Sunteți pe pagina 1din 4

Vatican, oficial Statul Cetății Vaticanului, (în italiană Stato della Città del Vaticano, în

latină Status Civitatis Vaticanae; pronunție italiană: /tʃitˈta del vatiˈkaːno/) este un mic stat
suveran al cărui teritoriu constă dintr-o enclavă în orașul Roma, Italia. Întreaga țară este de
aproximativ jumătate de kilometru pătrat. Statul este condus de către episcopul Romei, Papa,
și astfel poate fi considerat un stat ecleziastic în care funcțiile înalte sunt ocupate de către
clerici. În zilele noastre, Vaticanul este cel mai mic stat independent din punct de vedere al
suprafeței și al numărului de locuitori. Este reședința teritorială a Sfântului Scaun, entitatea
instituțională reprezentată de către papă, episcopul Romei și prin urmare principala reședință
ecleziastică a Bisericii Catolice.

Cuprins
 1 Etimologie
 2 Teritoriul
 3 Patrimoniu mondial UNESCO
 4 Șeful statului
 5 Istorie
o 5.1 Pasajul Borgo
 6 Conducerea statului
o 6.1 Administrația Vaticanului
o 6.2 Administrația Sfântului Scaun
 7 Imagini ale bisericii Sfântul Petru și ale pieței
 8 Geografie
 9 Economie
 10 Demografie
 11 Relații internaționale
 12 Cultură
 13 Infracționalitate
 14 Controverse
 15 Transport și comunicații
 16 Note
 17 Vezi și
 18 Legături externe

Etimologie
Numele „Vatican” este derivat probabil de la așezarea etruscă Vatica sau Vaticum, situată în
zona pe care romanii antici o numeau „Ager Vaticanus” (teritoriul Vaticanului) [2].

Teritoriul
Numele locului este antic predatând creștinismul. Denumirea provine din limba latină Mons
Vaticanus ("Colina Vatican"). Este parte a Mons Vaticanus și a fostelor câmpuri Vaticane
unde a fost construită Bazilica Sfântul Petru. Aici se mai află și rezidența papilor numită
Palatul Apostolic cu Capela Sixtină și muzeele Vaticanului, dar și cu multe alte clădiri. Zona
nu a fost niciodată încorporată total în aglomerația urbană a Romei până la sfârșitul secolului
trecut fiind separată de oraș de fluviul Tibru. Zona a fost astfel considerată ca teren agricol
din afara orașului și nu a fost inclusă în zona înconjurată de zidurile orașului. În anul 1929
când au fost pregătite documentele Tratatului de la Lateran, faptul că o bună parte a
teritoriului propus a fost deja înconjurat cu zid, a dus la forma actuală a statului. Pentru unele
părți ale frontierei unde nu era zid exista linia unor clădiri care suplinea partea de frontieră,
iar pentru unele mici părți un zid modern a fost construit. Teritoriul include Piața Sfântul
Petru care nu a putut fi izolată de restul Romei și astfel o mare parte a graniței imaginare cu
Italia urmărește extremitatea pieței și se unește cu Piazza Pio XII și Via Paolo VI. Deși nu au
fost incluse din punct de vedere tehnic în teritoriul Vaticanului de către Tratatul de la Lateran,
unele proprietăți ale Sfântului Scaun au un statut extrateritorial, asemănător celui al
ambasadelor. Acestea includ: rezidența papală de vară de la Castel Gandolfo de pe dealurile
din apropiere, Bazilica Laterană, bazilicile Santa Maria Maggiore și Sf. Paul în afara
zidurilor, precum și o serie de clădiri de la Castelgandolfo (lista proprietăților). Acestea sunt
patrulate de agenți de poliție ai Vaticanului și nu de poliția italiană. În piața Sfântul Petru,
ordinea este asigurată de ambele servicii de poliție.

Patrimoniu mondial UNESCO


Întreg teritoriul statului Vatican a fost înscris, în anul 1984, pe lista patrimoniului cultural
mondial UNESCO.

Șeful statului
Șeful statului este papa, care deține autoritatea supremă executivă, legislativă și
judecătorească peste statul Vatican și peste Sfântul Scaun. Papa, ca suveran al celor două
entități, este ales pe viață în conclav de cardinalii care nu au depășit vârsta 80 de ani. Papa
este ajutat la conducerea celor două entități politice de secretarul de stat și de guvernatorul
Cetății Vaticanului.

