Solutiile de neurmarire si netrimitere in judecata

CUPRINS
Capitolul I – Procesul penal....................................................................................................3
Urmărirea penală.................................................................................................................5
1.2. Camera preliminară......................................................................................................7
1.3. Trimiterea în judecată..................................................................................................8
1.4. Punerea în executare a hotărârilor judecătorești..........................................................9
Capitolul al II-lea – Soluții de neurmărire și netrimitere în judecată...................................10
2.1. Clasarea......................................................................................................................13
2.2. Renunțarea la urmărirea penală..................................................................................16
BIBLIOGRAFIE..................................................................................................................19
Literatura de specialitate...................................................................................................19
Acte normative..................................................................................................................19
Site-uri de specialitate.......................................................................................................19

2
Capitolul I – Procesul penal

Procesul penal – ca definiţie – reprezintă activitatea desfăşurată de organele

judiciare
în conformitate cu legea, cu participarea apărătorului, a părţilor şi a subiecţilor procesuali,
în scopul constatării, la timp, şi în mod complet a faptelor care constituie infracţiuni, astfel
încât orice persoană care a comis o infracţiune să fie pedepsită potrivit vinovăţiei sale şi
nicio persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală.1
Procesul penal are ca scop constatarea la timp și în mod complet a faptelor care
constituie infracțiuni, astfel că orice persoană care a săvârșit o infracțiune să fie pedepsită
potrivit vinovăției sale și nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală.
Procesul penal trebuie să contribuie la apărarea ordinii de drept, la apărarea persoanei, a
drepturilor și libertăților acesteia, la prevenirea infracțiunilor, precum și la educarea
cetățenilor în spiritul respectării legilor. Procesul penal se desfășoară atât în cursul
urmăririi penale cât și în cursul judecății, potrivit dispozițiilor prevăzute de lege. Actele
necesare desfășurarii procesului penal se îndeplinesc din oficiu, afară de cazul când prin
lege se dispune altfel. În desfășurarea procesului penal trebuie să se asigure aflarea
adevărului cu privire la faptele și împrejurările cauzei, precum și cu privire la persoana
făptuitorului.2
Așadar, procesul penal este o activitate susținută, generată de comiterea infracțiunii,
activitate ce trebuie înțeleasă întotdeauna ca un progres în administrarea probelor,
efectuarea operaţiunilor specifice organelor judiciare, realizarea drepturilor părților
implicate, toate desfășurate în vederea finalizării și soluționării cauzei. Abordată în acest
fel, noțiunea de proces devine sugestivă, toate activitățile fiind desfășurate pentru un scop
bine definit, și anume finalizarea cercetărilor și soluționarea cauzei penale
Soluționarea cauzelor penale, care presupune desfășurarea activităților ce compun
procesul penal, se efectuează numai de către anumite autorități publice (organele judiciare)
cu împuterniciri speciale în combaterea infracționalității, cu participarea unor persoane
1
I. Poiană, I. Păcurariu, Drept procesual penal – Partea generală -, Ed. Universul Juridic, București, 2014, p.
5.
2
http://www.dreptonline.ro/dictionar_juridic/termen_juridic.php?cuvant=Proces%20penal, accesat la data de
15.06.2021.

3
implicate sau care au legătură cu săvârșirea infracțiunilor. În desfășurarea procesului penal
sunt implicate organele specializate, denumite organe judiciare; acestea sunt organe de stat
care acționează prin prepușii lor în procesul penal, pentru realizarea activităților procesuale
necesare soluționării cauzelor.
Potrivit articolului 30 din Codul de procedură penală organele care efectuează
activități judiciare în procesul penal sunt: organele de cercetare penală, procurorul,
judecătorul de drepturi și libertăți, judecătorul de cameră preliminară și instanțele
judecătorești.3
Procesul penal, cum rezultă și din definiţia sa, este constituit dintr-o multitudine de
activități reglementate de lege care compun acest întreg, fiecare dintre ele cu o anumită
funcțiune în realizarea scopului fixat de lege. Multitudinea de activități impune o ordonare
și, pentru o mai bună desfășurare, o divizare a lor. Pentru acest motiv, legea procesuală
penală impune desfășurarea procesului penal în mai multe faze procesuale. Divizarea
procesului penal pe faze distincte nu răspunde numai unor cerințe cu caracter de analiză,
studiu sau didactic, ea se regăseşte în activităţile concrete care compun procesul penal.4
Cele patru faze ale procesului penal sunt:
 Urmărirea penală,
 Camera preliminară,
 Trimiterea în judecată,
 Punerea în executare a hotărârilor penale.

3
Art. 30, Codul de procedură penală.
4
A. Crisu, Drept procesual penal. Partea generală, Ediția a 4-a, revizuită și actualizată, Ed. Hamangiu,
București, 2020, p. 6.

