Tema.

11 Chirurgie
1. Definitia, continutul si istoricul notiunii de asespie.
Asepsia- este un ansamblu de măsuri, metode și tehnici care duc la prevenirea contaminării cu
germeni patogeni a unui organism, obiect, produs, în timpul examinării sau tratamentelor
efectuate și constituie un element de bază în asistența medicală actuală. Asepsia este o metodă de
distrugere a germenilor patogeni cu ajutorul substanțelor chimice: de pe suprafața instrumentelor
utilizate și din interiorul încăperilor.
Asepsia reprezintă un complex de măsuri care împiedică pătrunderea sau contactul germenilor cu
plaga operatorie prin nimicirea lor de pe toate obiectele ce intră în contact cu plaga. Asepsia este
o metodă profilactică de tratament ce împiedică contaminarea plăgii.
Legea supremă a asepsiei:
Tot ce intră în contact cu plaga trebuie să fie liber de microbi, adică steril
❑ Se utilizau diferite macerate din plante cu efect antiseptic și cicatrizant.
❑ În perioada lui Hipocrate, era recomandat spălarea plăgilor cu apă caldă și vin vechi iar
echipa chirurgicală trebuia să se spele pe mâini înainte de operație iar plăgile erau
pansate cu pînză albă.
❑ Louis Pasteur este considerat părintele asepsiei, fiind primul care descoperă diverse
familii de germeni și demonstrează relația de cauzalitate între aceștia și apariția
diverselor boli, a identificat unele metode de prevenire și tratament ale acestora, a pus
baza conceptului sterilizării.

2. Metodele de asepsie
Asepsia foloseşte un ansamblu de metode având ca scop lucrul în mediul steril ( de la
decontaminarea mâinilor chirurgului, decontaminarea câmpului operator, sterilizarea
instrumentarului şi a inventarului moale, până la aplicarea pansamentului steril pe
plagă ).Deoarece se previne infecţia, asepsia este o metodă profilactică Toate aceste
deziderate se realizează prin dezinfecție și sterilizare.

Asepsia constă din 2 etape: dezinfecția și sterilizarea.

uzatoare de boli sunt inhibate de pe medii inerte, sunt distruse
Dezinfecția-orice proces chimic sau fizic,prin care agenții patogeni sau microorganismele
cauzatoare de boli,pot fi distruse.
Sterilizarea-procesul prin care toate formele de viață,inclusiv sporii bacterieni și virusurile
sunt distruse prin acțiunea agenților fizici sau chimici.
Sterilizarea se realizează într-un spațiu separat,special amenajat,conform ultimelor cerințe și
cu aparatura necesară,performantă.
Certitudinea sterilizării depinde de respectarea următoarelor etape:
• Presterilizarea-pregătirea instrumentarului în vederea sterilizării.
• Steriliazarea propriu-zisă.
În practică, acest dublu obiectiv se realizează cu ajutorul metodelor aseptice de lucru care
presupun:
- Pregătirea și protecția personalului medical.
- Pregătirea și protecția pacientului.
- Pregătirea și manipularea instrumentelor,materialelor și a suprafețelor.

Toate aceste trei metode descrise mai sus se pot realiza prin:
• Dezinfecția și sterilizarea:suprafețelor și instrumentelor.
• Cu ajutorul soluțiilor antiseptice:personalul medical și câmpul operator.
Sterilizarea se realizează într-un spațiu separat, special amenajat, conform ultimelor cerințe și
cu aparatura necesară, performantă.
Certitudinea sterilizării depinde de respectarea următoarelor etape:
• Presterilizarea – pregătirea intrumentarului în vederea sterilizării;
• Sterilizarea propriu-zisă

3. Dezinfectia. Definitie si metode

.
Dezinfecţia- totalitatea mijloacelor fizice, chimice, biologice şi farmacologice care urmăresc
îndepărtarea, inactivarea sau distrugerea germenilor patogeni din mediu.
Dezinfecţia este procesul prin care sunt distruse cele mai multe, sau toate microorganismele
patogene (în proporţie de 99,99%) cu excepţia sporilor bacterieni, de pe obiectele din mediul
inert. Dezinfecţia se aplică în cazurile în care curăţenia nu elimină riscurile de răspândire a
infecţiei, iar sterilizarea nu este necesară. În orice activitate de dezinfecţie trebuie să se aplice
măsurile de protecţie a muncii pentru a preveni accidentele şi intoxicaţiile.
Dezinfectarea se realizează de obicei folosind substanțe dezinfectante, deși există și alte metode:
⮚ expunerea la ultraviolete
expunerea materialului infectat la temperaturi ridicate, la care microbii nu rezistă

4. Grupele de substante dezinfectante. Caracteristica. Reprezentanti ai grupelor.

Medicamentele antiseptice pentru uz extern, denumite dezinfectante, folosite pe scară