Din 15 octombrie 2013 funcția de secretar de stat, echivalentă celei de premier, este deținută
de arhiepiscopul Pietro Parolin. Guvernator al Cetății Vaticanului este din 2011 cardinalul
Giuseppe Bertello.

Istorie
Articol principal: Istoria Vaticanului.

Teritoriul Vaticanului în conformitate cu Tratatul de la Lateran


Se presupune că această parte a Romei original nelocuită (ager vaticanus) a fost considerată
întotdeauna un loc sacru sau cel puțin indisponibil pentru locuit, chiar înaintea sosirii
creștinismului. În 326 prima biserică, bazilica lui Constantin, a fost construită peste
mormântul Sfântului Petru, care a fost înmormântat într-un cimitir obișnuit în acel loc, iar din
acel moment zona a început să fie populată, dar în special de case de locuit legate de
activitatea Sfântului Petru.

Papii în rolul lor secular au început să sosească pentru a conduce regiunile din vecinătate și
prin intermediul Statelor Papale, au condus o mare parte din peninsula italică pentru mai mult
de o mie de ani până la mijlocul secolul XIX, când cea mai mare parte din teritoriul Statelor
Papele a fost ocupate de nou creatul Regat al Italiei. Multă vreme Vaticanul nu a fost locuința
papilor, ci Palatul Lateran, iar în secole mai recente Palatul Quirinal, în timp ce în perioada
1309-1377 a fost la Avignon, în Franța.

În 1870 posesiunile papei au rămas într-o situație incertă când Roma însăși a fost anexată de
Piemont după o rezistență nominală a forțelor papale. Papii au fost lăsați între 1870 și 1929
într-o situație asemănătoare celei a ultimului împărat chinez, nederanjați în palatul lor, dar
fără un statut oficial recunoscut de statul italian. Alte state au menținut recunoașterea
internațională a Sfântului Scaun ca o entitate suverană și, în practică, Italia nu a încercat să
intervină. În timpul acestei perioade a ajuns la modă a vorbi despre papă ca "prizonier".
Situația a fost rezolvată în 11 februarie 1929, sub premierul Mussolini, de către cele trei
tratate Lateraneze, care au stabilit statul independent Vatican și au oferit catolicismului statut
special în Italia. Cathedra (scaunul) episcopului Romei, papa, este în Bazilica de la Lateran,
catedrala Romei. Lateranul este pe una din cele șapte coline ale Romei, Caelian. În 1984, un
concordat nou între Sfântul Scaun și Italia a modificat câteva prevederi ale tratatului anterior,
inclusiv poziția catolicismului ca religie de stat în Italia.

Pasajul Borgo

Pasajul Borgo
(Passetto di Borgo)

"Pasajul Borgo" (în italiană Passetto di Borgo) este un coridor îngust, aflat deasupra unui zid
înalt de piatră lung de circa 800 m, care face legătura între Vatican și fortificatia învecinată
Castelul Sant'Angelo. Numele vine de la cartierul Borgo, traversat de zid.
Comandat în anul 1277 de papa Nicolae al III-lea, zidul cu coridorul secret s-a dovedit o cale
eficientă de evadare, în caz de asediu al Vaticanului, pentru unii papi care au urmat.
În anul 1494 papa Alexandru al VI-lea l-a folosit pentru a scăpa cu viață la invazia lui Carol
al VIII-lea al Franței.
Papa Clement al VII-lea s-a refugiat cu succes în Castelul Sant’Angelo, prin intermediul său,
în 1527, în timpul "Asediului Romei" (în italiană Sacco di Roma) de trupele dezlănțuite de
mercenari ale Sfântului Imperiu German, care au ignorat ordinele împăratului Carol Quintul.
Papa Pius al VII-lea a fugit în anul 1808, în fața trupelor lui Napoleon Bonaparte.
Astăzi, Pasajul Borgo nu mai reprezintă un secret, fiind deschis ocazional spre vizitare
turiștilor. Cheile coridorului se găsesc la Garda Elvețiană.
Cititorii cărților lui Dan Brown își amintesc că acest coridor secret a jucat un rol important în
romanul său "Îngeri și Demoni".

Conducerea statului
 Русский
 Svenska

Modifică legăturile

 Ultima editare a paginii a fost efectuată la 26 octombrie 2021, ora 15:23.


 Acest text este disponibil su