Cantitatea de apă din organism scade cu vârstă:

-embrionul are peste 90%,

-adultul 60%, din care 40% intracelular şi 20% extracelular.
-Repartiţia apei este în funcţie de activitatea metabolică a organelor.
- Prezenţa ţesutului adipos scade cantitatea de apă din organism.

Nevoile fiziologice
2,5l / 24 ore.
- Aportul este asigurat exogen (apă ca atare = 1,5l şi din alimente) şi prin apă
metabolică (300..400ml / 24 ore).
-Eliminarea apei se realizează: renal – 1,5l, evaporare – perspiraţie insensibilă şi
digestiv.
dezechilibre hidrominerale:
-Bilanţ hidric pozitiv (aport mai mare decât eliminarea): stări patologice însoţite de
edeme şi fiziologic: sarcină.
-Bilanţ hidric negativ: stări patologice însoţite de deshidratări (foarte periculoase la
sugari) şi fiziologice (efort fizic, temperaturi foarte mari).

Surse de apa

Apa atmosferică (vapori):

- se găseşte până la 15..20 km altitudine. Nu se foloseşte ca apa potabila

Precipitaţii: nu au încărcătură minerală, nu se folosesc în scop potabil.

Surse de suprafaţă: doar 1 % din apa este apă dulce si cea mai mare parte se găseşte
în gheţari. Practic poate fi utilizată doar 0.03% din apa de suprafaţă. Gradul de
poluare a acesteia este crescut, apa nu poate fi folosită ca atare.

Ape subterane: corespund din punct de vedere calitativ, dar debitul lor este foarte
scăzut. Stratul freatic trebuie să fie la mare adâncime. Poate avea un grad crescut de
mineralizare.

Proprietati fizice -organoleptice

Gustul – inspid (max. 2 grade). Gustul trebuie să fie plăcut.

Mirosul – inodor . Orice contaminare pe cale chimică, biologică, poate altera mirosul
(max. admis. 2 grade).
Culoarea –incolor
anumite substanţe biologice, condiţii fizico-chimice pot produce o colorare a apei
(max. adm. 25°, excepţional 30°).
Turbiditatea apei este dată de prezenţa unor substanţe insolubile în apă, aflate în
suspensie. Apele cu turbiditate prezintă pericol pentru sănătatea comunităţii (suport
pentru germeni patogeni), maxim admis 5°, în condiţii excepţionale

Proprietati fizice
Temperatura apei – are importanţă în satisfacerea senzaţiei de sete, iar variaţiile
faţă de sursă pot influenţa proprietăţile fizico-chimice. Normele standard sunt între
7-15°C cu limite excepţionale 5-17°C. Apa sub 5°C poate determina scăderea
rezistenţei locale a mucoasei bucale şi faringiene, determinând angine, infecţii acute
de căi respiratorii, etc. iar creşterea temperaturii creează condiţii de impurificare.
Conductibilitatea electrică – este dată de gradul de mineralizare al apei si creşte
direct proporţional cu mineralizarea.
Radioactivitatea apei – este dată cel mai adesea de prezenţa în rocile de profunzime
a substanţelor radioactive, dar poate fi şi rezultatul impurificării radioactive prin
deşeuri.

Proprietăţi chimice
Sunt date de anumite substanţe chimice, ce intră în mod obişnuit în compoziţia apei
în anumiţi parametri sub formă de gaze, substanţe minerale sau organice, dar
poluarea şi impurificarea apei potabile pot aduce şi alte substanţe.

Sunt supuse analizei şi determinărilor calitative şi cantitative substanţe toxice: As,

Cd, Pb, Se, Hg, Zn, Cr, Cu, fenoli, detergenţi, pesticide, hidrocarburi, etc. ce pot
proveni din poluarea industrială a apei potabile..

Substanţe indezirabile când sunt în cantităţi excesive, modifică calităţile apei

(organoleptic, chimic) şi trebuiesc cuantificate: Fe, Mn, Cu, Mg.

Substante indicatori ai poluării cu substanţe organice

Aceste substanţe organice pot proveni prin poluare cu ape ce conţin reziduri
fecaloid-menajere sau cu reziduri de la unităţi de fabricare a conservelor alimentare,
din industria alimentară, de la fabrici de îngrăşăminte ce poluează apa.

Proprietăţi bacteriologice
În afara florei microbiene naturale a apei, în condiţii de poluare poate să apară şi
floră saprofită şi patogenă.
Unele boli infecto-contagioase se transmit hidric precum: febra tifoidă, dizenteria,
holera, etc.
Norme: fără germeni patogeni, iar saprofiţi în limite admise. Contaminarea se
determină indirect:
– nr. total de germeni de provenienţă umană sau animală
– nr. de bacterii coli, enterococi sau bacterii sulfitoreductoare.

Autoepurarea apei de suprafaţă se face prin

Diluţie (toxine, germeni)
Sedimentare
Temperatură
Acţiune bactericidă a radiaţiilor UV
Organisme acvatice bacterivore
Bacteriofagi
Forme de manifestare clinică a bolilor hidrice
-Endemice
-Endemice
-Cazuri izolate
Apar prin consum de apă contaminată, prin folosirea acesteia în pregătirea hranei, în
timpul îmbăierii sau înotului sau, în lipsa apei, prin neasigurarea unor condiţii minime
de igienă.

Epidemii hidrice
Sunt afecţiuni cu poartă de intrare digestivă.
Criterii diagnostice:
-Obligatorii
-Debut exploziv,
-Criteriul topografic
-Sezonalitatea
-Fără imunitate specifică.
-Sfârşitul epidemiei se caracterizează prin scăderea bruscă a numărului de cazuri de
boală, după ce procesul de contaminare a apei a fost întrerupt.
Secundare
-Creşterea frecvenţei bolilor diareice acute şi a cazurilor de dizenterie într-o
colectivitate arată că poate izbucni o epidemie hidrică.
Identificarea germenilor patogeni în apă nu este obligatorie,
-Endemia hidrică
-Se caracterizează printr-un număr mai mic de cazuri de boală, care apar permanent
într-o zonă geografică, unde sunt probleme în alimentaţia cu apă.
-Cazuri izolate
-Apar când gradul de contaminare a apei este scăzut, nu se atinge doza infectantă,
dar există persoane cu receptivitate crescută, care fac boala (tare digestive:
anaciditate gastrică; copii, vârstnici).

Boli microbiene cu transmitere hidrică

Poluantii biologici sunt : bacterii, virusuri,
protozoare, helminti, fungi.

Datorita diluarii mari, teoretic, dupa

contaminarea surselor, se transmit hidric in
special agentii care au putere infectanta
mare si rezistenta crescuta in afara
organismului.

Persistenta in apa : unele sunt capabile sa

persiste in apa, dar in general nu se
multiplica
Agentii patogeni microbiologici din apa au
proprietati distincte fata de poluantii chimici
- adera la suspensii solide in apa
- infectia este dependenta de invazivitatea
si virulenta patogenului si de imunitatea consumatorului
- relatia doza-raspuns nu este cumulativa

Majoritatea patogenilor care contamineaza

apa provin din fecale umane sau animale, rar prin urina

Holera
-Este produsă de vibrionul holeric (Eltor), care în apă rezistă săptămâni, luni.
-Este sensibil la clor, rezistă în apa rece şi nepoluată (apa de izvor).
-Doza infectantă este 105-6.
- Există persoane cu risc crescut, care pot face boala la doze inferioare dozei
infectante: hipoaciditate / hiperaciditate cu tratament antiacid.
-Sursa de contaminare este doar omul.

Febra tifoidă şi paratifoidă

-Sunt produse de Samonella Tiphy şi Paratipy A şi B.
-Acestea rezistă 21 zile în apa râurilor, 30 zile în apa de profunzime, 2..3 luni în
gheaţă.
-E sensibil la clor.
- Doza infectantă este 103-5.
-Sursa de contaminare: omul bolnav şi purtătorul cronic.
- Salmonellele de la animale produc gastroenterite.

Dizenteria bacilară
-Shigella rezistă 4..5 zile în apă şi 2 luni în gheaţă, este mai rezistentă la clor decât
colibacili.
-Doza infectantă = 102.
-Boala are frecvenţă crescută datorită dozei infectante foarte mici şi fenomenului de
variabiliatate microbiană.
-Manifestările clinice sunt uşoare.

Boli diareice acute

-Sunt produse de E. coli, Campylobacter, Pseudomonas, Yersinia enterocolitica,
Aeromonas, vibrioni parahemolitici.
-Aceştia rezistă în apă 21 zile, sunt sensibili la clor.
-Doza infectantă este mare.
-Dau manifestări la sugari şi copii mici.

Leptospiroze
-Sunt produse de Leptospira enterohemoragică, pomona, canic., griphotiphosa,
woolfi.
-Acestea sumnt antropozoonoze (de la şobolan, câine, pisică, porc).
Pătrund transcutanat, rezistă 2..3 săptămâni, rezistă la clor.
-Există şi tulpini saprofite în apele de suprafaţă, care produc boli diareice acute.
-Au fecvenţă mai mare la marinari, pescari, practicanţii sporturilor nautice.
Bruceloza
-Este produsă de Brucella.
-Boala are caracter profesional, se transmite de la animale care avortează: oi, capre,
porci.
- Germenii pătrund digestiv şi respirator sau transtegumentar.
-Rezistă 1..2 luni în apă şi la clor.

Leptospiroze
Sunt produse de Leptospira enterohemoragică, pomona, canic., griphotiphosa,
woolfi.
Acestea sumnt antropozoonoze (de la şobolan, câine, pisică, porc).
Pătrund transcutanat, rezistă 2..3 săptămâni, rezistă la clor.
Există şi tulpini saprofite în apele de suprafaţă, care produc boli diareice acute.
Au fecvenţă mai mare la marinari, pescari, practicanţii sporturilor nautice.

Bruceloza
-Este produsă de Brucella.
-Boala are caracter profesional, se transmite de la animale care avortează: oi, capre,
porci.
- Germenii pătrund digestiv şi respirator sau transtegumentar.
-Rezistă 1..2 luni în apă şi la clor.

Tularemia
-Este produsă de Pasteurella tularensis.
-Sursa o reprezintă: şoareci, câini, pisici.
- Rezervorul natural îl reprezintă ixodidele (căpuşe).
-Pătrud prin tegumente, mucoase, digestiv, respirator

Antrax
-Este produs de Bacilus antracis, germene sporulat, care rezistă luni în apă şi la clor.
Contaminare: în industria pielăriei.

Febra Q
-Este produsă de Coxiella burnetti, care rezistă 160 zile în apă.
-Se transmite prin contaminarea apei de suprafaţă de către animale.
TBC
-Este produs de bK, care rezistă în apă 100..150 zile şi la doze uzuale de clor.
-Cel mai mare risc îl reprezintă consumul de lapte nefiert de la animalul bolanav.

Hepatita A şi E
-Este produsă de VHA şi VHE, care rezistă până la 200 zile şi la dozele uzuale de clor.
Sursa o reprezintă omul.
-Formele de manifestare sunt: epidemii şi cazuri izolate.

Poliomielita
-Sursa este doar omul, virusul rezistă 100...150 zile, este sensibil la clor.
-Vaccinarea se face cu virus atenuat, tulpăina vaccinală având o rezistenţă crescută
în mediu.
-Se manifestă sub formă de cazuri izolate.

Protozoare
-Entamoeba histolitica:
-Infecţia se transmite de la omul bolnav sau purtător.
- În apă rezistă 100 zile, la temperatură crescută şi la Cl. Produce dizenteria
amoebiană.

-Giardia intestinalis:
--Omul se infectează prin chişti, care rezistă luni în apă.
Boala se numeşte lambliază, manifestare endemică.

Trichomonas intestinalis / vaginalis:

-rezistă foarte puţin în apă.
- Boala se numeşte trichomoniază.

Cryptosporidium parvum:
-Infecţia se transmite de la animal, probabil şi de la om.
-Boala se numeşte cryptosporidioză, foarte frecventă la bolnavii de SIDA (diaree
gravă).

Cestode
Diphilobotrium latum şi Himenolepis nana:
- În apă au 2 gazde: un crustaceu şi un peşte. Boala se numeşte teniază.
Trematode

Fasciola hepatica şi buski:

-infectează ovine, bovine, om (căi biliare).
- La temperaturi crescute (25..300C) se produce embriogeneza, pătrund în
gasteropod sau moluscă, unde se formează cercarul, forma infectantă, care produce
fascioloza.

Schistosoma haematobium, mansoni, japonicum:

-gazda intermediară este în apă, pot pătrunde şi prin tegumente, dau manifestări
digestive şi urinare.
- Produc schistosomioze.

Nematode
Ascaridioza, Tricocefaloza, Strongiloidoza, Ancylostomioze:
Sursa o reprezintă omul
transmiterea este indirectă, prin apă, solul având rol de activare

Patologie neinfecţioasă cu transmitere pe cale hidrică: Iodul , Fluorul

Iodul
-Provine din scoarţa terestră.
-Apa asigură un aport scăzut de iod în organism (10% din necesarul în 24 ore),
alimentele având un aport important.
-Concentraţia iodului în apă este un indicator al aportului total de iod: dacă este
scăzută, şi alimentele au un aport scăzut de iod.
- Ex. Zonele montane din România sunt zone endemice pentru guşă.
-Rol în organism: sinteza hormonilor tiroidieni:
Iodocaptarea: iodul în sânge este concentrat la nivelul foliculilor tiroidieni de 10..100
ori.

Iodoconversia: iodul anorganic esre transformat în iod organic.

-Nevoia zilnică de iod este se 100..120mg. În zone guşogene, concentraţia iodului în
apă este sub 5g / l.
-Carenţa relativă de iod: guşa apare deşi iodul în apă este peste 5 g / l:
-Consum crescut de varză, conopidă, napi: Aport crescut de Ca: scade absorbţia
intestinală a iodului.
-Aport crescut de F: creşte eliminarea urinară a iodului.
-Aport crescut de Mn: inhibă hormonosinteza

Fluorul
-Provine din scoarţa terestră (crioliţi, fluorosilicaţi).
-Apa are rolul principal, asigură 2/3 din necesarul pe 24 ore, alimentele având rol
secunadar, pentru că fluorul din sol nu e concentrat de plande, decât foarte puţin.
-Aportul optim: 0,7..1,2mg / l apă.
-Fluorul are rol carioprofilactic: reacţionează cu hidroxiapatita, scoţând gruparea
hidroxil şi rezultând fluoro-apatita, care conferă dintelui rezistenţă crescută, prin
forma şi dispoziţia cristalelor.
-Are şi rol bacteriostatic şi antienzimatic, inhibând enzimele de tipul enolazelor.
-Excesul de fluor în apă apare la peste 2mg / l, cu risc toxic: fluoroza. La nivelul
dinţilor apar pete alb-sidefii, care în timp devin maro. Dinţii sunt friabili, în final se
ajunge la edentaţie.
-La peste 5mg / l apar fenomene la nivel osos: osteo-fluoroza, care are 2 etape:
-Asimptomatică şi nu apar semne radiologice.
-Simptomatică (peste 10mg / l): dureri musculare, articulare, fracturi în os patologic,
osteoporoză, osificări aberante (exostoze). La peste 20mg / l apare osteoscleroza,
evidenţiată doar la animale.

