INGRIJIREA MAMEI

1. SCOPUL CONSULTATIEI PRENATALE

Scopul consultației prenatale constă în:
- verificarea funcțională a organelor materne (care vor fi suprasolicitate în sarcină);
- supravegherea sarcinii și depistarea factorilor de risc, pentru a preveni complicațiile
obstericale;
- dirijarea condițiilor de igienă a sarcinii;
- pregătirea fizică și psihică a gravidei în vederea nașterii.

2. CONSULTATIA PRENATALA
Consultația prenatală reprezintă un element major în diminuarea riscului matern și fetal și în
identificarea unei sarcini cu risc obstetrical crescut.

3. PALPAREA LEOPOLD
Palpare Obstetricală (tehnica Leopold) se efectuează în 5 timpi şi anume  :
timpul I – palpare superficială pentru acomodarea cu mâinile obstetricianului;
timpul II: determinarea înălţimii fundului uterin, măsurarea înălţimii uterului de la marginea
superioară a simfiziei la circumferinţa abdominală în punctul de maximă proeminenţă;
timpul III: palparea conţinutului segmentului inferior bimanual sau monomanual, stabilirea
diagnosticul de prezentaţie;
timpul IV: palparea bimanuală a conţinutului fundului uterin;
timpul V: palparea flancurilor, stabilirea diagnosticul de poziţie.

4. SELECTIONAREA GRAVIDELOR CU RISC OBSTETRICAL CRESCUT

Selecționarea gravidelor cu risc obsterical crescut
Acestea sunt grupate în 7 categorii:
1) Circumstanțe psiho-sociale: sarcină nedorită, familii dezorganizate, domiciliu în zone
 geografice greu accesibile.

2) Factori generali: vârsta gravidei (sub 16, peste 35 ani), paritatea (marile multipare), înălțimea
sub 1,55 m, greutatea sub 45 kg, hipotrofia genitală, izoimunizarea Rh sau de grup, boli
autoimune.

3) Antecedente ginecologice: uter cicatricial, malformații sau tumori genitale, sterilitate tratată,
sarcini cu complicații, avort, naștere prematură, naștere de feți morți sau malformați etc
4) Boli preexistente sarcinii: cardiopatii, HTA, anemii, boli endocrine, boli metabolice, obezitate,
diabet, boli respiratorii, boli infecțioase etc

5) Intoxicații: alcoolism, tabagism, medicamente etc

6) Sarcină complicată prin: distocii osoase, distocii de prezentație, creștere anormală în

greutate, HTA indusă de sarcină, incontineță cervicală, boli apărute în cursul sarcinii

7) Factori intranatali: hemoragie recentă, boală intercurentă în evoluție, RSM de peste 6 h fără
declanșarea CUD, procidență de cordon, travalii prelungite, suferință fetală, moartea
intrauterină a fătului.

În funcție de acești factori se calculează un scor care încadrează gravidele în 3 grupe :

- risc mic (scor 0 -2)
- risc mediu (scor 3-6)
- risc ridicat (scor peste 7).

5. EXPLORARI PARACLINICE DE RUTINA IN SARCINA

Explorări paraclinice și de laborator de rutină
Analizele obligatorii efectuate cu ocazia primei consultații prenatale sunt:
- determinarea Hb și Ht
- determinarea grupei sangvine și a Rh-ului
- test serologic pentru lues
- examenul secreției vaginale
- examenul sumar de urină
- determinarea glicemiei
- teste serologice pentru boli infecțioase

-ecografia

- examenul genetic (în funcție de vârsta și antecedentele cuplului).

- Screening-ul prenatal pentru anomalii fetale:

- Dblul test – se practică între săpt. 11-14 șI determină nivelul seric a 2 factori : PAPP-A
 (proteina plasmatică asociată sarcinii) șI free β-HCG
- Triplul test – se practică între săpt. 14-19 șI determină nivelul seric a 3 factori: AFP
(alfafetoproteina), HCG (hormonal coriogonadotropic), estiolul neconjugat.

6. LAUZIA- DEFINITIE, CLASIFICARE

Definiţie
Lăuzia se defineşte ca perioada când modificările generale ale întregului organism, şi, în
special, ale organelor genitale, impuse de starea de graviditate, retrocedează.
Această perioadă se termină în mod practic când organismul este capabil să-şi reia un
nou ciclu gestaţional (reproductiv), menstrual.

Limita de timp este apreciată la 6-8 săptămâni.

În lăuzie se produc fenomene regresive în toate sferele organismului.

O menţiune specială trebuie acordată modificărilor glandelor mamare necesare

alăptării, fenomene productive.
Clasificare
Lăuzia poate fi împărţită în mai multe etape, şi anume:
- Lăuzia imediată, sau post partumul imediat (primele 24 de ore). Din această perioada, primele
ore după delivrenţă reprezintă perioada a IV-a a naşterii;
- Lăuzia propriu-zisă, care durează circa 6 săptămâni şi din care se delimitează lăuzia imediată
propriu-zisă, cu o durată de 10-12 zile post partum.

7. MODIFICARILE UTERULUI IN LAUZIE

Histologia aparatului genital în primele 6 săptămâni după naştere
Uterul redevine în 10 zile organ pelvian, iar la 5-6 săptămâni revine la forma şi volumul iniţial.
Modificările histologice ale uterului au loc pe fondul reducerii vascularizaţiei, mai ales prin
diminuarea calibrului vaselor uterine (mult dilatate în sarcină).
Această micşorare are loc printr-un proces de endarterită compensatorie, sau prin obliterarea
unor trunchiuri vasculare mari şi prin hialinizare, retracţia fibrelor musculare, resorbţia unor
fibre de neoformaţie,reducerea imbibiţiei masive din sarcină.
Astfel uterul, care avea 1 kg după delivrenţă, are la 2 săptămâni 300 g, iar la sfârşitul
perioadei puerperale cca 100 g.
Fundul uterin scade cu 1 cm pe/zi.
Încep să se elimine lohiile.
Lohiile conţin în primele zile decidua.
Endometrul trece de fapt prin următoarele faze:
- Faza de regresie (4-5 zile) caracterizat prin necroza şi involuţia endometrului şi eliminarea
deciduei superficiale.
- Faza de regenerare cicatricială (15-25 zile) care constă în cicatrizarea endometrului fără
 influenţa hormonală. Celulele au mitoze avansate, chiar aberante din cauza efortului de
diviziune.
- Faza de proliferare hormonală (25-45 zile) etapa în care endometrul care a acoperit suprafaţa
uterului este supus acţiunii estrogenilor, rezultând un endometru cu aspect de fază proliferativă
estrogenică.
La nivelul inserţiei placentei rămâne o suprafaţă cu vase mari, obstruate prin retracţia stratului
plexiform (ligaturile vii) şi suprafeţele de caducă.
Are un diametru de 7-8 cm, care scade la 3 cm după 14 zile.
Trombusurile vasculare se lizează şi obstrucţia definitivă se face prin proliferări
endovasculare.
Caduca rămasă în uter se elimină în lohii.
La acest nivel apare un infiltrat leucocitar considerat de unii autori o barieră în calea infecţiei
puerperale.
Endometrul de la acest nivel nu diferă de restul cavităţii uterine; el se reface prin alunecare şi
acoperire de către endometrul zonelor vecine sau prin proliferarea zonei bazale denudate.

8. RELUAREA MENSTRUATIEI DUPA NASTERE

Reluarea menstruaţiei
Reluarea menstruaţiei se face la 45 de zile până la 3-5 luni de la naştere.
La femeile care alăptează ciclul poate surveni la 4-5 luni.
Primele cicluri sunt anovulatorii la femeile care de multe ori alăptează.
Întârzierea cu mai mult de 4-5 luni a reluării menstruaţiei e socotită amenoree
patologică.

