Sunteți pe pagina 1din 11

UNIVERSITATEA “DUNĂREA DE JOS”

FACULTATEA DE ȘTIINTE JURIDICE,SOCIALE ȘI POLITICE


SPECUALIZAREA DREPT

REFERAT

DREPTURI ȘI LIBERTĂȚI
PUBLICE

REȚINEREA.
ARESTAREA

MIRICĂ ȘTEFANIA
LILIANA NICULESCU
VISTERNICEAN ANASTASIA
ANUL I, ZI ,GRUPA IV
2018
Cuprins
Capitolul 1
- Reținerea
- Luarea măsurii reținerii
- Durata
- Aspecte procedurale
- Revocarea măsurii reținerii
- Înlocuirea măsurii reținerii cu măsura controlului judiciar sau a controlului judiciar pe
cauțiune
- Încetarea de drept a măsurii reținere
Capitolul 2
- Arestarea preventive
- Luarea măsurii arestării preventive
- Mandate de arestare preventive
- Durata arestarii preventive
- Revocarea sau înlocuirea măsurii arestării preventive
- Încetarea de drept a măsurii arestării preventive
Capitolul 3
- Arestul la domiciliu
- Luarea măsurii arestului la domiiliu
- Obligațiile suspectului arestat la domiciliu
- Durata arestului la domiciliu
Reținerea

- este măsură preventivă privativă de libertate pe care organul de urmărire penală o poate
dispune prin ordonanță față de suspect sau incuplat dacă există probe sau indicii
temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că a săvârșit o infracțiune și că măsura
este necesară în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal,al impiedicării
sustragerii suspectului ori a incuplatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al
prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni.

- este singura măsură preventive ce poate fi dispusă față de suspet,celelalte măsuri


preventive privind doar inculpatul,deopotrivă,este singura măsură preventive care poate fi
dispusă de organelle de cercetare penală.

- poate fi dispusă numai după începerea urmăririi penale , de procurer sau de organelle
de cercetare penală , prin ordonanță ; judecătorul de drepturi și libertăți , de cameră
preliminară sau instanța de judecată nu pot dispune măsura reținerii.

- deși legea prevede că în cazul infracțiunii flagrante orice persoană are dreptul să îl
prindă pe făptuitor și să îl aducă în fața autorității, această privare de libertate nu
echivalează cu măsură preventivăa reținerii; tot astfel, nici prinderea făptuitorului de
către comandanții de nave sau aeronave ori agenții de poliție de frontieră nu echivalează
cu măsura preventivă de reținere.

Luarea măsurii reținerii

pentru a se dispune reținerii suspectului sau inculpatului trebuie îndeplinite următoarele


condiții:
- să existe probe (directe sau indirecte) sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea
rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune ( indiferent de pedeapsa prevăzută de
lege pentru aceasta )
- reținerea poate fi dispusă atât în cazul infracțiunilor pentru care legea stipulează pedeapsa
închisorii sau a detențiunii pe viață, cât și în cazul infracțiunilor pentru care legea
prevede pedeapsa închisorii alternativ cu pedeapsa amenzii penale sau numai pedeapsa
amenzii.
- nu prezintă importanță forma în care a fost comisă infracțiunea : tentativă, faptă
consumată ori epuizată.
- să nu existe vreo cauză care împiedică punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii
penale prevăzute de art.16 NCPP
- să fie începută urmărirea penală pentru infracțiune pentru care există suspiciunea că
fost săvârșită , iar procurorul să fie dispus continuarea efectuării urmăririi penle fațăde
suspect.
- audierea prealabilă a suspecului sau a inculpatului în prezența avocatului ales ori numit
de oficiu.
- Măsura reținerii să fie proporțională cu gravitatea acuzației aduse suspectului sau
inculpatului și necesară pentru realizarea scopului urmăririi prin dispunerea acesteia.
Durata

- măsura reținerii poate dura cel mult 24 de ore și nu poate fi prelungită.


