UNIVERSITATEA DIN ORADEA

FACULTATEA DE ISTORIE, GEOGRAFIE ŞI

RELAŢII INTERNAŢIONALE
DEPARTAMENTUL DE GEOGRAFIE, TURISM ŞI
AMENAJAREA TERITORIULUI

REZUMATUL TEZEI DE DOCTORAT

FENOMENE CLIMATICE DE RISC

GENERATE DE PRECIPITAŢII ÎN CÂMPIA DE
VEST SITUATĂ LA NORD DE MUREŞ

COORDONATOR ŞTIINŢIFIC:
PROF.UNIV.DR. GHEORGHE MĂHĂRA

DOCTORAND:
EUGENIA ŞERBAN

ORADEA, 2008
 CUPRINS
Introducere…………………………………………………………………………. 1
1. ELEMENTELE SPAŢIALE ALE REGIUNII ŞI ISTORICUL
CERCETĂRILOR CLIMATOLOGICE
1.1. Aşezarea geografică şi limitele câmpiei……………………………... 2
1.2. Scurt istoric al cercetărilor climatologice…………………………... 3
1.3. Baza de date şi staţiile meteorologice din Câmpia de Vest situată
la nord de Mureş………………………………………………………….. 5
1.4. Terminologia şi metodologia utilizată la întocmirea lucrării……… 7
2. FACTORII GENETICI AI CLIMEI
2.1. Factorii radiativi……………………………………………………… 9
2.2. Factorii dinamici……………………………………………………... 9
2.2.1. Centrii barici de acţiune…………………………………………… 9
2.2.2. Circulaţia generală a atmosferei…………………………………… 10
2.3. Factorii fizico-geografici……………………………………………... 12
2.3.1. Relieful…………………………………………………………….. 12
2.3.2. Hidrografia………………………………………………………… 13
2.3.3. Vegetaţia…………………………………………………………... 14
2.3.4. Solurile…………………………………………………………….. 16
3. CARACTERISTICI CLIMATICE GENERALE
3.1. Temperatura aerului…………………………………………………. 18
3.1.1. Temperatura medie anuală………………………………………… 18
3.1.2. Temperatura medie lunară………………………………………… 22
3.1.3. Temperaturile extreme absolute…………………………………… 23
Concluzii…………………………………………………………………. 23
3.2. Umezeala aerului……………………………………………………... 25
3.2.1. Tensiunea vaporilor de apă………………………………………... 25
3.2.2. Deficitul de saturaţie………………………………………………. 26
3.2.3. Umezeala relativă………………………………………………….. 27
Concluzii…………………………………………………………………. 32
3.3. Precipitaţiile atmosferice…………………………………………….. 33
3.3.1. Cantităţile anuale de precipitaţii…………………………………... 33
3.3.2. Cantităţile semestriale de precipitaţii……………………………… 38
3.3.3. Cantităţile anotimpuale de precipitaţii…………………………….. 39
3.3.4. Cantităţile lunare de precipitaţii…………………………………… 40
Concluzii…………………………………………………………………. 43
3.4. Vântul…………………………………………………………………. 44
3.4.1. Frecvenţa vântului pe direcţii……………………………………… 44
3.4.2. Viteza vântului pe direcţii…………………………………………. 47
3.4.3. Viteza medie a vântului indiferent de direcţie…………………….. 47
3.4.4. Viteza maximă a vântului…………………………………………. 48
3.4.5. Vântul tare…………………………………………………………. 48
Concluzii………………………………………………………………….. 50
3.5. Variaţiile de lungă durată ale cantităţilor anuale de precipitaţii şi
ale temperaturii medii anuale a aerului………………………………….. 51
Concluzii………………………………………………………………….. 58

2
4. HAZARDE CLIMATICE GENERATE DE PRECIPITAŢII ÎN
SEMESTRUL RECE AL ANULUI
4.1. Stratul de zăpadă……………………………………………………... 60
4.1.1. Consideraţii generale şi cauze genetice…………………………… 60
4.1.2. Aspecte de risc…………………………………………………….. 60
4.1.3. Parametrii stratului de zăpadă……………………………………... 61
4.1.3.1. Numărul de zile cu ninsoare…………………………………... 61
4.1.3.2. Numărul de zile cu sol acoperit cu zăpadă……………………. 65
4.1.3.3. Datele medii de producere şi durata medie posibilă a stratului 73
de zăpadă……………………………………………………………….
4.1.3.4. Datele extreme de producere şi durata maximă posibilă a 73
stratului de zăpadă……………………………………………………...
4.1.3.5. Gradul de asigurare a primului şi ultimului strat de zăpadă…... 75
4.1.3.6. Intervalul de risc pentru stratul de zăpadă…………………….. 78
4.1.3.7. Grosimea stratului de zăpadă………………………………….. 79
4.1.3.8. Densitatea stratului de zăpadă………………………………… 84
4.1.3.9. Studiu de caz: cel mai târziu strat de zăpadă din 27-28 aprilie 86
1982……………………………………………………………………
Concluzii…………………………………………………………………. 87
4.2. Poleiul…………………………………………………………………. 90
4.2.1. Consideraţii generale……………………………………………… 90
4.2.2. Cauze genetice…………………………………………………….. 90
4.2.3. Aspecte de risc…………………………………………………….. 90
4.2.4. Parametrii caracteristici poleiului…………………………………. 91
4.2.4.1. Numărul anual de zile cu polei…………………………… 91
4.2.4.2. Numărul lunar de zile cu polei. Intervalul anual de risc la 96
polei……………………………………………………………….
4.2.4.3. Gradul de asigurare a numărului de zile cu polei………... 99
4.2.5. Vulnerabilitatea teritoriului Câmpiei de Vest situată la nord de
Mureş faţă de polei……………………………………………………….. 100
4.2.6. Studiu de caz: poleiul din luna decembrie 2001…………………... 101
Concluzii…………………………………………………………………. 102
5. HAZARDE CLIMATICE GENERATE DE PRECIPITAŢII ÎN
SEMESTRUL CALD AL ANULUI
5.1. Orajele………………………………………………………………… 104
5.1.1. Consideraţii generale……………………………………………… 104
5.1.2. Cauze genetice…………………………………………………….. 104
5.1.3. Aspecte de risc…………………………………………………….. 105
5.1.4. Parametrii caracteristici orajelor…………………………………... 105
5.1.4.1. Numărul anual de zile cu oraje…………………………… 105
5.1.4.2. Numărul lunar de zile cu oraje. Intervalul anual de risc la 111
oraje……………………………………………………………….
5.1.4.3. Gradul de asigurare a numărului de zile cu oraje………... 116
5.1.5. Vulnerabilitatea teritoriului Câmpiei de Vest situată la nord de
Mureş faţă de oraje……………………………………………………….. 117
5.1.6. Studiu de caz: oraje, grindină, averse, vijelie (18-20 mai 2008)….. 118
Concluzii…………………………………………………………………. 123

3
 5.2. Grindina………………………………………………………………. 124
5.2.1. Consideraţii generale şi cauze genetice…………………………… 124
5.2.2. Aspecte de risc…………………………………………………….. 124
5.2.3. Parametrii caracteristici grindinii………………………………….. 125
5.2.3.1. Numărul anual de zile cu grindină………………………... 125
5.2.3.2. Numărul lunar de zile cu grindină. Intervalul anual de 132
risc la grindină……………………………………………………..
5.2.3.3. Gradul de asigurare a numărului de zile cu grindină……. 136
5.2.3.4. Intervalul diurn favorabil producerii grindinii…………… 137
5.2.3.5. Durata grindinii…………………………………………... 137
5.2.3.6. Dimensiunile grelonului…………………………………... 138
5.2.4. Vulnerabilitatea teritoriului Câmpiei de Vest situată la nord de
Mureş faţă de grindină…………………………………………………… 138
5.2.5. Studiu de caz: grindină, oraje, averse, vijelie (14 iulie 2008)…….. 139
Concluzii…………………………………………………………………. 142
5.3. Vijelia…………………………………………………………………. 144
5.3.1. Consideraţii generale……………………………………………… 144
5.3.2. Cauze genetice…………………………………………………….. 144
5.3.3. Aspecte de risc…………………………………………………….. 145
5.3.4. Parametrii caracteristici vijeliei…………………………………… 145
5.3.4.1. Numărul anual de zile cu vijelie…………………………... 145
5.3.4.2. Numărul lunar de zile cu vijelie. Intervalul anual de risc 152
la vijelie……………………………………………………………
5.3.4.3. Gradul de asigurare a numărului de zile cu vijelie………. 156
5.3.5. Vulnerabilitatea teritoriului Câmpiei de Vest situată la nord de
Mureş faţă de vijelie……………………………………………………… 157
5.3.6. Studiu de caz: vijelie, averse, descărcări electrice, grindină (22 158
iunie 2007)……………………………………………………………….
Concluzii…………………………………………………………………. 162
6. HAZARDE CLIMATICE GENERATE DE PRECIPITAŢII, POSIBILE
ÎN TOT ANUL
6.1. Fenomenele de uscăciune şi secetă…………………………………… 163
6.1.1. Consideraţii generale……………………………………………… 163
6.1.2. Seceta şi ariditatea…………………………………………………. 163
6.1.3. Cauzele genetice ale secetelor…………………………………….. 164
6.1.4. Aspecte de risc…………………………………………………….. 164
6.1.5. Perioadele de uscăciune şi secetă analizate după criteriul Hellman 165
6.1.5.1. Perioadele de secetă……………………………………… 166
6.1.5.2. Perioadele de uscăciune………………………………….. 170
6.1.5.3. Numărul zilelor de uscăciune şi de secetă………………... 171
6.1.5.3.1. Numărul de zile de secetă……………………… 171
6.1.5.3.2. Numărul de zile de uscăciune………………….. 175
6.1.5.3.3. Numărul de zile de uscăciune şi secetă………… 176
Concluzii…………………………………………………………... 179
6.1.6. Analiza anomaliilor negative de precipitaţii prin metoda
Anomaliei Standardizate de Precipitaţii………………………………….. 181
6.1.6.1. Anomaliile pluviometrice negative anuale………………... 181

