
În
– filtru bacteriologic BIOPAC, unul pentru fiecare subiect
– piesă bucală de unică folosinţă BIOPAC
– pensă nazală BIOPAC
– seringă de calibrare BIOPAC
– unitatea de achiziţii date MP30


1. Porniţi calculatorul


3. Conectaţi traductorul de flux conform Figura 19 (în Portul 1).

16
20
e,
gi
lo
io
iz
-F

Figura 19. Conectarea corectă a traductorului la unitatea de achiziţii
date MP30.

r
4. Puneţi un filtru la capătul siringii de calibrare şi conectaţi la traductorul de flux. Siringa
ta
de calibrarea se montează pe traductor pe partea notată „Inlet”, ca cablul să fie pe
partea stângă (vezi şi Figura 20).
ep

dr
În

Figura 20. Conectarea corectă a siringii de calibrarea, filtru şi
traductor.

6. Calibraţi echipamentul: click pe butonul „Start setup”. Urmaţi instrucţiunile pentru a
calibra aparatul. Calibrarea se desfăşoară în doi paşi:

– Pasul 1: stabilizarea liniei de referinţă. În această fază nu trebuie să existe flux
de aer prin traductor, acesta trebuie ţinut în poziţie verticală şi nemişcat. În
16
această parte a calibrării se înregistrează două trasee de câte 4 secunde. După
terminarea acestei faze pistonul siringii trebuie tras afară complet.
20

Este foarte important să nu forţaţi aer prin traductor în această parte a
calibrării. Ţineţi ambele mâini pe siringa da calibrare şi nu pe traductor.
e,
Ţineţi siringa orizontal! Schimbarea poziţiei siringii cauzează erori de
măsurare!
gi

– Pasul 2: calibrează amplitudinea şi compensează pentru temperatura şi
lo
presiunea atmosferică. Un volum cunoscut de aer trece prin traductor (se
efectuează cinci cicluri cu siringa), iar programul calculează factori de corecţie
io
pentru înregistrările ulterioare. Dacă sunteţi pregătiţi pentru această parte a
calibrării daţi click pe butonul „Yes”. După ce începe înregistrarea efectuaţi cinci
iz
cicluri complete cu siringa, terminaţi cu pistonul tras afară complet. Apăsaţi
butonul „Stop setup”. La finalul calibrării ecranul ar trebui să arate ca în Figura
-F
21.
r
ta
ep
dr
În

Figura 21. Monitorul după terminarea calibrării.

Când apăsaţi pentru prima dată siringa ar trebui să obţineţi o deflexiune
în jos ca şi în Figura 21. Dacă nu este aşa, schimbaţi orientarea
traductorului şi refaceţi calibrarea.

Calibrarea trebuie efectuată numai o singură dată, chiar dacă înregistraţi de la mai mulți
studenți.
Schimbaţi piesa bucală, filtrul şi pensa nazală la fiecare subiect!
16

20
7. Înregistrarea se face urmărind precis procesul de mai jos (calcularea volumului din
flux este foarte sensibilă). Pentru a obţine date cât mai precise:

e,
– subiectul trebuie să stea şezând, privind în direcţia opusă monitorului, relaxat,
cu ochii închişi
gi
– subiectul îşi pune pensa nazală şi fixează piesa bucală; şi respiră normal prin
aparat cel puţin 20 de secunde înaintea începerii înregistrării
lo
– întotdeauna se respiră prin capătul traductorului marcat „Inlet”
– traductorul trebuie ţinut drept pe toată durata înregistrării
io
– un ciclu respirator înseamnă inspiraţie‐expiraţie. Dacă începeţi cu o inspiraţie,
este bine să terminaţi cu o expiraţie, şi invers. Acest lucru nu este critic, dar
iz
creşte acurateţea calculelor făcute de program.

