Verbul

Verbul este partea de vorbire care arată acțiunea, starea sau existența.
Verbele sunt:
-predicative, când pot forma singure predicatul; Eu sunt în clasă .
Verbul A FI este predicativ în urmă toarele situații: a se afla, a exista, a avea loc,
a proveni, a (se) întâmpla, a (se) împlini, a costa, a (se) petrece, a trece, a
merge, a dura, a umbla.
Deasupra patului este un tablou. (se află )
Bă tă lia de la Că lugă reni a fost în 1595. (a avut loc)
El este din Iași. (provine)
Nu știu ce e când ți se zbate ochiul. (se întâmplă )
Mâine, sunt 15 ani de la că să toria pă rinților. (se împlinesc)
Am aflat cât este biletul de avion. (costă )
Azi-noapte a fost o furtună puternică . (s-a petrecut)
Când am intrat în casă , am aflat că bunicul fusese pe la noi. (trecuse)
Am fost cu Andrei într-o excursie. (am mers)
Ora de curs este de 50 de minute. (durează )
Mama nu știe pe unde a fost Andrei până la acea oră . (a umblat)
-nepredicative, când nu pot forma singure predicatul.
Verbele nepredicative sunt:
-copulative, când formează cu un nume predicativ un predicat nominal: a fi, a
deveni, a ieși, a ră mâne, a pă rea, a însemna, a se face, a ajunge.
A fi-pred.-Eu sunt în clasă .; cop.-Eu sunt doctor. (verb cop+N.P. .N.)
A deveni-Eu am devenit doctor. Eu am devenit trist. (vb. Cop+N.P. .N.)
A deveni-predicativ-a se preface, a se transforma-În lume, totul devine.
A IESI-verb pred. Eu am ieșit din casă . Cop.-Eu am ieșit medic. Eu am ieșit
trist.
A pă rea-pred. Pare că plouă . Cop.-Mama pare tristă .
A însemna-pred. Eu însemnez pe caiet. Cop.-Mama înseamnă mult pentru mine.
A se face-pred. Pâinea s-a fă cut în cuptor. Cop.-S-a fă cut
mare/obraznic/leneș/doctor.
A ră mâne-pred.-Eu ră mân în casă . Cop.-El ră mâne medic/trist.
A ajunge-pred.-Geo a ajuns acasă . Cop-Geo a ajuns sportiv/trist.
Există și alte verbe copulative: a veni (Dan îi vine unchi), a se chema (El se
cheamă Georgescu.), a se numi (El se numește Viorel), a se prinde (Ei se prind
tovară și.), a se ține (Ei se țin veri.)
-auxiliare, când ajută la formarea unor timpuri compuse.
Acestea sunt:
-A AVEA, care ajută la formarea modului indicativ, timpul perfect compus (AM
ascultat), a modului condițional-optativ, timpul prezent (AȘ asculta), timpul
perfect (AȘ fi ascultat) și a viitorului popular (AM să cânt);
-A VREA, care ajută la formarea modului indicativ, timpul viitor propriu-
zis/standard (VOI cânta), viitorul anterior (VOI fi fă cut);
-A FI, care ajută la formarea modului conjunctiv, timpul perfect (să FI ascultat),
a modului condițional-optativ, timpul perfect (aș FI ascultat), viitorului anterior
(voi FI fost) și a infinitivului perfect ( a FI fost).
Atât verbele predicative, cât și verbele nepredicative pot fi la moduri personale
sau la moduri nepersonale. De exemplu, în propoziția:,,Am de scris'', verbul a scrie
este predicativ, pentru că poate fi singur predicat, fiind la un mod nepredicativ,
supinul. În propoziția: ,,Fiind inginer, a schimbat ușor priza, verbul A FI este
copulativ, fiind la un mod nepredicativ, gerunziu.
Verbul A DEVENI este totdeauna copulativ. Doar în limbajul filosofic apare ca
verb predicativ în relație cu verbul A FI pentru a evidenția opoziția stare-
schimbare. De exemplu: În lume, nimic nu este static, ci totul DEVINE.
Locuțiunea verbală -un grup de cuvinte, care este sinonim cu un verb și se
comportă ca un verb: a-și aduce aminte, a-și da seama, a bă ga de seamă , a da
ortul popii, a da bir cu fugiții, a da nă vală , a bate la cap, a bate apa în piuă (a
tră ncă ni), a bate câmpii, a bate palma, a bate pasul pe loc.
