Universitatea Din București Nicolau Maria - Leonora

Facultatea de Istorie Secția Istoria Artei

Anul III

O privire asupra fenomenului licitațiilor de artă

Pentru a putea analiza acest fenomen, trebuie menționată definiția exactă a termenului de
LICITÁȚIE, licitații, s. f. Vânzare a unui bun făcută în public, după reguli speciale, având drept rezultat
atribuirea obiectului de vânzare persoanei care a oferit prețul cel mai mare sau condițiile cele mai
avantajoase, în cazul serviciilor; mezat. [Var.: licitațiúne s. f.] – Din fr. licitation, lat. licitatio, -onis.1.

O altă explicație succintă și mai specifică subiectului ales este că o licitație de artă este vânzarea
de opere de artă, care de cele mai multe ori se realizează într-o casă de licitații, dar nu numai.

Această practică își găsește rădăcinile cu mult înainte de introducerea în vocabular a termenului
sub forma în care este cunoscut astăzi. Nu se poate stabilii cu exactitate, dar se poate lua în considerare
conceptul colecționismului. Oamenii colecționează de secole, de la obiecte mici și puțin costisitoare, până
la obiecte rare și cu o valoare economică considerabilă. Obiecte care poate pentru mulți sunt
nesemnificative, pentru colecționari cuprind un caracter personal și sentimental. Colecționarea este o
practică cu o istorie foarte veche, pornind de la biblioteca din Alexandria care a fost concepută pentru a
adăpostii colecția de cărți a lui Alexandru cel Mare și mai apoi a lui Ptolemeu I.

Primele practici de acest fel au fost recunoscute în cazul faimoasei colecții formate de Regele
Carol I al Angliei, care dupa vizita lui în Spania din 1623 a devenit un cunoscut pasionat de artă ce
organiza serate cu vanzare de obiecte de artă, dar acesta era un proces încet. Prima colecție de artă
importantă ce a ajuns sa fie licitată sub aspecte cunoscute la Covent Garden în data de 8 martie 1742, a
fost cea a lui Edward Harley, 3 rd Earl of Oxford and Earl Mortimer, un membru al Parlamentului britanic
din acea perioadă.

Spre mijlocul secolului al XIX-lea, acest fenomen a dobândit amploare, așadar s-au schimbat și
valorile urmate de către colecționari, pentru că aceștia alcătuiesc publicul țintă pentru organizarea
licitațiilor. Majoritar, aceștia erau bărbați cu un statut financiar ridicat, de multe ori peste media din
vremea respectivă, care deveniseră mai puțin interesați de a “colecta” obiecte de artă traditionale și

1
A se vedea https://dexonline.ro/definitie/licita%C8%9Bie , vizitat la 3 ianuarie 2020.

1
Universitatea Din București Nicolau Maria - Leonora
Facultatea de Istorie Secția Istoria Artei
Anul III

investeau mai mult în artistii perioadei. În 1863 a fost remarcată pentru prima dată această practică care a
continuat la intervale neregulate de timp, licitațiile fiind organizate în galeria Bicknell. 2

Cererea pentru tablourile realizate de artiștii noi, ale caror opere au fost vândute cu prețuri
fabuloase în perioada anilor 1870, s-a diminuat spre începutul secolului al XX-lea, dar chiar și în timpul
cererii ridicate încă exista o mică branșă de colecționari care, în mod special, căutau piese clasice.

Secolul al XX-lea a fost caracterizat, din punct de vedere al licitațiilor de artă, de gradul de
informare al publicului țintă, astfel că, de-a lungul timpului, cumpărătorul a devenit din ce în ce mai
informat, un adevarat cunoscator al obiectul pe care doreste să-l achizitioneze.

În orice direcție s-ar fi îndreptat această piață, a existat dintotdeauna o tendință în a ridica
prețurile unor opere de artă foarte importante, chiar până la un nivel extrem. Acest lucru s-a datorat
competiției din acest domeniu. Cererea de artă era din ce în ce mai specifică și mai mare, colecționarii
deveneau mai pretențioși, așadar dictau într-o anumită masură piața de artă.

