II.

Abordarea psihanalitică

Freud și Adler

1. Introducere

Psihanaliză

- teorie a personalității

Rolul proceselor intrapsihice, al pulsiunilor inconștiente și al dezvoltării din copilăria

timpurie.

- abordare metodologică în studiul personalității

Psihanaliza investighează gândurile, visele, greșelile persoanei pta. descoperi semnificația

acestora pentru individ.

- formă de psihoterapie

Cele de mai sus în vederea schimbării personalității.

2. Sigmund Freud

Primul psiholog modern interesat de personalitatea individului. Influențe:

- Ființele umane sunt rezultatul natural al evoluției, deci nu diferă foarte mult de

animale. (Darwin)

- Forțele inconștiente, iraționale și primitive joacă un rol central în motivația

oamenilor. (Schopenhauer și Nietzche).

 Teoria psihanalitică a personalității

1) Comportamentele sunt rezultatul unor forțe din interiorul persoanei, deci toate au o

semnificație, nu sunt produse la întâmplare.

2) Sursa motivației umane se află în energia psihică și este alocată diferit pentru toate

funcțiile.

3) Personalitatea este structurată pe mai multe paliere: Conștient, Preconștient și

Inconștient (inițial), dar după a descoperit 3 instanțe de bază: Id (selful primitiv),

Eu (selful rațional) și Supraeu (valorile societății).

4) Instinctele biologice (Idul) se află în conflict cu restricțiile realității (Eul) și cu

regulile societății (Supraeul) » acțiunile și natura dinamică a personalității.

5) Inconștientul și Idul joacă un rol primordial în funcț. și dez. pers.

6) Dezvoltarea din timpul copilăriei timpurii are un rol determinant în structurarea

personalității adulte (cele 5 stadii)

2.1 Dezvoltarea personalității

În copilărie, libidoul (energia psihică a pulsiunilor sexuale) e investită în comportamente

ce implică zoona erogenă principală din fiecare stadiu. Pentru a progresa la stadiul

următor, libidoul trebuie eliberat de zona erogenă principală și investit în zona erogenă

caracteristică noului stadiu, în funcție de cât de bine este rezolvat conflictul. Obstacole ce

pot apărea: frustrarea (nevoile nu sunt satisfăcute) sau suprarăsfățarea (nevoile sunt prea

bine satisfăcute) ce dus la FIXAȚIE și influențează personalitatea adultă.

Stadiul oral

Zona erogenă = gura

Eliberare = prin hrănire sau plăcere; conflict = înțărcarea

(dependență/independență, pasiv/agresiv)

Stadiul anal

Zona erogenă = anusul

Eliberare = plăcere (eliminarea fecalelor, stadiul anal sadic, apoi din reținerea

fecalelor, stadiul anal erotic), conflict = între pulsiunea sexuală și expectațiile

sociale. Tipul anal expulziv/retentiv = neîngrijit/ordonat,

dezorganizat/meticulos...

Stadiul falic

Zona erogenă = zona genitală

Cel mai crucial conflict = stăpânirea sexului opus și eliminarea sexului

asemănător.

Oedip = frica de castrare mai mare decât dragostea pentru mama

Electra = frica de a pierde dragostea mamei

Perioada de latență

Libidoul rămâne adormit.

 Stadiul genital

Accent pe plăcerea heterosexuală față de cea autoerotică.

2.2 Structura personalității

A. Conștient = toate aspectele de care suntem conștienți

Preconștient = gândurile de care nu suntem conștienți imediat, dar ușor accesibile

conștiinței

Inconștient = partea dominantă a minții, gânduri care intră în câmpul conștiinței doar

sub formă simbolică.

B. Id (Sinele) = rezervorul tuturor pulsiunilor ce derivă din procesele și nevoile

corporale. Gratificarea este imediată. Idul este guvernat de principiul plăcerii și

tensiunea trebuie redusă imediat prin acțiuni reflexe (mecanisme înnăscute) și

procese primare (imagini mentale).