Boli cardiovasculare
-Factorul hidric are şi el o oarecare pondere. Apa cu duritate crescută (Ca, Mg) se
asociază cu morbiditate şi mortalitate scăzută.
-Existenţa microelementelor din apă în concentraţii crescute are efect patogen
cardiovascular:
-Cd este implicat în formarea plăcilor de aterom (prin mecanism enzimatic
stimulează metabolismul colesterolului), ducând la ateroscleroză şi HTA.
-Co este implicat în apariţia cardiopatiei cu frecvenţă crescută la marii consumatori
de bere.
-Cu are efect ateromatogen.
-Na este implicat în apariţia HTA prin retenţie hidrică.
Microelemente cu rol protector:
-Zn: efect opus Cd (hipotensiv).
-Cr: prevenirea aterosclerozei.

Nitraţi
-Produc manifestări acute doar la copilul mic, sugar şi nou-născut.
-Provenienţa este naturală (forma de mineralizare a proteinelor) sau din
îngrăşăminte pe bază de azot (în sol se ating concentraţii foarte mari, nitraţii migrază
în apă şi se concentrează în plante).
-Nu sunt toxici, reprezintă singura sursă de azot pentru plante.
-Toxicitatea apare endogen: flora reducătoare din intestinul proximal îi transformă în
nitriţi, care duc la formarea methemoglobinei, cu hipoxie de transport (cianoză
infantilă, methemoglobinemie infantilă).

Factorii de risc:
-Deficit enzimatic în methemoglobinază
-Predominanţa hemoglobinei HbF, foarte sensibilă
-Aport crescut: lichide şi alimente, cu concentaţii mari de nitraţi
-Frecvente dismicrobisme intestinale: favorizează ascensiunea florei reducătoare în
partea proximală a tubului digestiv
-Infecţii amigdaliene, otice, cu diseminare limfatică

Intoxicaţia cu Mercur
-Sărurile anorganice de mercur, rezultate din poluarea apelor de suprafaţă (datorită
folosirii pesticidelor), în prezenţa florei microbiene se transformă în săruri organice
(metil şi etil mercur), cu toxicitate mult mai mare.
-Acestea se concentrează de sute şi mii de ori în organisme acvatice. Intoxicaţia cu
mercur se mai numeşte şi boala de la Minamata.
-Forma cronică are la bază o encefalopatie difuză cerebeloasă: cefalee, tremor,
oboseală, tulburări de memorie, vizuale, de echilibru.
-Apar fenomene de insuficienţă renală şi risc teratogen (prin transfer placentar).
Intoxicaţia profesională se realizează prin inhalare de vapori.

Intoxicaţia cu Cadmiu
-Cadmiul are multiple aplicaţii industriale:
-anticoroziv petru fier şi oţel, intră în componenţa coloranţilor, maselor plastice, se
foloseşte pentru acumulatori şi în industria nucleară.
-Lipseşte la naştere, se acumulează pe parcursul vieţii.
-Mai mult de 50% se concentrează în cortexul renal, ficat, gonade.
-Intoxicaţia se manifestă prin pigmentarea galbenă a smalţului dentar, astenie,
anemie hipocromă, tulburări digestive şi respiratorii (bronşită cronică, emfizem).
- Apar: proteinurie, calciurie, osteomalacie, fracturi spontane.
-Se mai numeşte şi boala Itai-Itai.
Sisteme de aprovizionare cu apă potabilă
-Sunt publice şi individuale.
Avantajele sistemelor publice:
-asigură cantitatea necesară de apă în condiţii de consum ridicat,
-oferă o apă de calitate bună, prin tratare.

Componentele sistemului public de aprovizionare:

-Sectorul de captare: pentru apele de suprafaţă este reprezentat de sorburi, pentru
apele de profunzime sunt necesare foraje.

-Tratarea apei dure:

-pentru a fi adusă la condiţii de potabilitate, necesită următoarele faze:

-Sedimentare – apa circulă cu viteză foarte mică prin rezervoare mari.

-Coagularea – cu sulfat de aluminiu sau de fier. Suspensiile sunt coagulate sub forma
unor flocoane, care pot fi filtrate.
-Filtrarea – se realizează prin nisip prin care apa circulă de jos în sus. Filtrele pot fi:
-Filtre rapide – au granulometrie uniformă, permit filtrarea unor cantităţi foarte mari
(100..200m3 / m2filtru / 24h).
-Filtre lente – au granulometrie diferită, eficienţa este mult mai mare, dar cantitatea
de apă filtrată e foarte mică (4..5m3 / m2filtru / 24h). Nu necesită coagulare.
-Pe aceste filtre se formează o membrană filtrantă, numită zoognee, unde
substanţele organice din apă se descompun, iar germenii sunt distruşi.

Tratarea apei

-Facultativ: dedurizare (chimic sau cu răşini schimbătoare de ioni), deferizare,

fluorizare.
Segmentul de înmagazinare – susţine consumul maxim de apă.
Segmentul de distribuţie.

Alimentaţia sub aspect calitativ

Alimentaţia „raţională”, corect proporţionată în prezenţa diferitelor principii
alimentare este benefică;
– alcătuirea corectă a raţiei alimentare este importantă sub aspect calitativ;
– sunt ţări în care proteinele revin într-o raţie de peste 70 gr/zi (SUA), de peste 50 gr
(Europa occidentală), de 24 gr (America Latină), 12 gr (Africa), 7 gr (India) – decalaj
mondial uluitor;
– lipsa fibrelor din alimente poate induce cancerul de colon;
– prezenţa aflatoxinei din ciuperci, mucegaiuri favorizează cancerul hepatic;
– prezenţa nitrosaminelor şi amine secundare favorizează cancerul gastric;
– excesul de zaharuri rafinate creşte D.Z.; caria dentară;
– lipsa fluorului favorizeaza apariţia cariei dentare;
– alimentaţia bogată în colesterol şi grăsimi animale creşte frevenţa favorizează
bolilor cardiovasculare.
FOAMEA este definită ca fiind necesitătea fiziologică de a ingera alimente fără
discriminare
APETITUL reprezintă necesitătea psihologică, dorinţa de a ingera un anumit aliment ;
SAŢIETATEA este senzaţia de plenitudine dată de ingestia alimentelor şi de absenţa
foamei

Consumul alimentelor trebuie să raspundă la 3 cerinţe :

Energo – plastică (biologică);
Hedonică (afectivă, emoţională);
Simbolică (socio-culturală, etnică).

Factorii care influenţează alegerile alimentare sunt:

-Experienţele alimentare din copilărie;
-Rutina care creează confort (selecţie limitată);
-Starea de sănătate;
-Cultura – religia – etnia (apartenenţă, bonding);
-Reclama;
-Factorii economici;
-Evoluţia societăţii, astfel, unele din trăsăturile definitorii pentru epoca noastră fiind:
-Creşterea populaţiei active;
-Renunţarea la unele mese;
-Numărul mare de unităţi de alimentaţie colectivă;
-Prezenţa semipreparatelor şi a tehnicilor moderne de gastrotehnie.

Faza preingestivă se caracterizează printr-o faza cefalică (precede aportul alimentar)

şi o fază de iniţiere (declanşarea propriu-zisă a hranirii)
Faza de întreţinere – ingestivă – corespunde alegerii alimentelor (inclusiv în scopul
de obţinere a plăcerii alimentare) şi este limitată de apariţia senzaţiei de “saţiere”
(satisfacţie alimentară), aceasta fiind mecanismul care opreşte aportul alimentar în
timpul mesei.

Plăcerea alimentară este determinată de palatabilitate (pozitivă sau negativă),

care, la rândul ei este dată de:
- proprietăţile alimentului;
- trecutul alimentar al individului;
- echilibrul energetic al individului în acel moment.
Preferinţele şi aversiunile alimentare pot fi înnăscute (dulce/amar) sau condiţionate.
Faza postingestivă reprezintă perioada de confort interior care corespunde prezenţei
saţietăţii – absenţa senzaţiei de foame.

Reglarea pe termen scurt (zile/ore).

În acest caz, iniţierea, durata şi frecvenţa meselor sunt fenomene care prezintă
variaţii importante, determinate de :
- Factori neuronali;
-metabolici; gastro–intestinali;
-emoţionali/cognitivi.
Reglarea pe termen scurt nu se corelează cu depozitele adipoase sau cu necesarul
energetic de fond al organismului.
Centrii nervosi implicaţi în comportamentul alimentar sunt reprezentaţi de:
Hipotalamusul,Trunchiul cerebral (salivaţie, masticaţie, deglutiţie, etc)
Alte zone hipotalamice (mai ales pentru apetit), amigdala (leziunile ei determină
orbire psihică la alegerea alimentelor),arii ale sistemului limbic (cingula, girusul
hipocampic, etc)

Factori pregastrici determinanţi în aportul alimentar sunt :

Condiţiile de mediu,aspectul alimentului
Gustul – mirosul (mirosul este determinant)
Aversiunile – preferinţele învăţate
Factorii psihici (teamă, depresie, interacţiuni sociale)
1.3 Factori gastrici şi intestinali determinanţi în aportul alimentar sunt reprezentaţi
de distensia gastrică şi saţietatea intestinală.

Reglarea pe termen lung necesita apariţia unor bucle de feed back, in care sunt
implicate:
- semnale care anunţă rezervele energetice disponibile (leptina, insulina - “ long
acting adiposity hormones, gain setters”)
- centrii nervoşi coordonatori (în hipotalamus)
- sistemele efectoare

Reglarea pe termen lung

controlează aportul şi cheltuielile energetice ale organismului
modulează răspunsul central la mesajele pe termen scurt cu ajutorul
neurotransmiţătorilor

Leptina - hormonul saţietăţii  

Sintetizată mai ales de adipocitele ţesutului alb adipos;

Majoritatea receptorilor pentru leptină se găsesc în hipotalamus;
Nivelul plasmatic scade sau creşte direct proporţional cu masa totală de ţesut
adipos ;
Acţiunile experimentale ale leptinei sunt:
- Scade ingestia de alimente
- Creşte rata metabolică
- Amplifică cheltuielile energetice.

Ghrelina - hormonul foamei

 Secretată ca prehormon în celulele fundice gastrice (mai ales), placentă, rinichi,
hipotalamus-hipofiză ;
Stimulează secreţia de STH ;
Reglează balanţa energetică
Orexigenă prin stimularea hipotalamusului
Scade utilizarea lipidelor de către ţesutul adipos.
 
Tulburări minore:

Tulburari de ritm - absenţa micului dejun/consumul a 2/3 din alimente la masa de

seară/ consumuri interprandiale frecvente;

Prize rapide şi inconstiente;

Pulsiunile alimentare (“binge eating”, “night eating”- 50% din alimentele pe 24 de

ore sunt consumate în decursul nopţii) ;

Preferinţele alimentare – cel mai frecvent se întâlnesc preferinţe orientate către

alimente cu un conţinut lipidic ridicat

Tulburări majore
-anorexia nervoasa
-bulimia
-bariofobia

Anorexia nervoasa reprezintă -refuzul consumului de alimente.

-Interesează aproximativ 1% din fetele cu vârsta între 12 şi 18 ani.
-Este rară la adulţi, 3-8% din persoanele afectate decedează prematur (prin
fenomene infecţioase, tulburări cardiace, suicid ).
-Jumătate din procentele rămase se vindecă în aproximativ 6 ani, iar restul trăiesc cu
boala.
-O caracteristică esenţială a afecţiunii este că pacienta neagă existenţa tulburării.

Criteriile de diagnostic al anorexiei nervoase sunt:

1. Pierderea a peste 15% din greutatea recomandată,
2.Dispariţia sporului ponderal aşteptat corespunzător creşterii,
3.Fobia creşterii în greutate,
4.Tulburări de autopercepţie corporală (în ansamblu sau parţial pacienta se
consideră supraponderală sau este de parere că în anumite arii corporale are mai
mult ţesut adipos decât ar fi “admis”),
5.Amenoree 3 luni consecutive

Semnele şi simptomele anorexiei nervoase sunt:

-Scăderea temperaturii cutanate
-Scăderea MB (prin scăderea sintezei de hormoni tiroidieni)
-Bradicardie
--Astenie, leşin, somnolenţă
Carenţa de fier, care amplifică astenia
-Tegumentele sunt aspre, uscate, reci
-Leucopenie – risc de infecţie
-Pierderea părului
-Constipaţie
-Hipopotasemie (prin aport redus, vome induse, autoadministrare de diuretice)
-Amenoree
-Pierderea dinţilor

Bulimia – “ox hunger”

-2-4% din adolescente suferă de bulimie

-Numărul cazurilor este în creştere la atleţii de sex masculin (“get thin and win”)
-Sunt persoane cu greutatea normală sau uşor crescută
-Consumul de alimente este excesiv în perioade de stres
-Bulimicul ştie că are un comportament alimentar anormal (spre deosebire de
anorexic), în consecinţă se ascund de anturaj
 
Bulimia
-Criterii de diagnostic în cazul bulimiei sunt :
-Episoade recurente de “binge eating” – consum rapid, în timp scurt, al unor cantităţi
crescute de alimente (depăşind chiar şi 20 000 Kcal)!!!
-Pacientul simte că nu are control asupra propriei persoane în timpul episodului de
“binge”
 
Pentru a preveni sporul ponderal bulimicul :
Işi induce vome
Foloseşte laxative, diuretice
Recurge la diete stricte sau posturi
Exersează intens

Repercusiunile asupra stării de sănătate (cele mai multe sunt consecinţa vomelor)
în cazul bulimiei sunt:
-Demineralizarea dinţilor;
-Carii;
-Pierderea dinţilor;
-Hipopotasemie – probleme cardiace;
-Inflamaţia glandelor salivare;
-Ulcere gastrice;
-Hemoragii, rupturi esofagiene, etc.

Bariofobia – este o tulburare de comportament alimentar întâlnită la copii şi tineri,

îndeosebi la cei care sunt implicaţi în activitatea sportivă de performanţă.

Din teama nejustificată ca aceştia să nu depasească o anumită greutate considerată

ideală, părinţii, profesorii, antrenorii nu le administrează o dietă corespunzătoare
necesităţilor vârstei, ca atare copiii au indicatorii de creştere sub limitele aşteptate la
vârstele respective .
 
Prevenirea tulburărilor de comportament alimentar implică :
-Descurajarea dietelor restrictive, a postului şi a renunţării la mese;
-Asigurarea informaţiilor necesare cu privire la transformarilor fizice normale ale
pubertăţii;
-Corectarea concepţiilor eronate privitoare la nutriţie, greutate corporală şi
modalităţi de a scădea în greutate;
-Formularea cu mare atenţie a recomandărilor şi comentariilor privitoare la
greutatea corporală la copii şi tineri.

Componentele consumului energetic sunt:

1. Metabolismul bazal
2. Termogeneza
Indusă de alimente
Termoreglatorie
3. Activitatea fizică
4. Consumul energetic
secundar digestiei
secundar creşterii
secundar sarcinii şi alăptării

Funcţiile proteinelor în organism:

-au rol plastic (sau structural) deoarece intră în structura tuturor celulelor;
-intră în structura enzimelor, deci au rol catalitic;
-intră în structura unor hormoni, având rol de reglare a activităţii normale a
organismului;
-intervin în procesul de apărare al organismului, participând la formarea anticorpilor;
-intervin în menţinerea echilibrului osmotic la nivel celular;
-la nevoie, furnizează organismului energie (1 g P = 4,1 kcal).

