Slujba Sfântului GHEORGHE PELERINUL

LA  VECERNIA  MICĂ

La Doamne, strigat-am către Tine, auzi-mă; ia aminte la glasul rugăciunii mele, când strig către Tine,
punem stihirile pe 4, glasul 1, podobie: Ceea ce ești bucuria cetelor cerești și, pe pământ, folositoare tare
oamenilor, miluiește, Preacurată Fecioară, pe cei ce nădăjduiesc întru tine, căci, după Dumnezeu, spre
tine, de Dumnezeu Născătoare, nădejdea ne-am pus.

Pe cel ce, în vremurile de pe urmă, s-a arătat următor bărbaților pustiei cu nevoința și cu harul, pe
Gheorghe, vestitorul de Dumnezeu, adunându-ne, fraților, să-l lăudăm cu credință, săvârșind astăzi
preacinstită pomenirea lui.

Dobândind de la Hristos Dumnezeu pacea care covârșește toată mintea, ți-ai păzit cugetul și
inima în chip minunat, fericite! Pe aceasta  trimite-o și nouă, fii ai păcii arătându-ne.

Izvor neîncetat de apă curgătoare și vie s-a făcut Duhul Sfânt, venind întru tine, binecredinciosule,
izvorând râul înțelepciunii celei de sus, celei curate, pașnice și pline de dragoste.

Primit-ai, Sfinte, de la Duhul Sfânt, darul minunilor și cuvânt cu putere multă, prin care ai adus la
credință mulțimile, încredințându-ne prin acestea că viu este Dumnezeu.

Slavă..., glasul al 6-lea:

Astăzi harul Sfântului Duh pe toți ne-a adunat; că, strălucind în vremurile de pe urmă în vasul
alegerii lui Dumnezeu, ca într-o candelă preacurată și plină de untdelemnul virtuților, lumea o luminează
cu dumnezeiască strălucirea Sa și pe toți ne îndeamnă să cântăm: Dumnezeule al Părinților, Cel Ce ești
slăvit întru Sfinții Tăi, pentru rugăciunile bineplăcutului Tău Gheorghe, miluiește-ne pe noi!

Și acum..., a Praznicului, glasul al 6-lea:

Veniți să prăznuim Adormirea cea în toată lumea vestită a Născătoarei de Dumnezeu, cea cu totul
fără prihană. Că astăzi îngerii prăznuiesc cinstită mutarea Maicii lui Dumnezeu și la veselie ne cheamă pe
noi, pământenii, ca să cântăm  cu glas neîncetat: Bucură-te, ceea ce te-ai mutat de pe pământ și la cereștile
lăcașuri te-ai dus! Bucură-te, ceea ce, prin nor ușor, ai adunat ceata ucenicilor! Bucură-te, nădejdea și
mântuirea noastră, pe care neamul creștinesc neîncetat te fericim!

La Stihoavnă
Stihirile, glasul al 2-lea, podobie: Casa Efratului, cetate sfântă, a proorocilor mărire, împodobește-ți
casa întru care Cel Neîncăput Se naște!

Veniți cu bucurie, cete ale creștinilor, că masă preabogată ne pune înainte Gheorghe, cel sărac
pentru Hristos.

Stih: Minunat este Dumnezeu întru Sfinții Săi, Dumnezeul lui Israel.

Înger în trup fiind, Gheorghe preaminunate, astăzi în cer te bucuri cu ceata îngerească, slăvind pe
Ziditorul tău.

Stih: Prin Sfinții de pe pământul Lui, minunate a făcut Domnul toate voile Sale.

Darul cântărilor primește-l, fericite, și ne dăruiește în schimb ocrotitoarea pavăză a mijlocirii tale.

Slavă..., asemenea:

1
 Toți să ne închinăm și să cinstim din inimi Treimea în Unime: pe Tatăl și pe Fiul și pe
Dumnezeiescul Duh.

Și acum..., a Praznicului:

Maica lui Dumnezeu, însuflețitul chivot, la cer se mută astăzi, scara dumnezeiască a Domnului
Puterilor.

Troparul, glasul 1:

Pe nevoitorul cel mare și următorul sihaștrilor, pe fericitul pelerin al lui Hristos, în cântări să-l
cinstim, strigându-i cu evlavie: Sfinte Gheorghe, prin rugăciunile tale, luminează calea vieții noastre!

Slavă..., Și acum..., al Praznicului, același glas:

Întru naștere fecioria ai păzit, întru Adormire lumea nu ai părăsit, de Dumnezeu Născătoare;
mutatu-te-ai la Viață, fiind Maica Vieții. Și, prin rugăciunile tale, izbăvești din moarte sufletele noastre.

Ectenia și Otpustul mic.

LA VECERNIA MARE

După Psalmul 103, se cântă Fericit bărbatul care n-a umblat în sfatul necredincioșilor, Aliluia. Că știe
Domnul calea drepților și calea necredincioșilor va pieri, Aliluia. Slujiți Domnului cu frică și vă bucurați
Lui cu cutremur, Aliluia. Fericiți toți care nădăjduiesc spre Dânsul, Aliluia. Scoală, Doamne,
mântuiește-mă, Dumnezeul meu, Aliluia. A Domnului este mântuirea și peste poporul Tău,
binecuvântarea Ta, Aliluia. Starea întâi.
La Doamne, strigat-am…, punem stihirile pe 8: 3 ale Praznicului (din Minei) și 5 ale Sfântului:
Stihirile Praznicului, glasul al 2-lea, podobie: Cu ce cununi de laude vom încununa pe Maica lui
Dumnezeu, care s-a arătat scaun Cerescului Împărat, care se roagă pentru noi către Milostivul
Dumnezeu și ne izbăvește de fărădelegile noastre. Deci către dânsa să grăim: Bucură-te, Preacurată, că
prin tine a fost cu noi Domnul puterilor, roagă-te cu dinadinsul să se mântuiască sufletele noastre!

Cu ce buze vom ferici noi, smeriții, pe Născătoarea de Dumnezeu? Pe cea mai cinstită decât
făptura și mai sfântă decât Heruvimii și decât toți îngerii; pe tronul Împăratului Cel neclintit; pe casa în
care a locuit Cel Preaînalt; pe mântuirea lumii și dumnezeiasca sfințenie. Cea care dă credincioșilor, întru
dumnezeiască pomenirea ei, din destul mare milă.

Ce cântări minunate au fost cele aduse ție atunci, Fecioară, de către cei ce au stat împrejurul
patului tău? Toți Apostolii Cuvântului cu spaimă grăiau: Se duce cămara Împăratului, se înalță chivotul
sfințeniei. Uși, deschideți-vă, ca să intre ușa lui Dumnezeu întru multă bucurie, care, neîncetat, cere mare
milă pentru lume.

Ce cântări duhovnicești vom aduce ție acum, Preasfântă? Că, prin Adormirea ta cea fără de
moarte, toată lumea ai sfințit și la cele mai presus de lume te-ai mutat, ca să vezi frumusețea Atotțiitorului
și, împreună, să te bucuri cu El, ca o maică. Cetele îngerești și sufletele drepților te înconjoară acum pe
tine, curată! Cu aceia împreună cere pentru noi pace și mare milă!

Stihirile Cuviosului, glasul 1, podobie: Ceea ce ești bucuria cetelor cerești...

Te-ai mutat de pe pământ la cer, fericite Gheorghe, în ziua Adormirii Împărătesei cerurilor. Cu
aceasta nu înceta a mijloci către Fiul ei să dăruiască iertare de greșeli celor ce se închină Lui.

