Sunteți pe pagina 1din 409

VI K E E L A N D

INVITATIA >
( •Norocul altei mirese, norocul tău.• )

Mihaela P.
INVITATIA
[ •Norocul altei mirese, norocul Icul* ]

Bookzone
BUCUREŞTI, 2021
Mihaela P.

S te& cv

— Nu pot să fac aşa ceva...


M-am oprit pe la jumătatea scării de marmură.
Fisher s-a oprit şi el la câţiva paşi în faţa mea. A
coborât până în locul în care mă aflam.
— Bineînţeles că poţi. Ţii minte când eram în clasa
a şasea şi trebuia să faci prezentarea aia despre preşedin­
tele tău preferat? Erai cu nervii la pământ. Credeai că ai
să uiţi tot ce memoraseşi şi că ai să încremeneşti acolo,
cu toate privirile aţintite asupra ta.
— Da, şi ce-i cu asta?
— Păi, şi acum e acelaşi lucru. Ai mai trecut prin
aşa ceva, nu?
Fisher o luase razna.
— în ziua aia, toate temerile mele s-au adeverit.
M-am ridicat, m-am dus la tablă şi acolo au început
să mă treacă toate sudorile. N-am fost în stare să-mi
amintesc niciun singur cuvânt din ce scrisesem. Toată
clasa se holba la mine, după care tu ai început să zici tot
felul de chestii pe seama mea.
Fisher a încuviinţat din cap.

5
VI kl n ANP

— întocmai. Cele mai rele temeri ale tale s-au


adeverit şi totuşi n-ai murit din cauza asta. De fapt, ziua
aia s-a dovedit a fi una dintre cele mai bune din viaţa ta.
Am clătinat din cap uluită.
— Cum aşa?
— Eram amândoi pentru prima oară în aceeaşi
clasă. Eu credeam că eşti şi tu la fel de agasantă ca celelalte
fete. Dar în aceeaşi zi, după ore, m-ai luat la rost că
râsesem de tine când încercai să-ţi faci prezentarea. Asta
m-a făcut să-mi dau seama că nu erai ca restul fetelor. In
ziua aia am hotărât că vom fi prieteni la cataramă.
Am clătinat din cap.
— N-am mai vorbit cu tine până la sfârşitul anului
şcolar.
Fisher a dat din umeri.
— Da, dar ţi-am câştigat simpatia în anul următor,
nu? Iar în acest moment te simţi ceva mai calmă decât
acum două minute, aşa-i?
Am oftat.
— Cred că da.
El mi-a oferit braţul îmbrăcat în smoching.
— Intrăm?
Mi-am înghiţit nodul din gât. Oricât de înspăimân­
tată aş fi fost de ceea ce urma să facem, eram în egală
măsură curioasă să văd cum arăta biblioteca decorată
pentru o nuntă. Petrecusem ore întregi şezând pe aceste
trepte, încercând să ghicesc cum erau oamenii care
treceau pe lângă mine.
Fisher a aşteptat răbdător, cu cotul întins spre
mine, în timp ce eu am argumentat încă un minut. în
cele din urmă, am suspinat şi l-am luat de braţ.

6
INVITAŢIA

— Dacă ajungem la puşcărie, va trebui să faci rost


de bani de cauţiune pentru amândoi. Eu n-am niciun
sfanţ.
El mi-a aruncat zâmbetul lui de star de cinema.
— S-a făcut.
In timp ce suiam ultimele trepte spre uşa Bibliotecii
Publice din New York, am repetat în gând toate detaliile
discutate în Uber, pe drumul încoace. Numele noastre
pentru seara aceea erau Evelyn Whitley şi Maximilian
R e y n a r d . Max lucra în imobiliare - familia lui deţinea
R e y n a r d Properties - , iar eu îmi luasem masteratul în
Administrarea afacerilor, la Wharton, şi, de curând, mă
mutasem înapoi la New York. Amândoi locuiam în Upper
East Side. Măcar partea asta era adevărată.
Doi chelneri în uniformă, cu mănuşi albe, erau
postaţi în faţa uşilor impozante de la intrare. Unul ţinea
o tavă cu pahare înalte de şampanie, iar celălalt avea
un clipboard. Deşi cumva picioarele mă purtau înainte,
aveam senzaţia că inima încerca să-mi sară din piept şi
s-o şteargă în direcţia opusă.
— Bună seara! ne-a salutat chelnerul cu
clipboardul, dând din cap spre noi. Numele dumnea­
voastră, vă rog?
Fără să clipească, Fisher a debitat prima minciună
din seria de minciuni pe care urma să le spunem în seara
aceea.
Chelnerul, care am văzut că avea o cască în ureche,
a verificat lista şi a încuviinţat din cap. A întins apoi
mâna, invitându-ne înăuntru, iar colegul lui ne-a oferit
câte un pahar de şampanie.
— Bine aţi venit! Ceremonia va avea loc în Sala
Rotundă. Locurile pentru invitaţii din partea miresei
sunt pe latura dreaptă.
— Mulţumesc, a spus Fisher.

7
VIKEELAND

De cum ne-am îndepărtat suficient de mult încât


să nu putem fi auziţi, s-a aplecat spre mine şi mi-a zis:
— Ai văzut? A fost simplu ca bună ziua!
A sorbit din şampanie.
- Ooooh, e grozavă!
Nu înţelegeam cum de putea fi atât de calm.
în acelaşi timp, nu aveam idee cum de reuşise să mă
convingă să iau parte la nebunia asta. Cu două luni în
urmă, venisem de la muncă şi-l găsisem pe Fisher - care
îmi era vecin - scormonind prin frigiderul meu după
ceva de mâncare, ceea ce se întâmpla în mod curent. în
timp ce devora un piept de pui în stil milanez, vechi de
două zile, eu mă aşezasem la masa din bucătărie ca să-mi
sortez corespondenţa la un pahar cu vin. Tot vorbind,
deschisesem un plic mare, fără să verific destinatarul.
înăuntru se găsea cea mai uimitoare invitaţie
la nuntă - având un model alb cu negru, cu o frunză
aurie în relief. Era o mică operă de artă, aurită. Dintre
toate locurile posibile, nunta urma să aibă loc chiar la
Biblioteca Publică din New York, care se afla exact lângă
vechiul meu birou. Şezusem adeseori pe celebrele ei
trepte ca să-mi iau prânzul. Nu mai intrasem în bibliotecă
de cel puţin un an, astfel încât mă tenta grozav să merg la
o nuntă acolo.
Habar nu aveam a cui nuntă era - poate a vreunei
rude îndepărtate? Numele nu-mi erau nici măcar vag
cunoscute. Când am întors plicul pe partea cealaltă, am
înţeles şi de ce. Deschisesem corespondenţa fostei mele
colege de cameră. Uf! Acum totul avea sens. Aşadar, nu
eu fusesem invitată la o nuntă ca în poveşti, într-unul din
locurile mele favorite.
Dar după câteva pahare de vin, Fisher mă
convinsese că cea care trebuia să meargă acolo eram eu,
nu Evelyn. Măcar atât putea face pentru mine ratata aia
cu care împărţisem locuinţa, mi-a spus el. în definitiv,

Mihaela P.
INVITAJIA

0 ştersese în toiul nopţii, luând cu ea şi câteva perechi


de pantofi la care ţineam mult, iar cecul pe care mi-1
lăsase, însumând banii de chirie pe două luni, nu avea
acoperire. în consecinţă, să merg în locul ei la o nuntă
de fiţe, unde tacâmul costa o mie de dolari, era doar o
măruntă recompensă. Dumnezeu îmi era martor că
niciunul dintre prietenii mei nu s-ar fi căsătorit vreodată
într-un astfel de loc. Până am dat gata a doua sticlă de
Merlot, Fisher luase deja hotărârea că vom merge în
locul lui Evelyn, la nuntă. Aveam să fim doi intruşi care
vor avea o noapte pe cinste, mulţumită acelei pierde-vară
care îmi fusese colegă de cameră. Fisher completase şi
cârdul de confirmare a invitaţiei, menţionând că vor veni
două persoane, după care vârâse cârdul în buzunar, cu
gând să-l expedieze a doua zi.
Sincer, uitasem cu desăvârşire de planurile noastre
făcute la beţie, până în urmă cu două săptămâni, când
Fisher venise acasă cu un smoching împrumutat de
la un amic, pentru nunta la care urma să mergem. Eu
dădusem înapoi şi-i spusesem că nu aveam de gând să
merg neinvitată la nunta de fiţe a unor oameni pe care
nu-i cunoşteam, dar el făcuse ceea ce facea întotdeauna:
mă convinsese că ideea lui proastă nu era de fapt chiar
atât de proastă.
Până în clipa de faţă. Acum stăteam în mijlocul
holului enorm unde avea să se desfăşoare o nuntă care
costa probabil vreo două sute de mii de dolari şi aveam
senzaţia că o să mă scap pe mine.
— Bea-ţi şampania, mi-a spus Fisher. O să te ajute
să te destinzi niţel şi o să-ţi mai aducă puţină culoare în
obraji. Arăţi de parcă tocmai ai încerca să spui întregii
clase de ce-1 placi atât de mult pe John Quincy Adams1.
M-am uitat chiorâş la el, iar el mi-a răspuns cu un
zâmbet, fiind câtuşi de puţin intimidat. Eram convinsă
1 Al şaselea preşedinte al Statelor Unite (1767-1848) (n. tr.).

9
VI K E E L A N D

că nimic nu m-ar fi ajutat să mă relaxez. Cu toate acestea,


am golit pe nerăsuflate paharul cu şampanie.
Fisher a vârât d.zinvol. o mâna în t o a n j p m
talonilor şi a privit în ju r cu fruntea su
avut nicio grijă pe lume.
,r37nt-o pe vechea mea
— De mult n-am m erne a Spus el. Oare
prietenă, Stella, care adora p e * ecen
îşi va face apariţia în seara asta.
I-am dat paharul meu gol. ^ ^
— Taci şi adu-mi încă unul pana n-o intmd afara
pe uşă.
El a chicotit.
— Desigur, Evelyn. Tu stai cuminte şi vezi sa nu te
dai de gol înainte s-o vedem pe frumoasa mireasa.
_F r u m o a s ă ? Nici măcar nu ştii cum arată.
_jo ate miresele sunt frumoase. De asta şi poarta
văl, ca să nu le vezi pe alea urâte. în ziua asta specială
pentru ele, totul e magic.
— Ce romantic!
Fisher mi-a făcut cu ochiul.
— Nu toţi sunt drăguţi ca mine.
Trei pahare de şampanie m-au ajutat să mă calmez
îndeajuns încât să asist la ceremonia nupţială. Mireasa
categoric nu avea nevoie de văl. Olivia Rothschild - sau
Olivia Royce, cum avea să se numească de acum - era
superbă. Mi-au dat niţel lacrimile auzind jurăm intele
mirelui. Păcat că fericitul cuplu nu se număra, cu
adevărat, printre prietenii mei, fiindcă unul dintre
cavalerii de onoare arăta teribil de bine. Visam cu ochii
deschişi cum Livi - aşa îi spuneam m iresei în mintea
mea - urma să mă cupleze cu prietenul proaspătului ei
soţ. Din păcate, seara aceasta era o m ascaradă, iar eu nu
trăiam povestea Cenuşăresei.