O problemă dificilă este stabilirea statutului de locuțiune a unei grupă ri de cuvinte
organizate în jurul unui verb. Gradul ridicat de coeziune a grupă rii este
determinat de urmă torii factori:
-substantivul din grupare nu poate primi un atribut; astfel, în enunțul MIHAI A
DAT VESTEA BUNĂ A CÂȘTIGĂ RII MECIULUI., nu există nicio locuțiune , pentru
că substantivul VESTEA este determinat de două atribute, BUNĂ și A
CÂȘ TIGĂ RII; a dat vestea este o îmbinare liberă de cuvinte, nu o locuțiune.
-substantivul din grupare este nearticulat; în enunțul dat, substantivul VESTEA
este articulat hotă rât, deci A DA VESTEA nu este locuțiune. A da de veste,
substantivul este nearticulat și nici nu poate primi atribut, deci gruparea este o
locuțiune verbală .
-cuvintele componente din grupare sunt invariabile ca formă , cu excepția verbului.
Avea obiceiul greșit de a nu mânca dimineața.-îmbinare de cuvinte.
Carmen a luat parte activă la dezbatere.-îmbinare de cuvinte
George are mare nevoie de ajutorul meu. –îmbinare de cuvinte
(Ele sunt îmbină ri de cuvinte, deoarece nu permit verbului să se combine cu un
complement.)
Verbele predicative care pot deveni copulative pot intra și în componența unor
locuțiuni verbale: a ajunge la sapă de lemn, a-și ieși din să rite, a se face de
rușine, a ră mâne pe drumuri, a-i pă rea bine.
Conjugă rile verbelor (terminația verbului cu forma din dicționar)
I-a, a mânca, a alerga, a visa.
II-ea, a plă cea, a tă cea, a dispă rea
III-e, a merge, a face, a drege
IV-i, a iubi, a citi
V- î, a urî, a pârî.
Moduri și timpuri verbale
Personale/Predicative (au funcția de P.V. sau de P.N.)
Indicativ arată acțiuni sigure, posibile, realizabile.
Are urmă toarele timpuri verbale: prezent, imperfect, perfect simplu, perfect
compus, mai-mult-ca- perfectul, viitorul standard (simplu, I), viitorul anterior.
A fi
1.Prezentul-momentul actual al petrecerii acțiunii: eu sunt, tu ești, el/ea este,
noi suntem, voi sunteți, ei/ele sunt.
A avea-eu am, tu ai, el/ea are, noi avem, voi aveți, ei/ele au.
2.Imperfectul-arată o acțiune petrecută în trecut, dar neterminată : eu eram, tu
erai, el/ea era, noi eram, voi erați, ei/ele erau.
A avea-eu aveam, tu aveai, el/ea avea, noi aveam, voi aveați, ei/ele aveau
3.Perfectul compus- exprimă o acțiune trecută și terminată în momentul vorbirii.
Eu am fost, tu ai fost, el/ea a fost/noi am fost/voi ați fost/ ei/ele au fost.
A avea-eu am avut, tu ai avut, el/ea a avut, noi am avut, voi ați avut, ei/ele au
avut.
El este alcă tuit din verbul auxiliar A AVEA+participiul verbului de conjugat.
Eu am fost, tu ai fost, el/ea a fost, noi am fost, voi ați fost, ei/ele au fost.
Există și forme ale perfectului compus, care sunt vechi și se pă strează mai ales în
poezia populară : ,,Semă nat-am grâu de vară ’’; Datu-mi-te-a taică -tă u’’.
Participiul este o formă nonfinită /nepersonală care arată o acțiune suferită de o
ființă sau de un lucru.
4.Perfectul simplu-exprimă în limba literară , o acțiune trecută și terminată în
momentul vorbirii.
Sunetele și grupul de sunete care arată timpul perfect simplu sunt: -a, -u, -se,
-i, (-â).
Eu cântai, tu cântași, el/ea cântă , noi cântară m, voi cântară ți, ei/ele cântară .
Eu dispă rui, tu dispă ruși, el/ea dispă ru, noi dispă rură m, voi dispă rură ți, ei/ele
dispă rură .
Eu venii, tu veniși, el/ea veni, noi veniră m, voi veniră ți, ei/ele veniră .
Eu fui, tu fuși, el/ea fu, noi fură m, voi fură ți, ei/ele fură .
Eu sfiii, el/ea sfii, eu pustiii, el/ea pustii, eu pusnicii, el/ea pusnici, eu zdrobii,
el/ea zdrobi.
5.Mai-mult-ca-perfectul-exprimă o acțiune trecută și terminată înaintea altei
acțiuni trecute
Grupul de sunete care arată mai-mult-ca-perfectul este –SE.
Sunetele de mai-mult-ca-perfect urmează după sunetele de perfect simplu.
Eu cântasem, tu cântaseși, el/ea cântase, noi cântaseră m, voi cântaseră ți, ei/ele
cântaseră .