4
1.1 Urmărirea penală.
Urmărirea penală este prima fază a procesului penal, pe parcursul căreia organele de
urmărire penală efectuează activităţi procesuale premergătoare judecăţii.5
Urmărirea penală; are ca obiect strângerea probelor pentru trimiterea în judecată a
inculpatului. Această activitate este efectuată de organele de cercetare penală și de către
procuror.6
Pentru realizarea justiţiei penale într-un stat de drept, în sensul descoperirii
infracţiunilor, identificării şi prinderii infractorilor, strângerii probelor necesare, în cadrul
mecanismului procesual s-a conturat necesitatea obiectivă ca, înainte de activitatea de
judecare propriu-zisă, să existe o activitate prealabilă şi diversificată, reglementată într-o
etapă procesuală separată.
Astfel această fază obligatorie a procesului penal, urmărirea penală, apare ca
esenţială prin prisma necesităţii restabilirii ordinii de drept şi sancţionării celor vinovaţi pe
baza unor probe certe, indubitabile sub aspectul persoanei ce a săvârşit fapta prevăzută de
legea penală şi a vinovăţiei acesteia.7
Conform art. 285 alin. (1) C. proc. pen., urmărirea penală are ca obiect strângerea
probelor necesare cu privire la:
 Existența infracțiunilor,
 Identificarea persoanelor care au săvârșit o infracțiune,
 Stabilirea răspunderii penale a acestora,
 Pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se dispună trimiterea în judecată.
Pentru combaterea tuturor infracţiunilor săvârşite, organele de urmărire penală
trebuie să fie informate cu privire la fiecare infracţiune ce s-a comis şi cu privire la fiecare
făptuitor.
Prin mod de sesizare a organului de urmărire penală se înţelege mijlocul prin care
acesta ia cunoştinţă, în condiţiile legii, despre săvârşirea unei infracţiuni, determinând

5
C.S Paraschiv, Fișe de procedură penală pentru admiterea în magistratură și avocatură, Ed. Hamangiu,
București, 2017, p. 345.
6
https://www.pna.ro/faze_proces_penal.xhtml, accesat la data de 15.06.2021.
7
B. Micu, A. Păun, R. Slăvoiu, Procedură penală, Curs pentru admiterea în magistratură şi avocatură, ed. a
2-a, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2015, p. 213.

5
obligaţia acestuia de a se pronunţa cu privire la începerea urmăririi penale referitoare la
acea infracţiune.8
Modurile de sesizare a organelor de urmărire penală pot fi:
- Generale
o Plangerea
o Denunțul
o Actele încheiate de alte organe constatare prevăzute de lege
o Sesizarea din oficiu
- Speciale
o Plângerea prealabilă
o Sesizarea comandantului unităţii militare în cazul infracţiunilor săvârşite de
militari prevăzute de art. 413-417 C. Pen
o Sesizarea formulată de alte persoane prevăzute de lege
o Sesizarea formulată cu autorizarea organului prevăzut de lege
Plângerea este modalitatea de sesizare a organelor de urmărire penală, prin care o
persoană fizică sau juridică încunoștințează autoritățile că a fost victima unei
infracțiuni.Plângerea se face în scris sau oral, în acest din urmă caz, organul care o primește
întocmind un proces verbal, de către persoana vătămată, personal sau prin mandatar
special, de către substituiții procesuali (unul din soți pentru celălalt soț, copilul major
pentru părinte) ori de reprezentantul legal pentru persoanele lipsite de capacitate de
exercițiu. Persoana cu capacite restrânsă de exercițiu poate să facă plângere, cu
încuviințarea persoanelor prevăzute de legea civilă.9
Denunțul este modalitatea de sesizare a organului de urmărire penală, constând în
încunoștințarea despre săvârșirea unei infracțiuni făcută de o persoană fizică sau o persoană
juridică, alta decât cea vătămată prin infracțiune (inclusiv de către făptuitor).10
Organele de urmărire penală se pot sesiza din oficiu când află pe orice cale despre
săvârșirea unei infracțiuni. În acest scop organele de urmărire penală întocmesc un proces-
8
I. Neagu, M. Damaschin, B. Micu, C. Nedelcu, Drept procesual penal, Ed. Universul Juridic, București,
2011, p. 210.
9
A. Crisu, op. citată, p. 25.
10
Ibidem, p. 25.