2
 Ai făcut, fericite Părinte, turnul Sfântului Voievod Ștefan, scară dumnezeiască și slăvită spre
ceruri, nevoindu-te în post, în rugăciune și în multe osteneli. Și, viețuind în lume ca în pustie, te bucuri
astăzi cu cetele Sfinților.

Neîncetat te-ai îndulcit pe pământ, fericite, de dumnezeieștile graiuri ale proorocului David,
cele mai dulci decât mierea. Învrednicește-ne dar și pe noi, prin rostirea psalmilor, să dobândim cerescul
har!

Alte Stihiri, glasul al 4-lea, podobie: Ca pe un viteaz între mucenici, de chinuri purtătorule Gheorghe,
adunându-ne astăzi, te lăudăm pe tine. Căci călătoria ai săvârșit, credința ai păzit și ai luat, de la
Dumnezeu, cununa biruinței tale. Pe care rogă-L să mântuiască de stricăciune și din primejdii pe cei ce
săvârșesc, cu credință, pururea cinstită pomenirea ta.

Descălțându-ți picioarele și având capul descoperit, cu multă râvnă ai pășit, fericite, pe cărarea cea
strâmtă; iar năvălirile demonilor, gerul și arșița suferindu-le, ca un viteaz, pentru Cel Ce, pentru noi, a
răbdat Cruce, cu El în cereștile lăcașuri viețuiești acum, de fața Lui veselindu-te.

Precum Apostolii, ai lăsat, Sfinte, și pământ, și casă, și soție, și copii, pentru dragostea Domnului,
tuturor mărturisind Evanghelia harului. Pentru aceasta, acum te bucuri în cereasca cetate, dobândind de la
Hristos, îmbelșugat, viață veșnică.

Slavă..., glasul al 6-lea:

Veniți, credincioșilor, să ne veselim duhovnicește la prăznuirea cea de peste an a fericitului

Gheorghe. Că acesta, lui Hristos urmând cu credință, toate le-a lăsat pentru dragostea Lui și
propovăduitor al harului s-a făcut în toată viața sa, în osteneală și în trudă, în privegheri adeseori, în
foame și în sete, în posturi, în frig și în nevoințe. Și, încă în trup fiind, precum Apostolul, a mărturisit și a
zis: Astăzi am fost în cer! Acolo se și bucură acum, pururea lăudând pe Dumnezeu și rugându-se
neîncetat pentru sufletele noastre.

Și acum..., a Praznicului, glasul al 2-lea:

Ceea ce este mai înaltă decât cerurile, și mai slăvită decât Heruvimii, și mai cinstită decât toată
făptura, care, pentru multa curăție, s-a făcut lăcaș Ființei celei pururea veșnice, în mâinile Fiului ei astăzi
și-a dat preasfântul suflet. Și, împreună cu ea, se umplu toate de bucurie, iar nouă se dăruiește mare milă.

Vohod. Lumină lină a sfintei slave a Tatălui ceresc, Celui fără de moarte, a Sfântului, Fericitului, Iisuse
Hristoase, venind la apusul soarelui, văzând lumina cea de seară, lăudăm pe Tatăl și pe Fiul și pe
Sfântul Duh, Dumnezeu; vrednic ești, în toată vremea, a fi lăudat de glasuri cuvioase, Fiul lui Dumnezeu,
Cel Ce dai viață, pentru aceasta lumea Te slăvește. Și Prochimenul zilei

PAREMIILE

Din  Înțelepciunea lui Solomon, citire: (3: 1-9)

Sufletele drepților sunt în mâna lui Dumnezeu și chinul nu se va atinge de ele. În ochii celor
nepricepuți ei au părut că sunt morți și a fost socotită nenorocire ieșirea lor și nimicire plecarea lor dintre
noi, dar ei sunt în pace. Și chiar dacă, înaintea feței oamenilor, au primit chinuri, nădejdea lor este plină
de nemurire. Și, puțin fiind pedepsiți, cu mari binefaceri vor fi dăruiți, că Dumnezeu i-a încercat și i-a
aflat vrednici de El. Ca aurul în topitoare i-a lămurit și ca pe o jertfă de ardere întreagă i-a primit. Și, în
vremea cercetării lor, vor străluci și vor fi ca scânteile ce aleargă pe miriște. Judeca-vor neamuri și vor
stăpâni popoare și Domnul va împărăți peste ei în veci. Cei ce nădăjduiesc spre El vor înțelege adevărul și
credincioșii vor rămâne lângă El în iubire, că har și milă va dărui cuvioșilor Lui și va purta grijă de aleșii
Săi.

3
 Din Înțelepciunea lui Solomon, citire: (5: 15 – 6: 3)

Drepții în veci vor fi vii și răsplata lor este întru Domnul, iar Cel preaînalt poartă grijă de ei.
Pentru aceasta, vor primi împărăția luminii și cununa frumuseții din mâna Domnului. Căci cu dreapta Sa
îi va acoperi și cu brațul Său îi va ocroti. Va lua râvna Lui în loc de armură și va întrarma făptura spre
izbândă asupra vrăjmașilor. Îmbrăca-Se-va ca într-o platoșă cu dreptatea și Își va pune coif judecata cea
nefățarnică. Va lua cuvioșia ca pavăză nebiruită și va ascuți cumplita mânie ca o sabie. Și lumea va porni
război împreună cu El asupra celor fără de minte. Ca niște săgeți bine îndreptate, fulgerele vor porni din
nori, ca dintr-un arc bine încordat, și vor lovi la țintă. Și din mânia Sa, ca dintr-o praștie, va fi aruncat
noian de grindină. Se va întărâta asupra lor apa mării și râurile îi vor îneca deodată. Va sta împotriva lor
duhul Puterii și ca o vijelie îi va risipi. Astfel, fărădelegea va pustii tot pământul și răutatea va răsturna
tronurile celor puternici. Auziți, dar, împărați, și înțelegeți! Învățați-vă, judecători ai marginilor
pământului! Ascultați, cei ce stăpâniți mulțimi și cei ce vă trufiți cu mulțimea popoarelor. Că de la
Domnul s-a dat vouă stăpânirea și puterea de la Cel-Preaînalt. El este Cel Ce vă va cerceta faptele și
planurile vi le va cerca.

Din Înțelepciunea lui Solomon, citire: (4: 7-15)

Dreptul, de va ajunge să se sfârșească, întru odihnă va fi. Că bătrânețea cinstită nu este cea dată de
lungimea vieții, nici nu se măsoară după numărul anilor. Ci căruntețea este, la oameni, înțelepciunea, iar
vârsta bătrâneții este viața neîntinată. Ajungând plăcut lui Dumnezeu, Domnul l-a iubit și, fiindcă trăia
între păcătoși, l-a mutat. Răpit a fost, ca nu cumva răutatea să-i schimbe gândul, nici înșelăciunea să nu îi
amăgească sufletul. Că vraja răutății întunecă cele bune și amețeala poftei schimbă mintea cea fără de
răutate. Ajungând în scurtă vreme la desăvârșire, dreptul a dobândit o viață împlinită, cum alții n-au
izbutit în ani îndelungați. Plăcut era Domnului sufletul lui. Pentru aceasta, s-a grăbit să iasă din mijlocul
răutății. Iar popoarele, văzând, n-au priceput și nici n-au pus în gând una ca aceasta: că har și milă va
dărui Domnul aleșilor Lui și va purta grijă de cuvioșii Săi.

LA LITIE

Stihira, glasul 1, însuși glasul:

Să se bucure astăzi toată Biserica și să dănțuiască la praznicul fericitului Gheorghe, pelerinul lui
Hristos. Pe care, văzându-l că strălucește ca un luceafăr al zilei celei neînserate și cu cetele Sfinților în cer
viețuiește, să îl cinstim cu laude, rugându-l să mijlocească pentru sufletele noastre.

