Infinitivul: a cînta, a vedea, a scrie, a zidi.

Locuţiuni verbale:
Gerunziul: cîntînd, văzînd, scriind, zidind. A-şi aduce aminte – a-şi aminti;
Participiul: citit, văzut, scris, zidit. A cădea pe gînduri – a se nelinişti.
Fişă – sinteză
Supinul: de citit, de văzut, de scris, de zidit. la prima parte a gramaticii de bază a limbii române
Analiza verbului: Predicativ/nepredicativ, personal/impersonal, tranzitiv/intranzitiv,
regulat/neregulat, conjugarea, diateza, modul, timpul, persoana,
numărul, funcţia sintactică.
Fonetica – studiază sistemul fonetic al limbii: literele şi sunetele.
Literele unei limbi, aşezate într-o ordine, formează alfabetul limbii date. În alfabetul limbii
române sînt 31 de litere, 29 de sunete.
Părţile neflexibile de vorbire – 4 Dintre ele: 7 vocale, 22 consoane. Patru vocale: e, i, o, u au valoare atît de vocale depline cît
Adverbul (adv.) – determină un verb şi de semivocale. A, ă, î sînt totdeauna vocale depline. A-na, mî-nă, a-pă, se-ră/sea-ră, bi-
rou/iar-na, o-blic/roa-tă, u-man/sti-lou. Marcarea: - vocale depline, = - semivocale.
Tipul: - de loc: aici, acolo, sus, aproape, departe, dincolo, oriunde etc.
- de timp: ieri, azi, mîine, tîrziu, acum, atunci, devreme, mereu etc. Diftongul – o vocală + o semivocală din aceeaşi silabă: ai, au, eu, îi, ei, ia, noi, două.
- de mod: aşa, bine, rău, cam, mai, astfel, uşor, greu, repede, alene, etc. Triftongul – o vocală + 2 semivocale din aceeaşi silabă: vreau, iau, trăiau.
- de afirmaţie: da, evident, fireşte, sigur, negreşit, desigur etc. Hiatul – 2 vocale alăturate, dar în silabe diferite: lă-u-da, al-co-ol, şti-inţă.
- de negaţie: nu, ba, nici, nicidecum, nicicît, nicicum, nicicînd etc.
Primare/secundare: bine, frumos/aseară, cruciş etc. Analiza fonetică: Exemplu: geacă geamgiu ciuperci cheie
Simplu/compus/locuţ.: jos/azi-noapte/în faţă, aici/ici-colo/peste tot etc. 1. Împărţirea cuvîntului în silabe - gea-că geam-giu ciu-perci che-ie
Analiza adverbului: Tipul, primar/secundar, simplu/compus/locuţ., gradul de 2. Determinarea accentului - sil I sil II sil II sil I
3. N. literelor, n. sunetelor - 5l.,4s. 7l., 6s. 8l., 6s. 5l., 4s.
comparaţie (vezi adj.), funcţia. 4. Vocale, diftongi, triftongi - 2v. 2v.,dift. “iu” 2v. 2v.,dift. “ie”
Prepoziţia (prep.) – exprimă raporturi între părţi de propoziţie. 5. Consoane - 2 cons. 3 cons. 4 cons. 1 cons.
Felurile prepoziţiilor: 6. Litere ajutătoare - “e” 1.aj. “e” 1.aj.2 “i” 1.aj. “h”
- simple: a, cu, de, fără, în, la, către, spre, sub, lîngă, pe, peste etc.
- compuse: de la, de pe la, pe lîngă, din, dinspre, înspre, de peste etc. Vocabularul (lexicul) – totalitatea cuvintelor unei limbi.
- locuţiuni: în loc de, afară de, din pricina, în fruntea, în mijlocul etc. - Cuvintele monosemantice: bancnotă, bolnav, profesor, dulap, geam, stuf etc.
Analiza prepoziţiei: Simplă/compusă/locuţ., cazul. - Cuvintele polisemantice: carte, drum, soră, viaţă, roadă, poezie, limbă, casă etc.
Conjuncţia (conj.) – leagă părţi de vorbire sau propoziţii. - Arhaisme: feredeu, ietac, aghioase, rumpe, scoale, greşale, roate, părere etc.
- Istorisme: vlădică, armaş, cneaz, serdar, agă, sultan, boier, vizir, voievod etc.
După funcţie sînt: coordonatoare şi subordonatoare. - Neologisme: inocent, teluric, consilier, incert, stupefiant, precoce, pretor etc.
Coordonatoare – 4 feluri: - Regionalisme: cherpedel, piparcă, mînăştergură, şarampoi, babişcă, borşar etc.
- copulative: şi, nici, precum şi, nu numai … ci (dar) şi etc. - Profesionalisme: şasiu, suspensie, direcţie, cilindru, credit, tensiune, encefal etc.
- adversative: dar, însă, iar, ci, numai (să, că), fără (să) etc. - Sinonime: mare - enorm, colosal, gigant, uriaş, vast; glod-noroi; zăpadă-nea etc.
- disjunctive: sau, ori, fie, ba, fie că etc. - Antonime: bun/rău, harnic/leneş, frumos/urît, scund-înalt, mult-puţin etc.
- conclusive: deci, deşi, încît, aşadar, prin urmare, de aceea etc. - Omonime: broască, lac, care, o, a, ai, dar, de, mai, mare, vin, vii, liliac, tort, tură etc.
Subordonatoare: că, să, dacă, deşi, încît, fiindcă, pentru că, de aceea etc. - Omofone: sa/s-a, la/l-a, sau/s-au, ai/a-i, al/a-l, cel/ce-l, cei/ce-i, cele/ce le etc.
După formă: - simple: şi, dar, iar, însă, ori, sau, deci, că, dacă, de, să etc. - Omografe: era-era, mătură-mătură, copii-copii, cină-cină, acele-acele etc.
- Paronime: virtuos-virtuoz, fişă-fisă, scală-scară, prepoziţie-propoziţie etc.
- compuse: ca să, ci şi, cum că, fără să, precum că etc.
- Jargon: mon cher, au revoir, clip, disco, jacket, frenchi-freieş, cartofi-pai etc.
- locuţiuni: cu toate că, din cauză că, chiar că, în caz dacă etc. - Argou: bombă-senzaţie mare, copoi-poliţist, a hăli-a fura, naşpa-prost etc.
Analiza conjuncţiei: tipul, simplă/compusă/locuţiune. - Tautologie: Existenţa este tot ce există. Învăţătorul învaţă elevii etc.
Interjecţia (i) - exprimă o stare afectivă, reproduce sunete. - Pleonasm: Nu s-a făcut nimic în direcţia împrospătării, reînoirii etc.
- Simple: ah! vai! poc! amin! bravo! halal! poftim! buh! vîj! of! etc. - Frazeologisme: a fi zgîrîie-brînză, a-l prinde cu musca pe căciulă etc.
- Compuse: hodoronc-tronc, tura-vura, tic-tac, haidea-haidea etc.
- Emotive: of, ah, văleu, bravo, halal, uf, o, vai, a! he! etc. Analiza structurii morfematice a cuvîntului:
- Onomatopee: tic-tac, cioc-boc, pu-pu-pu! hodoronc! pac! poc! etc.
poc, tronc, ţuşti, hai, nani, zvrr! iată, poftim, na, uite etc. Pădurari , consătean , binefăcător , înnăscut , ducîndu-te, deszăvorî ,
Analiza interjecţiei: Tipul, simplă/compusă, funcţia. reînfiinţare, şcoală, îndrăgisem, refacere, prefăcută, a înnoda etc.