6
verbal de sesizare din oficiu. Indiferent de caracterul flagrant sau neflagrant al infracțiunii,
procesul verbal de sesizare din oficiu sau de constatare a infracțiunii flagrante nu constituie
act de începere a urmăririi penale.11
Plângerea prealabilă este plângerea de a cărei formulare legea condiționează
punerea în mișcare a acțiunii penale în cazul anumitor infracțiuni.Deci, plângerea prealabilă
reprezintă atât o condiție de pedepsibilitate cât și o condiție de procedibilitate.12

1.2. Camera preliminară.

În cazul în care sesizarea instanţei s-a făcut prin rechizitoriu, faza de urmărire
penală este urmată de cea a camerei preliminare. Cu titlu de excepţie, în cazul sesizării
instanţei prin acord de recunoaştere a vinovăţiei cauza penală va evita parcurgerea
procedurii de cameră preliminară şi va trece, direct, în faza de judecată.
Conform articolului 264 din Codul de procedură penală în termen de 24 de ore de la
darea rechizitoriului sau confirmarea rechizitoriului, procurorul înaintează instanței dosarul
împreuna cu numărul necesar de copii de pe rechizitoriu pentru a fi comunicat inculpaților
arestați.
În fiecare cauză se întocmește un singur rechizitoriu chiar dacă urmărirea penală
privește mai multe fapte ori mai mulți învinuiți sau inculpați și chiar dacă se dau acestora
rezolvări diferite.
Procedura în cadrul camerei preliminare constă în dezbaterea scrisă dintre procuror
şi inculpat asupra problematicii enumerate de art. 54 C. pr. pen. în cadrul căreia
judecătorul:
a) verifică legalitatea trimiterii în judecată dispuse de procuror;
b) verifică legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor procesuale de către
organele de urmărire penală;
c) soluţionează plângerile împotriva soluţiilor de neurmărire sau de netrimitere în
judecată;

11
A. Boroi, G. Negruț, Drept procesual penal, Ediția a II-a revizuită și actuațizată, Ed. Hamangiu, 2020, p.
148.
12
Ibidem, p. 149.

7
 d) soluţionează alte situaţii expres prevăzute de lege.13
Judecătorul de cameră preliminară sesizat prin rechizitoriu mai are competenţe şi în
verificarea legalităţii şi temeiniciei dispunerii măsurilor preventive, putând dispune luarea,
înlocuirea, revocarea sau încetarea acestora, în această fază procesuală.
Verificând numai legalitatea, obiectul camerei preliminare îl constituie doar parţial
cerinţele care trebuie îndeplinite de trimiterea în judecată dispusă conform art. 327 lit. a)
CPP (pentru a se dispune trimiterea în judecată, procurorul trebuie să constate nu numai
legalitatea urmăririi, dar şi că fapta există, a fost săvârşită de inculpat, care răspunde penal).
În lege nu sunt precizate criterii de evaluare a legalităţii urmăririi penale, verificarea
urmând a se efectua conform normelor care garantează legalitatea acestei faze. Judecătorul
va verifica dacă probele au fost administrate, iar actele au fost dispuse şi efectuate conform
exigenţelor care reglementează aceste activităţi în faza urmăririi penale, urmând a aplica, în
cazul încălcării normelor de procedură, sancţiunea procesuală adecvată.14

1.3. Trimiterea în judecată.

Judecata este considerată în accepţiune largă, ca fiind faza centrală şi cea mai
importantă a procesului penal, întrucât obiectul său îl constituie soluţionarea definitivă a
cauzei penale. Importanţa fazei de judecată este dată de activitatea instanţei căreia îi revine
obligaţia verificării întregii activităţi procesuale care presupune activităţi desfăşurate de
organele judiciare, părţi, subiecţi procesuali principali şi alţi participanţi, atât înaintea
judecării cauzei, cât şi în cadrul judecării ei.15
Judecata este faza procesului penal în care, în condiții de publicitate, oralitate și
contradictorialitate, se soluționează cauza și se pronunță hotărârea judecătorească ce devine
definitivă și executorie, în condițiile legii.
Hotărârea instanței poate fi de condamnare, dacă se constată existența răspunderii
penale și a vinovăției infractorului, însă poate fi și de achitare, dacă răspunderea penală a
infractorului nu poate fi angajată. De asemenea, în contextul reglementării actuale, dacă

13
I. Poiană, I. Păcurariu, op. citată, p. 6.
14
A. Crisu, Drept procesual penal. Partea specială, Ediția a II-a, Ed. Hamangiu, București, 2020, p. 125.
15
Ibidem, p. 7.

8
sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege, instanţa poate decide renunţarea la aplicarea
pedepsei, amânarea aplicării pedepsei sau încetarea procesului penal.16
Faza judecăţii este alcătuită dintr-un complex de activităţi procesuale care se
desfăşoară într-o anumită ordine prevăzută în lege, pe durate de timp variabile, cu o
anumită ritmicitate (termene) care vor conduce la soluţionarea definitivă a cauzei.
Dispoziţiile cuprinse în articolele 349-370 din C.proc.pen. prevăd reguli comune
după care se desfăşoară orice judecată, indiferent de gradul instanţei ori de gradul de
jurisdicţie în care se află cauza.
Aceste reguli comune se referă la fixarea termenului de judecată, citarea părţilor şi a
altor participanţi, asigurarea asistenţei juridice, întocmirea şi afişarea listei cauzelor,
asigurarea ordinii şi solemnităţii şedinţei de judecată, etc.17