Eu dispă rusem, tu dispă ruseși, el/ea dispă ruse, noi dispă ruseră m, voi dispă ruseră ți,
ei/ele dispă ruseră
Eu venisem, tu veniseși, el/ea venise/noi veniseră m, voi veniseră ți, ei/ele veniseră
Eu adusesem, tu aduseseși, el/ea adusese, noi aduseseră m, voi aduseseră ți, ei/ele
aduseseră
Eu fusesem, tu fuseseși, el/ea fusese, noi fuseseră m, voi fuseseră ți, ei/ele fuseseră
Eu urâsem, tu urâseși, el urâse, noi urâseră m, voi urâseră ți, ele/ei urâseră .
6. Viitorul-exprimă o acțiune care se va desfă șura după momentul vorbirii.
Verbul a vrea este auxiliar când formează viitorul, având forme specifice.
Viitorul este alcă tuit din forme specifice ale verbului auxiliar A VREA+ infinitivul
verbului de conjugat.
6.Viitorul standard/simplu/I
Eu voi FI, tu vei FI, el/ea va FI, noi vom FI, voi veți FI, ei/ele vor FI
În limba vorbită , viitorul se construiește în mai multe feluri:
-verbul A AVEA la indicativ prezent+o altă formă a verbului de conjugat: am să
cânt, ai să cânți, are să cânte, avem să cântă m, aveți să cântați, au să cânte.
-O-invariabil+o altă formă a verbului de conjugat: o să cânt, o să cânți, o să
cânte, o să cântă m, o să cântați, o să cânte.
-în limbajul familiar și regional se folosesc forme de viitor alcă tuite din forme ale
verbului A VREA (din care cade V de la inițială ) +infinitivul verbului de conjugat:
oi cânta, ă i cânta, o cânta, om cânta, ă ți cânta, or cânta. ; oi cânta, oi aduce, o
aduce, om aduce, oți aduce, or aduce; oi veni, îi (ei) veni, o veni, om veni, îți
(eți) veni, or veni.
7. Viitorul anterior-arată o acțiune viitoare terminată înaintea altei acțiuni
viitoare. Este alcă tuit din verbul auxiliar A FI+participiul verbului de conjugat.
Eu voi fi fost, tu vei fi fost, ea/el va fi fost, noi vom fi fost, voi veți fi fost,
ei/ele vor fi fost.
Există forme inverse ale viitorului și sunt folosite în limbajul poetic: semă na-vom,
sta-vom, aduna-le-vor.
Modul imperativ-arată o acțiune posibilă , realizabilă , exprimând un ordin, un
îndemn, un sfat, o rugă minte.
Are forme doar pentru persoana a II-a, singular și plural. Nu are forme specifice
de timp. În vorbire, are o intonație specifică , exclamativă .
Du! Fă ! Fii!Vino! Apari! Fugi! Ieși! Taci! Șezi!
NU FI! Nu duce! Nu face! Nu veni! Nu fugiți! Nu ieși!
Verbele la imperativ sunt în propoziție predicate verbale.
Conjunctivul arată o acțiune posibilă , realizabilă
-are timpurile:
-prezent- să fiu, să fii, să fie, să fim, să fiți, să fie;
-perfect-să fi fost, să fi fost, să fi fost, să fi fost, să fi fost, să fi fost
Condiționalul-optativ-arată acțiuni posibile a că ror realizare depinde de o condiție
sau arată acțiuni dorite.
-are timpurile:
-prezent-aș fi, ai fi, ar fi, am fi, ați fi, ar fi;
-perfect-aș fi fost, ai fi fost, ar fi fost, am fi fost, ați fi fost, ar fi fost.
La timpul prezent există și forme inverse în construcții afective din limbajul
familiar (Vedea-l-aș mare!). Când între infinitiv și auxiliar nu este un pronume
personal, infinitivului i se adaugă sufixul –RE (Închinare-aș în cinstea ta!)
La condiționalul-optativ, prezent, cuvintele cam, mai, tot se intercalează între
verbul auxiliar și infinitivul verbului de conjugat: aș cam pleca, aș mai citi, aș tot
vorbi.
La condiționalul-optativ, perfect, cuvintele cam, mai, tot se intercalează între
cele două verbe auxiliare: aș cam fi plecat, aș mai fi citit, aș tot fi vorbit.
Forme nonfinite (acestea nu sunt predicate)
Infinitivul-forma din dicționar a verbelor (a cânta, a mânca, a citi). Verbul la
infinitv după verbul a putea se folosește doar fă ră cuvântul A (Pot cânta.)
Stie a cânta. Știe a vorbi limba franceză
Gerunziu-ând/ind-mâncând, citind
Participiu-s/t-cules, tă iat, mâncat
Supin-(se formează cu prepoziții-cuvintele de legă tură ) de cules, pentru cules, la
cules.
