Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
FACULTATEA DE ECONOMIE
DEPARTAMENTUL DE ECONOMIE ŞI POLITICI
ECONOMICE
MICROECONOMIE
suport de curs
Autori:
Monica Dudian
Mosora Mihaela Hrisanta
Marinaș Marius Corneliu
2020
INTRODUCERE
Cursul de microeconomie se adresează studenţilor de la Facultatea de Finanţe Asigurări
Bănci şi Burse de Valori, anul I, Învăţământul la distanţă, fiind postat pe platforma www.fabbv-
id.ase.ro.
Cursul de Microeconomie are drept obiectiv formarea modului de gândire economic,
care să servească la evaluarea corectă a oportunităţilor şi riscurilor la nivel microeconomic.
Studiul acestei discipline ne ajuta sa înțelegem funcționarea pieței, comportamentul
producătorilor, respectiv al consumatorilor, modul de formare a prețului pe diferite piețe,
principalele forme de concurenta.
Parcurgând acest curs, studenţii vor dobândi o serie de competenţe generale precum:
Obiective 7
Test de autoevaluare 1 8
Test de autoevaluare 1 13
Test de autoevaluare 2 14
Test de autoevaluare 3 15
Test de autoevaluare 4 18
Test de autoevaluare 5 20
Unitatea de CEREREA 22
învăţare 3
Obiective 22
Test de autoevaluare 1 22
Secţiunea 2. Condițiile cererii 23
Test de autoevaluare 2 25
Test de autoevaluare 3 25
Test de autoevaluare 1 31
Test de autoevaluare 2 33
Test de autoevaluare 3 34
Test de autoevaluare 4 35
Unitatea de OFERTA 42
învăţare 5
Obiective 42
Test de autoevaluare 1 42
Test de autoevaluare 2 45
Test de autoevaluare 3 45
Test de autoevaluare 4 49
Test de autoevaluare 5 50
Unitatea de CONCURENȚA 52
învăţare 6
Obiective 52
Test de autoevaluare 2 58
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 1
Ce
Cât Să se producă ?
Cum
Pentru cine
Răspuns:
Pe baza tabelului de mai sus putem reprezenta frontiera posibilităților de producție, astfel:
Graficul nr.1: Frontiera posibilităţilor de producţie
Y
500
M Q N
275 X
Frontiera posibilităţilor de producţie ne furnizează următoarele informaţii:
combinațiile de produse aflate în exteriorul frontierei sunt imposibil de atins pe termen
scurt , deoarece nu exista resurse suficiente (punctul N);
utilizarea integrală şi cu maximum de eficienţă a resurselor presupune alegerea unei
variante de combinare a bunurilor aflată pe frontieră (punctul Q);
orice combinaţie de bunuri din interiorul frontierei indică o utilizare ineficientă şi/sau
incompletă a resurselor (punctul M);
costul de oportunitate relevat de panta frontierei, este crescător (tabel nr.3), deoarece:
a) în economie acționează legea randamentelor marginale descrescânde: pe
măsura ce se aloca mai multe resurse pentru a produce un anumit bun (de ex.
Firma angajează din ce in ce mai mulți salariați fără a face investiții) producția
acelui bun crește din ce in ce mai puțin (exista randamente marginale
descrescânde). Conform legii randamentelor marginale descrescânde , daca se
aloca o cantitate redusa de factori de producție pentru a realiza bunul x =>
producția lui x↗ din ce in ce mai puțin (daca nu se fac alte investiții).
Cop = ,
C Cop= C Cop=
D Cop= B Cop=
E Cop= A Cop=
Y Y
creștere scădere
X X
Secțiunea 3. Principiile economiei
Bibliografie:
1. Colectivul Catedrei de Economie şi Politici Economice, ASE - Economie, Ediţia a opta, Editura
Economică, Bucureşti, 2010 – capitolul 1 si 2
2. Dudian, M. (coordonator), Economie, Editura C.H.Beck, 2009-capitolul1,2,3
3. N. Gregory Mankiw, Brief Principles of Macroeconomics, 5th edition, Cengage Learning,
2010 – capitolul 1,2,3
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 2
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI
Prin utilitate înţelegem capacitatea unui bun de a satisface o anumită nevoie. Utilitatea
economică exprimă capacitatea unui bun de a satisface nevoia unui consumator dat, în
anumite condiţii de loc şi de timp. Altfel spus, utilitatea economică exprimă satisfacţia pe care
speră să o obţină un consumator prin consumarea unui anumit bun. Utilitatea economică are
caracter subiectiv.
