TEORIA PRODUCĂTORULUI (I)

Factorii de producţie.
Productivitatea
factorilor de producţie
 PLANUL PRELEGERII
• Firma – agent economic producător
• Factorii de producţie
• Productivitatea factorilor de producţie:
– definiţie
– indicatori
• productivitatea medie
• productivitatea marginală
• Legea productivităţii marginale
descrescânde
• Corelaţiile dintre volumul producţiei firmei şi
nivelurile productivităţii medii şi marginale
ale factorului de producţie variabil
 FIRMA – AGENT ECONOMIC
PRODUCĂTOR
• Firma este, în economia de piaţă, agentul economic producător:
– firmele se constituie prin exercitarea liberei initiative economice
a întreprinzătorilor
– rolul firmelor este acela de a produce şi a oferi pe piaţă bunuri şi
servicii necesare societăţii
– pentru a-şi îndeplini rolul, firmele utilizează factori de producţie şi
gestionează procesul de producţie bazat pe combinarea acestor
factori
• Scopul principal urmărit de firmă este obţinerea unui profit
maxim în condiţii date, și anume:
– prin folosirea unui anumit volum de factori de producţie
– în funcţie de structura pieţei pe care funcţionează firma, precum
şi de poziţia deţinută de firmă pe piaţa respectivă
• În societatea contemporană, interesul firmelor de a-şi maximiza
profitul trebuie armonizat cu dezideratul asumării, de către firme, a
unei responsabilităţi sociale (corporate social responsibility) faţă de:
– clientelă
– proprii angajaţi
– comunitatea locală
– natură, mediul ambiant
 DECIZIILE FIRMEI ÎN CALITATE
DE AGENT PRODUCĂTOR
CATEGORII DE DECIZII:
• Ce să producă ?
Decizia pe care o implică această întrebare se referă la specializarea firmei:
– decizia de specializare a firmei se referă la stabilirea sortimentelor de
bunuri/servicii care vor forma oferta fiecărei firme
– această decizie se bazează pe criteriul costului de oportunitate mai redus în
comparaţie cu alte firme cu acelaşi profil

• Cât să producă ?
Decizia pe care o implică această întrebare se referă la dimensionarea firmei, care
comportă următoarele aspecte:
– dimensionarea capacităţii de producţie, care reprezintă volumul maxim posibil al
producţiei firmei pe termen scurt
– determinarea volumului efectiv de producţie vizat a fi realizat şi oferit pe piaţă
într-o anumită perioadă în vederea maximizării profitului firmei
– determinarea volumului de factori de producţie necesar funcţionării firmei
conform obiectivelor de afaceri stabilite (livrări, încasări etc.)

• Pentru cine să producă ? (pentru plătitorii cărui nivel de preţ ?)

Decizia pe care o implică această întrebare se referă la calibrarea ofertei firmei,
care comportă următoarele aspecte:
– stabilirea segmentului de clientelă–ţintă
– proiectarea și derularea demersului de marketing vizând promovarea propriilor
produse către clientela-ţintă
 FUNCŢIONAREA FIRMEI
Intrări *) Transformări Rezultate
(inputs) (throughput) (output)

L FIRMA
Combinarea și
K transformarea

N
factorilor
de producţie
Q
Neo
în rezultate Volumul fizic
ale producţiei al producţiei

Decizii
de reglare

*) Fluxuri de factori de producţie introduse în firmă în cantităţi deteminate din fiecare factor, şi
anume L - munca; K – capitalul tehnic; N – factorul natural; Neo – neofactorii de producţie
(detaliaţi ȋn diapozitivul următor)
 FACTORII DE PRODUCŢIE (1)
Factorii de producţie clasici (tradiţionali):
• munca
• natura
• capitalul tehnic

Munca şi natura sunt factori de producţie primari, care sunt

preluaţi şi utilizaţi în activitatea economică a firmelor, fără a
proveni din această activitate.