9. MODIFICARILE APARATULUI GENITAL IN LAUZIE

Modificările aparatului genital
Între ziua a 18-20-a a lăuziei poate apărea o sângerare mică şi trecătoare denumită
„mica menstruaţie”.
Involuţia locului de inserţie placentar se face uneori defectuos apărând „hemoragii
puerperale tardive”.
Planşeul pelviperineal, parametre
Involuţia lentă a parametrelor determină o mobilitate exagerată a uterului.
Frecvent se instalează retroversia uterină care poate rămâne definitivă; hiatusul uro-
genital rămâne mai deschis.
Peretele abdominal
Diastoza drepţilor abdominali are un caracter tranzitoriu şi se poate corecta prin
gimnastică medicală.
Vergeturile apărute în sarcină devin albe, sidefii.
 Colul
Colul îşi micşorează volumul prin dispariţia edemului şi reducerea vascularizaţiei.
Orificiul intern se reface după 24 de ore, dar rămâne permeabil la index timp de 10 zile.
Apar şi glande noi care secretă mucusul, după 6-7 zile.
Vaginul şi vulva
Revine la dimensiuni apropiate de cele din afara sarcinii, dar niciodată la cele dinaintea
naşterii.
Himenul este rupt profund (adevărata deflorare) rămânând carunculi.
Se remarcă adesea căderea peretelui vaginal anterior numit şi colpocel anterior.
Mucoasa vaginală
Involuează în primele 15 zile după naştere. După 25 zile începe regenerarea sa sub
influenţa estrogenilor, până la stratul intermediar sau chiar superficial.
Citologia vaginală urmează aceste modificări şi astfel în lăuzia tardivă frotiul este atrofic,
pentru ca la a 25-a zi frotiul să fie de tip perioada proliferativă a ciclului, iar la a 45-a zi frotiul să
fie de tip acidofil.

10. MODIFICARI ENDOCRINE IN LAUZIE

Modificări endocrine
Se produce iniţial o scădere bruscă a hormonilor placentari (HLP cu un timp de
înjumătăţire de 20 minute şi nu mai este găsit în plasmă la o zi de la naştere).
Estrogenii şi progesteronul scad dramatic timp de o săptămână după naştere.
Ulterior apare o nouă creştere după alte două săptămâni când dozările arată valori
asemănătoare cu cele din faza foliculară a ciclului (deci în total: o săptămână scad, apoi cresc
două săptămâni).
FSH urmează aceeaşi curbă evolutiva.

11. RELUAREA OVULATIEI DUPA NASTERE

Ovulaţia
Ovulatia apare uneori mai repede ca menstruaţia fapt important de cunoscut în
contracepţie: 10-15% din femeile care nu alăptează pot avea ovulaţie după 6 săptămâni, iar 30%
după 90 de zile de la naştere.
La femei care alăptează ovulaţia poate surveni după 100-112 zile.

12. MODIFICARI METABOLICE IN LAUZIE

Modificări metabolice
În lăuzie apare o diminuare treptată a metabolismului cu predominanţa catabolismului.
Aceste modificări se reflectă prin:
bilanţ azotat negativ, scăderea depozitelor lipidice şi proteice;
eliminări de apă şi electroliţi prin transpiraţie şi diureză crescută.
Depozitele lipidice (3-5 kg) acumulate în sarcină se consumă în general în 3-5 luni.
Modificările calitative şi cantitative ale proteinelor serice revin la normal în 2-3 luni.
 Scăderea în greutate după naştere se face în etape.
Astfel primele 5 kg se pierd după naştere (făt, placentă, lichid amniotic), 3-5 kg în prima
săptămână prin scăderea volumului lichidelor interstiţiale. În mod fiziologic scăderea în greutate
durează aproximativ 6 luni. Femeia revine la o greutate superioară cu 1-2 kg, faţă de greutatea
dinaintea sarcinii.
Se mai constată o scădere a toleranţei la insulină prin dispariţia factorilor
hiperglicemianţi placentari (face mai uşor comă hipoglicemică).
Scade Na, creşte K din organism, prin distrugerea celulară de involuţie.

13. MODIFICARI SANGUINE SI CARDIOVASCULARE IN LAUZIE

Modificări sanguine
Se produce scăderea volumului sanguin și normalizarea Hb.
Dintre elementele sanguine se constată doar creşterea trombocitelor.
Creşterea trombocitelor, a fibrinogenului şi a vâscozităţii sanguine fac ca riscul
tromboembolic în lăuzie să fie mare.
Modificări cardiovasculare
După naştere apare diminuarea volemică determinată de pierderile sanguine, diureza
crescută şi transpiraţie.
Debitul cardiac poate creşte în delivrenţă şi în post partumul imediat cu 30-35% prin
redistribuţie sanguină ca urmare a eliminării shunţului arteriovenos care este placenta . Debitul
cardiac şi presiunea venoasă centrală revin la normal în primele 2 săptămâni.
Pulsul bradicardic din primele două zile se normalizează, la fel ca şi TA care a fost
crescută în travaliu.

14. MODIFICARILE APARATULUI URINAR IN LAUZIE

Modificările aparatului urinar
Dilataţia uretero-calicială din sarcină se corectează în 2-3 săptămâni, pentru a reveni la
normal în 6 săptămâni după naştere.
Apare poliuria după naştere care se explică prin creşterea filtrării glomerulare şi
dispariţia factorilor de retenţie hidrosalină (steroli: estrogeni şi progesteron).
Se elimină apă şi săruri din compartimentul extracelular, iar urina femeilor care
alăptează conţine lactoză şi peptone.
În primele zile, vezica urinară este atonă, insensibilă la supradistensie din cauza
traumatismului joncţiunii uretrovezicale. În acest context apare frecvent retenţie de urină.

15. MODIFICARILE APARATULUI RESPIRATOR IN LAUZIE

Aparat respirator
Respiraţia costală superioară din sarcină revine la respiraţie costo-abdominală în lăuzie.
 Creşterea excursiilor diafragmatice poate duce la mobilizarea unor focare T.B.C. sau a
unor supuraţii preexistente (deci se impune un control radiologic al tuturor lăuzelor).

16. MODIFICARI DIGESTIVE IN LAUZIE

Aparat digestiv
Se observă o scădere a secreţiei gastrice.
Constipaţia atonă din timpul sarcinii se menţine şi în lăuzie, iar hemoroizii apăruţi după
efortul expulziv diminuă treptat.

17. SISTEMUL NERVOS IN LAUZIE

Sistemul nervos
În lăuzie apare o stare de labilitate neuropsihică cu tendinţă spre stări depresive.
Lăuzele plâng uşor.
Explicaţiile labilităţii psihice post partum sunt discutabile: dispariţia sterolilor sexuali;
estrogenul şi progesteronul; oboseala după naştere.
Apare instinctul matern care domină comportamentul lăuzei.

18. SUPRAVEGHEREA LAUZEI

Clinica şi supravegherea lăuziei
Perioada de lăuzie imediat după naştere prezintă o importanţă deosebită.
În timpul lăuziei, asistăm la:
- retrocedarea modificărilor sistemice din timpul sarcinii;
- involuţia aparatului genital;
- modificările glandei mamare în vederea secreţiei de lapte.
În primele ore după naştere şi în prima zi, lăuza trebuie atent supravegheată pentru a
depista eventualele complicaţii apărute după actul naşterii.
Se vor urmări:
- eventualele efecte asupra mamei, datorate naşterii (efecte ale traumatismului, hemoragiei,
mai târziu, eventual, ale infecţiei);
- cantitatea de sânge pierdut, în corelaţie cu pulsul şi tensiunea arterială, involuţia aparatului
genital;
- temperatura;
- diureza;
- starea generală a lăuzei (eventual evoluţia afecţiunilor preexistente sarcinii).
În cazul în care starea generală este bună lăuza trebuie mobilizată cât mai precoce (după
prima zi), pentru a preveni apariţia complicaţiilor tromboembolice.

19. MONITORIZAREA INVOLUTIEI UTERINE

Involuţia uterină
Se face progresiv şi anume zilnic cu 1-1,5 cm (un deget) în înălţime. După expulzie, fundul
 uterului se află de obicei la nivelul ombilicului şi uşor deviat la dreapta, iar la 10-12 zile uterul
devine din nou organ pelvin, şi nu mai poate fi palpat transabdominal.

