Sunteți pe pagina 1din 5

Accesiunea

Constituie un mod de dobândire a dreptului de proprietate prin încorporarea materială a unui lucru
considerat mai puțin important într-unul considerat mai important; ca urmare a acesteia, proprietarul unui
bun devine proprietarul a tot ce se alipește cu bunul ori se încorporează în acesta, dacă legea nu prevede
altfel – efect achizitiv de proprietate, dând naștere unui drept potestativ de accesiune în favoarea
proprietarului bunului principal.
Nu există vreo legătură între limitele materiale ale dreptului de proprietate și ideea de accesiune –
fructele și productele se dobândesc prin exercitarea atributului fructus din conținutul juridic al dreptului de
proprietate, nu în temeiul dreptului de accesiune.
Este necesar un raport de accesoralitate în cazul alipirii, respectiv o legătură materială puternică ce ar
genera o imposibilitate de separare sau crearea unei daune în cazul incorporării. Un bun este accesoriu dacă
este destinat utilizării unui bun principal – criteriul destinației, respectiv criteriul valorii economice, când
bunul principal are o valoare mai mare sau semnificativ mai mare decât aceea a bunului accesoriu. Când nu
există relația de accesorialitate, nu mai operează accesiune, ci se naște un drept de coproprietate.
Astfel, dreptul de accesiune se naște atunci când simpla separare a bunurilor nu este posibilă.

Accesiune naturală – unirea a două bunuri, dintre care cel puțin bunul principal este un imobil, ca
urmare a unui eveniment natural; cazuri prevăzute de codul civil:
- Aluviunile – constă în adăugirile de teren la malurile apelor curgătoare, care revin proprietarului
fondului riveran, numai dacă ele se formează treptat.
- Terenul lăsat de apele curgătoare sau stătătoare – care s-au retras de la țărm treptat revin
proprietarului fondului riveran; respectiv proprietarul terenului înconjurat de heleșteie, iazuri, canale
și alte asemenea ape stătătoare nu dobândește proprietatea lor dacă a avut loc prin scăderea
temporară a acestora sub înălțimea de scurgere; de asemenea, proprietarul acestor ape nu dobândește
vreun drept asupra terenului acoperit ca urmare a unor revărsări
- Avulsiunea – proprietarul terenului de la care a fost smulsă porțiunea de mal nu pierde dreptul de
proprietate asupra părții desprinse, ca efect al acțiunii unei ape curgătoare, și alipite la terenul altui
proprietar riveran, dacă o revendică în termen de un an de la data faptului. Nu poate avea loc când
ruperea se produce de la un teren de proprietate publică.
- Albiile râurilor, insulele și prundișurile
o Albiile aparțin proprietarilor riverani – exceptând proprietatea publică
o Insulele și prundișurile are nu sunt în legătură cu terenurile având malul la nivelul mediu al
apei revin proprietarului albiei; dacă insula aparține proprietarilor riverani și trece peste
jumătatea apei, fiecare are dreptul de proprietate asupra părții din insulă ce se întinde spre el
pornind de la jumătatea apei; excepție proprietatea publică
o Insulele nou formate – dacă o apă curgătoare își formează un braț nou și înconjoară terenul
unui proprietar riveran, acesta rămâne proprietar asupra insulei create
- Accesiunea asupra animalelor
o Animalele domestice rătăcite la terenul altuia revin acestuia dacă proprietarul nu le revendică
în 30 de zile de la data declarației făcute la primărie de proprietarul terenului
o Porumbeii, iepurii, peștii și alte asemenea animale care trec pe fondul altui proprietar aparțin
acestuia cât timp rămân pe fond, exceptând cazul când trecerea a fost provocată prin fraudă
sau alte artificii (trecerea doar, nu și păstrarea lor)
1
o Roiul de albine trecut pe terenul altuia revine proprietatea acestuia dacă proprietarul roiului
nu îl urmărește sau încetează să îl urmărească timp de 2 zile
o Nu se aplică în privința fondului cinegetic
- Termenele de un an și de 30 de zile sunt de decădere;

