Educarea limbajului în desfășurarea activității instructiv educative

Limbajul sau vorbirea este activitatea de comunicare între oameni realizată cu ajutorul
limbii.
În procesul instructiv-educativ prin intermediul limbajului se realizează transmiterea
cunoștintelor și lărgirea orizontului. Limbajul poate fi privit din două puncte de vedere pe de o
parte ca mijloc de comunicare și pe de altă parte ca mijloc de cunoaștere.
Copilul folosește vorbirea în fiecare zi, în fiecare clipă a vieții sale pentru elaborarea și
comunicarea propriilor gânduri, pentru formularea cerințelor, bucuriilor și necazurilor, în
organizarea vieții și a activității lui. Pe masura ce își însușește vorbirea, copilul poate fi educat
mai ușor prin intermediul cuvântului și să contribuie la educarea lui intelectuală.
Cuvântul sub forma de întrebare sau adresare directa îl face pe copil să gândească, să
analizeze ,să compare, să clasifice, să se ridice la generalizare.
În acest fel procesul instructiv-educativ contribuie la dezvoltarea gândirii și a
limbajului, la creșterea capacităților de cunoaștere, la dezvoltarea vocabularului, la mărirea
posibilității de exprimare etc.
Cunoașterea directă și indirectă a lumii înconjurătoare cu ajutorul limbii și a
procesului instructiv-educativ contribuie la modelarea a profilului lor moral.
Exprimarea dorințelor, a rugăminților, a recunoștinței, formularea regulilor de purtare,
încurajarea faptelor bune și condamnarea faptelor negative prin intermediul cuvântului
influențează profilul moral al copilului și formează atitudinea pozitivă a acestuia față de tot ce-l
înconjoară.
Vorbirea constituie deci un instrument de baza în formarea trăsăturilor morale ale
copiilor, un mijloc de educație morala .Cu ajutorul cuvantului putem contribui și la educația
estetică a copilului, dezvăluindu-i prin cuvinte frumosul din natură, viața și societate, învață
copiii să vadă frumosul ,să-l înțeleagă, să-l iubească și să-l folosească în viața de zi cu zi.
Dirijând observarea tuturor aspectelor frumoase ale naturii și a vieții sociale copii învață
să le sesizeze, să le simtă și să le respecte. Povestind, spunând basme copiilor, poezii, ghicitori
etc,copiii încep să înțeleagă frumusețea limbii și să folosească în vorbirea lor expresiile care le-
au placut și i-au impresionat mai mult.
Prin urmare folosind limba ca mijloc puternic de educație intelectuala, morala și estetica,
cadrul didactic realizează instruirea și educarea copiilor le dezvolta vorbirea ,necesară în
procesul de comunicare și de cunoaștere a vieții înconjuratoare și în acelasi timp le
perfecționează exprimarea, corectându-le pronunția le îmbogățește vocabularul și îi ajută să-și
însușească în mod practic structura gramaticală a limbii .
În anii petrecuți de copil la grădiniță, sub influenta procesului de învățământ la care
participa copilul, are loc o asimilare rapidă a diferitelor aspecte ale limbii; dezvoltându-se astfel
noi funcții și forme a limbajului. Aici copilul vorbește mai mult cu alți copii despre ceea ce a
văzut, a auzit, a făcut, a gândit.
În acest fel trece treptat de la limbajul situativ la limbajul contextual (de comunicare, care
are un rol preponderent față de primul), iar pe măsura ce copilul explorează lumea
înconjurătoare, el depaseste tot mai mult limitele experienței desprinzându-se de influența
momentului prezent.
Pentru a favoriza educarea conduitei verbale a preșcolarilor este necesar ca activitatea
educativă să fie facută în așa fel încât aceștia să fie stimulați să participe în mod activ la
activități, atât verbal cât și mental. Luând în considerație complexitatea actului pedagogic de
cultivare a limbii și limbajului prin procesul de învățământ, este necesar să exemplificăm, cu
obiectivele la care ne-am orientat, activitatea de îmbogățire a vocabularului și de formare a unei
conduite verbale a copiilor preșcolari.