Lipsa de involuţie uterină arată fie o retenţie de lohii sau sânge, fie o infecţie. O subinvoluţie
poate apare şi la multipare, care au un uter „obosit”, cu o musculatură deficitară.
Involuţia uterină se apreciază zilnic după ce lăuza şi-a golit vezica urinară.
O involuţie uterină deficitară necesită stabilirea cauzei (hemoragii, infecţii).
Tratamentul deficitului de involuţie uterină este cel etiologic (combaterea infecţiei, a
retenţiei de lohii şi sânge şi a sângerării), şi administrarea ocitocicelor de tip secară cornută
(ergomet) sau preparate de retrohipofiză (ocitocină).

20. LOHIILE
Lohiile sunt secreţii ale organelor genitale care apar în puerperium şi sunt caracteristice pentru
această perioadă.
Lohiile au în compoziţie: resturi de caducă, celule deciduale, apă, hematii, albumine,
grăsimi, NaCl, ser, produse de secreţie şi de descuamaţie din canalul cervical şi vagin, vernix
caseosa, lichid amniotic, germeni saprofiţi şi patogeni (uneori) din căile genitale inferioare.
Aspectul şi cantitatea lohiilor se schimbă în timpul lăuziei.
Cantitativ:
În primele zile se elimină cca 50 g/zi, pentru ca, apoi, cantitatea zilnică să scadă la 10-20
g.
Eliminarea se face masiv în primele zile (3-4).
Aspectul se schimbă: în primele zile (3-4), sunt sanguinolente, apoi, în următoarele 3 zile
serosanguinolente, petru ca , apoi, să devină seroase. După 2 săptămâni devin albicioase.
Lohiile sanguinolente sunt caracteristice primelor 2-3 zile.
Ele conţin sânge necoagulat, fragmente de ţesut histolizat, plasmă extravazată.
În mod normal, nu conţin cheaguri. Dacă apar cheaguri este vorba de o hemoragie a
cărei sursă trebuie căutată.
În timpul nopţii lohiile se elimină mai puţin ca în timpul zilei.
La femeile care alăptează, eliminarea lohilor se face mai rapid şi în cantitate mai mare
(prin reflex uteromamar).
 Lohiile serosanguinolente sunt caracteristice perioadei dintre ziua a 3-a şi a 5-a a
lăuziei.
Au culoare brună deschisă şi un miros fad.
Conţin mai puţin sânge şi mai multă plasmă extravazată, fragmente de ţesut histolizat
provenite din deciduă.
Lohiile seroase care au culoarea roşiatică sau brun-deschisă, caracteristică după ziua a
4-a, a 5-a, virează treptat către culoarea galbenă şi devin mai „lichide”.
Se menţin cu aceste caracteristici până în ziua a 14-a – a 15-a, având un caracter uşor
cremos; sunt formate din exudat seros, foarte puţine eritrocite, fragmente mici de celule
deciduale în stadiu de degenerare, mucus cervical şi microorganisme.
Ele păstrează în parte mirosul caracteristic, fad, asemănător cu al lichidului spermatic.
Lohiile albe sunt, după cum arată şi denumirea, albicioase şi caracterizează etapa de
după primele 2 săptămâni până la sfârşitul lăuziei. Conţin celule deciduale în curs de
regenerare, fragmente de epiteliu cilindric desprins din uter, leucocite numeroase, mucus,
cristale de colesterol şi puţine bacterii.
La ele se adaugă, treptat, şi elemente de descuamare ale epiteliului vaginal, citologia din
post partum arătând o exfoliere masivă a straturilor superficiale cu apariţia de celule parabazale.
Monitorizarea lohiilor (secreţii din uter şi vagin) evidenţiază în fapt ce se petrece în
aceste organe.
Se vor aprecia: cantitatea, aspectul, compoziţia, mirosul lohiilor.
Un aspect modificat al lohiilor arată în fapt procese patologice ca endometrita, retenţia
de lohii, traumatisme şi hemoragii, hematometrie.

21. SIMPTOMELE CARDINALE IN LAUZIE

Pulsul
În lăuzie, în mod normal, pulsul este bine bătut, adesea bradicardic (70/min), ca urmare
a vagotoniei
O accelerare temporară a pulsului nu are o semnificaţie patologică fiind consecinţa
labilităţii vasomotorii (emoţii etc.).
O accelerare a pulsului cu caracter permanent în perioada lăuziei constituie un semnal
de alarmă, indicând o posibilă infecţie sau o anemie pronunţată.
Temperatura
În majoritatea cazurilor lăuza este cuprinsă, după naştere, de o senzaţie de frig, uneori
de un adevărat frison („frisonul fiziologic”), care se datorează oboselii în urma travaliului, a
pierderii de căldură, hemoragiei, şi, desigur, activităţii musculare intense din timpul naşterii.
În primele zile după naştere se pot înregistra ascensiuni uşoare ale temperaturii.
O astfel de ascensiune nu depăşeşte, însă, temperatura de 37,5°C, şi are drept cauză
prezenţa în sânge a substanţelor catabolice rezultate din procesele distructiv-involutive ale
ţesuturilor modificate în sarcină (mai ales uterul).
În ziua a 3-a - 4-a, intrarea în funcţiune a glandei mamare poate să fie marcată de o creştere a
temperaturii. Odată cu instalarea secreţiei lactate, febra cedează spontan (fenomen cunoscut
sub denumirea de „furia laptelui”). Deşi aparent procesul pare a fi benign, el are la bază un
anumit grad de infecţie.
 Apariţia unei temperaturi cu caracter septic caracterizată prin ascensiuni vesperale, cu
cel puţin 2-3°C, urmate de temperatură aproape normală, este reacţia în cadrul infecţiei
puerperale sau „sepsa puerperală”.

Este de menţionat faptul că trebuie acordată atenţie nu numai unei temperaturi mult
crescute, ci şi unei temperaturi uşoare, sub 38°C, deoarece şi această formă constituie
manifestarea unei infecţii.
Involuţia uterului, scurgerea lohiilor, pulsul şi temperatura, au fost numite şi „simptomele
cardinale ale lăuziei”, pentru că ele se modifică primele, în mod evident, în lăuzia patologică.

22. INGRIJIREA PERINEULUI DUPA NASTERE

La naştere apar leziuni la nivelul tractului genital, (vulva, vagin, perineu) solicitat în procesul
naşterii .
În unele cazuri se practică epiziotomie.
În lăuzie, plăgile perineale trebuie corect îngrijite (spălate, dezinfectate), deoarece
acestea pot constitui punctul de plecare al unei infecţii puerperale.

23. LACTATIA
Lactaţia şi îngrijirea sânului.
Este de reţinut faptul că evacuarea periodică a sânului prin supt reprezintă stimulul cel
mai bun, fiziologic, pentru întreţinerea lactaţiei.
„Furia laptelui” apare în perioada premergătoare apariţiei secreţiei lactate. Sânii sunt
turgeşcenţi, foarte dureroşi, există o mică ascensiune termică. Aceasta poate dura 3-4 zile. Ca
tratament se pot administra analgezice sau antipiretice.
Sânii trebuie îngrijiţi cu atenţie, deoarece prezenţa unor leziuni la acest nivel poate
constitui poarta de intrare a unor germeni responsabili de complicaţii septice. Astfel orice
leziune mamară (fisuri, ragade) trebuie tratată prompt cu pomezi cu antibiotice.

24. ALAPTAREA ^^
25. ALIMENTATIA LAUZEI
Alimentaţia lăuzei care a născut fără operaţie cezariană poate să fie reluată imediat sau la 1-3
ore de la naştere.
În perioada alăptării se recomandă suplimentarea alimentaţiei atât cantitativ (ca număr
de calorii) cât şi calitativ ( prin adaus proteic şi vitaminic).