4
 6.1.6.2. Anomaliile pluviometrice negative lunare………………... 183
6.1.6.3. Anomaliile pluviometrice negative anotimpuale…………. 187
Concluzii…………………………………………………………... 189
6.1.7. Studiul fenomenelor de uscăciune şi secetă pe baza climogramelor 191
6.1.7.1. Climogramele Walter-Lieth………………………………. 191
6.1.7.2. Climogramele tip Ch.Péguy………………………………. 195
Concluzii…………………………………………………………... 197
6.1.8. Indicele Standardizat de Precipitaţii………………………………. 198
6.1.8.1. Seceta meteorologică de scurtă durată…………………… 199
6.1.8.1.1. Analiza valorilor ISP pe termen de 1 lună (ISP-
1 lună)……………………………………………………. 199
6.1.8.1.2. Analiza valorilor ISP pe termen de 3 luni (ISP-
3 luni)…………………………………………………….. 203
6.1.8.2. Seceta meteorologică de durată medie…………………… 207
6.1.8.2.1. Analiza valorilor ISP pe termen de 6 luni (ISP-
6 luni)…………………………………………………….. 207
6.1.8.2.2. Analiza valorilor ISP pe termen de 12 luni
(ISP-12 luni)……………………………………………... 208
Concluzii…………………………………………………………... 211
6.1.9. Evapotranspiraţia şi deficitul climatic de apă……………………... 212
Concluzii…………………………………………………………... 217
6.1.10. Studiu de caz: seceta anului 2000………………………………... 218
6.2. Excesul de umiditate…………………………………………………. 220
6.2.1. Consideraţii generale……………………………………………… 220
6.2.2. Cauzele genetice ale excesului de umiditate………………………. 220
6.2.3. Aspecte de risc…………………………………………………….. 220
6.2.4. Abaterea pozitivă a cantităţilor medii anuale şi lunare de
precipitaţii faţă de media multianuală……………………………………. 222
6.2.4.1. Abaterea cantităţilor anuale de precipitaţii faţă de media
multianuală………………………………………………………... 222
6.2.4.2. Abaterea cantităţilor lunare de precipitaţii faţă de media
multianuală………………………………………………………... 225
Concluzii…………………………………………………………... 228
6.2.5. Analiza anomaliilor pozitive de precipitaţii prin metoda Anomaliei
Standardizate de Precipitaţii……………………………………………... 229
6.2.5.1. Anomaliile pluviometrice pozitive anuale………………… 229
6.2.5.2. Anomaliile pluviometrice pozitive lunare………………… 230
6.2.5.3. Anomaliile pluviometrice pozitive anotimpuale…………... 233
Concluzii…………………………………………………………... 235
6.2.6. Cantităţile maxime de precipitaţii în 24, 48 şi 72 de ore………….. 237
6.2.6.1. Cantităţile maxime de precipitaţii în 24 de ore…………... 237
6.2.6.1.1. Cantităţile anuale de precipitaţii maxime în 24 de
ore………………………………………………………….. 237
6.2.6.1.2. Probabilitatea şi gradul de asigurare a
cantităţilor anuale de precipitaţii maxime în 24 de ore…….. 241
6.2.6.1.3. Cantităţile lunare de precipitaţii maxime în 24 de
ore………………………………………………………….. 244

5
 6.2.6.2. Cantităţile maxime de precipitaţii în 48 de ore…………... 248
6.2.6.2.1. Cantităţile anuale de precipitaţii maxime în 48 de 248
ore…………………………………………………………..
6.2.6.2.2. Probabilitatea şi gradul de asigurare a
cantităţilor anuale de precipitaţii maxime în 48 de 249
ore……………………………………………………………
6.2.6.2.3. Cantităţile lunare de precipitaţii maxime în 48 de 252
ore…………………………………………………………..
6.2.6.3. Cantităţile maxime de precipitaţii în 72 de ore…………... 255
6.2.6.3.1. Cantităţile anuale de precipitaţii maxime în 72 de 255
ore…………………………………………………………..
6.2.6.3.2. Probabilitatea şi gradul de asigurare a
cantităţilor anuale de precipitaţii maxime în 72 de ore…….. 256
6.2.6.3.3. Cantităţile lunare de precipitaţii maxime în 72 de 259
ore…………………………………………………………..
Concluzii…………………………………………………………... 261
6.2.7. Ploile torenţiale……………………………………………………. 263
6.2.7.1. Consideraţii generale……………………………………... 263
6.2.7.2. Ploile torenţiale cu intensităţi maxime…………………… 263
Concluzii…………………………………………………………... 269
6.2.8. Perioadele ploioase………………………………………………... 271
6.2.8.1. Numărul de perioade ploioase……………………………. 271
6.2.8.2. Numărul de zile ploioase………………………………….. 274
6.2.8.2.1. Numărul anual de zile ploioase…………………... 274
6.2.8.2.2. Numărul lunar de zile ploioase…………………... 277
Concluzii…………………………………………………………... 278
6.2.9. Cantităţi excepţionale de precipitaţii situate peste anumite praguri 281
6.2.9.1. Perioade ploioase excesive cu durata de 2 zile…………... 281
6.2.9.2. Perioade ploioase excesive cu durata de 3 zile…………... 308
6.2.9.3. Perioade ploioase excesive cu durata de 4 zile…………... 321
6.2.9.4. Perioade ploioase excesive cu durata de 5 zile…………... 334
6.2.9.5. Intervalul anual de risc la perioadele ploioase excesive cu
diferite durate şi praguri de precipitaţii…………………………... 345
6.2.9.6. Frecvenţa cantităţilor de precipitaţii cumulate pe
intervale cu durata de 2, 3, 4 şi 5 zile……………………………... 346
6.2.9.7. Vulnerabilitatea teritoriului Câmpiei de Vest situată la
nord de Mureş faţă de excesul de precipitaţii…………………….. 350
Concluzii…………………………………………………………... 351
6.2.10. Studiu de caz: inundaţiile din aprilie 2000 în Câmpia Crişurilor.. 353
7. Măsuri de prevenire şi combatere a efectelor hazardelor climatice…………. 356
Contribuţii personale……………………………………………………………… 358
Concluzii finale…………………………………………………………………….. 359
Bibliografie…………………………………………………………………………. 362

6
 INTRODUCERE

În ultimii ani, studierea hazardelor climatice a căpătat o mare amploare.

Climatologii şi meteorologii din întreaga lume au studiat şi monitorizat fenomenele
meteo-climatice extreme, cu potenţial distructiv mare, deoarece de la scară
planetară, până la cea locală s-a observat creşterea frecvenţei lor de apariţie, dar
mai ales creşterea intensităţii lor şi a pagubelor produse.
Prezenta temă de cercetare a fost aleasă deoarece s-a dorit elaborarea unei
lucrări ample, unitare şi complete care să analizeze hazardele climatice generate de
precipitaţii pe întregul teritoriu al Câmpiei de Vest situată la nord de Mureş.
Subiectul este de mare actualitate şi nu a mai fost abordat în integralitatea sa de
cercetători.
Scopul lucrării a fost punerea în valoare a unor metode noi de lucru, ce nu
au fost aplicate până în prezent pe teritoriul analizat. Ele au dat posibilitatea unei
mai bune interpretări a rezultatelor şi astfel, au permis cunoaşterea mai precisă a
frecvenţei, repartiţiei spaţio-temporale şi intensităţii hazardelor climatice generate
de precipitaţii. Lucrarea a urmărit delimitarea arealelor celor mai vulnerabile la
aceste hazarde, pe baza căreia s-au întocmit hărţi ale vulnerabilităţii teritoriului.

1. ELEMENTELE SPAŢIALE ALE REGIUNII ŞI ISTORICUL

CERCETĂRILOR CLIMATOLOGICE

1.1. Aşezarea geografică şi limitele câmpiei

Câmpia de Vest a României, cunoscută şi sub denumirea de Câmpia
Banato-Crişană, iar în trecut sub cea de Câmpia Tisei, este aşezată în partea de vest
a ţării, la vest de Dealurile Vestice şi Carpaţi. Ea se prezintă sub forma unei fâşii
înguste cu lăţimi variabile, orientată aproximativ nord-sud. Are rang de regiune şi
ocupă o suprafaţă de 7% din teritoriul ţării. Arealul de interes – Câmpia de Vest
situată la nord de râul Mureş – este delimitat aproximativ de paralelele de 46° şi
48° latitudine nordică. Câmpia este încadrată spre vest de graniţa de stat cu Ucraina
şi Ungaria. Râul Mureş constituie limita sudică a teritoriului. Spre est şi nord-est,
câmpia se întinde până la Dealurile şi Depresiunile Vestice sau până la munţi
(Zarand, Oaş).

1.3. Baza de date şi staţiile meteorologice din Câmpia de Vest situată la

nord de Mureş
În lucrarea de faţă s-au utilizat datele de la 10 staţii meteorologice, situate în
câmpie sau la periferia acesteia (fig.1). Două staţii au fost desfiinţate: Salonta
(1983-1998) şi Ineu (1979-1997). Perioada de analiză aleasă a fost 1961-2002 (42
ani). Doar cinci staţii prezintă perioada de observaţie comună 1961-2002: Satu
Mare, Săcueni, Oradea, Arad, Sânnicolau Mare.
Toate datele meteorologice utilizate în prezenta lucrare provin din arhiva
Administraţiei Naţionale de Meteorologie.

7
 Fig.1 Poziţia Câmpiei de Vest de la nord de Mureş pe teritoriul României. Repartiţia
teritorială a staţiilor meteorologice: 1, staţie meteorologică în funcţiune; 2, staţie
meteorologică desfiinţată; 3, radar meteorologic (prelucrare după A.N.M. Bucureşti).

1.4. Terminologia şi metodologia utilizată la întocmirea lucrării

Pentru realizarea prezentei teze de doctorat şi punerea în valoare a unor
concluzii cu privire la frecvenţa, distribuţia spaţio-temporală şi intensitatea
hazardelor climatice generate de precipitaţii, de pe teritoriul Câmpiei de Vest
situată la nord de Mureş au fost utilizate mai multe metode de lucru, atât clasice,
cât şi moderne. Expunem mai jos metodele utilizate:
⇛ frecvenţa absolută şi relativă
⇛ probabilitatea şi gradul de asigurare
⇛ tendinţa liniară şi polinomială
⇛ metoda intervalelor egale de clasificare
⇛ abaterea cantităţilor lunare şi anuale de precipitaţii faţă de media multianuală
⇛ coeficientul de corelaţie
⇛ anomaliile standardizate pentru precipitaţii şi temperatura aerului
⇛ mediile glisante pentru precipitaţii şi temperatura aerului
⇛ indicele standardizat de precipitaţii (ISP)
⇛ perioadele de uscăciune şi secetă
⇛ climogramele Walter-Lieth şi Péguy

8
 ⇛ perioadele ploioase
⇛ cantităţile excepţionale de precipitaţii situate peste anumite praguri
⇛ cantităţile maxime de precipitaţii în 24, 48 şi 72 de ore
⇛ intensitatea ploilor torenţiale apreciate după criteriul Hellman
⇛ evapotranspiraţia potenţială prin metoda Thornthwaite şi deficitul climatic
de apă
În lucrare a fost introdusă o metodă nouă, ce nu a mai fost aplicată în
România: analiza cantităţilor excepţionale de precipitaţii situate peste anumite
praguri. De asemenea, analizarea perioadelor ploioase şi a anomaliei
standardizate de precipitaţii nu a mai fost aplicată în amănunt teritoriului Câmpiei
de Vest de la nord de Mureş.
Trei din metodele de lucru prezentate în lucrare au presupus analiza datelor
zilnice de precipitaţii. Este vorba de perioadele de uscăciune şi secetă analizate
după criteriul Hellman, perioadele ploioase şi cantităţile excepţionale de
precipitaţii situate peste anumite praguri.
Pentru fiecare hazard climatic s-au calculat şi interpretat indicatorii
climatici de bază: medii (lunare, sezonale, anuale, multianuale), maxime, minime
(lunare, anuale), frecvenţe absolute şi relative, probabilităţi, gradul de asigurare etc.
În cazul cantităţilor de precipitaţii s-au stabilit pragurile de risc prin excedent sau
prin deficit, folosind metoda percentilelor. S-a cuantificat intensitatea deficitului
prin metoda ISP. Pentru fiecare hazard s-a conturat harta vulnerabilităţii teritoriului
Câmpiei de Vest situată la nord de Mureş faţă de hazardul respectiv. S-au stabilit
intervalele anuale de risc la fiecare hazard climatic. De asemenea, s-au pus în
evidenţă pagubele produse de hazardele generate de precipitaţii, prin intermediul
studiilor de caz. S-au precizat măsurile de prevenire şi combatere a efectelor
negative ale acestor fenomene periculoase.

