Sunteți pe pagina 1din 4

Abuzul de încredere

Elementul specific este faptul că bunul se află în posesia sau în detenția autorului care transformă
stăpânirea de fapt licită într-una nelegală. Are ca scop protejarea stăpânirii de fapt asupra unui bun mobil.

Obiectul juridic: proprietatea. Obiectul material: bun mobil corporal nefungibil care în momentul
comiterii faptei să se afle în detenția altuia în baza unui titlu acordat acestuia de către proprietarul bunului
(detenție = dreptul de a stăpâni bunul în numele sau în interesul altuia sau chiar în interesul propriu al
detentorului, dar fără a dobândi și dreptul de a dispune de bun). Este necesar să fie un bun mobil deținut de
făptuitor cu orice titlu și cu un anumit scop (temei juridic civil și să privească raporturi juridice netranslative
de proprietate: gaj, depozit, transport). *titlul trebuie să fie legal și valabil

*în cazul bunurilor consumptibile, beneficiarul poate dispune de ele, nesubsumându-se noțiunii de abuz de
încredere; dacă depozitarul bunurilor mobile nu primește dreptul de a dispune de ele iar el o face va comite
infracțiunea de abuz de încredere chiar dacă va restitui bunuri de aceeași natură căci prin obligația impusă de
partea vătămată bunurile nu mai sunt consumptibile.

În conținutul detenției nu intră și simpla deținere materială în afara unui raport juridic (ex: cel care
ține în mână valiza unui călător pentru a-l ajuta să coboare), deoarece detentorul aici nu dobândește nici un
drept de stăpânire a bunului iar dacă și-l însușește comite un furt.

Dacă făptuitorul deține bunul în cadrul unui raport de muncă și dispune sau își însușește bunul el va
comite un abuz în serviciu, delapidare sau furt, în funcție de faptul dacă folosea bunul în detrimentul
angajatorului, avea bunuri în gestiune sau administrare ori comitere o sustragere a unui bun de serviciu fără
a fi gestionar sau administrator

 Subiectul activ: general (PF/PJ).


 Latura obiectivă: acțiune/inacțiune; modalități de comitere:
 Însușire (intervertește detenția)
 Dispunere (acte de dispoziție juridice sau materiale)
 Folosire (folosește bunul în ciuda interdicției exprese sau depășește limitele impuse de
persoana vătămată; dacă nu există o interdicție expresă fapta nu se va putea reține atunci când
folosește bunurile consumptibile-drept conferit prin titlu- și nu-și respectă obligația de a
restitui bunurile echivalente proprietarului –în acest caz va răspunde civil)
 Refuz de restituire (abuziv; constituie o prezumție relativă de tipicitate a acestei infracțiuni)
 Latura subiectivă: intenție directă sau indirectă.
 Tentativa nu se pedepsește
 Consumare: în momentul comiterii actului de însușire, dispunere, folosire sau refuzul de restituire,
prejudiciul constând în valoarea bunului încredințat făptuitorului.

1
 Infracțiunea este una de rezultat (nu trebuie neapărat o pagubă).
 Acțiunea se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Delimitare furt de abuz de încredere: criteriul esențial este dacă bunul se află în posesia făptuitorului
la momentul însușirii bunului mobil corporal. Dacă e în stăpânirea părții vătămate atunci actul de însușire e
furt +autorul a luat bunul cu gândul de a rămâne necunoscut.

Deposedarea voluntară în baza unui titlu civil constituie abuz de încredere, involuntară e furt.

E abuz de încredere când inițial făptuitorul a fost de bună-credință, dar la un moment dat se
transformă în rea-credință prin nerestituirea bunului sau celelalte moduri de comitere.