-F
Daţi click pe butonul „Record 12” şi respiraţi normal pentru 5 cicluri, apoi inspiraţi cât de
profund puteţi, urmat de o expiraţie forţată. La final respiraţi normal pentru cinci cicluri.
Apăsaţi butonul „Stop”, apoi butonul „Fiind volume”. Înregistrarea trebuie să fie similară
r
cu cea din Figura 22.
ta

ep
dr

În

– Max: afişează valoarea maximă din zona selectată
– Min: afişează valoarea minimă din zona selectată
– Delta: diferenţa în amplitudine dintre începutul şi sfârşitul zonei selectate
16

20
Figura 22. Înregistrarea respiraţiilor (sus: fluxul, jos: volumul).

Identificaţi zona selectată corectă pentru fiecare parametru pe baza celor
e,
descrise în introducere.
Pentru a completa secţiunea A din Fişa de lucru observaţi CV (vezi şi Figura
gi
23).
Pentru a completa secţiunea B din Fişa de lucru faceţi două măsurători
lo
pentru a calcula VC mediu. Folosind unealta de selecţie „|” selectaţi faza
de inspiraţie (de la punctul cel mai declin până la vârf) a ciclului 3 şi notaţi
io
valoarea p‐p. Apoi selectaţi faza de expiraţie (de la vârf până la punctul cel
mai declin) a ciclului 3 şi notaţi valoarea p‐p. La final folosind unealta de
iz
selecţie „|” găsiţi următoarele volume şi capacităţi (definite pe Figura 12,
vezi şi exemplele din Figura 23): VIR (Delta), VER (Delta), VR (Min), CI
-F
(Delta), CE (Delta), CPT (Max).

r
ta
ep
dr

În
16

20
e,
gi
lo

io
iz
-F
r
ta

ep
Figura 23. Exemple de selecţii necesare pentru

completarea Fişei de lucru; de sus în jos: CV din
măsurare p‐p, inspiraţia din ciclul 3 selectată pentru a
dr
măsura p‐p, exemplu pentru măsurarea CPT (Max),

VR (Min), şi VIR (Delta).

În

DETERMINAREA DEBITELOR VENTILATORII CU BIOPAC

Dacă în prealabil aţi măsurat volumele şi capacităţile pulmonare (descrise
în capitolul anterior), daţi click pe butonul „Redo 12” şi treceţi la punctul
7. Altfel începeţi cu punctul 1 al acestui capitol.

16

20

– observarea experimentală, înregistrarea şi calcularea VEMS şi DVMM (Vmax)
– compararea valorilor măsurate ale VEMS cu cele ideale
e,
– compararea valorilor DVMM (Vmax) cu cele ale altor persoane

gi

MATERIALE NECESARE lo

– traductor de flux BIOPAC (SS11LA)
io
– filtru bacteriologic BIOPAC, unul la fiecare subiect
– piesă bucală de unică folosinţă BIOPAC
iz
– pensă nazală BIOPAC
-F
– seringă de calibrare BIOPAC
– unitatea de achiziţii date MP30

r

ta

ep
1. Porniţi calculatorul

dr

În
3. Conectaţi traductorul de flux conform Figura 19 (în Portul 1).

4. Puneţi un filtru la capătul siringii de calibrare şi conectaţi la traductorul de flux. Siringa
de calibrarea se montează pe traductor pe partea notată „Inlet”, ca cablul să fie pa
partea stângă (vezi şi Figura 20).

6. Calibraţi echipamentul: click pe butonul „Start setup”. Urmaţi instrucţiunile pentru a
calibra aparatul. Calibrarea se desfăşoară în doi paşi:

– Pasul 1: stabilizarea liniei de referinţă. În această fază nu trebuie să existe flux
de aer prin traductor, acesta trebuie ţinut în poziţie verticală şi nemişcat. În
această parte a calibrării se înregistrează două trasee de câte 4 secunde. După
terminarea acestei faze pistonul siringii trebuie tras afară complet.