10
INVITAJIA

Cocktailurile s-au servit într-o încăpere frumoasă în


care nu pusesem piciorul niciodată. în timp ce aşteptam
la bar să mi se aducă băutura, am studiat tavanul. Fisher
îmi spusese că se duce la toaletă, dar impresia mea era
că se furişase să discute cu frumosul ospătar care se tot
uitase la el de când intrasem acolo.
— Poftiţi, domnişoară.
Barmanul mi-a întins paharul cu băutură.
— Mulţumesc.
M-am uitat repede în ju r să observ dacă mă vede
cineva, apoi am vârât nasul în pahar şi am adulmecat
adânc. Categoric nu era ce comandasem.
— Mmm, scuzaţi-mă, poate mi-aţi adus gin
Beefeater, nu Hendrick’s?
Barmanul s-a încruntat.
— Nu cred.
Am adulmecat încă o dată şi m-am convins că
făcuse o greşeală.
Brusc, m-a luat prin surprindere un glas bărbătesc
provenind de undeva din stânga mea.
— Nici nu l-ai gustat şi crezi că ţi-a adus altfel de
gin?
Am zâmbit politicos.
— Beefeater e făcut cu ienupăr, coji de portocale,
migdale amare şi amestec de ceaiuri, care-i dau un gust
de lemn dulce. Hendrick’s e din ienupăr, trandafir şi
castravete. Fiecare are alt miros.
— îl bei sec sau cu gheaţă?
— Nici aşa, nici aşa. Am cerut Martini, aşa că are,
pe lângă gin, şi vermut.
^ — Şi totuşi, eşti convinsă că ţi-a adus alt gin doar
după miros, fară măcar să-l guşti?
Din tonul lui era limpede că nu mă credea în stare.

li
V IKEELAN D

— Am un miros foarte fin.^


Bărbatul a privit peste umărul meu.
_ Hei Hudson, pun pariu pe o suta de dolan că
nu poate fac’e diferenţa între cele doua gmun puse unul

langa altul. mai jn spate, a răsunat altă


In dreap > catifelat şi cald, cumva
^felt;a^inul P^care bannanul ar f i trebuit să-l pună în
băutura mea.
— Două sute şi batem palma.
M-am întors să văd cine era bărbatul dispus să
parieze pe abilităţile mele şi am făcut ochn man.
Oh! Uau!
Era tipul splendid pe care-1văzusem la cununie. Mă
uitasem la el aproape tot timpul cât durase ceremonia.
Mi se păruse frumos de la distanţă, dar de aproape îmi
tăia respiraţia şi mă făcea să simt fluturi în stomac: părul
negru pielea bronzată, un maxilar bine conturat, buze
pline şi senzuale. Felul în care era pieptănat, cu părul
dat pe spate şi cărare într-o parte, amintea de un star de
cinema din filmele de altădată. Dar ceea ce nu reuşisem
să văd din ultimul rând, de unde asistasem la ceremonie,
era privirea intensă a ochilor lui albaştri ca oceanul. Ochi
care acum mă cercetau atent ca şi cum ar fi citit o carte.
Mi-am dres glasul.
— Eşti dispus să pariezi două sute de dolari pe
faptul că pot deosebi două feluri de gin?
Tipul superb a făcut un pas spre mine şi simţul
meu olfactiv s-a înviorat. Mirosea mai bine ca orice gin.
Nu ştiam dacă de la vreo colonie sau de la un gel de duş,
dar orice ar fi fost, abia m-am abţinut să nu mă aplec
spre el ca să-l miros mai bine. Bărbatul acesta păcătos de
sexy mirosea la fel de bine precum arăta. O combinaţie
care mă dădea gata.

12
INVITAŢIA

în vocea lui se ghicea o undă de amuzament.


— Adică aş putea să pierd?
Am clătinat din cap, apoi m-am întors şi m-am
adresat prietenului lui.
— Mă bag şi eu, dar tot pe două sute de dolari.
M-am uitat din nou la tipul cel chipeş din dreapta
mea şi am văzut cum a zâmbit uşor în colţul gurii.
— Super!
A ridicat bărbia spre amicul lui.
— Spune-i barmanului să toarne un păhărel
de Beefeater şi unul de Hendrick’s. Pune-le în faţa
domnişoarei, fără să ştie care sunt.
Un minut mai târziu, am luat primul păhărel şi am
adulmecat conţinutul. Sincer vorbind, n-ar fi fost nevoie
să-l miros şi pe al doilea, cu toate acestea l-am mirosit,
doar ca să fiu sigură. La naiba... Ar fi trebuit să pariez
pe mai mult. A fost prea simplu, ca şi cum aş fi furat
bomboane de la un copil mic. Am împins un păhărel şi
m-am adresat barmanului, care aştepta:
— Ăsta-i Hendrick’s.
— Fir-ar să fie!
Tipul care propusese pariul s-a îmbufnat. A vârât
mâna în buzunar, a scos un teanc impresionant de
bancnote şi a extras din el patru de câte o sută de dolari
Le-a aruncat spre noi pe tejghea şi a clătinat din cap.
— Până luni le cîştig înapoi.
Frumuşelul şi-a luat banii şi mi-a zâmbit. Când
i-am luat şi eu, s-a aplecat şi mi-a şoptit la ureche:
— Bravo!
Vai! Răsuflarea lui fierbinte mi-a trimis fiori pe
şira spinării. De mult tim p nu mă mai apropiasem de un
ărbat. Din păcate, mi se m uiaseră genunchii. M -am silit
sa nu mă trădez.

13
VI KEE LA N D

Mulţumesc.
El m-a ocolit, a întins mâna şi a luat unul dintre
păhărelele de pe tejghea. L-a dus la nas, l-a mirosit, l-a
pus jos, apoi l-a mirosit pe celălalt.
— Nu simt nicio deosebire.
— Asta înseamnă că ai un simţ al mirosului absolut
normal.
— Ah, înţeleg. Deci al tău e ieşit din comun?
Am zâmbit.
— Păi... cam aşa ceva.
Amuzat, mi-a întins unul dintre păhărele, iar el l-a
luat pe celălalt.
— Să ciocnim pentru tot ce-i ieşit din comun, a
spus el.
De regulă, nu eram genul care să golească un
păhărel de tărie dintr-o sorbitură, dar ce mama naibii?
Am ciocnit cu el şi am dat ginul pe gât. Poate că alcoolul
avea să-mi mai calmeze nervii pe care tipul ăsta îi făcuse
să vibreze.
Mi-am pus paharul gol pe tejghea lângă al lui.
— Să înţeleg că tu şi prietenul tău pariaţi cu regu­
laritate, din moment ce intenţionează să-şi recupereze
banii până luni?
— Familia lui Jack şi a mea sunt prietene încă de
când eram copii, dar treaba cu pariurile a început când
am mers la acelaşi colegiu. Eu ţin cu echipa Notre Dame,
el cu USC2. Pe vremea aia stăteam prost cu banii, aşa că
pariam pe o zgâlţâială cu bastonul cu electroşocuri.
— Cu bastonul cu electroşocuri?
— Tatăl său era poliţist. îi dăduse un baston cu
electroşocuri ca să-l ţină sub scaunul m aşinii pentru
2 U niversity o f Southern California (U niversitatea din C aliforn ia de
Sud) (n. tr.).
INVITAŢIA

orice eventualitate. Nu cred că şi-a imaginat vreodată că


fiul său va încasa lovituri de cincizeci de mii de volţi când
o interceptare de ultimul moment, a mingiei, a făcut ca
echipa lui să piardă.
Am clătinat din cap.
— Asta sună niţel a ţicneală.
— Fără îndoială că nu a fost cea mai înţeleaptă
decizie din partea noastră. Măcar echipa mea a câştigat
mai des decât a lui. Faptul că-i niţel cam dus cu pluta ar
putea explica anumite alegeri pe care le-a făcut pe când
era la colegiu.
Am râs.
— Deci ce s-a întâmplat azi e continuarea obiceiu­
rilor de atunci?
— Cam aşa ceva.
A zâmbit şi mi-a întins mâna.
— Apropo, eu sunt Hudson.
A t

— îmi pare bine. Iar eu sunt St...


M-am oprit la ţanc.
— Evelyn.
— Deci eşti o mare amatoare de gin, Evelyn? De
asta n-am sesizat eu nicio diferenţă între cele două?
Am zâmbit.
— Nu, nu m-aş considera o mare amatoare de
gin. Sinceră să fiu, beau mai mult vin. Dar nu cred că
ţi-am spus cu ce mă ocup, nu? Sunt chimistă şi lucrez cu
mirosuri. Mai exact, sunt parfumier.
— Creezi parfumuri?
Am încuviinţat din cap.
— Printre altele. De şase ani creez esenţe pentru
o companie de cosmetică şi parfumuri. Uneori e vorba
de un nou parfum, alteori de esenţe pentru şerveţele

15
VI KEF.LAND

demachiante sau chiar un articol de cosmetică ce necesită


un miros mai plăcut.
— Sunt convins că n-am mai întâlnit pe nimeni
care să creeze parfumuri.
Am zâmbit.
— E la fel de interesant pe cât te aşteptai?
El a chicotit.
— Cum anume te pregăteşti pentru o aşa meserie?
— Sunt absolventă de chimie. Dar oricâte studii ai
avea, tot nu poţi face treaba asta dacă nu ai şi hiperosmie.
— Adică...
— O capacitate sporită de a sesiza mirosurile, o
acuitate olfactivă ieşită din comun.
— Cu alte cuvinte, percepi perfect mirosul de
rahat?
Am râs.
— Exact.
Mulţi îşi închipuie că au miros bun, dar în realitate
nu înţeleg cât de ascuţit e mirosul celor cu hiperosmie.
Cel mai bine e să le demonstrezi. în plus, chiar voiam să
ştiu ce colonie foloseşte. Prin urmare, m-am aplecat şi
am inhalat adânc parfumul lui Hudson.
Am dat aerul afară şi am spus:
— Săpun Dove.
El nu părea perfect convins.
— Da, dar e o marcă de săpun destul de comună.
Am zâmbit.
— Nu m-ai lăsat să termin. Dove Cool Moisture.
Are castravete şi ceai verde, care, fiindcă veni vorba, sunt
şi ingredientele întâlnite în mod obişnuit la unele tipuri
de gin. Foloseşti şampon L’Oreal Elvive, ca şi mine Am
16
INVITAŢIA

simţit esenţă de gardenie tahitensis3, de trandafir şi o


vagă undă de ulei de nucă de cocos. Oh, şi te-ai dat cu
deodorant Irish Spring. Cred că n-ai folosit niciun fel de
colonie.
Hudson a ridicat din sprâncene.
# ? ,

— Sunt impresionat. Petrecerea de nuntă s-a ţinut


la un hotel, iar eu am uitat să-mi iau colonia.
— Ce foloseşti de obicei?
— Oh, asta nu-ţi spun. Cum ne vom distra la
viitoarea întâlnire dacă nu-ţi vom testa mirosul?
— Viitoarea întâlnire? Nu mi-am dat seama că
urmează să avem o primă întâlnire.
Hudson a zâmbit şi mi-a întins mâna.
— Noaptea abia a început, Evelyn. Dansezi cu
mine?
Nodul din stomac m-a avertizat că nu era o idee
bună. Fisher şi cu mine ar fi trebuit să stăm împreună şi
să ne ferim să intrăm în contact cu prea multă lume, ca
să reducem riscul de a fi demascaţi. Dar privind în jur,
nu l-am văzut pe nicăieri. în plus, bărbatul de lângă mine
era pur şi simplu fascinant. înainte ca mintea mea să
dezbată argumentele pro şi contra l-am şi luat de mână.
M-a condus pe ringul de dans, mi-a cuprins talia cu un
braţ, ghidându-mă cu celălalt. Deloc surprinzător, ştia să
danseze.
— Deci, Evelyn cea cu un simţ al mirosului ieşit din
comun, nu te-am mai văzut până acum. Ai venit singură
sau cu cineva?
A privit în jurul lui.
— Se uită careva urât la mine în clipa asta? O să am
nevoie de bastonul cu electroşocuri din maşină ca să mă
feresc de un prieten gelos?
3 Cunoscută şi după numele Tahitian gardenia, sau floare de tiare,
aceasta este considerată floarea naţională în Tahiti (n. red.).