Accesiunea imobiliară artificială


Rezultă din fapta proprietarului sau a unei alte persoane și are loc cu titlu oneros – implică plata unor
despăgubiri către cel în detrimentul căruia operează. Prevederile nu se aplică în cazul încetării dreptului de
superficie la expirarea termenului.
Caz special de accesiune – titularul dreptului de superficie sau a altui drept real asupra imobilului
altuia care să îi permită să dobândească proprietatea asupra lucrării realizate asupra acelui imobil va avea, în
caz de accesiune, în mod corespunzător, drepturile și obligațiile reglementate pentru proprietarul imobilului,
dacă nu s-a prevăzut altfel în momentul constituirii dreptului real.
Categorii de lucrări:
- autonome (caracter de sine stătător)
- adăugate (necesare – în lipsa lor imobilul ar fi pierit sau s-ar fi deteriorat / utile – sporesc valoarea /
voluptuare – făcute pentru simpla plăcere a celui care le-a realizat, fără a spori valoarea economică a
imobilului)
- cu caracter durabil sau provizoriu.

Condiții pentru a opera:


1. Anterior efectuării construcției, plantației sau a oricărei alte lucrări asupra unui imobil nu s-a
încheiat nicio convenție între proprietarul imobilului și proprietarul materialelor sau autorul lucrării
care să aibă ca obiect situația juridică a materialelor sau a lucrării
2. Există o incorporare a materialelor în imobil – și-au pierdut individualitatea sa mobiliară.

Prezumții instituire în favoarea proprietarului:


 Orice lucrare este prezumată făcută de proprietarul imobilului, până la proba contrară (care ar
constitui-o instituirea unui drept de superficie)
 Lucrarea s-a făcut de proprietar pe cheltuiala sa și că este a lui

Realizarea lucrării de către proprietarul terenului cu materialele altei persoane = proprietarul


imobilului devine și proprietar al construcției, plantației sau al lucrării efectuate asupra imobilului cu
materialele altei persoane.

2
 Dreptul de proprietate se naște din momentul începerii lucrării, pe măsura realizării ei, dacă prin lege
sau act juridic nu se prevede altfel, indiferent dacă a fost de bună sau de rea credință (dacă știa sau nu
că materialele cu care construiește nu îi aparțin).
 Proprietarul materialelor are dreptul la contravaloarea lor; poate să solicite materialele
neîntrebuințate încă și repararea prejudiciului cauzat în baza îmbogățirii fără justă cauză (proprietar
de bună-credință) sau al răspunderii civile delictuale (proprietar de rea-credință).
 Nu vor fi restituite materialele nici dacă imobilul este distrus;
 Este posibilă dobândirea dreptului de proprietate și pe alt temei, anume ca efect al posesiei de bună-
credință – deci se va respinge cererea de revendicare a materialelor și cererea privind contravaloarea
lor;

Realizarea lucrării autonome cu caracter durabil asupra imobilului altuia = autorul lucrării nu este
și proprietarul imobilului pe care se realizează lucrarea autonomă.
Situația autorului de bună-credință = proprietarul imobilului are dreptul de opțiune între a invoca
accesiunea (dobândind astfel dreptul de proprietate asupra lucrării) cu:
- plata valorii materialelor și a manoperelor sau cu plata sporului de valoare adus imobilului
- a cere instanței obligarea autorului lucrării să cumpere imobilul la valoarea de circulație pe care ar fi
avut-o dacă lucrarea nu s-ar fi realizat
- dacă nu dorește să devină proprietar al lucrării și nici să oblige terțul să cumpere imobilul, să renunțe
la invocarea accesiunii în favoarea autorului lucrării – astfel, superficia se va înscrie pe baza
renunțării proprietarului terenului, indiferent de buna sau reaua credință a autorului lucrării

Situația autorului de rea-credință = proprietarul imobilului are un drept de opțiune între a:


- invoca accesiunea cu plata valorii ½ din valoarea manoperelor și materialelor sau ½ din sporul de
valoare adus imobilului
- cere instanței obligarea constructorului la cumpărarea lucrării la valoarea de circulație pe care ar fi
avut-o dacă lucrarea nu se realiza
- renunța la invocarea accesiunii în favoarea constructorului
- obliga autorului la desființarea lucrării, pe cheltuiala constructorului și cu plata oricăror prejudicii
cauzate pentru lipsa de folosință.
o Autorul de rea-credință nu poate opune proprietarului pasivitatea de care ar fi dat dovadă pe
durata realizării lucrării și nici nu poate solicita despăgubiri pentru pasivitatea manifestată
o Rea credință – știe că imobilul nu îi aparține sau construiește fără sau peste autorizație
(cunoaște viciul titlului său la momentul începerii realizării lucrării, respectiv pe durata
efectuării nu respectă autorizația)
o Dreptul de proprietate se naște din momentul înscrierii în CF – vezi: 557/1/4, 581/a, 582/1/a

Realizarea unei lucrări adăugate cu caracter durabil asupra imobilului altuia


- Lucrări necesare – proprietarul imobilului dobândește dreptul de proprietate asupra lor din momentul
efectuării, plătind constructorului cheltuielile rezonabile făcute de acesta, chiar dacă imobilul nu
mai există; indiferent de buna sau reaua credință a acestuia.

3
o Operează accesiunea de drept chiar dacă lucrările au pierit ori s-au deteriorat. Totuși, dacă
imobilul a pierit datorită cauzei în vederea căreia au fost efectuate lucrările, înseamnă că ele
nu și-au atins scopul, nu au fost necesare și nu pot fi acordate.
o Constructor de rea credință – din suma datorată de proprietar se va putea deduce valoarea
fructelor imobilului, diminuată cu cheltuielile necesare obținerii lor. Constructorul de bună-
credință păstrează fructele culese.

- Lucrări utile
o autorul de bună-credință – proprietarul imobilului dobândește proprietatea lucrărilor utile din
momentul efectuării lor cu plata, la alegerea sa, a valorii materialelor și a manoperei sau a
sporului de valoare adus imobilului;
o autorul de rea-credință – proprietarul are dreptul să devină proprietarul lucrării, plătind ½ din
valoarea manoperei și a lucrărilor sau ½ din sporul de valoare adus; sau poate solicita
obligarea autorului la desființarea lucrării, cu repunerea imobilului în situația anterioară.
o în ambele situații, dacă valoarea lucrării este considerabilă, proprietarul imobilului poate
solicita cumpărarea de către autorul ei la valoarea de circulație pe care ar fi avut-o în lipsa
lucrării.

- Lucrări voluptuare
o autorul de bună-credință: proprietarul poate deveni proprietarul lucrării fără înscriere în CF și
fără nicio obligație față de autorul lucrării (acesta o poate ridica);
o autorul de rea-credință: proprietarul imobilului poate deveni proprietarul lucrării fără
înscriere în CF și fără nicio obligație față de autorul lucrării sau poate cere obligarea autorului
la desființarea ei, cu readucerea imobilului în starea anterioară și plata de daune interese.

Lucrările realizate parțial asupra imobilului autorului - realizarea unei lucrări cu caracter
durabil
- Autorul de bună-credință = proprietarul vecin poate solicita înscrierea într-o nouă CF a unui drept de
coproprietate al vecinilor asupra imobilului rezultat, incluzând terenul aferent, în raport de
contribuția fiecăruia
- Autorul de rea-credință = proprietarul vecin poate solicita ridicarea lucrării de pe teren cu obligarea
autorului la plata de daune interese sau înscrierea în CF a unui drept de coproprietate, la stabilirea
căruia se va ține seama de valoarea terenului proprietarului vecin și de ½ din valoarea contribuției
autorului lucrării
- În caz de neînțelegere, instanța va stabili valoare contribuției fiecăreia, respectiv cotele-părți din
dreptul de coproprietate

Lucrările provizorii - prin acordul părților se poate stabili situația juridică a lucrării; în lipsa unei
asemenea înțelegeri, autorul lucrării provizorii, indiferent că e de bună sau rea credință, va fi obligat la
desființarea sa; cel de rea credință e ținut la plata unor despăgubiri pentru prejudiciile cauzate, inclusiv
pentru lipsa de folosință.