Utilitatea totală exprimă satisfacţia totală resimţită de un consumator dat prin consumul
unei anumite cantităţi dintr-un bun economic. De exemplu, dacă vă este foame şi nu aveţi la
dispoziţie decât o prăjitura, satisfacţia, mulţumirea, pe care o resimţiţi după consumul acesteia
reprezintă utilitatea totală.
Utilitatea marginală este satisfacţia suplimentară resimţită din consumul ultimei unităţi
dintr-un bun. Determinarea utilităţii marginale se face astfel :
Umg=ΔUT/ΔX=dUT/dx, în care:
X Ut Umg
0 0 -
1 10 10
2 14 4
3 17 3
4 17 0
5 7 -10
Răspuns:
Relația dintre utilitatea totala (UT) si cea marginala poate fi descrisă cu ajutorul următorului
grafic :
Concluzii:
Pentru că utilitatea marginală arată sporul de utilitate antrenat de fiecare unitate de bun
consumată, înseamnă că prin însumarea utilităţilor marginale obţinem utilitatea totală :
UT=∑Umg
Test de autoevaluare 2. Ana consumă succesiv patru covrigi, a căror utilitate marginală se
prezintă astfel:
Tabel nr.2
Cantitate consumată 1 2 3 4
Utilitate marginală 90 60 30 0
Utilitate totală
Se cere: să se completeze tabelul.
Rezolvare:
Cantitate consumată 1 2 3 4
Utilitate marginală 90 60 30 0
x⋅p x + y⋅p y =V
unde V reprezintă venitul total al consumatorului, iar consumul unui individ nu ar trebui să
depăşească venitul său (constrângerea bugetară)
Py · y = V – Px · x Py
y‗ V _ Px x
Py Py
Panta dreptei bugetului
Test de autoevaluare 3 : Fie doua bunuri X si Y, iar Px = 1 um şi Py = 2 um. Sa se calculeze
dreapta bugetului pentru fiecare combinație de consum din tabelul de mai jos.
Cos de X Y V=x·Px+y·Py
consu
m
A 0 4 8
B 2 3 8
C 4 2 8
D 6 1 8
E 8 0 8
1. V
Px şi Py = constant DB se deplasează la dreapta
2. V
Px şi Py = constant DB se deplasează la stânga
Rezolvare:
Concluzie:
Panta curbei de indiferenta este descrescătoare (deoarece pe măsură ce creste preferința pentru x
cantitatea din y la care se renunță este din ce in ce mai mica pentru a menține aceeași utilitate
totala.
d) Pe măsura ce programul de consum este situat pe o curba de indiferenta mai îndepărtată
de origine cu atât UT va fi mai mare.
Graficul nr.6
In punctul de optim (A) panta dreptei bugetului este egala cu panta curbei de indiferenta,iar
consumatorul obține cea mai mare utilitate totala UT cu venitul de care dispune.
Test de autoevaluare 5: Marin are un venit de 100 de um si poate cumpăra doua bunuri x si y,
iar Px=Py=10 um. Funcția utilității marginale pentru bunul X este Umgx=10-2x, iar cea pentru y
este Umgy=5-2y. Sa se calculeze cantitatea optima din bunul x si y la echilibru?
Rezolvare
x⋅Px+ y⋅Py=V
100=10·x+10·y x=6, y=4
Bibliografie:
1. Colectivul Catedrei de Economie şi Politici Economice, ASE - Economie, Ediţia a opta, Editura
Economică, Bucureşti, 2010 – capitolul 3
2. Dudian, M. (coordonator), Economie, Editura C.H.Beck, 2009-capitolul 4
3. Pindyck, R., Rubinfeld, D., Microeconomie, Pearson Education France, 2005-capitolul 3
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 3
Cererea
Din tabelul de mai sus observam, ca pe măsură ce preţul scade, cantitatea cerută creşte. Relaţia
inversă dintre preţ şi cantitatea cerută poartă numele de legea cererii.
