FACULTATEA DE HORTICULTURĂ

CZU:
CARACTERISTICA UVOLOGICĂ A SOIULUI DE STRUGURI RARĂ NEAGRĂ ȘI
FACTORII ECOLOGICI DE INFLUENȚĂ A CALITĂȚII STRUGURILOR ÎN REGIUNEA
VITIVINICOLĂ ȘTEFAN VODĂ
BRICICARI ZINAIDA
studentă an. 2, Facultatea Horticultură, UASM

Băbească neagră sau Rară neagră, este un soi de struguri moldovenesc foarte vechi

răspândit în podgoriile din Moldova.
De-a lungul timpurilor și în diferite podgorii, Băbeasca neagră a avut mai multe sinonime,
fapt ce a dus la grave confuzii privind identitatea soiului. Era cunoscut sub numele de Crăcană la
Odobești și la pepiniera principelui Barbu Știrbei de la Drăgășani, Crangană la
Panciu, Căldărușe sau Căldărușă la Iași, Rară neagră la Chișinău, Bucovăț (Lăpușna) și de-a
lungul Nistrului, Rășchirată, Crăcănată, Neagră băbească în alte podgorii românești. [1]
Denumirea Rară neagră se mai păstrează doar în Republica Moldova. În Ucraina și în
Statele Unite este cunoscut sub numele de Sereksia/Sereksiya. [3]
Regiunea cu indicaţie geografică protejată (IGP) „Ștefan Vodă” este considerată meleagul
de cultivare a soiului Rară Neagră. Aria cuprinde producători din raioanele Ștefan Vodă (Purcari,
Răscăieți, Talmaza), Căușeni (Leuntea), Basarabeasca și Cimișlia. Arealul geografic delimitat se
intinde pe o suprafaţă de aproape 10.000 ha și se extinde anual odată cu sporirea credibilităţii
sistemului de IGP în faţa producătorilor și consumatorilor.
Calitatea, reputaţia şi caracteristicile organoleptice distinctive ale vinurilor IGP „Ștefan
Vodă” sunt favorizate de factori naturali şi umani (sol, climă, pedologie, soi, tradiţii etc), ceea ce
se numește terroir. [2]
Relieful este format din câmpii, coline și terase de-a lungul râului Nistru.
Clima, însorită și cu precipitații limitate, este influențată de briza Mării Negre și a râului
Nistru. Suprafața acvatică formează o microclimă propice pentru cultivarea viței de vie, în
special a soiurilor cu bob negru. Nu în zadar se spune că „vinurile măreţe „cresc” de-a lungul
marilor râuri”.
Soluri - castanii și podzolice, cernoziomuri obișnuite și carbonatate, bogate în humus și
microelemente. Regiunea e situată la 120-160 metri  deasupra nivelului mării.
Rara Neagră de Purcari este o evadare din cotidian – o explozie de graţie şi eleganţă
întruchipată în vin. Culoarea rubinie, cu tentă de rodie, e acompaniată de o aromă complexă, cu
accente de ciocolată şi prune. Gustul plin, catifelat, cu note de fructe uscate şi vanilie trece lin
într-un postgust cu nuanţe fine de stejar.
Strugurii sunt rămuroși, cu boabe de mărime mijlocie, rotunde, puțin turtite, de culoare
neagră-albăstruie. Ajunge la maturitate deplină în a doua jumătate a lunii septembrie. Este un soi
foarte productiv asigurând frecvent o producție de 13-18 tone/ha, iar în unii ani chiar 25 tone/ha.
Strugurii acumulează peste 180g/l zaharuri ajungând chiar la 210-220 g/l.
 Determinarea caracteristicilor uvologice a soiului Rară Neagră s-a efectuat pe baza
studierii analizei uvologice a strugurilor cultivați în regiunea vitivinicolă Ștefan Vodă, plaiul
Purcari., roada anului 2018.
Strugurii soiului Rara neagră de la LD Purcari au lungimea cuprinsă între 13-16,8 cm,
lungimea medie fiind de 15,2 cm. Lăţimea strugurilor este cuprinsă între 11,5-14 cm, lăţimea
medie fiind de 12,4 cm. Lungimea medie a peduncului este 4,3 cm. Greutatea strugurilor a fost
cuprinsă de valori între 171,083-334,75 g, iar greutatea medie fiind de 260,9 g. În struguri s-au
format de la 74 pînă la 157 boabe normal dezvoltate. Numărul mediu de boabe a constituit 112
boabe normal dezvoltate cu greutatea medie 244,1 g. Bobiţele constituie cca. 93,9 % din
greutatea strugurilor. Greutatea medie a 100 boabe constituie 217,95 g. Greutatea pieliţei a 100
boabe este de 12,6 g. În 100 boabe s-au dezvoltat 201 seminţe, greutatea acestora fiind de 6,4 g.
Indicele de compoziţie a ciorchinelui (G.b. / G.c.) a obţinut 15,5 unităţi, Indicele bobului (boabe
în 100 g strugure) constituie 42,9 boabe la 100 g strugure, Indicele de compoziţie a bobului
(G.pulpei / G.pieliţei) constituie 12,85 unităţi, Scheletul (ciorchine + pieliţă) - 32,96 g, iar
Indicele de structură a ciorchinelui (G.pulpei / schelet) - 6,65 unităţi.
Conducători ştiinţifici - dr., conf. univ. Vacarciuc Liviu, drd. Mogîldea Olga

CZU:
IMPACTUL TERMOTERAPIEI CU APĂ CALDĂ ASUPRA CALITĂȚII
MATERIALULUI SĂDITOR VITICOL
BIDIUC VICTOR
student an. 2, Facultatea Horticultură, UASM

Teremoterapia constă în aplicarea unui tratament caloric al materialului vegetal cu scopul

de a distruge infecțiile cu daune minime materialului săditor viticol.
O tehnică eficientă și utilizată pe scară largă este termoterapia în eliminarea paraziților
(bacteriilor, virușilor, ciupercilor, nemateodelor, fitoplasmelor, acarienelor și insectelor) din
semințe și alte organe de plante, inclusiv la plante total înrădăcinate precum ar fi vițele altoite.
Există mai multe tipuri de tratamente prin termoterapie, printre care se află tratamentul cu apă
caldă. Metoda s-a îmbunătățit și a progresat rapid fiind cunoscuți mai mulți factori care sunt
implicați în acest proces.
Dacă diferența între temperatura letală a parazitului și al materialului vegetal este înaltă,
atunci apar cele mai bune condiții pentru a obține efectul dorit prin intermediul tratamentului.
Cazul în care tratamentul cu termoterapia este prea lung su temperatura este prea marepotapărea
diferite deteriorări pe materialul vegetal, în cel mai rău caz provocînd moartea materialului
vegetal.
În cazul viței de vie, un număr mare de agenți patogeni se pot înmulți cu materialul vegetal
folosit de către lucrătorii din pepeniere. Astfel termoterapia cu apă caldă poate fi aplicată atât
materialului de înmulțire viticol cît și materialuli săditor viticol.
În prezent, bolile care prezintă cel mai mare pericol pentru plantațiile viticole în Republica
Moldova sunt Agrobacterium vitis și bolile fitoplasmice precum Flavescence doree și Bois noir,
sau aceastea pot fi cu succes distruse prin intermediul termoterapiei cu apă caldă.
 Tabelul 1
Aplicarea termoterapiei cu apă caldă în distrugerea infecțiilor în materialul săditor viticol
Obiectul de studiu Temperatura apei Durata tratamentului
Agrobacterium vitis 50oC 30 min
40oC 10 ore
Flavescence doree
55 oC 10 min
Bois noir. 50 oC 45 min

Tabelul 2
Influența temperaturii asupra gradului de supraviețuirea mugurilor după
prelucrarea coardelor cu apă fierbinte
Nr. Soiul Cantitatea Temperatura Durata de Cantitatea de ochi vii
de butași de expunere după prelucrare
(buc.) prelucrare (min)
(oC) buc. %
1. Aligote 333 50 45 300 90
Aligote 333 52 45 104 31
Aligote 333 54 45 20 6
Aligote 333 24 45 302 90
2. Pinot blank 310 50 45 252 81
Pinot blank 320 52 45 11 34
Pinot blank 320 54 45 42 13
Pinot blank 370 24 45 330 89

Datele experimentale au demonstrat că, pentru combaterea paraziților la vița de vie este
necesar da tratat materialul vegetal la temperatura apei de 40-52oC pentru o durată de 45 min.