largă în lupta împotriva microorganismelor, formează un grup omogen din punct de vedere
farmacodinamic, dar destul de eterogen din punct de vedere chimic, înglobând o serie întreagă
de compuşi aparţinând celor mai diferite grupe chimice. Spre deosebire de medicamentele
chimioterapice folosite intern, de obicei împotriva unei anumite specii bacteriene, cele
folosite extern, având acţiune bactericidă asupra unei game foarte variate de germeni, sunt
utilizate şi pentru dezinfectarea diverselor obiecte. Din cauza toxicităţii ridicate, introducerea
lor în organism este periculoasăşi numai unele dintre ele, cele cu toxicitate mai mică, pot fi
administrate intern ca antiinfecţioase sistemice.
Un dezinfectant poate acţiona printr-unul sau mai multe din următoarele mecanisme:
- inhibiţie enzimatică prin denaturarea proteinelor (alcooli, fenoli, aldehide) sau inactivarea
grupelor tiolice (metale grele);
- interacţiune cu acizii nucleici (coloranţi acridinici, aldehide, agenţi oxidanţi, azotat de
argint);
- acţiune la nivelul peretelui celular şi a membranei externe (glutaraldehida) sau a membranei
celulare (bisfenoli, acizi organici, coloranţi acridinici, detergenţi, fenoli, clorhexidină).
Aprecierea intensităţii acţiunii antiseptice se face prin determinarea CMI (concentraţie
minimă inhibitorie) sau prin determinarea indicelui fenolic (raportul dintre acţiunea
antibacteriană a substanţei respective şi cea a fenolului).
Un bun antiseptic trebuie să îndeplinească anumite condiţii:
- să aibă cel puţin efect bacteriostatic, preferabil bactericid;
- să aibă indice terapeutic mare;
- să afecteze un număr cât mai mare de germeni patogeni (spectru larg);
- să fie bine tolerat;
- să nu fie alergenic;
- să nu fie toxic;
- să aibă un efect rapid şi de lungă durată;
- să nu fie incompatibil cu alte substanţe administrate.
 Un bun dezinfectant trebuie:
- să aibă acţiune bactericidăşi sporicidă cu spectru larg;
- să nu fie corosiv, să nu păteze şi să nu aibă miros respingător;
- să nu fie inactivat de resturi organice;
- să aibă un preţ de cost convenabil (se utilizează în cantităţi mari).
În ceea ce priveşte sensibilitatea agentului patogen la antiseptice şi dezinfectante, aceasta
descreşte în ordinea următoare:
coci Gram pozitivi, coci Gram negativi, bacili Gram pozitivi, bacili Gram negativi,
micobacterii, fungi, virusuri.
Suprafețele și instrumentele înainte de sterilizare se dezinfectează:
• Alcool etilic 70%
• Clorhexidină 0,5% în alcool de 70%
• Hipoclorit combinat cu săpun sau detergent
• Spray
• Șervețele
• Spumă dezinfectantă ce conțin(ethanol,propanol,compuși cuaternari de amoniu) de la
diferite firme producatoare(Prosept,Propanol,Hospisept)
Dezinfecția cu raze ultraviolete:
Indicații: dezinfecția suprafețelor netede și aerului în boxe de laborator,săli de operații,alte
spații închise,pentru completarea măsurilor de curățire și dezinfecție chimica.

Tema 12

1. Presterilizarea: defintiile, etapele

Înainte de sterilizare, tot instrumentarul se curăţă de resturi organice, sânge, puroi,
dentină, os – ulterior se clătesc şi se usucă.
Presterilizarea - etapa care presupune pregătirea instrumentelor în vederea
sterilizării;
❑ prevede înlăturarea prin procedeul de curăţare mecanică a tuturor impurificărilor
de origine proteinică, lipidică, medicamentoasă etc.
❑ prezenţa materiilor organice protejează germenii de acţiunea agenţilor
dezinfectanţi sau sterilizanţi;
❑ dacă nu există condiţii pentru a spăla imediat instrumentele impurificate cu sânge
sub jet de apă, ele trebuie cufundate într-o soluţie de inhibitor anticoroziv (soluţie
de 1% de benzoat de natriu).
❑ Instrumentele reutilizabile pot fi ţinute în soluţie pînă la 7 h.
Presterilizarea reprezintă etapa dinaintea sterilizări, ce cuprinde totalitatea măsurilor și
tehnicilor efectuate întru decontaminarea instrumentelor stomatologice.
Presterilizarea, sau pregătirea instrumentelor către sterilizarea, este alcătuită din
următoarele etape:
⮚ Spălarea sau Curățarea
⮚ Dezinfectarea
⮚ Uscarea
Presterilizarea decurge în cîteva etape:
1. Curățirea manuală/ultrasonică a instrumentelor
 2. Clătirea cu apă curgătoare;
3. Plasarea articolelor în soluție dezinfectantă;
4. Clătirea cu apă curgătoare;
5. Uscarea instrumentelor cu prosop curat sau aer comprimat;
6. Lubrefierea instrumentarului care necesită acest tratament;
7. Verificarea integrității instrumentarului.

1) Curățarea manuală- spălarea atentă în special a instrumentelor cu suprafață

neregulată cu apă și detergenți, cu ajutorul periei.
2) Curățarea ultrasonică- e mai sigură ca cea manuală, scade riscul infectării
personalului prin înțepare.
3) Decontaminarea- cu soluție antiseptică, fosfat trisodic (1l de apă-1lingură) sau
gentaraldehidă 2%, lizoformin.
4) Uscarea- pe un prosop curat, de unică folosință.
5) Împachetarea și sigilarea- separat sau în tăvițe.