1.4. Punerea în executare a hotărârilor judecătorești.

Ultima fază este punerea în executare a hotărârilor judecătorești penale, care constă
în concretizarea dispozițiilor hotărârii.
Punerea în executare a hotărârilor penale definitive reprezintă activitatea
procesuală, efectuată din oficiu, prin care sunt executate dispoziţiile hotărârii penale
definitive.18 Ultimei faze a procesului penal, îi revine menirea traducerii în viaţă a hotărârii
penale definitive şi realizarea scopului legii penale şi a legii procesual penale.19
În cadrul procesului penal trebuie aduse la îndeplinire dispoziţiile hotărârii penale
rămase definitive, dispoziţii ce prevăd constrângerea persoanelor condamnate, astfel ca
acestea să suporte în mod efectiv sancţiunile penale aplicate.
Exercitarea acţiunii penale ia sfârşit în cursul urmăririi penale prin clasare sau
renunţare la urmărirea penală, iar în cursul judecăţii odată cu pronunţarea unei hotărâri
definitive. Procesul penal poate însă continua cu punerea în executare a hotărârii penale.

16
A. Crisu, op. citată, p. 8.
17
E. Boțian, Drept procesual penal – note de curs -, Editura Burg, Sibiu, 2016, p. 167.
18
M. Olariu, Fazele procesului penal român în confirmitate cu prevederile Noului Cod de procedură penală,
Volum III, 2014, p. 178.
19
I. Neagu, Tratat de procedură penală, Partea Generală, Ediția a III-a, Editura Hamangiu, București, 2020,
p. 27.

9
 Faza executării hotărârilor judecătoreşti se caracterizează prin anumite trăsături
specifice şi anume: reprezintă atributul instanţei de judecată care deleagă în acest scop un
judecător din cadrul acelei instanţe (judecătorul delegat cu executarea); se desfăşoară în
lipsa acţiunii penale care s-a stins prin soluţionarea cauzei; se desfăşoară din oficiu, nefiind
necesară vreo formalitate sau cerere prealabilă pentru punerea în executare a hotărârilor;
priveşte numai acele hotărâri definitive susceptibile a fi puse în executare.
Instanţa însărcinată cu punerea în executare a hotărârilor penale este întotdeauna
prima instanţă de judecată, indiferent dacă hotărârea respectivă a rămas definitivă în faţa
instanţei de apel sau în faţa instanţei de recurs.

Capitolul al II-lea – Soluții de neurmărire și netrimitere în judecată.

Urmărirea penală se poate încheia în două moduri ori în momentul în care aceasta a
ajuns la sfârșit și s-a trecut la următoarea etapă a procesului penal, respectiv, trimiterea în
judecată sau în cazul în care apare una dintre soluțiile de neurmărire sau netrimitere în
judecată.
Conform articolului 314 din Codul de procedură penală după examinarea sesizării,
când constată că au fost strânse probele necesare potrivit dispoziţiilor art. 285, procurorul,
la propunerea organului de urmărire penală sau din oficiu, soluţionează cauza prin
ordonanţă, dispunând:
a) clasarea, când nu exercită acţiunea penală ori, după caz, stinge acţiunea penală
exercitată, întrucât există unul dintre cazurile prevăzute la art. 16 alin. (1);
b) renunţarea la urmărirea penală, când nu există interes public în urmărirea penală
a inculpatului.
Cazurile prevăzute de articolul 16 din Codul de procedură penală sunt Cazurile care
împiedică punerea în mişcare şi exercitarea acţiunii penale și anume:
a) fapta nu există;
b) fapta nu este prevăzută de legea penală ori nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută
de lege;
c) nu există probe că o persoană a săvârşit infracţiunea;
d) există o cauză justificativă sau de neimputabilitate;