Conducător științific – dr., conf. univ. Nicolaescu Gh., asistent univ. Godoroja Mariana

CZU:
PRINCIPALELE ZONE ȘI SOIURI DE STRUGURI ÎN CHINA PENTRU PRODUCȚIA DE
VINURI
Zhang Yanhao
student an. 2, Facultatea Horticultură, UASM

Conducător științific – dr., conf. univ. Nicolaescu Gh., asistent univ. Godoroja Mariana

CZU:
SOIURI SI LINII DE TOMATE CU CARACTERE VALOROASE PENTRU
AMELIORARE
CHIHAI GHEORGHE
Student an. 4, Facultatea Horticultură, UASM
 Direcția prioritară în strategia ameliorării plantelor la etapa intensificării adaptive a
agriculturii este îmbinarea rezistenței soiurilor și hibrizilor la factorii nefavorabili de mediu, cu
nivel înalt al productivității și calității producției.
Crearea unor genotipuri noi de plante, tolerante sau rezistente la patogeni, temperaturi
stresante, prin ameliorare și/sau transformare genetică, reprezintă o cale mai eficienta de
protecţie a plantelor împotriva condițiilor nefavorabile ale mediului.
Obținerea unor producții mari și constante de tomate și asigurarea consumului lor pe
parcursul întregului an se poate realiza, pe de o parte, prin aplicarea unei agrotehnici avansate și,
pe de altă parte, prin folosirea unor soiuri cu diferit grad de precocitate, productive, rezistente la
boli și dăunători, cu fructe de calitate înaltă.
Scopul cercetărilor - evidențierea liniilor perspective de tomate, stabile după un complex
de caractere utile (precocitate, productivitate, mărimea și calitatea fructelor, rezistența la arșiță,
maladii fungice) şi selectarea celor mai performante pentru ameliorare.
În calitate de material pentru cercetare au servi soiuri și linii create în IGFPP în baza
hibridărilor intra- şi interspecifice, combinații hibride F1 și genotipuri selectate din combinațiile
intraspecifice F2, forme de diferită origine inclusiv din România (Buzău). Experiențele au fost
efectuate în condiții de câmp, pe terenul experimental al IGFPP și în condiții de laborator.
Material de studiu a servit colecția din 18 forme de tomate cu creștere determinată: 1-
Santa Maria, 2 – Roma, 3 - Luci, 4 – Alex, 5 - Pontina (Dacia), 6 – Flacăra, 7 – Kristina, 8 –
Florina, 9 – Măriuca, 10 – Darsirius, 11 - L 10(România), 12 - L 11(România), 13 - L
66(România), 14 - L 71(România), 15 - L 713 (România), 16 – L 714 (România), 17 - Buzău 47,
18 – Marglobe.
Cea mai rapidă răsărire a plantulelor s-a înregistrat la linia L 10 (România) fiind de 38 zile,
apoi urmat de Luci, Alex, L 714, Buzău, Marglobe, iar cea mai tardivă la soiurile Kristina,
Florina, L 66 şi L 713. Linia cu cea mai mică perioadă de la începutul înfloririi până la începutul
coacerii s-a constatat a fi L 713 fiind de 35 zile, urmată de Luci, Roma, Santa Maria, L 71. Cea
mai mare perioadă de timp de la începutul înfloririi până la începutul coacerii s-a observat la L
10, cu o durată de 57 zile.
La variantele studiate variația înălțimii plantelor s-a încadrat în limitele 50,5-88,8 cm.
Deși, există o diversitate mare în privința acestui caracter, ceea ce oferă posibilități de selectare a
genotipurilor de interes la crearea soiurilor cu tufă compactă, pretabile lucrărilor agrotehnice
mecanizate. Cele mai diminuate valori pentru înălțimea plantei s-au înregistrat la genotipurile din
Buzău, România: L 10B, L 71, L 714 și la soiul Luci (Tiraspol). Variabilitatea fenotipică a
înălțimii plantelor a fost joasă sau medie: 5,1…23,5%, cu media de 12,0%, astfel caracterul
manifestând o normă de reacție restrânsă.
Complexitatea caracterului masa fructului este determinată de implicarea mai multor gene
care interacționând cu factorii de mediu la diferite etape de dezvoltare a plantei, asigură o
variabilitate puternică a caracterului. Datele au demonstrat deosebiri esențiale ale genotipurilor
conform masei medii a fructului astfel, au fost puse în evidentă 7 forme cu fructe mari: Santa
Maria, Pontina, Kristina, Florina, L 11, L 66, L 713.
Testarea soiurilor de tomate a permis elucidarea unei variabilități semnificative a
productivității astfel, o recoltă mai înaltă s-a înregistrat la genotipurile Darsirius (78,6 t/ha),
Kristina (63,4 t/ha), L 71 (61,4 t/ha), Măriuca (59,7 t/ha), L 66 (59,4 t/ha), L 10 (56,0 t/ha),
Flacăra (55,7 t/ha), L 15 (50,6 t/ha).
Cea mai înaltă producția marfă la soiurile luate în studiu s-a dovedit a fi la (Marglobe)
34,3% și la (L 10) 90,4 %.
 Analiza caracterelor utile ale formelor studiate din colecție a evidențiat o variabilitate
largă privind durata perioadelor interfazice, forma tufei, fructului, productivitatea generală, cota
fructelor marfă, etc, ceea ce permite selectarea și recomandarea celor mai valoroase forme pentru
hibridare și obținerea soiurilor și hibrizilor noi pentru diverse destinații.

Conducători științifici: dr.hab., conf.cercet.(IGFPP) Mihnea Nadejda,dr.,conf.univ.

Novac Tatiana

CZU:
ASPECTE TEHNOLOGICE DE CULTIVARE A CASTRAVETELUI PE SPALIER
FEDOSEEV NICOLAE
Student an. 3, Facultatea Horticultură, UASM