- spre deosebire de vechiul Cod,potrivit NCPP în durata reținerii nu se include timpul
strict necesar conducerii suspectuui sau inculpatului la sediul organului judiciar [măsura
administrativă a conducerii la sediul poliției, prevăzută în art.31 alin.1 lit. B) din Legea nr
218/2002.
- în ordonanța prin care s-a dispus reținerea trebuie să se menționeze motivele care au
determinat luarea măsurii, ziua și ora la care reținerea a început, precum și ziua și ora la
care reținerea va înceta.
- termenul pentru care s-a dispus reținerea curge de la ora emiterii ordonanței de reșinere,
în situația în are măsura preventiva se dispune după audierea
suspectului/inculpatuluicare nu a fost privat de libertate. În aceasta situație suspectul sau
inculpatul se prezintă voluntar la organul de urmărire penală ca urmare a citației
primite,ori este adus în temeiul unui mandat de ducere, iar după ce este audiat se dispune
măsura reținerii.
- potrivit NCPP persoanele aduse cu mandat rămân la dispoziția organului judiciar
numai pe durata impusă de audiere sa u de îndeplinirea actului procesual care a făcut
necesară prezența lor, dar nu mai mult de 8 ore, în afară de cazul când s-a dispus
reținerea acestora.

Aspecte procedurale

- măsura reținerii se dispune prin ordonanță de procuror sau de organul de cercetare penală
în cursul urmăririi penale față de suspect sau incuplat.
- după emiterea ordonanței nu se întocmește și un andat de reținere.
- dacă reținerea a fot dispusă de organul de cercetare penală,acesta are obligația de a-l
informa pe procuror cu privire la luarea măsurii preveentive, de îndată și prin orie
mijloace.
- suspectul sau inculpatul reținut i se înmânează un exemplar al ordonanței de reținere și i
se aduc la cunoștință, de îndată , în limba pe care o înțelege , infracțiunea de care este
suspectat și motivele reținerii.
- Persoanei reținute i se comunică,sub semnătură, în scris :
a) Drepturile prevăzute de art.83 NCPP
b) Drepturile prevăzute de art.210 alin. (1) și (2) NCPP
c) Dreptul de acces la asistența medicală de urgență
d) Durata maximă pentru care se poate dispune măsurii reținerii
e) Dreptul de a face plângere împotriva măsurii reținerii

- În cazul în care persoana reținută nu poate ori refuza să semneze dovada de


comunicare,se va încheia un proces-verbal
- Pe perioada reținerii suspectul sau incuplatul,organul de cercetare penală sau procurorul
care a dispus măsura are dreptul de a proceda la fotografierea și amprentarea acestuia .
Revocarea , înlocuirea și încetarea măsurii reținerii

O masura preventiva se va inlocui cu alta atunci cand s-au schimbat temeiurile care au
determinat sa se recurga la acea masura, fiind obligatoriu in acest caz, si se va impune aplicarea
alteia.
Masurile preventive se pot inlocui intre ele chiar daca constrangerea adusa de noua masura este
mai mica sau mai mare decat cea pe care o exercita masura inlocuita. De precizat in acest sens,
este faptul ca arestarea preventive nu poate fi inlocuita cu masura retinerii ci doar se poate oblige
suspectul sau inculpatul sa nu paraseasca localitatea, respective tara.
In principiu, revocarea unei masuri preventive se va dispune din oficiu sau la cerere in momentul
in care nu mai exista vreun motiv care sa poate justifica mentinerea sa si daca se va constata ca a
fost luata cu incalcarea unor prevederi legale. La fel se intampla si in cazul inlocuirii. Atunci
cand masura preventiva a fost luata in faza urmaririi penale de catre procuror sau de instanta,
organul de cercetare penala va avea obligatia sa-l informeze de indata pe procuror despre
schimbarea ori incetarea motivelor ce au stat la baza luarii masurii preventive.
Legea prevede ca masurile preventive inceteaza de drept in urmatoarele cazuri:

a. La expirarea termenelor prevazute de lege ori de catre organelle judiciare, inclusiv la


expirarea termenului in care instanta trebuie sa se pronunte in ceea ce priveste mentinerea
arestarii preventive daca nu a luat in vedere aceasta obligatie.