2. FACTORII GENETICI AI CLIMEI

Clima Câmpiei de Vest situată la nord de Mureş este generată de trei

categorii mari de factori: radiativi, dinamici şi fizico-geografici. Toţi aceştia
influenţează direct variaţia spaţio-temporală a elementelor climatice pe acest
teritoriu.
Radiaţia solară este factorul climatogenetic cel mai important. Ea este sursa
dinamicii aerului, care la rândul ei influenţează vremea şi clima tuturor regiunilor
de pe Glob. Factorii dinamici ce contribuie la geneza climei sunt circulaţia
generală a atmosferei şi centrii barici de acţiune (Anticiclonul Azoric, Ciclonul
Islandez, Anticiclonul Est-European, Ciclonii mediteraneeni etc.). Suprafaţa
subiacentă activă, prin diferenţierile impuse de relief, hidrografie, vegetaţie, soluri,
introduce o diversitate de topoclimate, ce îşi aduc aportul în variaţia locală a
elementelor climatice.

9
 3. CARACTERISTICI CLIMATICE GENERALE

3.1. Temperatura aerului

În perioada 1961-2002, temperatura medie anuală a aerului a fost în
creştere. Creşterea nu este însă îngrijorătoare, rata de creştere fiind redusă. Cea mai
mare creştere se remarcă la staţiile sudice, afectate cel mai frecvent de advecţiile
maselor de aer cald, tropical (fig.2).

(°C) ChisCr: y = 0,0203x + 9,8278 SannicM: y = 0,0183x + 10,292

Temp.aerului
R2 = 0,1194 R2 = 0,1061
13
Arad: y = 0,0116x + 10,231
12
R2 = 0,047
11
10
9
8
1961

1963

1965

1967

1969

1971

1973

1975

1977

1979

1981

1983

1985

1987

1989

1991

1993

1995

1997

1999

2001
ChisCr Arad SannicM
Liniară (ChisCr) Liniară (Arad) Liniară (SannicM)

Fig.2 Temperatura medie anuală a aerului şi tendinţa ei liniară, în Câmpia de Vest situată
la nord de Mureş (1961-2002).
Acordarea calificativelor termice anilor perioadei 1961-2002 s-a făcut
utilizând metoda anomaliilor standardizate. Metoda a fost introdusă în România de
Busuioc (1992) pentru determinarea anomaliilor standardizate de precipitaţii. S-a
văzut însă că ea poate fi aplicată şi altor elemente climatice, precum temperatura
aerului, presiunea atmosferică etc. (Busuioc, 1992; Wilks, 1995). Formula de calcul
a anomaliilor standardizate este:
∑
n
( xi − x ) 2
SPA = ( x − x ) / σ σ= i =1
n −1
unde x reprezintă media termică a unui an particular, x media termică
multianuală, σ deviaţia standard, iar n lungimea şirului de date.
Anul cel mai cald al perioadei 1961-2002 a fost 2000, iar anii cei mai reci
1980 şi 1985. Nu au existat ani „excepţionali de calzi” (abateri > 2,5). De
asemenea, nu s-au semnalat ani „foarte calzi”, dar nici „excesiv de reci”.

3.3. Precipitaţiile atmosferice

Cantităţile medii anuale de precipitaţii sunt cuprinse între 525-565 mm spre
graniţa vestică şi cresc spre est la 615-640 mm, limita dealurilor fiind marcată de
izohieta de 700 mm. Precipitaţiile cresc de la sud spre nord, dar mai ales din vest
către dealuri.
Cele mai bogate precipitaţii se semnalează la limita estică a Câmpiilor
Crişurilor şi Aradului, în arealul de contact a acestora cu Dealurile Crişanei şi
sectorul înalt al Munţilor Zarandului, precum şi în Câmpia joasă a Someşului. Cele

10
mai scăzute precipitaţii se întâlnesc în Câmpia Arancăi – din cauza altitudinii
coborâte şi a influenţelor submediteraneene – şi Câmpia Salontei.
Calculul coeficientului de corelaţie simplă tip Bravais-Pearson (r = 0,913),
arată o corelaţie foarte bună între cantităţile medii anuale de precipitaţii la staţiile
situate în sectorul de câmpie şi altitudinea staţiilor meteorologice. Coeficientul a
fost calculat cu formula:
r = COV(x,y)/Sx ⋅ Sy
unde COV reprezintă covarianţa, iar Sx şi Sy abaterile standard ale celor două
variabile.
Regimul pluviometric anual este unul tipic climatului temperat-continental,
cu un maxim în iunie şi un minim în februarie. Maximul secundar din decembrie se
produce cu o întârziere de circa 1-2 luni faţă de maximul regiunilor mediteraneene.
Ca urmare, considerăm că el este legat de intensificarea Depresiunii Islandeze, ce
atinge dezvoltarea maximă în această lună, şi mai puţin de influenţa ciclonilor
mediteraneeni.

3.5. Variaţiile de lungă durată ale cantităţilor anuale de precipitaţii şi

ale temperaturii medii anuale a aerului
Pentru reliefarea fluctuaţiilor seculare ale precipitaţiilor s-au analizat
cantităţile anuale de precipitaţii de la staţia din câmpie cu cel mai lung şir de
observaţii, Arad, pe perioada de funcţionare 1880-2007 (128 ani), precum şi de la
staţia Oradea pe perioada 1901-2005 (105 ani). În aceste intervale, la Arad
precipitaţiile au fost în scădere, iar la Oradea s-au menţinut constante.
Anul cel mai secetos a fost 2000 (252,0 mm la Arad). Anii cei mai ploioşi
au fost 1941 (920 mm la Oradea) şi 1889 (893,3 mm la Arad). Din punct de vedere
strict pluviometric, seceta anului 2000 a depăşit-o pe cea a anilor 1946-1947. De
altfel, la Arad seceta anilor 1946-1947 a fost depăşită chiar şi de cea a anului 1928,
dar şi de cea a anilor 1926 şi 1907.
Pentru evidenţierea fluctuaţiilor seculare ale temperaturii medii anuale a
aerului s-au folosit şirurile de date disponibile de la aceleaşi două staţii. Pentru
staţia Arad s-a analizat perioada 1897-2007 (111 ani), iar pentru Oradea intervalul
1901-2005 (105 ani). Pe cele două perioade de timp, temperatura s-a menţinut
constantă. Ecuaţiile sunt de fapt, negative, ceea ce arată o foarte uşoară scădere a
valorilor anuale, îndeosebi la staţia Arad. Anul cel mai cald a fost 1934 (12,3°C),
iar cel mai rece 1940 (7,9-8,3°C).
Cel mai secetos deceniu de la staţia Arad a fost 1921-1930, urmat de 1941-
1950. Cel mai ploios deceniu a fost primul, 1881-1890 (fig.3). Deceniul 2001-2007
a fost cald şi moderat ploios. La polul opus s-a aflat deceniul 1941-1950, călduros
şi secetos. Deceniile 1971-1990 au fost răcoroase. Prin urmare ultimii ani, calzi, au
fost comparaţi cu nişte ani reci, şi nu „normali” termic, cum se credea. Rezultă
motivul neliniştii apărute în rândul climatologilor din ţară atunci când se discută
problema creşterii temperaturii aerului din ultimii ani.

11
 În perioada 1934-1952 au existat mai mulţi ani călduroşi decât în ultima
perioadă, 1994-2007. Deceniul cel mai cald a fost 1943-1952, când media lui
termică s-a ridicat la 11,2°C.

(mm) (°C)
700 11,2
650 11
Arad Pr
10,8
600
Oradea Pr
10,6
550 Arad T
10,4
500 Oradea T
10,2
450 10
400 9,8
1881- 1901- 1921- 1941- 1961- 1981- 2001-
1890 1910 1930 1950 1970 1990 2007

Fig.3 Media cantităţilor anuale de precipitaţii şi a temperaturii aerului pe decenii, la

staţiile Arad (1881-2007) şi Oradea (1901-2005).

Curbele de variaţie ale mediilor glisante ale precipitaţiilor pe 5 ani arată că

în cadrul ciclurilor mai mici de ani (cu periodicitate de 11-13 ani), precipitaţiile vor
continua să crească, delimitând un nou ciclu. În schimb, cele pe 11 ani arată că în
cadrul ciclurilor mari (de 30-40 ani) precipitaţiile vor scădea, încheind ultimul ciclu
mare de ani ploioşi.
Curbele de variaţie ale mediilor glisante ale temperaturii pe 5 ani arată că în
cadrul ciclurilor mici de ani (cu periodicitate de 9-11 ani), temperatura va fi în
coborâre, încheind ultimul ciclu mic de ani calzi. În schimb, cele pe 11 ani arată că
în cadrul ciclurilor mari de ani (de peste 22 ani) temperatura va continua să crească,
în tendinţa ei de delimitare a ciclului actual de ani calzi.