Castravetele (Cucumis sativus L.) este o cultură legumicolă mult solicitată și consumată de
populație în stare proaspătă și procesată. Acest lucru cât și varietatea mare a hibrizilor fac din
castravete o specie ce merită a fi studiată pentru îmbunătățirea metodelor de cultură.
În câmp deschis cel mai des castravetele se cultivă prin metoda tradițională (cultura pe sol).
În ultimii ani se observă însă o tendință de mărire a suprafețelor cultivate cu castraveți pe spalier,
metodă ce asigură următoarele avantaje: lucrările de îngrijire și recoltare se efectuează mult mai
ușor; se mărește eficiența utilizării produselor insecto-fungice, deoarece acestea ating mai ușor
suprafața dorsală a frunzelor, unde se localizează în cea mai mare parte dăunătorii; se mărește
perioada de fructificare a culturii; calitatea producției este mai înaltă.
Studiile efectuate au avut ca scop evidențierea celei mai rentabile metode de cultivare a
castraveților în câmp deschis, care să asigure un nivel mai ridicat al producției în vederea
creșterii eficienței economice a culturii.
În acest scop s-a studiat comportarea plantelor de castraveți la două metode de cultură, pe
spalier (plasă) și tradițională. Pentru realizarea scopului propus în culturi comparative pe
parcursul mai multor ani s-au urmărit: perioada, durata de vegetație și fructificare a plantelor;
producția totală; calitatea comercială a producției;
Studiul privind comportarea culturii de castravete prin metoda cultivării pe spalier (plasă)
și cea tradițională s-a efectuat în GȚ „Bunduchi Sergiu” satul Hagimus, raionul Căușeni. Cultura
de castravete pe spalier în cadrul gospodăriei ocupă o suprafață de 2,5 ha.
Hibridul folosit pentru înființarea culturii de castravete, SHAKTHI F1 (Rijk Zwaan).
Hibridul a fost recomandat și materialul semincer furnizat de către SRL “Irrigata-Crop Service”,
hibrid – partenocarpic, timpuriu, plante viguroase care fructifică foarte bine atât pe tulpina
principală (2-3 fructe/axil), cât și pe lăstari, foarte puțin sensibil la mana castraveților. Fructele
sunt de culoare uniformă, verde închis calități bune pentru procesare. Cultura de castravete s-a
înființat prin răsad, termenul de plantare II dec. a lunii mai.
Studiile fenologice au arătat că numărul de zile de la plantat până la începutul fructificării
la cultura tradițională au variat în limitele de 40-45 zile, aceste valori nefiind influențate de
numărul de plante la unitatea de suprafață.
Cea mai scurtă perioada de la de la plantare - începutul fructificării s-a înregistrat la cultura
de castravete înființată pe spalier. Plantele de castravete cultivate prin metoda pe spalier (plasă)
au avut o creștere a masei vegetative mult mai intensă față de cele cultivate tradițional. Acest
lucru s-a corelat cu efectul redus al controlului la boli și dăunători aplicat la metoda tradițională
față de cultivarea pe spalier.
 Dezvoltare mai rapidă a plantelor cultivate pe spalier a dus la începutul fructificării mai
timpurii cu aproximativ 7-10 zile decât plantele cultivate pe sol.
Rezultate pozitive s-au înregistrat și în cazul perioadei de fructificare a plantelor. Scopul
principal fiind de a prelungi cât mai mult posibil această perioadă. Perioada de fructificare,
împreună cu intensitatea de fructificare, determina nivelul de producție a culturii.
În cadrul studiului, durata perioadei de fructe a castraveților a variat larg în funcție de
metoda de cultivare, în medie, de la 40 la 75 zile. Aceste rezultate pot fi obținute doar în cazul
aplicării unei regim de fertilizare echilibrat.
Cea mai mare producție medie pe anii de cercetare s-a obținut la varianta cultura de
castraveți pe spalier fiind de 51,6 t/ha. În cazul culturii prin metoda tradițională se evidențiază ca
productivă variantă cu numărul de plante la unitatea de suprafață de 47 mii și 50 mii plante la ha.
Această diferență de producție la cultura pe spalier se poate explica prin faptul că, perioada de
fructificare mai lungă, gradul de dezvoltare mai înalt al plantelor contribuind la sporirea
producției la unitatea de suprafață.
Pentru a exprima calitatea fructelor de castravete tip cornichon s-a ținut cont de fracțiile
(lungimea fructelor) care sunt recomandate pentru recoltare și acceptate pentru procesare.
Astfel, cel mai înalt procent de fructe de mărimea 6-9 cm s-au obținut la varianta pe
spalier fiind de 91,7%. În cazul culturii tradiționale acest procent a fost de 74,6 și 82,3%
respectiv.

Conducător științific – dr., conf. univ. Novac Tatiana

CZU:
PRODUCEREA RIDICHII DE LUNĂ ÎN PALETE CU DENSITATE
ȘI VOLUM CELULAR DIFERIT
MELNIC ANGELA
Studentă an. 4, Facultatea Horticultură, UASM

Ridichile sunt legume bogate în acid ascorbic (vitamina C, 100 de grame de ridichi
asigurând un sfert din necesarul zilnic al organismului), acid folic, potasiu și cu un conținut
mediu de vitamina B6, riboflavina, magneziu, cupru, zinc, fier și calciu. De asemenea, conțin
zahăr și fibre.
Ridichile (Raphanus sativus L.) se cultivă din cele mai vechi timpuri și reprezintă una
dintre legumele, care cresc cel mai rapid, fiind gata de cules în aproximativ patru săptămâni de la
data semănatului. Ridichile de lună trebuie să fie mici, ferme şi netede, de un roşu aprins.
Cercetările referitor la creșterea ridichii în palete cu volum celular diferit au fost efectuate
în seră de tip solar din cadrul Centrului de Excelență în Horticultură și Tehnologii Agricole din
Țaul, raionul Dondușeni.
Obiectivul principal al cercetării a fost de a stabili volumul și si suprafața de nutriție
optimă unei plante pentru o dezvoltare normală atât a rizocarpului cât și a sistemului foliar.
Material inițial pentru cercetare a servit soiul de ridiche de lună Sora, este un soi timpuriu
de culoare roșie intensă, destinat cultivării în spații protejate pentru ciclul de iarnă - primăvară și
toamnă - iarnă. Perioada de formare a rădăcinii comestibile este de 27-30 zile.
În experiență s-au folosit 3 tipuri de palete care au diferite volume celulare și asigură
diferite densități a plantelor la unitatea de suprafață (m 2). Fiecare paletă reprezintă o variantă a
experienței.
 V1 - Paleta de 24 celule ce asigură o densitate de 225 plante/m 2 a servit în calitate de
variantă martor. V2 - Paleta de 77 celule ce asigură o densitate de 382 plante/m 2; V3 - Paleta de
80 celule ce asigură o densitate de 400 plante/m 2; V4 - Paleta de 228 celule ce asigură o densitate
de 950 plante/m2.
În calitate de substrat nutritiv s-a folosit turba compostată. În fiecare celulă s-a semănat
câte o sămânță, celelalte operații tehnologice au fost efectuate după metoda tradițională identic
pentru toate variantele luate în studiu.
Perioada semănat - răsărirea în masă a plantelor a fost în medie 4 zile pentru toate
variantele. Evidențele biometrice s-au efectuat la 20 și 35 zile de la răsărirea în masă a plantelor.
În rezultat s-a observat că tipul de paletă a influențat mult indicii biometrici înregistrați: masa
totală a plantei; masa radiculară; masa foliară; lungimea pețiolului; suprafața foliară.
Plantele crescute în palete ce asigură o densitate mai mică și au un volum celular mai mare
au avut respectiv și o suprafață foliară mai mare. Valori maxime în ambele perioade de
înregistrare s-au evidențiat la varianta martor V1, iar cea mai mică suprafață foliară la varianta
V4 fiind de 102 cm2 și 70 cm2 respectiv.
Aceeași legitate se observă și la masa radiculară (greutatea rizocarpului), valori maxime
fiind înregistrate la varianta martor V1 – 5,8 g și 14,6 g, iar minime la varianta a 4-a 1,2 g și 4,7
g. Diferență nesemnificativă s-a înregistrat la variantele V2 (9,4 g) și V3 (8,9 g). Numărul de
frunze formate în rozetă a variat în medie de la 4,5 – 3,3 buc. la vârstă de 20 zile răsărire și 6,7 –
5,1 buc/pl. la vârsta de 35 zile.
Un indice important ce arată calitatea rizocarpului este diametrul acestora. Indicele
menționat a variat de la 1,98 cm la V4 și 3,50 cm la varianta martor V1. Cea mai înaltă calitate a
rizocarpilor după diametru, greutate și culoare s-au înregistrat la V1 – martor, ce asigură o
densitate de 225 plante/m2 astfel, plantele la vârsta de 35 zile au avut o dezvoltare mai bună,
aspect atrăgător din punct de vedere marfar.
Ridichea de lună poate fi cultivată cu succes în palete celulare cu numărul de celule de la
24 și până la 80 celule per paletă asigurând astfel un volum a celulei și o suprafață de nutriție
necesară pentru creșterea și dezvoltarea normală a rizocarpilor.
Pentru cultivarea ridichii de lună se pot folosi și alte tipuri de palete cu o densitate mai
mare și cu un volum mai redus al celulelor, dar numai asigurând o intensitate mai mare a luminii
și un regim de fertilizare echilibrat.