10
 e) lipseşte plângerea prealabilă, autorizarea sau sesizarea organului competent ori o
altă condiţie prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mişcare a acţiunii
penale;
f) a intervenit amnistia sau prescripţia, decesul suspectului ori al inculpatului persoană
fizică sau s-a dispus radierea suspectului ori inculpatului persoană juridică;
g) a fost retrasă plângerea prealabilă, în cazul infracţiunilor pentru care retragerea
acesteia înlătură răspunderea penală, a intervenit împăcarea ori a fost încheiat un
acord de mediere în condiţiile legii;
h) există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege;
i) există autoritate de lucru judecat;
j) a intervenit un transfer de proceduri cu un alt stat, potrivit legii.
Clasarea cauzei şi renunţarea la urmărire penală sunt soluţii de
neurmărire/netrimitere în judecată. Soluţiile care se dau în timpul ori la sfârşitul urmăririi
penale se dispun numai de către procuror, la propunerea organului de cercetare penală sau
din oficiu.
Soluțiile de mai sus pot fi date atât pe parcursul urmăririi penale, cât și la
terminarea acesteia. În acest sens, în literatura de specialitate se arată că soluția încetării
urmăririi penale poate fi dată în mod frecvent pe parcursul urmăririi penale , pe când
soluția scoaterii de sub urmărire penală poate fi dată la termianarea urmăririi penale după
ce au fost administrate probele de către organele de cercetare penală.
Încetarea urmăririi penale reprezintă o soluţie de netrimitere în judecată, care are
loc când se constată existenţa vreunuia dintre cazurile prevăzute în art. 16 C.proc.pen şi
există învinuit sau inculpat în cauză. Încetarea urmăririi penale este consecinţa existenţei
vreunuia din cazurile care împiedică punerea în mişcare sau exercitarea acţiunii penale
prevăzute în art. 16 C.pr.pen şi există învinuit sau inculpat în cauză. Dacă învinuitul sau
inculpatul nu mai poate fi supus răspunderii penale, nici activitatea procesuală desfăşurată
în acest scop nu mai poate fi confirmată, întrucât este lipsită de obiect.
Terminarea etapei urmăririi penale ca fază a procesului penal este marcată de
pronunţarea unei soluţii de către procurorul ce instrumentează cauza, care decide dacă se

11
impune sau nu trecerea dosarului în următoarea etapă a procesului penal, respectiv cea a
judecării în faţa instanţei de judecată.
Astfel, analizând actele şi lucrările dosarului, procurorul poate aprecia că sunt
îndeplinite toate condiţiile legale pentru ca dosarul să treacă în faza judecăţii sau,
dimpotrivă, poate constata că pe parcursul urmăririi penale a intervenit vreunul dintre
motivele prevăzute de art. 10 C. proc. pen. pentru care punerea în mişcare sau exercitarea
acţiunii a fost împiedicată, situaţie în care poate dispune una dintre următoarele soluţii:
scoaterea de sub urmărire penală, încetarea urmăririi penale sau clasarea, înfrânând practic
promovarea procesului penal în următoarea etapă. Totuşi, trebuie să precizăm că aceste
soluţii dispuse de procuror nu au caracter definitiv şi nu se bucură de autoritate de lucru
judecat, ceea ce face posibilă, în plan procesual, redeschiderea urmăririi penale.
Există și situația în care, potrivit Codului de procedură penală, orice persoană poate
face plângere împotriva măsurilor și actelor de urmărire penală, dacă prin aceasta s-a adus
o vătămare intereselor sale legitime.
Plângerea se soluționează de către procurorul care supraveghează activitatea
organului de cercetare penală, iar introducerea plângerii nu suspendă aducerea la
îndeplinire a măsurii sau a actului care formează obiectul plângerii. Plângerea împotriva
actelor procurorului se soluționează de către procurorul ierarhic superior.20
Plângerea în faţa judecătorului împotriva soluţiilor procurorului de netrimitere în
judecată este soluţionată de instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece
cauza în primă instanţă.
După soluţionare, judecătorul pronunţă una dintre următoarele soluţii:
- respinge plângerea, prin sentinţă, ca tardivă sau inadmisibilă ori, după caz, ca
nefondată, menţinând rezoluţia sau ordonanţa atacată;
- admite plângerea, prin sentinţă, desfiinţează rezoluţia sau ordonanţa atacată şi
trimite cauza procurorului în vederea începerii sau redeschiderii urmăririi penale,
după caz;

20
M. Iordache, Drept procesual penal – Manual de studiu individual -, Ed. Prouniversitaria, București, 2012,
p. 77.

12
 - admite plângerea, prin încheiere, desfiinţează rezoluţia sau ordonanţa atacată şi,
când probele existente la dosar sunt suficiente, reţine cauza spre rejudecare în
complet legal constituit.
Hotărârea judecătorului prin care soluţionează plângerea împotriva soluţiilor
procurorului de netrimitere în judecată este definitivă.21
Plângerea împotriva actelor şi măsurilor de urmărire penală are o dublă funcţie:
constituie o garanţie a respectării principiului legalităţii în procesul penal, cât şi un mod de
manifestare a controlului ierarhic realizat cu ocazia soluţionării acesteia.22