Glasul al 6-lea:

Cu osteneala postului ai dobândit înfrânarea trupului, iar cu truda privegherii curăția inimii și, de
odihna trupului depărtându-te, ai aflat odihnă sufletului tău și întru virtuți te-ai îmbogățit. Pentru aceasta,
astăzi te bucuri de bunătățile cerești, pe care mijlocește-le și nouă, prin rugăciunile tale cele bine-primite.

Slavă..., glasul al 5-lea:

Cel Ce a poruncit să strălucească lumina în întuneric, Cuvântul lui Dumnezeu, Lumina cea
adevărată, Însuși a strălucit în inima ta, Părinte, lumina cunoștinței Sale și, întrarmându-te cu
dumnezeiești cuvinte, întru nevoință, te-a trimis ca semănător al cuvântului Evangheliei, pe care,
împlinind-o cu osârdie, fericite lucrătorule, seceri astăzi roadele cele vrednice de Împărăția cerurilor.
Deci, o, de Dumnezeu purtătorule, minunate Gheorghe, de acestea fă-ne părtași și pe noi, cei ce săvârșim
cu credință sfântă pomenirea ta.

Și acum..., a Praznicului, glasul al 5-lea:

4
 Cântați, popoare, Maicii Dumnezeului nostru, cântați, că astăzi prealuminatul ei suflet l-a pus în
preacuratele palme ale Celui Ce S-a întrupat dintr-însa fără sămânță, Căruia se și roagă neîncetat să
dăruiască lumii pace și mare milă.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile, glasul al 5-lea, podobie: Bucură-te, cămara cea cu bun miros a pustniceștilor nevoințe cu
adevărat, căci Crucea pe umeri luând și Stăpânului Hristos pe tine însuți preafericite făgăduindu-te, ai
călcat măiestria trupului cea râvnitoare de cele de jos și cu fapte bune sufletul ți-ai luminat și spre
dumnezeiască dragoste ai zburat; pentru aceasta, preasfânt sicriul moaștelor tale înconjurându-l,
prealăudate Gheorghe, dumnezeiască iubire de oameni cere ca să dobândim cu rugăciunile tale și lumii
să dăruiască mare milă.

Bucură-te, preaminunat sălaș al râvnitoarei nevoințe celei către Dumnezeu, cinstită vistierie a
bunătăților celor de la Duhul Sfânt și cădelniță a focului celui aprins de Hristos cu venirea Sa, care tămâia
rugăciunii tale fierbinți o înalți spre El totdeauna îmbelșugat. Gheorghe preaminunate, bărbatul doririlor
Duhului și cinstea nevoitorilor celor mari, mijlocește iertare de greșeli pentru cei ce-ți cântă ție cu evlavie.

Stih: Așteptând, am așteptat pe Domnul și El a căutat spre mine și a auzit rugăciunea mea.

Bucură-te, preaînțelept lucrător al viei Domnului, că, punând mâna pe plugul Crucii, n-ai privit
nicidecum înapoi, Părinte, ci roadele cele dulci ale Duhului Sfânt rodind însutit în inima ta, îndulcești cu
ele pe cei ce te laudă. Pentru aceasta te-a arătat pe tine Domnul, fericite Gheorghe, sare nestricată
a pământului, lumină a lumii și sprijin tare celor ce, cu credință, săvârșesc pomenirea ta.

Stih: Minunat este Dumnezeu întru Sfinții Lui, Dumnezeul lui Israel.

Viețuind îngerește încă din trup, de Dumnezeu văzătorule, pe cele îndepărtate le-ai cunoscut
lămurit ca fiind de față, Dumnezeu însoțind cu minuni vestirea ta și în slăbiciunile tale arătându-Și
puterea Sa, fericite, cum grăiește Apostolul. Căruia și urmând deplin, în lume ai pribegit în nevoință și
lipsă, neavând traistă și nici sălaș, toate răbdându-le  pentru Cel Ce dăruiește harul Său plăcuților Lui.

Slavă..., glasul al 2-lea:

Cu neîncetate nevoințe curățindu-te pe tine însuți, fericite Gheorghe, te-ai arătat psaltire
bine-întocmită din virtuți dumnezeiești. Că prin tine a răsunat în lume glasul Evangheliei Domnului, cea
din cuvintele insuflate de Duhul Sfânt. Pentru aceasta, astăzi adunându-ne, lăudăm sfântă pomenirea ta în
cântări duhovnicești, iubitorule de Hristos.

Și acum..., a Praznicului, glasul al 2-lea:

Mireasa cea cu totul fără prihană și Maica bunăvoinței Tatălui, ceea ce mai înainte a fost rânduită
de Dumnezeu spre lăcaș Lui, prin unirea Lui cea neamestecată, astăzi preacurat sufletul său înaintea
Făcătorului și Dumnezeu și-a pus. Puterile celor fără de trup, având cuviință dumnezeiască, o însoțesc pe
Maica Vieții, care se mută cu adevărat la viață, făclia luminii celei neapropiate, izbăvirea credincioșilor și
nădejdea sufletelor noastre.

Acum slobozește în pace pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, că văzură ochii mei mântuirea
Ta, pe care ai gătit-o înaintea feței tuturor popoarelor. Lumină spre descoperirea neamurilor și slavă
poporului Tău, Israel.

Și celelalte. La binecuvântarea pâinilor, cântăm Troparul Sfântului de două ori și al Praznicului

o dată (vezi la Vecernia Mică).

5
 Dacă nu se face binecuvântarea pâinilor, cântăm Troparul Sfântului o dată. Slavă..., Și acum..., al
Praznicului.

LA UTRENIE

La Dumnezeu este Domnul și S-a arătat nouă. Bine este cuvântat Cel Ce vine întru numele Domnului,
punem troparul Praznicului de două ori, Slavă..., al Sfântului, Și acum..., iarăși al Praznicului.

După întâia Catismă, Sedealna, glasul 1, podobie:  Mormântul Tău, Mântuitorule, ostașii străjuindu-l,
morți s-au făcut de strălucirea îngerului ce s-a arătat, care a vestit femeilor învierea. Pe Tine Te mărim,
Pierzătorul stricăciunii. La Tine cădem, Cel Ce ai înviat din mormânt, la Unul Dumnezeul nostru.

Veniți să lăudăm cu credință curată pe noul lucrător adus în țarina lumii de Domnul secerișului la
slăvit secerișul Său și să îi strigăm: Preaminunate Gheorghe, pomenește-ne pe noi, cei ce astăzi, cu
dragoste, cinstim pomenirea ta.

Slavă..., Și acum..., a Praznicului, glasul al 3-lea, podobie: De frumusețea fecioriei tale și de

prealuminată curăția ta, Gavriil mirându-se, a strigat ție, Născătoare de Dumnezeu: Ce laudă vrednică
voi aduce ție? Sau cum te voi numi pe tine? Nu mă pricep și mă minunez! Pentru aceasta, precum mi s-a
poruncit, strig ție: Bucură-te, ceea ce ești plină de har!

Sufletul tău cel înțelegător s-a mutat la cele cerești și trupul tău, cel curat de stricăciune, în Rai se
veselește, Preasfântă. Iar Domnul a dat răsplătire nelegiuiților, care au fost lipsiți de evlavie față de tine.
Pentru aceea, împreună cu Apostolii grăim: Bucură-te, ceea ce ești plină de har!

După a doua Catismă, Sedealna, glasul al 5-lea, podobie: Pe Cuvântul Cel împreună, fără de început, cu
Tatăl și cu Duhul, Carele S-a născut din Fecioara spre mântuirea noastră, să-L lăudăm, credincioșii, și
să I ne închinăm, că bine a voit a Se sui cu trupul pe Cruce și moarte a răbda și a scula pe cei morți,
întru slăvită Învierea Sa.