Conducător științific – dr., conf. univ. Novac Tatiana

CZU:
PRODUCTIVITATEA SOIULUI BIANCA ÎN CONDIȚII DE CREȘTERE АL ZONEI DE
CENTRU A REPUBLICII MOLDOVA
LILIAN RAILEAN
masterand an.1, Facultatea Horticultură, UASM

Vița de vie se deosebește cu o plasticitate înaltă, în dependența de acțiunea

factorilor de mediu. În fiecare caz concret, pentru o repartizare corectă a plantației
viticole, este necesar detaliat de studiat reacția plantelor la modificarea factorilor de
mediu, cu scopul stabilirii procedeelor agrotehnice optimali la cultivarea butucilor de
viță de vie. În legătură cu aceasta, scopul cercetărilor au servit studiul influenței
elementelor de relief (expoziția loturilor, gradul de inclinare, nivelul deasupra
nivelului mării și al.) și a condițiilor pedologice, asupra creșterii și producrtivității
butucilor de viță de vie soiului Bianca în condițiile Zonei de Centru viticol a RM.
Soiul Bianca (Villar blan x Shasla buvie) [Ungaria]- soi vinicol de maturare timpurie.
Se cultivă în mai multe regiuni viti-vinicole, și este destinat pentru a obține vinuri seci, demiseci,
deserte, inclusive și divinuri.
Cercetările au fost effectuate la soiul Bianca, în SRL”Kalaraș-Divin”, r-nul Călăraș, pe
loturi, pe versanță localizați cu expoziție Nord-Est (Mătăsărița 1) și Sud-Vest (Mătăsărița 2).
Panta peversanților de 5-8°, cu înălțimea deasupra nivelului mării h= 300-335 м. Solul
terenurilor de cercetare- cenușie de pădure argiloase slab gumusate.
Am constatat, că soiul dat se caracterizează cu o fertilitate înaltă și coeficienții
productivității și fertilității (coeficientul absolut și relativ) sunt mari, și constituie 1,9....2,2. S-a
stabilit o legitate de determinare a indicilor fertilității, în dependență de amplasarea butucilor pe
versanți (baza, mijlocul și vîrful). S-a demonstarat, că în parte de jos al pantei, independent de
expoziție, are loc reducerea numărului de inflorescențe, ce duce ra scăderea indicilor
productivității și frertilității.
Indicii de bază al productivității (numprul mediu de struguri pe butuc, masa medie a
strugurilor și recolta butucilor) variază, în dependență de expoziția pantei și amplasarea
butucilor/ Se majorează pe versanță Sud-Vestici, în comparație cu Nord-Estice. Așa dar,
dezvoltarea butucilor pe loturile localizate pe versanti Sud-Vestici (Mătăsărița 2) numărul mediu
de struguri constituie în parte de sus al pantei 74,8, în partea mijlocie – 69,6 și la bază – 65,0
buc/butuc; masa medie a strugurilor constituie – 89,8; 84,0 și 101,1, corespunzător. Reducerea
încărcăturii butucilor cu struguri în parte de la bază al pantei duce la creșterea masei medii a
strugurilor.
Recolta butucilor de pe versantul cu expoziția Sud-Vestică variază în limitile 6,74....5,85
kg/butuc, concentrația de zăharuri 213....199 b acizilor titrabili – 10,2...10,8g/dm3. Pe panta cu
expoziția Nord-Estică are loc reducerea productivității a plantațiilor.
Deci, cultivarea plantației de viță de vie soiul Bianca pe pantă cu expoziții diferite, în
condițiile Zonei de Centru viticol al RM, se observă modificări adaptive în productivitatea
plantațiilor, care duc la creștrea recoltei pe panată cu expoziția Sud-Vestică, în comparație cu
Nord–Estică și la amplasarea butucilor în partea de vîrf și mijlocie a versanților, în comparație cu
butucii de la bază.

Conducători științifici - dr.hab.prof.univ Antonina Derendovskaia, dr.,conf.univ. Silvia

Secrieru

CZU:
UNELE ASPECTE PRIVIND STAREA SILVOPATOLOGICĂ A ARBORETELOR
DIN CADRUL ÎNTREPRINDERII PENTRU SILVICULTURĂ BĂLŢI PE PERIOADA
2006-2015
TUDOR ANATOLIE
masterand an. 1, Facultatea Horticultură, UASM

Pentru perioada de investigare, în arboretele întreprinderii nu s-au efectuat măsuri de

combatere aeriană împotriva complexului de dăunători fitofagi. În perioada anilor 2006 – 2015
au fost înregistrate arborete afectate de uscare şi de dăunători xilofagi, în care au dominat astfel
de specii ca: Croitorul pestriţat (Plagionotus arcuatus L., P. deitritis L.); Xileborus dispar; carii
de scoarţa a stejarului (Scolitus intricatus Ratz.); gândacii din genul Bupristide (Agrilus);
Viespea lemnului (Xifidria longicollus Geff.) şi altele, suprafeţele focarelor variind pe parcursul
perioadei analizate.
În baza datelor prezentate de specialiştii entităţii silvice Bălţi privind cercetarea
dăunătorilor xilofagi s-a constat, că suprafaţa afectată de acestea variază de la 32 ha până la 386
ha. Cea mai mare suprafaţă afectată a fost înregistrată în anul 2010 şi constituia 386 ha. Aceasta
Tabelul 1.
Dinamica răspândirii focarelor de dăunători defoliatori în perioada 2006-2015
Suprafaţa
Focare Total focare de Inclusiv
totală a Focare Focare stinse în
focarelor la apărute în lichidate prin urmă acţiunii dăunători şi focare care
Anii timpul boli la sfârşitul necesită
începutul măsuri de factorilor
anului de combatere anului de lucrări de
anului de ecologici
raportare raportare combatere
raportare
Dăunători defoliatori total
2005 87 0 0 54 33 0
2006 33 0 0 33 0 0
Molia verde a stejarului (Tortrix viridana L.)
2005 87 0 0 54 33 0
2006 33 0 0 33 0 0

se datorează, în mare măsură, condiţiilor favorabile pentru dezvoltarea şi răspândirea

dăunătorilor şi a bolilor, şi acţiunii altor factori de mediu negativi (aridizarea climei, mărirea
duratei perioadelor de secetă din perioada de vară etc.). În astfel de arborete au fost aplicate
tăieri de igienă cu evacuarea imediată a masei lemnoase.
În trupurile de pădure ale Întreprinderii pentru silvicultură Bălţi cea mai mare răspândire
o au aşa specii de dăunători defoliatori ca: la stejar - Molia verde a stejarului (Tortrix viridana
L.), Cotarul verde (Operophtera brumata Cl.), Cotarul brun (Erannis defoliaria L.); la frasin -
Trombarul frunzelor de frasin (Stereonixus fraxini Gef.) ş.a. În stejăretele din cadrul
întreprinderii s-au format focare locale de Molia verde a stejarului. Densitatea populaţiilor de
dăunători defoliatori s-a înregistrat la un nivel scăzut şi nu a provocat defolierea arboretelor din
cadrul acestei entităţi silvice.
Tabelul 2.
Arboretele afectate de uscare şi de dăunători xilofagi
Denumirea Suprafaţa pe ani
Media
categoriilor de
2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 anuală
suprafeţe