4
Realizarea unei lucrări asupra imobilului altuia cu materialele unui terț – dacă nu sunt îndeplinite
condițiile pentru dobândirea bunurilor mobile prin posesia de bună-credință, autorul e obligat la plata
contravalorii materialelor și la repararea oricăror prejudicii cauzate. Pentru raporturile dintre autorul lucrării
și proprietarul imobilului se aplică dispozițiile anterioare.

 Dacă este vorba despre o lucrare adăugată efectuată de titularul unui drept real asupra imobilului
altuia care nu îi permite să dobândească proprietatea lucrării realizate asupra acelui imobil se aplică
dispozițiile art. 716 din materia uzufructului, în lipsa unei prevederi contrare.
 Legea aplicabilă accesiunii este aceea de la data începerii lucrării
 Detentorului nu îi sunt aplicabile dispozițiile legale din materia accesiunii nici atunci când prin
norme speciale s-ar dispune altfel, ci normele speciale incidente – e autor de rea-credință
 Dispozițiile din materie se aplică și celui care la data edificării era proprietar al imobilului, dar
ulterior a pierdut retroactiv dreptul de proprietate – ex: condiție rezolutorie
 Pentru suma pe care proprietarul imobilului o datorează cu titlu de despăgubire autorului de bună-
credință, acesta beneficiază de o ipotecă legală asupra imobilului. Cel de rea-credință nu poate
invoca nici măcar un drept de retenție.
o Prescripția dreptului la acțiune al autorului lucrării privind plata indemnizației nu curge cât
timp este lăsat de proprietar să dețină imobilul
 Dacă autorul va cumpăra terenul, proprietarul inițial are un drept de ipotecă legală asupra acestuia
pentru plata prețului de autorul lucrării.
 Autorul lucrării nu îl poate chema în judecată pe proprietarul imobilului, solicitând instanței să îl
oblige să aleagă una dintre opțiunile recunoscute de lege, deoarece dispozițiile legale incidente în
materie nu au fost edificate în favoarea autorului, ci a proprietarului imobilului, care are posibilitatea
alegerii momentului la care exercită dreptul potestativ recunoscut.

Accesiunea mobiliară presupune confecționarea sau producerea unui bun de către o persoană cu
materialele unei persoane sau unirea a două bunuri mobile ce aparțin unor proprietari diferiți.
Dacă bunul mobil este confecționat cu materialele altei persoane, fără a exista o convenție între
acestea privind situația juridică a bunului respectiv, acesta va deveni proprietatea celui care l-a confecționat
sau, după caz, a proprietarului materialelor, în funcție de raportul dintre valoarea manoperei și cea a
materialelor, apreciată la data producerii bunului.
Proprietarul bunului datorează despăgubiri egale cu valoarea manoperei sau cu valoarea materialelor,
după caz. Dacă valoarea lor este egală sau există o diferență nesemnificativă atunci autorul și proprietarul
dobândesc un drept de coproprietate pe cote-părți obișnuită.
Dacă se unesc bunurile mobile aparținând unor proprietari diferiți, fiecare poate pretinde separarea
lor dacă prin aceasta nu se cauzează un prejudiciu mai mare de o zecime din valoarea bunului celuilalt
proprietar.
- Dacă bunurile formai obiectul mai multor ipoteci, separarea poate fi pretinsă și de titularul oricărei
ipoteci
- Dacă există o imposibilitate de separare a bunurilor iar proprietarii nu se înțeleg, vor deveni
coproprietari pe cote-părți obișnuite asupra bunului rezultat
 Ipoteza mobiliară se extinde asupra bunului creat prin contopirea sau unirea bunului grevat cu alte
bunuri, așa încât cel care dobândește prin accesiune bunul creat e ținut de ipotecă.
5