b. In cazul scoterii de sub urmarire penala ori incetare sau de achitare

c. Atunci cand durata arestarii este de jumatate din maximul pedepsei pentru infractiunea
comisa de inculpat, si instanta nu s-a pronuntat in prima instanta. Conditia e sa nu se
depaseasca in faza urmaririi penale durata maxima prevazuta de lege.

d. Cand inculpatul a suferit o pedeapsa cu inchisoare egala cu arestarea preventive ori la


pedeapsa inchisorii cu suspendare a executarii ori executare la locul de munca.

e. Daca inculpatul a fost condamnat la pedeapsa amenzii.

Procurorul, in situatia incetarii de drept, in cazul retinerii din oficiu sau in urma aducerii la
cunostinta organului de cercetare penala ori instantei, daca pedeapsa este arestarea preventive,
din oficiu, procurorul va trebui sa dispuna de indata punerea in libertate a celui retinut ori arestat
si sa trimita administratiei locului de detinere o copie de pe ordonanta sau dispozitivul hotararii
ce trebuie sa cuprinda:
1. Actele de identificare a suspectului sau inculpatului
2. Numarul mandatului de arestare
3. Numarul si data ordonantei sau hotararii prin care s-a dispus libertatea
4. Temeiul legal al liberarii
Arestarea preventivă

-măsură preventivă ce poate fi dispusă de judecătorul de drepturi și libertăți, de judecătorul de


cameră preliminară sau de instanța de judeată, constând în privarea de libertate a inculpatului,
acuzat de săvârșire a unei infracțiuni.

-potrivit NCPP măsura arestării preventive nu poate fi dispusă :


a) față de suspect
b) de procuror sau de organele de cercetare penală.

Arestarea preventivă - este cea mai severă măsură preventivă privativă de libertate, fiind


dispusă în mod excepțional numai față de inculpat.

Arestarea preventivă poate fi dispusă în următoarele condiții :

- din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit o infracțiune și există una
dintre următoarele situații:

a) inculpatul a fugit ori s-a ascuns, în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală sau de la
judecată, ori a făcut pregătiri de orice natură pentru astfel de acte;

b)  inculpatul încearcă să influențeze un alt participant la comiterea infracțiunii, un martor ori un


expert sau să distrugă, să altereze, să ascundă ori să sustragă mijloace materiale de probă sau să
determine o altă persoană să aibă un astfel de comportament;

c) inculpatul exercită presiuni asupra persoanei vătămate sau încearcă să realizeze o înțelegere
frauduloasă cu aceasta;

d) există suspiciunea rezonabilă că, după punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva sa,
inculpatul a săvârșit cu intenție o nouă infracțiune sau pregătește săvârșirea unei noi infracțiuni.

-de asemenea, arestarea preventivă a inculpatului poate fi dispusă și atunci când sunt îndeplinite
cumulativ următoarele condiții:

- contra vieții

- prin care s-a cauzat vătămarea corporală sau moartea unei persoane

- contra securității naționale prevăzută de Codul penal și alte legi speciale

- de trafic de droguri, de efectuare de operațiuni ilegale cu precursori sau cu alte produse


susceptibile de a avea efecte psihoactive privind nerespectarea regimului armelor, munițiilor și al
materiilor explozive
- de trafic sau exploatarea persoanelor vulnerabile

- acte de terorism

- de spălare a banilor, falsificare de monede, timbre sau de alte valori

- de șantaj

 
- de viol sau de lipsire de libertate în mod ilegal

- de evaziune fiscală

- de ultraj sau ultraj judiciar

- de corupție

- săvârșită prin sisteme informative sau mijloace de comunicare electronică

- o altă infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare.