4. HAZARDE CLIMATICE GENERATE DE PRECIPITAŢII ÎN

SEMESTRUL RECE AL ANULUI

4.1. Stratul de zăpadă

Pe teritoriul analizat se înregistrează în medie pe an, între 21-32 zile cu
ninsoare şi 30-50 zile cu sol acoperit cu zăpadă.
În ultimul deceniu al perioadei 1961-2002, ninsorile au scăzut cu circa 10
zile faţă de primul deceniu. Cauza constă în creşterea temperaturii aerului în ultimii
ani. În ultimul deceniu a crescut frecvenţa fenomenelor extreme ce generează
ninsori târzii de primăvară şi timpurii de toamnă. Ninsorile timpurii de toamnă şi
cele târzii de primăvară ce generează strat de zăpadă au crescut ca număr şi s-au
decalat tot mai mult faţă de data lor medie de apariţie.
În ultimele trei decenii, durata stratului de zăpadă s-a redus foarte mult
comparativ cu cea a primului deceniu (fig.4). În ultimele două decenii (1981-1990
şi 1991-2002), stratul de zăpadă s-a redus faţă de primul deceniu cu circa 10-13

12
zile în sudul câmpiei, 17 zile în centru şi 20 zile în nordul câmpiei. Cauza constă în
creşterea temperaturii aerului în ultimii ani.

Nr.zile sol acop.zap.

80 Satu Mare
70 Oradea
60 Arad
50
(nr.zile)

40
D1: 1961-1970
30 D2: 1971-1980
20 D3: 1981-1990
10 D4: 1991-2002
0
D1 D2 D3 D4

Fig.4 Numărul mediu anual de zile cu sol acoperit cu zăpadă pe cele patru decenii ale
perioadei 1961-2002, în Câmpia de Vest situată la nord de Mureş.

Se semnalează două intervale de risc datorate prezenţei stratului de zăpadă.

Intervalul riscului de toamnă durează 33-35 zile, între sfârşitul lui octombrie şi cel
a lui noiembrie în nord şi începutul lui noiembrie şi prima decadă a lui decembrie,
în restul câmpiei. Intervalul riscului de primăvară are o durată de 41-52 zile, fiind
cuprins între sfârşitul lui februarie şi prima decadă a lunii aprilie în sudul câmpiei,
respectiv între prima decadă a lui martie şi sfârşitul lunii aprilie în restul
teritoriului. Cele mai mari grosimi medii decadice multianuale ale stratului de
zăpadă se înregistrează în a doua decadă a lunii ianuarie.

4.2. Poleiul
Teritoriile cele mai vulnerabile la fenomenul de polei sunt partea estică a
Câmpiei Aradului, Câmpia joasă a Crişului Alb (datorită frecvenţei inversiunilor
termice), nordul Câmpiei Crişurilor şi Câmpia Someşului. Pe întregul teritoriu
analizat, riscul cel mai mare la fenomenul de polei se întâlneşte de-a lungul
arterelor de circulaţie rutieră, a drumurilor pietonale, a reţelelor electrice şi de
telecomunicaţii. Riscul este prezent, de asemenea, pe terenurile agricole, pe cele
ocupate cu fâneţe, livezi sau păduri. Doar terenurile neproductive afectate de exces
de umiditate prezintă vulnerabilitate redusă la acest fenomen.
Poleiul îşi face apariţia, în medie pe an, circa 3-4 zile. Numărul maxim
anual de zile cu polei s-a ridicat la 10-16 zile (şi 32 zile la Şiria) şi s-a semnalat
îndeosebi către sfârşitul perioadei analizate, în intervalul 1989-2002.
Cu excepţia limitei sudice a spaţiului de câmpie analizat, tendinţa liniară a
tuturor staţiilor este de creştere. Ea arată că în Câmpia Crişano-Someşană, în
ultimii ani a crescut frecvenţa poleiului. Pe teritoriul periferic sudic, tendinţa este
de uşoară scădere, frecvenţa poleiului diminuându-se în ultimii ani, pe măsura
creşterii temperaturii aerului.
Analiza decenală arată că în vestul ţării, arealul favorabil de formare a
poleiului s-a mutat latitudinal spre nord. Această evoluţie va continua şi în anii
13
următori, pe măsura creşterii temperaturii aerului, prin înlocuirea arealelor
favorabile producerii lui cu altele mai nordice.
Intervalul cu risc maxim de apariţie a fenomenului este decembrie-ianuarie.

5. HAZARDE CLIMATICE GENERATE DE PRECIPITAŢII ÎN

SEMESTRUL CALD AL ANULUI

5.1. Orajele
Teritoriile cele mai vulnerabile la fenomenele orajoase sunt Câmpia
Arancăi, partea estică a Câmpiilor Crişurilor şi Aradului, Câmpia Someşului, vestul
Câmpiei Nădlacului. Ele prezintă vulnerabilitate mare. Câmpia Arancăi şi Câmpia-
golf a Holodului prezintă vulnerabilitatea cea mai mare.
În Câmpia de Vest situată la nord de Mureş se înregistrează, în medie pe an,
între 35-39 zile cu oraje (maxim 45-69 zile). Cele mai multe se produc în vestul
extrem al teritoriului analizat (Sânnicolau Mare), unde se înregistrează cele mai
mari valori ale temperaturii aerului şi solului.
În ultimii ani ai perioadei analizate, hazardele datorate activităţii orajoase
s-au diminuat în regiunile vestice de câmpie ale ţării. Cauza constă în existenţa
unei lungi perioade secetoase 1982-1994.
Intervalul cu risc maxim de producere a lor este mai-august, iar luna de risc
maxim este iunie, luna maximului pluviometric. Începând cu anul 1981 orajele s-au
dublat în vestul ţării în luna decembrie. În ianuarie, orajele au găsit condiţii
favorabile de formare în special în ultimul deceniu, pe fondul creşterii temperaturii
aerului şi a cantităţilor de precipitaţii.

5.2. Grindina
Teritoriile cele mai vulnerabile la grindină sunt Câmpia Aradului, Câmpia
Ierului şi Câmpia-golf a Holodului. Teritoriile cele mai vulnerabile sunt cele
cultivate, axate îndeosebi pe culturi de leguminoase sau plantaţii pomiviticole.
Vulnerabilitate redusă prezintă doar arealele ocupate cu păduri, fâneţe, păşuni,
precum şi terenurile neproductive afectate de exces de umiditate.
În Câmpia de Vest situată la nord de Mureş se înregistrează, în medie pe an,
între 0,7-1,3 zile cu grindină (maxim 2-5 zile).
Numărul cel mai ridicat de zile cu grindină se înregistrează la staţia Arad şi
se datorează reliefului. La contactul maselor de aer sud-vestice sau vestice cu
Câmpia înaltă, piemontan tabulară a Aradului, acestea execută o mişcare
ascendentă forţată, ce contribuie la creşterea nebulozităţii. La aceasta se adaugă
umezeala bogată a solului din Lunca Mureşului, ce-şi aduce un aport suplimentar în
accelerarea formării grindinii, în după-amiezile calde de vară cu evaporaţie intensă.
De asemenea, se adaugă evaporaţia puternică produsă de pe suprafaţa râului Mureş.
Pe teritoriul Câmpiei de Vest de la nord de Mureş, hazardele generate de
apariţia grindinii au scăzut în ultimii ani, cu excepţia Câmpiei joase a Someşului şi
a arealului din preajma oraşului Oradea, unde ele s-au amplificat (fig.5). Cauza
constă în existenţa unei lungi perioade secetoase în ultimii ani (1982-1994), dar şi

14
în scăderea valorilor umezelii relative a aerului îndeosebi în intervalul 1990-1995 şi
în anii 2000 şi 2002. La Satu Mare şi Oradea, creşterea este pusă pe seama creşterii
temperaturii aerului din ultimii ani, respectiv a industrializării şi extinderii oraşelor.

Nr.zile grindina

2
D1: 1961-1970
1,5
D2: 1971-1980
(nr.zile)

1 D3: 1981-1990
D4: 1991-2002
0,5

0
SatuMare Oradea Arad SannicM

Fig.5 Numărul mediu anual de zile cu grindină pe cele patru decenii ale perioadei 1961-
2002, în Câmpia de Vest situată la nord de Mureş.

Intervalul cu risc maxim de apariţie a ei este aprilie-iunie, iar luna de risc

maxim este mai. Calculul gradului de asigurare arată că pe teritoriul analizat,
grindina nu se produce în fiecare an, la nicio staţie meteorologică, asigurarea de
100% dând valori de 0 zile.

5.3. Vijelia
Teritoriile cele mai vulnerabile la fenomenul de vijelie sunt Câmpia joasă a
Someşului, partea estică a Câmpiilor Crişurilor şi Aradului, vestul Câmpiei
Nădlacului şi Câmpia Arancăi (fig.6). Deoarece majoritatea teritoriilor câmpiei
sunt fie cultivate, fie locuite, deci areale unde pagubele produse de vijelie pot fi
mari, riscul este prezent pe întregul teritoriu vestic de câmpie al ţării. Doar arealele
ocupate cu păşuni sau cele neproductive afectate de exces de umiditate nu prezintă
risc la acest fenomen meteorologic.
Numărul mare de cazuri cu fenomen se datorează: advecţiilor frecvente de
mase de aer oceanic, rece şi umed în nordul câmpiei, deci a numeroaselor fronturi
reci ce străbat arealul; intensificării vijeliilor la baza versanţilor situaţi
perpendicular pe direcţia liniilor de gren, în arealele de contact dintre câmpie şi
dealuri; temperaturilor celor mai ridicate din câmpie, în sud, ce generează intense
mişcări convective ale aerului în după-amiezile fierbinţi de vară.
În Câmpia de Vest situată la nord de Mureş se înregistrează, în medie pe an,
între 0,2-4,1 zile cu vijelie (maxim 2-13 zile).
Numărul cel mai mic de zile cu vijelie de la Arad se datorează canalizării
maselor de aer de-a lungul văii largi a Mureşului. În cazul intensificărilor de vânt,
acesta îşi păstrează direcţia, astfel că la staţia meteorologică nu se înregistrează
fenomene de vijelie, ci de vânt tare. Numărul mic de zile cu vijelie de la Ineu este

15
pus pe seama adăpostului oferit acestei staţii de Munţii Zarandului, dar şi pe seama
frecvenţei mari a calmului.

Fig.6 Vulnerabilitatea teritoriului Câmpiei de Vest situată la nord de Mureş faţă de vijelie.

Pe teritoriul Câmpiei Crişano-Someşene, hazardele datorate prezenţei

vijeliei s-au menţinut constante pe perioada 1961-2002. În sudul teritoriului, în
Câmpiile Arancăi şi Aradului ele au crescut în ultimii ani, intensificarea lor fiind
legată de creşterea temperaturii aerului din ultimul deceniu.
Intervalul cu risc maxim de apariţie a vijeliei este mai-iulie, iar luna de risc
maxim este iulie.

