REFERAT MICROBIOLOGIE- TETANOSUL

ELEV : COCIS MADALINA

Tetanosul este o boală infecțioasă gravă, cu potențial fatal, cauzată de clostridium tetani ce
produce 2 exotoxine: tetanospazmina si tetanolizina.(Clostridium tetani).
Forma de rezistență, sporulată, a bacteriei se găsește în sol pe toate ariile geografice. Germenul
pătrunde în organism la nivelul soluțiilor de continuitate produse prin diverse tipuri de
traumatisme, cum sunt plăgile înțepate sau plăgile datorate unor mușcături. Îmbolnăvirea se
produce ca urmare a germinării sporilor și multiplicării bacteriei, care produce două toxine
puternice. Dintre acestea, tetonospasmina, care inhiba eliberarea de neuromediatori
inhibitori(glicina,GABA) din membrana presinaptica in fanta sinaptica, producind astfel o
excitatie permanenta exprimata prin contracturi musculare. Cealaltă toxină, tetanolizina, produce
leziuni la nivelul mușchiului cardiac. Toxina tetanică după gradul de toxicitate este pe locul doi
pe lista substanțelor toxice după toxina botulinică.
Tetanosul, cunoscut și sub numele de trismus, este o infecție caracterizată prin spasme
musculare. În cel mai comun tip, spasmele încep la nivelul maxilarului și apoi se răspândesc în
restul corpului. Aceste spasme durează câteva minute de fiecare dată și apar frecvent, timp de
trei și până la patru săptămâni. Spasmele pot fi atât de severe încât pot provoca fracturi ale
oaselor. Alte simptome pot include: febră, durere de cap, probleme la înghițire, hipertensiune
arterială și ritm cardiac alert. Debutul simptomelor are loc, de obicei, între trei și douăzeci de zile
după infectare. Recuperarea poate dura luni de zile. Aproximativ 10% din cei infectați mor..
Tetanosul este cauzat de o infecție cu bacteria Clostridium tetani. În general, bacteriile intră
printr-o rupere a pielii, cum ar fi o tăietură sau o plagă cauzată de un obiect contaminat.
Bacteriile sunt întâlnite, de obicei, în sol, praf și bălegar.Bacteriile produc toxine care infectează
contracțiile musculare, rezultând în simptomele tipice.Diagnosticul este bazat pe semnele și
simptomele care apar. Boala nu se răspândește de la om la om.
Infecția poate fi prevenită printr-o imunizare adecvată cu vaccinul antitetanos. La acele persoane
cu răni semnificative și mai puțin de trei doze de vaccin, se recomandă atât imunizarea, cât și
administrarea globulinei imune tetanice. La acele persoane pentru care globulina imună tetanică
nu este disponibilă, se folosește imunoglobulina tetanică (IGIV). Rana ar trebui curățată, iar orice
țesut mort îndepărtat.Miorelaxantele pot fi folosite pentru a controla spasmele. Ventilația
mecanică poate fi necesară dacă respirația unei persoane este afectată.
Tetanosul apare în toate zonele globului, dar este mai frecvent în zonele cu climat cald și umed,
unde solul conține multă materie organică. Acesta a cauzat aproximativ 59.000 de decese în anul
2013 – de la 356.000 în 1990.[8] O descriere a bolii de către Hipocrate datează cel puțin din
secolul al V-lea Î.H. Cauza bolii a fost stabilită în 1884, iar vaccinul a fost creat în 1924.
VACCINAREA
Vaccinarea antitetanică este obligatorie deoarece boala nu imunizează, toxina fiind slab
imunogenă. Imunizarea contra tetanosului se efectuează gratuit copiilor și adulților la medicul de
familie. Prin vaccinare şi conduită postexpunere adecvată, această patologie poate fi stăpânită
până la eliminare. Pentru atingerea acestui obiectiv, acoperirea vaccinală populaţională pentru
componenta antitetanică trebuie să fie de peste 95%. Expunerea la o doză infectantă mare (plagă
cu potenţial tetanigen, naştere cu posibilitatea infectării bontului ombilical, în lipsa unei conduite
aseptice), poate depăşi imunitatea conferită de vaccinările anterioare, astfel încât se impune
luarea unor măsuri preventive suplimentare.
În prezent, pe lângă vaccinurile asociate, se practică şi vaccinarea antitetanică simplă doar cu
anatoxină tetanică purificată şi adsorbită (VTA). La adulţi se recomandă a se realiza cu
bivaccinul dT, eventual cu trivaccinul dTpa pentru a conferi protecţie concomitentă şi pentru alte
1-2 patologii.
În general se recomandă vaccinarea sugarilor și a copiilor mici împotriva virusului tetanos,
difteriei, tusei convulsive, , paraliziei infantile și hepatitei B. Pentru protecţie împotriva acestor 6
boli este foarte utilă vaccinarea cu un vaccin combinat. Astfel scade numărul injecțiilor necesare
iar respectarea calendarului de vaccinări devine mai simplă și mai clară.
Primul pas în cazul unei infecții tetanice contactată prin intermediul unei plăgi este tratamentul
local: curățarea corectă a plăgii, extragerea de corpi străini dacă este necesar, aplicare soluție
antiseptică.

TRATAMENT
Tratamentul general este reprezentat de administrare de anatoxină ATPA, penicilină, ser
antitetanic sau imunoglobuline. Pe lângă tratamentul etiologic se mai face și un tratament
simptomatic ce are ca scop stoparea contracturilor musculare: doze mari de barbiturice și
benzodiazepine, mai ales când infecția tetanică este generalizată.

MASURI PREVENTIVE
Educarea populației asupra necesității imunizării complete cu vaccin tetanic (cuprinsă în
Calendarul de vaccinare sau recomandată pentru recuperarea imunităţii specifice la gravide,
adulţii neprotejaţi sau unele categorii de personae la risc profesional), precum şi în privinţa
pericolului rănilor înțepate și plăgilor închise cu potențial tetanigen și necesitatea profilaxiei
active și/sau pasive după rănire.
Imunizarea activă cu vaccin tetanic, care asigura protecție durabilă pentru cel puțin 10 ani dacă
este efectuată după schema recomandată în Calendarului de vaccinări, după care o singură doză
de rapel (programat sau de necesitate) determină niveluri ridicate şi protective de imunitate
specifică.