26. TRANSFORMARI MAMARE IN GESTATIE

La nivelul sânilor în sarcină se produce: hiperplazie a epiteliului glandular care înlocuieşte treptat
ţesutul adipos însoţită de fenomene congestive care fac sânii să crească cu aproximativ 200 de
grame în gestaţie.
Lactația este procesul fiziologic prin care este realizată și întreținută secreția lactată.
27. INGRIJIRI IN LAUZIE
Îngrijiri medicale în lăuzie
Reluarea activităţii.
Se recomandă mobilizarea precoce după naştere, dar progresiv, deoarece femeia are
nevoie de odihnă.
Lăuza va fi mobilizată la 6-8 ore după naştere şi se va plimba în jurul patului.
Mobilizarea precoce este absolut necesară deoarece: previne boala tromboembolică,
uşurează involuţia organelor genitale, favorizează o mai bună evacuare a vezicii urinare şi
stimulează evacuarea intestinului, are un efect psihic favorabil, crescând încrederea lăuzei în
sine.
Microclimatul.
O atenţie deosebită trebuie acordată mediului ambiant al lăuzei. Camera sa fie caldă şi
luminoasă, permanent aerisită, iar comportamentul celor din jur trebuie să-i inspire optimism şi
linişte.
Este recomandat ca personalul medical şi auxiliar să aibă o atitudine caldă, prietenoasă
şi înţelegătoare.
Familiei îi va fi permis să viziteze mama, cu condiţia ca aceste vizite sa nu-i provoace un
stres emoţional.
Se va evita contactul lăuzei cu persoanele bolnave. Astfel nu va fi acceptat vizitatorul
care are o infecţie acută a căilor respiratorii superioare sau vreun simptom de boală
contagioasă.
Regimul alimentar.
La două ore după o naştere fiziologică, dacă evoluţia este bună, lăuza poate începe să
se alimenteze, iniţial cu lichide dulci (compensarea energiei pierdute) - sucuri, ceai.
În prima zi se recomandă o alimentaţie lichidă (ceai, siropuri, lapte, compot, supă).
Cantitatea acestor alimente este dată şi de toleranţa digestivă a lăuzei.
Începând din ziua a 2-a, se va trece la o alimentaţie completă, cât mai variată, bogată în
carne (proteine şi fier), în fructe şi zarzavaturi.
Se vor evita în primele zile de lăuzie: ceapa, usturoiul, mezelurile, conservele de carne şi
peşte, alcoolul, cafeaua, tutunul, condimentele. Surplusul caloric necesar pentru alăptare este
de aproximativ 800 de calorii/zi.
Cât alăptează, lăuza va avea grijă să se alimenteze raţional, să evite grăsimile şi
alimentele anterior proscrise şi să acorde o atenţie sporită aportul crescut de lichide.
În această perioadă o atenţie crescută trebuie acordată şi medicaţiei. Se cunoaşte faptul că
majoritatea medicamentelor trec în lapte şi pot fi nocive pentru nou-născut.
Se recomandă suplimentarea medicamentoasă cu fier în cazurile când mama prezintă
anemie, acest tratament fiind prelungit timp de cel puţin o lună.
Antiinflamatoarele vor fi administrate pe cale intrarectală (supozitoare).
Antibioticele sunt necesare în caz de manevre intrauterine (controlul cavităţii uterine)
sau în cazul reactivării unor afecţiuni cardiace reumatismale. Se vor folosi antibiotice care nu
sunt dăunătoare nou-născutului prin pasajul în laptele matern precum Penicilina, Ampicilina.
În cazul în care lăuza prezintă o infecţie puerperală şi necesită tratament antibiotic
complex (în asociere + Metronidazol), alăptarea va fi întreruptă pe perioada administrării
antibioticelor cu efecte negative asupra noului născut; pentru a-şi menţine laptele în această
perioadă lăuza se va ”mulge” zilnic.
Anticoagulantele de tip Calciparina sau heparine cu greutate moleculară mică sunt
indicate în cazul antecedentelor tromboembolice sau unor factori favorizanţi: cardiopatie,
varice.
Este de reţinut necesitatea administrării de gammaglobuline anti-D în primele 72 de ore la
femeile cu Rh-ul negativ şi făt cu Rh pozitiv.
Asigurarea tranzitului intestinal este un element important în îngrijirea lăuzei. Constipaţia,
extrem de frecventă, trebuie depistată precoce.
Pentru menţinerea evacuării intestinului, se recomandă un regim alimentar bogat în
substanţe celulozice şi lichide.
O problemă în lăuzie o pot constitui hemoroizii, favorizaţi de constipaţie şi de congestia venoasă
din ultima parte a sarcinii.
Criza hemoroidală care se poate declanşa pe un perineu deja edemaţiat: este uneori
foarte penibilă, apărând un enorm burelet hemoroidal.
În această situaţie pot fi folosite substanţe antihemoroidale, antiinflamatorii in pomezi
sau supozitoare, tonice venoase in doze mari.
O atenţie sporită trebuie acordată tratamentului constipaţiei.
Remisiunea fenomenelor dureroase are loc în câteva zile, dar cea a hemoroizilor mult
mai lent, fiind favorizată păstrarea unor condiţii de igiena locală.
Foarte des apare ca şi complicaţie tromboza hemoroidală care necesită intervenţie
chirurgicală.
Tulburările de micţiune în prezenţa retenţiei de urină (atonie vezicală) se încearcă evacuarea
vezicală pe cale naturală prin: aşezarea lăuzei pe un vas cu apă caldă, aplicarea de comprese
calde locale, mobilizarea precoce, administrarea de ocitocice sau de Miostin (o fiolă
intramuscular sau 3-4 tablete/zi).
Dacă nu s-a declanşat evacuarea vezicii prin aceste metode, se recurge la sondajul vezicii
urinare în condiţii aseptice.
Este posibilă şi incontinenţa de urină.
Vindecarea este de obicei spontană în câteva zile sau săptămâni susţinută şi de
administrarea de vitamina B1 şi kinetoterapie.
În caz de persistenţă, trebuie eliminat diagnosticul de fistulă. În acest caz, intervenţia
chirurgicală este justificată după 6 luni de la naştere.
Toaleta vulvo-perineală după examinarea perineului pe masa ginecologică, se va trece la toaleta
vulvo-perineală. Se consideră obligatoriu 2-3 toalete vulvo-vagino-perineale pe zi, dimineaţa,
seara şi întotdeauna după evacuarea vezicii şi rectului.
Se începe cu masajul blând al uterului pentru a-l goli de cheaguri şi lohii. În cazuri
speciale (sângerări suspecte, infecţii puerperale), se face examenul colului uterin cu valve pentru
a urmări eventualele leziuni, pentru a preleva lohii în vederea efectuării lohioculturii, sau se
deschide colul cu o pensă de pansat lungă în cazul retenţiei de lohii. Îndepărtarea lohiilor este
necesară deoarece constituie un mediu de cultură pentru agenţii patogeni
În continuare, se curăţă perineul cu o soluţie antiseptică (hipermanganat de potasiu
1/5000, cloramina 1/1000, rivanol 1/4000, apa oxigenată etc).
Zona trebuie să rămână uscată, după care se aplică: pulbere de acid boric, Rifampicina sau
pulbere antiseptică şi cicatrizantă; după care se aplică pansamentul.
 În situaţia unui aspect local inflamator, astăzi nu se mai practică infiltrarea plăgii cu
antibiotice.
Este important ca moaşa să explice mamei necesitatea ca cicatricea perineală (epiziorafie,
perineorafie) să fie în permanenţă uscată şi curată; pansamentul (torşonul) să fie schimbat de
mai multe ori şi întotdeauna când lăuza merge la WC. Moaşa îi va arăta practic lăuzei cum se
schimbă pansamentul (torşonul).
Lăuza poate să facă duşuri, însă se contraindică baia atât timp cât există o sângerare pe cale
vaginală.
Firele de sutură (de aţă) aplicate la tegumente se scot de obicei după a 5-a zi de lăuzie, cu
recomandarea ca mama să evite mişcările intempestive de abducţie ale membrelor inferioare
timp de 2-3 zile după scoaterea firelor.