16
Este foarte important să nu forţaţi aer prin traductor în această parte a
calibrării. Ţineţi ambele mâini pe siringa da calibrare şi nu pe traductor.
20
Ţineţi siringa orizontal! Schimbarea poziţiei siringii cauzează erori de
măsurare!

e,
– Pasul 2: calibrează amplitudinea şi compensează pentru temperatura şi
presiunea atmosferică. Un volum cunoscut de aer trece prin traductor (se
gi
efectuează cinci cicluri cu siringa), iar programul calculează factori de corecţie
pentru înregistrările ulterioare. Dacă sunteţi pregătiţi pentru această parte a
lo
calibrării daţi click pe butonul „Yes”. După ce începe înregistrarea efectuaţi cinci
cicluri complete cu siringa, terminaţi cu pistonul tras afară complet. Apăsaţi
io
butonul „Stop setup”. La finalul calibrării ecranul ar trebui să arate ca în Figura
21.
iz

-F
Când apăsaţi pentru prima dată siringa ar trebui să obţineţi o deflexiune
în jos ca şi în Figura 20. Dacă nu este aşa, schimbaţi orientarea
traductorului şi refaceţi calibrarea.

r
Calibrarea trebuie efectuată numai o singură dată, chiar dacă înregistraţi de la mai mulți
ta
subiecți.

ep
Schimbaţi piesa bucală, filtrul şi pensa nazală la fiecare subiect!
dr

În

cu ochii închişi

Daţi click pe butonul „Record 12” şi respiraţi normal pentru 3 cicluri, apoi inspiraţi cât de
profund puteţi, ţineţi respiraţia un moment şi expiraţi forţat şi rapid. La final respiraţi
normal pentru 3 cicluri. Apăsaţi butonul „Stop”, apoi butonul „Fiind volume”.
16
Înregistrarea trebuie să fie similară cu cea din Figura 24. Datele pot să fie modificate
dacă procedura n‐a fost respectată cu stricteţe. Dacă nu puteţi să definiţi începutul
20
expiraţiei maxime, repetaţi înregistrarea (apăsaţi butonul „Redo” pentru acesta).
e,
gi
lo
io
iz
-F

Figura 24. Înregistrarea corectă a respiraţiilor pentru calcularea
VEMS.
r

ta
ep

dr

În
– Delta T (ΔT): diferenţa în timp dintre începutul şi sfârşitul zonei suprafeţei
selectate

Pentru a afişa corespunzător datele pe ecran folosiţi:
– meniul Display ‐> Autoscale horizontal, Autoscale waveforms, Zoom Previous
– Scroll Bars: Time (Horizontal); Amplitude (Vertical)
– Cursor Tools: Zoom
– Tool Buttons: Show Grid, Hide Grid

Pentru a completa secţiunea A din Fişa de lucru folosiţi unealta de selecţie
„|” şi selectaţi zona de la începutul până la sfârşitul expiraţiei forţate.
16
Valoarea p‐p pentru această zonă reprezintă capacitatea vitală (vezi
Figura 25, traseul de sus).
20
Pentru a completa secţiunea B din Fişa de lucru folosind unealta de
selecţie „|” selectaţi prima secundă, apoi primele 2 respectiv 3 secunde
(determinate din valoarea Delta T) a expiraţiei forţate, ca şi pe Figura 25
(ultimele trei trasee). Volumul expirat este indicat de valoarea p‐p. După
e,
efectuarea măsurătorilor treceţi la punctul 9.
gi
lo
io
iz

-F

r
ta
ep
dr
În

16
20

e,
gi
lo
io

iz
Figura 25. Exemple de selecţii necesare pentru

-F
completarea Fişei de lucru, de sus în jos: selectarea

expiraţiei complete pentru calcularea CV, selectarea
primei secunde ale expiraţiei forţate, selectarea
primelor două secunde ale expiraţiei forţate,
r
selectarea primelor trei secunde ale expiraţiei

ta
forţate.