22 aminoacizi
- 8 aminoacizi sunt esenţiali pentru adult şi nu pot fi sintetizaţi în organism. Pentru
nou-născuţi, numărul aminoacizilor esenţiali este 9;
- 2 aminoacizi sunt semi-esenţiali, deoarece pot fi sintetizaţi de organism dar sinteza
lor porneşte de la câte un aminoacid esenţial;
- restul aminoacizilor pot fi sintetizaţi de organism şi se numesc aminoacizi banali.

Calitatea P alimentare
- conţinutul în aminoacizi esenţiali;
- raportul dintre aminoacizii esenţiali;
- prelucrarea tehnologică a alimentelor ( care poate afecta, mai mult sau mai
puţin, calitatea proteinelor);
- prezenţa factorilor anti-nutritivi din alimente (de ex. în leguminoase,
inhibitorul tripsinic);
- digestibilitatea alimentelor (depinde de prezenţa unor substanţe nedigerabile, ca
de ex. celuloza).
Pe baza conţinutului în aminoacizi esenţiali şi a raportului dintre aceştia, P
alimentare se împart în 3 clase:
Proteine cu VB ridicată (PROTEINE COMPLETE)
Proteine cu VB medie (PROTEINE PARŢIAL COMPLETE)
III. Proteine cu VB scăzută (PROTEINE INCOMPLETE)

BILANŢUL AZOTAT AL ORGANISMULUI.

-Menţinerea unui raport constant între sinteza şi degradarea proteinelor, între
aportul de P cu alimentele şi eliminarea produselor de degradare ale P
-Bilanţul N reprezintă corelaţia dintre catabolismul şi anabolismul proteic.

BILANŢUL AZOTAT AL ORGANISMULUI

La omul adult sănătos, bilanţul N este în echilibru (N ingerat=N eliminat).
La copii şi adolescenţi bilanţul N trebuie să fie > 0 pentru a se realiza sinteza intensă
a proteinelor tisulare (predomină anabolismul proteic).
Când bilanţul N este < 0, fie aportul proteic este insuficient, fie predomină
catabolismul se instalează o stare patologică.

MINIM PROTEIC.Ratia de proteine

Cantitatea minimă de proteine necesară menţinerii echilibrului bilanţului azotat la
om este de 0,35 g/kcorp şi zi (proteine etalon)
RAŢIA DE PROTEINE este:
- cantitativ: aprox. 1,2 g proteine alimentare oarecare/kcorp şi zi
Ep = 11-14% din E totală
- calitativ: 60% P animale: 40% P vegetale

SURSE ALIMENTARE DE PROTEINE

-Alimentele de origine animală, precum carnea, peştele, laptele, brânza şi ouăle
-O parte considerabilă din P zilnice este asigurată pe seama alimentelor de origine
vegetală, precum cerealele şi leguminoasele uscate.
-Soia conţine o cantitate mare de P (aprox. 40%), reprezentând o sursă bună de
proteine ieftine, de calitate medie.
-SOIA este utilizată în alimentaţie ca atare, dar şi sub formă de derivate proteice.

Aportul neadecvat
-Când raţia este săracă în P, organismele în creştere suferă imediat.
-Se instalează malnutriţia proteică, însoţită de malnutriţie calorică, boală numită
KWASHIORKOR
-DEFICITUL de P afectează creierul şi sistemul imunitar al copiilor.
-La adulţi, deficitul proteic afecteză, în primul rând, imunitatea.
-EXCESUL de proteine perturbă metabolismul azotului, ceea ce conduce la acumulari
de acid uric în articulaţii şi la afecţiuni renale şi cardiovasculare.

LIPIDELE
-rol plastic (sau structural) deoarece intră în structura tuturor celulelor;
-sunt puncte de plecare în sinteza, în organism, a unor importante substanţe biologic
active, precum vitamine liposolubile, acizi graşi polinesaturaţi, fosfatide, steroli,
prostaglandine (compuşi cu acţiune hormonală);
-sunt implicate în solubilizarea, vehicularea şi absorbţia, în organism, a vitaminelor
liposolubile;
-sunt foarte bune furnizoare de energie (1 g L = 9,3 kcal).

Calităţile nutriţionale ale L alimentare AGPN

- intră în structura membranelor celulare şi ale organitelor celulare, condiţionând
însăşi viaţa celulei;
- sunt constituenţi importanţi ai creierului şi ai măduvei spinării;
- modulează sinteza colesterolului în organism şi ajută la solubilizarea
colesterolului depus pe artere, având rol în combaterea aterosclerozei;
- unele enzime au în structura lor acid arahidonic;
- influenţează metabolismul unor vitamine din grupul B;
- participă la răspunsul imun.

FOSFATIDELE
- lecitinele participă la sinteza acizilor nucleici;
- lecitinele normalizează nivelul colesterolului în sânge, având rol în
combaterea aterosclerozei (lecitinele menţin colesterolul în emulsie, nepermiţând
depunerea lui pe pereţii arteriali); raportul normal dintre lecitină şi colesterol în
sânge este 1:1;
- lecitina este prezentă şi în vezica biliară, impiedicând colesterolul să
precipite împreună cu acizii biliari, sub formă de calculi

COLESTEROLUL
- participă la procesele de OSMOZĂ şi DIFUZIE din celule (menţine apa necesară
pentru activitatea vitală );
- participă la reţinerea apei de către ţesutul adipos;
- neutralizează toxinele bacteriene şi parazitare;
- participă la metabolismul unor hormoni.

CLASIFICAREA NUTRIŢIONALĂ A GRĂSIMILOR

I. Grăsimi cu activitate biologică ridicată
II. Grăsimi cu activitate biologică medie
III. Grăsimi cu activitate biologică scăzută

Caractere
Clasa Biochimice Biologice Exemple
I
Activitatea Continutul de AGE 15-20g/zi Ulei de
biologica este de 50-80% satisfac nevoile fl-soarelui,
ridicata organismului ulei de
in ac. grasi esentiali soia
II Continutul de acizi Pt. asigurarea Untura de
Activitate grasi esentiali este necesarului de porc,untura
biologica 15-22% din totalul ac. grasi esentiali de pasare,
medie acizilor grasi sunt necesare ulei de
50-60g/zi masline
III Continutul de acizi Practic nu Grasime de
Activitate grasi esentiali nu satisfac necesarul vita,
biologica depaseste 5-6% de ac. grasi grasime de
redusa din totalul ac. grasi esentiali ai oaie
organismului

SURSE ALIMENTARE DE LIPIDE

-Surse alimentare bogate în lipide: uleiurile vegetale (de floarea – soarelui, de soia) şi
grăsimile animale (unt, untură de porc şi de pasăre).
-Carnea, peştele şi produsele derivate conţin cantităţi variate de lipide.
-Brânzeturile, conţin cantităţi apreciabile de lipide.
- În ouă, lipidele se găsesc numai în gălbenuş. Produsele alimentare obţinute prin
utilizare de grăsimi (cartofi prăjiţi, chips-uri, snacksuri, prăjituri, maioneză etc.) sunt
surse alimentare bogate în lipide.

CONSECINŢELE APORTULUI NEADECVAT DE LIPIDE

EXCESUL:
-Un consum prea mare de L, care sunt nutrienţii cu aportul energetic cel mai
mare, conduce la un surplus caloric, ce are drept consecinţă creşterea greutăţii
corporale obezitate.
-O alimentaţie bogată în colesterol dar săracă în AGPN conduce la
hipercolesterolemie şi, implicit la BCV (ateroscleroză).
-Lipsa fosfatidelor alături de colesterol favorizează depunerea colesterolului pe
artere şi precipitarea lui în colescist, sub formă de calculi.
-Acizii graşi saturaţi favorizează formarea trombilor

DEFICITUL:
-O alimentaţie fără L sau cu aport insuficient scade dramatic imunitatea şi induce
încetinirea creşterii, chiar moartea.
-O dietă lipsită de L reduce colesterolemia dar favorizează acumularea colesterolului
în ficat

GLUCIDELE
-calorigen: raţia omului este preponderent glucidică EG > 50%ET 1 g G = 4,1 kcal
G reprezintă sursa principală de E datorită capacităţii lor de a se oxida atât pe cale
anaerobă, cât şi aerobă.
-plastic sau structural: intră în compoziţia celulelor şi ţesuturilor.
de ex. glicogenul din ficat, riboza din structura ARN, ATP, NAD, FAD etc.
participă la creşterea rezistenţei organismului faţă de substanţele toxice

Calităţile nutriţionale ale G

-G metabolizabile se asimilează rapid şi uşor, furnizând organismului E necesară.
-G metabolizabile sunt de 2 feluri:
-G cu asimilare rapidă (G simple, G uşor asimilabile, de ex. glucoza, zaharoza)
eliberează rapid energie, fiind foarte utile la efort fizic.
-G cu asimilare lentă (G complexe, precum amidonul) eliberează lent energia, pe
parcursul întregii zile.

INDEX GLICEMIC
– indice numeric ce caracterizează alimentele şi care exprimă creşterea glicemiei
după 2 ore de la ingestie

G nemetabolizabile
-sunt numite FIBRE ALIMENTARE.
-FIBRELE ALIMENTARE (FA)nu sunt atacate de enzimele tubului digestiv dar au efect
fiziologic pozitiv
COMPONENTE FIZIOLOGIC-FUNCŢIONALE, produsele conţinând fibre sunt
ALIMENTE FUNCŢIONALE.
Fibrele Alimentare sunt de 2 feluri:
INSOLUBILE (celuloză, hemiceluloze) şi
SOLUBILE (pectină, gume şi mucilagii, ß-glucani).

EFECTELE POZITIVE ALE CONSUMULUI DE FIBRE:

- modulează pozitiv fiziologia gastro-intestinală, combat constipaţia şi obezitatea;
- favorizează dezvoltarea unei microbiote utile în colon, deoarece sunt SUBSTANŢE
PREBIOTICE;
- au efect hipoglicemiant şi hipocolesterolemiant.
Efectele fiziologice ale FIBRELELOR ALIMENTARE (FA) sunt datorate proprietăţilor lor
funcţionale:
- capacitate mare de absorbţie şi legare a apei măresc volumul alimentelor ingerate
şi induc mai rapid senzaţia de saţietate
- sunt utilizate ca sursă de C de către bacteriile utile din colon (de fermentaţie), care
se dezvoltă intens, în detrimentul bacteriilor de putrefacţie, prin urmare combat
constipaţia şi reduc riscul cancerului de colon;
- prin degradarea bacteriană a FA solubile, în colon se formează acizi graşi cu lanţ
scurt (acetic, propionic şi butiric) care au efect hipoglicemiant şi
hipocolesterolemiant,
SURSE ALIMENTARE DE GLUCIDE
-zahărul şi produsele zaharoase, produsele de patiserie-cofetărie (alimente
procesate, bogate în zaharoză, dar şi în amidon);
-leguminoasele uscate, cerealele, legumele (bogate, mai ales, în amidon) şi fructele
(bogate, mai ales, în G simple).
-Ouăle, peştele, brânzeturile, carnea de pasăre, porc, vită conţin cantităţi mici de G.

Surse alimentare bogate în G emetabolizabile (FA):

-pîinea integrală şi cea îmbogăţită cu produse tărâţoase, cerealele integrale,
morcovii, merele, varza etc.
- CUD pentru G depinde de masa moleculară, fiind mai mare cu cât MM e mai mică.
Amidonul gelatinizat (tratat termic) se absoarbe în proporţie de 94-98%.

EXCESUL DE G metabolizabile furnizează o cantitate mare de E care se transformă în

L, depozitate în ţesutul adipos OBEZITATE.
G cu absorbţie rapidă suprasolicită pancreasul DIABET.
G necesită, pentru metabolizare, vitamina B1, deci la consum crescut de G creşte şi
necesarul de vitamină B1.

DEFICITUL DE G metabolizabile
- induce metabolizarea P şi L proprii corpului, dar primele se metabolizează P.
-DEFICITUL de FA este responsabil de apariţia constipaţiei şi, implicit, a hemoroizilor,
precum şi a obezităţii; de asemenea, un aport redus de FA creşte riscul de cancer de
colon, BCV şi diabet; s-ar părea că şi alte forme de cancer au la origine o dietă săracă
în FA

Vitamina A sau retinol

ROLUL ÎNORGANISM
- Intervine în procesul vederii deficienţa determină hemeralopia nocturnă
- Asigură sănătatea pielii, părului şimucoaselor
- Esenţial in dezvoltarea oaselor, dinţilor si in reproducere

NECESARUL ZILNIC
-aportul recomandat este de 1250 U.I. retinol sau retinolechivalent petru copii si
2500 U.I. retinol pentru adulti
- 1/3 asigurat de produse care contin vitamina A si 2/3 de produse care contin
caroten

SURSE ALIMENTARE
ficat, morcov, spanac, pepene galben, caise, unt, margarina, oua, lapte integral
organismul il poate sintetiza din caroteni.
Beta-carotenul este cea mai importanta sursa de retinol.
VITAMINA D SAU CALCIFEROLUL
ROLUL IN ORGANISM
- intervine in formarea si mentinerea sanatatii oaselor si dintilor; lipsa cauzeaza
RAHITISMUL.
- favorizeaza absorbtia si utilizarea Ca si P.

NECESARUL ZILNIC
- o U.I. de vitamina D echivaleaza cu 0,025 microg vitamina D2 sau D3
- aportul zilnic recomandat este de 200 U.I. pentru copii si 400 U.I. pentru adulti.

SURSE ALIMENTARE
pestele, uleiul de cod, ficatul de morun, galbenusul de ou, smantana
- sub actiunea radiatiilor UV, provitaminele D se transformain vitamine la nivelul
pielii

VITAMINA E SAU TOCOFEROLUL

ROLUL IN ORGANISM
- antioxidant biologic puternic
- mentine integritatea membranelor celulare
- participa la buna functionare a sistemelor reproducator, cardiovascular si muscular

NECESARUL ZILNIC
- pentru adult este de 20-30 mg
- necesitatile zilnice variaza in raport cu alimentatie, respectiv cu continutul de acizi
grasi nesaturati.