28. SANUL SI LACTATIA

Nou-născutul va fi pus la sân la aproximativ 12 ore de la naştere sau mai repede, moment
hotărât de starea mamei şi a copilului.
Declanşarea lactaţiei are loc la 2-3 zile după naştere dar, până atunci nou-născutul va
putea beneficia de colostru.
Evacuarea periodică a sânului, este cel mai bun procedeu pentru instalarea şi
întreţinerea secreţiei lactate.
Durata unei alăptări nu trebuie să depăşească 10-15 minute, timp în care copilul se pune
la ambii sâni, favorizând astfel formarea şi menţinerea reflexului de supt. Depăşirea
acestei durate de timp (15 minute) determină dispepsii la sugari şi macerarea mamelonului
mamei.
La un mamelon neformat sau slab format, apar fisuri (ragade), care constituie poarta de intrare
a microbilor şi infecţia glandei mamare.
În cazuri speciale extracţia laptelui se poate face cu o pompă adaptată sau prin
mulgerea manuală a sânului mamei.
Mama trebuie să acorde importanţă tehnicii mulgerii sânului pentru a exista eficienţă în
eliminarea laptelui. Moaşa are responsabilitatea să explice mamei cum se face mulgerea
sânului.
În cadrul programului de alăptare se indică o pauză de 6 ore în timpul nopţii, în care
nou-născutului i se va administra ceai; astfel, în 24 de ore, lăuza alăptează aproximativ de 7 ori.
Igiena pentru alăptare este esenţială pentru sănătatea nou-născutului şi a mamei.
Este de reţinut faptul că lăuza nu va fi acceptată la alăptare dacă prezintă semne ale
infecţiei puerperale sau a unei afecţiuni acute care s-ar putea transmite sugarului (răceală,
diaree).
Înainte de alăptare, mama se va spăla pe mâini cu apă şi săpun, îşi va aplica masca, peste nas şi
gură; părul va fi strâns legat sub un batic curat. Înainte de supt, mamelonul va fi spălat cu apă
caldă şi săpun şi va fi uscat prin ştergere cu o cârpă curată, din bumbac.
Dacă există leziuni ale mamelonului sau o sensibilitate accentuată a acestuia, înainte de
supt el va fi şters cu o soluţie de acid boric2%; după supt, se spală mamelonul, se şterge, se
aplică o alifie pe bază de glicerină taninată şi se acoperă cu o compresă sterilă. Mai pot fi folosite
alifii pe bază de zinc, aplicaţii de ulei de ricin sau Garmastan.
29. CONTRAINDICATIILE ALAPTARII
Există situaţii în care alăptarea este contraindicată. Astfel se consideră:
1. contraindicaţie absolută:
- existenţa unei leziuni tuberculoase în evoluţie, mai ales pulmonară;
- tulburări psihice actuale sau în antecedente, situaţie în care există riscul accentuării unei
psihoze sau al apariţiei psihozei puerperale, care poate duce chiar la pruncucidere.
2. contraindicaţie relativă (care depind în mod esenţial de starea generală a mamei):
- antecedente tuberculoase;
- cardiopatii, nefropatii, anemii importante;
- orice afectare semnificativă a stării generale a mamei.

30. ABLACTAREA
Ablactarea în mod fiziologic secreţia lactată se întrerupe de la sine, de o manieră progesivă, pe
măsură ce se va diminua numărul de supturi, în cursul „înţărcării” copilului.
În situaţia în care alăptarea este contraindicată de la naştere pentru blocarea lactaţiei,
trebuie întotdeauna acţionat înaintea „furiei laptelui” şi nu după aceea. Hormonii sunt utili până
la 48 de ore după naştere, înaintea apariţiei „furiei laptelui”.
Este de reţinut faptul că nu există nici un mijloc medicamentos capabil de a opri imediat
o lactaţie deja stabilită.
În procesul înţărcării este recomandată ca oprirea alăptării să se facă progresiv prin
scăderea numărului de supturi în 24 de ore pentru a diminua, apoi a opri reflexul de la nivel
mamelonar.
A opri brutal alăptarea înseamnă a expune mama la riscul angorjării mamare şi al
abcesului la sân.

31. INFECTIA NOSOCOMIALA

Infecţia nosocomială este o stare infecţioasă datorată mediului spitalicesc sau florei proprii a
pacientului (în 1984 s-au descris 2 milioane de cazuri cu 300 000 de decese).
Febra puerperală se defineşte ca o stare febrilă, cu valori peste 38oC, cu durată peste 2
zile, care apare în primele 10 zile din post-partum ( în afara primei zile). Prevalenţa este de
0,15% şi 5% din totalul naşterilor.
În ultima perioadă, mortalitatea a scăzut spectaculos: de la 1/26 naşteri (în “era”
preantibiotică), la 1/30000 de naşteri şi chiar 0,6/100000 de naşteri .
Boala apare ca o rezultantă a conflictului dintre germeni şi organismul matern. În acest
sens este de menţionat faptul că în timpul sarcinii acţionează un sistem de apărare, dar şi factori
care se opun apărării antiinfecţioase.

32. FACTORI DE APARARE ANTIINFECTIOSI

- integritatea mucoaselor şi a ţesuturilor;
- existenţa unor substanţe antibacteriene: lizozimul din muscus sau dopul gelatinos;
- biocenoză vaginală specială (prezenţa baciliilor Döderlein care inhibă celelalte specii
 microbiene;
- glera cervicală şi dopul gelatinos, cu acţiune de barieră mecanică şi imunologică (mucusul
imobilizează germenii, făcându-i vulnerabili la acţiunea fagocitelor şi elaborează substanţe
bactericide ca lizozim, lactoferină, complement, complexe imune de tip complex sau anticorpi
IgA, IgM, IgC).
- în lichidul amniotic există substanţe cu acţiune de apărare: imunoglobuline, lizozim,
transferine, leucocite; ca atare, integritatea membranelor este un factor de apărare.

33. FACTORII CARE SCAD APARAREA IN SARCINA

- destabilizarea integrităţii mucoaselor şi ţesuturilor;
- scăderea IgC, IgA, a properdinei, opsoninelor (substanţe serice activatoare ale fagocitozei);
- scăderea calciului;
- creşterea pilozităţii (foliculii se pot infecta);
- sporirea activităţii glandelor sudoripare;
- creşterea activităţii glandelor sebacee;
- pruritul cu eventuale leziuni de grataj care pot favoriza infecţia locală şi mai ales,
- scăderea imunităţii mediate celulare, apărute ca o reacţie în vederea menţinerii alogrefei
reprezentate de ou (s-a observat, de exemplu, că grefa de piele heterogenă se elimină mai greu
la femeia gravidă);
- creşterea cortizolului, a estrogeniilor, a HLP, a alfafetoproteinei, substanţe care scad
imunitatea (s-a observat că unele infecţii puerperale se manifestă ca şi cum persoana ar fi sub
tratament cortizonic).

34. FACTORI FAVORIZANTI AI INFECTIEI PUERPERALE

[Infectia puerperala=totalitatea stărilor infecţioase cu poartă de intrare genitală, ce apar în
lăuzie.În mod clasic, au fost descrise ca şi “febra maternităţilor”, “febra puerperală”, “septicemia
puerperală”.]
Factori favorizanţi ai infecţiei în puerperalitate
Aceşti factori sunt hiporeactivitatea sau areactivitatea, peste care se adaugă:
- traumatismul obstetrical şi hemoragia;
- traumatismul cu necroză tisulară – ce creează condiţii favorabile pentru infectare şi
diseminarea infecţiei;
- retenţia de placentă sau fragmente placentare care constituie mediu optim de cultură pentru
germeni, într-o cavitate închisă cum este uterul;
- tuşeele vaginale repetate;
- monitorizarea internă fetală;
- ruperea membranelor după care începe colonizarea bacteriană uterină, şi după 6-7 ore poate
debuta corioamniotita;
- anemia din sarcină amplificată prin hemoragia din timpul naşterii (mai importantă în operaţii
cezariene);
- contaminarea de la alte lăuze, personal medical, aparatură, instrumentar;
 - contaminarea prin raport sexual în ultima parte a sarcinii;
- mediul socio-economic precar din care provine gravida.