Suprafaţa
arboretelor afectate
de dăunători 163 172 191 32 166 386 254 313 310 167 347 227
xilofagi
şi uscări (ha)
Pentru monitorizarea stării sanitare a arboretelor din pădurile Republicii Moldova a fost
amplasată o reţea de sondaje cu frecvenţa 2x2 km. În arboretele întreprinderii silvice au fost
amplasate 14 sondaje. Pentru evidenţă s-au preluat 243 arbori de deferite specii. Repartizarea
arborilor pe specii şi clase de defoliere este prezentată în tabelul 3., iar repartizarea arborilor pe
clase de vârstă şi clase de defoliere este prezentată în tabelul nr. 4. Sondajele sunt amplasate în
parcele cu tipuri de staţiune care sunt reprezentative la nivel de întreprindere şi ocupă 46% din
arborete. Suprafețele de probă sunt prezentate şi pentru tipurile de pădure care ocupă cea mai
mare suprafaţă. Vârsta arboretelor variază în limitele 1-40 ani.

Tabelul 3.
Clasa şi grupa de clase de defoliere pe ani şi specii
Anul Clasa şi grupa de clase de defoliere
Specia
evaluării 0 1 2 3 4 3-4 2-4
2006 66,7 21,9 11,4 11,4
2007 61,1 23,9 15 15
2008 66,1 23,2 10,7 10,7
2009 12 63,2 24,8 24,8
Total 2010 22,2 49,6 28,2 28,2
cvercinee 2011 14,5 59 26,5 26,5
2012 16,8 67,2 16 16
2013 16,8 67,2 16 16
2014 18 66 16 16
2015 42,4 49,1 8,5 8,5
2006 21,1 42,1 36,8 36,8
2007 66,7 33,3
2008 75,8 24,2
Frasin 2009 63,6 27,3 9,1 9,1
2010 33,3 50 16,7 16,7
2011 41,7 50 8,3 8,3
2012 36,4 45,4 18,2 18,2
2013 36,4 45,4 18,2 18,2
Anul Clasa şi grupa de clase de defoliere
evaluării 0 1 2 3 4 3-4 2-4
Specia
2014 25 25 50 50
2015 40 60 60
2006 74 20,8 5,2 5,2
2007 33,6 60,5 5,9 5,9
2008 61,4 29,4 9,2 9,2
2009 7,7 47,7 36,9 7,7 7,7 44,6
Salcâm 2010 6,3 32,8 54,6 6,3 6,3 60,9
2011 40,6 53,1 6,3 6,3 59,4
2012 43,8 49,9 6,3 6,3 56,2
2013 43,8 49,9 6,3 6,3 56,2
2014 23,1 53,8 15,4 7,7 7,7 23,1
2015 46,4 41,1 5,4 7,1 7,1 12,5
Total 2006 62,9 23,8 13,3 13,3
2007 51,1 38,1 10,8 10,8
 Specia Anul Clasa şi grupa de clase de defoliere
2008 64,2 25,2 10,6 10,6
2009 13,6 54,7 29,2 2,5 2,5 31,7
2010 15,2 41,6 41,6 1,6 1,6 43,2
2011 9,1 49,4 39,9 1,6 1,6 41,5
general 2012 10,3 56,4 31,7 1,6 1,6 33,3
2013 10,3 56,4 31,7 1,6 1,6 33,3
2014 21,9 59,9 15,5 2,7 2,7 18,2
2015 41,2 48,2 8,8 1,8 1,8 10,6

Tabelul 4.
Clasa şi grupa de clase de defoliere pe ani şi clase de vârstă
Clasa de Anul Clasa şi grupa de clase de defoliere
vârstă evaluării 0 1 2 3 4 3-4 2-4
2006 63 25,9 11,1 11,1
0-20 2007 58,5 30,2 11,3 11,3
2008 53,9 36,5 9,6 9,6
2006 66,8 23,7 9,5 9,5
2007 52,5 40,4 7,1 7,1
2008 70,2 22,7 7,1 7,1
2009 16,4 45 35 3,6 3,6 38,6
2010 20 27,1 50 2,9 2,9 52,9
21-40 2011 9,3 44,9 42,9 2,9 2,9 45,8
2012 12,9 44,2 40 2,9 2,9 42,9
2013 12,9 44,2 40 2,9 2,9 42,9
2014 30 60 10 10
2015 48,1 42,9 6 3 3 9
2006 16,7 83,3 83,3
2007 26,7 73,3 73,3
2008 26,7 73,3 73,3
2009 9,7 67,9 21,4 1 1 22,4
41-60 2010 8,7 61,2 30,1 30,1
2011 8,7 55,4 35,9 35,9
2012 6,8 72,8 20,4 20,4
2013 6,8 72,8 20,4 20,4
2014 20,6 59,8 16,4 3,2 3,2 19,6
2015 31,6 55,8 12,6 12,6
Total 2006 62,9 23,8 13,3 13,3
general 2007 51,1 38,1 10,8 10,8
2008 64,2 25,2 10,6 10,6
2009 13,6 54,7 29,2 2,5 2,5 31,7
2010 15,2 41,6 41,6 1,6 1,6 43,2
2011 9,1 49,4 39,9 1,6 1,6 41,5
2012 10,3 56,4 31,7 1,6 1,6 33,3
 2013 10,3 56,4 31,7 1,6 1,6 33,3
2014 21,9 59,9 15,5 2,7 2,7 18,2
2015 41,2 48,2 8,8 1,8 1,8 10,6

În urma analizei datelor prezentate în tabele se constată, că starea silvopatologică a

arboretelor din cadrul Întreprinderii pentru silvicultură Bălți pe perioada 2006-2015 se situează
în limitele coeficienților admisibili și poate fi considerată cu mici excepții din unii ani
satisfăcătoare spre bună.