Ego (Eul) = ia energia de la Id. Copilul este dispus să amâne gratificația. Egoul

este guvernat de principiul realității. Energia este descărcată prin procese

secundare (reveria).

Superego (Supraeul) = reprezentantul intern al valorilor parentale și societale,

luptând pentru ideal decât pentru realitate, principiul moralității. Se împarte în

sfera conștientă (comp. corecte, inhibă impulsurile plăcerii ale Idului și determină

Egoul să țintească spre scopuri mai morale) și egoul ideal (orienteză individul spre

scopuri idealiste și perfecționiste, substitut pentru viața ideală pe care am pierdut-o

în copilărie).

Egoul este un mediator între cerințele Idului, cerințele realității și

limitele impuse de Supraeu și se asigură că nevoile instinctuale sunt

satisfăcute în manieră realistă și acceptabilă social.

 Conflictul apare atunci când scopurile uneia dintre instanțe vine în contradicție

cu scopurile uneia sau celorlalte două.

 Id vs. Ego (recompensă imediată și una mai mare care necesită

amânare)

 Id vs. Superego (returnarea banilor)

 Ego vs. Superego (o mică minciună sau adevăr)

 Id și Ego vs. Superego (răzbunare)

 Id și Superego vs Ego (conflict atât cu dorințele tale, cât și cu cele

morale)

 Ego și Superego vs. Id (acționezi impulsiv, furi)

2.3 Mecanisme de apărare ale Egoului

 Represia/Reprimarea = eliminarea activă din conștiință a gândurilor

amenințătoare.

 Negarea = negarea gândurilor și experiențelor dureroase.

 Regresia = comp. care sunt asociate cu plăcerea dintr-o perioadă timpurie de

dezvoltare.

 Formațiunea reacțională = scăparea de un impuls inacceptabil supraccentuând

opusul său.

 Proiecția = atribuirea impulsurilor sau dorințelor inacceptabile unei alte

persoane (reprimarea impulsului, proiectarea lui unei alte persoane, distanțarea

față de acea persoană)

 Deplasarea = redirecționarea unui impuls dinspre un obiect inacceptabil înspre

unul mai acceptabil (redirecționare).

  Raționalizarea = găsirea unei motivații rezonabile pentru un gând sau comp.

inacceptabil (pt stima de sine)

 Identificarea = mec. prin care oamenii fac față invidiei.

 Sublimarea = trans. impulsurilor inacceptabile în comportamente acceptabile

social.

3. Măsurarea personalității din perspectivă psihanalitică

Studii de caz. Hipnoza (stare de conștiință modificată, relaxare + asociații libere),

tehnica asociațiilor libere, interpretarea viselor și tehnicile proiective (stimul ambiguu,

subiectul nu cunoaște scopul și mod. de scorare, subiectivism).

4. Abordarea psihanalitică post-freudiană

-diversitatea motivațiilor umane și procesele mentale implicate în dez. pers. după

încheierea copilăriei timpurii. Accent pe Ego, nu pe Id.

Jung

- Inconștientul personal și colectiv (nu a fost niciodată conștient și

conține arhetipuri)

- Tipuri psihologice: senzație, intuiție, afect și rațiune

- Orientarea energiei: introvert/extrovert

Adler

- Psihologie individuală, inferioritatea de organ și rivalitatea dintre frați

- Sentimentul de inferioritate și motivația umană

o Sentiment de inferioritate = neajutorarea copilului mic

 o Motivația centrală = lupta pentru depășirea sentimentului de inferioritate, good

– bad

o If not – complex de inferioritate

- Familia și dezvoltarea personalității

o Răsfățarea excesivă și neglijarea

o Primul născut – inferioritate și protecție pentru frate

o Al doilea născut – competiție

o Only child – atașare

Fromm

 Aspectul social

Erikson