35. CLASIFICAREA INFECTIILOR PUERPERALE

În literatura românească clasificarea cea mai des folosită este cea bazată pe criterii clinice şi
anume:
- Infecţii limitate sau localizate;
- Infecţii propagate;
- Infecţii diseminate;
- Infecţii puerperale joase.

Sunt infecţii de obicei limitate ce pot interesa perineul, vaginul şi cervixul.

36. LOHIOMETRIA
Reprezintă retenţia de lohii, determinată de diferite cauze precum: stenoză cervicală, col fără
dilataţie după o operaţie cezariană, angulaţie necorespunzătoare a zonei istmo-cervicale.
Lohiile retenţionate în cavitatea uterină, închisă, constituie un bun mediu de cultură
microbian, mai ales pentru germenii anaerobi.
Clinic, uterul este mărit de volum, sensibil, lohiile se elimină în cantitate mică, sunt
cărămizii, uneori purulente.
Lăuza prezintă febră şi durere abdominală.
Tratamentul constă în administrarea de ocitocice şi antibiotice şi dilatarea colului.

37. ENDOMETRITA PUERPERALA

Este forma cea mai frecventă a infecţiei puerperale. Localizarea iniţială este la nivelul plăgii
placentare la deciduă şi la miometrul adiacent.
Termenul consacrat pentru descrierea leziunii este de endometrită.
Clinic, infecţia apare la 3 – 5 zile post-partum cu semne generale de infecţie, precum
febră 38 – 39oC, frison, modificare moderată a stării generale, tahicardie, cefalee, inapetenţă.
Local, se constată un uter mare, subinvoluat, sensibil sau dureros, lohii modificate,
fetide de cele mai multe ori (pot exista, în infecţia cu streptococ beta hemolitic, lohii în cantitate
mică şi fără modificări de miros).
Analizele de laborator evidenţiază leucocitoză, cu valori în jur de 13-15 mii leucocite /ml.
Sunt descrise forme particulare de endometrite, cum este cea gonococică (apare în a 5-a, a 6-a
zi, cu lohii purulente, galben-verzui), cea streptococică (descrisă mai sus), endometrita putridă
(dată de germenii anaerobi, care determină descuamarea în lambouri a endometrului şi lohii
putride, fetide).
Endometritele se produc mai frecvent după travalii cu membrane rupte, retenţie de
resturi placentare şi membrane, controale manuale sau tacte vaginale repetate sau prelungite.
Un aspect aparte îl reprezintă endometrita post operaţie cezariană, care prezintă adesea
un tablou clinic estompat, datorat uneori şi tratamentului cu antibiotice.
 Tratamentul endometritei se face cu antibiotice, ocitocice şi supraveghere atentă în vederea
surprinderii unei eventuale diseminări a infecţiei.
Trebuie avut în vedere ca endometrita se poate complica, generând forme grave de
infecţie, precum miometrita şi cangrena uterină.

38. CANGRENA UTERINA

Este o formă de infecţie puerperală mai rar întâlnită, dar foarte gravă. Poate apare după naştere
spontană, avort sau cezariană. Infecţia este produsă de germenii anaerobi.
Clinic, apare o stare toxicoseptică, cu hemoliză, coagulopatie de consum, insuficienţă
pluriviscerală (renală, hepatică, plămân de şoc).
În infecţia cu clostridii apar gaze în zonele incizate (incizii din operaţia cezariană,
epiziotomii, rupturi după naştere). Lohiile sunt foarte fetide. Se elimină lambouri endometriale
şi gaze.
Tratamentul se face energic, cu antibiotice. Terapia vizează reechilibrarea modificărilor
generale pluriviscerale şi histerectomie cu drenaj larg.
Forme propagate: Formele propagate sunt salpingita, celulita pelviană, pelviperitonita.

39. SALPINGITA
Debutează tardiv în ziua 8 – 10 după naştere. Se manifestă prin congestie tubară şi mai ales
perisalpingită. Dacă ostiumul tubar se închide, apare piosalpinx.
Clinic, apar semne de infecţie acută, durere în etajul inferior abdominal. Lohiile pot
deveni purulente.

40. CELULITA PELVINA SI FLEGMOANELE

În celulita pelviană, infecţia invadează ţesutul conjunctiv şi limfoganglionar aflat în grosimea
ligamentului larg, între cele două foiţe sau de-a lungul tecii hipogastrice.
Infecţia se poate prezenta fie ca o celulită difuză care poate trece într-o fază de
colectare şi supuraţie, sau sub forma de abcese, flegmoane.
Formele clinice sunt: celulita pelvină, flegmoanele bazei ligamentului larg propriu-zis şi
flegmonul pelviparietal.

41. PELVIPERITONITA
Apare, de regulă, în ziua 7 – 8 post-partum. Debutul poate fi insidios sau brutal.
Peritoneul pelvin cu infiltrate inflamatorii în Douglas, acoperă organele genitale, rectul,
vezica, sigmoidul, cecul şi determină simptomatologia.
Falsele membrane care apar, produc aderenţe între organele de mai sus, realizând o
adevărată barieră către marea cavitate peritoneală.
Netratată, se produce supuraţie, cu colectare şi abcedare.
Forma cea mai frecventă este colectarea în Douglas.
 Alteori, însă abcesul se deschide într-un organ vecin (fistulizare) sau în marea cavitate
peritoneală.
Apar semne generale de infecţie, precum febră (39–40oC), tahicardie, agitaţie sau
astenie, polipnee.
Semnele locale sunt reprezentate de hiperestezia cutanată, contractura apărarea
musculară, toate cu localizare subombilicală şi meteorism abdominal.
La examenul genital se constată un uter subinvoluat, dureros, împins de colecţia
purulentă, sau făcând corp comun cu celelalte viscere din vecinătate. Lohiile sunt purulente.
Tratamentul medical este general, energic şi se completează eventual cu tratamentul
chirurgical şi anume drenajul şi exereză focarului septic.
Formele generalizate
Peritonita puerperală şi septicemia puerperală constituie forme generalizate de infecţie.

42. PERITONITA PUERPERALA – FORMA ASTENICA

43. PERITONITA PUERPERALA – FORMA STENICA
Peritonita puerperală
Poate apare dacă una din formele localizate sau propagate nu a fost corect tratată.
Diseminarea se face direct, pe cale sanguină sau limfatică.
Astăzi, peritonita puerperală apare mai rar în secţiile de obstetrică; cele mai frecvente
cazuri de peritonită fiind cele apărute după operaţia cezariană.
Peritonita puerperală poate îmbrăca două forme: o formă astenică şi o formă stenică.
1. Forma astenică a peritonitei puerperale
În forma astenică simptomatologia este frustă şi necaracteristică, ceea ce determină
uneori o amânare a diagnosticului şi deci a intervenţiei chirurgicale, fapt ce poate pune în
primejdie viaţa lăuzei.
2. Forma stenică a peritonitei puerperale
Este mai uşor de diagnosticat, datorită simptomatologia ce atrage atenţia practicianului.
Această formă de peritonită debutează brutal, cu febră, frison şi sindrom peritoneal.
În perioada de stare, temperatura este crescută, pulsul tahicardic, lăuza prezintă stază
gastrică şi oligurie.
La examenul local se constată un abdomen imobil, meteorizat (uneori cu sindrom
subocluziv), hiperestezie cutanată, matitate declivă.

44. SEPTICEMIA PUERPERALA

Mai rar întâlnită astăzi septicemia puerperală este forma cea mai gravă a infecţiei puerperale.
Originea este frecvent endogenă: germeni foarte virulenţi pătrund la nivelul vaselor
deschise de la plaga uterină sau pe cale limfatică, în circulaţie.
Septicemia poate fi primitivă (fără leziuni aparente), apărută la 12-36 de ore de la
naştere, şi care duce rapid la deces sau secundară unor forme de infecţie primară localizate.
Acest ultim tip de septicemie apare la 6-7 zile de la naştere.
Trebuie menţionată şi posibilitatea apariţiei şocului septic şi a celui endotoxic.
Tratamentul septicemiei puerperale este dificil, necesitând un serviciu bine dotat.
 Tratamentul chirurgical este obligatoriu în situaţia în care punctul de plecare este un
piosalpinx sau o endomiometrită.