17
VI KEELAND

Am râs.
— Da, am venit cu cineva, dar suntem doar amici,
nimic mai mult.
— Bietul de el...
Am zâmbit. Felul în care flirta Hudson era exagerat,
dar l-am acceptat fară rezerve.
— Fisher e mai interesat de tipul care oferea
şampanie decât de mine.
Husdon m-a tras ceva mai aproape de el.
— îmi place partenerul tău mai mult decât în urmă
cu jumătate de minut.
în timp ce şi-a aplecat capul şi mi-a atins uşor gâtul
cu nasul, mi s-a făcut pielea de găină.
— Miroşi incredibil de bine! Ţi-ai dat cu vreunul
dintre parfumurile pe care le-ai creat?
— Da. Dar nu-i de vânzare. îmi place ideea de
a avea un parfum numai al meu, astfel ca cineva să-şi
aducă întotdeauna aminte de mine.
— Nu cred că-i nevoie de un parfum pentru asta.
M-a condus pe ringul de dans cu atâta graţie încât
m-am întrebat dacă nu cumva luase lecţii de dans la
nivel profesionist. Cei mai mulţi bărbaţi de vârsta lui
considerau că dansul lent înseamnă să te mişti înainte şi
înapoi şi să-ţi lipeşti sexul în erecţie de parteneră.
— Dansezi foarte bine, am spus.
Drept răspuns, Hudson m-a răsucit într-o piruetă.
— Mama mea era dansatoare profesionistă de
dansuri de societate. Pentru mine dansul n-a fost o
opţiune, ci o condiţie ca sa capat de mâncare.
Am râs.
— Foarte tare! Te-ai gândit vreodată să urmezi
aceeaşi carieră?
INVITAŢIA

_Nici gând! Am crescut tot văzând-o cum se


vaită de bursită la şold, de fracturi de stres, de ligamente
rupte... Cu siguranţă nu-i acea meserie minunată pe care
ţi-o prezintă toate acele concursuri de dans televizate.
Trebuie să-ţi placă mult ce faci ca să-ţi alegi aşa o meserie.
— Cred că în orice meserie trebuie să-ţi placă ceea
ce faci.
— Foarte adevărat.
Melodia s-a sfârşit şi maestrul de ceremonii ne-a
invitat pe toţi să luăm loc.
— La care masă stai? m-a întrebat Hudson.
Am arătat spre masa unde şezusem cu Fisher.
— Undeva pe acolo. La masa numărul şaisprezece.
El a dat din cap.
— Te conduc.
Ne-am apropiat de masă în acelaşi timp cu Fisher,
care venea din direcţia opusă. Ne-a măsurat cu privirea.
Chipul lui oglindea o întrebare nerostită.
— Mm... ţi-1 prezint pe prietenul meu Fisher.
Fisher, el e Hudson.
Hudson i-a întins mâna.
— îmi pare bine de cunoştinţă!
După ce i-a strâns mâna lui Fisher cel tăcut, care
parcă nu mai ştia să vorbească, s-a întors spre mine şi
m-a luat iar de mână.
— Trebuie să mă întorc la masa mea, lângă restul
nuntaşilor.
— Okay.
~ Păstrează un dans pentru mine, mai târziu.
Am zâmbit.
— Mi-ar plăcea grozav.
VI KEELAND

Hudson a dat să plece, apoi s-a răsucit din nou spre


mine.
— în caz că faci cum a făcut Cenuşăreasa şi dispari,
care e numele tău de familie, Evelyn? a întrebat el, înde-
părtându-se cu spatele.
Din fericire, auzindu-1 cum rostise numele meu
fals, mi-am amintit să nu i-1 spun pe cel adevărat, aşa
cum aproape făcusem mai devreme.
— Whitley.
— Whitley?
Oh, Doamne! Nu cumva o cunoştea pe Evelyn?
Ochii lui m-au privit cu atenţie.
— Frumos nume. Ne vedem mai târziu.
— Ăăă... OK, sigur.
Nici nu se îndepărtase bine Hudson, că Fisher s-a
aplecat spre mine.
— Parcă trebuia să mă cheme Maximilian, scumpo.
— Oh, Doamne, Fisher! Trebuie să plecăm.
— Nuu, a zis el, ridicând din umeri. Nu-i mare
lucru. Şi aşa era un nume inventat. Sunt invitatul tău.
Nimeni nu ştie numele persoanei cu care a venit Evelyn.
Deşi tot vreau să mă dau drept un magnat din lumea
imobiliarelor.
— Nu, nu-i vorba despre asta.
— Atunci ce?
— Trebuie să plecăm pentru că ştie...

20
Mihaela P.

Fisher a dat pe gât o înghiţitură de bere.


— Eşti paranoică. Tipul habar n-are. M-am uitat
la faţa lui când ai spus numele de familie al lui Evelyn
şi singurul lucru pe care l-a remarcat a fost cât eşti de
frumoasă.
Am clătinat din cap.
— Ba nu, a avut o expresie ciudată. Am văzut clar
asta.
— Cât timp ai stat de vorbă cu el?
— Nu ştiu. Poate vreun sfert de oră. L-am cunoscut
la bar şi pe urmă m-a imitat la dans.
— Părea genul căruia să-i fie jenă să pună o
întrebare dacă-1 nedumerea ceva?
M-am gândit puţin. Nu, nu părea. Hudson era mai
curând îndrăzneţ decât ruşinos.
— Nu, dar...
Fisher şi-a pus mâinile pe umerii mei.
— Respiră adânc.
— Fisher, ar trebui să plecăm.
Maestrul de ceremonii şi-a făcut din nou apariţia,
invitând pe toată lumea să ia loc, întrucât urma să fie
servită cina.
Fisher mi-a tras scaunul ca să mă aşez.

21
VIKEELAND

— Măcar hai să mâncăm. Dacă după aia vrei s-o


întindem, plecăm şi gata. Dar îţi spun că eşti paranoică.
Tipul n-are nici cea mai mică idee ce-i cu noi.
Instinctul îmi spunea să plecăm chiar în clipa aceea
dar când mi-am rotit privirea prin sală, am constatat că
eram printre ultimii care mai stăteau în picioare şi că
lumea se uita la noi.
Am oftat.
— Bine. Mâncăm şi pe urmă plecăm.
Fisher mi-a zâmbit.
Am coborât glasul, conştientă de prezenţa celorlalţi
meseni, faţă de care fuseserăm nepoliticoşi şi nu le
acordaserăm nicio atenţie.
— De fapt, unde ai fost?
— Am stat de vorbă cu Noah.
— Cine-i Noah?
— Un chelner drăguţ. Vrea să devină actor.
Mi-am dat ochii peste cap.
— Nu mă îndoiesc. Parcă trebuia să rămânem
împreună.
— Nu s-ar zice că te-ai simţit singură. Fiindcă veni
vorba, cine era Adonis? Ştii că nu-mi place să existe în
viaţa ta bărbaţi mai atrăgători ca mine.
Am oftat.
— E superb, aşa-i?
Fisher şi-a golit paharul cu bere.
— Eu sunt mai frumos ca el.
Am râs amândoi.
— Eşti sigur că n-a remarcat nimic? Sper că nu
spui asta doar fiindcă vrei să mai rămâi.
— Nu, suntem în perfectă siguranţă.

22
INVITAŢIA

La cină m-am mai relaxat cumva. Deşi poate asta


avea de-a face mai curând cu chelnerul care îm i umplea
mereu paharul fară să mă întrebe, decât cu convingerea
că Fisher avea dreptate. Cu alte cuvinte, mă sim ţeam
aşa, nu fiindcă aş fi scăpat de gândul că Hudson ştia că
suntem doi impostori, ci mai degrabă fiindcă ameţeala
pe care o simţeam de la M artini mă făcea să nu-mi mai
pese.
După ce au fost strânse farfuriile, Fisher m-a
invitat la dans şi mi-am zis: de ce nu? O fată ar putea
avea o seară mai proastă decât să danseze cu doi bărbaţi
arătoşi. Aşadar, ne-am dus pe ringul de dans şi am dansat
pe ritmul antrenant al unei melodii pop, iar când muzica
a devenit mai lentă, Fisher m-a cuprins cu braţele.
Pe la jum ătatea dansului, în tim p ce amândoi
râdeam de mica noastră farsă, un bărbat l-a bătut uşor
pe umăr.
— Te superi dacă o invit şi eu?
Hudson.
Inima a început să-mi bată nebuneşte. N-aş fi
putut spune dacă asta se întâm pla din cauza gândului de
a fi din nou în braţele acelui bărbat superb sau fiindcă
mi-era team ă că voi fi descoperită.
Fisher a zâm bit şi s-a dat deoparte.
— Ai grijă de fata mea.
— Oh, asta şi vreau.
Ceva din tonul lui m -a făcut să nu m ă sim t în largul
meu. Asta deşi Hudson m -a luat în braţe şi am început să
ne mişcăm în ritm ul m uzicii, la fel ca m ai devrem e.
— Te distrezi? m -a întrebat el.
— M m m ... Da. E un loc m inunat pentru o nuntă.
N-am mai fost aici până acum .
— Cine ziceai că te-a invitat? M ireasa sau m irele?
Nu pom enisem nim ic despre asta.

23
VI KEELAND

— Mireasa.
— Şi cum v-aţi cunoscut?
La naiba! Am ridicat ochii, iar buzele lui s-au arcuit
în ceva ce aducea a zâmbet, dar clar nu unul amuzat. Mai
curând cinic, decât jovial.
— Ăăăă... am fost cândva colege de serviciu.
— Da? La Rothschild Investments?
Mi-aş fi dorit s-o pot lua la fugă. Dacă nu cumva
imaginaţia mi-a jucat feste, poate că Hudson mi-a ghicit
intenţia, fiindcă m-a strâns în braţe şi mai tare. Am
înghiţit în sec.
— Da. Am lucrat la Rothschild Investments.
Tot ce ştiam despre scurta slujbă a lui Evelyn acolo
era că lucrase ca recepţioneră şi că nu-1 putea suferi pe
şeful ei. îi zicea Domnul Dobitoc.
— Şi ce ai lucrat acolo?
începea să sune a interogatoriu.
— Am fost recepţioneră.
— Recepţioneră? Credeam că eşti creatoare de
parfumuri.
La naiba! Aşa e. Nu mă gândisem la asta mai
devreme, când fusesem sinceră în privinţa meseriei mele.
— Mmm... vreau să pun bazele unei afaceri proprii,
n-am reuşit din prima, aşa că aveam nevoie de bani.
— Şi despre ce fel de afacere e vorba?
Măcar asta nu era o minciună.
— Se cheamă „Parfumuri Pesonalizate”. E vorba
despre o linie de parfumuri unice, comandate online.
— Şi cum funcţionează asta?
— Se trimit douăzeci de mostre de parfum, Pe
care persoana trebuie să le evalueze de la unu la zece.
împreună cu ele, clientul va primi şi un chestionar