Capitalul tehnic este un factor de producţie derivat, format

din acele bunuri (echipamente, infrastructuri etc.) care sunt
produse şi folosite pentru producerea altor bunuri/servicii.

Toţi factorii de producţie îşi au originea în resurse (a se vedea

definiţia şi tipurile de resurse prezentate la tema 2), dar nu
orice resursă devine factor de producţie. Devin factori de
producţie numai acele resurse care sunt atrase în circuitul
economic, ajungând să fie oferite pe pieţele de factori de
producţie şi apoi preluate sub formă de fluxuri de intrare în
sistemul-firmă.
 FACTORII DE PRODUCŢIE (2)
Neo-factorii de producţie:
• abilităţile întreprinzătorului (entrepreneurship):
– se concretizează ȋn iniţiative de întemeiere a unor noi
afaceri (start-up) sau de dezvoltare a unor afaceri
existente
– presupun asumarea riscurilor de eşec al afacerilor
iniţiate sau dezvoltate
• cunoştinţele ştiinţifice şi tehnologiile (invenţii,
know-how etc.)
• organizarea: a se vedea exemple la
https://ritholtz.com/2013/07/organizational-
charts-of-amazon-apple-facebook-microsoft
COMBINAREA FACTORILOR DE PRODUCŢIE
ȊN CADRUL FIRMEI
• Factorii de producţie sunt atraşi în firmă de pe pieţele de
factori de producţie (de exemplu, de pe piaţa muncii,
piaţa bunurilor de capital tehnic, piaţa factorilor naturali)
• Firma gestionează procesul de combinare şi
transformare a factorilor de producţie în rezultate ale
producţiei
- Relatia cantitativă dintre volumul factorilor de producţie
utilizaţi şi rezultatul producţiei este exprimată prin funcţia
de producţie
Funcţia de producţie:
Q = f(K, L,….)

Legenda: Q – volumul fizic al producţiei, exprimat în unităţi naturale; K

– cantitatea utilizată din factorul de producţie capital tehnic; L –
cantitatea utilizată din factorul de producţie muncă
PRODUCTIVITATEA FACTORILOR
DE PRODUCŢIE (1)
Definiţie: Productivitatea unui factor de
producţie reprezintă eficienţa cu este utilizat
factorul de producţie respectiv în procesul
de producţie ce se desfășoară ȋn cadrul
firmei.

Indicatorii de productivitate a factorilor de

producţie utilizaţi ȋn cadrul firmei:
• productivitatea medie
• productivitatea marginalǎ
• (a se vedea formulele de calcul din
diapozitivul urmator)
PRODUCTIVITATEA FACTORILOR
DE PRODUCŢIE (2)
1. Productivitatea medie: reprezintă cota-parte din volumul
producţiei firmei ce revine la o unitate din cantitatea de factor
de producţie utilizată.
Q
WM =
F
2. Productivitatea marginalǎ: reprezintă variaţia volumului
producţiei pe seama creşterii cu o unitate a cantităţii de factor
de producţie utilizate (altfel spus, pe seama ultimei unităţi de
factor de producţtie introdusă ȋn utilizare).
ΔQ
Wmg =
ΔF