2. Curatarea, dezinfectarea si pregatirea instrumentului medical reutilizabil inainte de

sterilizare
Curăţirea este de 2 tipuri:
⮚ manuală
⮚ mecanică - cu baia cu ultrasunete,mașina de spălat instrumentar.
Decontaminarea/ dezinfectarea instrumentelor: presupune imersia în soluții
dezinfectante speciale, cu spectru larg de acțiune, și menținerea instrumentelor în acestea
pentru un timp optim în vederea distrugerii virușilor (HIV, hepatita B, C, etc.),
bacteriilor, sporilor sau fungilor.
Curăţirea manuală – se efectuează de un cadru mediu echipat cu mănuşi, care foloseşte
pentru curăţare: apa caldă, săpun, detergenţi şi perie aspră.
⮚ Se va acorda o atenţie deosebită atât îndepărtării tuturor resturilor organice, cât şi
posibilelor accidente – tăieturi, înţepături – prin manevrarea acelor (de canal, de
siringă), a instrumentarului tăios (sonde dentare, foarfece, bisturie).
⮚ Manevra este mare consumatoare de timp. 
⮚ instrumentele sunt spălate minuțios cu perii adecvate, insistându-se la încheieturi,
la canelurile acelor si frezelor, pentru înlăturarea tuturor formelor de materii
organice.
⮚ cleștii de extracție, precum și alte instrumente chirurgicale sunt supuse acelorași
etape de presterilizare însă în recipiente separate, apoi se usucă și se curăță din
nou în caz de necesitate.
Prelucrarea mecanică a instrumentarului la etapele ce precedă sterilizarea
❑ Baia cu ultrasunete utilizează unde sonore capabile de a forma bule de oscilație,
proces numit = cavitație;
❑ Aceste bule au capacitatea de a înlătura detritusul de pe suprafața instrumentelor;
 ❑ În scopul presterilizării în baia cu ultrasunete, se va utiliza soluții recomandate de
producători;
Mașina de spălat instrumentar – utilizează apa fierbinte la viteze înalte și un detergent
pentru curățarea instrumentelor.
⮚ Acest dispozitiv necesită personal pentru plasarea instrumentelor în coș sau de a
utiliza casete pentru instrumente.
Curăţirea mecanică – asigură o curăţire corespunzătoare, economie de timp, necesită
aparate speciale cu ultrasunete.
Prelucrarea chimică a instrumentarului la etapele ce precedă sterilizarea
❑ se utilizează obligatoriu un dezinfectant etichetat ca dezinfectant pentru instrumentar și
avizat de Ministerul Sănătății, în concentrația recomandată de producător;
❑ soluția de dezinfectant se pune în cuve / recipiente cu capac;
❑ instrumentarul va fi complet imersat în soluție și va fi menținut în aceasta pe perioada
recomandată de producător.

3. Pregatirea materialelor stomatologice in vederea sterilizarii

❑ Protocolul de lucru va fi atașat la loc vizibil;
❑ Asistenta medicală – este responsabilă cu pregătirea, decontaminarea și dezinfecția
instrumentarului medico-chirurgical;
Verificarea eficacității procedurilor – prin prelevare de probe și investigare bacteriologică
❑ După uscare și verificare, instrumentele se împachetează în folii închise etanș, ce au
prevăzute markeri de sterilizare care virează (își schimbă culoarea), putându-se astfel
controla expunerea materialelor la temperatura optimă și permițând totodată verificarea
sterilizării.
❑ De asemenea pe cutiile metalice (casolete) în care sunt grupate alte instrumente se pun
benzi cu astfel de marker de sterilizare, atât în interiorul cât și în exteriorul cutiilor.

4. Curatarea, dezinfectarea si pregatirea pieselor stomatologice in vederea sterilizarii

Instrumentarul medical reutilizabil în procesul de exploatare, a curăţării presterilizante şi

sterilizării pot fi supuse coroziunii. Soluţia preconizată pentru curăţarea chimică conţine
următorii componeţi:
⮚ acid acetic (CH3CO2H);
⮚ clorură de sodiu (NaCl);
⮚ apă distilată – până la 100 ml.

Timpul de expoziție depinde de concentrația soluției:

✔ Cloramină 3% - 40 min
✔ H2O2 6% - 90 min
✔ Prosept 2% - 30 min
✔ Cloramină 6% - 15 min
❑ Alte substanțe utilizate: Aerodesin 2000, Hospisept, Nikamicid, Profic, Neodez,
Tabidez, Septohloral, Savo Prim, Chirosan, Chiroseptol, Pedilin etc
 După trecerea timpului de expoziție, instrumentele se vor clăti sub jet de apă, se usucă, se
ambalează conform destinației (tratament terapeutic, chirurgical etc) și se vor steriliza.
⮚ Soluţia de spălare-curăţare pentru presterilizarea articolelor medicale reutilizabile este
raţional de a o folosi în decurs de până la 12 ore din momentul preparării în funcţie de
gradul lor de impurificare;
⮚ Detergenţii, în special cei în stare friabilă, urmează a fi verificaţi la conţinutul de
substanțe active nu mai rar decât o dată în 3 luni;
⮚ Pregătirea instrumentarelor şi materialelor pentru sterilizat se face în spaţii bine
amenajate, autorizate conform cerinţelor în vigoare;
Periile, recipientele şi alte ustensile utilizate la curăţare se spală şi se decontaminează

Tema 13

1. Sterilizarea, definitie. Mijloacele de sterilizare

Sterilizare = utilizarea procedurilor fizice sau chimice în scopul distrugerii tuturor microorganismelor,
inclusiv a formelor sporulate rezistente de bacterii.
Sterilizarea constituie distrugerea tuturor formelor de viață.
Sterilizarea este procesul de nimicire sau înlăturare al tuturor microorganismelor viabile.
Steril = Liber de orice formă vie de microorganisme;
Sterilizarea se realizează într-un spațiu separat, special amenajat, conform ultimelor cerințe și cu
aparatura necesară, performantă.
Certitudinea sterilizării depinde de respectarea următoarelor etape:

❑ Presterilizarea- pregătirea intrumentarului în vederea sterilizării;

❑ Sterilizarea propriu-zisă

Pașii unei sterilizări corecte și complete sunt:

❑ Presterilizare în cutii speciale cu dezinfectant: prelucrarea instrumentelor în baia cu
ultrasunet

❑ Spălare instrumentelor
❑ Împachetarea instrumentarului în ambalaj de unică folosință
❑ Sterilizarea în autoclave:control de calitate
❑ Inscripționarea zilei si a orei sterilizării
❑ Depozitarea în compartimente speciale.
2. Sterilizarea prin caldura uscata. Caracteristica, utilaj, avantaje si
dezavantaje