SURSE ALIMENTARE
- tocoferolii sunt prezenti i produsele vegetale,precum germenii cerealelor,semintele
oleaginoase si uleiurile obtinute din ele,legumele cu frunze verzi (spanac, varza),
margarinele fortifiate

VITAMINA K - ANTIHEMORAGICĂ
ROLUL IN ORGANISM
- participa la procesul de coagulare a sangelui
- mentine sanatatea oaselor

NECESARUL ZILNIC
- nevoile de vitamina K la om sunt greu de stabilit exact deoarece o cantitate
importanta de vitamina K este biosintetizata de miocroflora intestinala
- nu depaseste 2 mg/zi

SURSE ALIMENTARE
- principalele vitamine K naturale sunt vitamina K1 (fitochinona) si vitamina K2
(menachinona)
- surse bun: plante verzi (spanacul, mazarea verde, fasolea verde, broccoli,
patrunjelul).
VITAMINELE HIDROSOLUBILE

VITAMINA B1 - TIAMINA
ROLUL IN ORGANISM
- Parte a coenzimei implicata in metabolismul energetic
- sustine buna functionare a sistemului nervos
- regleaza apetitu

NECESARUL ZILNIC
- este proportional cu consumul glucidelor
- 0,5mg/1000kcal
SURSE ALIMENTARE
- drojdia de bere, germenii de grau, semintele de floarea-soarelui, carnea slaba de
porc si vita, ficatul, nucile, cereale integrale si produsele derivate, mazarea verde

VITAMINA B2 – RIBOFLAVINA
ROLUL IN ORGANISM
- parte a FMN si a FAD, cofactori enzimatici implicati in metabolismul energetic
- intervine in procesul normal al vederii
- mentine sanatatea pielii

NECESARUL ZILNIC
- este proportional cu nivelul energetic al ratiei 0,6mg/1000kcal

SURSE ALIMENTARE
- raspandire larga
- surse bune:drojdia de bere, ficatul, oul, carnea, branza, cerealele integrale, legume
cu frunze verzi (spanac)

VITAMINA B3 – NIACINA, VITAMINA PP SAU NICOTINAMIDA

ROLUL IN ORGANISM
- precursorul niacinei este triptofanul
- parte a coenzimelor NAD si NADP, cu rol important in metabolismul energetic
- intervine in mentinearea sanatatii sistemului nervos,a pielii si a sistemului digestiv

NECESARUL ZILNIC
- 1mg niacina=60mg triptofan
- necesarul de niacina se raporteaza la aportul energetic al ratiei
- 6,6mg echivalenti de niacina (EN) la 1000 kcal
- minim 13mg EN/z

SURSE ALIMENTARE
- raspandire larga
- surse bune: germeni de grau, carne de pasare si vita, ficatul, paine integrala
VITAMINA B6 – PIRIDOXINĂ, PIRIDOXAL, PIRIDOXAMINĂ

ROLUL IN ORGANISM
- parte a piridoxalfosfatului, cofactor implicat in metabolismul aminoacizilor
- ajuta transformarea triptofanului in niacina
- sustine metabolismul celulei nervoase
- intervine in sinteza hemoglobinei si a acidului ascorbic

NECESARUL ZILNIC
- este influentat de aportul de P si L bogate in AGPN al ratiei
- este mai mare cand aportul de P este mai ridicat si cand cel de AGPN este mai
redus
- 1,5-2 mg piridoxin/zi

SURSE ALIMENTARE
- raspandire larga
- surse bune: drojdia de bere, carnea si ficatul de vita, pestele, cerealele integrale

VITAMINA B9 – ACID FOLIC, ACID PTEROILGLUTAMIC

ROLUL IN ORGANISM
- in calitate de coenzima participa la biosinteza acizilor nucleici
- ajuta la formarea hemoglobinei
-intervine si in anemia pernicioasa, alaturi de vitamina B12

NECESARUL ZILNIC
- microflora intestinala sintetizeaza acid folic in cantitati mari
- 0,4-1,0mg acid folic

SURSE ALIMENTARE
- larga raspandire in plante cu frunze de culoare verde inchis (spanac), germeni de
grau, leguminoase, ficat

VITAMINA B12 – CIANCOBALAMINA

ROLUL IN ORGANISM
- implicata in formarea globulelor rosii si a materialului genetic
- ajuta la functionarea sistemului nervos
- lipsa vitaminei B12 induce anemia pernicioasa-corelata cu carenta de acid folic

NECESARUL ZILNIC
- necesarul de vitamina B12 este asigurat de microflora intestinala, care o
sintetizeaza si prin consum de produse de origine animala
- 2-3 microg

SURSE ALIMENTARE
- ficat, stridii, carne de crab, peste, vita, iaurt
Ficatul este organul de depozitare a ciancobalaminei
ACIDUL PANTOTENIC – VITAMINA B5
ROLUL IN ORGANISM
- parte a coenzimei A implicata in metabolismul lipidic proteic, glucidic
- stimuleaza cresterea

NECESARUL ZILNIC
- este sintetizat de microflora intestinala
- 10-15mg sau 4-6 mg pentru 1000 kcal

SURSE ALIMENTARE
- raspandire larga
- surse bune:seminte oleaginoase, leguminoase, ficat, peste, carne vita, telina,
germeni de grau, paine integrala

VITAMINA C – ACIDUL ASCORBIC

- antioxidant biologic
- faciliteaza absorbtia fierului si formarea acidului folic
- participa la sinteza colagenului
- mareste rezistenta la infectii
- carenta induce boala numita SCORBUT

60-80mg/zi
- surse bune: macesele, coacazele, kiwi, citricele, ardeii, legumele cu frunze verzi

ROLUL MINERALELOR IN ORGANISM

-au rol PLASTIC, participă la formarea şi constituţia ţesuturilor organismului, în
special oase şi dinţi;
-intră în structura multor compuşi biologici, precum HEMOGLOBINA, HORMONII
TIROIDIENI, HCl din stomac;
-intervin în activitatea normală a muşchilor şi nervilor;
-menţin echilibrul acido-bazic, conferind celulelor proprietăţi osmotice;
-controlează metabolismul apei;
-au rol CATALITIC, în calitate de cofactori şi/sau activatori enzimatici;
-intervin în procesul de sinteză al substanţelor proteice şi al acizilor nucleici;

CLASIFICAREA MINERALELOR
Substanţele minerale necesare organismului sunt:
MACROELEMENTE -se găsesc în organism în cantităţi apreciabile.
MICROELEMENTE sau OLIGOELEMENTE-se găsesc în cantităţi foarte mici sau
extrem de mici.
MACROELEMENTE: Ca, P, Mg, Na, K, Cl, S
OLIGOELEMENTE: Fe, Cu, Zn, F, I, Mn, Se, Co, Mo, Cr
Satisfacerea nevoilor fiziologice
-spaţiu suficient
- ambianţă termică corespunzătoare
- iluminat natural şi artificial corespunzător cantitativ şi calitativ
-însoriri directe a încăperilor principale
-protecţia împotriva zgomotelor şi vibraţiilor
-prevenirea poluării aerului şi vicierii lui

Norme igienico sanitare

Amplasare: în zonele de locuit cu respectarea aliniamentului stradal şi a
arhitectonicii.
Protecţie împotriva surpărilor, alunecărilor de teren, avalanşelor, inundaţiilor,
emanaţiilor, infiltraţiilor toxice, inflamabile şi explozibile şi de surse de poluare a
mediului.
Să aibă posibilităţi de alimentare cu apă, de îndepărtare a reziduurilor şi apelor
uzate, a apelor menajere.
Asocierea unor zone verzi, de odihnă, de recreaţie.
Solul ales să fie apt de autopurificare

Cerinte igienico sanitare

Dotări edilitare la nivel comunitar: unităţi economice, creşe, grădiniţe, cabinete
medicale, farmacii, etc.
Distanţe: gunoi menajer, bătutul covoarelor – la 10 m de ferestrele locuinţelor;
garaje, garat maşini – la 10 m de ferestre.

Norme igienico-sanitare
Orientarea benefică în România – Sud sau Sud-Est (Sud-Vest – supraîncălzire vara).
Materiale de construcţii: cele mai recomandate în ordine – cărămidă arsă, BCA
(beton celular autoclavizat).
Numărul camerelor: egal cel puţin cu numărul membrilor de familie; 8 – 16 m2 /
persoană.
Înălţimea camerelor < 2/3 din lungime, > 2/3 din lăţime.

Interior
– camera de zi cea mai mare, mai bine orientată;
– dormitoarele;
– baia aproape de dormitoare, din materiale uşor lavabile, cu Wc, bideu; ventilaţie,
duş sau cadă, sifon de scurgere;
- bucătăria de dimensiuni diferite; numai pentru pregătirea mesei sau şi pentru
servirea ei; să fie aproape de sufragerie sau vestibulul unde se serveşte masa
(pereţii, tavanul din material rău conducător de căldură pentru condensarea redusă
a apei, în rest faianţă, ulei); ventilaţie, hotă pentru vapori;
– anexe: cămară, pivniţă, cameră spălat şi uscat (la alegere);
– culori deschise, pastel.

-Ambianţa termică (temperatură, umiditate, curenţi de aer, radiaţie calorică) -

adecvată: – temperatura aerului – 18-22°C, vara până la 26 °C;
– umiditatea – 35-65%, în medie 50%;
– curenţii de aer – viteza de 0,1-0,3 m/sec. (fără a depăşii 0,5 m/sec.) – radiaţia
calorică – radiatoare, sobe; nu va depăşi 80 °C.

Vicierea aerului în locuinţe: modificarea proprietăţilor fizice ale aerului încăperilor

(închise, neventilate, aglomerate) datorită activităţilor fiziologice proprii a
locuitorilor locuinţei.
vicierea acută determină tulburări: disconfort termic, stare de rău, cefalee, ameţeli,
creşterea temperaturii corpului, transpiraţii, dispnee, senzaţie de sufocare, sete,
uscăciunea mucoaselor, scăderea atenţiei – pot evolua spre: adinamie, somnolenţă,
sincopă şi chiar deces.
Vicierea cronică: scăderea rezistenţei organismului, creşterea predispoziţiei la
infecţii, inerţia termoreglări, alterarea metabolismelor, retardare în dezvoltarea
fizică şi neuropsihică a copiilor, conservarea şi creşterea virulenţei
microorganismelor în încăpere, favorizarea bolilor „a frigore” locale şi generale.

Ventilatia
Schimb continuu intre aerul din interiorul si exteriorul locuintei
Poate fi
-prin infiltratie (organizata sau neorganizata) sau prin aerisire
naturala sau artificiala
Norme 30-35mc/persoana si ora in incaperi de locuit si 35-60 mc/persoana pentru
bucatarii

Iluminatul
factor de mediu ce influenţează direct funcţia vederii şi apoi întregul organism.
Condiţii igienice:
suficient pentru funcţia vederii în tot câmpul vizual, cu contrast optim între fond şi
detalii
uniformitate relativă
evitarea umbrelor
evitarea orbirii prin radiaţie luminoasă directă sau reflectată – evitarea pâlpâirilor

factor de mediu ce influenţează direct funcţia vederii şi apoi întregul organism.

Condiţii igienice:
suficient pentru funcţia vederii în tot câmpul vizual, cu contrast optim între fond şi
detalii
uniformitate relativă
evitarea umbrelor
evitarea orbirii prin radiaţie luminoasă directă sau reflectată – evitarea pâlpâirilor

Iluminatul artificial:
incandescent predominant – lumină galbenă (puţin economic, încălzeşte aerul);
fosforescent (apropiat de lumina naturală), economic, nu încălzeşte aerul, oboseşte
prin pâlpâire.
Norme: cameră zi, bucătărie – min. 50 lucşi; dormitor – 30 lucşi; anexe – 10-20 lucşi,
pentru suprafete de lucru 75-150 lucsi
Zgomotul
– un factor de mediu cu caracter permanent, prezent şi în spaţiul de locuit.
Ex: zgomotul de circulaţie, transport
zgomotul de producţie: industrie, meşteşuguri, construcţii, montaj zgomot legat de
sport, jocuri, comentarii
Are o componentă de fond, o componentă de vârf, creşteri întâmplătoare, periodice

– sistematizarea reţelei stradale, spaţii între clădiri, plantaţii în mijlocul şi la marginea

şoselei, reducerea încrucişărilor, dirijarea raţională a circulaţiei (trafic greu, de
tranzit), străbaterea cartierelor de locuit numai pe alei pentru pietoni, amenajări
adecvate, parcaje, garaje.
Măsuri pentru autovehicule: retragerea celor uzate, zgomotoase.
Interzicerea semnalelor sonore, ambalării motoarelor, respectarea programului de
somn şi odihnă.

Încălzire
-diferenţa între temperatura corpului şi cea a mediului să fie cel mult 15 Grade.
-Locuinţa: să aibă temperatura efectivă de 17-21 grade, repartizată uniform spaţiu-
timp; să nu depăşească 1-2grade pe orizontală şi 1-3 grade pe verticală, 3 grade pe
24 h pentru încălzirea centrală şi 6 grade pentru cea locală.

Incalzirea
Umiditatea peste 35%
Nedepăşirea a 80 grade pentru corpurile de încălzit, pentru evitarea fluxului de
radiaţie
Evitarea poluării, incendiilor, exploziilor
Să fie uşor de reglat, economică, cu randament bun, fară solicitări fizice.
Sistemul local (soba) – lipsa distanţei uniforme
depăşirea temperaturii de 80 grade
randament scăzut 60-70%
pericol de poluare, murdărire, incendiu, explozie
Sistemul central: are o temperatură uniformă, amplasare sub ferestre pentru a evita
poluarea, murdărirea, incendiul.

Prevenirea bolilor transmisibile :

- evitarea aglomerării, cu risc direct de contaminare
- aprovizionarea cu apă potabilă
-instalaţii sanitare adecvate
-dotări pentru consum alimentar
-îndepărtarea igienică a reziduurilor
-îndepărtarea pătrunderii rozătoarelor şi insectelor
-evitarea focarelor de insalubritate în interior şi apropierea locuinţelor
Protecţia împotriva accidentelor:
-materiale de construcţii rezistente şi neinflamabile
- eliminarea riscului de intoxicare şi asfixiere, arsuri, electrocutare
-eliminarea posibilităţii de cădere şi alunecare

Cerinţe psihosociale:
- necesitatea unui loc de izolare pentru o viaţă privată – adaptări şi dotări pentru
activităţi gospodăreşti
- aspect agreabil al locuinţei şi împrejurimilor
-apropierea unităţilor alimentare, servicii, spaţii verzi, mijloace de transport

Sindromul cladirii bolnave

Caracteristici
1.reducerea ventilatiei cu aer exterior
2.conditionarea aerului
3utilizarea preferentiala a materialelor sintetice in constructie si in birotica

Simptome asociate
Iritatia mucoselor
Iritatia pielii
Simptome neurotoxice
Hiperreactii nespecifice
Tulburari de miros si gust
-caracteristic: disparitia/diminuarea simptomelor la parasirea cladirii

Igiena copilului şi adolescentului

Obiective
Depistarea şi evaluarea cantitativă şi calitativă a factorilor de agresiune pentru
sănătate din mediul ambiant.
Cunoaşterea efectelor produse de agenţii patogeni asupra organismului uman.
Supraveghere convenţională şi de combatere a parametrilor care afectează mediul
ambiant şi sănătatea populaţiei.

Etape evolutive:
0..30 zile: nou-născut
30 zile..1 an: sugar
1..3 ani: copil mic
3..7 ani: preşcolar
7..10 ani: şcolar mic
10..13 ani: şcolar mijlociu, începe adolescenţa
13..18 ani: preadolescenţă, adolescenţă, postadolescenţă.

LEGILE CREŞTERII ŞI DEZVOLTĂRII

alimentaţia, locuinţa, caracterul activităţii, nivelul de instruire şi educaţie, măsurile
de ocrotire a sănătăţii.
Ritmul dezvoltării scade cu vârsta
-ritm foarte viu în perioada embrionară şi fetală – în nici o altă perioadă ulterioară,
-ritmul creşterii nu mai este atât de rapid
-nou născut, sugar şi copil mic – ritmul creşterii se reduce în primii ani,
-urmează o perioadă de creştere mai lentă, între 3 – 10 ani
-perioadă de creştere intensivă între 10-15 ani (perioada prepubertară şi pubertară)
-ritmul creşterii se reduce după pubertate, pentru ca la aproximativ 22-25 de ani
creşterea să înceteze.