Un mandate de arestare preventive trebuie să cuprindă :

- instanța din care face parte judecătorul de drepturi și libertăți care a dispus luarea măsurii
arestării preventive;
- data emiterii mandatului;
- numele, prenumele și calitatea judecătorului de drepturi și libertăți care a emis mandatul;
- datele de identitate ale inculpatului;
- durata pentru care s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, cu menționarea datei la
care încetează;
- arătarea faptei de care este acuzat inculpatul, cu indicarea datei și locului comiterii
acesteia, încadrarea juridică, infracțiunea și pedeapsa prevăzută de lege;
- temeiurile concrete ce au determinat arestarea preventivă;
- ordinul de a fi arestat inculpatul;
- indicarea locului unde va fi deținut inculpatul arestat preventiv;
- semnătura judecătorului de drepturi și libertăți;
- semnătura inculpatului prezent. În cazul în care acesta refuză să semneze, se va face
mențiune corespunzătoare în mandat.

Durata pentru care poate fi dispusă măsura arestării preventive :


În cursul urmăririi penale, durata arestării preventive a inculpatului nu poate depăși 30 de
zile [termenul începe să curgă de la data punerii în executare a mandatului], în afară de cazul
când este prelungită în condițiile legii.

Măsura arestării preventive poate fi prelungită doar în cursul urmării penale, atunci când fie
temeiurile ce au determinat arestarea inițială impun, în continuare, privarea de libertate a
inculpatului, fie există temeiuri noi care justifică prelungirea măsurii.

Prelungirea arestării preventive a inculpatului se poate dispune pentru o durată de cel mult 30 de
zile, putând fi acordate și alte prelungiri, fiecare cu o durată ce nu poate depăși 30 de
zile. Durata totală a arestării preventive a inculpatului în cursul urmăririi penale nu poate depăși
un termen rezonabil și nu poate fi mai mare de 180 de zile.

Pentru calculul duratei maxime a măsurii arestării preventive a inculpatului în cursul urmăririi
penale, se va lua în considerare și durata privării de libertate dispusă prin măsura arestului la
domiciliu.

 În cursul procedurii de cameră preliminară, judecătorul de cameră preliminară în fața căruia se
află cauza poate dispune arestarea preventivă pentru o perioadă de cel mult 30 de zile.

 În cursul judecății, măsura arestării preventive poate fi dispusă de către instanța de judecată în
compunerea prevăzută de lege pentru o perioadă de cel mult 30 de zile [durata arestării
preventive începe să curgă de la data sesizării instanței de judecată], în acest caz, mandatul de
arestare preventivă fiind emis de către președintele completului.

În cursul judecății în primă instanță, durata totală a arestării preventive a inculpatului nu poate


depăși un termen rezonabil și nu poate fi mai mare de jumătatea maximului special prevăzut
de lege pentru infracțiunea care face obiectul sesizării instanței de judecată. În toate cazurile,
durata arestării preventive în primă instanță nu poate depăși 5 ani.

Dacă pe durata arestării preventive, inculpatul suferă de o boală care nu poate fi tratată în rețeaua
medicală a Administrației Naționale a Penitenciarelor, el va executa măsura în rețeaua medicală
civilă sub pază permanentă, ipoteză în care această perioadă intră în durata arestării preventive.

Încetarea de drept măsura arestării preventive:


Încetarea de drept a măsurii arestării preventive reprezintă încetarea efectelor pe care aceasta le
produce, în urma intervenției unor cauze care nu îi mai permit menținerea, respectiv:

- expirarea termenelor prevăzute de lege (în cursul judecății, legalitatea și temeinicia