ep
9. Click pe butonul „Redo 12” pentru a măsura DVMM (Vmax).

dr
În

cu ochii închişi

Daţi click pe butonul „Record 12” şi respiraţi normal pentru 5 cicluri, apoi respirați rapid
şi amplu pentru 12‐15 secunde. La final respiraţi normal pentru 5 cicluri. Apăsaţi butonul
„Stop”, apoi butonul „Find volume”. Înregistrarea trebuie să fie similară cu cea din Figura
26.
16

Subiectul trebuie să stea în poziţie şezândă! Opriţi imediat dacă persoana
20
se simte ameţită! Nu încercaţi acest procedeu niciodată singur!

e,
Pentru rezultate optime, la această înregistrare accentul trebuie pus pe
frecvenţa şi nu pe amplitudinea respiraţiilor. Cele mai bune rezultate se
obţin dacă frecvenţa respiratorie este peste 60/min. La această frecvenţă
gi

subiectul foloseşte efort maxim ca şi în cazul expiraţiei forţate.
lo

io
iz
r -F
ta
ep
dr

Figura 26. Înregistrarea corectă a DVMM (Vmax).
În

markerilor, vezi şi Figura 26.) şi uneltele de măsurare (partea dreaptă a ecranului, jos,
vezi şi Figura 26). Pentru descriere detaliată vedeţi punctul 8. al acestui capitol. Selectaţi
zona de respiraţie amplă şi rapidă cu unealta „Zoom”, rezultatul trebuie să arate ca şi în
Figura 27.

16

Figura 27. Selecţia corectă pentru DVMM cu unealta „Zoom” (pe
20
stânga selectarea, pe dreapta imaginea rezultată).

Pentru a completa secţiunea C din Fişa de lucru folosind unealta de
e,
selecţie „|” selectaţi un interval de 12 secunde în care se numără ciclurile
(cca. 15 cicluri, urmăriţi valoarea Delta T). Marcaţi sfârşitul zonei selectate
gi
(click pe partea de jos a zonei de markeri). Marcarea este importantă
pentru identificarea ulterioară a zonei selectate. Folosiţi unealta de
lo
selecţie „|” şi selectaţi în intervalul de 12 secunde fiecare ciclu pe rând
(vezi Figura 28). Dacă la sfârşit găsiţi un ciclu incomplet, nu‐l consideraţi.
io
Citiţi valorile p‐p pentru fiecare ciclu.
iz
-F

r
ta
ep

dr
Figura 28. Selectarea unui singur ciclu pentru

determinarea DVMM.
În

Respira

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Respira

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Funcția

Capacitatea Cantiatea maximă de aer care poate fi 3000‐4000 ml

bilitate bronşică (In‐ prima secundă a expirului forţat (VEMS/CV

Debitul ventilator Volumul maxim de aer care poate fi ventilat 60‐90 l/min

CVid  Î 3  coef vârstă  0,8

18‐19 0.990 24.6

20‐29 1.025 24.0

40‐44 1.000 22.7

50‐54 0.970 22.0

– Disfuncţia ventilatorie obstructivă (ex. astmul bronşic): există un proces

– Disfuncţia ventilatorie restrictivă (ex. pneumonia): este caracterizată prin

Figura 16. Calibrarea corectă. Canalul de sus („Airflow”, înregistrază

– observarea experimentală, înregistrarea şi/sau calcularea unor volume şi

– compararea valorilor volumelor şi capacităţilor pulmonare la persoane de

Figura 23. Exemple de selecţii necesare pentru

măsura p‐p, exemplu pentru măsurarea CPT (Max),

Figura 25. Exemple de selecţii necesare pentru

completarea Fişei de lucru, de sus în jos: selectarea

selectarea primelor trei secunde ale expiraţiei

Figura 28. Selectarea unui singur ciclu pentru

S-ar putea să vă placă și