Ritmul dezvoltării nu este uniform

perioade de creştere cu un ritm viu sunt succedate de stadii cu ritm mai lent de
dezvoltare.
Momentul de început şi durata acestor stadii de dezvoltare, cu ritm lent sau viu, sunt
controlate de mecanisme genetice şi neuroendocrine-umorale.

Ritmul dezvoltării diferitelor ţesuturi, organe, aparate şi sisteme ale organismului,

ca şi al unor segmente corporale privite în mod izolat este diferit pentru aceeaşi
perioadă de timp dată.
Creşterea este allometrică iar sensul este cefalocaudal
Creşterea în lungime a diferitelor segmente alternează cu creşterea în grosime.
În perioada de creştere intensă organele şi ţesuturile sunt mai vulnerabile.

Dezvoltarea fiecărui organ sau ţesut se face în strânsă corelaţie cu dezvoltarea

tuturor ţesuturilor.
-Dezvoltarea organelor aparatului respirator influenţează favorabil aparatul
cardiovascular şi nervos.
-Dezvoltarea normală a creierului condiţionează dezvoltarea organelor de simţ.
Dezvoltarea analizatorilor favorizează activitatea nervoasă superioară normală.

Dezvoltarea fizică ale celor două sexe are particularităţi care le diferenţiază
-Deosebirile încep încă din stadiile precoce ale dezvoltării intrauterine.
-la fete se observă o mai precoce dezvoltare osoasă decât la băieţi, avans care se
menţine în toată perioada creşterii.

Dezvoltarea fizică ale celor două sexe are particularităţi care le diferenţiază
Atât înălţimea, cât şi greutatea fetelor sunt mai reduse la naştere decât la băieţi.
Curba creşterii celor două sexe este deosebită. În perioada prepubertară şi la
începutul adolescenţei fetele au o perioadă scurtă (2-3 ani) când depăşesc băieţii în
ceea ce priveşte creşterea staturo-ponderală. Capacitatea de lucru şi efort muscular
este permanent mai mare la băieţi.
Dezvoltarea la diferite nivele
Nivel subcelular:
-proces de sinteză de molecule organice cu greutate moleculară mare (proteine, ce
au rol esenţial în creştere şi duc la diviziune celulară).
Nivel celular: creşterea somatică este un fenomen de multiplicare şi de creştere a
dimensiunilor celulare sub influenţa factorilor genetici şi condiţionat de factorii de
mediu: fizici, chimici şi nutriţionali.
Nivel tisular: hiperplazie, hipertrofie, creşterea constituenţilor intracelulari şi
extracelulari, diferenţiere celulară.
Nivel visceral: există o creştere alometrică a aparatelor şi sistemelor organismului..
Creşterea se produce în sens cefalo-caudal şi proximo-distal.

Factorii care influenţează dezvoltarea umană

Factori interni ai organismului matern
Malformaţii uterine,Tumori uterine,Bazin strâmt,
Tulburări hormonale ale gravidelor: hipotiroidie, D2.

Administrare de hormoni în cantitate crescută:

sexuali, suprarenalieni, insulină.
-Scăderea aportului de oxigen necesar embrionului prin existenţa unor afecţiuni
grave cronice ale mamei (respiratorii, cardiovasculare, afecţiuni ale placentei).
-Administrare de medicamente: antiepileptice, anticonvulsivante, antiastmatice,
anticoagulante
-Infecţii virale: rubeolă, HIV, CMV, virusuri neurotrope (polio, coxakie)
-Infecţii streptococice, stafilococice, sifilis, TBC, toxoplasma

Factori interni ai organismului matern

-Tulburări de nutriţie ale gravidei
-Expunerea mamei la radiaţii sau noxe chimice
-Statura mamei
-Mame sub 16 ani sau bătrâne (copii cu greutate scăzută).
-Comportament cu risc al gravidei: consum de alcool, ţigări, droguri.

Factori genetici
-Sexul copilului
-Ritm de creştere
-Caracteristici morfologice, ce aparţin diferitelor rase.
-Înălţimea şi greutatea se transmit poligenic. Se transmit şi aptitudini psihice.
-Sunt influenţate capacităţile funcţionale ale organelor de simţ.

Factori metabolici:
-Tulburări genetice ale metabolismului unor aminoacizi ce determină tulburări grave
de dezvoltare ce implică şi sistemul nervos. Exemplu: fenilcetonuria (oligofrenia
fenilcetonurică)
-Sinteza proteinelor plasmatice
-Tulburări metabolismului glucidic şi lipidic
-Tulburări în sinteza hormonilor tiroidieni
-Tulburări în sinteza Hb, cu implicaţii în procesul de creştere

Factori endocrini:
-după luna 3 de viaţă intrauterină apar şi glande proprii: pancreas insular, timus,
suprarenală.
-Hipofiza şi paratiroidele sunt slab dezvoltate în perioade embrionare. Ele îşi
manifestă activitatea în perioada postnatală.

Factori externi (peristaltici sau mezologici)

-Climatic,geografic
-Lungimea membrelor inferioare este legată de climatul cald. Ex: membre inferioare
mai lungi la africani. Lungimea trunchiului este legată de climatul rece. Ex: eschimoşii
au trunchiul bine dezvoltat.
-Dezvoltarea staturală a sugarului este mai scăzută în perioada octombrie-martie şi
mai rapidă în martie-septembrie.
-Preşcolarul şi şcolarul cresc mai mult în inaltime in aprilie-iulie şi cresc în greutate în
august-septembrie.

Alimentaţia:
-Obezitate în supraalimentaţie.
-Scădere în greutate şi înălţime scăzută în deficit alimentar.
-Este implicată în: imunogeneză, hormonogeneză, funcţii enzimatice.
-Rol în ritmul de creştere şi dezvoltare în momentul apariţiei dentiţiei, nucleilor de
osificare, maturizare pubertală.
-Lipsa alimentaţiei în primul an de viaţă determină întârzieri în dezvoltarea
neuropsihică. În următorii 2..7 ani IQ va fi mai mic cu 10..20 de puncte.
-Perimetrul cranian scade la copii cu lipsuri alimentare.
- Alimentaţia şcolarului şi preşcolarului se repercută asupra imunitatii: au mai
frecvent afecţiuni acute şi patologie cronică.

Îmbolnăviri acute şi cronice

Acţiunea directă a agentului patogen la nivel celular se manifestă prin inhibarea
mitozelor cu scăderea masei somatice.
Acţiunea indirectă a agenţilor patogeni, ce împiedică utilizarea factorilor nutritivi şi
accentuează pierderile (boli intercurente acute).
Acţiunea mediată a agentului patogen induce leziuni viscerale, endocrine, nervoase,
care determină tulburări de creştere: nanism, caşexie, obezitate, infantilism.
Afecţiunile cronice în perioada de creştere staturală determină tulburări morfologice
şi în perioada de creştere ponderală modificări metabolice.

Locuinţa.Mediul de viata
-Locuinţa insalubră sau suprapopulată creşte mortalitatea infantilă datorită scăderii
spaţiului, creşterii contactelor dintre indivizi, creşterii gradului de încărcare
microbiană, scăderii ventilaţiei.
-Apar tulburări de somn, de adaptare şcolară, de comportament, scade randamentul
intelectual.
-Acţiunea mediului de viaţă urban şi rural
-În mediul urban beneficiază de alimentaţie, locuinţă, nivel de îngrijire, ceea ce duce
la o dezvoltare fizică mai bună.
-Patologia neuropsihică este mai frecventă la copiii din mediul urban, datorită
modelelor negative mai des întâlnite.

Condiţii socio-economice ale populaţiei

-Cel mai important este venitul pe persoană. Nivelul de instruire şi cultura
influenţează calitatea îngrijirii copilului.
-Variabilitatea loco-regională a dezvoltării fizice
-Depinde de influenţa factorilor economici, sociali, a nivelului de trai în diferite
regiuni ale ţării. Ex: în Moldova sunt cei mai mici copii.

FENOMENUL DE ACCELERAŢIE (SECULAR TREND)

-creşterea nivelului mediu statural al copiilor şi adolescenţilor
-pentru copii preşcolari şi şcolari din ţările occidentale arată o creştere a înălţimii în
medie cu 7-8% faţă de valorile găsite în urmă cu 50 de ani
-la tinerii recruţi arată creşteri importante ale înălţimii, cu cca. 10 cm, în perioada
1840-1950

DEZVOLTAREA STATURO-PONDERALĂ
-Creşterea intensivă în perioada prepuberală şi puberală începe în prezent cu cca. 2
ani mai devreme decât în urmă cu 100 de ani

-Încheierea creşterii în înălţime se face astăzi mai devreme cu cca. 4-4,5 ani (la 21-22
ani în prezent faţă de 26 ani în 1880).
- În perioada 1850-1950, în Norvegia, Finlanda, Suedia, SUA etc., vârsta menarhei s-a
redus cu 1/3 – 1/2 an pentru fiecare decadă

DEZVOLTAREA PSIHICĂ
-există o corelaţie între acceleraţia dezvoltării fizice cu cea neuro-psihică.
-la copilul mic, perioada de aşa-zisă încăpăţânare este descrisă astăzi în jurul vârstei
de 2 ani şi nu la 3-4 ani, ca în anul 1920.
-Modificările personalităţii peripuberale (temperament, caracter etc.) apar astăzi mai
devreme cu 1-2 ani

CAUZELE ACCELERAŢIEI DEZVOLTĂRII

-scăderea frecvenţei bolilor (factori de întârziere a creşterii)
-efectele urbanizării
-practicarea pe scară largă a educaţiei fizice şi sportului
-reducerea muncii efectuate de către copii
-progresele în igiena locuinţei şi a localităţilor
-tendinţa spre o îmbrăcăminte mai uşoară şi mai igienică
CAUZELE ACCELERAŢIEI DEZVOLTĂRII
-îmbunătăţirea alimentaţiei populaţiei
-efectele unor căsătorii mai armonioase şi selective
-progrese în îngrijirea medicală şi creşterea nivelului de cultură şi educaţie sanitară
-modificări în temperatura şi umiditatea planetei etc.

TULBURĂRI DE COMPORTAMENT
1. TULBURĂRI DE VORBIRE: balbism, disfonii durabile –determinate de tulburări de
conformaţie ale paratului fono-articular
2. TULBURĂRI ALE LIMBAJULUI CITIT – dislexii – cauze: factori oeganici (afecţiuni
neurologice), retardul mental, tulburări legate de analizatori (hipoacuzii, tulburări de
vedere), disfonii, erori pedagocice, lipsa stimulilor (motivaţiei)
3. TULBURĂRI DE SCRIS – disgrafii – adausuri, omisiuni, inversiuni (cauze: lateralitate
neomogenă / încrucişată, deficienţă intelectuală, stângaci, dezvoltare intelectuală
submijlocie, sincinezii şi deficienţe de mică motricitate).

DEFICIENŢA ADAPTĂRII ŞCOLARE ŞI INTELECTUALE

Sunt determinate de:
- retardul mental (dezvoltare cognitivă submedie),
-deficienţe ale funcţiei de adaptare (de comunicare, autoîngrijire, de performanţă
academică, de încadrare în muncă şi societate);
-mediul social defavorabil (familial, anturaj) – expune adolescentul la conflicte între
normele individuale şi cele impuse (sociale).

TULBURĂRI DE PERSONALITATE
-Retardul mental se asociază frecvent cu tulburări de comportament.
comportament neadecvat faţă de realitate (retrageri autiste, atitudini brutale,
agresiune)
-preferinţe pentru anumite obiecte şi evitarea altora
-activitate cognitivă insuficientă sau exagerată (focalizată),activitate imaginativă
foarte săracă / magică-halucinatorie
-comunicare restrânsă sau distorsionată până la bizar

TULBURĂRI COMPORTAMENTELE
-nelinişte motorie (frecvent la băieţi)
-tulburări de somn
-deprinderi patologice (roaderea unghiilor)
-tulburări de apetit (anorexie până la caşexie)
-enurezis
-tulburări de vorbire (1-1,5%)
-tulburări neurovegetative – fenomene vasculare (cefalee, ameţeli), hiperemotivitate
-depresie, până la suicid (mai frecvent la fete)
-tulburări schizoide,tulburări paranoide
 OBOSEALA ŞCOLARĂ
-scăderea atenţiei, capacităţii de concentrare
-nelinişte, agitaţie, somn neliniştit (întrerupt)
-cefalee
-palpitaţii
-dureri precordiale
-HTA pasageră
-Tulburări de apetit
-Senzaţie de sufocare
-Tulburări de menorie

Handicap
Subdiviziuni:

LOCOMOTOR -reducerea aptitudinii de a se deplasa, a motilităţii posturale,a

dexterităţii manuale, a rezistenţei la efort

VIZUAL - pierderea totală a văzului, diminuarea ireversibilă a acuităţii vizuale,

reducerea câmpului vizual, tulburări ale percepţiei

AL MIJLOACELOR DE COMUNICARE - tulburări ale auzului, limbajului, lecturii sau

scrisului

ORGANIC - orificii artificiale, dependenţă vitală de aparate şi instalaţii medicale,

tulburări ale ingestiei,tulburări ale excreţiei

INTELECTUAL -întârziere mintală congenitală sau dobândită, afectare capacităţii de

învăţare,tulburări de memorie

PSIHIC -psihoze, nevroze,tulburări provocate de droguri (inclusiv

alcoolism),tulburări de comportament

INAPARENT -tulburări de metabolism care necesită un tratament permanent (ex.

diabetul),epilepsie

COPILUL CU HANDICAP
-Din categoria copiilor cu cerinţe educative speciale (CES) fac parte atât copiii cu
deficienţe propriu-zise cât şi copiii fără deficienţe, dar care prezintă manifestări
stabile de inadaptare la exigenţele şcolii.
-Factorul comun la categoriile de copii subdotaţi este:
- insuccesul şcolar,
-incapacitatea acestor copii de a se adapta la ritmul obişnuit de desfăşurare a
procesului de învăţământ,
-imposibilitatea lor de a se adapta la viaţa colectivului de clasă.
Tipuri de retard mintal:
-uşor – 80% din întereaga categorie de retard (IQ 50-70):
-reuşesc să-şi însuşească noţiuni de citit, de scris dar la un nivel minim
-se pot îmbrăca şi hrăni singuri
-pot să-şi însuşească unele meserii
-se pot descurca singuri

-mediu – 5-10% (Iq 35-50):

-pot învăţa uneori să citească, dar nu să scrie
-pot lucra sub supraveghere şi îndrumare strictă

sever – 3-4% (IQ 20-35):

-provoacă deficienţe grave de comunicare, în general nu pot fi şcolarizaţi
nu se pot întreţine

profund (IQ<20):
deficienţe senzitivo-motorii grave
sunt dependenţi de altă persoană
Întârziaţii mintali sever (IQ sub 50) sunt incapabili de a se apăra de pericolele
comune şi de aceea trebuie reţinuţi în instituţii specializate.
Întârziaţii mintali moderat (IQ între limita inferioară a normalului şi 50, în medie 70)
pot fi educaţi în şcoli obişnuite, dar mai frecvent ei beneficiază de şcoli speciale
pentru retardaţi mintali.