6. HAZARDE CLIMATICE GENERATE DE PRECIPITAŢII, POSIBILE ÎN

TOT ANUL

6.1. Fenomenele de uscăciune şi secetă

6.1.5. Perioadele de uscăciune şi secetă analizate după criteriul Hellman
După definiţia dată de Hellman, prin perioada de secetă se înţelege „acea
perioadă de cel puţin 14 zile consecutive în intervalul octombrie-martie şi de cel
16
puţin 10 zile consecutive în intervalul aprilie-septembrie, în care nu au căzut
precipitaţii sau precipitaţiile căzute nu au totalizat o cantitate mai mare de 0,1 mm”.
Prin perioada de uscăciune se înţelege „intervalul de timp de cel puţin 5
zile consecutive în care nu a plouat deloc sau în cazul în care a plouat, cantitatea a
fost neutilă pentru vegetaţie”.
În medie, în cursul unui an, pot avea loc 4 perioade de secetă cu o durată
medie de 16 zile în sudul şi centrul arealului analizat şi 15 zile spre nord (tabelul
1). La periferia sudică a câmpiei – Sânnicolau Mare – pot avea loc într-un an 5
perioade de secetă cu o durată medie de 16 zile. Adică pe teritoriul câmpiei se
produc circa 2 luni de secetă pe an. În cursul unui an mediu pot avea loc 14
perioade de uscăciune, cu o durată medie de 7 zile. Face excepţie nordul câmpiei
unde pot avea loc 13 perioade de uscăciune cu o durată medie tot de 7 zile. Deci pe
teritoriul câmpiei pot avea loc în medie, circa 3 luni de uscăciune pe an.
Tabelul nr.1 Numărul perioadelor de secetă şi uscăciune în Câmpia de Vest situată la nord
de Mureş (1961-2000).
Anii Număr perioade de secetă Număr perioade de uscăciune
Sncl. Arad Ora- Săcu- Satu Sncl. Arad Ora- Săcu- Satu
Mare dea eni Mare Mare dea eni Mare
Total 198 156 150 157 150 550 543 562 550 533
Media 5 4 4 4 4 14 14 14 14 13
Durata 16 16 16 15 15 7 7 7 7 7

Pe teritoriul analizat, fenomenele de uscăciune şi secetă reprezintă, în

medie, circa 5 luni pe an, adică 5 luni în care nu plouă deloc. La periferia sudică a
acestui teritoriu (Sânnicolau Mare) ele reprezintă 6 luni. Pe teritoriul Câmpiei de
Vest situată la nord de Mureş, seceta este prezentă în fiecare an. Durata
perioadelor de secetă variază între 10-44 zile.
Deoarece numărul perioadelor de uscăciune şi secetă nu este suficient de
concludent pentru a vedea care dintre anii sau lunile perioadei de analiză sunt mai
secetoase – şi aceasta din cauza duratei lor foarte variabile – s-a analizat numărul
zilelor de secetă, respectiv de uscăciune, la fiecare din cele 5 staţii meteorologice.
Numărul de zile de secetă pune în evidenţă, în cursul anului, prezenţa unei
secete de toamnă şi a uneia de primăvară sau iarnă, cea de toamnă fiind mult mai
intensă. Fenomenul de secetă se poate produce, pe cuprinsul câmpiei, în orice lună
a anului, cu frecvenţa cea mai mare în intervalul iulie-octombrie.
Seceta reprezintă 15-22% din totalul zilelor anului. Fenomenul de uscăciune
are o frecvenţă de 25-27%. Împreună, cele două fenomene au o frecvenţă anuală
medie cuprinsă între 40,5% în nord la Satu Mare şi 48,2% la Sânnicolau Mare. Prin
urmare, cele două fenomene însumează jumătate din zilele anului în partea sudică a
câmpiei şi ceva mai puţin pe restul teritoriului.

6.1.6. Analiza anomaliilor negative de precipitaţii prin metoda

Anomaliei Standardizate de Precipitaţii
Prin utilizarea metodei Anomaliei Standardizate de Precipitaţii, lucrarea a
avut ca scop identificarea hazardelor climatice generate de precipitaţiile deficitare.
17
 Extremele pluviometrice au fost evidenţiate cu ajutorul metodei
percentilelor. În acest sens s-au stabilit 10 clase de valori. Valorile din clasa 90-
100% reprezintă lunile, anotimpurile şi anii „extrem de ploioşi”, iar valorile din
clasa 0-10%, lunile, anotimpurile şi anii „extrem de secetoşi” (tabelul 2 şi fig.7).

Tabelul nr.2 Anii „extrem de secetoşi” înregistraţi în Câmpia de Vest situată la nord de
Mureş (1961-2000).
Sncl. Satu
ANI Arad Oradea Săcueni
Mare Mare
2000 2000 2000 1986 1961
Extrem
1983 1961 1961 1973 1973
de
1992 1983 1990 2000 1969
secetoşi
1973 1992 1992 1961 1971

SPA Anual
y = -4E-07x 6 + 5E-05x 5 - 0,0022x 4 + 0,0491x 3 - 0,5303x 2 + 2,5202x -
2 3,6441
1,5 R2 = 0,3696 y = 0,0001x - 0,0023
1 R2 = 2E-06
0,5
SPA
0
Linear (SPA)
1961

1964

1967

1970

1973

1976

1979

1982

1985

1988

1991

1994

1997

2000
-0,5
-1 Poly. (SPA)
-1,5
-2
-2,5

Fig.7 Tendinţa liniară şi polinomială a valorilor medii anuale SPA, în Câmpia de Vest
situată la nord de Mureş (1961-2000).

Pe teritoriul câmpiei sunt mult mai intense anomaliile pluviometrice lunare

pozitive decât cele negative. Deci hazardele generate de excedentul de precipitaţii
sunt mai intense decât cele generate de deficitul de precipitaţii. Aceasta se
datorează climatului cu influenţe oceanice predominante pentru această regiune.
Pe teritoriul analizat, lunile de iarnă şi început de primăvară au devenit mai
secetoase în ultimii ani, pe când cele de început şi mijloc de toamnă, precum şi
mijlocul verii mai ploioase. Concluzia coincide cu cea a autorilor care au găsit
anomalii pozitive puternice ale presiunii aerului şi negative de precipitaţii în
anotimpul de iarnă, peste toată partea de sud a Europei şi bazinul mediteranean
(Hurrell, 1995, citat de Boroneanţ, Rîmbu, 2003; Maheras, 2000; Sahsamanoglou,
Makrogiannis, 1994; Palutikof, 2003; Luterbacher, Xoplaki, 2003; Maheras,
Anagnostopoulou, 2003; Türkeş, 2003 etc.). Unii dintre ei au pus cauza acestor
anomalii de iarnă pe seama evoluţiei fenomenului NAO (North Atlantic
Oscillation), mai precis pe persistenţa NAO în faza sa pozitivă.

18
 6.1.8. Indicele Standardizat de Precipitaţii
Cea mai bună reprezentare a fenomenelor de uscăciune şi secetă se
realizează prin intermediul indicilor climatici. Cel mai recent introdus în
climatologia mondială este Indicele Standardizat de Precipitaţii (ISP), ce a fost
elaborat de McKee şi colab. (1993).
Analiza valorilor ISP lunare pentru pasul de timp de 1 lună a pus în
evidenţă faptul că pe teritoriul câmpiei, hazardele generate de deficitul
pluviometric sunt mai frecvente, dar şi mai intense decât cele generate de excedent.
Concluzia este în contradicţie cu cea găsită în urma studierii deficitului şi
excedentului pluviometric prin metoda Anomaliei Standardizate de Precipitaţii.
Lunile secetoase (ISP ≤ -1) au o frecvenţă anuală de producere de peste 80%. În
cursul anului, cele mai multe luni secetoase se produc în luna ianuarie, dar şi în
aprilie-mai, iulie-august sau noiembrie.
Secetele de scurtă durată (ISP-3 luni) sunt cele mai puţine ca număr, dar
cele mai intense şi mai lungi în Câmpia Aradului (fig.8), dar şi în Câmpia
Crişurilor. În Câmpia Someşului ele sunt cele mai numeroase, însă cele mai puţin
intense şi mai scurte. În Câmpia Arancăi secetele de scurtă durată sunt intense, însă
au durate şi magnitudini mai mici. Secetele de durată medie (ISP 6 şi 12 luni) sunt
cele mai puţine ca număr, dar cele mai severe şi mai lungi în Câmpia Ierului (ISP-
6) şi în Câmpia Aradului (ISP-12). Arealul cu secetele de durată medie cele mai
numeroase, dar cele mai puţin severe şi cu duratele cele mai mici este cel al
Câmpiei joase a Someşului (fig.9).

Arad
3
2
1
0
1961-01
1962-10
1964-07

1966-04
1968-01
1969-10
1971-07
1973-04
1975-01

1976-10
1978-07
1980-04
1982-01
1983-10
1985-07

1987-04
1989-01
1990-10
1992-07
1994-04

1996-01
1997-10
1999-07
-1
-2
-3
-4
ISP-3 luni

Fig.8 Variaţia valorilor ISP pentru pasul de timp de 3 luni, la staţia meteorologică Arad
(1961-2000).

Apariţia unor secete intense şi de lungă durată nu ţine de influenţele

climatice diferite ale regiunii de studiu sau de factorii locali, ci doar de circulaţia
generală a atmosferei. Astfel, secetele pot fi prezente atât în arealele mai înalte sau
nordice, unde precipitaţiile sunt mai bogate, cât şi în sectoarele de luncă, bogate în
umezeală. Arealele cele mai aride nu sunt neapărat afectate de fenomene de secetă,
iar arealele cele mai umede nu sunt lipsite neapărat de astfel de fenomene.

19
 Fig.9 Vulnerabilitatea teritoriului Câmpiei de Vest situată la nord de Mureş faţă de
intensitatea şi durata secetelor.

6.1.9. Evapotranspiraţia şi deficitul climatic de apă

Evapotranspiraţia potenţială (EP) medie anuală – calculată prin metoda
Thornthwaite – variază pe teritoriul câmpiei între 665-700 mm. Coeficientul de
corelaţie simplă (Bravais-Pearson) calculat între evapotranspiraţia potenţială
calculată prin metoda Thornthwaite şi evapotranspiraţia măsurată prin metoda
evaporimetrului Bac, pe perioada de vegetaţie aprilie-septembrie arată că între cele
două mărimi există o corelaţie foarte bună. Valorile evapotranspiraţiei măsurate
sunt uşor mai ridicate decât cele ale EP calculate.
Pe teritoriul câmpiei se pune în evidenţă un deficit climatic de apă anual
cuprins între 63 mm în nordul câmpiei şi 171 mm în sudul acesteia. Rezultă de aici
caracterul deficitar al precipitaţiilor atmosferice pe cuprinsul Câmpiei de Vest
situată la nord de Mureş. Doar în estul câmpiei, la Holod se înregistrează un
surplus de umezeală. Arealul cel mai arid este cel al Câmpiei Arancăi.