Legenda: Q - volumul producţiei firmei (unitǎţi fizice); F - cantitatea

utilizată dintr-un anumit factor de producţie (unitǎţi fizice)
 ABORDAREA PE TERMEN SCURT
ŞI ABORDAREA PE TERMEN LUNG
LA NIVEL DE FIRMǍ
- termenul scurt se referǎ la perioada de
timp în care cantitatea utilizată din factorul
de producţie considerat constant (de
exemplu, capitalul tehnic fix) este
menţinută la nivelul existent (nu se
modificǎ)
- pe termen lung, toţi factorii de producţie
sunt variabili sub aspectul cantităţilor în
care ei sunt introduși în procesul de
producţie din firmă
 EXEMPLU NUMERIC
PRIVIND PRODUCTIVITATEA
FACTORULUI DE PRODUCŢIE “MUNCĂ”
L Q WM Wmg
(numǎr de (volumul de (productivitatea (productivitatea
angajaţi ai producţie al medie a muncii, marginală a muncii,
firmei) firmei, bucăţi) bucăţi / lucrător) bucăţi / lucrător)
1 4 4 -
2 10 5 6
3 20 6,67 10
4 25 6,25 5
5 29 5,8 4
6 32 5,3 3
7 34 4,87 2
8 35 4,37 1
9 35 3,69 0
10 33 3,3 -2
CURBELE PRODUCTIVITĂŢII MEDII ŞI MARGINALE
ALE FACTORULUI DE PRODUCŢIE VARIABIL

Stadiile producţiei firmei

Q
Stadiul I Stadiul al II-lea Stadiul al III-lea

WM

Legenda: F
Q: volumul producţiei firmei Wmg
F: cantitatea de factor de producţie variabil utilizată
W M: productivitatea medie a factorului de producţie variabil
W mg: productivitatea marginală a factorului de producţie variabil
 CURBA PRODUCȚIEI TOTALE ŞI CELE
ALE PRODUCTIVITĂTII MEDII ŞI MARGINALE
ALE FACTORULUI DE PRODUCȚIE VARIABIL
Q
curba Q

WM
Wmg
F
Stadiul I Stadiul al II-lea Stadiul al III-lea

Legenda:
Q: volumul producţiei firmei
F: cantitatea de factor de producţie variabil utilizată
W M: productivitatea medie a factorului de producţie variabil
W mg: productivitatea marginală a factorului de producţie variabil
 INTERPRETAREA ECONOMICĂ
A GRAFICELOR
DIN CELE DOUĂ DIAPOZITIVE PRECEDENTE
Curba productivităţii marginale a factorului
de producţie variabil intersectează curba
productivităţii medii a acestui factor de
producţie în punctul de maxim al acesteia din
urmă.

În aceste condiţii:

• Atunci când Wmg > WM → WM creŞte

• Atunci când Wmg = WM → WM este maxim

• Atunci când Wmg < WM → WM scade

 LEGEA PRODUCTIVITĂŢII MARGINALE
FINALMENTE DESCRESCÂNDE
• Tendinţa de descreştere a productivităţii
marginale a factorului de producţie variabil când
este depăşit un anumit prag al cantităţii de factor
de producţie variabil utilizată de către firmă are
caracter de lege economică: legea productivităţii
marginale finalmente descrescânde
• Astfel, pe ramura descrescătoare a curbei sale,
productivitatea marginală ia valori din ce în ce mai
mici (iniţial valori pozitive, apoi valoarea zero şi apoi
valori negative)
• Această tendinţă de descreştere a productivităţii
marginale a factorului de producţie variabil se
datorează limitării impuse de rigiditatea, pe termen
scurt, a factorului de producţie fix, sub aspectul
proporţiilor combinării sale cu factorul de producţie
variabil
COMBINAREA FACTORULUI DE PRODUCŢIE
VARIANBIL CU CEL FIX PE TERMEN SCURT
• Încadrarea cantităţatii de factor de producţie variabil în
stadiul I al producţiei nu este raţională, deoarece, în
acest stadiu, eficienţa combinării factorului variabil cu cel
fix mai poate fi încă îmbunătăţită, ceea ce înseamnă că
situaţia din acest stadiu nu este încă optimă

• Încadrarea cantităţatii de factor de producţie variabil în

stadiul al III-lea al producţiei nu este nici ea raţională,
deoarece fiecare punct de pe ramura decrescătoare a
curbei Q are un corespondent pe ramura crescătoare a
acestei curbe, unde consumul de factor variabil este mai
mic la același volum al producţiei

• Concluzie: singura opţiune raţională din partea firmei

este încadrarea cantităţii de factor de producţie variabil
în stadiul al II-lea al producţiei