MĂSURILE PROGRAMELOR DE SĂNĂTATE

PRIVIND HANDICAPUL
-Prevenirea
-supravegherea atentă a femeii gravide şi a fătului prin examene periodice
nutriţie corespunzătoare a femeii gravide şi îngrijire perinatală
-sfatul genetic
-vaccinarea pentru reducerea maladiilor transmisibile
-prevenirea accidentelor

Depistarea şi dispensarizarea
Odată deficienţa instalată, este de dorit, pe cât posibil să se prevină incapacitatea
definitivă – aceasta presupune o depistare precoce urmată de îngrijire eficace
instituită prompt.

Tratament şi readaptare –
-au ca scop să permită individului exploatarea la maximum a potenţialului fizic,
mental, profesional, economic şi social.
-Serviciile de readaptare oferă o gamă completă de prestaţii:
-readaptare specializată (medicală, socială şi psihologică)
-adaptare şi învăţare a folosirii protezelor
-terapie recreativă, psihoterapie şi ergoterapie
-logopedie şi terapie auditivă
Profesia de tehnician dentar poate fi practicata:
a) in unitatile sanitare publice sau in laboratoarele private si in institutiile de
invatamant ori de cercetare cu profil de tehnica dentara;
b) in cabinetele de libera practica pentru servicii publice conexe actului medical.
c) in cadrul societatilor comerciale cu raspundere limitata, asociatii familiale, precum
si de catre persoane fizice autorizate potrivit legislatiei in vigoare.

Exercitarea profesiei de TD se realizeaza prin urmatoarele activitati:

a) confectionarea si producerea de dispozitive tehnicomedicale si proteze dentare,
fixe sau mobile, unicate, pe baza de comanda scrisa semnata si parafata, eliberata de
medicul dentist si conform pregatirii si specializarii;
b) participarea, impreuna cu medicii si alte categorii de personal, la cercetarea in
domeniul tehnicii dentare;
c) participarea, impreuna cu alte categorii de personal, la protejarea mediului
ambiant.

Tehnicianul dentar care a absolvit o forma de invatamant universitar cu profil de

tehnica dentara este competent sa exercite si alte activitati profesionale, precum:
a) marketing si management al laboratorului de tehnica dentara;
b) activitate didactica de instruire practica sau de administratie in domeniul
tehnicii dentare.

Profesia de TD poate fi exercitata pe teritoriul Romaniei de catre orice persoana

care indeplineste urmatoarele conditii:
- este posesoare a diplomei, titlului sau certificatului de absolvire a unei forme
de invatamant cu profil de tehnica dentara, eliberat, conform normelor
Uniunii Europene, de catre statele membre ale Uniunii Europene, statele
apartinand Spatiului Economic European sau Confederatiei Elvetiene;
- este apta din punct de vedere medical pentru exercitarea acestei profesii;
- este membru al Ordinului Tehnicienilor Dentari din Romania.
-
Autorizarea profesiei de TD:
Exercitarea profesiei de tehnician dentar se face pe baza
- certificatului de membru al Ordinului Tehnicienilor Dentari din Romania si a
autorizatiei de libera practica, eliberate de Ministerul Sanatatii Publice.
- Certificatul de membru al Ordinului Tehnicienilor Dentari din Romania se
elibereaza pe baza urmatoarelor acte:
a) diploma, titlul sau certificatul de absolvire a unei forme de invatamant cu
profil de tehnica dentara, eliberat, conform normelor Uniunii Europene, de
catre statele membre ale Uniunii Europene, statele apartinand Spatiului
Economic European sau Confederatiei Elvetiene;
b) certificatul de sanatate fizica si psihica
c) certificatul de cazier judiciar
Cadrul legislativ
Legea nr. 96/2007 privind exercitarea profesiei de tehnician dentar, precum si
infiintarea, organizarea si functionarea Ordinului Tehnicienilor Dentari din Romania a
fost republicata*) in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 269, din 24.04.2009.

Spatii laborator TD:

- sala de turnare,
- sala de gipsare,
- sala pentru ceramică,
- sala de lucru (modelare, prelucrare),
- vestiar, birou, toaleta pentru angajaţi,
- spatiu pentru deşeuri,
- spaţiu pentru articole de curăţenie
Norme de igiena:
- asigurarea limitarii zgomotului sub normele admise si sau asigurarea protectiei
antifonice eficiente in interiorul si in afara cabinetelor;
- asigurarea cu materiale pentru efectuarea curateniei;
- asigurarea cu dezinfectante, antiseptice si decontaminante autorizate/inregistrate
de Comisia Nationala pentru Produse Biocide
- asigurarea de echipament de protectie specific pentru intregul personal, in
conformitate cu legislatia in vigoare;
- asigurarea instruirii permanente a personalului medicosanitar privind precautiile
universale

Curatenia si dezinfectia. Principii generale

Utilizarea in conditii de siguranta a substantelor chimice
Aplicarea dezinfectiei acasa
Aplicarea dezinfectiei in activitatea medicala
Scopul curateniei este acela de a indeparta murdaria si o parte din microorganismele
existente (proceduri fizice, mecanice)
Scopul dezinfectiei este acela de a reduce numarul de microorganisme vii (proceduri
chimice)
Dezinfectia nu omoara, de obicei, sporii bacterieni
Pentru a fi eficienta, dezinfectia trebuie sa fie precedata de o curatire riguroasa

Principii generale
Scopul curateniei este acela de a indeparta murdaria si o parte din microorganismele
existente (proceduri fizice, mecanice)
Scopul dezinfectiei este acela de a reduce numarul de microorganisme vii (proceduri
chimice)
Dezinfectia nu omoara, de obicei, sporii bacterieni
Pentru a fi eficienta, dezinfectia trebuie sa fie precedata de o curatire riguroasa
Etapele procesului de curatenie/dezinfectie
- Protejarea materialelor sanitare, pentru evitarea contaminarii cu substantele
utilizate
- Indepartarea deseurilor solide
- Curatenia prin utilizarea de detergenti adecvati
- Clatirea cu apa curata
- Dezinfectia
- Uscarea
Biofilmul
Unele microorganisme secreta polizaharide
Polizaharidele se combina cu sarurile din apa dura si creeaza pe suprafete o pelicula
invizibila biofilm
Biofilmul e ftoarte rezistent la actiunea de indepartare

Detergentii sunt compusi cu actiune de suprafata care au:

- Un capat polar (hidrofilic)
- O terminatie non-polara (hidrofobica)
-
Detergenti pentru utilizare in relatie cu alimentele:
-Detergentii alcalini (anionici) sunt utilizati pentru materiale organice:
grasimi/uleiuri, proteine, hidrati de carbon
-Detergentii acizi (cationici) sunt utilizati pentru substante anorganice: saruri de Ca,
Mg, din apa dura, saruri minerale, Fe, sulfati.

Factorii care influenteaza procesul de curatare:

-timpul, -temperatura, -concentratia de detergent si actiunea mecanica.

Importanta curateniei inaintea actiunii de dezinfectie

Urmele vizibile de murdarie:
- Protejeaza microorganismele
- Ofera sursa de nutrienti pentru microbi
- Reduc eficacitatea dezinfectantelor
- Reduc eficienta echipamentelor (ex.: a schimbatoarelor de caldura)
-
Metodele de dezinfectie:
- temperatura innalta, apa fierbinte, abur
- halogeni, surfactanti
-
Apa fierbinte – omoara toate microorganismele vegetative si chiar unii spori, nu lasa
reziduuri chimice, nu are actiune coroziva, poate ajunge si in alte zone greu de
abordat altfel.

Principiile dezinfectiei chimice:

Suprafetele tb sa fie curate
Un dezinfectant tb sa:
- Nu fie toxic pentru om
- Aiba un spectru larg de actiune antimicrobiana (patogeni si microorganisme
de alterare)
- Sa aiba actiune germicida si nu bacteriostatica, inhibitorie
Dezinfectantele cu actiune oxidanta
- compusii clorurati (cloramina, hipoclorit de sodiu, dioxidul de clor)
- compusii de iod (iodoforii)
- ozonul
- acidul paracetic
Dezinfectantele non-oxidante (compusii cuaternari de amoniu)
Factorii care influenteaza eficacitatea dezinfectantilor
- Timpul de contact
- Temperatura
- Concentratia
- pH-ul
- Natura “murdariei” de tratat
- Compatibilitatea cu detergentii
-
Clatirea si uscarea dupa curatenie/dezinfectie:
- Echipamentul si suprafetele trebuie sa fie clatite cu apa potabila
- Uscarea este esentiala, intrucat este posibila multiplicarea microbiana in
pelicula de apa
-
Utilizarea in conditii de siguranta a substantelor chimice:
- A se urma intocmai instructiunile producatorului
- A nu se amesteca niciodata substantele chimice, daca producatorul indica
faptul ca amestecarea nu este sigura
- Acizii si alcalii nu trebuie sa se amestece niciodata (reactie exoterma !)
- Hipocloritii nu se amesteca niciodata cu acizi (se elibereaza clor gazos) sau cu
substante care contin nitriti (pot forma compusi explozivi)

Controlul daunatorilor:
Patogenii se pot disemina prin intermediul: mustelor, gandacilor, sobolanilor,
soarecilor (program-plan DDD ce cuprinde norme si proceduri in acest sens.

Mesaje cheie pentru spatiile medicale:

- Pentru a realiza o dezinfectie buna a suprafetelor, este necesara realizarea
unei curatenii prealabile riguroase
- Utilitatile / echipamentele trebuie sa fie suficiente, pentru realizarea unor
activitati eficiente
- Eficacitatea dezinfectantelor depinde de compozitia lor chimica, de timp si
temperatura
- Fiecare dezinfectant are proprietati specifice
- Trebuie urmate instructiunile cuprinse in protocoale pentru toate activitatile
de curatenie si dezinfectie
- Substantele chimice trebuie utilizate si pastrate in conditii de siguranta
 - Curatenia trebuie monitorizata continuu

Masuri de profilaxie
Controlul infectiei:
A – Masurile profilactice individuale si colective sunt:
- nespecifice ce se adreseaza sursei si modului de transmitere
- specifice ce vizeaza gazda colectiva
B – Terapia etiotropa a infectiei

Masurile nespecifice in controlul sursei de infectie sunt:

- izolarea şi tratarea bolnavilor cu boli transmisibile;
- măsuri particulare de carantinare privind diferitele categorii de purtători
sanătoşi;
- diluarea surselor (bolnavi, purtători);
- distrugerea surselor animale (zoonoze).
-
Intreruperea căilor de transmitere a infecţiei cu poartă de intrare
digestivă, se face prin:
- amenajarea şi funcţionarea corectă a unui sistem de colectare şi
evacuare a excretelor;
- controlul apei potabile;
- controlul alimentelor;
- spălarea cu apă şi săpun şi apoi uscarea mâinilor are un rol major în
profilaxia infecţiilor cu transmitere fecal-orală.
Intreruperea căilor de transmitere a infecţiei cu poartă de intrare respiratorie,
se face prin:
- reducerea densităţii microbilor din aer;
- evitarea aglomeraţiilor în conjunctură epidemică;
- măsuri de igienă individuală: folosirea batistelor dispozabile în timpul
tusei şi strănutului şi spălarea mâinilor după utilizarea batistei;
- folosirea măştii de tifon în conjunctură epidemică.
-
Intreruperea căilor de transmitere a infecţiei cu transmitere sexuală,
se face prin:
- contact sexual protejat;
- educaţie sexuală.
-
Intreruperea transmiterii infecţiilor închise, se face prin:
- dezinsecţia vizând vectorii biologici;
- triajul donatorilor de sânge;
- utilizarea de instrumentar medical de unică folosinţă sau sterilizarea
celui reutilizabil.
Masuri profilactice specifice
Imunizarea artificială activă prin vaccinare
- vaccinurile sunt produse de natură microbiană care induc rezistenţa
specifică faţă de infecţii;
Tipuri de vaccinuri
- vaccinuri vii atenuate (vaccinul BCG, antipoliomielitic, antirujeolic,
antirubeolic, antivariolic etc);
- vacinuri corpusculare inactivate (anti-pertussis, anti-holeric, antigripal,
antipoliomielitic etc);
- componente microbiene purificate: anatoxine (tetanică, difterică etc),
polizaharide capsulare (meningococ, pneumococ), componente ale
peretelui bacterian (anti-pertussis purificat), subunităţi antigenice virale;
- vaccinuri clonate : clonarea în celule bacteriene sau funfgice a genelor
care codifică Ag vacinante (anti-hepatită B)
- vaccinurti sintetice: polipeptide sau oligopeptide reprezentând epitopi ai
antigenelor de virulenţă.
-
Condiţiile eficienţei unui vaccin:
- să fie imunogen;
- să fie inofensiv;
- organismul vacinat să posede capacitatea de a elabora efectorii
imunităţii umorale sau celulare;
- să existe un interval de timp suficient pentru montarea răspunsului
imun.
-
Calea de administrare
- parenterală
- orală (stimuleaza IgA secretor).
-
Indicaţiile vaccinărilor
- vaccinări generale: vacinuri obligatorii la populaţia infantilă (anti-
tuberculoasă, anti-hepatită B, anti-pertussis, anti-difterică, anti-tetanică,
anti-poliomielită, anti-rujeolică);
- vaccinări selective: administrate la grupe de populaţie care prezintă un
risc crescut pentru o infecţie (anti-gripală la vârstele extreme, anti-
hepatită B la personalul medical, anti-holerică la turiştii care se
deplasează în zone endemice etc);
- vaccinări elective: vizează pacienţi la care anumite infecţii sunt
iminente (vacinarea antirabică la cei muşcaţi de animale suspecte,
anti-Pseudomonas la cei cu arsuri).
-
Complicaţiile vaccinărilor
- boală infecţioasă indusă prin vaccinuri vii atenuate la persoane cu
deficienţe ale apărării imune (ex cei infectaţi cu HIV);
- reacţii alergice mediate umoral sau celular la persoane sensibilizate la
antigene vaccinale sau din impurităţi ale mediului de cultivare
( ou embrionat, creier de animal etc)
.
 Contraindicaţiile vaccinărilor
- temporare: sarcina sau tratamente imunodepresive (vaccinuri vii
atenuate), boli febrile, sugari sub protecţia Ac materni;
- permanente: persoane cu teren atopic (astm bronşic, urticarie, eczeme
etc.), infecţia cu HIV (pentru vaccinuri vii atenuate).
-
Imunizarea artificială pasivă prin seroprofilaxie se face prin
administrare de Ac preformaţi de la un donor
- animal (seruri heterologe brute sau purificate)
- om (Ig standard sau specifice);
asigură imediat protecţie specifică;
eficienţă limitată în timp;

Indicaţii:
- persoane cu hipo- sau agamaglobulinemii
- persoane nevaccinate în condiţii de risc;
-
Manifestări secundare după administrare de seruri heterologe:
- şoc anafilactic (sensibilizare de tip I)
- boala serului (sensibilizare de tip III).
-
Chimioprofilaxie - prevenirea unei infecţii sau a unor complicaţii
postinfecţioase prin administrare de agenţi terapeutici antimicrobieni ;
eficienţă imediată dar numai pe durata administrării;
Indicaţii:
- individuale (administrare de eritromicină la copil nevaccinat, contact cu
tuse convulsivă; chimioprofilaxia cu HIN la copii cu viraj tuberculinic,
penicilino profilaxia reinfecţiilor cu S. pyogenes la pacienţi cu boală
reumatismală etc);
- colective (stingerea unei izbucniri epidemice în colectivităţi închise);
Dezavantaje
- individuale – fenomene de disbioză;
- colective – amplificarea fondului genetic de rezistenţă la antibiotice.
Profilaxia infectiilor nosocomiale: Include măsuri care reduc riscul câştigării şi
transmiterii infecţiei la pacienţii spitalizaţi prin
- izolarea pacienţilor colonizaţi sau cu infecţii determinate de tulpini
“periculoase”;
- măsuri care să evite ca personalul de spital să constituie sursă de
infecţie;
- spălarea mâinilor înainte şi după orice contact cu pacientul;
- sterilizarea sau dezinfecţia instrumentarului folosit în intervenţii
exploratorii sau terapeutice;
- respectarea cu rigurozitate a metodei lucrului aseptic în orice manevră
invazivă;
- colectarea materialului contaminat (ace, seringi, pansamente etc) în
cutii sau pungi etanşe şi incinerarea acestora;
- circuite distincte pentru materialul steril şi cel contaminat;
- izolare de protecţie a pacienţilor cu receptivitate înaltă la infecţii etc.
 Terapia etiotropa a infectiei
Scurt istoric
Seroterapia a reprezentat singura modalitate de tratament etiotrop la
sfârşitul secolului XIX (difterie, tetanos, pneumonie pneumococică);

Paul Erlich a intuit posibilitatea tratamentului infecţiei prin compuşi

chimici, conceptul de “glonţ magic” exprimând principiul de bază a
acestei terapii: toxicitate selectivă.
A descoperit în 1909 salvarsanul, folosit în terapia infecţiei luetice.