Viețuind îngerește, încă în trup fiind, și pe Cuvântul vieții binevestind tuturor prin cuvânt și prin
faptă, Gheorghe slăvite, ca un vrednic lucrător ai luat ca răsplătire viața de veci, pe care și nouă
mijlocește-o de la Hristos!

Slavă..., Și acum..., a Praznicului, glasul al 4-lea, podobie: Spăimântatu-s-a Iosif, pe cea mai presus de

fire văzând. Și cu mintea a socotit că ploaia cea de pe lână a arătat zămislirea ta cea fără de sămânță,
Născătoare de Dumnezeu, Ceea ce este Rugul cel Nears în foc, Toiagul lui Aaron ce a odrăslit. Și
mărturisind logodnicul tău și păzitorul, preoților a strigat: Fecioara naște și, după naștere, iarăși
rămâne Fecioară.

În mâinile Celui Ce S-a făcut om din tine pentru noi, punându-ți sufletul, ca în ale Făcătorului și
Dumnezeului tău, la veselia cea nestricăcioasă te-ai mutat. Pentru aceasta, cu cinste te fericim pe tine,
singura cea curată și neîntinată. Și, Născătoare de Dumnezeu, după adevăr, toți mărturisindu-te, grăim:
Roagă pe Hristos, la Care te-ai mutat, să mântuiască sufletele noastre.

Apoi Polieleul și Mărimurile:

Stih 1: Auzi, Doamne, dreptatea mea, ia aminte cererea mea, ascultă rugăciunea mea, din buze
fără de viclenie.

Mărimu-te pe tine, mult-nevoitorule Gheorghe, vestitorule al lui Hristos, și cinstim astăzi

prealăudată pomenirea ta.

6
 Stih 2: Ca să nu grăiască gura mea lucruri omenești, pentru cuvintele buzelor Tale, eu am păzit
căi aspre.

Veniți, toți credincioșii, să lăudăm pe Sfântul Gheorghe Pelerinul, ocrotitorul celor săraci și lauda
celor curați cu inima.

Stihuri (Psalmul 118: 105, 103, 140, 162):

Stih 3: Făclie picioarelor mele este legea Ta și lumină cărărilor mele.

Stih 4: Cât sunt de dulci cuvintele Tale în cerul gurii mele! Mai dulci sunt decât mierea-n gura
mea.

Stih 5: Lămurită-n foc este spusa Ta foarte și robul Tău a iubit-o.

Stih 6: Bucura-mă-voi întru spusele Tale, ca unul ce-a dat peste pradă multă.

Slavă..., glasul 1:

Slavă Ție, Treime Sfântă: Părinte, Cuvinte și Duhule Sfinte, (zicând:) Slavă Ție Dumnezeule!

Și acum..., același glas:

Bucură-te, ceea ce ești plină de har, Marie, Domnul este cu tine, (zicând:) și prin tine cu noi!

Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ție, Dumnezeule. (de trei ori)

După Polieleu, Sedealna, glasul al 8-lea, podobie: Porunca cea cu Taină luând-o întru cunoțtință Cel
fără de trup, în casa lui Iosif degrab a stătut înainte, zicând Celei ce nu știa de nuntă: Cel Ce a plecat cu
pogorârea cerurile, încape fără de schimbare tot întru tine; pe Care și văzându-L în pântecele tău, luând
chip de rob, mă înspăimântez a striga ție: Bucură-te Mireasă, pururea Fecioară!

Focul ceresc cuprinzându-te, Părinte, și în pustia Iordanului pe tine curățindu-te, Sfinte Gheorghe,
te-a făcut făclie dumnezeiască a Soarelui Celui înțelegător, a Cărui rază strălucind în lume neîncetat, pe
toți i-ai îndemnat a striga: Bucură-te, cel ce ești lăcaș al Harului!

Slavă..., Și acum..., a Praznicului, glasul al 4-lea, podobie: Spăimântatu-s-a Iosif...

Strigă Davide: Ce praznic este acesta, pe care l-ai lăudat oarecând în cartea psalmilor? Că pe fiica,
Maica lui Dumnezeu și Fecioara, a mutat-o la lăcașurile cele de acolo, Hristos, Cel Ce S-a născut
dintr-însa fără sămânță. Pentru aceasta se bucură maicile, fecioarele și miresele lui Hristos, grăind:
Bucură-te, ceea ce te-ai mutat la împărățiile cele de sus.

Antifonul întâi al glasului al 4-lea

Prochimen, glasul al 4-lea:

Cinstită este înaintea Domnului moartea Cuviosului Său.

Stih: Prin Sfinții de pe pământul Lui, minunate a făcut Domnul toate voile Sale.

Evanghelia de la Matei (10: 32 – 36; 11: 1)

7
 Pe cel ce Mă va mărturisi pe Mine în fața oamenilor, îl voi mărturisi și Eu în fața Tatălui Meu
Care este în ceruri; dar de cel ce se va lepăda de Mine în fața oamenilor, de acela Mă voi lepăda și Eu în
fața Tatălui Meu Care este în ceruri.

Să nu socotiți că am venit să aduc pace pe pământ; n-am venit să aduc pace, ci sabie. Căci am
venit să-l despart pe fiu de tatăl său, pe fiică de mama sa, pe noră de soacra ei. Și dușmanii omului
sunt casnicii lui. … După ce a isprăvit Iisus de dat aceste porunci celor doisprezece ucenici ai Săi, a
plecat de acolo, pentru ca să învețe și să propovăduiască prin cetățile lor.

Psalmul 50

Slavă...

Pentru rugăciunile Sfântului Gheorghe cel Nou, Milostive, curățește mulțimea greșelilor noastre.

Și acum...

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curățește mulțimea greșelilor noastre.

Stihira, glasul al 6-lea:

Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule după mare mila Ta, și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge
fărădelegea mea.

Fericite Părinte, în tot pământul a ieșit vestea faptelor tale. Pentru aceasta în ceruri ai aflat plata
ostenelilor tale, taberele diavolești le-ai izgonit, cetele îngerești ai ajuns, a căror viață fără prihană ai
urmat. Îndrăznire având către Hristos Dumnezeu, cere pace pentru sufletele noastre!

CANOANELE

Se pun: Canonul întâi al Praznicului din Minei, cu Irmosul, pe 8 și al Sfântului pe 6.

Cântarea 1

Glasul al 5-lea, Irmos: Calul și călărețul în Marea Roșie i-a scufundat Hristos, Cel Ce a sfărâmat
războaiele cu braț înalt și pe Israel l-a mântuit, pe cel ce cânta cântare de biruință.

Voind să-ți aducem, fericite Gheorghe, laudă cuvenită la sfântă pomenirea ta, de sus luminează-ne
cu slăvitele raze ale mijlocirilor tale, bunule!

Înțelegând, fericite, că abur este viața aceasta, ce puțin se arată, apoi se duce repede, precum zice
Apostolul, ai alergat spre viața veșnică, înțelepte!

Slavă...

Pribegit-ai în cojoc, desculț și cu capul descoperit, minunate Gheorghe, urmând astfel Celui Ce în
trup S-a arătat, neavând unde să-Și plece capul, precum zice Scriptura.

Și acum...

Scară dumnezeiască te arată Scripturile, Preacurată Fecioară, că ai născut pe Cel Ce a suit, în

trupul Său, sus de-a dreapta Tatălui, firea noastră, a muritorilor.

Catavasiile Adormirii Maicii Domnului.