Abuz de încredere prin fraudarea creditorilor

În conținutul infracțiunii sunt incriminate 2 tipuri de fapte:

1. Fapta debitorului care înstrăinează, ascunde, deteriorează, distruge valori ori bunuri din
patrimoniul său sau invocă acte sau datorii fictive în scopul fraudării creditorilor –infracțiune de
pericol concret
 Subiect activ special: debitorul (PF/PJ)
 este protejat patrimoniul creditorului contra actelor reale sau disimulate care l-ar diminua
și indirect patrimoniul debitorului – organizare frauduloasă insolvabilitate
 Latura obiectivă: acțiune –comisivă, creare sau agravare a propriei stări de insolvabilitate
(modalități limitative)
 Nu este precizată sursa raportului obligațional pentru ca fapta să fie tipică – comercial!
 Este infracțiune de pericol concret deoarece nu se poate prezuma absolut că orice
înstrăinare comisă cu scopul de a frauda interesele creditorilor are un caracter infracțional,
chiar dacă nu generează nici un risc pentru creditor, acesta putând să se îndestuleze prin
executarea silită a altor bunuri din patrimoniul debitorului
 Trebuie sancționat cel care nu își împiedică executarea silită, ci doar o îngreunează? (ex:
vinde un imobil cerut de piață, rămânându-i altul greu de valorificat) textul nu este
aplicabil în situația în care debitorul sustrage de la executarea silită un anumit bun când
patrimoniul său permite ca urmare a executării sale îndestularea creanței. Dacă executarea
se referă la un bun anume, individual determinat, iar acesta este înstrăinat, fapta e tipică.
 Fapta se consumă în momentul prejudicierii măcar potențiale a creditorului, când
pericolul devine unul concret (starea de insolvabilitate = condiție de tipicitate)
 Latura obiectivă: intenție directă sau eventuală

2
 Tentativa e incriminată; actul de înstrăinare nu și-a produs efectul prejudiciabil pentru
creditor, autorul nereușind să înstrăineze, să distrugă sau să ascundă bunul
 Acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate

2. Fapta persoanei care știind că nu va plăti, achiziționează bunuri ori servicii


 Este protejat patrimoniul furnizorului de servicii contra actelor prejudiciabile comise în
momentul încheierii unui contract de furnizare de bunuri sau de servicii deoarece nu poate
verifica solvabilitatea clientului înainte de furnizare; nu este înșelăciune deoarece nu
exista în concret nici un act de inducere în eroare din partea agentului, ci doar omisiunea
de a-l informa despre faptul că nu poate plăti serviciile solicitate; de asemenea, nu
constituie nici furt deoarece nu există nicio deposedare involuntară sau un act de
sustragere, ci se cauzează doar un prejudiciu prin neplată
 Subiect activ: general (PF/PJ)
 Latura obiectivă: acțiune –achiziționarea de bunuri și servicii prin care se produce o
pagubă; dobândirea se face în cadrul unui raport comercial (nu civil; deoarece textul este
aplicabil numai doar furnizorilor de servicii efectuate cu caracter profesional; în cadrul
contractelor civile nu există obligația profesională a creditorului de a oferi bunuri sau
servicii fără a putea cere garanții de solvabilitate debitorului; închirierea nu e serviciu
profesional)
 Infracțiunea e una de rezultat care se consumă în momentul în care clientul achiziționează
bunul sau serviciul știind că nu îl va putea plăti; în același moment se produce și
prejudiciul în patrimoniul furnizorului.
 Dacă ulterior solicitării plății beneficiarul găsește o sursă de finanțare și achită, este vorba
despre repararea prejudiciului dar fapta rămâne consumată.
 Tot timpul raportarea se face dacă există sau nu bani la momentul achiziționării
 Latura subiectivă: intenție directă sau indirectă; motivul pentru care nu se poate plăti nu
este relevant din perspectiva tipicității faptei; dacă agentul se bazează pe o sumă de bani
care va intra în cont și nu intră, este culpă. Tot culpă e când uiți portofelul acasă.
 Tentativa nu e sancționată deși e posibilă
 Fapta trebuie comisă în frauda creditorilor
 Dacă autorul dispune de suma de bani dar refuză să o plătească, nu e tipică fapta deoarece
agentul trebuie să știe că nu poate plăti
 Dacă cel care trebuie să plătească e insolvabil doar temporar, fapta rămâne tipică, în caz
contrar textul nu ar putea fi aplicabil deoarece oricine poate teoretic să dobândească în
viitor anumite bunuri.
3
 Fapta se urmărește la plângere prealabilă