Conducător ştiinţific - dr.,conf., coordonator științific, Boaghie Dionisie

 BOLILE CHEIE ALE MĂRULUI ȘI COMBATEREA LOR PRIN CHIMIOTERAPIE
Cornos Alexandru, student, anul IV, sp. Protecția plantelor
Ponderea pe care o ocupă cultura mărului în economia mondială a producției de fructe se
datorează în primul rând rolului pe care îl au merele în alimentația omului, în prevenirea și combaterea
unor maladii, în ameliorarea condițiilor de viață și nu în ultimul rând în sporirea veniturilor celor care-l
cultivă. În cultura mărului au fost semnalate peste 70 boli infecțioase, majoritatea produse de ciuperci. De
asemenea mărul este susceptibil și la atacul virusurilor, fitoplasmelor și bacteriilor. Trebuie amintit faptul
că anumite boli au impact major într-o regiune și un impact mai redus în alte zone de cultură a mărului.
La măr, în condițiile Republicii Moldova, predomină câteva boli criptogamice acute, cum ar fi:
rapănul (Venturia inaequalis), făinarea (Podosphaera leucotricha), monilioza sau putregaiul brun al
fructelor (Monilia fructigena), filostictoza sau pătarea brună a frunzelor (Phyllosticta mali). O protecţie
eficientă a plantațiilor de măr prin chimioterapie este posibilă prin efectuarea monitoringului fitosanitar,
determinarea simptomelor de atac, respectarea strictă a termenelor de efectuare a tratamentelor, lărgirea
sortimentului de fungicide cu eficacitate biologic înaltă față de organismele dăunătoare. Reieșind din cele
menţionate, scopul cercetărilor efectuate de noi a fost monitorizarea efectului tratamentelor
convenționale cu substanțe chimice față de principalii agenți patogeni ai mărului în perioada de vegetație
a anului 2019 în GȚ „Robu Rodica Mihai” raionul Nisporeni. Pentru atingerea scopului propus s-au
impus a fi rezolvate următoarele sugestii: depistarea și identificarea agenților fitopatogeni; stabilirea
gradului de răspândire a bolilor cheie; determinarea intensității atacului de către principalele boli;
evaluarea eficacității biologice a unor produse chimice față de fungii Venturia inaequalis și Podosphaera
leucotricha; analiza comparativă a eficienței biologice a preparatelor cuprice Champ 77 WG,
Cuprablau Z 35 WP și Bouillie Bordelaise.
Starea fitosanitară a plantaţiei de măr, în care au fost amplasate variantele experimentale, a fost în
general satisfăcătoare. În perioada de vegetaţie a anului 2019, pe sectorul experimental, în afară de rapăn
și făinare, au fost depistate şi alte boli foliare de natură etiologică diferită, cum ar fi: monilioza ( Monilia
cinerea și Monilia fructigena), filostictoza (Phyllosticta mali) și arsura bacteriană comună (Pseudomonas
syringae). În cazul filostictozei frecvența atacului a constituind 22,3%, iar intensitatea bolii 14,7%. În
varianta martor s-a observat, de asemenea, prezența simptomelor de arsură bacteriană, ca urmare a lipsei
tratamentelor cu produse cuprice, unde frecvența bolii a atins 51,0% și intensitatea 6,3%. Tratamentele pe
vegetație au redus frecvența atacului de monilioză, astfel, la toate variantele la care s-au aplicat fungicide,
frecvența atacului a fost mai redusă. Răspândirea bolii pe fructe după aplicarea tratamentelor în variantele
experimentale a variat între 5,7% și 3,0%, în funcție de produsul fitofarmaceutic. Intensitatea dezvoltării
bolii a variat de la 0,53% până la 0,28%. În varianta martor răspândirea bolii a constituit 32,3% cu o
intensitate de 3,22%. Condițiile climatice ale anul 2019 au avut un rol important în manifestarea atacului
de făinare, unde intensitatea bolii a fost de 8,81%, la o răspândire de 59,7%. La atacul de rapăn pe frunze
a fost înregistrată o intensitate de 10,65%, la o frecvență de 81,3%. Aplicarea tratamentelor pe vegetație a
redus semnificativ atacul de rapăn pe fructe, frecvența și intensitatea fiind mai redusă la toate variantele
experimentale, unde intensitatea atacului a constituit 11,93%, la frecvența de 86,7%. În acest caz se poate
remarca varianta la care s-a aplicat Bouillie Bordelaise, cu cel mai scăzut procent al intensității atacului
de 1,24% la frecvența de 11,7%. Eficienţa biologică a celor trei produse cuprice experimentate față de
rapăn pe frunze a variat de la 84,6% până la 90,8%, iar pe fructe de la 83,5% până la 89,6%.
Luând în considerație intensitatea redusă a atacului în variantele experimentale, considerăm că
aplicarea produselor chimice, îndeosebi cele pe bază de cupru, constituie o metodă eficientă de combatere
a bolilor cheie la măr, precum sunt rapănul, făinarea, monilioza și arsura bacteriană.

Conducători ştiinţifici: dr., conf. universitar Alexei Bivol

dr., lector universitar Maria Magher
NOI PRODUSE DE UZ FITOSANITAR ÎN COMBATEREA BOLILOR RAPIȚEI
 Tăbârță Lilian
Masterant, programul MP 15, Protecția integrată a plantelor
Medvețchi Igor, Student, anul III, Facultarea Horticultură UASM
Rapiţa de toamnă este una dintre principalele surse de ulei vegetal, alimentar şi tehnic, care în
ultimii ani tinde să ocupe suprafeţe tot mai mari. În scopul obţinerii unor recolte stabil înalte se impune
cunoaşterea componenţei etiologice a microflorei parazite care, în condiţii pedoclimatice nefavorabile
pentru creşterea şi dezvoltarea plantelor, poate compromite această cultură preţioasă. Rapiţa este sensibilă
la boli mai ales în perioada de timp de la germinarea seminţelor până la formarea primei perechi de frunze
adevărate. Pe parcursul vegetaţiei culturile de rapiţă pot fi atacate de o serie de boli periculoase cauzate de
ciuperci, mai rar de bacterii.
În culturile de rapiță de toamnă creșterea productivității și profitabilității este posibilă prin
aplicarea tehnologiilor intensive, care presupun cultivarea unor soiuri şi hibrizi cu recolte potenţial înalte
şi cu rezistenţă majoră la organismele nocive concurente, perfecţionarea sistemelor de protecţie, capabile
să asigure recolte mari şi stabile. Pe lângă măsurile agrotehnice, combaterea integrată a bolilor din
culturile de rapiţă presupune și tratamente fitosanitare speciale. Reuşita metodei chimice de combatere a
bolilor reclamă determinarea corectă a termenelor de efectuare a tartamentelor, utilizarea fungicidelor cu
eficacitate înaltă, lărgirea sortimentului de preparate chimice omologate. În contextual celor menționate,
testarea eficienţei biologice a unor noi produse de uz fitosanitar cu acțiune fungicidă și regulatori de
creștere la rapița de toamnă a constituit scopul şi obiectivul de bază al investigaţiilor efectuate de noi.
Combaterea integrată a bolilor din culturile de rapiţă presupune utilizarea tuturor posibilităţilor de
prevenire a atacului agenţilor patogeni, începând cu rotaţia culturilor, folosirea seminţelor sănătoase,
aplicarea corectă a lucrărilor solului, respectarea epocii şi adâncimii de semănat, desimii plantelor,
combaterea buruienilor, tratamente fitosanitare speciale.
În scopul realizării obiectivelor trasate s-au impus a fi rezolvate următoarele sugestii:
determinarea stării fitosanitare a semănăturilor de Brassica napus var. oleifera în GȚ “Serbov Ivan”,
raionul Anenii - Noi; studierea dinamicii dezvoltării bolilor cheie ale rapiţei (putregaiului alb,
alternariozei şi fomozei) prin evidenţe periodice în câmp şi determinarea în baza lor a frecvenţei şi
intensităţii atacului la hibridul TP 225; analiza comparativă a frecvenţei şi intensităţii atacului în aspectul
variantelor experienţelor; determinarea eficienţei biologice a preparatului Tebizole 25 EC împotriva
ciupercilor Alternaria brassicae, Scleritinia sclerotiorum,Phoma lingam în comparaţie cu martorul
netratat şi varianta etalon.
În condiţii climaterice favorabile pentru dezvoltarea ciupercilor Sclerotinia sclerotiorum, Phoma
brassicae, Alternaria brassicae, ficacitatea biologică a tratamentelor cu Tebizole 25 EC . În zona de
centru a Republicii Moldova, condiţiile climaterice în toamna anului 2018 au fost puțin favorabile, iar în
perioada de vegetaţie a anului 2019 relativ favorabile pentru creşterea plantelor de rapiţă, dar şi pentru
dezvoltarea unor boli infecţioase, cum ar fi: putregaiul alb (Sclerotinia sclerotiorum), alternarioza
(Alternariabrassicae), fomoza (Phoma lingam) ş.a Eficacitatea biologică a tratamentelor cu preparatul
Tebizole 25 ECa fost împotriva fomozei și sclerotiniozei – mai joasă decât în etalon în doza de 0,75 l/ha
și la nivelul etalonului în doza de 1,0 l/ha. Iar împotriva alternariozei – la nivelul standardului în ambele
doze testate. În baza rezultatelor experimentale obţinute preparatul Tebizole 25 ECpoate fi inclus în
sistemul de protecţie a rapiţei de toamnă împotriva putregaiului alb, fomozei și alternariozei în doza de
1,0 l/ha, două tratamente într-o perioadă de vegetaţie. Primul tratament se va aplica toamna, în faza de 4–
5 frunze sau primăvara la reînceperea vegetației, iar al doilea tratament primăvara, la începutul
butonizării.
Reeşind din cele menţionate propunem ca preparatul Tebizole 25 EC poate fi recomandate pentru
omologare în sistemul de protecție a rapiței de toamnăîn calitate de fungicid împotriva ciupercilor
Alternaria brassicae, Phoma lingam și Sclerotinia sclerotiorum.