8
 Cântarea a 3-a

Irmos: Cel Ce ai întemeiat pământul întru început și Cerurile cu cuvânt le-ai întărit, Binecuvântat ești în
veci, Doamne Dumnezeul părinților noștri!

De dorul dumnezeisc întreg cuprinzându-te, cele trecătoare degrab le-ai lăsat și spre Dumnezeu,
singurul Care rămâne, te-ai nevoit,  întărindu-ți  mintea pe piatra credinței, slăvite.

Adâncului nepătruns al voilor Domnului te-ai încredințat și, sălășluindu-Se Hristos în inima
ta, lărgimea și adâncimea, înălțimea, și lungimea nespusă a lucrării duhovnicești ai cunoscut împreună cu
toți Sfinții.

Slavă...

Casei lui Dumnezeu te-ai arătat părtaș, Sfinte, că, lăsându-ți casa și rudele, te-ai făcut străin și
călător, având, fericite, cuvintele Psaltirii drept scut și armă.

Și acum...

Adâncul de necuprins al tainei celei din veci, celei săvârșite în tine preaslăvit, l-au cântat, fiind
luminați de Duhul Sfânt, Prorocii în umbra Legii, înainte arătându-te, Maică, Născătoare de Dumnezeu.

Sedealna, glasul 1, podobie: Mormântul Tău...

Nici arșița, nici gerul, nici jăratecul, nici gheața, nicidecum n-au vătămat ale tale picioare desculțe
pentru dragostea Domnului și întraripate de Duhul Sfânt spre vestirea Evangheliei Împărăției, purtătorule
de har.

Slavă..., Și acum..., a Praznicului, glasul al 4-lea, podobie: Arătatu-Te-ai astăzi lumii și lumina Ta,

Doamne, s-a însemnat peste noi, care, cu cunoștință Te lăudăm. Venit-ai și Te-ai arătat, Lumina cea
neapropiată.

Cinstită mutarea ta, Preasfântă, făcând-o prăznuire, pe tine te lăudăm cu bună credință. Născătoare
de Dumnezeu prealăudată să nu treci, dar, cu vederea pe cei ce, cu dragoste, te laudă pe tine.

Cântarea a 4-a

Irmos: Smerenia Ta înțelegând-o Proorocul Avacum, cu Taină scriind venirea arătării Tale, striga: când
va veni vremea, Doamne, Te vei arăta.

Nu te-a amăgit, Părinte, brazda închipuită de cel viclean, ci de plugul Crucii ținându-te, dintr-a
inimii brazdă tot ghimpele mândriei l-ai smuls.

Uscat-ai, cu postul, râurile păcatului din omul cel din afară, iar pe cel dinlăuntru, slăvite, cu Duhul
Sfânt l-ai cuprins, înnoindu-l.

Slavă...

Păzind întru toate nunta cinstită, precum îndeamnă Apostolul Pavel, spre mântuire ai făcut-o și cu
cei chemați la nunta cerească ai intrat, fericite.

Și acum...

9
 Bogat fiind în milă și în îndurări, Cel Preaînalt S-a pogorât și, întrupându-Se din tine, Născătoare
de Dumnezeu, ne-a mântuit cu puterea Sa.

Cântarea a 5-a

Irmos: Cel Ce Te îmbraci cu lumina ca și cu o haină, la Tine alerg și către Tine strig: luminează sufletul
meu cel întunecat, Hristoase, ca un Milostiv.

Stea a dumnezeieștii Lumini te-ai arătat cu fapta și cuvântul, Sfinte, tuturor trimițând cu dragoste
raza Evangheliei.

Limba ta rostind curat cuvântul lui Hristos-Cuvântul, cu râvnă a purtat dreptatea Lui în toată
vremea, ca un pom al vieții veșnice, Părinte.

Slavă...

Trâmbiță a dumnezeiescului Duh ai fost în lume, slăvite Gheorghe, trâmbițând vestirile cele de
bucurie și sfinte ale harului.

Și acum...

Iarna sufletească și viforul patimilor alungă-le grabnic din suflet, Maică, prin slăvitele raze ale
mijlocirii tale la Fiul și Dumnezeu tău.

Cântarea a 6-a

Irmos: Marea patimilor, cea sălbăticită de viforul cel stricător de suflet, liniștește-o, Stăoâne Hristoase,
și din stricăciune mă scoate, ca un Milostiv.

Viclenia celui rău biruind-o cu arma Crucii, ai rămas neatins de cursele aceluia în viața ta, fericite.

Iona vestind pedeapsă în Ninive, toți s-au pocăit, iar tu, iertarea în Hristos vestind, ne-ai întărit în
nădejdea mântuirii, Sfinte.

Descălțându-ți picioarele în pustie, te-ai încălțat cu propovăduirea Evangheliei, Împărăția păcii

binevestindu-o.

Slavă...

Tatălui și Fiului și Duhului Sfânt slujind în lume, lăcaș al Sfintei Treimi te-ai arătat și, în ceruri,
fericite Gheorghe, astăzi cânți întru cei de sus.

Și acum...

Nu uita pe robii tăi, Născătoare a Celui milostiv, ci de la El pururea mijlocește ca să ne ierte toate
păcatele.

Condacul

Glasul al 8-lea, podobie: Apărătoare Doamnă, pentru biruință mulțumiri, izbăvindu-ne din nevoi aducem
ție, Născătoare de Dumnezeu, noi, robii tăi. Ci, ca ceea ce ai stăpânire nebiruită, izbăvește-ne din toate
nevoile, ca să strigăm ție: Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!

10
 Toată viața cu credință lui Hristos urmând, ai lăsat toate pentru numele Cel sfânt al Lui și în lume
L-ai vestit, Sfinte Gheorghe, nici încălțăminte purtând, nici două haine având, și nici capul, fericite,
acoperindu-ți. Pentru aceasta, strigăm: Bucură-te, vas al alegerii!

Icosul

Hrănindu-te neîncetat din grădina dumnezeieștilor cuvinte și cu rostirea numelui Domnului

pururea îndulcindu-te, ai aflat bucuria tainică a Raiului. Și întru smerenie pururea stăruind, te-ai umplut
de har, Părinte Gheorghe. Că lucrător preaînțelept al cuvintelor vieții te-ai arătat și vestitor al lor, prin
faptă și prin cuvânt propovăduind măririle lui Dumnezeu. Pentru aceasta astăzi, Hristos slăvindu-te în
ceata prietenilor Săi, slăvești cu negrăite laude pe Dumnezeu în ceruri și mijlocești la El cu îndrăznire
pentru cei ce îți strigă: Bucură-te, vas al alegerii!

Sinaxar

În luna august, în ziua a șaptesprezecea, facem pomenirea Sfântului Gheorghe Pelerinul.

