Sunteți pe pagina 1din 11

Universitatea din Oradea

Facultatea de Stiinte Economice


Specializarea: Management Organizatiei
Forma de invatamant: Master-Zi

Metode si tehnici: Metoda Delbecq

Aplicarea metodei Delbecq la M.E.B S.A


Bucuresti

COORDONATOR:
Conf.univ.Dr. Mirela Bucurean
Masterand :
Pacurar Mihaela

ORADEA
2010

1
Cuprins:
Introducere: .................................................................... p. 3
Capitolul I: Metoda Delbecq ......................................... p. 3
Capitolul II: Aplicarea metodei Delbecq la M.E.B S.A.
Bucuresti ......................................................................... p. 4
Bibliografie ..................................................................... p. 11

2
Metode si tehnici: Metoda Delbecq

Introducere
Metoda de stimulare a creativitatiit reprezinta o imbinare multipla şi coerenta de
principii, idei, orientari, procedee şi studii de caz in care gradul de formalizare procedurala
este relativ redus, iar formularile nerigide.
Metoda de management acorda o atenţie deosebita imaginaţiei constructive, posibilitaţii
de aplicare in mod creator a unor procese, studii de caz etc., la condiţiile concrete din fiecare
unitate economica. Aplicarea unei metode in practica de management trebuie sa se
infaptuiasca in mod creativ, avand in vedere condiţiile concrete din fiecare unitate
economica.
Aspiratia spre dezvoltarea spiritului creativ a dus la conceperea unor metode care
favorizeaza asociatia cat mai libera a ideilor, utilizand astfel la maximum resursele
inconstientului.
Cele mai cunoscute metode de stimulare a creativitatii sunt:
 Brainstormingul
 Sinectica
 Metoda Delphi.
 Metoda Delbecq
In continuare am sa fac o prezentare a metodei Delbecq si am sa aplic aceasta metoda
la firma S.C. M.E.B S.A. Bucuresti.

Capitolul I: Metoda Delbecq


Aceasta metoda urmareste obtinerea de idei noi in vederea rezolvarii unor probleme
pe baza maximizarii participarii membrilor grupului si imbina creatia individuala cu cea din
cadrul grupului.
Problema consta in diferenta dintre situatia actuala si situatia ideala imaginata de
aceleasi persoane. Solutionarea problemei consta in reducerea cat mai mult a acestui decalaj
prin formularea in scris a ideilor de catre participanti, asociata cu interventii orale in cadrul
unei reuniuni.
Din punctul de vedere al creativitatii, originalitatea metodei consta in imbinarea
creativitatii indivizilor cu cea a grupului, permitand fiecaruia sa se exprime la nivelul maxim
al posibilitatilor.
Doua reguli stau la baza metodei:
a) orice faza a muncii in grup este precedata de o faza individuala in scris;
b) in cursul fazei muncii in grup, interventiilor orale individuale li se acorda un timp limitat,
fiind efectuate succesiv de fiecare compartiment.

3
Derularea cu success a metodei presupune asigurarea mai multor premise. Astfel, este
necesar ca participantii sa posede anumite cunostinte despre problema abordata si sa fie
motivati sa participe la solutionarea sa. Problema abordata sa nu fie nici prea vasta, dar nici
prea ingusta. Participantii nu au voie sa faca aprecieri decat in perioadele stabilite in acest
scop. In sfarsit, aplicarea metodei se face sub coordonarea unui animator al grupului. Metoda
Delbecq se poate folosi in solutionarea tuturor problemelor cu care se confrunta firma, cu un
plus de eficienta in cazul aspectelor esentiale ce implica solutii pe termen mediu si lung.
Avantajele folosirii metodei Delbecq:
 contribuie la descoperirea unor solutii creative pentru probleme precis definite de
catre managerii din domeniul respectiv;
 valorifica intr-o masura mai mare potentialul creativ al unei parti a personalului
societatii comerciale sau regiei autonome;
 contribuie la obisnuirea managerilor de-asi raporta performantele si asteptarile la o
situatie “perfecta’’ sau “ideala’’, ceea ce in timp influenteaza in bine semnificativ
rezultatele obtinute.
Limita principala consta in dificultatea definirii precise a diferentei , a ecartului dintre
situatia actuala si cea ideala in domeniul abordat. Aceasta limitare este evidentiata indeosebi
la primele aplicatii ale metodei, pana cand se dobandeste o anumita experienta si know-how.
Pentru conditiile actuale de tranzitie la economia de piata exista un camp larg de utilizare a
metodei Delbecq in societatile comerciale si regii autonome, cu un plus de intensitate in
domeniile innoirii produselor si tehnologiilor, comercializarii produselor si financiare.