24
INVITAŢIA

detaliat. Pe baza parfumurilor pe care le preferă şi a


iăspunsurilor la chestionar, vom crea un parfum unic
pentru fiecare. Am realizat un algoritm care construieşte
formula, pornind de la datele primite.
Hudson m-a privit atent. Părea că încearcă să
dezlege o enigmă. Când a vorbit din nou, tonul lui era
mai blând.
— Chiar e o idee bună.
Se prea poate ca alcoolul să-mi fi creat o stare de
nervozitate, căci, dintr-odată, m-am simţit jignită de ui­
mirea lui.
— Credeai că, dacă sunt blondă, n-am idei?
Hudson mi-a aruncat un zâmbet scurt, care am
presupus că era sincer, dar care s-a topit la fel de repede,
recăpătându-şi aerul sobru. M-a privit lung, timp în care
mi-am ţinut răsuflarea, aşteptându-mă să-mi spună, din
clipă în clipă, că eram o impostoare.
— Vrei să vii puţin cu mine? m-a întrebat în cele
din urmă.
— Unde?
— Trebuie să ţin un discurs şi speram să poţi sta
lângă mine. Chipul tău frumos îmi va da exact încurajarea
de care am nevoie.
— Mmm... da, sigur.
Mi-a zâmbit din nou şi zâmbetul lui a fost iarăşi cam
ciudat. Ceea ce îmi ceruse nu reprezenta un risc pentru
mine, deşi când m-a luat de mână şi m-a condus în faţa
tuturor, m-am străduit să mă conving că toată ciudăţenia
era în mintea mea, fiind o consecinţă a sentimentului de
vinovăţie.
A discutat cu maestrul de ceremonii, după care
ne-am dus într-o parte a ringului de dans şi am aşteptat.
Am rămas unul lângă celălalt până când s-a terminat

25
VI KEELAND

melodia şi maestrul de ceremonii a rugat din nou invitaţii


să ia loc.
— Doamnelor şi domnilor, aş dori să vă prezint
o persoană foarte importantă pentru tinerii căsătoriţi.
E vorba de fratele frumoasei noastre mirese şi bunul
prieten al chipeşului nostru mire. Să-l aplaudăm pe
cavalerul de onoare al mirelui, Hudson!
O/i, rahat! Era fratele miresei!
Domnul Dobitoc!
Hudson s-a aplecat spre mine.
— Rămâi exact aici, ca să-ţi pot vedea faţa asta
frumoasă, Evelyn.
Am dat din cap şi am zâmbit, deşi îmi venea să
vomit.
în următoarele zece minute, Hudson a ţinut un
discurs elocvent. A povestit ce pacoste fusese sora lui
mai mică şi cât de mândru era de ea acum. Când a spus
că părinţii lor muriseră, am simţit cum îmi dau lacrimile.
Era limpede că-şi admira sora, iar discursul lui era în
egală măsură serios şi amuzant. în timp ce vorbea, am
răsuflat uşurată că nu avea niciun as ascuns în mânecă.
Regretam că-1 întâlnisem în împrejurările acelea şi că mă
prezentasem cu un nume fals, fiindcă Hudson părea să
fie o partidă excelentă.
La sfârşitul discursului a ridicat paharul şi a spus:
A

— In sănătatea lui Mason şi-a Oliviei! Să aveţi parte


de iubire, sănătate, prosperitate şi, cel mai important, să
aveţi o viaţă lungă împreună şi să vă bucuraţi de toate!
înainte de a bea, toţi au murmurat „Sănătate! în
cinstea mirilor! \ după care mi-am închipuit că discursul
se. încheiase. Dar n-a fost deloc aşa. în loc să-i dea
miciofonul maestrului de ceremonii, Hudson s-a întors
şi s-a uitat fix la mine. Surâsul lui maliţios mi-a dat fiori,
clar nu in sensul bun al cuvântului.
INVITAJIA

Şi acum, a spus el, am pentru dumneavoastră o


surpriză. Evelyn, buna prietenă a surorii mele, ar dori să
spună câteva cuvinte.
Am făcut ochii cât cepele.
— Are o poveste extraordinară despre modul în
care s-au cunoscut. E vorba despre ceva distractiv şi abia
aşteaptă să vă împărtăşească aceste amintiri.
S-a apropiat de mine cu microfonul în mână. Ochii
lui scânteiau de amuzament, în schimb eu mă temeam să
nu vomit pe pantofii lui care luceau.
I-am făcut semn cu mâna că nu voiam să vorbesc,
ceea ce i-a dat un nou imbold.
M-a luat de mână, continuând să vorbească la
microfon:
— Se pare că Evelyn are trac. E cam timidă.
M-a tras de mână şi, fără voia mea, am făcut doi
paşi spre mijlocul sălii, după care m-am proptit pe
călcâie şi am refuzat să merg mai departe.
Hudson a râs şi a dus din nou microfonul la gură.
— S-ar zice că are nevoie de puţină încurajare. Ce
ziceţi, domnilor şi doamnelor? Ce ar fi să aplaudăm ca s-o
încurajăm pe Evelyn să vină şi să spună câteva cuvinte?
Lumea a început să aplaude. îmi doream să se
crape podeaua şi trupul meu înţepenit să se prăbuşească
într-un hău fară fund. Dar devenea din ce în ce mai
clar că unicul mod de a ieşi din încurcătură era să-mi
fac curaj şi să merg până la capăt. Toate privirile erau
aţintite asupra mea, n-aş fi putut scăpa de aici teafără.
O clipă m-am gândit s-o iau la goană, dar m-am decis
că era mai bine să mă fugărească doar câteva persoane
decât toţi cei de acolo.
Aşadar, am tras aer în piept, m-am dus la masa
cea mai apropiată şi l-am întrebat pe un domn în vârstă
dacă băutura lui avea alcool. După ce mi-a spus că era

27
VI KEELAND

votcă cu gheaţă, am luat paharul şi l-am golit dintr-0


suflare. Mi-am netezit rochia, mi-am îndreptat umerii
am ridicat bărbia, m-am dus hotărâtă spre Hudson şi ani
înşfăcat microfonul cu degete tremurătoare.
El a zâmbit ironic şi s-a aplecat, şoptindu-mi la
ureche:
— Succes, Evelyn.
S-a făcut linişte. Simţeam broboane de sudoare
pe frunte şi pe buza de sus, furnicături în degetele de la
mâini şi de la picioare şi mi se pusese un nod în gât, de
mărimea unei mingi de golf. Toţi se uitau la mine şi am
început să-mi storc creierii ca să inventez o poveste -
orice poveste. în cele din urmă mi-a venit ceva în minte,
deşi trebuia să improvizez niţel. Ca să fiu în ton cu toată
seara aceea, nu?
Mi-am dres glasul.
— Bună seara...
Ţineam microfonul în mâna dreaptă, dar observând
că aceasta îmi tremura, mi-am pus mâna stângă peste ea
ca să-i potolesc tremurul, apoi am răsuflat adânc.
— Bună seara! Numele meu e Evelyn. Am
cunoscut-o pe Olivia la grădiniţă.
Am făcut greşeala să mă uit spre masa la care
stăteau mirii. Mireasa s-a încruntat nedumerită, apoi
m-a fixat cu privirea, în timp ce-i şoptea ceva soţului ei.
Ar fi bine să mă grăbesc...
— După cum v-a spus Hudson, am vrut să vă
povestesc cum m-am cunoscut cu Livi. Tocmai ma
mutasem la New York la mijlocul anului şcolar şi nu
aveam prea mulţi prieteni. Pe vremea aceea eram foarte
timidă. Pielea mea deschisă la culoare se făcea stacojie
de fiecare dată când mi se acorda prea multă atenţie, aşa
încât evitam pe cât posibil să vorbesc în clasă. într-o zi,
can eram în pauză afară, am băut o sticlă întreagă de
28
INVITAŢIA

apă. Când ne-am întors în clasă, am avut mare nevoie


să merg la toaletă, dar domnul Neu, educatorul nostru,
începuse lecţia şi n-am vrut să-l întrerup. Era uriaş,
avea cca 2 m şi ceva, inspira teamă şi simplul gând de
a ridica mâna şi de a-i vedea pe toţi copiii întorcân-
du-se spre mine, în clipa când mi-ar fi rostit numele, mă
înspăimânta teribil. Aşa că m-am ţinut tot timpul cât a
durat lecţia şi... Doamne, mult mai vorbea omul acela!
M-am uitat la mireasă.
— îţi aduci aminte cum trăncănea domnul Neu şi
că obişnuia să ne spună tot soiul de glume proaste? Şi că
era singurul care râdea la ele?
Mireasa mă privea de parcă aş fi fost nebună de
legat. Nu mă îndoiam că avea dreptate.
în următoarele cinci minute am continuat să
îndrug verzi şi uscate în faţa unei săli pline de oameni,
povestindu-le cum dădusem fuga la baie în clipa când
educatorul terminase de vorbit. Şi cum toate veceurile
erau ocupate, iar eu n-am reuşit să mă mai ţin. Le-am
relatat amănunţit cum mă înapoiasem în clasă cu chiloţii
uzi, cum încercasem să ascund asta şi cum un băiat mă
văzuse şi începuse să ţipe „Ia uitaţi-vă! Fata cea nouă
a făcut pe ea!” Cum mă simţisem teribil de umilită şi
începusem să plâng, şi cum prietena mea îmi venise în
ajutor. într-un act de curaj care avea să pecetluiască
prietenia noastră, Olivia făcuse ea însăşi în pantaloni,
apoi se ridicase şi le spusese tuturor că în pauză
şezuserăm amândouă pe iarbă şi iarba era udă.
Mi-am încheiat povestirea spunând tuturor acelor
chipuri zâmbitoare că cea mai mare dorinţă a mea era
ca tânărul cuplu să aibă parte de aceeaşi iubire şi voie
bună de care avusesem parte şi eu, ani de zile, alături
de mireasă. Am ridicat apoi mâna, ţinând un pahar
imaginar.
— în sănătatea miresei şi a mirelui!

29
VI KEELAND

Lumea a început să aplaude şi mi am dat seama cj


trebuia să mă folosesc de acest prilej ca s o şterg
de acolo. Hudson continua să stea inti o parte şjj
nu mă înşelam, cumva părea mân ru e e u m care
descurcasem. Ochii îi sclipeau şi ma privea cu atenţie,
M-am apropiat şi i-am împins microfonu m piept.
El a acoperit microfonul cu palma şi mi-a spus:
— Foarte amuzant.
I-am zâmbit exagerat, arătându-mi toţi dinţii şj
i-am făcut semn cu degetul să se aplece spre mine.
După ce a făcut asta, i-am şoptit la ureche: \
— Eşti un idiot!
Hudson a izbucnit într-un hohot de râs, iar eu am
plecat valvârtej, fără să mai întorc capul să văd dacă mă
urmează. Din fericire, Fisher deja se îndrepta spre mine,
aşa că n-a mai fost nevoie să-l caut înainte să ne luăm
tălpăşiţa.
Fisher a făcut ochii cât cepele.
— Te-ai ţicnit? Ce mama naibii s-a întâmplat
acolo?
L-am apucat de braţ, fără să mă opresc din mers.
— Trebuie s-o ştergem de aici cât mai rapid. Poşeta
mea e la tine?
— Nu.
Fir-ar săfie! M-am gândit s-o las acolo, dar aveam
înăuntru permisul de conducere şi cârdul de credit. Prin
urmare, am luat-o spre stânga şi ne-am dus glonţ la
masa noastră. I-am zărit cu coada ochiului pe Hudson
şi pe mire vorbind cu maestrul de ceremonii şi arătând
spre noi.