Sfântul Gheorghe s-a născut în anul 1864, în Șugag (astăzi în județul Alba) din părinți
binecredincioși, pe vremea când Transilvania făcea parte din Imperiul Habsburgic. Încă din fragedă vârstă
mânca puțin, postind, și iubea singurătatea, având o mare bucurie să se roage în biserica satului, chiar și
atunci când nu erau slujbe, mai mult noaptea. Iar ziua, când era cu vitele, se retrăgea în locuri tăinuite și
făcea multe metanii, cugetând la cele dumnezeiești. După ce a deprins cititul, se ruga cu Psaltirea, încât a
învățat-o pe de rost. La vârsta de 24 de ani, s-a însoțit, prin Taina Cununiei, cu o tânără credincioasă pe
nume Pelaghia, fiind binecuvântați de Dumnezeu cu cinci copii. Ca soț și tată nu și-a neglijat deprinderile
sale duhovnicești, împlinind cu și mai mare evlavie faptele credinței și căutând mai întâi Împărăția lui
Dumnezeu și dreptatea Lui. Fiind milostiv și lipsit de lăcomie, în toată vremea miluia pe cei săraci, deși el
însuși trăia în sărăcie. Nu se tulbura de mustrările celor apropiați, ci tuturor le spunea cu încredere și pace:
„Nu vă tulburați, are grijă Dumnezeu să ne hrănească; datoria noastră este să ne rugăm fără încetare și să
facem voia Lui”. Prin astfel de cuvinte se îmbărbăta și pe sine și pe cei din jur. Și așa, omul lui Dumnezeu
era totdeauna în pace, cu fața luminoasă și cu inima senină, blând și neîngrijorat, ca unul care viețuia în
lume și în trup, dar totodată mai presus de lume și de trup. Rugăciunea neîncetată și bucuria cerească
umpleau inima lui, însoțindu-l toată viața. După ce a trăit paisprezece ani în căsnicie, în anul 1883, cu
încuviințarea soției sale, a luat hotărârea să meargă la Ierusalim, ca pelerin, împreună cu mai mulți țărani
din satul său. Luând cu sine Evanghelia și Psaltirea, a mers pe jos până la Constanța, apoi cu vaporul
până la Ierusalim. Acolo a rămas patruzeci de zile, mergând de trei ori pe zi la Sfântul Mormânt pentru
Dumezeiasca Liturghie și celelalte slujbe. Apoi s-a dus și la celelalte Locuri Sfinte: Betleem, Ierihon,
Iordan, Nazaret, Tabor. La peștera Sfântului Xenofont s-a întâlnit cu un pustnic care i-a proorocit că nu va
ajunge călugăr, ci va trăi mergând din loc în loc, în lipsă, sărăcie și rugăciune neîncetată. Numai astfel
avea să-și mântuiască sufletul său și să aprindă evlavia în inimile multor oameni. Mai înainte însă de a
începe această viețuire, a rămas vreme de patruzeci de zile în nevoință aspră și post, cu multe ispite de la
diavolul, în pustia Egiptului de Sus. Uneori îl speria vrăjmașul cu năluciri de fiare și șerpi veninoși,
alteori îl chinuia cu foamea, cu setea, cu arșița și cu țânțarii. Odată, diavolul i-a tot aruncat căciula de pe
cap, vrând să-l pornească spre mânie, dar viteazul nevoitor a hotărât să o lase jos și a făgăduit lui
Dumnezeu că, până la moarte, va umbla cu capul descoperit. Apoi diavolul i-a aruncat și bocancii, încât
nu mai avea cu ce să se încalțe. Iar nebiruitul ostaș al lui Hristos a cerut de la Dumnezeu darul să umble
toată viața sa desculț, atât vara, cât și iarna. Altă dată diavolul i s-a arătat sub chipul unui plugar, care-l
lăuda pentru nevoință, ca să-l facă să cadă în ispita trufiei, dar înțeleptul Gheorghe l-a biruit prin smerita
cugetare. Astfel, cu ajutorul lui Dumnezeu și cu multă stăruință a trecut de încercarea celor patruzeci de
zile de post, izbăvindu-se din toate ispitele venite fie de la neputințele firii, fie de la vrăjmașul diavol.
Îndată după aceasta, bunul nevoitor a mers la Ierusalim, unde s-a închinat la Mormântul Domnului. Cum
a intrat în biserică să aprindă lumânarea la Sfântul Mormânt, ca o dovadă neîndoielnică și mângâietoare
că rugăciunile și postul au fost bineplăcute și primite de Dumnezeu, lumânarea din mâna lui s-a aprins
singură.

11
 După ce a mers în pelerinaj și la Sfântul Munte Athos, s-a întors în satul său, după trei ani de când
plecase. Într-o noapte, în timp ce se afla în biserica din Șugag la rugăciune, l-a văzut aievea pe diavolul
venind la el și zicându-i cu mare mânie: „Ce faci aici, Moș Gheorghe?”. „Mă rog lui Dumnezeu” a
răspuns bătrânul cu îndrăzneală, iar vrăjmașul a fugit de la el. Altă dată bătrânul povestea celor mai de
aproape ai săi: „Într-o duminică, pe când mă întorceam de la sfânta biserică, am văzut la cârciuma din
Șugag mulți săteni la băut, și printre ei, mulțime de diavoli, așa cum n-am mai văzut în altă parte”. Sfântul
n-a mai rămas mult în satul său, ci și-a început călătoria, ca în vremurile apostolice, făcându-se pelerin
străin și călător în hotarele țării. Mergea din biserică în biserică unde se ruga aproape toată noaptea,
umbla fără grabă, desculț și cu capul descoperit, postea și se depărta de toate desfătările lumii, cutreierând
prin părțile Sibiului, Făgărașului și Brașovului. Aproape în fiecare an făcea câte un pelerinaj la Ierusalim,
călăuzind cetele închinătorilor. Auzind de numeroasele mănăstiri din Moldova, în anul 1895,
dreptcredinciosul Gheorghe a trecut Carpații și s-a așezat la Piatra Neamț, unde a primit o cămăruță în
turnul clopotniță al bisericii Sfântul Ioan-Domnesc, lăcaș ctitorit de Sfântul Voievod Ștefan cel Mare. În
scurtă vreme a ajuns cunoscut de preoți, călugări și mireni, care îl prețuiau ca pe un adevărat om
duhovnicesc. În acest loc a rămas până la sfârșitul vieții sale, având acolo: biserică și chilie, liniște,
duhovnic și multe mănăstiri în împrejurimi. Pravila lui așa era: noaptea dormea cel mult trei ore în chilia
sa din turn, apoi, în biserică, înălța rugăciuni către Dumnezeu și făcea sute de metanii. Ziua străbătea
străzile orașului, șoptind neîncetat psalmi, desculț și cu capul descoperit, vara și iarna. Nu se întorcea
până nu sfârșea toată Psaltirea de rostit într-o zi. Lunea, miercurea și vinerea nu mânca nimic, până a
doua zi. Iar dacă era praznic împărătesc, gusta ceva seara. În celelalte zile mânca o dată pe zi. Vorbea cu
oamenii numai despre Dumnezeu și viața duhovnicească, iar când nu vorbea cu limba și buzele,
propovăduia prin tăcerea sa desăvârșită, mărturisitoare și adâncă, purtând totdeauna în brațele sale
fie Evanghelia, fie Psaltirea. Adeseori intra în câte o brutărie și cumpăra câte un sac de pâine, pe care
cineva îl ducea până la turn. La ora la care se întorcea, în jurul lui se adunau o mulțime de săraci și
fericitul Gheorghe le împărțea pâinile. Celor care îi cereau bani le dădea ceea ce primise pe drum. Iar
după ce termina de făcut milostenia trupească, începea pe cea sufletească: venind rândul celor împresurați
de necazurile și poverile vieții, înțeleptul bărbat stătea de vorbă cu fiecare, îl îmbărbăta, îl sfătuia și se
ruga pentru cererea lui, iar oamenii simțeau că harul și mila lui Dumnezeu se coboară peste ei prin
rugăciunile și sfaturile Sfântului. Toate mănăstirile dimprejur îi erau nespus de iubite, dar mai ales
Bistrița, unde era icoana Sfintei Ana. Aproape de Mănăstirea Sihăstria, moșul Gheorghe și-a săpat pentru
nevoință o groapă, în care se ascundea, rugându-se aproape toată ziua; iar când se întorcea în mănăstire, îi
spunea plin de mulțumire părintelui Ioanichie Moroi, starețul mănăstirii: «Astăzi am fost în cer!». La
aceste mănăstiri mergea adeseori pentru rugăciune și să-i întâlnescă pe părinții duhovnicești, la care avea
multă evlavie și care, la rândul lor, îl primeau pe bătrân ca pe un sfânt, mulți dintre ei fiindu-i chiar
ucenici și alegând cinul îngeresc mișcați de sfințenia vieții bătrânului. Odată, Moșul Gheorghe voind să
meargă cu trenul spre Roman, s-a urcat fără bilet în vagon, căci nu avea bani. Conductorul, care din
întâmplare nu-l cunoștea, l-a coborât din tren la prima stație, deși călătorii care-l cunoșteau l-au rugat să-l
lase să ajungă la Roman. Bătrânul a plecat pe marginea căii ferate, zicând: ,,Drăguță, rămâneți cu
Dumnezeu și cu Maica Domnului!” Însă, când să pornească trenul, acesta nu mai pornea deloc. Au schim-
bat locomotiva; au schimbat conductorul, dar trenul nu pornea. Atunci unul dintre funcționarii gării a
zis: ,,Ați dat jos din vagon pe Moșul Gheorghe? De aceea nu poate pleca trenul. Acela este un om sfânt.
Duceți-vă și-l chemați înapoi.” Au alergat îndată după el, l-au adus, l-au urcat în vagon și imediat a pornit
trenul din gară. O altă minune, istorisită de Părintele Ilie Cleopa, s-a săvârșit la Târgu Neamț. O evreică
tânără nu putea să nască și era gata să moară. Au venit o mulțime de doctori, dar nu au izbutit nimic.
Atunci rudele ei au venit la Moșul Gheorghe, în timp ce acesta rostea oamenilor predică, și l-au chemat să
se roage pentru ea. Când dreptcredinciosul Gheorghe a deschis ușa casei ei, a strigat: ,,Deschide-te, cu
Dumnezeu și cu Maica Domnului!” Și îndată s-au deschis legăturile ei și a născut, iar Sfântul a  venit și
i-a făcut cruce pe cap copilului și a spus: ,,Să fie al lui Hristos!” Și s-a făcut sănătoasă și s-a botezat și ea
și copilul, și i-a pus numele Gheorghe, după Moșul Gheorghe. Și s-au botezat atunci toate rudele femeii
din Târgu Neamț. În anul 1914 fericitul Gheorghe îi spunea tatălui Evdochiei Ștefan că va începe război,
dar să nu se teamă, că se va întoarce sănătos de pe front, însă fratele lui nu se va întoarce întreg. Și
într-adevăr așa a fost, acela s-a întors sănătos, iar fratele lui a venit fără o mână din război. Maica Zenovia
Iacov de la Mănăstirea Văratec amintea că Sfântul i-a proorocit ce avea să i se întâmple în viață și că va
deveni monahie.