Capitolul II: Aplicarea metodei Delbecq la M.E.B S.A. Bucuresti


Sedinta s-a desfasurat in ziua de 28 iubie, la ora 10, cu un grup format din 20 de
persoane din cadrul M.E.B. S.A. Bucuresti.
Sala in care a avut loc reuniunea oferea participantilor conditii corespunzatoare
pentru a gandi, pentru a-si formula ideile in scris si pentru expunerea lor orala.
In colaborare cu cadrele tehnice si economice din M.E.B. s-a stabilit ca tema sedintei
sa fie: “Organizarea pructiei in flux la M.E.B. S.A Bucuresti”
S-a ales aceasta tema deoarece s-a constatat, pe parcursul vizitelor efectuate in
intrepindere, ca exista unele deficiente in activitatea de organizare a productiei, fapt care are
implicatii asupra rezultatelor financiare finale.
Se considera necesara o astfel de abordare in grup a problemei pentru ca, de fapt,
ideile pe care participantii le vor formula, avand in fata si situatia care ar trebui sa existe in
intreprindere, pot constitui posibile cai de actiune pentru indreptarea situatiei actuale.
Sedinta Delbecq s-a desfasurat intr-o ambianta placuta.
Initiatoarea sedintei a fost subsemnata, iar din secretariat au facut parte inginerul
Eremia Nicolae care impreuna cu economista Popescu Larisa s-au ocupat de inregistrarea
ideilor din cadrul reuniunii.

4
In prima parte, animatorul discutiei a precizat participantilor regulile care stau la baza
desfasurarii sedintei Delbecq:
 Orice faza a muncii in grup este precedata de o faza individuala in scris;
 In cursul fazei muncii in grup interventiilor individuale orale li se acorda un timp
limitat la 2-3 minute.
Persoanele din grup poseda cunostinte despre problematica abordata. Grupul a fost
format din personal de conducere si executie direct implicat in solutionarea acestei probleme.
Au fost supuse succesiv in discutie sase probleme. Participantilor li s-a lasat timp de
gandire 3-5 minute pentru formularea in scris si 2-3 minute pentru expunerea lor orala.
Situatia reala se prezinta prin urmatoarele caracteristici ale procesului de organizare a
productiei in flux in M.E.B S.A Bucuresti:
 Nu se efectueaza divizarea procesului tehnologic pe operatii egale sau multiple in
ceea ce priveste volumul de munca necesare executarii lor.
 Executarea operatiilor agregate nu se efectueaza intotdeauna pe un anumit loc de
munca, ceea ce face necesara deplasarea unei piese sau a unui reper la un alt loc de
munca pentru efectuarea unei operatii legate de operatia anterioara.
 Amplasarea locurilor de munca nu tine seama de succesiunea executarii operatiilor
procesului tehnologic. Acest fapt determina adesea incrucisari pe suprafete, pierdere
de timp, activitate de transport intensa.
 Lipsa de ritmicitate in trecerea semifabricatelor de la un loc de munca, la altu, ceea ce
influenteaza durata ciclului de fabricatie. Lipsa de ritmicitate se datoreaza unor cauze
multiple: lipsa de materiale si a ritmicitatii in aprovizionare, defectarea masinilor, etc.
 Operatiile nu se executa concomitent pe toate locurile de munca din cadrul liniei de
productie in flux.
 Pentru deplasarea semifabricatelor sau a produselor de la un loc de munca la altu nu
se folosesc intodeauna mijloace de transport cele mai adecvate. Uneori pentru un
numar mic de repere, piese, subansamble, se folosesc mijloace de transport de
tranport de mare capacitate, nu exista intotdeauna benzi transportoare sau macarale
acolo unde sunt necesare.
Toate aceste probleme au fost formulate prin discutii cu managerii si ceilalti membri
ai grupului.
Organizatoarea sedintei a adus la cunostinta participantilor ca cercetarile pe plan
mondial si cele din Romania au dovedit ca organizarea productiei in flux reprezinta o forma
superioara de organizare a procesului de productie si poate fi folosita in mod corespunzator
in toate cazurile in care se poate permanentiza executarea unei operatii sau a unui grup de
operatii din procesul tehnologic de fabricatie, a unui produs sau grup de produse pe anumite
locuri de munca, asigurandu-se ca o conditie necesara, o incarcare completa a a acestora.
Studiile specialistilor au aratat ca respectarea acestor conditii creaza posibilitatea unei
organizari corespunzatoare a productiei in flux.