Aplicație
1. La numai 25 de ani, bunicul ajunsese un profesor cunoscut și un cetă țean
respectat într-un sat ardelenesc. (verbul copulativ-ajunsese+numele predicativ
multiplu, exprimat prin substantive comune)
2. Sora mea mai mare se va face inginer agronom. (verbul copulativ-se va
face+numele predicativ, exprimat prin substantiv comun)
3. Ieri, am ajuns mai devreme la antrenamentul de baschet. (Predicat verbal,
exprimat prin verb predicativ)
4. Vă rul meu a devenit interesat de programare încă de la zece ani. (Predicat
nominal, verbul copulativ-a devenit+numele predicativ, exprimat prin adjectiv)
5. Toată vara am ră mas la bunici. (Predicat verbal, exprimat prin verb
predicativ)
6. Dan pare glumeț, ironic și ușor superficial.(Predicat nominal, exprimat prin
verb copulativ+numele predicativ, exprimat prin adjectiv)
7. Învă țatul înseamnă efort susținut și interes pentru aflarea de lucruri noi.
(Predicat nominal, exprimat prin verb copulativ+numele predicativ, exprimat prin
substantive comune)
8. Alina a ieșit campioană națională la înot. (Predicat nominal, exprimat prin verb
copulativ+numele predicativ, exprimat prin substantiv comun)
Singurele verbe care au funcție de P.V./P.N. sunt cele la modurile personale
(indicativ, conjunctiv, condițional-optativ, imperativ).
Funcții sintactice ale formelor nonfinite:
Infinitivul
Subiect-A mânca este important. (cine este important?)
Nume predicativ (va sta mereu pe lângă un verb copulativ) Dorința este de a
mânca.
Complement direct-Pot cânta la un instrument. (ce pot?)
Complement prepozițional-Se gândește la a urma un curs. (la ce se gândește?)
Circumstanțial de mod-Alerga fă ră a respira. (cum aleargă ?)
Circumstanțial de timp-Înainte de a ră să ri soarele am plecat. (când am plecat?)
Atribut verbal-Dorința de a mânca e mare. (care dorință ?)
Circumstanțial de cauză -Se teme a nu greși la lucrare. (din ce cauză ?)
Circumstanțial de scop-Luptă pentru a avea bunuri. (cu ce scop?)
Gerunziul
Subiect-Se aude plouând. (cine se aude?)
Complement direct-Aud plouând. (eu ce aud?)
Circumstanțial de mod-Se plimba pedalând încet. (cum se plimba?)
Circumstanțial de timp-Trecând prin București, mama mi-a arătat Ateneul. (când
mi-a arătat Ateneul?)
Atribut verbal-Coșurile fumegând se văd în zare.(care coșuri?)
Circumstanțial de cauză-Pierzând cheile, am rămas acasă. (din ce cauză am rămas
acasă?)
Supinul
Subiect-De scris e ușor. (cine e ușor?)
Nume predicativ-Dorința este de scris.
Atribut verbal-Mașina de spălat s-a stricat. (care mașină?)
Complement direct-Am de scris. (ce am?)
Complement prepozițional-Se apucă de înot. (de ce se apucă?)
Participiul
Atribut adjectival-Copacul tăiat este aici. (care copac?)
Nume predicativ-Copacul este tăiat.
Verbele predicative și copulative care au categoria gramaticală a modului ocupă în
enunț doar poziția de centru, îndeplinind funcția sintactică de: P.V. sau de P.N.
În calitate de adjuncți, verbele la forme nepersonale intră într-un grup verbal, în
care pot îndeplini funcția sintactică de: S, N.P., COMPLEMENT,
CIRCUMSTANȚIAL., iar într-un grup nominal au funcția de atribut verbal.
Circumstanțialul de cauză
-arată cauza și răspunde la întrebările: din ce cauză?, din ce pricină?
-se exprimă prin:-substantiv- Plângea de supărare. (Ac.) Plângea din cauza
supărării. (G. )
-prin pronume. Mama m-a pedepsit pentru ei. (Ac.) Mama m-a pedepsit din
cauza ei. (Genitiv)
-numeral cu valoare pronominală-Am pierdut meciul pentru cei doi.
-adjectiv- Plângea de supărată.
-verb la gerunziu. Alergând, s-a accidentat.
Circumstanțialul de scop
-arată scopul și răspunde la întrebările: cu ce scop? În ce scop?
-se exprimă prin:-substantiv-Muncește pentru succes.
-prin pronume-Am două teze și pentru acestea am recapitulat serios.
-numeral cu valoare pronominală-Am două teze și pentru cele două muncesc.
-verb la infinitv-Mama ne-a trimis pentru a studia.
-verb la supin-Am plecat pentru arat.