12
 Starețului Ioanichie Moroi i-a profețit, cu mai mult de 25 de ani înainte, necazurile prin care avea
să treacă atât el, cât și obștea Sihăstriei Secului. Ziua morții și-a cunoscut-o de mai înainte, arătând-o prin
cuvinte prorocești: „O să mor când s-or tulbura popoarele și, la moartea mea, va fi sărbătoare și vor trage
clopotele din țară.” Aceste cuvinte s-au adeverit când, în anul 1916, de praznicul Adormirii Maicii lui
Dumnezeu, trupul Sfântului a fost găsit răposat, tocmai când țara intra în război iar clopotarul bisericii
Sfântului Ioan din Piatra Neamț urca să tragă clopotele. La îngroparea lui s-au adunat mulțimi
nenumărate, fiecare căutând să ia o ultimă binecuvântare de la cel adormit și cerându-i rugăciune de
mijlocire către Dumnezeu. A fost îngropat în cimitirul orașului Piatra Neamț, cu același cojoc rupt,
desculț, fără acoperământ pe cap, cu toiagul pribegiei sale, având pe față același zâmbet curat ca în toată
viața. După optsprezece ani, unul dintre ucenicii lui, vrând să-i mute cinstitele moaște la Râșca, a venit cu
căruța la Piatra Neamț și, dezgropându-le și punându-le într-un sicriaș, a pornit la drum. Dar, prin
dumnezeiasca rânduială, căruța nu a ajuns la Râșca, ci la Mănăstirea Văratec, în a căreia gropniță au și
fost așezate până astăzi. Sfântul Gheorghe Pelerinul a viețuit în smerenie și osteneală, fiind
propovăduitor, prin viață și prin cuvânt, al Evangheliei lui Hristos, fiind hărăzit de Dumnezeu cu bogat
har, prin care a săvârșit minuni și vindecări, atât în vremea vieții pământești, cât și după moarte, fiind
cinstit de credincioși. De aceea, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a trecut în rândul Sfinților,
cu zi de pomenire la 17 august.

Pentru rugăciunile Sfântului Gheorghe Pelerinul, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru,
miluiește-ne pe noi. Amin.

Cântarea a 7-a

Irmos: Dumnezeul părinților noștri, Care faci pururea cu noi după blândețile Tale, nu depărta mila Ta
de la noi, ci, pentru rugăciunile lor, în pace îndreptează viața noastră.

Din pruncie te-ai făcut următor Domnului, fericite, cu toată osârdia lăudându-L și
binecuvântându-L pe Hristos întru toți vecii.

Lăudăm viața ta îngerească și slăvim pe Cel Ce te-a întărit cu harul Său, Părinte,  
binecuvântându-L întru toți vecii pe Domnul.

Slavă...

Uscăciunea patimii alungând-o cu răcoarea harului, fericite, cânți cântarea celor trei tineri: Pe
Domnul lăudați-L și-L preaînălțați întru toți vecii.

Și acum...

Ispitire lumească neștiind, Stăpâna mea, din tine ai țesut trup curat Ziditorului Hristos, pe Care
toată făptura Îl binecuvintează.

Cântarea a 8-a

Irmos: Cuvinte, Cel Ce ai făcut marea, cerul și pământul, Cel Ce schimbi firile și prefaci stihiile și din
nou zidești totul, Domnul vieții, Cel Ce stăpânești peste moarte, Cel Ce pe toate le porți numai cu singur
Cuvântul, din Fecioară Doamnă ai ieșit purtător de Trup.

Izvoarele harului umplându-ți inima, fericite, ai strigat cu tinerii din cuptorul Babilonului: Toată
suflarea să laude pe Domnul și să-L preaînalțe pe El întru toți vecii.

Luând putere de la Duhul Sfânt, înțelepte Gheorghe, cu graiul și faptele strigai pururea: Toată
suflarea să laude pe Domnul și să-L preaînalțe pe El întru toți vecii.

13
 Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh, Domnul.

Omul cel ceresc și pământescul înger, sălașul virtuților, făclia harului, vasul alegerii, Gheorghe cel
minunat, cheamă credincioșii la ospățul cel de taină.

Și acum...

O, minune nouă a nașterii celei mai presus de gând, Maică Preacurată! Cum ești fecioară și naști,
cum și după naștere, ca și mai înainte de naștere ramâi?

Cântarea a 9-a

Irmos: Isaia, dănțuiește, Fecioara a avut în pântece și a născut Fiu, pe Emanuel, pe Dumnezeu și Omul.
Răsăritul este numele Lui, pe Care mărindu-L, pe Fecioara o fericim.

Roada ostenelilor dobândind astăzi de la Hristos, de ea te îndulcești pururea în cer împreună cu

cetele Sfinților. Îndulcește, dar, cu ea, slăvite Gheorghe, și pe cei ce săvârșesc cu dragoste preacinstită
pomenirea ta.