45. ANGORJAREA SANULUI

Angorjarea sânului – un incident minor, dar frecvent întâlnit (popular, se descrie ca “furia
laptelui”) reprezintă o congestie mamară difuză, produsă de staza venoasă ce însoţeşte
instalarea bruscă a lactaţiei.
Clinic, apar dureri locale, cefalee, vertij, febră.
Tratamentul constă în administrarea de antialgice, restricţie lichidiană, antiinflamatorii,
prișnițe şi golirea regulată a sânului.

46. GALACTOCELUL
Galactocelul constă în apariţia unor cavităţi chistice la nivelul sânului, în timpul lactaţiei,
datorate obstruării căilor excretorii.
Evoluează spre rezoluţie sau spre transformare în chist lactifer.

47. PATOLOGIA TRAUMATICA A SANULUI IN LAUZIE

Fisurile şi eroziunile (datorate suptului) constau în lipsa de substanţă din stratul superficial al
epidermei.
Tratamentul vizează suprimarea alăptării şi golirea regulată, la orele de alăptare, a
sânului, alături de măsuri de igienă locală stricte.

48. LIMFANGITA
[Patologia infecţioasă
Este cea mai frecventă. Agenţii etiologici implicaţi de regulă sunt stafilococul şi mai puţin
E.Coli, pneumococul, streptococul.
Sursa de infecţie este reprezentată de mâinile lăuzei sau ale personalului de îngrijire, (în
cazul nerespectării regulilor de igienă) sau bucofaringele nou născutului care este alăptat.]

Limfangita - apare în a 3-a zi de la naştere, cu febră (39-40oC) frison. Infecţia se propagă

de la fisuri sau eroziuni ale sânului.
Clinic, sânul este dureros la palpare şi prezintă o rețea de culoare roşie la suprafaţa lui,
ce corespund vaselor limfatice ce “drenează” procesul infecţios.
Uneori, poate apare adenopatie satelită.
Procesul infecţios este superficial, fără infiltrare subcutanată.
Tratamentul constă în suprimarea alăptării, golirea sânului în mod artificial,
 administrarea de antipiretice, antibiotice, antiinflamatoare precum şi fizioterapie locală.
Netratată, afecţiunea evoluează spre mastită (infecţie în profunzime).

49. MASTITA ACUTA NESUPURATA

Mastita acută nesupurată – afectează sânul de obicei în cadranele laterale şi apare în a 8-a – a
15-a zi de lăuzie.
Mastita se localizează la un lob sau un lobul mamar.
Lăuza prezintă semne de inflamaţie: cefalee, astenie, febră, durere locală.
La nivelul sânului se observă eritem, ce se întinde de la mamelon spre baza sânului, iar la
palpare se simte o îndurare, împăstare, edem şi uneori adenopatie axilară.
Forma comună este reprezentată de mastita parenchimatoasă, la care se poate adăuga
şi prinderea structurilor profunde.
La exprimarea sânului se recoltează lapte amestecat cu striuri de puroi.
Infecţia poate evolua spre vindecare în 3-5 zile sau spre supuraţie şi colectare.
Tratamentul profilactic constă în păstrarea unor măsuri de igienă a alăptării, evitarea
fisurilor şi ragadelor mamelonare.
Curativ, se recurge la suprimarea alăptării, tratament antibiotic şi antiinflamator,
fizioterapie locală.

50. INFECTIA ACUTA SUPURATA A SANULUI

Infecţia acută supurată - este o infecţia însoţită de supuraţia parenchimului glandular şi a
ţesuturilor adiacente.
Se descriu următoarele forme anatomoclinice:
- abcesul areolar şi subareolar;
- abcesul subcutanat;
- abcesul intramamar şi retromamar.
După abcedere, cavitatea se poate deschide la exterior prin fistulizare.
Abcesul retromamar este mai grav, cuprinzând tot ţesutul retromamar.
Clinic, lăuza prezintă febră 39-40oC, iar durerile devin foarte intense, pulsatile.
Tratamentul profilactic constă din tratamentul corect al infecţiilor nesupurate.

Tratamentul curativ vizează suprimarea lactaţiei, antibiotice şi antiinflamatorii, dar cel

mai important, în acest stadiu, este tratamentul chirurgical; se execută incizii radiare (pornind
de la areolă) sau semicirculare (la limita dintre areolă şi tegument), în scopul evacuării colecţiei.

Inciziile pot fi multiple, cu drenaj obligatoriu (uneori, contraincizie). Inciziile (incizia) se

vor executa în zonele de maximă fluctuenţă. La executarea inciziilor se va evita lezarea canalelor
galactofore. Vindecarea se realizează de obicei în 7 zile.
51. SEXUALITATEA IN LAUZIE
52. CONTRACEPTIA IN LAUZIE
Sexualitatea.
Raporturile sexuale pot fi reluate , după unii autori, începând din ziua a 3-a de lăuzie.
Protecţia lăuzei faţă de o infecţie şi necesitatea menţinerii unei igiene locale riguroase
recomandă reluarea raporturilor sexuale numai după 6 săptămâni de la naştere.
În caz de epiziotomie sau de ruptură de perineu, trebuie controlată calitatea cicatrizării,
înainte de reluarea raporturilor sexuale.
Cicatricea postepiziotomie poate fi, iniţial dureroasă, în cursul raporturilor sexuale.
Această durere va dispărea în câteva săptămâni.
Chiar dacă în lăuzia tardivă persistă mici pierderi vaginale, acestea nu trebuie să
împiedice raporturile sexuale.
Toaleta vaginală, printr-o uşoară irigare înainte de raportul sexual, satisface nevoia de
igienă.
În lăuzie, libidoul este deseori scăzut datorită oboselii, durerilor, lohiilor, fricii de a nu
leza perineul, uscăciunii vaginale.
Reluarea contactului sexual diferă la lăuzele care alăptează la sân faţă de cele care alimentează
artificial copilul.
În prima situaţie durata de timp până la reluarea contactului sexual este mai mare fapt
determinat de disfuncţia ovariană (producţie scăzută de estrogeni) ce poate genera o vaginită
atrofică cu dispareunie superficială.
Se corectează simptomatologia prin pomezi pe baza de estrogeni administrate
săptămânal. În această situaţie femeia trebuie informată că aceste pomezi nu au şi rol
contraceptiv.
Scăderea sexualităţii feminine poate fi explicată şi prin apariţia copilului, ceea ce
determină avansarea pe primul plan a rolului de mamă, înaintea celui de parteneră.
Aceasta reacţie deşi normală, nu trebuie să ameninţe echilibrul cuplului. Astfel soţul nu
trebuie să se simtă neglijat în favoarea copilului.
Apariţia unei noi sarcini în lăuzie nu este de dorit pentru restabilirea completă a femeii.
Cuplurile în care femeia alăptează nu trebuie să considere alăptarea ca mijloc
contraceptiv (contracepţie obligatorie) în următoarele situaţii:
- copilul este alăptat numai la sân şi are mai mult de 5 luni;
- un copil mic < 5 luni care are deja alimentaţia diversificată sau primeşte pe zi > 150 ml lapte în
completare, sau doarme toată noaptea (interval între alăptări > 6 ore).
- dacă reapar menstruaţiile.