20
 Frecvenţa anuală de producere a deficitului este foarte ridicată, de 71-98%
la majoritatea staţiilor. Deficitul climatic de apă are valori mult mai mari decât
surplusul de apă. În cursul anului, EP depăşeşte cantitatea de precipitaţii în
intervalul aprilie-octombrie, ce corespunde perioadei de vegetaţie a plantelor.
Datorită numărului mare de ani cu deficit climatic de apă înregistrat pe
teritoriul Câmpiei de Vest situată la nord de Mureş, a valorilor mari ale acestuia,
dar mai ales datorită suprapunerii lui peste perioada de vegetaţie a plantelor, se
impune cu necesitate folosirea irigaţiilor în agricultură. Ele nu sunt însă, necesare
pe terenurile cu substrat argilos, afectate de exces de umiditate sau pe cele unde
pânza freatică se găseşte aproape de suprafaţă.

6.2. Excesul de umiditate

6.2.8. Perioadele ploioase
Metoda de lucru a fost aleasă deoarece nu s-au mai realizat astfel de studii
pentru teritoriul situat la nord de Mureş al Câmpiei de Vest. Pentru analiza
perioadelor ploioase s-au utilizat date zilnice de precipitaţii pe perioada 1961-2002.
S-au ales perioadele de două sau mai multe zile ploioase consecutive. Prin zi
ploioasă se înţelege „intervalul de 24 ore în decursul căruia cantitatea de
precipitaţii măsurată a fost de cel puţin 0,1 mm ( ≥ 0,1 mm)” (Marin, 1986).
În cursul unui an pot avea loc, în medie, între 30-35 perioade ploioase cu o
durată medie de 4 zile (tabelul 3). Durata perioadelor ploioase variază între 2-19
zile. Cele mai frecvente perioade sunt cele cu durata de 2 (43-50%) şi 3 zile (24-
26%). Cea mai lungă perioadă ploioasă s-a produs la Satu Mare (19 zile).

Tabelul nr.3 Numărul perioadelor ploioase în Câmpia de Vest situată la nord de Mureş
(1961-2002).
Număr perioade ploioase
Staţia Sânnic.Mare Arad Oradea Săcueni Satu Mare
Total
1270 1389 1413 1400 1464
(1961-2002)
Media anuală 30 33 34 33 35
Durata medie 4 4 4 4 4
Total general: 6936 perioade

Pe teritoriul analizat se produc anual, în medie, între 119-141 zile ploioase.

Adică pe acest teritoriu plouă în medie, circa 4-4,5 luni pe an.
Lunar, cele mai multe zile ploioase se semnalează în intervalele noiembrie-
ianuarie (cu o medie de 10-15 zile/lună) şi aprilie-iunie (11-13 zile/lună), adică
iarna şi primăvara. Maximul zilelor ploioase se înregistrează în luna decembrie.
Minimul zilelor ploioase se înregistrează în luna octombrie (cu o medie de 8-9
zile/lună) sau în intervalul august-octombrie.
Zilele ploioase au o frecvenţă de 32,6-38,6% din totalul zilelor anului. Se
observă că ponderea cea mai mare o au zilele ploioase, urmate de cele de uscăciune
(25-27%) şi de cele de secetă (15-22%) (fig.10).

21
 Sannicolau Mare Arad Oradea

1 1 1

2 2 2

3 3 3

4 4 4

Fig.10 Frecvenţa numărului

Sacueni Satu Mare
1 1
2 2
3 3
4 4
mediu anual al zilelor
secetoase, de uscăciune şi
ploioase din numărul total al
zilelor anului, în Câmpia de
Vest situată la nord de Mureş
(1961-2002): 1, zile de
secetă; 2, zile de uscăciune;
3, zile ploioase; 4, restul
zilelor anului, neincluse în
cadrul unor perioade.

6.2.9. Cantităţi excepţionale de precipitaţii situate peste anumite

praguri
În prezentul capitol au fost utilizate datele zilnice de precipitaţii pe perioada
1961-2002, la staţiile cu perioada de observaţie comună. Metoda de analiză
constituie o noutate în domeniul climatologiei româneşti.
Metoda de lucru a constat în alegerea perioadelor ploioase cu durate de 2,
3, 4 şi 5 zile consecutive în care precipitaţiile au totalizat anumite cantităţi de
precipitaţii. Perioadele au fost alese în aşa fel încât cantitatea de precipitaţii totală
a fiecărei perioade să fie mai mare sau egală cu un anumit prag (Dragotă,
comunicare personală). Astfel, pentru perioadele cu durata de 2 zile au fost alese
pragurile de 20, 30, 35, 40, 45, 50, 55, 60, 70, 80 şi 100 mm. Pentru cele cu
lungimea de 3 şi de 4 zile s-au ales pragurile de 30, 40, 50, 60, 70, 80 şi 100 mm.
Pentru perioadele cu durata de 5 zile, pragurile alese au fost cele de 30, 50, 70, 80
şi 100 mm.
S-a stabilit numărul de perioade corespunzător fiecărui an şi fiecărei luni,
pentru fiecare prag ales şi pentru fiecare din cele 4 categorii de perioade propuse
spre analiză. S-au stabilit valorile maxime până la care s-au ridicat precipitaţiile în
intervale foarte scurte de timp, dar şi tendinţa acestor valori. S-a precizat riscul la
care este expus teritoriul Câmpiei de Vest faţă de cantităţile extreme de precipitaţii
şi intervalele din an în care se semnalează acest risc.
Cele mai multe perioade excesive se înregistrează în Câmpia Crişurilor şi a
Ierului, iar cele mai puţine la limita sudică şi nordică a teritoriului analizat (fig.11).
Numărul cel mai mare de perioade se semnalează în general, la staţia Oradea,
urmată de Săcueni, iar uneori de staţia Arad. În cazul valorilor excepţionale de
precipitaţii, de peste 70 mm cumulate în decurs de 2 zile, staţia Oradea nu mai

22
înregistrează perioadele cele mai multe, ele producându-se îndeosebi la Săcueni. Ca
urmare, în Câmpia de Vest situată la nord de Mureş, teritoriul cel mai expus
hazardelor generate de ploile excesive îl constituie cel median, adică partea
nordică a Câmpiei Crişurilor şi Câmpia Ierului.

Fig.11 Vulnerabilitatea teritoriului Câmpiei de Vest situată la nord de Mureş faţă de

excesul de precipitaţii.
Numărul cel mai mare de perioade de la Oradea are drept cauze: situarea
staţiei la contactul dintre câmpie şi dealuri; prezenţa „insulei de căldură”; poluarea
cu pulberi în suspensie şi sedimentabile. Numărul mare de perioade de la Săcueni,
extins în cursul anului mai mult decât la celelalte staţii are drept cauze: forma
alungită, adăpostită a Luncii Ierului, unde aerul sedimentat se supraîncălzeşte vara;
poziţionarea luncii perpendicular pe direcţia cea mai frecventă de pătrundere a
fronturilor atmosferice în nord-vestul României, ce sunt reactivate aici; umezeala
solului specifică acestui sector de luncă, ce amplifică nebulozitatea. Acesta ar fi
motivul înregistrării celor mai multe perioade cu valori mari de precipitaţii, de
peste 70 mm. În general, numărul cel mai redus de perioade excesive de la

23
Sânnicolau Mare se datorează: altitudinii celei mai coborâte a staţiei; influenţelor
climatice submediteraneene.
Hazardele generate de ploile abundente cumulate în intervale scurte de
timp (2, 3, 4 sau 5 zile) s-au intensificat în ultimii ani, în vestul ţării. Cauza constă
în creşterea temperaturii aerului, ce accentuează convecţia termică, dar şi în
creşterea cantităţilor de precipitaţii din ultimul interval de timp (1996-2001).
Perioadele pluviometrice excesive au cea mai mare frecvenţă în ultima
decadă a lunii iulie, apoi în prima decadă a lui iunie, urmată de decada a doua a
aceleiaşi luni.
În cursul anului, intervalul cel mai favorabil producerii ploilor excesive este
mai-septembrie, în special lunile calde de vară iunie-iulie. Luna cu risc maxim la
aceste fenomene este iunie, luna maximului pluviometric. În cazul cantităţilor
excepţionale, de peste 70 mm cumulate în decurs de 2 zile, luna de risc maxim este
iulie, luna maximului termic.
6.2.9.6. Frecvenţa cantităţilor de precipitaţii cumulate pe intervale cu
durata de 2, 3, 4 şi 5 zile
Pentru determinarea frecvenţei de apariţie, de la un an la altul, a cantităţilor
excepţionale de precipitaţii s-a ales ca metodă de lucru, metoda intervalelor egale
de clasificare (Dragotă, Cheval, 2000; Dumitraşcu şi colab., 2002; Cheval şi colab.,
2003; Dragotă, 2006). Metoda foloseşte clase de valori omogene, numărul lor fiind
obţinut pe baza formulei:
5 lg(n)
unde n reprezintă numărul total de valori din şir. Rata de creştere a claselor de
valori se obţine prin împărţirea amplitudinii maxime la numărul de clase.

(%) 2 zile >20 mm 20,0-27,0

60 27,1-34,1
34,2-41,2
50 41,3-48,3
40 48,4-55,4
55,5-62,5
30
62,6-69,6
20 69,7-76,7
10 76,8-83,8
83,9-90,9
0 91,0-98,0
SannM Arad Oradea Sacueni SatuM 98,1-105,1

Fig.12 Frecvenţa relativă (%) a cantităţilor de precipitaţii ≥20 mm, cumulate în decurs
de 2 zile în Câmpia de Vest situată la nord de Mureş (1961-2002).

Astfel, pentru cantităţile de peste 20 mm, cumulate în 2 zile a rezultat un

număr de 12 clase, cu o rată de creştere a fiecărei clase de 7,0 mm (fig.12). Pe
măsură ce cantităţile de precipitaţii cresc, scade frecvenţa lor.

24
 7. MĂSURI DE PREVENIRE ŞI COMBATERE A EFECTELOR
HAZARDELOR CLIMATICE

Măsurile de prevenire şi combatere a efectelor hazardelor climatice

generate de precipitaţii constau în realizarea diferitelor lucrări ce au drept scop
diminuarea efectelor negative ale acestor fenomene periculoase sau în
îmbunătăţirea prognozelor meteorologice şi transmiterea cât mai rapidă a
avertizărilor către autorităţile locale şi populaţie. Transmiterea rapidă a avertizărilor
dă posibilitatea acestora să aplice din timp măsurile necesare de atenuare a
efectelor nedorite ale hazardelor şi de reducere a pagubelor.