Gheorghe fericite, următorule al lui Pavel, numărându-te astăzi în ceata ucenicilor lui Hristos, în
chip slăvit, împodobești cerul Bisericii, ca un soare strălucind.

Slavă...

Săvârșind cu râvnă și cu dragoste cinstită pomenirea ta, Sfinte Gheorghe, arată-te ajutor nouă,
celor ce-ți aducem cântări de laudă, și mijlocește pentru noi milă și iertare de păcate.

Și acum...

Născătoarea Celui bun, cu îndrăznirea ta către Domnul, înduplecă-L să ne ierte păcatele prin care
L-am mâniat, că tuturor celor păcătoși ești caldă scăpare la Fiul și Dumnezeul tău.

Luminânda

Glasul al 2-lea, podobie: Femei auziți?

De harul cel dumnezeiesc cu totul aprinzându-te, făclie însuflețită te-ai arătat, Sfinte Gheorghe,
lumina Evangheliei în lume strălucind, credința întărind și alungând întristarea din suflete și inimi.

Slavă..., Și acum..., a Praznicului, glasul al 3-lea:

Apostoli, de la margini adunându-vă aici, în satul Ghetsimani, îngropați trupul meu, iar Tu, Fiule
și Dumnezeul meu, primește duhul meu.

LA LAUDE

Stihirile pe 6: 3 ale Praznicului și 3 ale Sfântului:

Stihirile Praznicului, glasul al 2-lea, podobie: Casa Efratului...

Pe tine, mireasmă a lui Dumnezeu, când ai mers către Fiul tău, te-a primit împărăția cea de sus.
Slavă celor aleși, Fecioară curată!

Ceata ucenicilor se adună să îngroape pe Maica Născătoare de Dumnezeu, fiind aduși de la

margini cu putere prea mare.

14
 Slavă în cer, pe pământ veselie, că Maica Ziditorului sufletul acum își pune în mâinile Stăpânului.

Stihirile Sfântului, glasul al 8-lea, podobie: Ce vă vom numi pe voi, Sfinților? Heruvimi, că între voi S-a
odihnit Hristos? Serafimi, că neîncetat L-ați preamărit pe El? Îngeri, că de trup vați lepădat? Puteri, că
lucrați cu minunile? Multe sunt numirile voastre, dar mai multe darurile. Rugați-vă să se miluiască
sufletele noastre!

Ce te vom numi, Sfinte Gheorghe? Heruvim – că întru tine S-a odihnit Hristos; Serafim – că
neîncetat L-ai proslăvit pe El; Înger – că de trup te-ai  lepădat; Putere – că lucrezi cu minunile; multe sunt
numirile tale și mai multe darurile; roagă-te să se mântuiască sufletele noastre.

Punând limbii tale frâu cuvintele împăratului proroc David, cu înțelepciune, ai strunit săltările
trupului întru totul și, împlinind cu osârdie poruncile Domnului, pom al vieții te-ai făcut, veselind astăzi
de roadele tale, pe cei ce te cinstesc.

Crucea lui Hristos cu osârdie ridicând-o pe umerii tăi, ai urmat Acestuia, neuitându-te înapoi, ca
un plugar înțelept, ci, spinii patimilor smulgându-i cu multe privegheri și rugăciuni, harul vederii
dumnezeiești și cel al facerii de minuni ai primit de la Domnul, fericite.

Slavă..., glasul al 8-lea:

Pe cel arătat prin voia lui Dumnezeu sare a pământului și lumină a lumii, pe noul și minunatul
Apostol, cel rânduit spre vestirea Evangheliei, pe cerbul adăpat la izvoarele harului, care cu picioare
vesele  pe munții dumnezeieștilor miresme a alergat, pe preaminunatul Gheorghe, veniți toți să îl lăudăm
și, cu dragoste săvârșind cinstită și de lumină purtătoare pomenirea lui, să îi strigăm zicând: Bucură-te,
oglindă a curăției și candelă a luminii neînserate! Bucură-te, sălaș al Duhului și vas al alegerii! Bucură-te,
stâlp de foc al rugăciunii celei neîncetate, iubitor al sărăciei și miluitor al săracilor! Roagă-te neîncetat să
se mântuiască sufletele noastre!

Și acum..., a Praznicului, glasul al 6-lea:

La Adormirea ta cea fără de moarte, Născătoare de Dumnezeu, Maica Vieții, norii au răpit pe
Apostoli prin văzduh și pe cei risipiți prin lume, i-a adunat la un loc, înaintea preacuratului tău trup.
Aceștia, îngropând cu cinste trupul tău, au auzit glasul lui Gavriil, cântând: Bucură-te, cea plină de har,
Fecioară Maică, ceea ce nu știi de mire, Domnul este cu tine! Cu aceia împreună, ca pe Fiul tău și
Dumnezeul nostru, roagă-L să mântuiască sufletele noastre!

Doxologia mare, Troparele, Ecteniile și Otpustul.

LA  LITURGHIE

Fericirile pe 8, din Cântarea a 3-a și a 6-a ale Canonului Sfântului.

Prochimen, glasul al 4-lea:

Cinstită este înaintea Domnului moartea cuviosului Său.

Stih: Ce voi răsplăti Domnului pentru toate câte mi-a dat mie?

APOSTOLUL

Din Epistola către Galateni a Sfântului Apostol Pavel, citire: (5: 22-26; 6: 1-2)

15
 Fraților, roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, îndelunga-răbdare, bunătatea, facerea de
bine, credința, blândețea, înfrânarea, curăția; împotriva unora ca acestea nu este lege. Iar cei ce sunt ai lui
Hristos Iisus și-au răstignit trupul împreună cu patimile și cu poftele. Dacă trăim în Duhul, în Duhul să și
umblăm. Să nu fim iubitori de mărire deșartă, supărându-ne unii pe alții și pizmuindu-ne unii pe alții.
Fraților, chiar de va cădea un om în vreo greșeală, voi, cei duhovnicești, îndreptați-l pe unul ca acesta cu
duhul blândeții, luând seama la tine însuți, ca să nu cazi și tu în ispită. Purtați-vă sarcinile unii altora și așa
veți plini legea lui Hristos.

Aliluia, glasul al 6-lea (Psalm 111: 1, 3)

Stih 1: Fericit bărbatul care se teme de Domnul, întru poruncile Lui va voi foarte.

Stih 2: Slavă și bogăție vor fi în casa lui și dreptatea lui rămâne în veacul veacului.

EVANGHELIA

Din Sfânta Evanghelie de la Matei citire: (5: 1-12)

În vremea aceea, văzând mulțimile, Iisus S-a suit în munte, și așezându-Se, s-au apropiat de El
ucenicii Lui. Și, deschizând gura Sa, îi învăța, zicând: Fericiți cei săraci cu duhul, că a lor este Împărăția
cerurilor. Fericiți cei ce plâng, că aceia se vor mângâia. Fericiți cei blânzi, că aceia vor moșteni pământul.
Fericiți cei ce flămânzesc și însetează de dreptate, că aceia se vor sătura. Fericiți cei milostivi, că aceia se
vor milui. Fericiți cei curați cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu. Fericiți făcătorii de pace, că aceia
fiii lui Dumnezeu se vor chema. Fericiți cei prigoniți pentru dreptate, că a lor este Împărăția Cerurilor.
Fericiți veți fi când, din pricina Mea, vă vor ocărî și vă vor prigoni și, mințind, vor zice tot cuvântul rău
împotriva voastră. Bucurați-vă și vă veseliți, că plata voastră multă este în ceruri, că așa i-au prigonit pe
profeții de dinaintea voastră.

Chinonic

Întru pomenire veșnică va fi dreptul. Aliluia.

16