Sterilizarea prin căldură umedă se realizează prin următoarele metode:

Fierberea
sterilizarea prin vapori sub presiune
fierberea în ulei.
Sterilizarea prin vapori sub presiune (autoclavare)
▪ Aparatul utilizat pentru sterilizarea cu vapori de apă sub presiune.
▪ Este metoda cea mai utilizată astăzi pentru sterilizarea unor materiale şi a instrumentelor
chirurgicale.
▪ Practic peste 120 °C sunt distruşi toţi germenii, inclusiv bacteriile sporulate şi virusurile.
▪ Temperatura vaporilor de apa creste proportional cu presiunea, respectiv 134 de grade,
timp de 45 de minute.
Autoclavul este alcătuit din:
✔ un cazan cu peraţi dubli, cazanul interior fiind în comunicare cu spaţiul dintre cei 2 pereţi

✔ Capacul

✔ Manometru

✔ Robinet pentru reglarea presiunii

✔ Supapă de siguranţă

✔ Sursa de căldură ( arzător cu gaze sau rezistenţă electrică )

Blocurile operatorii pot fi dotate cu propriul nucleu de sterilizare, unde sunt sterilizate instrumentele şi
materialele numai pentru necesităţile blocului operator.

La autoclav se pot steriliza:

-inventarul moale
-seringi
-tuburile de dren
-mănuşi de cauciuc
-sonde de diverse tipuri
-instrumentar pentru chirurgia clasică şi laparoscopică

Controlul sterilizării se poate face prin mijloace fizice (termometru), chimice (modificări de culoare a unor
substanţe la anumite temperaturi), biologice (bacili distruşi la anumite temperaturi).

Fierberea este procedeul cel mai simplu, mai economic, însă are acțiune sporicidă redusă. Timpul de
fierbere este de minim 30 min., din momentul începerii acesteia. Pentru a evita alterarea
instrumentelor și a mări acțiunea bactericidă a apei în fierbere, se utilizează apă distilată sau în
prealabil fiartăși se adaugă substanțe chimice care ridică punctul de fierbere al apei cu aproximativ
4ºC: bicarbonat de sodiu 2%, clorură de calciu sau de sodiu ș.a.
Dezavantajele acestei metode de sterilizare sunt:
 - instrumentele din metal pot coroda, de aceea trebuie protejate; aburul sub presiune poate deteriora
anumite materiale plastice sau gume.
Utilaj :Sterilizarea prin vapori sub presiune se produce se face în autoclav – dulap metalic cu pereți
dubli rezistenți, prevăzut cu un capac care-l închide ermetic. Pe capac sunt trei dispozitive:
monometru, robinetul de vapori pentru îndepărtarea aerului și a vaporilor de apă, supapa de siguranță.
Lateral există un robinet de scurgere. În interior se găsește un grătar pe care se pun instrumentele care
urmează a fi sterilizate.
Fierberea în ulei (ulei mineral, glicerină, parafină, siliconi sau alte uleiuri sintetice) la 160ºC, timp
de 90 min. realizează o sterilizare satisfăcătoare. Se utilizează pentru sterilizarea pieselor de mână,
frezelor și a unor instrumente cu articulații. După sterilizare, obiectele respective sunt trecute într-o
centrifugă puternică câteva minute pentru a îndepărta surplusul de ulei. Pasteurizarea presupune
aseptizarea unor lichide la temperatura sub 100 ºC, urmată de răcire bruscă – lapte, bere, medii de
cultură, asigură o distrucție de 90-95% din germenii patogeni. Înaltă – fierbere 80 sec la 80-90ºC;
joasă – fierbere 30-60 min la 60º

3. Sterilizarea prin caldura uscata. Caracteristica, utilaj, avantaje si

dezavanaje

Flambarea presupune trecerea rapidă a obiectelor prin flacără. Este un procedeu vechi și imperfect,
nesigur, incomplet, degradează instrumentele. Se folosește pentru sterilizarea gâtului fiolei înainte de
a fi deschisă sau a instrumentelor în cazuri de mare urgență, prin expunerea timp de o secundă pe
cm2 la căldura directă a unei flăcări.
Încălzirea la incandescență este o metodă de sterilizare rapidăși sigură, însă deteriorează
instrumentele, fiind folosită doar la sterilizarea ansei bacteriologice, care se menține în flacără până
se înroșește, iar apoi lasându-se să se răcească. Se repetă la fiecare utilizare.
Sterilizarea cu aer cald se face la 180ºC timp de o oră, determinând carbonizarea
microorganismelor, forme vegetative sau spori. Temperatura de 180ºC este necesară deoarece
căldura uscată are o putere redusă de pătrundere. Nu prezintă riscul corodării instrumentelor, spre
deosebire de autoclav (în cazul căruia aburul poate deteriora anumite tipuri de materiale). Însă
presupune un timp mai îndelungat, în comparație cu acesta.
Utilaj: Sterilizarea se face în cuptorul Pasteur (sau Poupinel), confecționat din metal și prevăzut cu
pereți dubli și rafturi în interior. Între pereții dubli circulă aerul cald; încălzirea se face electric, iar
monitorizarea temperaturii – cu ajutorul termometrelor.

4. Sterilizarea prin alte metode fizice. Carcateristica, utilaj, avantaje si

dezavantaje
Glassperlene
• Temperatura 2180C – 2460C;
• Cristalele trebuie să fie mai mici de 1 mm în diametru, deoarece diametre mai mari nu
sunt eficiente în transmiterea căldurii la spațiile mari de aer între cristale.