5
Generalizand experienta alor firme, organizarea productiei in flux se caracterizeaza
printr-un ansamblu de trasaturi.

Situatia ideala:
 Divizarea proceului tehnologic pe operatii egale sub raportul volumului de munca
necear executarii lor si precizarea celor mai rationale succesiuni de operatii.
 Repartizarea unei operatii sau grupe de operatii, obtinuta prin agregarea, pe un anumit
loc de munca.
 Amplasarea locurilor de munca, unde se vor executa operatii in lant, in ordinea
impusa de succesiunea executarii operatiilor procesului tehnologic existent, sub forma
liniilor de productie in flux.
 Trecerea semifabricatelor de la un loc de munca la altul in mod continuu sau
discontinuu, cu ritm reglementat sau ritm liber, in raport cu gradul de sincronizare a
operatiilor in timp.
 Executarea concomitenta a operatiilor pe toate locurile de munca din cadrul liniei de
productie in flux.
 Deplasarea obiectelor muncii sau a produselor de la un loc de munca la altu sa se
efectueze prin folosirea unor mijloace de transport adecvate.
 Executarea in cadrul formei de organizare a productiei in flux, piese tehnologica, linie
automata, banda rulanta etc, a unui fel de produs, piese sau a mai multor feluri de
produse sau piese apropiate intre ele sub raport constructiv, al procesului tehnologic
si al gabaritelor.
Organizatoarea discutiei a prezentat fiecare din aceste caracteristici in fata
participantilor si le-a cerut sa se gandeasca la modalitatile, caile, mijloacele prin care
dumnealor considera ca se poate trece de la situatia reala la cea ideala.
Initiatorul sedintei a mentionat ca ideile vor fi formulate intr-un interval de timp de 3-
8 minute, pe hartie, dupa care le vor exprima cu voce tare in fata celorlalti membri ai
grupului, participanti la sedinta. S-a atras atentia ca este interzisa exprimarea unei opinii cu
privire la propunerile formulate de ceilalti participanti, atunci cand organizatorul discutiei
considera ca nu este necear.

Problema numarul 1
Situatia reala: procesul tehnologic nu e divizat pe operatii egale sau multiple in ceea
ce priveste volumul de munca necesar executarii.
Situatia ideala pentru problema nr.1: Divizarea procesului tehnologic pe operatii
egale sau multiple sub raportul volumului de munca necesar executarii lor si prezentarea
celor mai rationale succesiuni
Propuneri formulate:
 Cuantificarea volumului de munca necesar executarii diferitelor operatii.
 Luarea in considerare a complexitatii unor operatii ale procesului tehnologic.