P↑→Qceruta ↓;
P↓→Qceruta ↑
Secţiunea 2. Condițiile cererii
Factorii care influențează cererea sunt:
a) Veniturile consumatorilor. În general, atunci când veniturile cresc, consumatorii
cumpără mai mult, iar când veniturile scad, cumpără mai puţin ( în cazul unor bunuri
normale).
b) Preferinţele consumatorilor. O modificare a gusturilor consumatorilor în favoarea unui
produs va determina o creştere a cererii pentru produsul respectiv şi invers.
c) Numărul consumatorilor influenţează direct cererea.
d) Preţul altor bunuri. Există două categorii de bunuri:
substituibile, care pot fi folosite alternativ pentru a acoperi aceeaşi nevoie (de
exemplu: mierea şi zahărul). Dacă prețul la miere creşte, consumatorii vor opta
pentru zahăr, ceea ce va conduce la creşterea cererii din acest bun.
complementare, bunurile sunt utilizate împreună pentru a acoperi o nevoie (de
exemplu: autoturismul şi benzina sau motorină). Dacă preţul la autoturisme crește,
cantitatea cerută scade, dar în acelaşi timp se va reduce şi cererea pentru benzină
sau motorină.
e) Previziunile consumatorilor. În cazul în care consumatorii anticipează o creştere a
preţului în viitor, cererea prezentă creşte.
f) Cheltuieli cu reclama: se afla in relație directa cu cererea;
Atenție!!!!!
!!! PX↗ => cantitatea ceruta scade, NU cererea.
Δ %Qc ΔQc P0
EC /P =− =− ×
Δ%P ΔP Q0
Test de autoevaluare 2.
Daca prețul bunului X creste de la 4 u.m. la 5 u.m. (cazul discret):
P0 = 4um Qc0 = 800
P1 = 5um Qc1 = 700
Sa se calculeze coeficientul de elasticitate.
Răspuns:
(700−800 ) 4
− × =0,5
EC/P= 5−4 800
Pentru a estima elasticitatea la mijlocul intervalului dintre cele două valori considerate anterior
succesiv ca puncte de referinţă vom utiliza următoarea formulă:
ΔQc (P 1 +P 2 )/2
EC/ P=− ×
ΔP (Q 1 +Q 2 )/2
În cazul în care dorim să măsurăm elasticitatea într-un punct anume de pe curba cererii şi nu
de-a lungul unui interval, sau altfel spus, între două puncte de pe respectiva curbă, vom utiliza
relaţia:
dQc P
E C/P =− ×
dP Qc
Test de autoevaluare 3.
Qc=10-2P iar P=2um, atunci EC/P?
2
=0 , 66
Răspuns: EC/P=-(-2) 6 .
In funcţie de valoarea coeficientului de elasticitate a cererii la preţ putem avea:
a) Cerere elastica, daca EC/P>1,in valoare absoluta, aceasta înseamnă că Δ%Qc>Δ%P.
daca P creste cu 10%, atunci Q scade cu 20% .
Δ%Q ΔQ V 0
EC /V =− =− ×
Δ%V ΔV Q 0
Δ% Qx ΔQx PY
ECx / Py = = ×
Δ% Py Δ Py Q X
În funcţie de acest coeficient bunurile pot fi:
Bunuri substituibile, daca ECx/Py>0;
Bunuri complementare, daca ECx/Py<0;
Impactul elasticității cererii in funcție de preț asupra venitului total încasat de
producător
Concluzie:
!!! in cazul bunurilor cu cerere elastica exista o relație inversă între modificarea prețului și
modificarea încasărilor acelui producător. Decizia optima este de scădere a prețului.
Graficul nr.6: Relația dintre cerere, venit marginal, VT, elasticitatea cererii în funcție de preț.
Dacă Ec/p>1,Vmg>0;
Dacă Ec/p<1, Vmg<0;
Dacă Ec/p=1, Vmg=0, iar VT este maxim.
