UNIVERSITATEA ECOLOGICĂ DIN BUCUREȘTI

FACULTATEA DE ȘTIINȚELE COMUNICĂRII

COMUNICAREA ÎN SPORT

Conf.univ.dr. Florina Neder

Student: Moldovan Florin
 Pentru a putea stabili relatiile de comunicare dintre sportiv si antrenor, va trebui sa
definim unii termeni. Sportiv – este un cuvant vechi dar si nou. Sensul vechi se refera la cel
care era desemnat sa obtina victorii si premii in lupta. Sensul nou al cuvantului se refera la
persoana care se pregateste intr-un sport.
Antrenor – este persoana calificata si desemnata in conducerea sportivilor, care îi
conduce pe sportivi in cadrul antrenamentelor si pe durata competitiilor. El necesita sa aiba
anumite cunostinte tehnico tactice specifice ramurei de sport in care profeseaza. Sport – este
un termen des folosit in activitatea sportiva pe care Epuran M. il considera ca “incluzand
activitati fizice, exercitii fizice si jocuri, referitoare la orice mod de angajare, de la sportul
recreativ, pentru toti, la sportul elitelor”.
Performanta – este valoare unei actiuni care poate fi individuala sau colectiva,
exprimata prin numere, cifre si calificative. Antrenamentul – conform dictionarului de
“Terminologia educatiei fizice si sportului” este considerat: process pedagogic desfasurat
systematic si continui gradat de adaptare a organismului omenesc la eforturile fizice”.
Comunicarea umana – se defineste ca fiind relatia prin care interlocutorii se pot
intalege si influenta reciproc prin intermediul schimbului continu de informatii, difers
codificate, dar si ca proces de transmitere a informatiilor in scopul formarii reprezentarilor.
Comunicarea poate fi de doua feluri negative si pozitiva , in obtinerea unei comunicari
pozitive antrenorul este obligat sa aiba un bagaj de cunostinte in afara cunostintelor de
specialitate, ca de exemplu: psihologie, pedagogie, anatomie, biomecanica, filozofie etc. Un
bagaj mare cultural din partea antrenorului, este necesar, din prisma lucrului ca jucatorii sunt
diferiti din punct de vedere intelectual si emotional, iar el ca si sef al colectivului trebuie sa fie
intales de absolute toti sportivii.
Daca acest lucru nu se realizeaza, exista posibilitatea interpretarii gresite al mesajului de
catre sportiv lucru care poate afecta serios capacitatea de performanata al colectivului, creand
tensiuni si distragand atentia de la principalele obiective.
Sa demonstrat ca folosirea expresilor pozitive de catre antrenor in cadrul
antrenamentului si chiar al unei competitii ofera un randament crescut, permitandui
sportivului sa ia o “gura de aer” si sa isi analizeze proprile greseli sau erori de executie. Prin
expresii gen “Hai ca se poate”, “nu e nimic, 181 urmatoarea faza o facem”. Toate acestea fac
parte din comunicarea verbala care are importanta sa, dar cum se stie la antrenament nu prea
este timp de explicatii iar comunicarea verbala de cele mai multe ori este mai importanta.
Fata incruntata a antrenorului, ochi dati peste cap,semn de dezaprobare din cap si altele,
in general au un effect foarte puternic asupra sportiviilor. Un semn de aprobare sau o mimica
a fetei pozitiva din pareta antrenorului la momentul potrivit, poate sa dea sportivului, pulseul
de energie necesar pentru castigarea unei competitii daca acesta se afla intr un moment critic
din punct de vedere psihic. Cunoasterea si intalegerea termenilor de specialitate din partea
sportivului, poate usura foarte mult treaba antrenorului in a se face intales.
O constientizare corecta a proprilor calitati motrice si erori de tehnica si in mod special
al propriului organism in combinatie cu o dorinta mare si echilibrata de performanata, poate
inlesni foarte mult comunicarea sportiv antrenor. Deoarece sportivul este agresat foarte
puternic din punct de vedere fizic si psihic pe durata antrenamentelor si a competitiilor in
combinatie cu alte pobleme: accidentari, probleme de familie etc. antrenorul de cele mai
multe ori va deveni un punct de echilibru si in viata personala a sportivului formanduse relati
la fel de apropiate ca intr-o familie normala “performanta incepe din vestiar”.
Din aceste motive am putea spune ca antrenorul este putin obligat sa aiba o capacitate
de intalegere si exprimare putin superioara sportivului. Toata lumea a auzit de antrenorii care
isi abuzeaza sportivii psihic prin expresii “nu ai o treaba” , “da faci si tu ceva astazi”, acest
gen de abuz este dezastros pe termen lung, lasand aproape inevitabil sportivul cu sechele, prin
urmare influentandui capacitatea de efort, dorinta de sacrificiu, ajunganduse in cazuri mai
extreme pan la abandonarea sportului de performanta. In sportul de performanata am putea
spune ca formularea unei critici, trebuie dusa pana la gradul de arta, de a fi capabil de a