măsurii arestării preventive trebuie verificate în termen de cel mult 60 de zile, iar
expirarea acestui termen fără ca judecătorul să fi realizat verificarea atrage încetarea de
drept la împlinirea termenului) sau stabilite de organele judiciare (deși măsura arestării
preventive în cursul urmăririi penale se poate lua pentru cel mult 30 de zile, judecătorul
de drepturi și libertăți nu este împiedicat să dispună măsura pentru 10 sau 20 de zile,
expirarea acestor termene, în absența unei prelungiri, atrăgând încetarea de drept a
măsurii);
- împlinirea duratei maxime prevăzute de lege, în cursul urmăririi penale sau al judecății în
primă instanță;
- procurorul dispune o soluție de netrimitere în judecată (clasarea sau renunțarea la
urmărirea penală) – arestarea preventivă încetează de drept, întrucât procesul penal ia
sfârșit la finalul urmăririi penale;
- instanța de judecată pronunță o hotărâre de achitare, de încetare a procesului penal, de
renunțare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei ori o pedeapsă cu
amendă, care nu însoțește pedeapsa închisorii, chiar nedefinitivă;
- la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare – arestarea preventivă, prin esență fiind
o măsură procesuală, încetează de drept, întrucât s-a finalizat însuși procesul penal
(privarea de libertate se menține, însă nu în baza arestării preventive, ci în baza pedepsei
stabilite de către instanța de judecată – închisoarea cu executare în regim de detenție);
- alte cazuri prevăzute de lege, respectiv:
- măsura arestării în vederea predării încetează de drept dacă persoana extrădată nu este
preluată de autoritățile competente ale statului solicitat, în termen de 30 de zile de la data
convenită pentru predare [Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională
în materie penală, art. 43 alin. (7)];
- la pronunțarea în primă instanță a unei hotărâri de condamnare la o pedeapsă cu
închisoarea, a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere sau la o pedeapsă cu
închisoarea cel mult egală cu durata arestării preventive ori, după caz, a unei hotărâri de
condamnare prin care s-a aplicat o măsură educativă neprivativă de libertate;
- în calea de atac a apelului, atunci când durata arestării a atins durata pedepsei pronunțate
în hotărârea de condamnare (prima instanță a pronunțat condamnarea la o pedeapsă de un
an și 6 luni închisoare, iar la momentul pronunțării inculpatul era arestat preventiv de 1
an; în apel, arestarea preventivă încetează de drept atunci când durata sa atinge un an și 6
luni, devenind astfel egală cu durata pedepsei aplicate de prima instanță).

Încetarea de drept a măsurii arestării preventive atrage și punerea de îndată în libertate a celui
arestat preventiv, dacă nu este reținut sau arestat într-o altă cauză.

Revocarea măsura arestării preventive:


Revocarea arestării preventive presupune o analiză și evaluare asupra menținerii în timp a
motivelor de de drept (legalitatea) sau de fapt (temeinicia) care au stat la baza luării acesteia, din
partea organului judiciar care a dispus măsura.

Revocarea se dispune atunci când:

- au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii;


- au încetat temeiurile avute în vedere la luarea, prelungirea sau menținerea măsurii.

Revocarea măsurii arestării preventive presupune punerea în libertate a inculpatului, dacă acesta
nu este arestat în altă cauză.

Arestul la domiciliu
- arestul la domiciliu este una dintre măsurile preventive prevăzute de legiuitor alături de:
reținere, control judiciar, control judiciar pe cauțiune și arestare preventivă. Aceasta este
văzută ca o formă alternativă de detenție până la finalizarea procesului și poate fi dispusă
în toate fazele procesului penal de către organul competent pentru acea fază, adică: de
judecătorul de drepturi și libertăți, de judecătorul de cameră preliminară cât și de
instanța care judecă procesul.

De această formă mai ușoară de pedeapsă „beneficiază” cei care comit fapte de o gravitate mai
redusă, prin urmare este esențială gravitatea faptei în dispunerea acestei măsuri care va fi
apreciată de organul competent. De exemplu: în cazul unei infracțiuni contra vieții, fiind o
infracțiune foarte gravă, măsura preventivă va fi cea a arestării preventive datorită pericolului
public pe care îl reprezintă persoana în cauză, iar nu arestul la domiciliu.

Scopul instituiri arestului la domiciliu este:


  protecția siguranței publice
 reducerea supraaglomerării din penitenciare
 alocarea spațiilor pentru infractori mai periculoși
 reducerea efectelor negative ale incarcerării asupra individului și diminuarea
posibilității de recidivă întrucât au mai multe șanse de integrare în societate decât cei
aflați sub arestare preventivă spre exemplu.