Bibliografie:
1. Colectivul Catedrei de Economie şi Politici Economice, ASE - Economie, Ediţia a opta, Editura
Economică, Bucureşti, 2010 – capitolul 5
2. Dudian, M. (coordonator), Economie, Editura C.H.Beck, 2009-capitolul 5
3. Pindyck, R., Rubinfeld, D., Microeconomie, Pearson Education France, 2005-capitolul 4
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 4
COMPORTAMENTUL PRODUCĂTORULUI
Parcurgând această unitate de învăţare vei fi capabil să:
- înțelegeți diferența intre termenul scurt si lung in economie
- cunoașteți factorii de producție
- înțelegeți importanta productivității
- explicați rolul, structura si tipurile de costuri
- înțelegeți importanta randamentelor de scara
- înțelegeți echilibrul producătorului
Scopul oricărui producător este maximizarea profitul. Firmele atrag şi alocă resurse, le
transformă în factori de producţie şi realizează bunuri. Printre principalii factori de producție
putem enumera:
K L Q
5 1 1000
5 2 2400
5 3 3600
5 4 4200
5 5 4200
5 6 3900
5 7 3500
Sursa : M.Dudian (coordonator), « Bazele economiei », Ed. AllBeck, 2004,pag.74
Răspuns:
K L Q WmL WmgL
atâta timp cat producția creste cu o rata crescătoare, productivitatea marginală crește;
când producția este maximă,productivitatea marginala este zero; după acest punct ea
devine negativă;
C. Productivitatea medie:
până în punctul A productivitatea medie crește;
Răspunsuri:
a) Costul implicit = 30 um => cost de oportunitate
b) Profit contabil = 100 - 50= 50
c) Profit economic = 100 - (50+30)= 20
In cazul în care o firma vrea să-si mărească producția, ea va trebui sa angajeze mai mulți
lucrători, costul total în acest caz este egal cu:
CT=CF+CV,(1)
unde: CF-cost fix independent de volumul producției (amortizarea, chiria, iluminatul etc);
CV-cost variabil care depinde de volumul producției (materii prime, salarii directe etc).
CFM
Funcția CVM crește în raport cu producția, cu excepția primelor unități de producție, când CVM
scade la început datorită:
legii randamentelor marginale descrescătoare;
CV PL L PL
știm că: CVM= Q = Q = WmL →CVM este invers proporțional cu
productivitatea medie a muncii (PL –prețul muncii), ceea ce înseamnă că:
CVM
O altă categorie importantă de cost este costul marginal, care exprimă costul suplimentar
antrenat de ultima unitate de producţie realizată.
ΔCT ΔCV
=
Cmg= ΔQ ΔQ (caz discret) , (3)
dCT
Cmg= dQ (caz continuu)
WmgL↗=> Cmg↙
WmgL↙=> Cmg↗
WmgL = max => Cmg = min
Test de autoevaluare 3: Să se calculeze pe baza tabelului de mai jos, costul marginal (Cmg),
costul total mediu (CTM), costul fix mediu (CFM) și costul variabil mediu (CVM).
Tabel nr.2
Q CF CV CT
0 2000 0 2000
1 2000 3400 5400
2 2000 4600 6600
3 2000 5600 7600
4 2000 7200 9200
5 2000 9500 11500
6 2000 12700 14700
Sursa : M.Dudian (coordonator), « Bazele economiei », Ed. AllBeck, 2004, pag.74
Răspuns:
CF
Cmg
CTM
CVM
Dreapta izocostului
Ansamblul combinaţiilor de factori de producţie pe care consumatorul le poate realiza cu
aceeaşi cheltuială formează izocostul producţiei.
CT=K· PK+L· PL, ecuația liniei izocostului (4)
în care K şi L sunt cantităţile consumate din factorii de producţie
Daca împărțim relația (4) la PK, obținem:
K=(- PL/ PK)L+CT/ PK,
iar - PL / PK = reprezintă panta izocostului.
CT/PL L
Daca resursele producătorului cresc, dreapta izocostului se va deplasa la dreapta (va crește); in
caz contrar se va deplasa la stânga (va scădea )
Graficul nr.6: Deplasarea izocostului
K
CT’/PK CT’>CT
CT/PK
CT/PL CT’/PL L
Q’
Harta curbelor de izoproducție : cuprinde totalitatea combinațiilor tehnice care pot exista intre
K si L.