formula o critica complexa, dar exprimata intr-un mod foarte simplistic pentru a se evita dupa
cum am mentionat mai sus confuzii, in cadrul colectivului de lucru (antrenor, manager, patron
etc.).
Majoritatea sportivilor pornesc cu o dorinta de afirmare de a castiga foarte mare, lucru
care ii poate “intuneca” judecata in anumite momente. Din acest motiv cunoasterea unor
elemente de psihologie din partea antrenorului pot ajuta la “cizelarea” acestor sentimente prin
implementarea unor principi de morala, fair play. In tara noastra problemele de comunicare
antrenor sportiv sunt foarte evidente. Cazurile de certuri intre sportiv antrenori fac audienta
multor televiziuni si ziare desi presa este raspunzatoare si pentru lansarea sportului la nivelul
la care este astazi. La un nivel de performanata mai ridicat demonstrarea unnui nivel de
maturitate in exprimare este aproape obligatoriu si din partea antrenorului si sportivului
deoarece fiind persone publice fiecare pas fiindule urmarit si chiar difuzat la nivel national.
Cazurile “antrenorul a spus” sau “sportivul a spus” au distrus cariere intregi, probabil de aceea
antrenorii si sportivii cu o dictie impecabila si cu o exprimare modesta, impun un grad ridicat
de respect. Comunicarea nonverbală este o comunicare cu mai multe canale.
 Din toate cel mai important canal pentru ancheta judiciară este corpul uman care
cuprinde aparenţa fizică, gesturile, expresia feţei (mimica). Limbajul corpului este la fel de
complex ca şi cel verbal, fiind structurat pe zone anatomice şi avîndu-şi propria gramatică,
fiind un mijloc de comunicare bogat în informaţii, nuanţat şi sensibil. Cel mai important lucru
de reţinut încă din start, este acela că dialogul dintre două persoane nu se poartă numai în plan
verbal ci în egală măsură şi în plan nonverbal. Cunoaşterea acestuia e o artă şi se deprinde în
timp, necesitînd o observaţie sistematică a celorlalţi şi consecutiv un efort constant de
interpretare a celor observate. Tot ceea ce facem se constituie în fapt într-un mijloc de
comunicare. Practic, comunicarea nonverbală nu poate fi 182 blocată, dar nici nu este de
dorit. Limbajul nonverbal în unele situaţii ne poate trăda, dar soluţia nu este în nici un caz
suprimarea acestuia prin supracontrol, ci deprinderea regulilor de bază, deprinderea
„gramaticii şi vocabularului” specific acestui mijloc de comunicare. Limbajul corporal este un
limbaj universal şi natural, propriu tuturor oamenilor, care dincolo de mici diferenţe culturale,
poate fi regăsit identic pe întreaga planetă. Conform unor cercetări asupra limbajului trupului,
s-a arătat că, într-o prezentare faţă în faţă impactul mesajului emiţătorului asupra
ascultătorilor este împărţit în felul următor: cuvinte - 7%-10% din impactul total; voce - 10%-
30% din impactul total; limbajul trupului - 60%-80% din impactul total. Acest lucru denotă
faptul că felul în care arăţi, gesturile, zîmbetul, felul în care eşti îmbrăcat şi cum te mişti are
cel mai mare impact asupra atitudinii unei alte persoane faţă de tine. Chiar înţelepciunea
populară confirmă aceste date, deoarece din bătrîni se spune că „un gest -- face cît o mie de
cuvinte”.
Felul în care vorbeşte o persoană este de trei ori mai important decît cuvintele pe care le
foloseşte. În literatura de specialitate se întîlnesc următoarele cinci categorii de identificare a
comportamentului nonverbal:
*Ţinuta Prin aceasta se înţelege atît ţinuta pe care un om o adoptă într-un anumit
moment, cît şi mişcările care modifică, influenţează poziţia corpului, cum ar fi, de deplasarea
greutăţii corpului prin aplecarea înainte sau înapoi, balansul pe vîrfuri şi pe călcîie, poziţia
picior peste picior etc.
*Mimica Prin aceasta se înţeleg toate semnele şi fenomenele pe care le putem observa
pe faţa cuiva
*Gestica Prin aceasta se înţeleg toate gesturile braţelor, „limbajul mîinilor” ş.a. acţiuni
cum ar fi de exemplu deschiderea unei uşi, stingerea unei ţigări ş.a.m.d.
 *Distanţa Prin aceasta înţelegem distanţa pe care o păstrăm faţă de ceilalţi (uneori şi faţă
de animale sau de obiecte), cît şimişcările bruşte, care au drept scop modificarea distanţeifaţă
de un obiectiv, de ex săritul brusc cun pas înapoi etc.
*Intonaţia Prin aceasta înţelegem toate aspectele care se manifestă întimpul vorbirii aşa
cum ar fi intonaţia, modulaţiile, pauzele de vorbire, intensitatea sonoră , ritmul vorbirii etc. În
sfera intonaţiei intră şi manifestările sonore lipsite de conţinutverbal, cum ar fi de ex,
plescăitul din limbă, oftatul etc.
Ca o concluzie am putea spune ca o comunicare buna poate duce la cresterea
performantei sportivului sau colectivului, fiind una dintre principalele elemente ale
performantei, si ca o buna comunicare antrenor-sportiv face ca drumul spre inalta performanta
sa fie mai usor si placut de parcurs.