Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Obligaţia civilă
Obligaţia, la rândul ei, poate fi definită ca fiind îndatorirea subiectului pasiv al unui raport juridic civil, de
a avea o anumită comportare corespunzătoare faţă de conduita titularului dreptului subiectiv, comportare
care poate consta în a da, a face sau a nu face ceva şi care, poate fi impusă la nevoie, prin mijlocirea forţei
de constrângere a statului.
Din această definiţie rezultă următoarele trăsături caracteristice ale obligaţiei:
a) constă într-o îndatorire a subiectului pasiv şi nu într-o posibilitate juridică pe care o are subiectul activ;
b) îndatorirea subiectului pasiv constă dintr-o conduită corespunzătoare şi pretinsă de conduita subiectului
activ;
c) conduita subiectului pasiv constă, cel mai adesea, dintr-o prestaţie pozitivă, a da, a face şi numai rareori
dintr-o prestaţie negativă, a nu face;
d) în caz de nevoie, subiectul pasiv poate fi obligat să-şi îndeplinească îndatorirea prin mijlocirea forţei
coercitive a statului.
Termenul de obligaţie civilă în afara sensului de îndatorire a subiectului pasiv mai are şi sensurile de
raport juridic obligaţional ce se naşte între creditor şi debitor, precum şi de înscris constatator al unei
datorii, cum ar fi spre exemplu, obligaţiile la o bancă.