Graficul nr.8: Harta curbelor de indiferenta
Panta izocuantei este rata marginala de substituție tehnica (Rmgst)- preţul relativ la care un
producător este dispus să înlocuiască un factor de producţie cu altul astfel încât producţia să nu
se modifice.
− ΔK WmgL
=
Rmgst= ΔL WmgK
Optimul producãtorului
Optimul producătorului are loc în punctul de tangenţă dintre curba de izoproducţie şi izocuanta.
In punctul de optim (E)
pantacurbei de izoproductie=pantaizocostului→
− ΔK WmgL PL
=
Rmgst= ΔL WmgK = P K
Pentru determinarea optimului producătorului:
CT=K· PK+L· PL
WmgL PL
WmgK = P K
Graficul nr.9: Optimul producătorului
Punctele A si B nu reprezintã combinația optimã, deoarece producția poate sã mai creascã, iar
costul total sã nu se modifice. Nici combinația C, respectiv D nu este optima deoarece putem
produce o cantitate Q2 la un nivel al costului mai scãzut. In concluzie, firma va cãuta sã producã
cantitatea Q2 la un cost cat mai mic, iar acest lucru se întâmpla in punctul E.
Deoarece ambii factori de producție sunt variabili pe termen lung atunci toate costurile vor fi
variabile => CT = CV. Pe termen lung se calculează productivitatea medie globală (eficiența
medie obținută prin utilizarea unei unități de muncă respectiv de capital-Wmgl).
Pe termen lung curba CTM este tangenta la un număr infinit de curbe ale CTM pe termen
scurt.
Graficul nr.10 : CTM pe termen lung
CTM
Q
In acest ca, putem vorbi de legea randamentelor de scara, care ne arata cum reacționează
producției la modificarea tuturor factorilor de producție. Randamentele de scară pot fi:
Graficul nr.11:Randamentele de scară
- crescătoare (economii de scară) - daca producția creste mai mult decât cantitatea de factori de
producție utilizați (zona I, unde CTMtl↙ => Wmgl↗). Cauze:
achiziției unei cantități mai mari de materii prime cu o reducere de preț (se pot negocia
discount-uri);
folosirea unor utilaje cu o capacitate mai mare de producție (de exemplu daca o firma
achiziționează un utilaj cu ajutorul căruia se poate produce o cantitate de 10 ori mai
mare in același timp cheltuielile cu forța de muncă si cheltuielile materiale nu vor crește
de 10 ori).
- constante - daca producția creste proporțional cu creșterea factorilor de producție utilizați
(CTMtl este minim => Wmgl este constanta sau maximă). Cauze: specializarea firmei;
- descrescătoare (dezeconomii de scară) - daca producția creste mai puțin decât cantitatea de
factori de producție utilizați. (CTMtl↗ => Wmgl↙). Cauze: extinderea firmei.
Concluzie:
Comparație intre termenul scurt si termenul lung in teoria producătorului
Termen scurt => acționează legea randamentelor marginale descrescătoare;
Termen lung => exista productivitate globala (Wgl), adică randamentele de scara (firma
își modifică scara producției, adică posibilitățile de producție);
Bibliografie:
1. Colectivul Catedrei de Economie şi Politici Economice, ASE - Economie, Ediţia a opta, Editura
Economică, Bucureşti, 2010 – capitolul 4
2. Dudian, M. (coordonator), Economie, Editura C.H.Beck, 2009-capitolul 6
3. Pindyck, R., Rubinfeld, D., Microeconomie, Pearson Education France, 2005-capitolul 6 si 7
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 5
OFERTA
Oferta reprezintă relaţia dintre cantitatea pe care un producător doreşte şi poate să o vândă
dintr-un anumit bun şi preţul respectivului bun de-a lungul unei perioade de timp determinate.
Prin însumarea ofertelor individuale se obţine oferta pieţei.
n
∑ Qi
Qtotala= i=1 , Qi=oferta individuala
Test de autoevaluare 1: Pe baza tabelului de mai jos sa se calculeze oferta totală.