în 1932 Gerhard Domagk a descoperit efectul terapeutic al unui

derivat de sulfanilamidă, prontozil, experimentat iniţial în infecţia
stafilococică şi streptococică pe animal, apoi testat cu succes în 1935
la om.

În 1928 Alexaner Fleming descoperă întâmplător efectul antibacterian

al penicilinei produsă de o specie Penicillium dar descoperirea sa
epocală rămâne un deceniu nevalorificată;

Ernst Boris Chain şi Howard Walter Florey, în 1939, reuşesc să

purifice antibioticul, ceea ce face posibilă utilizarea terapeutică a
penicilinei, la om, după 1940;

în prezent, > 250 compuşi obţinuţi prin sinteză chimică (chimioterapice)

sau prin biosinteză (antibiotice) sunt folosiţi ca agenţi terapeutici
antimicrobieni.

Microorganisme producatoare de antibiotice:

Bacterii
Streptomyces spp
cloramfenicol
eritromicină
kanamicină
rifampicină
streptomicină
tetraciclină
vancomicină
Micromonospora spp
Gentamicină
Bacillus spp
bacitracină
polimixină
Fungi
Penicillium spp
peniciline
Cephalosporium spp
Cefalosporine
 Calitatile ideale ale unui agent terapeutic:
proprietăţi antimicrobiene:
- toxic pentru microorganism, de preferat efect –cid;
- spectru antimicrobian suficient de larg;
- să nu favorizeze dezvoltarea fenomenului de rezistenţă secundară;
proprietăţi farmacologice:
- lipsa de toxicitate faţă de organismul gazdă;
- persistenţa în organism un interval de timp suficient de lung;
- bună distribuţie tisulară, inclusiv în l.c.r.;
- lipsa reacţiilor de sensibilizare;
- lipsa interacţiunii cu alte medicamente;
condiţii de ordin economic
- preţ de cost scăzut.
Criterii de clasificare a agentilor terapeutici antimicrobieni:
după modul de obţinere:
- diferenţierea în chimioterapice şi antibiotice a pierdut din importanţă;
- termenul de antibiotice este acceptat pentru toţi agenţii antimicrobieni.
după categoria de microorganisme asupra cărora acţionează:
- anti-bacteriene, -fungice, -parazitare, -virale;
după efectul asupra microorganismelor:
-cid (omoară microorganismele);
-static (inhibă microorganismele, cooperând cu mecanismele de
apărare antiinfecţioasă în efectul final -cid).

Criterii de clasificare a agentilor antibacterieni:

Dupa modul de actiune
- inhibarea sintezei peretelui celular;
- afectarea structurii şi funcţiilor membranei celulare;
- perturbarea sintezei proteinelor celulare;
- blocarea sintezei acizilor nucleici.
după spectrul de activitate
- spectru îngust (activitate numi pe bacterii gram-pozitive, gra-negative
sau a.a.r);
- spectru lărgit (faţă de bacterii gram-pozitive, gram-negative şi bacterii
atipice).
o clasificare practică şi didactică a fost realizată după trei criterii
esenţiale: mecanism de acţiune, structura chimică de bază şi spectrul
antibcterian (specii natural sensibile).
Inhibitori ai sintezei peretelui celular

Antibiotice care inhiba sinteza peptidoglicanului:

- peniciline
- cefalosporine
- carbapeneme
- monobactam

Antibiotice care inhiba sinteza acizilor micolici sau

arabinogalactanului:
- izoniazida
- Pirazinamida , -Etambutol
-
Antibiotice care altereaza structura si functiile membranei
celulare:
- polimixine
Inhibitori ai sintezei proteice:
Aminoglicozide Fenicoli Acid fusidic
Tetracicline MKLS Mupirocin
Oxazolidinone

Inhibitori ai sintezei acizilor nucleici:

Chinolone Sulfamide Metronidazol
Rifampicina Cotrimoxazol Nitrofurani

Relatia bacterie – antibiotic in vitro:

- concentraţia minimă inhibitorie (CMI) = cantitatea minimă de antibiotic
care inhibă cultivarea unei tulpini bacteriene;
- concentraţia minimă bactericidă (CMB) = cantitatea cea mai mică de
antibiotic care omoară 99,9% dintre bacteriile unei tulpini testate.

Relatia bacterie – antibiotic in vivo:

- bacterii sensibile = antibioticul, in doze uzuale, va asigura vindecarea
infecţiei (CMI < nivelul mediu al antibioticului în focarul de infecţie);
- bacterii rezistente = antibioticul, cel mai probabil, va determina eşec
terapeutic (CMI > nivelul mediu al antibioticului);
- bacterii intermediare = efectul terapeutic poate fi obţinut numai în
anumite condiţii (CMI ≈ nivelul mediu al antibioticului).
-
Definirea unei tulpini bacteriene ca S, R sau I prin teste in vitro:
Valorile CMI, superioară şi inferioară, în relaţie cu concentraţiile
realizate in vivo, care permit încadrarea unei tulpini în categoria S, R
sau I se numesc concentraţii critice, respectiv C şi c:
tulpini sensibile = CMI < c;
tulpini rezistente = CMI > C;
tulpini intermediare = C < CMI > c
Antibiograma difuzimetrică, cea mai frecventă metodă de testare a
sensibilităţii unei tulpini bacteriene în laboratorul clinic, permite
definirea unei tulpini bacteriene ca S, I sau R prin raportarea
diametrului zonei de inhibare a culturii la cele două diametre critice, D
şi d:
tulpini sensibile = Ø zonei de inhibiţie > D
tulpini rezistente = Ø zonei de inhibiţie < d
tulpini intermediare = d > Ø zonei de inhibiţie < D

Diferenţierea bacteriilor în S, I sau R la nivel de specie

- specii sensibile = şi-au păstrat nemodificată sensibilitatea naturală sau
frecvenţa tulpinilor rezistente este < 10%
- specii intermediare = specii care au o rezistenţă naturală intermediară
 Rezistenta bacteriilor la antibiotice:
Rezistenţă naturală
- reprezintă un caracter de specie;
- contribuie la definirea spectrului iniţial sau natural de activitate
antibacteriană a unui antibiotic;
Rezistenţă câştigată
- atribut de tulpină;
- permite definirea spectrului actual de activitate a unui antibiotic.
Rezistenţa la antibiotice este un fenomen biologic natural, amplificat
şi accelerat prin:
- presiunea de selecţie exercitată de utilizrea neraţională a antibioticelor;
- răspândirea uneori la mari distanţe a clonelor rezistente.

Mecanisme genetice de rezistenta la antibiotice:

- mutaţie;
- transfer orizontal de gene de rezistenţă prin transformare, transducţie,
conjugare.

Mecanisme biochimice de exprimare a genelor de rezistenţă:

- modificarea permeabilităţii peretelui celular (blindajul celulei
bacteriene);
- excluderea prin eflux a antibioticului în mediu extracelular;
modificarea biochimică a ţintei de atac (camuflajul ţintei);
- substituirea ţintei de atac printr-o deviaţie metabolică (eschivare
metabolică);
- inactivarea enzimatică a antibioticului.

Igiena aerului
Troposfera
- Stratul de aer pana la o altitudine medie de 10 km.
- Compozitia chimica a aerului este constanta, factorii fizici de calitate a
aerului variaza foarte mult.
- Este influentat schimbul de gaze de la nivel pulmonar, solicitata functia
de termoreglare.
- Are loc procesul de poluare a aerului
- Capacitate de autoepurare.
-
Stratosfera
- pana la 50km.
- Factorii fizici de calitate sunt constanti, compozitia chimica e
modificata.
- La acest nivel se gaseste stratul de ozon datorita caruia se mentine o
temperatura constanta.
- Cand scade stratul de ozon, cresc radiatiile solare.
-
Proprietatile fizice ale aerului:
- Temperatura
- Umiditatea
- Miscarea aerului
 - Presiunea atmosferica
-
Temperatura aerului:
- Încălzirea indirectă de la suprafaţa solului dată de unghiul sub care cad
razele solare pe sol, la Ecuator – perpendicular – încălzire maximă, în
zona polară – aproape paralel cu solul – încălzire minimă. Aerul se
încălzeşte indirect de la sol iar stratul de la 1-2m deasupra solului este
cel mai încălzit ziua şi cel mai rece noaptea.
- Încălzirea directă de la radiaţia solară, este maximă la zenit şi nulă la
apusul soarelui (este mică datorită puterii de absorbţie a aerului faţă de
radiaţia solară redusă).
- Diurn – valoarea minimă înaintea răsăritului, creşte progresiv, valoarea
maximă în jurul orei 14 (în jurul orei 9 este valoarea medie a zilei)
- Temperatura influenţează schimburile de căldură dintre organism şi
mediu.
- Omul, organism homeoterm, este adaptat pentru temperaturi între
-50°C şi +50 °C.

Termoreglarea:
- Vasodilatatie, cand temperatura ambianta este mai scazuta decat
temperatura corpului, se poate ajunge la un debit sangvin maxim de
3000ml/minut (debitul normal este de 300-500ml/minut).
- VASOCONSTRICTIE – scaderea debitului periferic de sange, limiteaza
pierderea de caldura. Se poate ajunge la o valoare a debitului sangvin
periferic de 30ml/minut.
- TRANSPIRATIA – raceste corpul prin fenomenul de evaporare
- REACTII COMPORTAMENTALE – adaugarea sau scoaterea de haine
(layers) asigura termoreglarea
- Tremuratul
- genereaza caldura prin intensificarea reactilor chimice mecesare
activitatii musculare.
- Tremuratul vizibil poate creste productia de caldura si cu 500%.
- Acesta poate sa functioneze doar pentru cateva ore, pana la
consumarea glucozei din muschi si instalarii oboselii musculare

Corpul omenesc pierde caldura prin:

RADIATIE- pierderea de temperatura catre mediul ambiant cauzata de
gradientul de temperatura (pentru o temperatur a mediului ambiant sub 37
grade Celsius)
CONDUCTIE - prin contact direct intre obiecte, transfer molecular al
energiei termice ( 2%)
CONVECTIE - este partial un proces de conductie in care unul dintre
obiecte este in miscare.
EVAPORARE - este o modalitate prin care se pierde caldura prin procesul
de schimbare a starii de agregare a apei din lichid in gaz

Temperatura optima:
- 18-22 ֠C –pentru un adult sanatos, usor imbracat
- 14-16 ֠ C - in salile de sport
- Vara se admit maxim 26 ֠ C
-
Stres termic
- depăşirea temperaturii critice superioare alterează homeotermia şi
duce la hipertermie;
– dezechilibru electrolitic
– colaps
– scăderea debitului cardiac
– insuficienţă cardiorespiratorie
– mortalitate 50%

Efectele caldurii asupra corpului uman

-Organismul uman se simte confortabil la o temperatura de 20 ֠ C, cand
temperatura depaseste 45 ֠ C, exista riscul decesului

Hipertermia
Definitie: manifestare patologica diferita de febra si in general
subdiagnosticata, caracterizata de crestere tº>40ºC asociata cu
manifestari ale SNC ( tulburari de comportament,convulsii,coma);
Se disting:
-Hipertemia clasica, legata de expunerea la caldura(tº ambianta
crescuta) care apare preferential la varstnici in timpul valurilor de caldura
estivale;
-Hipertermia de exercitiu care apare in legatura cu un efort fizic intens in
atmosfera umeda, fara ca tº ambientala sa fie crescuta in mod deosebit;
apare in special la tineri cu o buna stare de sanatate( sportivi,muncitori
care depun un efort fizic intens,militari, pompieri)

Mecanisme fiziopatologice generale:

-Cresterea tº corporale (termogeneza) este rezultanta:
- metabolismului bazal
- activitatii musculare
- absorbtiei de caldura cand temperatura ambianta excede pe cea a
corpului

Supraincarcarea termica este evitata prin termoliza pentru a mentine tº

corpului la valoarea de 37ºC(homeotermia);
Reglarea termica este asigurata de hipotalamus care actioneaza ca un
termostat:
In situatia in care termoliza nu compenseaza acumularea calorica, tº
centrala creste, receptorii periferici si hipotalamici sunt activati si emit
semnale nervoase catre hipotalamus; →

Preventia
Evitarea in cursul valurilor de caldura(t>32ºC trei zile consecutiv) a
efortului fizic, aport hidric suficient,efectuare de dusuri cu apa
calduta,stationare in incaperi climatizate, imbracaminte lejera din fibre
naturale;
Alte cauze de hipertermie:
Hipertermia maligna perianestezica-reprezentata de aparitia unei
hipertermii>40ºC; ascensiunea termica este foarte rapida(1grad/5 min) si
se insoteste de rigiditate musculara, tahicardie si hiperkaliemie; se
datoreaza unei anomalii genetice familiale non-aparente care se manifesta
in momentul folosirii unor anestezice (halotan, succinilcolina);
Sd malign neuroleptic care apare la un pacient tratat cu fenotiazine,de la 2
zile-1 luna( t>40ºC,semne neurologice centrale)
Sd serotoninergic apare la pacienti tratati cu inhibitori serotonona

Stresul la rece conduce la:

- Hipotermie
- Vasoconstrictie cutanata
- Hipotensiune arteriala
- Creste metabolismul
- Reflexe exagerate

Conditii de aparitie a hipotermiei:

- Temperaturi negative
- 4°C – vant si ploaie
- 15°C – uragane
- Orice temperatura sub 37°C pot avea legatura cu hipotermia (ex:
hipotermia la batrani in case reci) sau cu probleme de circulatie
periferica, precum “picior de transeu” (in conditii de umezeala, frig si
incaltaminte stramta, fenomenul se poate instala chiar si dupa doar 11
ore in aceste conditii, la temperaduri sub 16°C) si degeraturi.
-
Inghetarea corneei – mentinerea ochilor deschisi in conditii de vant
puternic si rece, vifor, iarna, fara a purta ochelari de protectie. Tratamentul
– incalzirea ochilor cu comprese sau mainile calde pe ochii inchisi care
dupa reaincalzire trebuie mentinuti inchisi 24 – 48 de ore.
Hipotermia severa - 32º – 30ºC
Tremuratul se opreste, pielea expusa este albastruie sau umflata,
coordonarea musculara foarte redusa, nu poate sa mearga, confuz,
incoerent, irational, poate fi capabil sa mentina postura si aparenta de
constienta
Hipotermia profunda 30º – 27ºC
Rigiditate musculara, semicontient, amorteala, nu mai reactioneaza la alte
persoane, puls si respiratie rare, posibla fibrilatie a inimii
27º – 25ºC Inconstient, puls si respiratie inconstante, pulsul nedetectabil
(nu se simte la palpare)
25º – 23ºC Edem pulmonar, cedarea functiilor respiratorii si circulatorii,
moarte. Moatea poate surveni inainte sa fie atinsa aceasta temperatura

Evolutie spre:
a) vindecare
b) vindecare cu sechele (nefrită, nevrită, afectare miocardica)
c) deces: insuficienţă respiratorie, anoxie SNC
La nivelul extremităţilor (pavilionul urechii, nas, obraji, mâini, picioare) –
parestezii, amorţeli, furnicături, tulburări de sensibilitate cutanată, albire;
frig prelungit – degerături.
Frigul actioneaza asupra:
ap. respirator: Infecţii acute de căi respiratorii superioare (IACRS),
pneumonie, bronhopneumonie, pleurezie
– ap. cardiovascular: spasm coronarian accidente hipertensive.
– ap . locomotor: mialgii, miozită, artrite, reumatism
– ap. renal: glomerulonefrită acută şi pielonefrită ac.
– sistem nervos: pareză facială, paralizie de trigemen

Umiditatea aerului
- încărcătura aerului cu vapori de apă, picături de apă, cristale de gheaţă
influenţează epidemiile de gripă, scarlatină, boli acute şi cronice, (astm
bronşic, hemoptizii, boli reumatismale).
Valori normale 35-65%

Importanta medicala a umiditatii aerului

- Influenteaza termoreglarea
- Influenteaza poluarea aerului
- Determina tipul de clima
-
Influenta variatiilor umiditatii aerului asupra organismului:
- Influenţa indirectă
Umiditatea aerului intervine în echilibrarea diferenţelor mari de
temperatură aaerului.
- Influenţa directă:
Umiditatea relativă sub 10-15% produce uscarea mucoaselor, cu fisuri şi
sângerări, senzaţie de sete.
Umiditatea relativă sub 30% determină uscarea mucoasei respiratorii
Umiditatea  relativă  mai  mare  de  70-80%  influenţează  nefavorabil
termoreglarea

Miscarea aerului:
- Se datoreaza deplasarii maselor de aer pe orizontala sau pe verticala
- Directia si viteza vantului se datoresc gradientului de presiune
- Limite 0,1-0,3 m/s
-
Efecte asupra starii de sanatate
- Favorizeaza pierderile de caldura ale organismului, prin accentuarea
convectiei si evaporarii
- Fenomenul de foen: alterarea starii generale, modificari
comportamentale, scaderea capacitatii de munca, diminuarea
autocontrolului
- Actiune indirecta: intervine in mentinerea compozitiei chimice a aerului,
favorizeaea autopurificarea aerului si ventilatia locuintei
-
Presiunea atmosferica - forta exercitata de aerul atmosferic pe unitatea
de suprafata
1 kg/cmp= 750 mmHg
 - Factor meteorologic complex si nu factor meteorotrop

Scaderea presiunii atmosferice din cauze meteorologice

La persoanele sanatoase produc retentie hidrica
La persoane cu starea de sanatate influentata produc senzatie de
greutate, cresterea vitezei de circulatie a sangelui
Cresterea presiunii atmosferice din cauze meteorologice
La persoanele sanatoase favorizeaza eliminarea apei din organism
La persoane cu starea de sanatate influentata produc acutizarea
fenomenelor inflamatorii,tromboze, embolii,crize de astm bronsic

Igiena Definitie. – este ramura de baza a medicinei preventive ce se ocupa cu

pastrarea si promovarea starii de sanatate a comunitatilor umane.
Numele ei provine de la Hygeea ce personifica zeita sanatatii (emblema sanatatii) in
mitologia greaca, fiica lui Asklepios ce a ramas simbolul medicinei curative.

Sănătatea este rezultatul interacţiunii dintre zestrea biologică, genetică a omului şi

condiţiile mediului său de viaţă şi de activitate.

Boala reprezintă o neadaptare sau o deficienţă de apărare a organismului ca şi

absenţa reacţiei la stimulii la care organismul este expus.

Starea de sănătate şi disconfort – boală, incapacitate, invaliditate şi terminând cu

decesul.

Factori endogeni – sunt reprezentaţi de sex, rasă, vârstă, caracteristicile biologice şi

caracteristicile demografice ale populaţiei.

Factori comportamentali – anturaj, mijloace financiare, experienţa individuală.

Stilul de viaţă cuprinde obiceiurile alimentare, consumul de alcool, consumul de

droguri, fumatul, stresul, sedentarismul, comportamentul sexual

Mediul este: “totalitatea factorilor din afara organismului prezenţi la un moment

dat şi care acţionează asupra omului şi activităţii sale

Factori de mediu:
Fizici – temperatura, umiditatea, radiaţii, zgomote.
Geodinamici – zona geografică.
Chimici
Biologici – bacterii, fungi, paraziţi.
Mediul socio – economic – pragul de sărăcie, stilul de viaţă alimentar, condiţii de
viaţă şi muncă precum şi nivelul de instruire.
Factorii de mediu pot actiona:
Sanogen: când îndeplinesc anumite condiţii de calitate (aer curat, apa potabilă,
alimente bune)
Patogen:
Factori etiologici (cauzali): prezenţa lor este obligatorie pentru producerea bolii.
Exemplu: bolile infecţioase
Factorii de mediu si organismul - relatia doza efect in functie de care efectele
aparute pot fi acute, cronice sau tardive

Efectele acute
– expunere la concentratie foarte mare o perioada scurta de timp (minute, ore)
- sunt accidentale
Cronice
expunere la concentratie moderat crescuta fata de concentratia maxima admisa,
dar o perioada mai mare de timp
cel putin 3 luni.
Tardive
– apar la cocentratii mici cu o latenta foarte mare de ani, decenii.
- efecte cancerigene.

Factori de risc: se asociază cu frecvenţă crescută a factorului etiologic în declanşarea

bolii; singuri, nu produc boala.
Dacă apar pe lângă factorii etiologici, boala se manifestă mai devreme, se agravează,
conduce spre deces (eventual).

In functie de relatia doza – efect pot fi:

Efecte cu prag – apar cand se depaseste un anumit nivel , concentratia atinsa in
organism
Ex efectele toxice sunt induse de expunerea organismului si apar dupa depasirea
anumitor concentratii ale plumbemiei.
Efecte fara prag – orice doza, concentratie poate induce efectul cancerigen.

Studii de impact a factorilor de mediu asupra sanatatii:

- Identificarea pericolului existent în mediu: factor de mediu care poate afecta
sănătatea în anumite condiţii. Exemple: centrală atomo-electrică, fabrică ce
elimină toxice în aer, apă, sol.
- Definirea riscului: probabilitatea de apariţie a unui efect nedorit.
- Stabilirea expunerii populaţiei la factorul respectiv: tipul expunerii,
magnitudine, căi de pătrundere în organism, timpul de expunere (în funcţie
de amplasare: rural / urban).
- Stabilirea populaţie expuse: prin determinarea concentraţiei toxicului.
- Stabilirea persoanelor cu risc maxim: femei (aerul în bucătărie este mai prost
decât în exterior...), copii (rată metabolică mare, cu risc mare de absorbţie),
bolnavi, bătrâni.
Date privind expunerea se obtin prin:
- Determinarea concentraţiei toxinelor: metodă imprecisă.
- Markeri de expunere (biologici):
- Markeri de încărcare a organismului cu xenobiotice (substanţe străine)
- Markeri de efecte: evidenţiază modificările. Exemple: CO – carboxi-Hb.
- Markeri de susceptibilitate: stabilirea persoanelor cu risc crescut. Exemplu:
iritabilitate bronşică.
- Monitorizare individuală: se poartă un monitor.
-
Calcularea riscului:
- Riscul bolii la expuşi: p1=a/a+b
- Riscul bolii la neexpuşi: p0=c/c+d
- Riscul relativ (RR): de câte ori este mai mare proporţia persoanelor bolnave în
rândul celor expuşi la factorul de risc faţă de proporţia bolnavilor în rândul
celor neexpuşi la factorul de risc
RR=p1/p0

Riscul atribuibil
Cu cât este mai mare frecvenţa efectului nedorit la cei expuşi faţă de
neexpuşi
Ra=p1-p0
Ra<0 Factor de protectie
Ra=0 Factor indiferent
Ra>0 Factor de risc

Profilaxia:
Primară: factorii patogeni trebuie cunoscuţi, selectaţi, factorii sanogeni
trebuie promovaţi. Este foarte scumpă.
Secundară: priveşte acţiunile ce trebuie realizate pentru depistarea bolii într-
o formă incipientă, foarte aproape de debut ideal în faza infraclinică.
Terţiară: prevenirea instalării complicaţiilor, handicapului, decesului

Factorii care contribuie la aparitia bolilor prin consum de alimente

-contaminarea
-supravietuire
-multiplicarea
Pericole chimice in alimente

Contaminanti de origine industriala si mediu ambiant

Substante toxice prezente inevitabil in alimentele de origine vegetala

Micotoxine
Organele tinta pentru cateva micotoxine

Contaminanti rezultati in timpul procesarii

Utilizarea incoreta a substantelor chimice in agricultura

Utilizarea incorecta a aditivilor

Pericole fizice potentiale

Definitie toxiinfectii alimentare
TIA sunt boli acute, care apar sporadic sau epidemic, in urma consumarii alimentelor
contaminate cu bacterii patogene/conditionat patogene sau /si cu toxinele acestora

Clasificarea etiologica a toxiinfectiei alimentare

1.Enterobacteriacceae: Salmonella, Shigella, Proteus, Escherichia, Yersinia
2.Bacillaceae: Bacillus (cereus), Clostridium ( perfringens , botulinum)
3. Pseudomonadaceae: Pseudomonas
4.Micrococaceae : Satphilococcus ( aureus enterotoxigen)
5.Streptococaceae: Streptococus (faecalis- enterococul)
6. Vibrionaceae : Vibrio ( Vibrio. Parahaemolyticus)
7. Spirallaceae: Helicobacter ( jejuni)

Clasificare patogenica a toxiinfectiei alimentare

TIA de tip infectios:
Mecanism : invazie tisulara a germenilor patogeni existenti in alimente
-Prin acest mecanism actioneaza: Salmonella, Shigella si Helicobacter
-Vibrio parahaemolyticus si yersinia enterocolitica actioneaza atat prin invazie
tisulara cat si prin producere de toxina
TIA de tip toxic:
-Mecanism: actiunea directa asupra organismului a toxinelor elaborate de unii
germeni patogeni, care se acumuleaza in alimente in cantitati suficient de mari sau
se produc in “vivo” la nivelul intestinului.
-Prn acest mecanism actioneaza:
cu toxina preformata: Stafilococul auriu
-Bacilul cereus( cu incubatie scurta)Cl botulinum
cu producere de toxina “ in vivo”
-Cl perfringens B. cereus (cu incubatie lunga)E. Coli enterotoxigen,Cl botulinum

1.salmonella : consum de carne de pasare, vita,de oua de produse lactate

2.stafilococ enterotoxic: consum de produse de cofetarie, preparate cu crema,
frisca, prajituri, torturi, inghetata, produse lactate,branzeturi sarate preparate din
carne
3.clostridii dupa consumul de carne de vita sau pasare, supe de carne
4. shigella: dupa consumul de salata de cartofi cu oua, lapte,tocaturi,icre,ton
5. botulism : dupa consum de vegetale si fructe strivite, pesti,afumaturi,conserve

6. Vibrio parahaemoliticus: dupa ingestia de moluste si crustacee

Cele mai importante virusuri implicate in bolile ce pot fi transmise prin alimente
-virusile hepatice A si E
-virusuri mici(norwalk)
-rotavirusuri
-poliovirusuri

Cantitatea de virusuri necesare pentru producerea infectiei si pentru a fi detectate

GRETURI SI VARSATURI DUPA O INCUBATIE DE 1-6 ORE
-CEL MAI PROBABIL AGENTII ETIOLOGICI SUNT STAFILOCOCUL AURIU SAU B. CEREUS
-CU INCUBATIE SCURTA
-In TIA cu S. aureus
Debut: brusc, brutal cu frison, cefalee, temperatura normala de obicei
Faza de stare: greturi, varsaturi, dureri abdominale de tip colicativ
Evolutia bolii este de scurta durata de obicei sub 12 ore.
-In TIA cu B. cereus dupa incubatie apar greturi si varsaturi ( sindromul emetic).
Imbolnavirea este de scurta durata, sub 12 ore.

COLICI ABDOMINALE SI DIAREE DUPA 16-18 ORE

-CEL MAI PROBABIL AGENTII ETIOLOGICI SUNT AGENTI CARE ELABOREAZA TOXINE
“IN VIVO”, CLOSTRIDIUM PERFRINGENS SI B. CEREUS CU INCUBATIE LUNGA
-Clinic: crampe abdominale si diaree( sindromul diareic)

FEBRA, COLICI ABDOMINALE SI DIAREE DUPA 16-18 ORE

-AGENTII ETIOLOGICI MAJORI : SALMONELLA, SHIGELA, E.COLI ENTEROINVAZIV
-La peste 50% dintre pacienti la tabloul clinic se adauga si varsaturile
-Durata bolii: 2-7 zile
-Convalescenta dupa TIA cu salmonela este lunga.

FEBRA SI COLICI ABDOMINALE DUPA 16-18 ORE

-agent etiologic Yersinia enterocolitica
-clinic: poate mima o apendicita acuta
greturile si varsaturile apar in 25-40% din cazuri
diareea apare mai ales la copii
-durata bolii: 24 ore – 4 saptamani

COLICI ABDOMINALE SI DIAREE APOASA DUPA 16-72 ORE

-AGENTI ETIOLOGICI E. COLI, V. PARAHAEMOLITICUS , SALMONELLA, SHIGELLA
-Intr-un procent mic de cazuri apar si febra si varsaturile.
-Durata bolii: 24-48 ore

GRETURI, VARSATURI, DIAREE SI PARALIZIE DUPA 18-36 ORE

-AGENT PATOGEN: CLOSTRIDIUM BOTULINUM
-Clinic: simptome gastro-intestinale acute aparute simultan sau precedate de astenii
musculare sau paralizii
-Simptomele gastro- ntestinale: constipatie( paralizia pneumogastricului)
-Simptome neurologice: ptoza palpebrala,midriaza, diplopie, nistagmus, strabism,
tulburari de fonatie, deglutitie.Paralizia respiratorie progresiva duce la insuficienta
respiratorie si la moarte prin asfixie.
-Tulburari secretorii: inhibarea secretiei , digestive si chiar sudorale.
Parazitii cei mai importanti implicati in producerea de boli transmise prin aliment

Transmiterea trichinelozei
Reguli OMS pentru prepararea de alimente sigure