În orice mediu de lucru se pot întâlni situații când nu toată lumea cade de acord asupra modului

de desfășurare a muncii sau altor aspecte cu caracter profesional. În aceste cazuri se pot isca
diverse conflicte de muncă, pe care fiecare parte implicată ar trebui să le gestioneze cât mai
bine.
Ce sunt conflictele de muncă

Conflictele individuale de muncă, de pe altă parte, sunt legate de neîndeplinirea unor obligații

sau nerespectarea unor drepturi în ceea ce privește contractul individual de munca, dar și cel

colectiv. Totodată, mai sunt considerate conflicte individuale de muncă și alte situații, ca în

cazul în care părțile nu cad de acord asupra unor clauze din contractul de muncă sau nu sunt

respectate aceste clauze, dar și situații legate de plata unor despăgubiri pentru acoperirea unor

prejudicii care au apărut în urma neîndeplinirii sau îndeplinirea parțială a obligațiilor stabilite

prin contractul de muncă.

Într-un conflict de muncă pot fi implicați atât angajatorii, cât și salariații, însă alte părți implicate

în conflictele de muncă mai pot fi sindicatele și patronatele.

Cum se declanșează procedura conflictelor de muncă

Înainte de toate, așa cum prevede legea, atunci când este vorba de apariția unui conflict de

muncă, angajatorul trebuie să fie sesizat în scris de salariat, de un reprezentant sau de sindicat.

În document trebuie să se regăsească motivarea, revendicările și propunerile pe care le are

salariatul sau salariații pentru a rezolva conflictul existent. La rândul lui, angajatorul trebuie să

le ofere salariaților sau sindicatului, după caz, un răspuns în scris în termen de două zile

lucrătoare de la data primirii sesizării.

Dacă salariații nu sunt mulțumiți de răspunsul primit sau dacă angajatorul nu răspunde

revendicărilor, se ajunge la declanșarea conflictului de muncă. Astfel, această procedură de

declanșare a conflictului de muncă presupune notificarea în scris a angajatorului și sesizarea în

scris, în același timp, a Inspectoratului Teritorial de Muncă pentru a se ajunge la împăcare.

De reținut este faptul că un conflict de muncă poate să fie declanșat în cazul în care angajatorul

refuză să înceapă negocierea pentru un contract colectiv de muncă (dacă nu există un astfel de

document) sau refuză nejustificat semnarea lui, dar și în cazul în care angajatorul nu este de

acord cu revendicările angajaților.

De asemenea, conflictele de muncă pot fi declanșate și dacă angajatorul refuză să negocieze

salariile, durata timpului de lucru și a programului de lucru, dar și condițiile de muncă.

Cum se soluționează conflictele de muncă

Conform legii, conflictele de muncă pot fi soluționate prin conciliere, mediere sau arbitraj. 

La conciliere participă, în afară de reprezentantul Ministerului Muncii și Protecției Sociale, o

delegație formată din 2-5 persoane din partea salariaților sau sindicatele reprezentative, după

caz, și angajatorul. Dacă acesta nu poate participa personal la conciliere, atunci trebuie să

delege un grup de 2-5 reprezentanți printr-o împuternicire scrisă.

Medierea conflictelor se face în cazul în care acestea nu au fost soluționate prin conciliere. Este

important că medierea se face numai dacă ambele părți cad de comun acord asupra acestei

proceduri.

La fel ca medierea, nici arbitrajul conflictelor de muncă nu este obligatoriu, însă părțile pot

hotărî de comun acord să apeleze la această soluție.

Pentru această procedură se va constitui o comisie de arbitraj, care va fi compusă dintr-un

arbitru desemnat de angajator, un arbitru desemnat de salariați și un arbitru desemnat de

Ministerul Muncii și Protecției Sociale. Soluționarea conflictului de muncă va avea loc la sediul

Ministerului Muncii și Protecției Sociale sau la sediul Direcției generale de muncă și protecție

socială.