- La naiba! Trebuie să ne grăbim!


INVITAŢIA

Aproape am alergat până la masa noastră, am


înşfăcat poşeta şi am făcut stânga împrejur. După doi
paşi m-am întors din drum.
— Ce faci? m-a întrebat Fisher.
înainte de a-i răspunde am apucat o sticlă ne­
desfăcută de Dom Perignon, care era pe masă.
— O iau cu mine.
Fisher a clătinat din cap râzând şi amândoi ne-am
îndreptat spre uşă. în drumul nostru, am luat din
mers sticle de şampanie, de pe fiecare masă, pe lângă
care treceam. Invitaţii nedumeriţi nu înţelegeau ce se
petrece, dar noi ne mişcăm rapid şi ei nici nu apucau să
comenteze. Când am ajuns la uşă, aveam braţele pline cu
sticle de şampanie în valoare de cel puţin o mie de dolari.
Am avut noroc că în faţa clădirii se aflau câteva
taxiuri care aşteptau la semafor. Am sărit în prima maşină
liberă, Fisher a trântit portiera, după care ne-am aşezat
în genunchi să privim pe geamul din spate. Maestrul
de ceremonii şi cei doi tipi de la pază care verificaseră
listele mai devreme ajunseseră pe la jumătatea scării
de marmură. Hudson stătea în capul scării, sprijinit
nonşalant de o coloană de marmură, sorbind dintr-o
cupă de şampanie şi urmărind toată nebunia cu plecarea
noastră. îmi simţeam pulsul în urechi, în timp ce mă
uitam când la semafor, când la paznicii care veneau spre
noi. în clipa când au ajuns lângă bordură, la un pas de
noi, semaforul s-a făcut verde.
— Dă-i bătaie! Dă-i bătaie! am ţipat eu la şofer.
El a apăsat pe acceleraţie, iar Fisher şi cu mine
am rămas în genunchi, privind pe geamul din spate, la
paznicii care rămâneau tot mai în urmă. De cum am cotit
la dreapta, m-am întors şi m-am prăbuşit pe banchetă,
încă nu-mi recăpătasem suflul.
/v A «

— Ce mama naibii s-a petrecut acolo, Stella? Intai


te-am văzut dansând cu un bărbat superb, care părea

31

\ i i i
VI K EELA N D

cucerit de tine, şi imediat după aceea te-ai apucat să


o povestioară aiurită în faţa unei săli pline de lume Tp '
îmbătat? ' 31
— Chiar dacă m-aş fi îmbătat, mi-aş fi revenit până
acum.
— Ce te-a apucat?
— Nu-i vorba despre ce m-a apucat pe mine, ci pe
altcineva.
— Nu înţeleg.
— îl ştii pe tipul cel frumos cu care am stat de
vorbă?
— Da.
■r
— Ei bine, se pare că-i cunoştea pe toţi...
Brusc m-a cuprins panica. Mi-am dat seama că
nu ştiam unde îmi era mobilul. înspăimântată, mi-am
deschis poşeta şi am început să scot tot ce aveam in ea. In
mod evident, mobilul nu era înăuntru, deşi acolo trebuia
să fie. Am refiizat să accept evidenţa, mi-am î n t o r s poşeta
cu fundul în sus şi i-am golit conţinutul în poală.
Telefonul lipsea.
Blestematul de telefon nu era acolo!
— Ce cauţi? m-a întrebat Fisher.
— Spune-mi că mobilul meu e la tine.
El a clătinat din cap.
— De ce ar fi la mine? (
— Fiindcă dacă nu-i la tine înseamnă că l-a® ^
pe masă, la nuntă...
— Domnule Rothschild, sunteţi căutat la telefon.
M-am încruntat şi am apăsat butonul interfonului.
— Cine mă caută?
— Evelyn Whitley.
Mi-am aruncat creionul pe birou, am ridicat
receptorul şi m-am lăsat pe spătarul scaunului.
— Evelyn, mulţumesc că mi-ai întors apelul.
— Cu plăcere. Ce mai faci, Hudson?
Sunt suficient de fi'usti'cit ca s-o sun pe enervanta
aia de amică a soră-mii, căreia n-am vrut să-i ofer o
slujbă şi totuşi am făcut-o, numai că enervanta de ea
n-a mai dat pe la birou de două luni. Pur şi simplu a
plecatfără să mă anunţe.
— Bine. Tu?
— Bine şi eu. Deşi Louisiana e cam umedă în
comparaţie cu New Yorkul.
Deci acolo o întinsese? Puţin îmi păsa, iar o discuţie
banală cu Evelyn nu figura pe agenda mea încărcată din
ziua aceea.
VI KEELAND

— Motivul pentru care am rugat-o pe asistenta


mea să-ţi dea de urmă este că o femeie a venit la nunta
Oliviei, dându-se drept tine.
— Dându-se drept mine? Serios? Cine ar fi putut
face una ca asta?
— Speram să-mi poţi spune tu.
— Iisuse, n-am nici cea mai mică idee! Nici nu
mi-am închipuit că Liv m-a invitat la nuntă. N-am primit
nicio inivitaţie.
— Sora mea zice că ţi-a expediat invitaţia cam în
perioada când ai plecat din oraş. A trimis-o la vechea ta
adresă din New York. Ţi-a fost redirecţionată către noua
locuinţă sau ţi-a preluat cineva corespondenţa?
— Primesc aproape toată corespondenţa în format
electronic. Factura de telefon, de bancă şi altele. Nu
mi s-a transmis nicio corespondenţă. Colega mea de
apartament încă locuieşte la fosta adresă, e posibil să fi
primit ea invitaţia.
— Aveai o colegă de apartament?
— Da, Stella.
— Atunci se poate să fi fost ea?
Evelyn a pufnit în râs.
— Nu prea cred. Cu siguranţă nu-i genul care să
meargă neinvitată la o nuntă.
— Fă-mi plăcerea şi spune-mi cum arată colega
asta a ta.
— Nu ştiu ce să-ţi zic... E blondă, înaltă de vreun
metiu şaizeci şi cinci, are pielea albă, siluetă frumoasa-
Poarta ochelari. Şi pantofi mărimea 38.
nntri, Culoanr®
.a Părului Şi-a pielii, Silueta, astea se
conta* n închipuit că poate purta lentile de

când face o S e r e ? * V° rbeŞte ^ mărimea pici° rUllU

34
INVITAŢIA

— Cumva colega ta are obiceiul să miroasă obiecte?


— Da! Stella e creator de parfumuri pentru Estee
Lauder. Sau cel puţin era, până şi-a dat demisia. Am fost
colege de apartament cam un an, dar într-adevăr, mereu
mirosea lucrurile... După părerea mea, avea un obicei
bizar. La fel, când o întrebai ceva simplu, îţi răspundea
cu o poveste interminabilă... Şi oferea oamenilor batoane
de ciocolată. De unde ştiai de treaba cu mirositul... oh,
Doamne! Nu cumva Stella e cea care a venit la nuntă şi
s-a dat drept mine?
— Se pare că da.
Evelyn a râs.
— Nu mi-aş fi închipuit-o în stare de aşa ceva.
Din puţinul timp petrecut cu Stella, puteam afirma
că avea darul de a surprinde multă lume. Majoritatea
oamenilor ar fi tulit-o pe uşă afară, daca le-aş fi cerut să
vorbească la microfon. Nu şi Stella. Tremurase din toate
încheieturile, dar găsise în ea forţa de a face faţă situaţiei
în care o pusesem. N-aş fi putut spune ce mi se păruse mai
sexy: felul în care arăta, felul în care nu dăduse înapoi în
faţa unei provocări sau felul în care îmi spusese sfidător
că sunt un idiot, după care o ştersese de acolo.
Trecuseră opt zile de la nunta surorii mele şi tot nu
reuşeam să mi-o scot din minte pe afurisita aia de femeie.
— Care e numele de familie al Stellei? am întrebat.
— Bardot. Ca al celebrei actriţe de cinema.
— Ai cumva numărul ei de telefon de acasă?
— Da. îl am pe mobil. Dacă vrei, după ce închid, îţi
trimit datele de contact.
— Bine. Mi-ai fi de mare ajutor.
— OK.
*— Mulţumesc pentru informaţii, Evelyn!
35
VI KEELAND

— Vrei s-o sun eu? Să-i spun că trebuie sta*


plătească tacâmul, ceva de genul ăsta? 1
— Nu, nu-i nevoie. De fapt, dacă vorbeşti cu ea
prefer să nu-i pomeneşti nimic despre discuţia noastră,
— OK... sigur. Cum vrei tu.
— La revedere, Evelyn!
Am închis telefonul şi am început să-mi frec
bărbia, cu privirea aţintită afară, la oraşul care se vedea
pe fereastră.
Stella Bardot... ce să mă fa c cu tine...
Am deschis sertarul biroului şi am luat iPhone-ul
trimis de firma de catering cu câteva zile în urmă.
Spuneau că-1 găsiseră la masa cu numărul şaisprezece.
Rugasem asistenta să-i sune pe fiecare dintre invitaţii
de la masa aceea, afară de femeia misterioasă. Niciunul
nu-şi pierduse telefonul. Prin urmare, ştiam precis cui îi
aparţinea. Singura întrebare era ce să fac cu el.

Helena, asistenta mea, a vârât capul pe uşa sălii de


consiliu.
- Iertaţi-mă că vă întrerup, domnule Rothschild,
vă caută cineva. Pe agendă nu figurează nicio întâlnire,
dar persoana pretinde că dumneavoastră aţi invitat-o.
Mi-am întins braţele în lături, arătând spre cei
aşezaţi în jurul mesei.
Sunt în plină şedinţă. Nu am nimic program^
pentru ora asta.
Helena a ridicat din umeri. M
- Aşa ziceam şi eu. Am să-i spun că sunteţi ocupat
- Cum o cheamă?
36
INVITAJIA

— Stella Bardot.
Măi, măi, măi... în cele din urmă Cenuşăreasa
venise să-şi recupereze pantofiorul de sticlă, da?
Trecuseră şase zile de când îi trimisesem mesaj, prin
urmare presupuneam că domnişoara Bardot nu avea
curajul să se arate. Aveam vechea adresă a lui Evelyn
în evidenţele companiei, aşa că aş fi putut face un gest
frumos, înapoindu-i telefonul. în schimb, îi trimisesem
cartea mea de vizită, pe care scrisesem câteva cuvinte:
Dacă vrei să-ţi recapeţi obiectul uitat la nuntă,
vino să-l iei.
— Spune-i, te rog, domnişoarei Bardot că sunt
ocupat şi că, dacă poate să aştepte, am să vorbesc cu ea
când termin aici.
— Desigur. Am să-i spun.
Helena a închis uşa sălii de consiliu.
Şedinţa a durat încă patruzeci de minute, dar
probabil aş fi putut s-o închei numai în două minute,
dat fiind că persoana care mă aştepta în anticameră îmi
acapara toate gândurile. în cele din urmă m-am înapoiat
în biroul meu, ţinând în mână dosarele de la şedinţă.
— Vreţi s-o invit înăuntru pe domnişoara Bardot?
m-a întrebat Helena când am trecut pe lângă biroul ei.
— Dă-mi cinci minute, pe urmă poţi s-o aduci.
Habar nu aveam ce aş fi putut să spun când
Domnişoara Musafir Neinvitat urma să intre pe uşă. Dar
nu eu eram cel care trebuia să dea explicaţii. Aşadar,
am decis să mă las în voia sorţii şi să văd cum avea să
decurgă conversaţia.
Ceea ce a fost un lucru bun, fiindcă în clipa când ea
s~a ivit în prag, abia dacă mi-am amintit cum mă cheamă.
Evelyn - sau mai curând Stella - era şi mai
frumoasă decât mi-o aminteam. La nuntă avusese părul
prins în creştetul capului, dar acum îl lăsase liber pe

