Orele canonice (lat.

hora) sunt cele șapte servicii religioase efectuate în Biserica Romano-

Catolică și în Biserica Ortodoxă pe durata unei zile, în cadrul Liturghiei orelor.

Cuprins
 1 Origini
 2 Practicarea curentă
o 2.1 Orele majore
o 2.2 Orele minore
 3 În ritul bizantin
 4 Note

Origini
Practica recitării rugăciunilor zilnice a derivat din tradiția iudaică de a spune laude Domnului
la ore anumite pe parcursul zilei și nopții: de exemplu, in Faptele Apostolilor, Ioan merge la
Templu la rugăciunea de amiază (Acte 3:1). În Psalmul 119 David spune: „De șapte ori pe zi
te laud, pentru judecățile tale drepte."

Această practică vine din timpurile apostolice, fiind modificată în funcție de loc și de tradiție.
Odată cu răspîndirea monahismului, recitarea orelor și formatul liturghiei au fost tipizate. În
anul 484 sfântul Sava cel Sfințit a început notarea practicilor liturgice din Ierusalim. În 525
sfântul Benedict de Nursia a scris primul liturghier al orelor din Europa Occidentală. Odată
cu reformele de la Cluny din secolul al XI-lea, s-a impus o formă nouă a liturghiei
benedictine. Sfântul Scaun a elaborat doar în secolul al XI-lea un Breviar Roman oficial,
pentru a uniformiza varietățile de practici pentru Biserica Apuseană.

Practicarea curentă
Legea canonică prescrie preoților recitarea integrală a liturghiei orelor în fiecare zi, iar
diaconilor numai dimineața și seara. Practicile comunităților religioase diferă în funcție de
regulile și constituțiile monahale. Conciliul Vatican II a propus și laicilor să recite liturghia
orelor.

Practica romano-catolică curentă se axează pe trei ore majore și de la două la patru ore
minore:

 oficiul lecturilor (matinalul), oră majoră

 laudele de dimineață (laudele), oră majoră
 ore diurne, care pot fi una sau toate cele următoare:
o ora a treia (terța)
o ora a șasea (sexta)
o ora a noua (nona)
 vespera (rugăciunea de seară), oră majoră
 completoriul (rugăciunea de noapte).
Orele majore

Orele majore sunt oficiul lecturilor, laudele și vesperele.

Oficiul lecturilor constă din:

 imn
 psalmodie (unul sau doi psalmi)
 lectură lungă din Sfânta Scriptură
 lectură lungă din viețile sfinților sau dintr-un tratat teologic despre sensurile
Scripturilor sau un pasaj din documentele Conciliului Vatican II.
 în nopțile precedente duminicii sau sărbătorilor, oficiul poate fi lărgit cu vigilii, prin
adăugarea a trei cântări din Vechiul Testament și a unui fragment din Evanghelie
 imnul Te Deum (la solemnități, sărbători și duminici în afara Postului Mare)
 rugăciunea de încheiere
 versetul de încheiere

Caracterul rugăciunii de dimineață este cel de laudă, iar al rugăciunii de seară este de
mulțumire. Ambele au același format:

 un imn, compus de Biserică

 doi psalmi, sau unul mai lung împărțit în trei părți, o cântare din Vechiul Testment
dimineața și din Noul Testament seara
 un fragment scurt din Sfânta Scriptură
 responsoriul, de obicei un verset din scripturi sau poezie litugică
 Cântarea lui Zaharia, Benedictus pentru rgăciunea de dimineață și Cântarea Mariei,
Magnificat, pentru cea de seară
 rugăciuni de cerere (intercesiuni)
 rugăciunea universală (Tatăl nostru)
 rugăciunea de încheiere
 salutul
 binecuvântarea
 trimiterea.

Orele minore

Orele minore (sau medii) repetă obișnuința creștinilor de se ruga chiar atunci când sunt
ocupați cu munca, pentru a imita Biserica din vremea apostolilor. Uzanța liturgică a reținut
Orele a treia (ora 9.00), a șasea (ora 12.00) și a noua (ora 15.00) fiindcă acestea
comemorează evenimente din Evanghelie.

 introducere
 un imn
 psalmodia (de obicei, Psalmul 119)
 lectură scurtă, urmată de un verset responsorial
 rugăciune de încheiere
 verset de încheiere (aclamație)
Rugăciunea de noapte (completoriul) este ultima rugăciune a zilei, care trebuie făcută
înaintea odihnei de noapte, dacă este cazul, chiar după miezul nopții.

Structura completoriului:

 introducere
 examinarea de conștiință (urmată de actul penitențial)
 imn
 psalmodie
 lectură scurtă
 responsoriul In manus tuas, Domine („În mîinile Tale, Doamne”)
 Cântarea bătrânului Simeon, Nunc dimittis, din Evanghelia după Luca, cu antifon
 rugăciune de încheiere

În alte proiecte

 Wikimedia Commons

În alte limbi

 Deutsch
 English
 Français
 Italiano
 日本語
 Русский
 Српски / srpski

Modifică legăturile

 Ultima editare a paginii a fost efectuată la 16 iulie 2021, ora 20:48.

 Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și distribuire în
condiții identice; pot exista și clauze suplimentare. Vedeți detalii la Termenii de
utilizare.