6
 Asigurarea aprovizionarii ritmice cu materii prime si semifabricate a locurilor de
munca.

Problema numarul 2
Situatia reala: Ne se efectueaza agregarea operatiilor pe fiecare loc de munca.
Situatia ideala: Repartizarea executarii unei operatii sau grupe de operatii prin
agregarea pe un anumit loc de munca.
Propuneri formulate:
 Cunoasterea structurii tehnice si tehnologice a procesului de productie.
 Gruparea operatiilor in functie de specificul si structura acestora.
 Cunoasterea asemanarilor si deosebirilor tehnice si tehnologice din structura
diferitelor operatii.

Problema numarul 3
Situatia reala: Amplasarea locurilor de munca, unde se executa diferite operatii in
lant, nu tine de succeiunea executarii operatiilor proceului tehnologic.
Situatia ideala: Amplasarea locurilor de munca unde se vor efectua diferite operatii,
in ordinea impunsa de succesiunea procesului tehnologic.
Propuneri formulate:
 Cunoasterea structurii tehnice si tehnologice a procesului de productie si organizarea
repartizarii locurilor de munca tinand seama de acesta.
 Cunoasterea succesiunii operatiilor procesului tehnologic pentru a permite
repartizarea lor corespunzatoare in spatial productiv.

Problema numarul 4
Situatia reala: Lipsa de ritmicitate in trecerea semifabricatelor de la un loc de munca
la altu in mod continuu sau discontinuu, cu ritm reglementat sau ritm liber in raport cu gradul
de sincronizare a executarii operatiilor in timp.
Situatia ideala: Ritmicitate in procesul de fabricatie
Propuneri formulate:
 Ritmicitate in aprovizionarea cu materii prime, piese, semifabricate a locurilor de
munca.
 Respectarea sticta a duratei fiecarei operatii si incadrarea in durata normata.
 Functionarea corecta a masinilor si utilajelor la care se prelucreaza materii prime si
semifabricate.

Problema numarul 5
Situatia reala: Operatiile nu se executa concomitant pe toate locurile de munca din
cadrul liniei de productie in flux;

7
Situatia ideala: Executarea concomitenta a operatiilor pe toate locurile de munca din
cadrul liniei de productie in flux.
Propuneri formulate:
 Asigurarea unei stari bune de functionare a masinilor si utilajelor din sectii.
 Producerea semifabricatelor de buna calitate care sa nu ridice probleme in
desfasurarea operatiilor tehnologice;
 Incadrarea efectuarii operatiilor in duratele normate.

Problema numarul 6
Situatia reala: Pentru deplasarea obiectelor muncii sau a produselor de la un loc de
munca la altu nu se folosesc totdeauna mijloace de transport adecvate.
Situatia ideala: Deplasarea obiectelor sau a produselor de la un loc de munca la altul
sa se efectueze prin folosirea unor mijloace de transport adecvate
Propuneri formulate:
 Folosirea in cadrul formei de organizare a productiei in flux a liniilor tehnologice,
liniilor automate, benzilor rulante.
 Gruparea produselor cu dimensiuni apropriate sau de acelasi tip, pentru a fi
transportate cu mijloace de transport specifice: macarale, minicontainere, vagoneti
etc.
Analizand propunerile formulate dupa incheierea sedintei Delbecq, s-au sintetizat
urmatoarele modalitati posibile de atingere a situatiei ideale.

Modalitati pentru problema numarul 1:


 Descompunerea procesului tehnologic in operatii simple;
 Agregarea operatiilor pentru a asigura conditia egalitatii sau multiplicitatii duratei lor.
Modalitati pentru problema numarul 2:
 Inzestrarea masinilor, unde se vor executa mai multe operatii, cu mai multe utilaje:
capete de lucru, carucioare port cutit, axe principale etc;
 Folosirea unor masini si agregate complexe.
Modalitati pentru problema numarul 3:
 Plasarea unor masini, care prelucreaza anumite piese sau repere, in imediata apropiere
sau chiar alaturi de masina de la care se primesc piesele sau reperele respective;
 Gruparea masinilor, care efectueaza operatii legate, in cadrul aceluiasi loc de munca.
Modalitati pentru problema numarul 4:
 Folosirea liniilor automate de productie, a benzilor rulante;
 Aprovizionarea ritmica a sectiilor cu materii prime, piese, repere, subansamble;
 Eliminarea intreruperilor cauzate de defectarea masinilor;
 Functionarea corespunzatoare a mijloacelor care efectueaza transportul intern in
intreprindere.