Din acest motiv a fost nevoie de apariția unor instituții care să gestioneze aceste licitații 3, astfel că
au aparut casele de licitații. Cea mai veche a fost înfințată în Suedia, în 1674 și este numită Stockholms
Auktionsverk.4

Piața de artă din România este atipică din mai multe puncte de vedere, dar este atipică în raport cu
piata europeană. Rapoartele unei case de licitații indică urmatoarea segmentare a pieței romanești: dintre
cumpărători, jumătate ar fi colecționari, iar cealaltă jumătate, investitori.

Principalele instituții care acționează pe piața de artă din România sunt, în ordinea înfiintațării
lor: Alis, Goldart, Artmark și Lavacow. carora li se adaugă case locale precum Quadro în Cluj și Pal în
Miercurea Ciuc. Licitațiile de artă au drept principală trăsătură caracterul public al vânzării. Rezultatele
vânzărilor prin licitație sunt doar un indicator al nivelului interesului general pentru piața de artă, la un
nivel mai larg. Căci piața de artă înseamnă mai mult decât licitatiile publice care acoperă circa 20-25%,
acestora li se adauga și alte canale de vanzare, mai puțin transparente, precum galeriile de artă, târgurile
de artă şi vânzările private prin dealer.

2
În prezent, funcționând ca muzeul Bicknell din Bordighera, Italia.
3
În vederea gestionarii acestor licitații trebuiau stabilite data și ora evenimentului, regulile de desfășurare,
stabilirea si clasificarea obiectelor ce vor fi incluse în licitație, trebuiau întocmite registrele și contractele de
vânzare-cumpărare, dar și livrarea operelor de artă noilor deținători.
4
A se vedea http://auktionsverket.com/

2
Universitatea Din București Nicolau Maria - Leonora
Facultatea de Istorie Secția Istoria Artei
Anul III

Piața de artă, dincolo de fabulosul recordurilor și vedetelor, rezervă o serie de realități placut-
surprinzatoare pentru novicele ce doreste sa o acceseze. Prima dintre acestea este accesibilitatea de factor
a pieței, astfel, piața pare, datorita mediatizării doar a recordurilor, scumpă, dar în realitate accesul 5 în
piata este ieftin, chiar și pe zona de artă plastică (pictura, grafica, scluptura) 6.

Pe langa acest spațiu, de unde colecționarul îș poate achiziționa obiectele din diversele categorii
de interes, trebuie să aducem în discutie și practica mecenatului, promovată chiar de familia de Medici în
Florenta, care a facut primul efort de a colecționa arta prin patronaj privat, în acest mod artiștii putând fi
independenți.

Necesara practică a mecenatului s-a constituit de-alungul timpului într-un fenomen căruia îi
datorăm o mare parte a capodoperelor artistice și literare ale omenirii. Inițiată de catre nobilul roman
Gaius Cilnius Mecenas, prezentă sub diverse forme în mai toate culturile și civilizatiile, instituția
neoficială a mecenatului este mai mult decat binevenită chiar și în zilele noastre, când ignoranța si
imposibilitatea financiara retează pe nedrept multe talente ce își doresc a fi descoperite.

În zilele noastre, există, în general, mari galerii care lucreaza în vederea recunoasterii si
sponsorizarii artistilor prin invitarea acestora la înregistrarea lucrarilor, iar curatorul general al galeriei are
ca principală sarcină, o trecere zilnică în registru, în vederea alcătuirii clasementelor. Clasamente ce sunt
utilizate pentru piața de artă, ulterior ajungând la colecționari. Un exemplu elocvent pentru astfel de
institutie de tip mecena este Saatchi Art 7, o galerie de arta online și un loc unde artistii își pot face
conexiuni, fiind cea mai mare galerie și platforma pentru artisti de acest tip din lume,8

Licitaţiile de artă sunt principalul canal de vânzare al operelor de profil şi au drept principală
trăsătură caracterul public al vânzării. După valoarea operelor licitate, Artmark este lider în materie de
case de licitații din România.