CONTRIBUŢII PERSONALE

În prezenta teză de doctorat, contribuţiile personale ale autoarei constau în:

- introducerea unei metode noi de cercetare în climatologia românească
(Cantităţile excepţionale de precipitaţii situate peste anumite praguri,
folosind perioade ploioase cu durate de 2, 3, 4 şi 5 zile consecutive, în care
precipitaţiile au totalizat şi depăşit anumite praguri);
- utilizarea unor metode moderne de analiză a hazardelor generate de
precipitaţii, ce sunt în conformitate cu studiile recente realizate la nivel
naţional şi internaţional (Indicele Standardizat de Precipitaţii, anomaliile
standardizate de precipitaţii şi temperatură, perioadele ploioase, metoda
intervalelor egale de clasificare în stabilirea frecvenţelor, gradul de
asigurare, coeficientul de corelaţie etc.);
- folosirea unor metode de lucru clasice, dar care au permis cunoaşterea
detaliată a frecvenţei şi repartiţiei spaţio-temporale a fenomenelor analizate,
detalii care nu au fost cunoscute până în prezent la nivel naţional
(perioadele de uscăciune şi secetă, deficitul climatic de apă etc.);
- realizarea hărţilor ce redau vulnerabilitatea teritoriului Câmpiei de Vest
situată la nord de Mureş faţă de hazardele generate de precipitaţii. Hărţile
au fost întocmite pentru fiecare tip de hazard. Menţionăm că în cazul
câtorva hazarde nu s-au mai realizat astfel de hărţi până în prezent pentru
teritoriul analizat;
- evidenţierea cauzalităţii tuturor fenomenelor descrise în lucrare;
- realizarea tendinţelor fiecărui fenomen analizat;
- stabilirea intervalului anual de risc pentru fiecare hazard în parte;
- prezentarea unor studii de caz foarte recente, din anul în curs;
- analizarea unui volum impresionant de date, atât zilnice, cât şi lunare sau
anuale, care au permis evidenţierea tuturor concluziilor.
Rezultatele cercetărilor din prezentul studiu vor fi foarte utile specialiştilor
din diverse domenii de activitate, dar şi studenţilor geografi. Ele pot fi folosite în
planurile de amenajare şi sistematizare a spaţiului geografic.

25
 CONCLUZII FINALE

Din vastul studiul realizat asupra hazardelor climatice generate de

precipitaţii în Câmpia de Vest situată la nord de Mureş se desprind câteva concluzii
mai importante:
♦ În ultimul deceniu, în vestul ţării ninsorile timpurii de toamnă şi cele
târzii de primăvară care generează strat de zăpadă au crescut ca număr şi s-au
decalat tot mai mult faţă de data lor medie de apariţie. În ultimele două decenii,
stratul de zăpadă s-a redus faţă de primul deceniu cu circa 10-13 zile în sudul
câmpiei, 17 zile în centru şi 20 zile în nordul câmpiei. Tendinţa liniară a grosimii
medii lunare a stratului de zăpadă arată că aceasta a fost în scădere în perioada
1961-2002. Cauza constă în creşterea temperaturii aerului în ultimii ani.
♦ În Câmpia Crişano-Someşană, în ultimii ani a crescut frecvenţa poleiului.
Pe teritoriul periferic sudic, frecvenţa lui s-a diminuat în ultimii ani, datorită
creşterii temperaturii aerului. Arealul favorabil de formare a poleiului s-a mutat
latitudinal spre nord. Această evoluţie va continua şi în anii următori, pe măsura
creşterii temperaturii aerului, prin înlocuirea arealelor favorabile producerii lui cu
altele mai nordice. Teritoriile cele mai vulnerabile la acest fenomen sunt partea
estică a Câmpiei Aradului, Câmpia joasă a Crişului Alb, nordul Câmpiei Crişurilor
şi Câmpia Someşului.
♦ În ultimii ani ai perioadei analizate, hazardele datorate activităţii orajoase
s-au diminuat în regiunile vestice de câmpie ale ţării. Cauza constă în existenţa unei
lungi perioade secetoase 1982-1994, dar şi în scăderea valorilor umezelii relative a
aerului îndeosebi în intervalul 1990-1995 şi în anii 2000 şi 2002. În vestul ţării,
orajele se pot produce în orice lună a anului. Intervalul cu risc maxim este mai-
august, iar luna de risc maxim iunie. Teritoriile cele mai vulnerabile la fenomenele
orajoase sunt Câmpia Arancăi, partea estică a Câmpiilor Crişurilor şi Aradului,
Câmpia Someşului, vestul Câmpiei Nădlacului.
♦ Hazardele generate de apariţia grindinii au scăzut în ultimii ani pe
teritoriul analizat, cu excepţia Câmpiei joase a Someşului şi a arealului din preajma
oraşului Oradea, unde ele s-au amplificat. Cauza este aceeaşi ca în cazul orajelor.
În vestul ţării, grindina se poate produce în intervalul februarie-noiembrie.
Intervalul cu risc maxim este aprilie-iunie, iar luna de risc maxim este mai.
Calculul gradului de asigurare arată că pe teritoriul analizat, grindina nu se produce
în fiecare an, la nicio staţie meteorologică. Teritoriile cele mai vulnerabile sunt
Câmpia Aradului, Câmpia Ierului şi Câmpia-golf a Holodului.
♦ Pe teritoriul Câmpiei Crişano-Someşene, hazardele datorate prezenţei
vijeliei s-au menţinut constante pe perioada 1961-2002. În sectoarele coborâte,
adăpostite ale câmpiilor aluviale, precum şi în apropierea depresiunilor-golf ele au
scăzut în ultimii ani. În sudul teritoriului, în Câmpiile Arancăi şi Aradului ele au
crescut în ultimii ani, intensificarea lor fiind legată de creşterea temperaturii aerului
din ultimul deceniu. Pe teritoriul analizat, vijelia se poate produce în intervalul
ianuarie-octombrie. Intervalul cu risc maxim este mai-iulie, iar luna de risc maxim
iulie. Teritoriile cele mai vulnerabile la acest hazard sunt Câmpia joasă a

26
Someşului, partea estică a Câmpiilor Crişurilor şi Aradului, vestul Câmpiei
Nădlacului şi Câmpia Arancăi.
♦ Analiza perioadelor de uscăciune şi secetă pe baza criteriului Hellman
arată că pe teritoriul Câmpiei de Vest situată la nord de Mureş, seceta este prezentă
în fiecare an. Fenomenele de uscăciune şi secetă reprezintă în medie, circa 5 luni pe
an (şi 6 luni la periferia sudică). Analiza lunară a numărului de zile secetoase pune
în evidenţă o secetă de toamnă şi una de primăvară sau iarnă, cea de toamnă fiind
mult mai intensă.
Prin utilizarea metodei Anomaliei Standardizate de Precipitaţii (SPA) a
reieşit că hazardele generate de excedentul pluviometric sunt mult mai intense
decât cele generate de deficit. Aceasta se datorează climatului cu influenţe oceanice
predominante pentru această parte a ţării. În ultimii ani, lunile de iarnă şi început de
primăvară au devenit mai secetoase. Concluzia coincide cu cea a autorilor care au
găsit anomalii pozitive puternice ale presiunii aerului şi negative de precipitaţii în
anotimpul de iarnă, peste toată partea de sud a Europei şi bazinul mediteranean.
Calculul Indicelui Standardizat de Precipitaţii a scos în evidenţă faptul că
hazardele generate de deficitul pluviometric sunt mai frecvente, dar şi mai intense
decât cele generate de excedent. Concluzia este în contradicţie cu cea găsită în
urma studierii metodei Anomaliei Standardizate de Precipitaţii. Secetele de scurtă
durată (ISP-3 luni) sunt cele mai puţine ca număr, dar cele mai intense şi mai lungi
în Câmpia Aradului, dar şi în Câmpia Crişurilor. În Câmpia Someşului ele sunt cele
mai numeroase, însă cele mai puţin intense şi mai scurte. Secetele de durată medie
(ISP 6 şi 12 luni) sunt cele mai puţine ca număr, dar cele mai severe şi mai lungi în
Câmpia Ierului (ISP-6) şi în Câmpia Aradului (ISP-12). Arealul cu secetele de
durată medie cele mai numeroase, dar cele mai puţin severe şi cu duratele cele mai
mici este cel al Câmpiei joase a Someşului. Apariţia unor secete intense şi de lungă
durată nu ţine de influenţele climatice diferite ale regiunii de studiu sau de factorii
locali, ci doar de circulaţia generală a atmosferei.
Pe teritoriul câmpiei se pune în evidenţă un deficit climatic de apă anual
cuprins între 63 mm în nordul câmpiei şi 171 mm în sudul acesteia. Rezultă de aici
caracterul deficitar al precipitaţiilor atmosferice. Doar în estul câmpiei, la Holod se
înregistrează un surplus de umezeală. Deficitul climatic de apă are valori mult mai
mari decât surplusul de apă. În cursul anului, evapotranspiraţia potenţială depăşeşte
cantitatea de precipitaţii în intervalul aprilie-octombrie, ce corespunde perioadei de
vegetaţie a plantelor.
♦ Analiza excesului de umiditate prin metoda SPA a arătat că hazardele
datorate excedentului pluviometric se pot produce în orice lună a anului, cu
intensitatea cea mai mare în octombrie, februarie şi martie. În ultimii ani, lunile de
început şi mijloc de toamnă, precum şi mijlocul verii au devenit mai ploioase. Cele
mai intense hazarde generate de excedentul pluviometric se produc în sezoanele de
iarnă-primăvară în partea sudică a arealului analizat, pe când toamna şi vara în
jumătatea nordică a acestuia.
Teritoriile cele mai vulnerabile la intensitatea ploilor torenţiale sunt cele din
estul Câmpiei Crişurilor şi Aradului, îndeosebi cele de la limita cu dealurile. Pe