8
Modalitati pentru problema numarul 5:
 Lansarea produselor in fabricatie, trecerea lor de la un loc de munca la altu si livrarea
produselor finite sa se faca la intervale de timp egale cu marimea tactului de
functionare;
 Duratele operatiilor, care se executa pe locuri de munca, sa fie egale sau multiple cu
marimea tactului;
 Stabilirea unei masini sau a mai multor astfel de masini pentru executarea unei
operatii, mergand pana la o specializare a acesteia pe operatii.
Modalitati pentru problema numarul 6:
 Folosirea mijloacelor mecanizate sau automatizate de transport: benzi transportoare,
numite conveiere a caror viteza de deplasare trebuie sa fie corelata cu tactul de
functionare al productiei in flux.
Din analizele efectuate se pot formula urmatoarele propuneri, directii de perfectionare
a procesului de organizare a productiei in flux precum si termene de aplicabilitate care au
fost grupate in tabelul nr.1. De asemenea, am fundamentat efectele principale care ar putea
rezulta prin aplicarea acestor propuneri.

Tabel nr.1
Propunerea Termen de aplicabilitate Efectul
Imediat Mediu Lung
1. Trecerea la * Specializarea unor locuri de munca in
descompunerea efectuarea anumitor operatii.
procesului tehnologic Intensificarea activitatii de control in
in operatii simple flux.
Efectuarea pieselor, reperelor,
semifabricatelor la parametrii tehnici
functionali.
2. Inzestrarea unor * Scurtarea duratei ciclului de productie
locuri de munca cu al unui produs.
masini complexe care Eliminarea pierderilor de timp legate de
sa execute mai multe trasportu pieselor, semifabricatelor,
operatii reperelor de la o masina la alta.
Inalt grad de calificare a personalului.
Realizarea unor produse la parametri
calitativi corespunzatori.
3. Regruparea * Eliminarea incrucisarilor pe suprafete.
masinilor existente in Diminuarea activitatior de transport
sectii pe locuri de intern in locurile de munca din cadrul
munca sectiei.
Reducerea pierderilor de timp datorate
deplasarii produselor, reperelor,

9
subansamblelor de la o masina la alta,
de la un loc de munca la altu.
4. Sincronizarea in * Asigurarea continuitatii procesului
timp a executarii tehnologic.
operatiilor Asigurarea ritmicitatii obtinerii
pieselor, subansamblelor, reperelor.
Incadrarea stricta in termenele
planificate pentru realizarea pieselor,
reperelor, subansamblelor.
5. Simultancitatea in * Asigura continuitatea in realizarea
realizarea operatiilor procesului tehnologic pe o linie in flux.
pe linia in flux Ritmicitate in activitatea de livrare.
6. Utilizarea unor * Diminuarea timpilor de stationare a
mijloacelor de unor masini, datorita lipsei de piese
transport adecvate care trebuie sa fie prelucrate si care sunt
pentru transportul aduse din alte sectii.
pieselor, reperelor, Aprovizionarea ritmica si continua a
subansamblelor de la locurilor de munca cu piese, repere,
un loc de munca la subansamble.
altu.

10
Bibliografie

1. Mirela Bucurean, “Management’’, Editura Universitatii din Oradea,


Oradea, 2006.
2. Ovidiu Nicolescu, “Sisteme, metode si tehnici managerial ale
organizatiei”, Editura Economica, Bucuresti, 2000.
3. Ion, Petrescu, şi Domokos, Erno, “Management general”, Editura
Hyperion XXI, Bucureşti, 1993.
4. Armenia Androniceanu, “Managementul schimbarilor”, Editura All
Education, Bucuresti, 1998.

11