37
VIKEELAND

umeri şi buclele blonde îi încadrau faţa cu pielea ca (je


porţelan. Purta ochelari mari, cu rame groase, care-;
dădeau înfăţişarea unei bibliotecare, iar rochia sinip^
de culoare bleumarin şi pantofii fără toc o făceau să parj
şi mai minionă decât la nuntă.
M-am străduit să păstrez o expresie cât mai
impasibilă şi m-am ridicat, arătând spre scaunele puSe
de cealaltă parte a biroului.
— Te rog, ia loc.
Ea şi-a muşcat buza de jos, dar a păşit în birou.
— Vrei să închizi uşa, Helena? am rugat-o pe
asistenta mea.
Helena a încuviinţat din cap.
— Desigur.
Stella şi cu mine ne-am holbat unul la altul câteva
clipe, fiecare vrând să-l facă pe celălalt să coboare
privirea, apoi ea s-a aşezat în faţa biroului meu.
— Nu credeam că ai să vii după pantofiorul de
sticlă, Cenuşăreaso.
Ea s-a aşezat picior peste picior şi şi-a încrucişat
palmele pe genunchi.
— Crede-mă că, dacă aş fi avut de ales, n-aş fi venit.
Am ridicat o sprânceană.
— Ar trebui să mă simt ofensat? De fapt, eram
nerăbdător să-mi faci o vizită.
Ea şi-a strâns buzele.
w ~~ ^unţ convinsă. La ce fel de umilinţă trebuie să
ma aştept azi? Ai să-ţi chemi toţi angajaţii ca să râdă de
mme şi sa mă arate cu degetul?
Mi-am stăpânit cu greu un zâmbet.
Nu asta era intenţia mea. Dar dacă ţii neapărat..-
Ea a oftat.

38
INVITAŢIA

— Uite ce e, îmi pare rău pentru ce am făcut. Deja


i-am scris miresei o scrisoare de scuze şi i-am trimis un
mic dar la adresa de pe invitaţie. N-am avut intenţii rele.
Când a sosit invitaţia, am deschis-o din greşeală şi, după
câteva pahare de vin, prietenul meu, Fisher, şi cu mine
am ajuns la concluzia că vom merge incognito. Eram
supărată pe fosta mea colegă de cameră, cea căreia îi era
de fapt adresată invitaţia. S-a mutat în toiul nopţii, luând
cu ea haine şi pantofi care îmi aparţineau. în aceeaşi zi
expira şi cecul pe care mi-1 lăsase pentru chiria pe două
luni. Colac peste pupăză, fusese şi ultima mea zi de
serviciu, aşa că aveam mare nevoie de banii aceia.
A tăcut o clipă, ca să-şi recapete suflul.
— Ştiu că nimic din toate astea nu poate justifica
fapta mea. O nuntă e un eveniment sacru, la care
participă familia şi prietenii şi vreau să ştii că n-am mai
făcut niciodată aşa ceva.
A clătinat din cap.
A

— In plus, poate aş fi renunţat la idee dacă nunta ar


fi avut loc în altă parte, dar mi-e foarte dragă biblioteca
asta. în ultimii şase ani am lucrat la un bloc distanţă şi
de nenumărate ori mi-am mâncat prânzul pe treptele ei.
Muream de curiozitate să particip la un eveniment acolo.
Mi-am scărpinat bărbia şi am privit-o pe Stella cu
atenţie. Părea sinceră.
— De ce a durat atât de mult să vii după telefon?
— Vrei să ştii adevărul?
— Nu, prefer o poveste inventată, ca cea de la
nuntă. Fiindcă s-a terminat aşa de frumos...
Ea şi-a dat ochii peste cap şi a oftat.
— Nu voiam să vin deloc. Ba chiar m-am dus în oraş
şi mi-am cumpărat alt iPhone. Numai că peste câteva
zile trebuie să-mi plătesc chiria şi am rămas fără tani,
fiindcă mi-am băgat şi ultima leţcaie în afacerea pe care
VI KEELAND

vreau s-o pornesc şi care acum trebuie amânată. Am avut


paisprezece zile în care să înapoiez noul telefon, care-i
extrem de scump, iar azi e ultima zi. Nu-mi permit să
dau o mie de dolari pe un mobil nou, mai ales acum când
nu mai împart cheltuielile cu o colegă de apartament.
Trebuie să înapoiez telefonul sau să-l sun pe tatăl meu ca
să-i cer bani împrumut. între a veni aici ca să primesc o
săpuneală pentru ce am făcut şi a-1 suna pe tatăl meu...
Ei bine, iată-mă aici.
Sora mea nu se supărase câtuşi de puţin pentru
cele întâmplate la nuntă. Sigur că nu înţelesese cine era
femeia care povestise despre copilăria lor, dar când îi
explicasem că o descoperisem dându-se drept invitată,
Olivia îmi făcuse reproşuri că o pusesem într-o situaţie
imposibilă în loc s-o conduc discret la uşă. Ca să fiu
sincer, şi mie îmi păruse rău când o văzusem pe Stella
cum transpiră şi se albeşte la faţă, cu microfonul în mână.
Dar eram enervat că mă minţise. în adâncul sufletului,
ştiam că asta se întâmpla în bună parte fiindcă femeia
care mă minţise îmi redeşteptase nişte amintiri urâte. La
asta se adăuga şi faptul că sora mea mai mică alesese să
se mărite în acelaşi loc unde fusese nunta mea cu numai
şapte ani mai înainte. Prin urmare, cumva îmi vărsasem
năduful pe Stella.
Am tras sertarul, am scos mobilul şi l-am împins
spre ea peste birou.
— Mulţumesc, a spus Stella.
L-a luat şi a atins ecranul, care s-a luminat. Am
văzut-o cum se încruntă.
— E complet încărcat. L-ai încărcat tu?
Am dat din cap.
— Când mi l-au adus cei de la catering a doua zi era
complet descărcat.
Stella a încuviinţat din cap, dar mi-am dat seama
că nu răspunsesem întrebării din mintea ei.

40
INVITAJIA

— Ai încercat să-mi afli parola?


Am reuşit să-mi păstrez o expresie impenetrabilă,
deşi exact asta făcusem. Nu era cazul să ştie că pierdusem
o oră testând diverse combinaţii ca să deblochez
nenorocitul ăla de telefon, fiindcă muream de curiozitate
să ştiu cine era femeia care fugise de la nuntă. Aşadar,
am evitat să-i răspund şi mi-am împreunat degetele,
luându-mi un aer sever.
— Trebuia să-l încarc ca să verific măcar dacă ai o
parolă, nu?
Stella a clătinat din cap şi şi-a vârât telefonul în
poşetă.
— Oh, da. Desigur. Ai dreptate.
Ne-am privit în ochi câteva clipe, apoi tăcerea a
devenit stânjenitoare.
— OK... bine...
S-a ridicat.
— Trebuie să plec.
Aşa sucită cum era situaţia, nu eram pregătit s-o
văd plecând. Aveam o sută de întrebări la care voiam
să-mi răspundă, de pildă ce-i făcuse tatăl ei de nu voia
să-i telefoneze sau de ce amânase să-şi lanseze afacerea,
în loc de toate astea, i-am urmat exemplul şi m-am
ridicat la rândul meu.
Ea mi-a întins mâna peste birou.
— îţi mulţumesc că ai avut grijă de telefonul meu
şi te rog încă o dată să mă ierţi pentru ce am făcut.
I-am luat mâna micuţă în mâna mea şi am reţinut-o
câteva secunde în plus. Chiar dacă a remarcat, n-a spus
nimic.
Când i-am dat drumul la mână, s-a întors să
plece, după care s-a răsucit din nou spre mine. Şi-a tras
fermoarul de la poşetă şi a scotocit prin ea. A scos ceva
dinăuntru şi mi l-a întins.

41
VIKEELAND

— îţi place ciocolata?


Nu mai înţelegeam nimic, totuşi am dat din cap
— Da.
— întotdeauna ţin în poşetă câteva batoane de
ciocolată Hershey, pentru orice eventualitate. Conţin
anandamidă, un neurotransmiţător care te binedispune.
A ridicat din umeri.
— Uneori le dau oamenilor care par să aibă nevoie
de ele, dar cel mai adesea ajung să le mănânc chiar eu.
Ador ciocolata! I-am trimis surorii tale un cadou în chip
de scuze, dar ţie nu ţi-am dăruit nimic. E tot ce pot să-ţi
ofer ca dar de împăcare.
Femeia asta îmi întindea un baton de ciocolată ca
s-o iert că venise neinvitată la un eveniment unde tacâmul
costase şapte sute de dolari? Trebuia să recunosc că nu
întâlnisem în viaţa mea pe cineva ca ea.
Am ridicat mâinile.
— E în regulă. Suntem chit. Păstrează-ţi ciocolata.
Ea rămăsese cu mâna întinsă.
— M-aş simţi mai bine dacă ai accepta-o.
Am luat-o, abia stăpânindu-mi râsul.
— Bine. Mulţumesc.
Stella şi-a săltat iar poşeta pe umăr şi a pornit spre
uşă. M-am dus să-i deschid, dar ea s-a oprit brusc încă
o dată. De data asta, în loc să-mi ofere ciocolată, s-a
aplecat spre mine şi a inspirat adânc.
— Retrouvailles, a spus.
Vorbeam puţin franceza şi ştiam că acel cuvânt
înseamnă regăsire sau ceva pe aproape.
A văzut nedumerirea de pe faţa mea şi a zâmbit.
-A s ta -i colonia pe care o foloseşti, aşa-i? Se
numeşte Retrouvailles.

42
INVITAJIA

— Oh... cred că da.