27
teritoriul analizat se produc anual în medie, între 119-141 zile ploioase, adică plouă
în medie, circa 4-4,5 luni pe an.
Metoda cantităţilor de precipitaţii situate peste anumite praguri arată că
teritoriul cel mai expus hazardelor generate de ploile excesive este cel median,
adică partea nordică a Câmpiei Crişurilor şi Câmpia Ierului. Hazardele generate de
ploile abundente cumulate în intervale scurte de timp (2, 3, 4 sau 5 zile) s-au
intensificat în ultimii ani, în vestul ţării. Cauza constă în creşterea temperaturii
aerului, ce accentuează convecţia termică, dar şi în creşterea cantităţilor de
precipitaţii din ultimul interval de timp. În cursul anului, intervalul cel mai
favorabil producerii ploilor excesive este mai-septembrie, în special lunile calde de
vară iunie-iulie. Luna cu risc maxim la aceste fenomene este iunie, luna maximului
pluviometric. În cazul cantităţilor excepţionale, de peste 70 mm cumulate în decurs
de 2 zile, luna de risc maxim este iulie, luna maximului termic. Perioadele
pluviometrice excesive au cea mai mare frecvenţă în ultima decadă a lunii iulie,
apoi în prima decadă a lui iunie, urmată de decada a doua a aceleiaşi luni.
Pe teritoriul Câmpiei de Vest situată la nord de Mureş, hazardul climatic ce
afectează cel mai puternic viaţa social-economică a populaţiei este considerat ca
fiind, în general, excesul de umiditate. Această opinie se bazează pe faptul că
substratul predominant argilos al câmpiei nu permite infiltrarea apei în subteran, în
situaţiile cu ploi excedentare, dar şi pe prezenţa pânzei freatice aproape de
suprafaţă, mai ales în câmpiile joase, aluviale. Ambele determină băltirea apei şi
apariţia arealelor mlăştinoase.
Totuşi, în ultimii ani, pe fondul creşterii temperaturii aerului, importanţa
acestui hazard nu mai este primordială pentru teritoriul câmpiei. În acest context, la
fel de intense şi păgubitoare au devenit secetele ultimilor ani – mai ales că teritoriul
este constituit predominant din terenuri cu destinaţie agricolă – precum şi hazarde
ca vijelia sau grindina. S-a văzut că ele pot produce mari pagube materiale. În
general, secetele produc pagube mai mari decât excedentele pluviometrice,
deoarece afectează teritorii mult mai vaste, iar vijeliile au devenit tot mai frecvente,
în special în arealele sudice. Mai mult, atunci când se produc cantităţi excedentare
de precipitaţii în sezonul cald, excesul de apă de la suprafaţa solului se evaporă
rapid în condiţiile temperaturilor ridicate ale aerului şi solului din ultimii ani.
Având în vedere că în următorii ani temperatura aerului va continua să
crească, rezultă că cele mai importante hazarde la care societatea este vulnerabilă
nu sunt doar excedentele de precipitaţii, ci şi secetele, vijelia sau chiar grindina.
Dinamica intensă a aerului pusă pe seama creşterii temperaturii aerului va continua
să afecteze vestul ţării, prin puternicele linii de instabilitate (gren) ce traversează
regiunea şi care aduc cu ele toate fenomenele meteorologice periculoase asociate.
Autorităţile locale vor trebui să cunoască măsurile de prevenire a acestor
hazarde, iar transmiterea cât mai rapidă a avertizărilor meteorologice devine de
primă importanţă. Populaţia trebuie informată rapid asupra riscurilor la care este
expusă, în cazul manifestării unor fenomene meteorologice periculoase cu
desfăşurare rapidă peste teritoriul vestic al ţării. Aceasta constituie poate, cea mai
bună măsură de apărare a vieţii cetăţenilor şi a bunurilor acestora.

28
 BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

1. Anagnostopoulou, Christina, Maheras, P., Karacostas, T., Vafiadis, M. (2003), Spatial

and temporal analysis of dry spells in Greece, Theoretical and Applied Climatology,
vol.74, nr.1-2, Springer-Verlag, Austria, p.77-91
2. Bogdan, Octavia, Niculescu, Elena (1999), Riscurile climatice din România, Edit.
Sega-Internaţional, Bucureşti, 280 p.
3. Bogdan, Octavia, Marinică, Ion (2007), Hazarde meteo-climatice din zona temperată.
Factori genetici şi vulnerabilitate – cu aplicaţii la România, Edit. „Lucian Blaga”,
Sibiu, 422 p.
4. Boroneaţ, Constanţa, Rîmbu, N. (2003), Moduri ale variabilităţii deceniale a
precipitaţiilor din timpul iernii în regiunea atlantico-europeană şi legătura acestora
cu anomaliile circulaţiei atmosferice şi a temperaturii suprafeţei mării, Analele Univ.
Ovidius, seria Geografie, vol.I, Constanţa, p.32-42
5. Busuioc, Aristita (1992), Synthetic description method for regional climate anomalies,
Meteorology and Hydrology, NIMH, vol.22, 2, p.23-27
6. Busuioc, Aristiţa, von Storch, H. (1996), Changes in the winter precipitation in
Romania and its relation to the large-scale circulation, Tellus, 48 A, 4, Munksgaard,
UK, p.538-552
7. Cheval, S., Croitoru, Adina, Dragne, Dana, Dragotă, Carmen, Gaceu, O., Patriche,
C.V., Popa, I., Teodoreanu, Elena, Voiculescu, M. (2003), Indici şi metode cantitative
utilizate în climatologie, Edit. Univ. din Oradea, Oradea, 119 p.
8. Ciulache, S., Ionac, Nicoleta (1995), Fenomene atmosferice de risc şi catastrofe
climatice, Edit. Ştiinţifică, Bucureşti, 179 p.
9. Cristea, Maria (2004), Riscurile climatice din bazinul hidrografic al Crişurilor, Edit.
Abaddaba, Oradea, 186 p.
10. Croitoru, Adina Eliza (2006), Excesul de precipitaţii din Depresiunea Transilvaniei,
Edit. Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 264 p.
11. Dragotă, Carmen (2006), Precipitaţiile excedentare în România, Edit. Academiei
Române, Bucureşti, 175 p.
12. Dragotă, Carmen, Cheval, S. (2000), Precipitaţiile atmosferice – hazard climatic în
Podişul Dobrogei de Sud şi litoralul adiacent, Comunicări de Geografie, Alma Mater
Bucurestiensis, Geographia, vol.IV, Edit. Universităţii din Bucureşti, p.257-262
13. Dumitraşcu, Monica, Cheval, S., Baciu, Mădălina, Breza, T. (2002), Analiza
temperaturii şi precipitaţiilor lunare din Câmpia Olteniei. Aplicaţie GIS/ GIS-Based
Analysis of the Monthly Temperatures and Precipitation in the Oltenia Plain
(Romania), Geographycal Phorum, no.1, University of Craiova, Edit. Universitaria,
Craiova, p.107-115
14. Gaceu, O. (2005), Clima şi riscurile climatice din Munţii Bihor şi Vlădeasa, Edit.
Universităţii din Oradea, Oradea, 284 p.
15. Holobâcă, I.H. (2006), Perioadele deficitare sub aspect pluviometric şi efectele lor
hidrologice în Podişul Transilvaniei, teză de doctorat, Univ. „Babeş-Bolyai”,
Facultatea de Geografie, Cluj-Napoca, 212 p.
16. Iliescu, Maria-Colette (1989), Manifestări electrice atmosferice pe teritoriul României
(orajele), Edit. Academiei R.S.R., Bucureşti, 144 p.
17. Iliescu, Maria, Stăncescu, I. (1974), Condiţii aerosinoptice care generează precipitaţii
abundente în regiunile vestice ale teritoriului României, Culeg. de lucr. de meteo. pe
anul 1972, IMH, Bucureşti, p.151-167

29
18. Luterbacher, J., Xoplaki, E. (2003), 500-year Winter Temperature and Precipitation
Variability over the Mediterranean Area and its Connection to the Large-scale
Atmospheric Circulation, in Mediterranean Climate – Variability and Trends,
Springer-Verlag Berlin Heidelberg, Germany, p.133-151
19. Maheras, P. (2000), Synoptic situations causing drought in the Mediterranean Basin,
in Drought and Drought Mitigation in Europe, Kluwer Academic Publishers,
Dordrecht, The Netherlands, p.91-102
20. Maheras, P., Anagnostopoulou, Christina (2003), Circulation Types and Their
Influence on the Interannual Variability and Precipitation Changes in Greece, in
Mediterranean Climate – Variability and Trends, Springer-Verlag Berlin Heidelberg,
Germany, p.215-239
21. Marin, I. (1986), Măsurători şi calcule în meteorologie şi climatologie, Univ. din
Bucureşti, Facult. de Geol. şi Geogr., Bucureşti, 206 p.
22. Măhăra, Gh. (1977), Câmpia Crişurilor, în volumul Câmpia Crişurilor, Crişul Repede,
Ţara Beiuşului, Edit. Ştiinţ. şi Enciclop., Bucureşti, 372 p.
23. Măhăra, Gh., Gaceu, O. (2005), Fenomene de risc produse de vânturile tari şi de vijelii
în vestul Munţilor Apuseni, Romanian Journal of Climatology, vol.I, Edit. Univ.
„Al.I.Cuza”, Iaşi, p.47-55
24. McKee, Th.B., Doesken, N.J., Kleist, J. (1993), The relationship of drought frequency
and duration to time scales, Eighth Conference on Applied Climatology, American
Meteorological Society, 17-22 January 2003, Anaheim, California, p.179-186
25. Mihăilă, D. (2006), Câmpia Moldovei. Studiu climatic, Edit. Universităţii Suceava,
Suceava, 465 p.
26. Moldovan, Fl. (2003), Fenomene climatice de risc, Edit. Echinox, Cluj-Napoca, 209 p.
27. Neamu, Gh. (2004), Quelques aspects concernant la répartition des précipitations
abondantes, avec des conséquences catastrophiques, dans les Subcarpates de Buzau
(Roumanie), XVIIe Colloque International de Climatologie de l’AIC, Climat „Memoire
du temps…”, 8-10 septembre 2004, Caen, France, p.329-332.
28. Palutikof, J. (2003), Analysis of Mediterranean Climate Data: Measured and
Modelled, in Mediterranean Climate – Variability and Trends, Springer-Verlag Berlin
Heidelberg, Germany, p.125-132
29. Păltineanu, C., Mihăilescu, I.Fl., Seceleanu, I., Dragotă, Carmen, Vasenciuc, Felicia
(2007), Ariditatea, seceta, evapotranspiraţia şi cerinţele de apă ale culturilor agricole
în România, Edit. Ovidius University Press, Constanţa, 319 p.
30. Sahsamanoglou, H.S., Makrogiannis, T.J. (1994), Precipitation in Greece since 1981,
Proceedings at International Symposium/Workshop on Climatic Variability and Impact
to Agriculture, Volos, 21 April 1994, Greece, p.97-103
31. Tate, E.L., Gustard, A. (2000), Drought Definition: A Hydrological Perspective, in
Drought and Drought Mitigation in Europe, Kluwer Academic Publishers, Dordrecht,
The Netherlands, p.23-48
32. Topor, N. (1964), Ani ploioşi şi secetoşi în R.P.R., C.S.A., Instit. Meteorologic,
Bucureşti, 304 p.
33. Türkeş, M. (2003), Spatial and Temporal Variations in Precipitation and Aridity Index
Series of Turkey, in Mediterranean Climate – Variability and Trends, Springer-Verlag
Berlin Heidelberg, Germany, p.181-213
34. Wilks, D.S. (1995), Statistical Methods in the Atmospheric Sciences, Academic Press,
Inc., San Diego, California, USA, 465 p.

30