Din tabelul de mai sus putem observa că atunci când preţul creşte, cantitatea oferită creşte şi ea,
iar când preţul scade, cantitatea oferită scade. Relaţia directă, pozitivă, dintre preţ şi cantitatea
oferită poartă numele de legea ofertei
Concluzie:
Din graficul de mai sus observam ca la o modificarea a prețului ne vom deplasa pe aceeași
curba a ofertei. Modificarea ofertei în funcţie de preţ nu deplasează curba ofertei şi o vom numi
extinderea (când preţul creşte), respectiv contracţia ofertei (când preţul scade). Creşterea şi
descreşterea ofertei sunt determinate de modificarea altor factori decât preţul, numiţi
condiţiile ofertei.
Secţiunea 2. Condițiile ofertei
a) Costul producţiei. O reducere a preţului factorilor de producţie determină reducerea
costurilor,ceea ce duce la creșterea ofertei ( deplasarea la dreapta);o creștere a costurilor de
producție, determină scăderea ofertei ( deplasarea la stânga). Exista o relație inversa între
costul de producție si oferta;
b) Modificările tehnologice. Descoperirea şi aplicarea unor tehnologii determina creșterea
ofertei. Exista o relație directă între modificările tehnologice si oferta;
c) Taxele suportate de către firma : O creştere a taxelor determină o creșterea a costurilor de
producție și o scăderea a ofertei ( deplasarea la stânga); in caz contrar oferta va crește la o
scădere a taxelor. Exista o relație inversa între taxele suportate de firma si oferta;
d) Subvențiile de care beneficiază producătorul : daca subvențiile cresc => cheltuielile de
producție pe care le suportă producătorul vor scădea => oferta creste. Exista o relație directa
intre subvenții si oferta;
e) Condițiile naturale : se afla in relație directa cu oferta;
f) Aşteptările privind evoluţia preţului. Dacă producătorii anticipează o creştere a preţului
atunci oferta prezenta va creste ( reciproca fiind si ea adevărată). Exista o relație inversă intre
anticipațiile privind prețul si oferta prezenta;
g) Numărul ofertanţilor. Creşterea numărului de producători determina creșterea ofertei
(reciproca fiind si ea adevărată). Exista o relație directa intre numărul de ofertanți si oferta;
Concluzie:
Creşterea ofertei deplasează curba ofertei către dreapta, iar reducerea sa deplasează curba
către stânga, după cum puteţi observa din următorul grafic:
Modificarea cantităţii oferite în funcţie de modificarea preţului ne arata elasticitatea ofertei, care
se calculează cu ajutorul coeficientului de elasticitate. Acesta ne arata raportul dintre variaţia
procentuală a cantităţii oferite (Qo) şi variaţia procentuală a preţului.
Δ%Qo ΔQo P 0
= ×
EQ/P= Δ%P ΔP Q0
Test de autoevaluare 2:
Daca prețul bunului X creste de la 4 um la 5um (cazul discret), sa se calculeze coeficientul de
elasticitate.
P0 = 4um Q0 = 800
P1 = 5um Q1 = 900
Răspuns:
(900−800) 4
× =0,5
EQ/P= 5−4 800
Pentru a estima elasticitatea la mijlocul intervalului dintre cele două valori considerate anterior,
succesiv ca puncte de referinţă vom utiliza următoarea formulă:
ΔQ (P 1 +P 2 )/2
EQ /P= ×
ΔP (Q 1 +Q 2 )/2
În cazul în care dorim să măsurăm elasticitatea într-un punct anume de pe curba ofertei şi nu de-a
lungul unui interval, sau altfel spus, între două puncte de pe respectiva curbă, vom utiliza relaţia:
dQo P
E Q/ P= ×
dP Q
Test de autoevaluare 3:
Qo=3+2P iar P=1um, atunci EQo/P?
Răspuns:
1
=0,4
EQo/P=2 5
Panta curbei ofertei este Q/P care corespunde Q=f(P) sau dQ/dP.