Arestul la domiciliu se caracterizează prin  obligația impusă inculpatului de a nu părăsi imobilul


în care locuiește, pentru o perioadă determinată, fără acordul organului competent care a dispus
măsura sau care judecă respectiva cauză, și de a se supune unor restricții stabilite tot de acest
organ.

Criteriile avute în vedere pentru dispunerea acestei măsuri:


- art.218 (2) :
- gradul de pericol al infracțiunii
- scopul infracțiunii
- sănătatea și vîrsta individului
- situația familială și alte împrejurări privind persoana față de care se ia măsuri.

Obligațiile suspectului arestat la domiciliu sunt :


Art.221 (2) NCPP
- să se prezinte în faţa organului de urmărire penală, a judecătorului de drepturi şi libertăţi,
a judecătorului de cameră preliminară sau a instanţei de judecată ori de câte ori este
chemat;
- să nu comunice cu persoana vătămată sau membrii de familie ai acesteia, cu alţi
participanţi la comiterea infracţiunii, cu martorii ori experţii, precum şi cu alte persoane
stabilite de organul judiciar.
- Să nu părăsească locuința fără acordul organelor judiciare.

 Verificarea îndeplinirii obligațiilor de către cel arestat la domiciliu este efectuată de autoritățile
desemnate de instanță, adică de agenți de poliție însărcinați să supravegheze și să viziteze
inculpatul. Mai mult decât atât, agentul are voie să pătrundă în casa inculpatului fără a cere
permisiunea lui sau a persoanelor împreună cu care locuiește. Dacă se constată încălcărea cu
rea-credință a obligațiilor prevăzute sau a restricțiilor impuse ori dacă inculpatul săvârșește o
altă infracțiune, măsura arestului la domiciliu poate fi înlocuită cu măsura arestului
preventiv. 

Organele competente să dispună această măsură, pot alege ca arestatul la domiciliu să poarte un
sistem electronic de monitorizare care să permită verificarea locației inculpatului de la
distanță, dar numai cu acordul inculpatului. Cu toate acestea, cazurile de monitorizare de la
distanță în România sunt foarte rare deoarece nu există dotările necesare, iar acest lucru
reprezintă o problemă întrucât structurile separate create în cadrul Poliției Române care se ocupă
cu verificarea și supravegherea acestora sunt deja depășite de situație, acești agenți fiind nevoiți
să circule din ușă în ușă la fiecare inculpat în parte. 
Durata arestului la domiciliu:

Atrag atenția asupra unei chestiuni legate de durata arestului la domiciliu și anume, în OUG nr.
24/2015  prin care s-au adus modficări referitoare la durata maximă a acestei măsuri preventive,
se prevede faptul că în faza de judecată arestul la domiciliu se dispune tot pe 30 zile ca și în
celelalte faze ale procesului penal, însă nu poate depăși 5 ani, comparativ cu faza urmăririi
penale în care nu poate depăși 180 de zile reprezintă o diferență importantă. De aici reiese faptul
că se pot naște situații neplăcute cum ar fi: inculpatul să fie condamnat la 3 ani de închisoare și
acesta să fi executat 4 sau 5 în arest la domiciliu, încălcându-se totodată și dreptul la un proces
echitabil, nerespectându-se termenul rezonabil prevăzută în art. 6 CEDO pentru asigurarea
celerității.

Bibliografie
Codul de procedură penală, art. 223 – art. 240;

Bogdan Micu, Radu Slăvoiu, Alina-Gabriela Păun, - Procedură penală. Curs pentru admiterea
în magistratură și avocatură. Teste-grilă, ediția a 3-a, Editura Hamangiu, București, 2017, pp.
199-230;

Mihai Udroiu - Procedură penală,Partea generală , Noul Cod de procedură penală

Ion Neagu, Carmen-Silvia Paraschiv, Mircea Damaschin - DREPT PROCESUAL PENAL.Curs


selectiv pentru licență,Teste grilă. p . 397-500

S-ar putea să vă placă și