Conducători ştiinţifici: dr., conf. universitar Alexei Bivol

dr., lector universitar Maria Magher
Perfecționarea sistemului integrat de protecție a caisului în GȚ „Ivanschi Ilie”,
 r-nul Florești
Golubciuc Sergiu, student, anul IV, sp. Protecția plantelor
Golubciuc Dan, masterant, programul MP 15, Protecția integrată a plantelor
Caisele sunt tot mai solicitate pe piața internațională, iar prețul de export în UE ajunge până la 1,5
euro/kg. Iată de ce, tot mai mulți producători moldoveni sunt interesați să planteze livezi de cais cu soiuri
recunoscute în piață. În 2016, după producția totală de fructe, caisul ocupa a treia poziție după măr și
prun, cu o recoltă de 21,54 mii tone. Actualmente, în Republica Moldova sunt peste 3000 ha de livezi de
cais, iar potrivit datelor AIPA, suprafețele plantate cu această cultură se extind anual, în medie cu cca 200
ha. Suprafața livezilor de cais cultivate în zona de nord a Republicii Moldova, în anul 2016, consituia
361,0 ha sau 28,7%, iar din ele 31,9% se găseau în raionul Florești.
Caisul (Prunus armeniaca)este o specie sensibilă la boli. Sporirea gradului de atac cu boli
criptogamice în plantaţiile moderne de cais se datorează efectului monoculturii, care se resimte
proporţional cu vârsta plantaţiei. La noi în țară, în plantațiile de cais există câteva specii de
microorganisme fitopatogene (Monilia cinerea, Monilia laxa, Clasterosporium carpophilum,
Verticillium albo-atrum și Stereum purpureum), care constituie un factor limitativ al productivității și
longevității pomilor, prezentând o preocupare permanentă pentru pomicultori.
În scopul diversificării sortimentului de fungicide pentru protecția plantațiilor de cais, în perioada
de vegetație 2018, în GȚ „Ivanschi Ilie”, raionul Florești au fost încercate experimental trei produse de uz
fitosanitar, omologate în ultimii ani la alte specii de Prunoidee, cum ar fi : Botryx 400 SC (1,0-1,2 l/ha),
Dar 75 WG(0,25-0,35 kg/ha)și Bouillie Bordelaise(10-12 kg/ha).Pentru evaluarea gradului de atac cu
boli al pomilor, în fiecare experiență, din fiecare variantă se luau câte 3 pomi în repetiție, iar la fiecare
pom – câte 25 frunze și 25 fructe din fiecare parte. Drept criteriu pentru redarea atacului la frunze, cauzat
de clasterosporioză, arsură moniliană și putregai al fructelor am folosit scara cu 4 clase de notare a
atacului. Analiza comparativă a gradului de atac cu boli a soiurilor de cais cultivate în GȚ „Ivanschi Ilie”
ne permite să menționăm că cel mai sensibil la ciupercile Monilia cinerea și Monilia laxa a fost soiul
Tsunami, iar la ciuperca Clasterosporium carpophilum - soiul Umberto. Eficienţa biologică a
preparatului Botryx SC 400 la cais împotriva moniliozei a fost la nivelul etalonului în ambele doze
testate, iar împotriva clasterosporiozei, la nivelul etalonului în doza de 1,0 l/ha și peste nivelul etalonului
în doza de 1,2 l/ha la frunze, iar la fructe –la nivel de etalon în ambele doze. Preparatul Dar 75 WG,
împotriva ciupercilor Monilia cinerea, Monilia laxa și Clasterosporium carpophilum a arătat o eficienţă
biologică la nivel de etalon atât în doza de 0,25 kg/ha, cât și în doza de 0,35 kg/ha, atât la frunze cât și la
fructe.Eficienţa biologică a fungicidului Bouillie bordelaise împotriva arsurii moniliene a fost mai înaltă
decât în etalon în doza de 12,0 kg/ha și la nivelul etalonului în doza de 10,0 kg/ha, iar în combaterea
putregaiului brun al fructelor – sub nivelul etalonului în doza de 10,0 kg/ha și peste nivelul etalonului în
doza de 12,0 kg/ha.Împotriva clasterosporiozei eficienţa biologică a fungicidului Bouillie Bordelaise, la
frunze a fost la nivel de etalon în prima doză și peste nivelul etalonului în doza a doua, iar la fructe, la
nivelul etalonului în ambele doze testate.
De menţionat că eficiența biologică a sistemul de protecție a caisului elaborat de noi a fost la
nivelul celui propus de “Fertilitatea-Chișinău” SA și utilizat în ultimii ani în GȚ “Ivanschi
Ilie”.Tratamentele chimiceau determinat o sporire a recoltei şi calităţii fructelor, au asigurat salvarea unei
producţii cuprinse între 5,8–6,3 t/ha. Rata rentabilităţii tratamentelora constituit 1,29 lei la un leu cheltuit
în schema S.A. “Fertilitatea-Chișinău” și 1,37 lei/leu în schema modificată, propusă de noi.
În baza rezultatelor obţinute propunem producătorilor de caise din zona de nord a țării utilizarea
schemei de protecție elaborată de S.A. „Fertilitatea-Chișinău”, dar și cea modificată, propusă de noi.

Conducător știinţific: dr., cof. univ. Sergiu Bădărău

 Perfecţionarea sistemului integrat de protecţie a cireșului în GȚ „CODREAN
ANDREI GHENADIE”, raionul Soroca
Codrean Andrei
student, anul 4, sp. Protecţia plantelor