— Ai gusturi bune. Şi scumpe. Eu am creat
parfumul ăsta.
— Serios?
Ea a dat din cap şi zâmbetul i-a cuprins toată faţa.
— Ţi se potriveşte. O colonie miroase diferit în
funcţie de cel care o foloseşte.
Doamne, ce frumos zâmbea... Privindu-i zâmbetul,
ochii mei s-au oprit la buzele ei.
La naiba! Am simţit imboldul de a le muşca.
— îţi dai cu colonie în scobitura gâtului?
Mi-a arătat adâncitura de la baza gâtului.
— Aici?
M-am uitat la gâtul ei delicat şi aproape mi-a lăsat
gura apă.
— Cred că da.
— De asta se păstrează mirosul atât timp. Parfumul
şi colonia se reactivează de la căldura corpului. Mulţi
bărbaţi le pulverizează de-o parte şi de alta a gâtului, dar
scobitura de la baza gâtului e una dintre zonele cele mai
calde, fiindcă aici sângele circulă aproape de suprafaţa
pielii. Exact din acelaşi motiv, majoritatea femeilor îşi
dau cu parfum şi la încheietura mâinii, şi după ureche.
— Tu foloseşti vreun parfum? am întrebat.
Ea şi-a împreunat sprâncenele.
— Parfum?
Am dat din cap.
— Da, tot unul creat de mine.
Privind-o în ochi, m-am aplecat uşor în faţă. Ea
nu s-a clintit din loc. M-am apropiat la numai câţiva
centimetri, cât pe ce să ni se atingă nasurile, apoi mi-am

43
VI KEELAND

lăsat capul în tr-o parte, cu nasul lângă urechea ■


inspirat profund. 61 am
M irosea absolut incredibil.
M -am retras, deşi îm p otriva voinţei mele.
— Şi ţie ţi se potrivesc creaţiile tale.
Ea a zâm bit din nou, d ar privirea i s-a umbrit us
sem n că şi ea se sim ţea cum va stânjenită. r>
— M ulţum esc. Şi m u lţu m esc încă o dată pentru
tot, Hudson!
S-a întors iar să iasă din birou şi în clipa când a
păşit peste prag m -a năpădit o stranie senzaţie de panică.
— Stella, aşteaptă...
Ea s-a oprit din nou şi a întors capul,
înainte să m ă gândesc ce să-i spun, mi-au scăpat
cele m ai nebuneşti cuvinte cu putinţă:
— V rei să iei cina cu m ine?
— Ai vreo veste de la Făt-Frumos?
Fisher mi-a deschis frigiderul şi a scos dinăuntru o
caserolă cu mâncarea din seara precedentă, deşi era abia
7 dimineaţa.
Am clătinat din cap, încercând să-mi ascund
dezamăgirea.
— Probabil că aşa-i mai bine.
— Cât a trecut? O săptămână?
— Opt zile. Nu că le-aş fi numărat.
Ba le numărasem una câte una.
Fisher m-a măsurat din cap până în picioare.
— încă-i devreme, de ce te-ai îmbrăcat aşa?
— Tocmai am fost afară să privesc răsăritul.
— Să ştii că-ţi poţi seta pe laptop nişte fundaluri
cu răsărituri şi apusuri superbe, pe care să le vezi când ai
chef. Nu va mai fi necesar să te trezeşti foarte devreme.
A scos capacul vasului de ceramică, a înfipt furculiţa
intr-o bucată de pui pané, ţinând-o ca pe o acadea, apoi
a muşcat din ea.
— Nu-i acelaşi lucru, dar îţi mulţumesc. Mmm...
vrei să încălzesc carnea aia? Să-ţi dau o farfurie şi un

45
VI KEELAND

cuţit ca s-o tai? Sau şi mai bine, să-ţi pregătesc nistp


la micul dejun? °u&
— Nu-i nevoie.
A dat din umeri şi a mai muşcat o dată din buCata
de pui.
— De ce nu-i telefonezi?
M-am uitat la el cu o privire goală.
— Nu-i pot telefona.
— De ce?
— Fiindcă probabil s-a răzgândit. Ai uitat cum
ne-am cunoscut? Mă şi mir că mi-a cerut numărul de
telefon. Cred că a avut un moment de nebunie, după
care i-a venit mintea la cap. în plus, mâine am oricum
întâlnire.
— Cu cine?
— Cu Ben.
— Tipul pe care l-ai cunoscut pe internet? Asta s-a
întâmplat în urmă cu câteva săptămâni, aşa-i?
— Da. Ar ii trebuit să ies cu el acum câteva zile, dar
am contramandat întâlnirea.
— Cum aşa?
— Nu ştiu.
Am ridicat din umeri.
— Aveam multă treabă.
Fisher m-a privit cu subînţeles.
— Bună justificare. Dar nu ţine. Sperai să te sune
Făt-Frumos şi voiai să ai agenda liberă.
— Nu aşteptam să mă sune Hudson.
^~AŢi~a* verificat telefonul mai mult de o data
săptămâna asta ca nu cumva să fi ratat vreun apel?
— Nu, am răspuns eu muuult prea repede, pe un
ton defensiv.

46
INVITAŢIA

Adevărul e că aşa făcusem, ba chiar de câteva ori


pe zi. Dar ştiam cum procedează Fisher. Nu renunţa
niciodată. De asta era un avocat atât de bun. Dacă
descoperea cel mai mic firicel, trăgea de el iar şi iar până
când deşira tot puloverul. Iar eu nu aveam de gând să-i
ofer firul acela.
Fisher m-a privit cu atenţie.
— Minţi de îngheaţă apele.
Mi-am dat ochii peste cap.
— Să ştii că te poţi întâlni cu mai mulţi tipi o dată...
Din fericire, conversaţia noastră a fost întreruptă
de ţârâitul telefonului fix, telefonul meu de afaceri.
— Mă întreb cine sună la Parfumuri Personali­
zate într-o zi de sâmbătă. Ar putea fi vreun vânzător din
Singapore. Acolo e încă vineri, nu?
Fisher a chicotit.
— Greşit. Acolo e duminică.
— Oh!
Am găsit telefonul în living, pe o cutie cu mostre.
L-am proptit între umăr şi ureche, luând în mână cutia.
- A lo ?
— Alo? Domnişoara Stella Bardot?
M-am întors în bucătărie, am deschis cutia şi am
luat dinăuntru unul dintre flacoanele mici de sticlă.
— Da. Cine-i la telefon?
— Numele meu e Olivia Royce.
Am scăpat flaconul din mână. A căzut cu zgomot
pe pardoseala bucătăriei, dar din fericire nu s-a spart.
Am bâjbâit să apuc mai bine telefonul pe care-1 ţineam
în echilibru pe umăr.
— Aţi spus Olivia Royce?

47
VI KEELAND

Da. Sper că nu deranjez. Nu te am -


internet, dar când am căutat pe Google n u m e lf f pe
mi-a apărut acest număr de telefon, aşa că ^ mei>
noroc. . su^at la
— Mmm.... nu, niciun deranj.
7 Am primit biletul şi cadoul. Când i-am
fratelui meu ce mi-ai trimis, mi-a relatat că pui
unei noi firme de parfumuri - unele personalizate Mi
plăcea să comand nişte parfumuri pentru domnişoarele
mele de onoare, dar nu te-am putut găsi pe internet
— Păi... site-ul nu-i gata încă.
— Ce păcat! Atunci aş putea comanda direct?
— Sigur că da.
— Ura! Grozav! M-am tot frământat ce anume să-i
dăruiesc fiecărei fete. Vreau ceva special şi personalizat.
Oferta asta e exact ce-mi trebuie. Fiindcă veni vorba, îmi
place la nebunie parfumul pe care l-ai creat pentru mine.
Mulţumesc mult!
Nu reuşeam să-mi vin în fire. Olivia mă sunase
să-mi comande parfumuri, nu ca să-mi facă scandal că
venisem neinvitată la nunta ei? Oare nu-şi dădea seama
că eu şi intrusa de la nuntă eram una şi aceeaşi persoană?
Nu, nici vorbă, doar îi trimisesem un cadou şi un bilet
în care îi ceream scuze, iar ea avusese în mod evident o
discuţie cu Hudson despre mine.
— Eu îţi mulţumesc. Le pot trimite câteva mostre
şi dacă îmi vor spune ce le place, voi onora comanda asta
înaintea celorlalte.
— Oh, nu! Vreau să fie o surpriză. Ştiu multe
despre ele... poate dacă îţi spun ce haine poartă de obicei
şi câte ceva despre fiecare, ai putea crea ceva...
Nu eram convinsă ca metoda era la fel de eficientă
ca cea pe care o aplicam în mod curent, dar cu niciun
chip n-o puteam refuza pe Olivia.

48
INVITAŢIA

— Sigur, e foarte bine aşa.


— Ce ar fi să ne vedem luni, la 12.30?
Mi-am încreţit fruntea.
— Mmm... E bine la 12.30.
— OK. Poţi veni la Café Luce, pe strada 53? E prea
departe pentru tine? Locuieşti în centru?
Am făcut ochii cât cepele. Olivia voia să se
întâlnească faţă în faţă cu mine? Crezusem că avea de
gând să noteze data în agendă ca să-mi trimită un e-mail
sau să-mi telefoneze.
— Da, Café Luce e foarte bine.
— Perfect! Rămâne stabilit. Mulţumesc, Stella!
Abia aştept să ne vedem.
Zece secunde mai târziu a închis. Am rămas cu ochii
la telefon. Fisher ghicise cum decursese conversaţia,
după expresiile care se succedaseră pe faţa mea.
— Cine era? a întrebat el.
— Olivia Royce.
— Adică?
— Mireasa la a cărei nuntă ne-am dus neinvitaţi.

A doua zi am ajuns la cafenea cu douăzeci de


minute mai devreme. Ben se oferise să mă ia cu maşina,
dar preferam să mă întâlnesc în public cu persoane pe
care nu le cunoşteam, ca să pot controla situaţia când
voiam să plec. Am comandat un latte decofeinizat şi
m-am instalat pe o canapea într-o parte a barului.
Cafeneaua din cartierul meu avea întotdeauna ziare şi
reviste pe care clienţii să le răsfoiască în timp ce-şi beau
cafelele exagerat de scumpe, aşa că am luat un New York

49
VI KEEtAN D

Times şi am început să frunzăresc secţiunea Sund


Style4. Pe la jumătatea paginii, am înmărmurit când ^
văzut o fotografie. Am clipit de câteva ori ca să mă asi^
că nu aveam vedenii, apoi am apropiat ziarul ca să citesc
anunţul.

Olivia Paisley Rothschild şi Mason


Brighton Royce s -a u căsătorit pe 13
iulie, la Biblioteca Publică din New York,
Manhattan. C erem onia a fost oficiată de
Reverendul Arthur Finch, preot episcopal.
D o a m n a Royce, în vârstă de 28
de ani, căreia mirele îi sp u ne Livi, este
vicepreşedintă a departam entului de
marketing. A absolvit Universitatea din
Pennsylvania şi are un m asterat în Adm i­
nistrarea Afacerilor la Universitatea din
Colum bia .
Este fiica doam nei Charlotte Bianchi
Rothschild şi a lui C o o p e r E. Rothschild,
ambii decedaţi, din New York. Nunta a
fost organizată de fratele ei, Hudson
Rothschild.
Domnul Royce, tot în vârstă de 28
de ani, şi-a fondat propria firmă de IT şi
e specializat în servicii de securitate şi
conformitate. A absolvit Universitatea din
Boston şi are un m asterat în Tehnologia
Informaţiei, obţinut la Universitatea din
New York.

Nu-mi venea a crede ochilor că dădusem peste


anunţul lor nupţial. Care erau şansele? Nu citisem
4 Stilul de duminică (n. tr.).

50
INVITAJIA

New York Times de ani de zile, aşa că mi se părea o


coincidenţă stranie. Fisher spunea mereu că, dacă ai
gânduri pozitive, ţi se vor întâmpla lucruri bune. Poate
asta era o explicaţie. Cu siguranţă în ultimele zece zile
mă gândisem mult la un anumit bărbat care îmi ceruse
numărul de telefon, dar nu mă sunase niciodată.
Pe la începutul săptămânii, tot schimbând canalele
la televizor, dădusem de emisiunea Dansând cu stelele.
Deşi n-o mai urmărisem niciodată, dintr-un motiv
oarecare am lăsat-o să se deruleze atunci. în timp ce
perechile se perindau pe ritmuri lente, mi-am amintit
cum mă simţisem în braţele lui Hudson, la nunta surorii
lui. Asta m-a făcut să rememorez ce simţ al ritmului avea,
ceea ce m-a dus cu gândul la alte lucruri la care acest simţ
al ritmului s-ar fi dovedit util. Apoi, vineri seară, când
Fisher s-a întors de la muncă, mi-a adus o sticlă de gin
Hendrick’s. Asta mi-a amintit cum mi se făcuse pielea de
găină când Hudson îmi şoptise la ureche: Noaptea abia
a început, Evelyn. Dansezi cu mine?
Nu m-aş fi aşteptat nici într-un milion de ani să mă
invite în oraş când îmi făcusem apariţia în biroul lui, cu
coada între picioare, ca să-mi recuperez telefonul. Dar
după ce mă invitase, îmi dădusem frâu liber imaginaţiei.
Ba chiar amânasem a doua oară întâlnirea cu Ben.
Totuşi, după ce am aşteptat mai bine de o săptămână să
sune telefonul, în cele din urmă mi-am dat seama că era
o prostie să dau cu piciorul unui tip cumsecade - care
chiar îmi telefonase de nenumărate ori - doar fiindcă un
altul ar fi putut să mă sune.
Ben a intrat în cafenea cu câteva minute înainte de
ora stabilită. Am aruncat o ultimă privire la fotografia
de nuntă din ziar, apoi l-am împăturit. Eram decisă să
nu-mi stric întâlnirea lăsându-mi gândurile să fugă către
un alt bărbat.
— Bună! m-a salutat Ben şi m-a sărutat pe buze.