In funcţie de valoarea coeficientului de elasticitate a ofertei la preţ, vom spune că:
b) oferta este elastică, dacă EQ/P>1→ Δ%Qo>Δ%P;
daca P creste cu 10%, atunci Q creste cu 20% ;
c) oferta este inelastică, dacă EQ/P<1→ Δ%Qo<Δ%P.
în care Qx este cantitatea oferită din bunul x, iar P y este preţul bunului y. În funcţie de acest
coeficient bunurile pot fi:
substituibile, dacă EQx/py<0;
complementare, dacă EQx/py 0.
Grafic, echilibrul se stabileşte în punctul de intersecţie a curbei cererii cu curba ofertei, după cum
urmează:
Graficul nr.6: Echilibrul pieței
Daca P>Pe→ Qo>Qc→surplus (exces) de oferta (Qo-cantitatea oferită; Qc- cantitatea cerută)
Deplasarea echilibrului
Test de autoevaluare 4. Daca prețul factorilor de producție scade, cum se va modifica prețul
si cantitatea de echilibru?
Răspuns:
daca prețul factorilor de producție scade, oferta creste (se deplasează la dreapta). In acest
caz prețul scade de la P1 la P2 iar cantitatea de echilibru creste de la Q1 la Q2.
Graficul nr.9: Deplasarea ofertei la dreapta
Test de autoevaluare 5. Daca cererea crește mai mult decât oferta, cum se va modifica
prețul si cantitatea de echilibru?
Răspuns:
daca cererea creste mai mult decât oferta, din graficul de mai jos putem observa ca prețul
creste de la P1 la P2, iar cantitatea de echilibru de la Q1 la Q2.
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 6
CONCURENȚA
Pe piaţa cu concurenţă perfectă preţul se formează liber prin confruntarea cererii şi a ofertei.
Fiecare firmă nu are nicio putere de decizie asupra preţului bunului pe care îl produce. Datorită
concurenţei, omogenităţii produselor şi a ponderii foarte scăzute în ansamblul pieţei, firma este
obligată să practice preţul stabilit pe piaţă . Din această cauză firma consideră preţul ca o
variabilă exterioară care i se impune ; deci firmele pe această piaţă sunt primitoare de preţ
(price-taker)→cererea unei firme in concurenta perfecta este perfect elastică.
Graficul nr.1: Cererea pieței și cererea la nivelul unei firme care acționează în concurență
perfectă
Concurența perfectă pe termen scurt
Profitul unei firme poate fi scris, astfel:
Pr=VT-CT,
unde :Pr- profitul; VT-venitul total; CT- costul total
VT=P·Q.
unde : P-prețul; Q-producția.
Venitul mediu (Vm) poate fi calculat ca fiind venitul total raportat la producție.
VT PQ
=P
Vm= Q = Q
Plecând de la relațiile de mai sus, putem spune ca Vm=P.
Venitul marginal ne arata cum se modifica venitul total daca producția crește cu o unitate.
Δ RT dRT
Vmg= ΔQ sau Vmg= dQ ;
Intre venitul marginal si cel mediu exista următoarea relație:
venitul marginal este pozitiv şi venitul total creşte;
venitul marginal este negativ şi venitul total scade;
venitul marginal este constant si venitul total este constant.
In cazul nostru P este constant→Vm=P=constant→Vm=Vmg=P.
Echilibrul firmei
Pe termen scurt, echilibrul firmei se stabileşte în punctul în care costul marginal este egal cu
venitul marginal ( Vmg= Vm), graficul nr.2:
Graficul nr.2: Echilibrul firmei pe termen scurt
Cutia 1: Maximizarea profitului
Pr=RT-CT.
Prima derivată :
d Pr dRT dCT
= − ;
dQ dQ dQ
0=Rmg−Cmg → Rmg=Cmg
A doua derivată :
dRmg dCmg
− <0 ;
dQ dQ
dCmg
<0 ;
0- dQ
dCmg
>0 ;
dQ
Profitul este maxim in concurenta perfecta pe termen scurt,
atunci când Vmg=Cmg, iar Cmg este crescător.
