Evoluţia biologică – una dintre cele mai complexe şi fascinante
caracteristici ale vieţii – este, în esenţa sa, rezultatul discontinuităţilor din aparatul ereditar al speciilor, al apariţiei de elemente noi în programele lor genetice, ca urmare a mutaţiilor şi recombinărilor genetice. Selecţia naturală – mecanism esenţial în concepţia darwinistă, ce condiţionează desfăşurarea evoluţiei biologice – apare şi în concepţia modernă – teoria sintetică a evoluţiei – ca element de decizie care stabileşte valoarea adaptativă a mutaţiilor şi recombinărilor, generalizându-le pe cele favorabile – care conferă indivizilor purtători avantaje în lupta pentru existenţă – şi eliminându-le pe cele nefavorabile. Acţionând încă de la apariţia primelor forme de viaţă, selecţia naturală a stabilit imaginea actuală a lumii vii, principiul pe baza căruia a acţionat fiind acela de “eroare-eliminare/avantaj selectiv- generalizare”.
Datorita teoriei evolutiei lui Charles Darwin,omenirea a descoperit
foarte multe specii,care sunt de ajutor pentru valorificarea umana.Darwin aprezentat succint 5 teze,toate acestea fiind benefice omenirii,prima fiind variabilitatea de caractere,cea de a 2 caracterizata de selectia naturala si cea artificiala,cea de a3 este caracterizata prin lupata pentru existenta a organismelor.Cea de a 4 fiind caracterizata de acumularea mutatiilor,iar ultima teza prezinta izolarea. Rolul acestei teorii pentru biologie este enorm deoarece ea pentru prima data a demondtrat care sunt caile de aparitie a speciilor pe Terra.