2.1. Clasarea
Clasarea cauzei se dispune atunci când nu se poate începe urmărirea penală, întrucât
nu sunt întrunite condiţiile de fond şi formă esenţiale ale sesizării sau există unul dintre
cazurile prevăzute la art. 16 alin. (1) din Codul de procedură penală.23
Este o rezolvare pe care procurorul o poate da numai în cazul unei urmăriri penale
in rem, fiind exclusă punerea în mişcare a acţiunii penale, precum şi însăşi existenţa unui
invinuit.
Clasarea se dispune prin ordonanţă care trebuie să cuprindă în afară de menţiunile
arătate la art. 286 alin. 2 şi dispoziţii referitoare la: ridicarea sau menţinerea măsurilor
asiguratorii, restituirea bunurilor ridicate sau a cauţiunii; sesizarea judecătorului de cameră
preliminară cu privire la luarea măsurii de siguranţă a confiscării speciale sau acu privire la
desfiinţarea totală/parţială a a unui înscris, sesizarea instanţei competente în materia
săsnătăţii mintale, în vederea dispunerii internării nevoluntare, cheltuielile judiciare.
Ordonanţa de clasare va trebui să cuprindă şi menţiuni cu privire la încetarea de drept a
măsurii preventive care a fost dispusă în cauză.24
Motivarea în fapt şi în drept a ordonanţei de clasare este obligatorie numai dacă
procurorul nu îşi însuşeşte argumentele expuse de organul de cercetare penală în

21
A. Crisu, op. citată, p. 88.
22
M. Iordache, op. citată, p.78.
23
Articolul 315, Codul de procedură penală.
24
E. Boțian, op. citată, p. 150.

13
propunerea de clasare ori dacă în cursul urmăririi penale suspectului i-a fosta dusă la
cunoştinţă această calitate.
Ordonanţa de clasare se va comunica în copie, persoanei care a făcut sesizarea,
suspectului, inculpatului sau altor persoane interesate. Dacă inculpatul este arestat
preventiv, administraţia locului de deţinere va fi informată printr-o adresă de către procuror
cu privire la încetarea de drept a măsurii preventive.
Când procurorul constată că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru clasarea cauzei ori
dacă dispune clasarea parţial şi disjunge cauza pentru sanumite fapte ori făptuitori, va
restitui dosarul organului de cercetare penală. Organul de cercetare penală va continua
urmărirea penală.
Dacă lipsește plângerea prealabilă, autorizarea sau sesizarea organului competentori
o altă condiție prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mișcare a acțiunii penale sau a
intervenit un transfer de proceduri cu un alt stat, acțiunea penală poate fi pusă din nou în
mișcare,ulterior unei soluții de clasare. Clasarea poate fi dispusă de către procuror fie la
propunerea organului de cerectare penală făcută printr -un referat în acest sens, fie din
oficiu.
Clasarea este supusă aceloraşi reguli, putându-se dispune prin rezoluţie sau
ordonanţa, după caz. În mod excepţional, într-un singur caz, procurorul poate da ordonanţa
de clasare, şi anume atunci când se face propunere de trimitere în judecată, când procurorul
va da ordonanţa de clasare, nu rezoluţie. Este vorba de ipoteza în care rechizitoriul, ca act
complex, vizează fapte şi persoane diferite, susceptibile de rezolvări diferite, căruia îi
corespunde un referat de terminare a urmăririi penale cu acelaşi conţinut.
Dacă prin referat se propune trimiterea în judecată a unei persoane cu privire la
unele fapte pentru care sunt îndeplinite condiţiile clasării şi nu există învinuit în cauza în
sensul legii, adică fie urmarea nu este datorată vreunei fapte, fie persoana nu este
cunoscută, procurorul va da ordonanţa de clasare. Dacă cu privire la alte fapte şi persoane
sunt îndeplinite condiţiile, va da ordonanţa de încetare a urmăririi penale sau de scoatere de
sub urmărire penală.
În celelalte situaţii, cercetarea penală se finalizează cu un referat de terminare a
urmăririi penale prin care se face propunerea de trimitere în judecată. El este precedat de

14
prezentarea materialului de urmărire penală, care însemna punerea la dispoziţia învinuitului
sau inculpatului a întregului material al dosarului cauzei. Presupune efectuarea a trei
operaţii succesive:
 Explicarea dreptului de a studia întregul dosar şi de a lua cunoştinţă de încadrarea
juridică şi de conţinutul probelor care stau la baza propunerii de trimitere în
judecată.
 Obligaţia de a pune la dispoziţia inculpatului sau apărătorului sau întregul dosar.
Legiuitorul nu stabileşte nici o limită în timp. Trebuie oferite şi explicaţiile necesare
pe care organul de urmărire penală este obligat sa le dea.
Obligaţia de a explica învinuitului sau inculpatului dreptul de a face declaraţii
suplimentare şi de a propune probe în apărare. În cazul în care învinuitul sau inculpatul
solicită probe noi sau formulează alte cereri (de exemplu, schimbarea încadrării juridice),
procurorul este obligat sa se pronunţe prin ordonanţă. Dacă i se ia inculpatului o declaraţie
sau dacă se admite o probă nouă ulterior, se va proceda la o noua prezentare a materialului
de urmărire penală. Întreaga procedură se consemnează într-un proces-verbal ce trebuie
redactat după regulile prevăzute în art. 89-91 C.pr.pen, acesta putând fi folosit ca mijloc de
probă în procesul penal.
O alta regulă este aceea potrivit căreia nici o persoană nu poate sta în faţa unei
instanţei penale decât dacă are calitatea de parte în proces, ceea ce presupune că persoana
faţă de care s-au efectuat acte de urmărire penală să aibă calitatatea de inculpat. Aceasta
înseamnă că dacă în cursul urmăririi penale nu a fost pusă în mişcare acţiunea penală faţă
de un învinuit prin ordonanţă, atunci, în mod obligatoriu, la sfârşitul urmăririi penale, prin
rechizitoriu, procurorul trebuie să dispună în prealabil punerea în mişcare a acţiunii penale.
De aceea, la sfârşitul urmăririi penale, prin rechizitoriu se va dispune, dacă sunt îndeplinite
condiţiile legale, punerea în mişcare a acţiunii penale şi apoi trimiterea în judecată a
inculpatului, lucru care presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: să existe
fapta; fapta să fie prevăzută de legea penală; fapta să fie săvârşită de către inculpat; să fie
îndeplinite condiţiile răspunderii penale; să nu fie prezent nici unul din cazurile de
împiedicare a trimiterii în judecată (trimiterea în judecata este o modalitate de susţinere a
învinuirii sau acuzării în procesul penal); să se refere la fapta şi persoana cu privire la care

