Statul aristocratic spartan

Statul spartan a înglobat în hotarele sale regiunile sudice ale

Peloponesului:Laconia de sud, Mesonia la sud-vest şi Cimeria spre est.
În perioada cuceririi Laconiei de către dorieni structura politică a
acesteea se cunoaşte după aşa-numitele retrai - legi, care circulau pe cale
orală şi care erau foarte scurte şi concise. Plutarh atribuie lui Licurg
aceste legi. Prima retra menţionează următoarea organizare politică a
spartanilor: ei erau împărţiţi în trei triburi gentilice: hileis, dimanes,
ponphiloi, precum şi în 30 de districte numite oboi. Organele de
conducere erau adunarea poporului, care deţinea puterea supremă în
societate şi care se numea apella, apoi sfatul bătrînilor ( gerusia) şi doi
regi.1 A doua retra reflectă organizarea politică spartană în vremea
războaielor miseniene, organizare care, în esenţă, s-a menţinut şi
ulterior.
Regii
În fruntea statului spartan se aflau doi regi aleşi, unul din ginta
dorică a agiazilor şi celălalt din cea a eupontizilor. Regii numiţi ( bazilei
sau arhegeţi ) şi a căror putere se transmitea din tată în fiu, erau
conducători de oşti. Un rege însoţea armata, iar celălalt rămînea în
Sparta. Pînă în sec. VI î. Hr.cei doi regi aveau drepturi de a declara
război şi de a încheia pacea. Începînd cu sec. al VI-lea î.Hr. probleme
păcii şi a războiului intraseră în competenţa adunării poporului
( apella ).
Gerusia (consiliu al bătrînilor-gerontes)
În Gerusia intrau reprezentanţii celor 30 de oboi şi anume 28
gerontes şi doi regi. Membrii Gerusiei erau aleşi pe viaţă de adunarea
poporului ( apella ) dintre spartanii care au înplinit 60 de ani. Sfatul
discuta probleme majore ale statului formulînd propuneri, care le
supunea spre aprobare adunării poporului.
Apella ( adunarea poporului)- se întrunea în fiecare lună.
Participau la adunare toţi spartanii cu drepturi depline, care au împlinit
30 de ani. Regii, eforii (colegiul celor cinci efori) şi Gerusia făceau
propuneri în apella care admitea sau respingea, fără ca aceasta să aibă
dreptul de a discuta sau schimba propunerile respective. Apella alegea
pe înalţii funcţionari, pe membrii sfatului bătrînilor (Gerusia), decide în
problema moştenirii tronului şi în probleme de război.
Eforii ( colegiul celor cinci efori) - era organul suprem de
conducere. S-a format în a treia jumătate a sec. al VII-lea î. Hr. şi era
alcătuit din cinci membri aleşi dintre cetăţeni cu drepturi depline. Unul
dintre colegi era preşedinte. Cu timpul colegiul celor cinci efori a
concentrat în mîinele lor întreaga conducere a statului, avînd dreptul să
tragă la răspundere chiar pe regi. Cîte doi efori îl însoţeau pe rege în caz
de război. Eforii convocau apella ( adunarea poporului) şi Gerusia
(sfatul bătrînilor) pe care le prezidau. Astfel, colegiul celor cinci efori,
avea drept

1 F.Brainstein, J.F.Pepin, Ghid de cultură generală, Bucureşti, f.a., p.28

1 З.М.Черниловский, Всеобщая история государства и права,
Москва, 1995, p.59
 de control asupra tuturor activităţilor. La viaţa de stat participau
numai spartanii. Stat militarist, Sparta, după multe războaie de
cucerire, în sec. al VI-lea î. Hr. a impus majorităţii oraşelor-state
din Pelopones o alianţă politică şi militară prin care s-a asigurat
hegemonia în Grecia. În Sparta mai existau şi mulţi magistraţi care
se ocupau de educaţia tinerilor, de comanda flotei – amiralei. Sparta
şi-a organizat una dintre cele mai puternice şi disciplinate armate
ale antichităţii. Centrul statului spartan nu era înconjurat de ziduri,
deoarece după cum le plăcea spartanilor să afirme, că locuitorii
acesteia se simţeau destul de vrednici pentru a o apăra. Baza
armatei o constituiau cetele greu înarmate organizate din cetăţeni cu
drepturi depline în vîrstă de la 20-60 ani.
Politica externă a Spartei se defineşte prin caracterul
conservator, manifestat prin ostilitatea continuu a Spartei faţă de
statele greceşti cu regimuri democratice sclavagiste. Sparta s-a
străduit să organizeze toate oraşele-state din Pelopones într- o ligă
sub conducerea sa, care să fie opusă ligii argiene, deja formată în
nord-estul Peloponesului. Astfel, la sfîrşitul sec. VI î. Hr. s-a format
Liga Peloponeziacă, sub hegemonia Spartei. Sisteme politice,
economico-sociale similare cu cel spartan au luat fiinţă şi în alte
oraşe-state.
Sparta a fost un model clasic de polis cu orînduire statală
oligarhică. Rivalitatea dintre Atena şi Sparta a dus la războiul
peloponeziac ( 431- 404 î.Hr.). Obţinînd victorie, Sparta şi-a întărit
hegemonia asupra Greciei. În 146 î. Hr. Sparta a fost cucerită de
Roma, iar în 27 î. Hr.- inclusă în provincia romană Ahaia.

Izvoarele de drept.