FIERBEREA
▪ Prima metodă de sterilizare utilizată.
▪ Astăzi se utilizează doar în mod excepţional. Deoarece apa nu depăşea 100°C, o parte din
bacterii şi virusuri nu erau distruse.
▪ Se sterilizau: seringi, tuburi de cauciuc, instrumentar chirurgical.
 Din momentul în care apa începea să fiarbă se cronometrează 30-40 minute timp în care
sterilizarea se consideră terminate

RADIAŢII IONIZANTE
• Cel mai utilizat tip de radiaţie ionizantă pentru obţinerea sterilizării este radiaţia gamma
(γ); distrugerea microbilor se realizează pe capacitatea de ionizare şi excitare a atomilor
materiei cu care radiaţia vine în contact
• Formele vegetative sunt mai sensibile decât formele sporulate iar rezistenţa virusurilor
se apropie de cea a sporilor.
• Avantajele constau în puterea mare de penetrabilitate, putând penetra inclusiv foliile de
plastic sau hârtie în care sunt învelite materialele de sterilizat.
• Se pot steriliza sonde de cauciuc, mănuşi chirurgicale, câmpuri operatorii, instrumente
chirurgicale, seringi de plastic, materiale de sutură.
ULTRASUNETE
Acţionează asupra bacteriilor pe care le fărâmiţează prin ruperea membranei şi liză celulară.
Datorită costurilor are o utilizare limitată.

Tema 14

1.Sterilizarea prin mijloace chimice. Caracteristica, utilaj, avantaje şi

dezavantaje.
Realizează distrugerea tuturor microorganismelor şi a unui număr mare de spori bacterieni.
Timpul de contact necesar al substanţei chimice cu substratul tratat este de câteva ore.Este
obligatorie respectarea recomandărilor producătorului referitoare la timpul de contact şi
condiţiile de realizare.
Mijloace chimice:
a) Formol
b) Oxid de etilen
c) glutaraldehidă

d) Radiaţiile
Substantele chimice care realizează sterilizarea chimica sunt:
Oxidul de etilen
Este un gaz cu mare putere de penetrabilitate. Poate penetra prin: mase plastice, cauciuc, lemn, hârtie,
textile. Sterilizarea se face cu un aparat special cu funcţionare automată, asigurând temperatura în
etuvă de 40°C.
Aldehidele
Cea mai folosită este glutaraldehida. Are acţiune bactericidă, fungicidă, viricidă. Realizează
dezinfecţii chiar şi în prezenţa unor substanţe organice cum ar fi: sânge, plasmă, urină. Se pot steriliza
instrumente pentru chirurgia laparoscopică şi materiale din plastic.
Formolul
Se utilizează foarte puţin odată cu introducerea glutaraldehidei. Astăzi se mai foloseşte doar la
dezinfecţia încăperilor.
RAZELE ULTRAVIOLETE
Acţionează direct asupra microorganismelor, realizând coagularea proteinelor citoplasmatice,
acţionând inclusiv asupra germenilor anaerobi şi a virusurilor. Sursele sunt lămpile cu vapori de
mercur sau cadmiu.

2. Grupe de substanțe dezinfectante. Mecanismul lor de acțiune

DEZINFECTANTELE - substanţe bactericide mai puternice, iritante pentru organismul viu, din
această cauză fiind utilizate pentru distrugerea germenilor de pe obiecte, suprafeţe, produse septice.
Pentru a putea fi utilizate ca antiseptice, substanţele chimice trebuie :
❑ Să aibă capacitate bactericidă
❑ Să fie lipsite de miros neplăcut
❑ Să aibă proprietăţi antiseptice în orice mediu
❑ Să fie uşor solubile în apă şi să dea amestecuri stabile
❑ Să nu acţioneze asupra ţesuturilor
❑ Să fie ieftine şi uşor transportabile

Substanţe pe bază de iod.

Acţionează asupra fungilor şi bacteriilor, inclusiv formele sporulate. Pentru majoritatea

sunt bactericide. Iodul pătrunde în anfractuozităţile tegumentelor şi în porii glandelor,
distrugând germenii din glomerulul acestora. Există în diverse combinaţii:

Iodoforii
Combinaţii ale iodului cu detergenţi, polivinilpirolidonă, realizând substanţe active în
timp, cu activitate antiseptică puternică, în soluţii slabe putând fi utilizate şi la spălarea
plăgilor. Cel mai cunoscut produs este Betadina.
Alcoolii Alcoolul etilic este unul din cele mai folosite antiseptice pentru tegumente. Concentraţia
optimă este de 70-100% . Este bactericid dar nu omoară sporii. Proteinele îl inactivează.
Substanţe pe bază de clor
❑ Clorhexidina
Compus al clorului cu acidul acetic. Are o bună toleranţă locală. Soluţia 0,05% se utilizează
pentru plăgile şi suprafeţele arse.
Substanţe care degajă oxigen.
Oxigenul acţionează în special asupra germenilor anaerobi. Se utilizează în tratamentul plăgilor
infectate cu anaerobi. Cele mai utilizate sunt:
❑ Apa oxigenată-Soluţie apoasă 3% peroxid de hidrogen. Are acţiune bactericidă dar şi
mecanică datorită efervescenţei produsă în ţesuturi. De asemenea are şi acţiune uşor
hemostatică.
Detergenţii
Posedă înalte calităţi bactericide şi bacteriostatice. Aceştia emulsionează grăsimile şi uleiurile,
dezorganizează membrana, inactivează enzimele, etc.
Cei mai utilizaţi sunt:
✔ Bromocetul- Soluţie hidroalcoolică de bromură de cetilpirinum 0,1% utilizată în plăgi
 ✔ TEGO 103G- Soluţie 0,1 % utilizată pentru dezinfecţia lenjeriei şi a tegumentelor
✔ Deconex- Produşi cu acţiune puternică inclusiv asupra HIV şi VHB
✔ Surfanios - soluţie 2%
✔ Hexanios - soluţie diluată 0,5%
În acţiunea agenţilor chimici asupra bacteriilor trebuie luaţi în considerare
o serie de factori:
✔ Factori care ţin de substanţa chimică (concentraţia, solubilitatea, etc. )
✔ Factori care ţin de germenele microbian (numărul, specia, etc. )
Factori care ţin de mediu ( temperatura, pH, etc. )

3.Metode de control al calităţii sterilizării.