15
s-a început urmărirea penală. Această condiţie este cerută de existenţa unor limite ale
obiectului judecăţii (art. 313, C.pr.pen.) care se răsfrâng şi asupra trimiterii în judecată.
Dacă se constată că rechizitoriul priveşte alte fapte sau persoane este motiv de refacere a
urmăririi penale.25
Rechizitoriul îşi produce efectele din momentul în care este înregistrat la
secretariatul parchetului. Momentul începerii judecăţii nu coincide cu cel al primirii şi
înregistrării dosarului penal, ci cu momentul înregistrării rechizitoriului la secretariatul
parchetului.

2.2. Renunțarea la urmărirea penală.

Este soluţia pe care o dispune procurorul când în raport cu conţinutul faptei, cu
modul şi mijloacele de comitere, cu scopul urmărit şi cu împrejurările concrete de
săvârşire, cu urmările produse sau care s-ar fi putut produce prin săvârşirea faptei, el
apreciază că nu există un interes public în urmărirea acesteia.
Conform Codului de procedură penală interesul public se analizează în raport cu:
a. Conținutul faptei și împrejurările concrete de săvârșire a faptei;
b. Modul și mijloacele de săvârșire a faptei;
c. Scopul urmărit;
d. Urmările produse sau care s-ar fi putut produce prin săvârșirea infracțiunii;
e. Eforturile organelor de urmărire penală necesare pentru desfășurarea procesului
penal prin raportare la gravitatea faptei si la timpul scurs de la data săvârșirii
acesteia;
f. Atitudinea procesuală a persoanei vătămnate;
g. Existența unei disproporții vădite între cheltuielile pe care le-ar implica
desfășurarea procesului penal și gravitatea urmărilor produse sau care s-ar fi putut
produce prin săvârșirea infracțiunii.26

25
M. Udroiu, Sinteze de procedură penală. Partea generală, Ediția 6, Ed. C.H. Beck, București, 2019, p. 79.
26
Articolul 318, alin. (2), Cod de procedură penală.

16
 Această soluţie se dispune doar dacă fapta există, constituie infracţiune şi nu
intervine vreunul din cazurile de la art. 16 alin. 1 din C.proc.pen care ar atrage clasarea
cauzei şi nu renunţarea la urmărire penală.
Conform definiției dată de Codul de procedură penală renunțării la urmărirea
penală, aceasta poate fi dispusă doar în cazul infracțiunilor pedepsite cu amendă sau
închisoare de până la cel mult 7 ani.
Dacă autorul faptei este cunoscut, la aprecieresa interesului public se vor avea în
vedere persoana suspectului/inculpatului, conduita sa anterioară comiterii faptei şi
eforturile depuse pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii.27
Procurorul, din oficiu sau la propunerea organului de cercetare penală, dispune
renunțarea la urmărirea penală. Dispoziţia se ia pe cale de ordonanţă ori de câte ori acţiunea
penală a fost pusă în mişcare, iar în celelalte cazuri prin rezoluţie. Cînd cazul de renunțare
la urmărirea penală priveşte un învinuit sau inculpat arestat, procurorul trebuie să se
pronunţe asupra renunțării la urmărirea penală în termen de 24 de ore de la primirea
dosarului. Odată cu luarea măsurii de renunțare la urmărirea penală, procurorul dispune
dacă este cazul: asupra revocării măsurilor preventive precum şi a măsurilor asigurătorii
luate în vederea executării pedepsei amenzii ori confiscării averii; asupra măsurilor
asigurătorii privind reparaţiile civile şi a restabilirii situaţiei anterioare
săvîrşirii infracţiunii; asupra confiscării speciale a lucrurilor supuse acestei măsuri de
siguranţă şi asupra cheltuielilor judiciare, stabilind cuantumul acestora şi persoanele care
trebuie să le suporte şi încetarea procesului penal.28
După ce îl consultă pe suspect/inculpat, procurorul poate dispune ca acesta să
îndeplinească una sau mai multe din următoarele obligaţii, într-un interval de timp, de
maxim 6 până la 9 luni:
 să înlăture consecinţele faptei;
 să repare prejudiciul cauzat prin infracţiune;
 să ceară public scuze persoanei vătămate;

27
E. Botian, op. citată, p. 152.
28
https://legeaz.net/dictionar-juridic/incetarea-urmaririi-penale, accesat la data de 16.06.2021.