Din punctul de vedere economic, cireșul este printre cele mai rentabile specii pomicole, aducând
venituri importante atât prin valorificarea fructelor în stare proaspătă, cât şi a celor deshidratate sau
prelucrate.Dintre speciile pomicole cultivate la noi în țară, cireșul (Cerasus avium) este mai puțin sensibil
la atacul bolilor infecțioase decât alte specii de pomi fructiferi. Cu toate acestea, există și la cireș câteva
boli criptogamice acute, care pot fi oprite numai prin chimioterapie, cum ar fi: antracnoza (Coccomyces
hiemalis), perforarea frunzelor (Coryneum beijerincki)și monilioza (Monilia laxa).
Sporirea gradului de atac cu boli în plantaţiile de cireș se datorează efectului monoculturii, care se
resimte proporţional cu vârsta plantaţiei. O protecţie eficientă a plantațiilor de cireș este posibilă numai
prin utilizarea produselor cu eficacitate înaltă, lărgirea sortimentului de substanțe chimice biologic active
împotriva obiectelor nocive cheie, perfecționarea sistemelor integrate de protecție a plantațiilor intensive
de cireș.Reieșind din cele menţionate mai sus, scopul cercetărilorefectuate de noi a fost perfecționarea
sistemului integrat de protecție a cireșului în GȚ “Codrean Andrei Ghenadie” prin testarea și introducerea
unor noi produse de uz fitosanitar cu acțiune fungicidă, eficiente împotriva bolilor cheie, cum ar
fiChorale WDG (0,25-0,35 kg/ha), Eclipse 700 WP (1,5-2,0 kg/ha)șiCuper, SE (3,0-5,0 l/ha).
Pentru evaluarea gradului de atac cu boli al pomilor de cireș, în fiecare experiență, din fiecare
variantă se luau câte 3 pomi în repetiție, iar la fiecare pom – câte 100 frunze și 100 fructe. Drept criteriu
pentru redarea gradului de atac a frunzelor, cauzat de antracnoză, perforarea frunzelor, arsură moniliană
și putregai al fructelor am folosit scara cu patru clase de notare a atacului.
Rezultatele experimentale obținute arată căîn GȚ „Codrean Andrei Ghenadie” starea fitosanitară
a pomilor de cireșîn anii realizării tezei de licență a fost satisfăcătoare, cu toate că am depistat și o serie de
microorganisme fitoparazite, cum ar fi Coccomyces hiemalis, Monilia cinerea și Monilia
laxa,Coryneum beijerinchi.
Analiza comparativă a gradului de atac cu boli a soiurilor Regina și Kordia, ne permite să
menționăm că ambele sunt sensibile la infecția de antracnoză, perforare a frunzelor, monilioză și necesită
în fiecare an tratamente chimice pentru combaterea ciupercilor care provoacă aceste boli.
Eficienţa biologică a preparatului Cuper, SC în calitate de fungicid la cireș a fost:împotriva moniliozei,
putregaiului brun și perforării frunzelor – la nivelul etalonului în doza de 5,0 l/ha și sub nivelul etalonului
în doza de 3,0 l/ha, iar împotriva antracnozei, la nivelul etalonului în ambele doze testate. Preparatul
Chorale, WDG, împotriva ciupercilor Monilia cinerea, Monilia laxa, Coccomyces hiemalis și
Coryneum beijerincki a fost la nivel de etalon în doza de 0,35 kg/ha și sub nivelul variantei etalon în
doza de 0,25 kg/ha. Eficienţa biologică a preparatului Eclipse 700 WP împotriva ciupercilor Coccomyces
hiemalis și Coryneum beijerincki a fost la nivel de etalon în doza de 2,0 kg/ha și sub nivelul variantei
etalon în doza de 1,5 kg/ha.
Eficiența biologică a sistemul de protecție a cireșului elaborat de noi a fost la nivelul celui propus de
Compania “Syngenta Crop Protection AG”, Elveția.Tratamentele chimiceau asigurat salvarea unei
producţii de cireșe cuprinse între 2,4–2,5 t/ha. Rata rentabilităţii tratamentelora constituit 1,41 lei la un leu
cheltuit în varianta etalon și 1,59 lei/leu în schema a doua, elaborată de noi.
În baza rezultatelor experimentale obţinute propunem producătorilor de cireșe din zona de nord a
țării utilizarea schemei de protecție elaborată de Compania “Syngenta Crop Protection AG”, Elveția, ar și
cea modificată, propusă de noi.

Conducător știinţific: dr., cof.univ. Sergiu Bădărău

 Ciuperci neperfecte parazite pe cerealele spicoase și combaterea integrată a lor
Chetrușca Mihai
student anul 4, sp. Protecţia
plantelor

În practica protecţiei cerealelor, în cazul în care măsurile organizatorice, culturale,

agrofitotehnice, fizico-mecanice şi biologice nu dau efectul scontat, apare necesitatea stopării evoluţiei
agenţilor patogeni prin tratamente chimice la plante. În etapa actuală de dezvoltare a agriculturii, metodei
chimice de protecție a plantelor îi aparține rolul hotărâtor, datorită avantajelor pe care le are în raport cu
metodele de combatere non-poluante, cum ar fi:eficacitatea biologică şi economică foarte înaltă a
tratamentelor chimice, rapiditatea apariţiei efectului tratamentelor, măsurat în ore sau chiar minute,
posibilitatea aplicării total mecanizate a produselor de uz fitosanitar, posibilitatea folosirii unor
amestecuri de produse datorită compatibilităţii.
Extinderea tratamentelor şi creşterea presiunii produselor fitofarmaceutice la hectar, au
generalizat semnalarea unor efecte secundare nedorite, cum ar fi:poluarea mediului datorită folosirii
pesticidelor peste limitele de toleranţă admise în sol, în apele curgătoare, în lacuri, apariţia rezistenţei la
produsele de uz fitosanitar a unor organisme nocive, drept urmare a aplicării necorecte a tratamentelor,
toxicitatea produselor de uz fitosanitar pentru om, animale, dar şi pentru plantele tratate, dereglarea
echilibrului biocenotic natural, drept urmare a înmulţirii în masă a microflorei fitoparazite concurente.
Cu toate dezavantajele metodei chimice, chimioterapia va fi încă timp îndelungat, principala
metodă de protecție, urmărind însă ca să fie aplicată numai în cazuri strict necesare, reieșind din
postulatul lui Hippocrates “Primum non nocere”.Reuşita combaterii chimice a bolilor în cadrul
tehnologiilor intensive de cultivare a cerealelor, reclamă determinarea corectă a termenelor de efectuare a
tratamentelor, utilizarea fungicidelor cu eficacitate înaltă, lărgirea sortimentului de preparate chimice
omologate.În contextul celor menţionate, participarea în lucrările de testare a preparatului Straatego 500,
SC(Compania„Bradfield Europe Corporation”,Marea Britaniea fost necesară în cadrul realizării tezei de
licență, rezultatele obținute au servit drept bază pentru omologarea produsului testat, constituind
obiectivul de bază al cercetărilor efectuate de noi.
Datele experimentale obţinute aarată că cele mai periculoase și răspândite specii de ciuperci
neperfecte, parazite pe cerealele spicoase, depistate în perioada de vegetație 2019 au fost: Oidium
monilioides, Septoria tritici și Septoria graminum, Dreschlera tritici-repentis și Dreschlera graminea,
Fusarium graminearum ș.a.
Eficiența biologică a preparatului Stratego 500, SC a fost:împotriva ciupercilor Septoria tritici și
Septoria graminum, atât la grăul cât și la orzul de toamnă – la nivelul etalonului în doza de 0,8 l/ha și
peste nivelul etalonului în doza de 1,0 l/ha, împotriva ciupercilor Dreschlera tritici-repentis și
Dreschlera graminea –la nivelul etalonului în doza de 0,8 l/ha și peste nivelul etalonului în doza de 1,0
l/ha, împotriva ciupercii Oidium monilioides – la nivelul variantei etalon atât în doza de 0,8 l/ha, cât și în
doza de 1,0 l/ha, împotriva ciupercii Fusarium graminearum – la nivelul variantei etalon în doza de 0,8
l/ha și peste nivelul etalonului în doza de 1,0 l/ha.
Tratamentele cu produsul Stratego 500, SC au determinat o sporire a recoltei şi calităţii boabelor
de grâu, au asigurat salvarea unei producţii cuprinse între 1,0–1,5 t/ha. Rata rentabilităţii tratamentelora
constituit 1,36 lei la un leu cheltuit în varianta etalon (Spirit, SC – 0,7 l/ha) și 1,59 lei/leu în
variantaStratego 500, SC – 1,0 l/ha.
În baza rezultatelor experimentale obținute propunem includerea produsului Stratego 500, SC în
calitate de fungicid pentru combaterea bolilor, cauzate la cerealele spicoase de ciupercile neperfecte –
septorioza, helmintosporioza, făinarea și fuzarioza în doza de 0,8–1,0 l/ha, două tratamente într-o
perioadă de vegetație – prima tratare la darea în pai, a doua la înspicare.

Conducători știinţifici, dr., conf.univ. Sergiu Bădărău

dr., conf. univ. Alexei Bivol