Concluzie: Pe termen scurt
Răspuns:
a) P=Cmg
b) Pr=VT-CT=P·Q-CT=10·2,5-(5+2·2,52)=7,5 um
Cât timp există pe piaţă firme care obţin profit, oferta continuă să se deplaseze la dreapta şi
preţul să scadă. Echilibrul pe termen lung se stabileşte la acel nivel al producţiei q 1 pentru care
venitul marginal, preţul, costul marginal şi costul mediu sunt egale, iar costul unitar este
minim; în aceste condiţii, profitul este zero.
Concluzie: Pe termen lung
Monopolul pur este un model teoretic, întrucât în practică este imposibil ca o firmă să
întrunească toate criteriile menţionate anterior. Din această cauză pe piaţă întâlnim de cele mai
multe ori firme care au putere de monopol, care constă în capacitatea firmei de a influenţa
preţul şi de a deţine o cotă de piaţă foarte mare.
De ce există monopolurile ?
Monopolurile există datorită barierelor de intrare pe piaţă, care pot fi determinate de :
guvern-atunci când statul acordă facilităţi unei singure firme în ceea ce priveşte dreptul
de a produce un anumit bun (monopol legal) ;
costul ridicat de producţie-datorită acestui cost ridicat firmele nu pot intra pe piaţă, ca
de exemplu : transportul feroviar (monopol natural) ;
inovaţii-atunci când o singură firmă deţine o anumită inovaţie fiind singura capabilă să
producă un anumit bun (monopol inovaţional).
O firmă care deţine monopolul pe piaţă pe care acţionează poate stabili fie preţul pe piaţă, fie
cantitatea care poate fi achiziţionată de consumatori. Preţul nu mai este fixat în afara firmei,
ca în concurenţă perfectă, ci de firmă şi este o variabilă care descreşte odată cu cantitatea
produsă (curba cererii este descrescătoare), iar cantitatea care va fi cumpărată la acest preţ este
stabilită de consumatori. Există însă posibilitatea ca firma să stabilească cantitatea care poate fi
cumpărată de pe piaţă iar consumatorii decid preţul pe care îl vor plăti pentru această cantitate.
Cea mai cunoscută accepţiune cu privire la modul de stabilire a preţului este cea din întâi, adică
preţul este stabilit de firmă, însă cea de a două s-a dovedit a fi mai interesantă din punct de
vedere analitic. Profitul monopolului este maxim, atunci cand Vmg = Cmg. Grafic, optimul
monopolului eficient se reprezintă astfel:
Graficul nr.4: Maximizarea profitului
Test de autoevaluare 2:
Firma Mara S.R.L. deține monopolul pe piața bunului X. Funcția cererii este: P (Q)=10-2·Q iar
a costului total CT(Q)=2Q2,sa se calculeze:
a) producția optima;
b) profitul.
Răspuns:
a) Vmg=Cmg
VT=P·Q=(10-2·Q)·Q=10·Q-2·Q2
Vmg=(VT)’Q=10-4·Q
Cmg=(CT)’Q=4·Q
la echilibru: Vmg=Cmg
b) P=10-2·1,25=7,5 um
Pr=VT-CT=P·Q-CT=7,5·1,25-2·1,252=6,25 um
Concurenţa monopolistică
Bibliografie:
Colectivul Catedrei de Economie şi Politici Economice, ASE - Economie, Ediţia a opta, Editura
Economică, Bucureşti, 2010 – capitolul 7,8 si 9
Dudian, M. (coordonator), Economie, Editura C.H.Beck, 2009-capitolul 9,10 si 11
Pindyck, R., Rubinfeld, D., Microeconomie, Pearson Education France, 2005-capitolul 9,12 si 13
1. Colectivul Catedrei de Economie şi Politici Economice, ASE - Economie, Ediţia a opta, Editura
Economică, Bucureşti, 2010, capitolele de la 1 la 10.
2. Dudian, M. (coordonator), Economie, Editura C.H.Beck, 2009, capitolele de la 1 la 11
3. N. Gregory Mankiw, Brief Principles of Macroeconomics, 5th edition, Cengage Learning, 2010,
capitolele 1,2 si 3
4. Pindyck, R., Rubinfeld, D., Microeconomie, Pearson Education France, 2005-capitolele
1,2,3,4,6,7,9,12 si 13