⮚ Teste chimice: indicatori cu medii de cultură și altele stripuri cu spori, incubatoare.

⮚ Indicatori chimici: se folosesc tuburi din sticlă ce conțin substanțe sub formă de pulbere cu
punct de topire cunoscut, în jur de 120 grade C (sulf, acid benzoic), role, dispensere,
etichete, stripuri integratoare.
⮚ Indicatori biologici: Se folosesc culturi sporulate de Bacillus Stearotermophylus cu care se
impregnează niște benzi din material poros. Ele se pun după terminarea autoclavării în
mediu de cultură lichid și dacă nu se dezvoltă cultura bacteriană înseamnă că sporii au fost
distruși prin autoclavare și s-a atins tempersatura de 120 grade
⮚ Asigurarea calității: teste de proces, teste pentru controlul eficienței spălării și dezinfectării

Tema 15
1.Definiţia, conţinutul şi istoricul noţiunii antisepsie.

Antisepsia este o metodă de distrugere a germenilor patogeni cu ajutorul substanțelor chimice: de pe

suprafața instrumentelor utilizate și din interiorul încăperilor.
1) denumire generala pentru metodele de combatere a infectiilor septice prin distrugerea sistematica
a bacteriilor patogene in locurile unde acestea se afla.
2) orice procedeu de reducere semnificativa a florei microbiene de la nivelul pielii sau al
membranelor mucoase.

2.Metodele şi mijloacele prin care se obţine antisepsia.

Metodele de antisepsie sunt:
❖ Fizice
❖ Mecanice
❖ Chimice
❖ Biologice
❖ Mixte

3.Antisepsia mecanică. Caracteristica.

Mijloace mecanice - curatirea mecanica si spalarea cu apa, detergenti si sapun, in vederea
pregatirii instrumentelor, a materialului moale pentru sterilizare, dar si pregatirea mainilor
chirurgului si a campului operator.
Antisepsia mecanică – este înlăturarea mecanică a microorganismelor din plagă. În practică
din plagă mecanic se înlătură corpurile străine, ţesuturile neviabile şi necrotice, cheagurile
sangvine infectate, exudatul purulent, care reprezintă un mediu ideal pentru înmulţirea
bacteriilor. În aceste scopuri se utilizează un şir de procedee:
1) Toaleta plăgii se efectuează practic la fiecare pansament şi într-un fel puţin modificat –
la acordarea primului ajutor medical în caz de plagă. În timpul pansamentului se înlătură
materialul de pansament îmbibat cu secret, se prelucrează pielea în jurul plăgii, cu pensa şi
tampon de tifon se înlătură exudatul purulent, cheagurile infectate, ţesuturile necrotice
libere.
2) Următorul şi cel mai important procedeu al antisepsiei mecanice etse prelucrarea
chirurgicală primară a plăgii, care trebuie să fie efectuată nu mai târziu de 12 ore după
lezare. Conform opiniilor moderne, prelucrarea chirurgicală primară a plăgii se efectuează
nu atât pentru „sterilizarea cu cuţitul”, cât pentru diminuarea în plagă a ţesuturilor neviabile,
care sunt un mediu nutritiv favorabil pentru microfloră. Tehnica operaţiei constă în incizia
plăgii, recesurilor (buzunarelor) acesteia, excizia marginilor, pereţilor şi fundului plăgii în
limitele ţesuturilor sănătoase, se înlătură toate ţesuturile lezate, infestate, îmbibate cu sânge.
(3) Prelucrarea chirurgicală secundară a plăgii se efectuează în cazurile, când în plagă
deja s-a dezvoltat infecţia. Esenţa ei constă în disecţia recesurilor, în care se acumulează
puroi şi detrit necrotic, şi înlăturarea ţesuturilor neviabile.
(4) Alte operaţii şi manipulaţii. Unele intervenţii chirurgicale se atribuie la măsurile
antiseptice. Acestea sunt, în primul rând, deschiderea colecţiilor purulente: abceselor şi
flegmoanelor. „Vezi puroi – evacuează-l” – este principiul de bază al chirurgiei purulente.
Până când nu a fost efectuată incizia şi evacuat puroiul din plagă, nici antibioticele, nici
antisepticele nu vor ajuta la vindecarea maladiei. În unele cazuri poate fi eficientă doar
puncţia focarului (în caz de sinusită maxilară).

4.Antisepsia fizică. Caracteristica.