17
  să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă cuprinsă
între 30 şi 60 de zile;
 să frecventeze un program de consiliere.29
În cazul în care suspectul/inculpatul nu îndeplinește, cu rea-credință, aceste
obligații, procurorul va revoca ordonanța de renunțare la urmărirea penală, iar o nouă
renunțare în aceeași cauză nu va mai fi posibilă.
Ordonanaţa de renunţare la urmărire penală trebuie comunicată în copie, persoanei
care a făcut sesizarea, suspectului, inculpatului sau oricăror altor persoane interesate.
În caz de clasare ca urmare a constatării că a intervenit amnistia, prescripţia,
retragerea plângerii prealabile sau o cauză de nepedpsire, precum şi când s-a dispus
renunţarea la urmărire penală, suspectul/inculpatul poate cere în termen de 20 de zile de la
primirea copiei de pe ordonanţă, să se continue urmărirea penală. Dacă după continuarea
urmăririi penale se constată că a intervenit un alt caz de netrimitere în judecată, se va
dispune clasarea cauzei în raport cu acesta. În caz contrar, se va adopta prima soluţie de
netrimitere în judecată.30
În concluzie, putem observa că Codul de procedură penală conține soluții de
neurmărire sau netrimitere în judecată iar plecând de la textul codului și aducandu-l în
practică atât autoritățile cât și suspecții/inculpații au la îndemână toate soluțiile necesare
astfel încât cadrul legal să fie pus în aplicare corespunzător.
Ori de câte ori procurorul va constata că urmărirea penală nu este completă sau că a
fost efectuată cu încălcarea dispoziţiilor legale, el va restitui cauza organului care a efectuat
urmărirea penală în vederea completării sau refacerii acesteia ori va trimite cauza unui alt
organ de cercetare penală. Când completarea sau refacerea urmăririi penale este necesară
numai cu privire la unele fapte sau la unii inculpaţi şi disjungerea nu este posibilă, cauza se
va restitui ori trimite în întregime organului de cercetare penală.

29
E. Botian, op. citată, p. 153.
30
E. Botian, op. citată, p. 151.

18
BIBLIOGRAFIE
Literatura de specialitate
- A. Boroi, G. Negruț, Drept procesual penal, Ediția a II-a revizuită și actuațizată,
Ed. Hamangiu, 2020.
- A. Crisu, Drept procesual penal. Partea generală, Ediția a 4-a, revizuită și
actualizată, Ed. Hamangiu, București, 2020.
- A. Crisu, Drept procesual penal. Partea specială, Ediția a II-a, Ed. Hamangiu,
București, 2020.
- B. Micu, A. Păun, R. Slăvoiu, Procedură penală, Curs pentru admiterea în
magistratură şi avocatură, ed. a 2-a, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2015.
- C.S Paraschiv, Fișe de procedură penală pentru admiterea în magistratură și
avocatură, Ed. Hamangiu, București, 2017.
- E. Boțian, Drept procesual penal – note de curs -, Editura Burg, Sibiu, 2016.
- I. Neagu, M. Damaschin, B. Micu, C. Nedelcu, Drept procesual penal, Ed.
Universul Juridic, București, 2011
- I. Neagu, Tratat de procedură penală, Partea Generală, Ediția a III-a, Editura
Hamangiu, București, 2020.
- I. Poiană, I. Păcurariu, Drept procesual penal – Partea generală -, Ed. Universul
Juridic, București, 2014.
- M. Iordache, Drept procesual penal – Manual de studiu individual -, Ed.
Prouniversitaria, București, 2012.
- M. Olariu, Fazele procesului penal român în confirmitate cu prevederile Noului
Cod de procedură penală, Volum III, 2014.
- M. Udroiu, Sinteze de procedură penală. Partea generală, Ediția 6, Ed. C.H. Beck,
București, 2019.
Acte normative
- Codul de procedură penală şi Legea pentru punerea în aplicare, Editura C.H. Beck.

19
Site-uri de specialitate
- http://www.dreptonline.ro/dictionar_juridic/termen_juridic.php?cuvant=Proces%20penal
- https://www.pna.ro/faze_proces_penal.xhtml
- https://legeaz.net/dictionar-juridic/incetarea-urmaririi-penale

20