Ultima licitație organizată de Artmark pe data de 17 decembrie 2019 a înregistrat recorduri și în

ceea ce privește timpul de desfășurare, nu doar al prețurilor de vânzare, aceasta având o durată de peste
șapte ore. De altfel, aceasta indică o creștere sănătoasă a pieței de artă din punct de vedere al investitiilor.

5
“art market ticket”
6
Atât timp cât media tranzacțională este de aprox. 2 mii euro per tablou de patrimoniu, iar aprox. 65%
dintre piesele de pictură puse în vânzare au prețuri de pornire situate între 300 și 900 euro.
7
A se vedea https://www.saatchiart.com/
8
A se vedea https://www.elledecor.com/shopping/best-stores/g2805/best-online-art-stores/?slide=5

3
Universitatea Din București Nicolau Maria - Leonora
Facultatea de Istorie Secția Istoria Artei
Anul III

Preferatul noilor generații de colecționari este Nicolae Grigorescu, opera sa Carul cu boi a fost vândută
pentru 140.000 de euro, depașind estimarea casei. Nicolae Tonitza, a fost un alt artist din topul
preferințelor publicului, depașind totodată estimarile casei, pictura sa Maternitate fiind adjudecata la
175.000 de euro.

Un alt rezultat record, pe langa clasicii deținatori, este înregistrat în aceasta licitație de tânarul
artist contemporan Adrian Ghenie, cu o lucrare din perioada 2006-2009, care a fost adjudecata pentru
150.000 euro, raportat la o estimare extrem de conservativă de 15.000-25.000 de euro, care a depașit
recordul artistului de la Artmark din octombrie 2016 de 125.000 euro.

În luna octombrie, o lucrare a lui Adrian Ghenie avea sa fie achiziționată, prin casa de licitații
Christie’s din Londra, la pretul de 9.028.430 dolari. Lucrarea Nickelodeon, datată în 2008, a avut un preț
de pornire situat între 1.29-1.94 milioane de dolari și a fost licitată in cadrul evenimentului Post-War &
Contemporary Art Evening Auction. Nickelodeon a fost lucrarea centrală a primului show expozițional
pe care Adrian Ghenie l-a prezentat la Londra în 2009, intitulat Darkness for an Hour. Lucrarea artistului
romăn ar fi fost achiziționata prin telefon de un cumpărător din Europa.

Pe piața mondiala, recordul din 2013 era deținut de casa de licitații Christie’s 9 ce a vândut o
lucrare a lui Francis Bacon, numită Three studies of Lucian Freud, din 1969, pentru 142.4 milioane de
dolari.

9
https://www.nytimes.com/2013/11/13/arts/design/bacons-study-of-freud-sells-for-more-than-142-million.html

4
Universitatea Din București Nicolau Maria - Leonora
Facultatea de Istorie Secția Istoria Artei
Anul III

Un tablou în ulei realizat de Pablo Picasso în 1955 a fost vândut cu 179,4 milioane de dolari la o
licitaţie organizată în mai 2015 de casa Christie’s, la New York şi a devenit astfel cea mai scumpă operă
de artă tranzacţionată pentru anul respectiv.

În concluzie, momentul în care artele plastice nu au mai fost vazute ca un simplu act patriotic
cultural-artistic, ci au început să fie privite sub interesul de aspect material, precum o investiție, au
determinat apariția licitațiilor, așadar și a caselor de licitații ce înregistrează recorduri tot mai fabuloase ce
influentează într-un mod constant ciclul pieții de artă și rolul colecționarilor.

5
Universitatea Din București Nicolau Maria - Leonora
Facultatea de Istorie Secția Istoria Artei
Anul III

BIBLIOGRAFIE:

1. https://digg.com/2015/modigliani-nu-couche-140-million
2. https://news.artnet.com/market/europes-10-most-important-auction-houses-18978
3. http://www.dependentdearta.ro/stiri/?p=11208
4. https://www.artmark.ro/downloads/dl/file/id/177
5. https://www.nytimes.com/2013/11/13/arts/design/bacons-study-of-freud-sells-for-more-than-142-
million.html