Antisepsia fizică – este distrugerea microorganismelor prin intermediul metodelor

fizice.
Către metodele de antisepsie fizică se atribuie:
(1) Material de pansament higroscopic. De obicei se utilizează tifonul, din care se
confecţionează tampoane şi meşe de diferite dimensiuni.
(2) Soluţii hipertonice. Pentru ameliorarea drenării din plagă se utilizează soluţiile
hipertonice – presiunea osmotică a cărora este mai mare decât a plasmei sângelui. Cel mai
frecvent se utilizează soluţia de clorură de sodiu 10%.
(3) Drenarea este o metodă foarte importantă de antisepsie fizică în tratamentul tuturor
tipurilor de plăgi, precum şi după operaţiile pe cavităţile organismului. Se deosebesc trei
tipuri de drenare a plăgii: pasivă, activă şi lavaj continuu.
Pentru drenarea pasivă a plăgii se folosesc fâşii de cauciuc şi tuburi. Pe dren de obicei se
fac câteva orificii laterale.
În caz de drenare activă tubul de drenare, care iese din plagă, este unit la aspirator
electric sau la un dispozitiv special, care creează presiune negativă.
 Drenarea cu lavaj continuu – printr-un tub în focar se introduce soluţia de antiseptic, iar
prin alt tub – soluţia se evacuează. Astfel, se efectuează lavajul continuu al focarului
patologic. Un moment important este ca în plagă să nu fie retenţie de lichid: volumul
lichidului evacuat trebuie să fie egal volumului introdus.
(4) Sorbenţii. În ultimul timp frecvent se utilizează metoda de absorbţie în tratamentul
plăgilor: în plagă se introduc substanţe, care absorb toxinele. De obicei acestea reprezintă
substanţe sub formă de pulbere ce conţin carbon.

5.Antisepsia chimică. Caracteristica.

Ex: sulfanilamidele.
Acțiunea locală și general a antisepticului trebuie să fie inofensivă pentru macroorganism și
celulele lui și distrugătoare pentru microbi
.
6.Antisepsia biologică. Caracteristica.
Esenţa antisepsiei biologice constă în:
(1) utilizarea preparatelor de origine biologică, care acţionează nemijlocit asupra
microorganismelor, precum
(2) utilizarea metodelor şi măsurilor ce majorează capacitatea organismului de a se opune infecţiei.
La antisepticele biologice cu acţiune directă se atribuie antibioticele, fermenţii proteolitici,
bacteriofagii şi serurile curative.
Antisepsia biologică- reunește un mare grup de preparate ce acționează nemijlocit asupra celulei
microbiene sau toxinelor ei.
1) Antibioticele
2) Bacteriofagii
3) Antitoxinele-administrate sub formă de ser

7.Antisepsia mixtă. Caracteristica.

Antisepsia combinata – este metoda in care se combina doua sau trei tipuri de antisepsie
exemplu: antiseptice plus fermenti proteolitici = dializa fermentativa ( antisepsie fizica + chimica
+ biologica ).
8.Remedii antiseptice. Definiţia. Mecanismul de acţiune.
Remediile antiseptice – metoda prevenirii sau inlaturarii insectiilor microbiene care vor impedica
putrefactia.

Tema 16
1. Particularităţile intervenţiilor de chirurgie orală şi maxilo-
facială.
♣ Se administrează premedicația cu o zi înainte de intervenție cu scopul de a preveni
anxietatea.
♣ Utilizarea antibioticilor înainte de operație, deja calea de administrare și doza e
individual la fiecare pacient.
♣ Întervenția se efectuează cu anestezie, metoda este selecatată în dependență de locul și
volumul intervenției chirurgicale
Nici un medic nu are dreptul de a trata un pacient cu maladii somatic acute sau
cornice fără consultația medicului specialist în domeniu. Destul de des sunt reacții
alergice. Obligatoriu acești pacienți necesită testul alergologic
 2.Scopul pregătirii preoperatorii a bolnavului.
✔ Pregătirea pacientului înaintea intervenției chirurgicale este un element major de prevenire a
infecțiilor postoperatorii. De ea depinde reușita operației și evoluția postoperatorie.
✔ Neutralizarea surselor de suprainfecție
✔ Reducerea posibilităților de contaminare a pielii, prin utilizarea de antiseptice
✔ Depistarea și semnalizarea anumitor infecții, posibilități de alergie.

Etapele:
1. Examinarea clinică/paraclinică
2. Stabilirea diagnosticului
3. Planificarea unui plan de tratament
4. Pregătirea psihică a pacientului
5. Pregătirea fizică a pacientului (îngrijiri igienice)
6. Pregătirea medicamentoasă(premedicația)

7. Monitorizarea funcțiilor vitale

✔ 1.pregatirea psihica – pentru indepartarea fricii, excitatiei se dicuta cu bolnavul, se asigura linistea,
buna ingrijire si somnul regulat.
✔ 2. pregatirea fizica – se asigura pozitia corecta si comoda a bolnavului, libertatea cailor respiratorii,
se indeparteaza obiectele care ar jena respiratia. Pentru anestezia generala cel putin 5-6 ore nemincate,
dar nu pentru anestezia loco-regionala.
✔ 3. pregatirea medicamentoasa (permedicatia) – utilizarea medicamentelor, pentru reducerea
excitabilitatii SNC (pentru diminuarea anxietatii si fricii), se deprima activitatea reflexa vagala (pentru
micsorarea secretiei salivare si brinsice), se scade metabolismul, se ridica pragul de perceptie
dureroasa, se reduc unele efecte nefavorabile ale substantelor anestezice, potentind actiunile lor
favorabile si usurind anestezia

3.Pregătirea psihică a bolnavului în secţie sau cabinet de chirurgie OMF.