Este convenabil să se aplice o metodă contraceptivă care va fi aleasă ţinând cont de

alăptare, dorinţa cuplului, de contraindicaţiile medicale.
Această contracepţie este provizorie şi va fi revăzută la examenul medical al mamei de
la sfârşitul perioadei de lăuzie.
- Alegerea metodei contraceptive este limitată deoarece multe dintre metode nu pot fi
utilizate tablete cu o rata de eşec 5-10 % ; nu sunt dovezi de creştere a incidenţei infecţiilor
tractului genital;
- coitul întrerupt care are eficacitate îndoielnică cu o rată de eşec 20%;
 - pilula cotraceptivă, în absenţa alăptării, începând din ziua a 25-a după naştere, care
este cea mai eficace metodă contraceptivă cu rata de eşec 0%.
Dacă femeia alaptează sunt indicate progestativele de sinteză: tablete, injecţii, inele
vaginale sau implanturi; toate acestea au însă ca efect secundar apariţia de sângerări neregulate
(greu de tratat).
Nu sunt utilizabile:
- metodele numite de abstinenţă periodică (metoda calendarului, metoda măsurării
temperaturi) - din cauza imposibilităţii cunoaşterii datei primei ovulaţii;
- prezervativele feminine (diafragme, cape cervicale) - din cauza relaxării ţesuturilor vaginale;
- dispozitivele intrauterine (steriletul) – din cauza marii fragilităţi a peretelui uterin. Steriletul
poate fi utilizat după 3 luni de lăuzie;
- estrogenii în doze mari – afectează lactaţia.
Optiuni de contraceptie  :
• Există metode considerate eficiente şi sigure de contracepţie, ideale pentru femeile care tocmai
au născut şi doresc să distanţeze sarcinile sau care doresc contracepţie pe termen lung.
• Dispozitiv intrauterin (DIU) hormonal
• Dispozitiv intrauterin (DIU) fără hormoni
• Implant contraceptiv
• Injectia contraceptiva

53. D.I.U FARA HORMONI

Dispozitivul intrauterin (DIU) fara hormoni
Dispozitivul intrauterin (DIU) cu cupru este un dispozitiv în formă de T, care este plasat în uter şi
modifică modul în care circulă spermatozoidul. Metoda împiedică fertilizarea unui ovul. Acest tip
de DIU conţine o cantitate mică de cupru natural, inofensiv. Nu conţine deloc hormoni şi nu
modifică menstruaţia.
• Avantaje
 Are efect pe o perioadă de până la 5 ani
 Eficienţă de >99%
 Poate fi îndepărtat cu uşurinţă
 Fără hormoni
 „Montează-l şi uită”
 Menstruaţie regulată continuă
 Revenire rapidă la fertilitate
 Poate fi utilizat de femeile care alăptează.
• Dezavantaje
 Menstruaţia poate fi mai abundentă, mai dureroasă
Trebuie inserat de un medic.
La cât timp după naştere se poate utiliza?
• Se recomanda montarea acestuia la 3 luni de la nasterea naturala si la 6 luni dupa nasterea prin
cezariana
• Acest lucru va fi discutat de către moaşa sau medicul pentru a stabili cel mai optim moment.
54. D.I.U HORMONAL
Dispozitivul intrauterin (DIU) hormonal (Mirena)
DIU hormonal este un dispozitiv în formă de T, plasat în uter. Acesta eliberează o cantitate mică
de hormon, numit progestogen. DIU poate determina menstruaţii mai puţin abundente.
• Avantaje : • Are efect pe o perioadă de până la 5 ani• Eficienţă de >99%• Poate fi îndepărtat cu
uşurinţă• Doză foarte mică de hormon inofensiv• Revenire rapidă la fertilitate• Poate determina
menstruaţii mai puţin abundente • Poate fi folosit de femeile care alăptează• „Montează-l şi
uită”.
• Dezavantaje • Posibile menstruaţii neregulate pe o perioadă de câteva luni• Trebuie introdus de
către un medic
• La fel ca in cazul DIU fara hormoni, acesta poate fi montat la 3 luni de la nasterea naturala si la 6
luni de la nasterea prin cezariana

55. IMPLANTUL CONTRACEPTIV

Implantul contraceptiv este o tijă minusculă, aproximativ de mărimea unui băţ de chibrit flexibil,
care este inserat subcutanat în partea superioară a braţului.
Implantul eliberează progestogen, care împiedică ovulatia şi îngroaşă mucusul cervical,
împiedicând spermatozoidul să ajungă in contact cu ovulul.
• Avantaje• Are efect timp de până la trei ani• Eficienţă de >99%• Revenire rapidă la fertilitate•
Poate determina menstruaţii mai puţin abundente• Poate fi utilizat de femeile care alăptează•
„Montează-l şi uit㔕 Revenire rapidă la fertilitate.
• Dezavantaje• Posibile menstruaţii neregulate (sau lipsa menstruaţiei).
La cât timp după naştere se poate utiliza?
• Îl putem insera la 6-8 saptamani de nastere.

56. INJECTIA CONTRACEPTIVA

• Injecţia contraceptivă este, aşa cum indică şi numele, o injecţie care te protejează de sarcină.
Injecţia conţine progestogen, un hormon care impiedica ovulatia. De asemenea, aceasta
îngroaşă mucusul cervical, împiedicând spermatozoidul să ajunga in contact cu ovulul.
• Avantaje• Efect pe o durată de 3 luni• Eficienţă de 94% • Poate determina menstruaţii mai
puţin abundente sau lipsa menstruaţiei.
• Dezavantaje• Este necesară vizita la medic o dată la trei luni pentru administrare • Posibilă
întârziere a revenirii fertilităţii• Posibile menstruaţii neregulate.
La cât timp după naştere se poate utiliza?
• Dacă aveţi o stare de sănătate bună şi nu au existat complicaţii în timpul sarcinii sau al naşterii
care să vă afecteze starea de sănătate, puteţi recurge la această metodă imediat dupa perioada
de lauzie.
57. PILULA PROGESTERONICA
• Aceste pilule conţin doar progesteron. Metoda se potriveşte femeilor care doresc să ia pilule,
dar care nu pot utiliza estrogen.
• Există două tipuri de pilule doar cu progestogen: cele tradiţionale, care îngroaşă mucusul
cervical şi împiedică spermatozoidul să ajungă la ovul şi cele mai recente, care împiedică
ovulatia..
Avantaje
• Eficienţă de 91%
• Efect reversibil după oprirea administrării
• Pot fi utilizate de femeile care alăptează
• Sunt sigure pentru femeile care nu pot utiliza estrogen
• Poate determina lipsa sângerărilor.
Dezavantaje
• Poate cauza sângerări neregulate
• Trebuie luată la aceeaşi oră în fiecare zi.

58. CONTRACEPTIVE ORALE COMBINATE/ CONTRACEPTIE HORMONALA COMBINATA

Aceste metode conţin atat estrogen cat şi progesteron, care împiedică ovulatia. De obicei, este
vorba de o pilulă care trebuie luată la aceeaşi oră în fiecare zi. Pe piaţă sunt disponibile diferite
tipuri de pilule. Este necesară prescripţie medicala.
Avantajele
• Eficienţă de 91%
• Menstruaţii mai scurte, mai puţin abundente şi mai puţin dureroase
• Efect reversibil după încetarea administrării
• Poate avea efect pozitiv împotriva acneei.
Dezavantaje
• Poate cauza sângerări neregulate, în general acest efect se reduce cu timpul
• Metoda trebuie utilizată corect
• Unele femei nu pot utiliza estrogen din motive medicale
• Nu poate fi utilizat de femeile care alăptează

59. STERILIZAREA FEMININA

Aceasta presupune blocarea trompelor uterine , pentru ca spermatozoidul să nu mai poată
pătrunde să întâlnească ovulul. Există moduri diferite de a efectua această intervenţie. Aceasta
se realizează în spital.
• Avantaje
• Efect permanent
• Eficienţă de >99%
• Nicio modificare a menstruaţiei.
• Dezavantaje
• Rată de eşec mai mare dacă este efectuată în timpul operaţiei cezariene
• Ireversibilă (se pot totusi realiza interventii ce presupun repermeabilizarea tubara)
• Trebuie să fiţi sigură că nu mai doriţi niciodată o sarcină
 • Procedură chirurgicală
• Poate fi necesară anestezie generală
• Risc de complicaţii.
La cât timp după naştere se poate utiliza?
• De obicei se recomandă să nu recurgeţi la această operaţie până când copilul dumneavoastră cel
mai mic împlineşte un an. Dacă aveţi programată o operaţie cezariană, se poate efectua
concomitent cu aceasta.

60. METODE CONTRACEPTIVE DEBARIERA

Prezervativ masculin
Prezervativ feminin
Buretele
Diafragma
Nuvaring