Pregătirea psihică- bolnavul e informat despre necesitatea intervenției chirurgicale, riscul,
eventualele complicații și obligatoriu se va cere consimțămîntul pacientului
⮚ Se fixează data intervenției
⮚ Bolnavul e înconjurat de o atenție sporită
⮚ Se suprimă totul ce ar putea să-i provoace bolnavului o stare de neliniște
⮚ Crearea comodității în saloane
3.Pregătirea biologică a pacientului către intervenţie in secţia sau cabinet de
chirurgie OMF.
❑ Între pacient şi medicul său trebuie să se stabilească o relaţie de încredere şi respect
❑ Psihicul bolnavului este la fel de important în procesul de vindecare ca şi medicamentele
administrate
❑ Odată ajuns la spital, bolnavul trebuie să se adapteze la noile condiţii de viaţă, uneori
percepute ce “agresive” de anumiţi indivizi
❑ Esenţial pentru toţi pacienţii dar mai ales pentru cei cu spitalizare îndelungată, este
asigurarea încrederii prin contactul direct cu chirurgul operator
❑ Trebuie avută în vedere o altă abordare pentru stabilirea contactului şi comunicarea
diagnosticului la pacienţii cu boli maligne. Diagnosticul practic nu poate fi ascuns
pacientului decât în cazurile care presupun efectuarea unei intervenţii mutilante. Foarte bine
pentru moralul bolnavului este contactul acestuia cu pacienţi care anterior au suferit aceeaşi
intervenţie şi s-au adaptat bine la handicapul lor
 ❑ Explicarea modului în care va decurge operaţia şi alternativele acesteia trebuie prezentate
bolnavului în cuvinte simple, pe care acesta să le înţeleagă
❑ Psihicul pacientului este influenţat şi de mediul ambiant. Cazarea în saloane mici, cu pat
curat, existenţa telefonului şi a televizorului asigură pacientului un confort psihic
❑ Vizita familiei şi a prietenilor îi spulberă senzaţia de încarcerare
❑ Pacienţilor stresaţi şi prăpăstioşi li se vor administra sedative de alergie.

4.Premedicaţia (pre-anestezia) în secţie (cabinet) de chirurgie OMF.

Premedicația – este o parte componentă a anesteziei moderne, atît loco regională cît și
generală.
Scopul premedicației este de a reduce excitabilitatea SNC, îndeosebi a scoarței,
diminuînd anxietatea, teama de intervenție, diminuînd secreția salivară și bronșică, se
scade metabolismul și în același timp, necesarul de oxigen și substanțe anestezice.

Efectuînd premedicația,se ridică pragul de percepție dureroasă la pacienții care urmează

a fi supuși unei intervenții dureroase sau se determină analgezia la pacienții cu dureri, se
reduc unele efecte nefavorabile ale substanțelor anestezice, crescînd acțiunile lor
favorabile și ușurînd anestezia.
Premedicația este obligatorie la copii, la pacienți emotivi, anxioși, care prin
comportamentul lor ar putea stingheri activitatea medicului stomatolog.
De asemenea, se recomandă în intervenții stomatologice mai ample, la bolnavii cu
reflexe exagerate, hipersalivație, mișcări dezordonate ale limbii, la bolnavii cu dureri.

Clasic, premedicația se realizează prin asocierea unui barbituric, cu un opiaceu și un

vagolitic.
Analgezicele se vor utiliza doar în cazul cînd pacientul acuză dureri. De obicei, în
seara dinaintea intervenției se administrează fenobarbital asociat sau nu cu prometazin
sau diazepam; în dimineața respectivă se poate administra din nou fenobarbital, iar cu o
oră înantea intervenției un sedativ (diazepam sau phenergan) și atropină, la care se poate
asocia și un analgezic

Premedicația are ca scop:

*Reducerea anxietății
*Reducerea metabolismului prin furnizare de oxigen
*Se reduce activitatea reflexelor(tusa…)
*Scăderea volumului de secreție salivară
*Reducerea efectelor toxice ale anesteziei locale și generale
*Prelungirea efectului analgesic
5.Pregătirea fizică (chirurgicală) a pacientului către intervenţie în secţie
(cabinet) de chirurgie OMF.
Se asigura pozitia corecta si comoda a bolnavului, libertatea cailor respiratorii, se indeparteaza
obiectele care ar jena respiratia. Pentru anestezia generala cel putin 5-6 ore nemincate, dar nu
pentru anestezia loco-regionala.
Monitorizarea funcțiilor vitale
1) Măsurarea temperaturii
2) Pulusul
3) Respirația
4) TA
5) Observarea diurezei
6) Observarea scaunului
 6.Pregătirea medicului chirurg către intervenţie în secţie (cabinet) de chirurgie
OMF. Echipamentul necesar.
Pregătirea medicului chirurg către intervenție în regiunea oro-maxilo-facială presupune
pregătirea psihologică a acestuia și pregătirea fizică.
Pregătirea psihologică este importantă în special pentru tinerii specialiști, cercetările au arătat
că o astfel de pregătire poate crește reușita operației.
Se recomandă o serie de exerciții autoadministrative. În funcție de specificul intervenției
chirurgicale, chirurgul va ocupa poziția cea mai confortabilă pentru el și pentru pacient, astfel
încît să dețină control maxim asupra forței livrate spre cîmpul operator.

7.Dezinfectarea mâinilor chirurgului. Tehnici. Caracteristica.

Dezinfectarea mîinilor chirurgului este obligatorie și se realizează prin spălarea mîinilor și
antebrațelor cu apă, săpun și perii sterile, clătite cu apă caldă sterilă și în jet și 2-3 minute
antiseptizare cu alcool 70 % sau cu soluție ce conține clorhexidin, hexaclorofen, bromocet Tego
103 etc.
Pentru intervențiile de mică chirurgie intraorală este suficient spălatul mîinilor 5 minute cu peria,
apă și săpun sterile, urmat de antiseptizare 2 minute cu alcool de 70% hexaclorofen,
bromocet,etc.
După spălare mîinile se usucă cu aer cald, cu un prosop de hîrtie cu utilizare unică sau cu un prosop
textil steril care va fi din nou spălat și sterilizat. Înainte de începerea actului operator medicul va
îmbrăca mănușile