51
VIKEELAND

Era a doua oară când mă săruta, prima oa w«■


finalul primei noastre întâlniri, dar a fost destul T ^
Nu m-am înfiorat, nu mi s-a făcut pielea de g ă ^ CUt’
ne găseam într-o cafenea, aşa că la ce mă aşteptam? ^
şi-a îndreptat spatele şi mi-a oferit o cutie cu bomh ^
de ciocolată Godiva, pe care nu observasem că o r °aiîe
mână. ţlneaîn
— Voiam să-ţi aduc flori, dar mi-am imaginat cv
trebui să le cari cu tine toată seara. Bomboanele le V*
pune în poşetă. ^
Am zâmbit.
— Te-ai gândit foarte bine. Mulţumesc mult!
— Am rezervat o masă la restaurant. Pe urmă, dacă
vrei, putem merge la clubul de comedie de alături, undee
o seară cu participare liberă. Oricine poate urca pe scenă
să-şi etaleze talentul.
— Sună grozav!
— Eşti gata de plecare?
— Da.
Mi-am luat paharul de cafea gol şi l-am aruncat la
gunoi, în drum spre ieşire. Când am vrut să deschid uşa,
Ben mi-a luat-o înainte.
— Te rog, dă-mi voie.
— Mulţumesc.
Afară m-am uitat în stânga, apoi în dreapta.
A ,

— încotro?
— Restaurantul e la câteva blocuri de aici. Pe
strada Hudson.
— Pe strada Hudson?
— Da. E prea departe de mers pe tocuri? Putem lua
un Uber.
— Nu, nu. E în regulă.
Zău aşa, strada Hudson?

52
INVITAŢIA

Ani pornit spre restaurant.


— N-am fost niciodată acolo, a spus Ben. Dar are
nişte recenzii incredibile, aşa că sper să fie bun.
— Cum se numeşte?
— Hudson’s.
A trebuit să-mi înăbuş un hohot de râs. Restau­
rantul Hudson s, pe strada Hudson? Asta fiindcă tot îmi
impusesem să nu mă gândesc la o anumită persoană în
seara aceea...
StedO os

Luni am ajuns la restaurant cu câteva minute


întârziere, deşi plecasem chiar devreme de acasă.
Metroul pe care-1 luasem spre centru se gândise să se
transforme într-un tren expres şi nu oprise în staţia mea.
Când am intrat, Olivia era deja aşezată la o masă.
Fără rochia de mireasă arăta atât de diferit, încât aproape
că n-am recunoscut-o. Mi-a făcut semn cu mâna de parcă
am fi fost prietene de când lumea.
Nu reuşeam să-mi alung gândul că de fapt nu voia
să comande niciun parfum şi că găsise un pretext ca să mă
cheme aici şi să-mi facă scandal în persoană sau, şi mai
rău, să cheme poliţia să mă aresteze. Totuşi, zâmbetul ei
prietenos mi-a alungat în mare parte temerile.
— Bună...
Am pus pe un scaun liber cutia pe care o adusesem
şi am tras scaunul din faţa ei.
A

— îmi pare rău că am întârziat. Metroul n-a oprit


în staţia mea.
— Nu face nimic.
A întins mâna şi a aplecat spre mine coşul de pâine,
ca să-mi arate că era gol.

55
VI KEELAND

— După cum vezi, am avut ce face. N -am mai


mâncat carbohidraţi cu şase luni înainte de nuntă, aşa Că
în ultimele săptămâni mi-am luat revanşa.
A lăsat coşul de pâine şi mi-a întins mâna.
— Sunt Olivia Rothschild. Ba nu, fir-ar să fie! Acum
sunt Olivia Royce. încă nu m-am obişnuit cu noul nume.
Am zâmbit, deşi eram cu nervii la pământ.
— Stella Bardot.
M-am gândit că cel mai bine era să lămurim
lucrurile de la bun început. Am tras aer în piept.
— Uite, Olivia... îmi pare foarte rău pentru ce am
făcut. De regulă, nu merg neinvitată la o nuntă.
Ea şi-a lăsat capul pe o parte.
— Nu? Ce păcat! Credeam că o să ne împăcăm bine
în privinţa asta. Eu m-am dus cândva neinvitată la un bal
de absolvire.
Am făcut ochii mari.
— Zău?
Olivia a chicotit.
— Da. Şi mi-am făcut de lucru cu prietenul unei
fete, drept care m-am întors acasă cu o buză umflată.
Am simţit cum mi se destind umerii.
— Oh, Doamne! Nici n-ai idee cât mă simt de
uşurată că nu eşti supărată pe mine.
Ea a făcut un semn nonşalant cu mâna.
— Nici vorbă. Nici să nu te gândeşti. Am fost foarte
impresionată de povestea ta. Chiar a făcut cineva în
pantaloni ca să-ţi ţină partea?
Am zâmbit cu tristeţe. Acum amintirea era dulce-
amară, dat fiind ca sora mea şi cu mine nu ne rnai
vorbeam.

56
INVITAŢIA

— De fapt, chiar eu am făcut asta când eram la


grădiniţă. Sora mea era cu un an mai mică şi suferise un
accident în tim pul repetiţiilor pentru parada de Crăciun.
Un băiat a arătat cu degetul spre fundul ei ud şi a râs de
ea. N-am putut s-o las singură în situaţia asta.
— Ce frumos! Fratele meu e mai mare decât mine.
întotdeauna a fost mai protector decât era cazul. Dar
nu cred că ar fi mers până într-acolo încât să facă în
pantaloni ca să mă salveze dintr-o situaţie ruşinoasă.
A sorbit din băutură.
— Dacă stau să mă gândesc, probabil că ar fi în
stare. Numai că n-ar recunoaşte nici în ruptul capului că
a făcut-o ca să mă protejeze. Mai degrabă ar spune că s-a
scăpat pe el şi eu i-am urmat exemplul.
Am râs amândouă.
— Hudson mi-a povestit cum ai ajuns să vii la
nuntă. Nu m-a mirat să aud ce ţi-a făcut Evelyn... că a
plecat în toiul nopţii şi că te-a lăsat pe tine să plăteşti
toată chiria. Niciodată n-a fost o persoană de încredere,
în primul an de facultate am mers împreună în vacanţa
de primăvară. A cunoscut un tip cu zece ani mai mare ca
noi şi care vorbea doar în franceză. După două zile, când
m-am trezit, am găsit un bilet în care îmi scria că plecase
în Franţa să cunoască fam ilia tipului, fiindcă se îndră­
gostise de el. M-a lăsat singură în Cancun. Căţeaua mi-a
luat şi perechea de pantofi la care ţineam cel mai mult.
— Oh, Doamne! Şi mie mi-a luat la plecare pantofii
la care ţineam cel mai mult!
Din nou am râs amândouă.
— A furat ceva şi de la Lexi, fosta soţie a fratelui
meu, a continuat Olivia. S-au certat şi nu şi-au mai
vorbit. Pe urmă l-am convins pe arogantul de frate-m eu
să-i dea o slujbă, dar după câteva luni n-a mai apărut la
muncă. Hudson îmi scoate ochii tot tim pul pe tem a asta.
E în stare să-ţi poarte pică toată viaţa.

57
VI S E E L A N D

— Nu pare atât de iertător ca tine.


— Asta-i puţin spus. E extrem de protecto
şaisprezece ani, când am avut prim ul prieten, Hud ^
şedea pe trepte noaptea şi mă aştepta să vin aca^
Bineînţeles, asta însem na că mă alegeam doar cu u
pupic pe obraz în loc de un sărut adevărat de noan^
bună. îm i pare rău pentru biata Charlie. Probabil nu va
avea voie să meargă la întâlniri până va face patruzeci de
ani.
— Charlie?
— Fiica lui Hudson.
Am dat din cap. Nu ştiu de ce, dar nu mă aşteptasem
să aibă un copil. Deşi desigur nu ştiam mare lucru despre
el decât că era frumos, că mirosea teribil de bine, că ştia
să danseze şi că nu-mi telefonase în cele zece zile de când
îi dădusem numărul de telefon.
— Câţi ani are fata lui?
— Şase, merge spre şaisprezece, a râs Olivia.
Hudson e complet depăşit de situaţie.
S-a apropiat chelnerul ca să ne ia comanda, iar eu
nici nu apucasem să mă uit pe meniu. Olivia a comandat
o salată de pui cu oţet balsamic de pere. Suna tentant,
aşa că am cerut şi eu acelaşi lucru.
— Aşadar...
Şi-a adulmecat încheietura mâinii.
— Spune-mi cum ai reuşit să creezi cel mai minunat
parfum pe care l-am mirosit în viaţa mea. Pur şi simplu
am făcut o obsesie pentru el.
Am zâmbit.
— Mulţumesc. M-am inspirat de la nunta ta. Erau
gardenii în sală, la fel şi în buchetul de nuntă, ca atare ani
pornit de la ele. Apoi am auzit-o pe una dintre femeile de
la masa spunând că plecai în Bora Bora pentru luna de
mieie. Am dedus de aici că-ţi place să stai la plajă, aşa că

58
INVITAJIA

am adăugat calone, o esenţă care sugerează briza mării.


Rochia ta era albă, dar cu un cordon de mătase roşu
aprins şi m-am gândit că-ţi place să ai un cuvânt de spus.
— Uimitor! Până şi sticluţa e perfectă.
— E un model de recipient care îmi place foarte
mult, dar pe care nu-1 comercializăm. E importat din
Italia, dar nu l-am putut pune pe piaţă, cu bugetul meu
amărât, de la început de drum.
— Păcat! E aşa de frumos!
— Sper ca în timp să mi-1 pot permite.
în următoarea oră i-am explicat cum funcţionau
Parfumurile Personalizate. I-am oferit Oliviei o
demonstraţie completă: a mirosit toate cele douăzeci de
mostre, le-a clasificat în ordinea preferinţelor, apoi i-am
pus toate întrebările care urmau să figureze şi pe site,
ca parte a procedurii de comandă. Mi-a adresat şi ea o
sumedenie de întrebări, fiind foarte interesată de latura
de business. Mi-am notat detalii despre fiecare dintre
prietenele ei, iar ea a ales sticluţele pentru ele.
— Deci când e lansarea oficială a Parfumurilor
Personalizate?
M-am încruntat.
— Nu ştiu sigur.
— Cum aşa? Am impresia că totul e pregătit.
— Da... cel puţin la nivel de proiect. Dar am în­
tâmpinat dificultăţi financiare. E o poveste lungă. Am
avut un partener de afaceri şi a trebuit să cumpăr partea
lui. Am folosit o bună parte din fonduri ca să achiziţi­
onăm materialele necesare, apoi însă, cumpărând şi
partea lui, am rămas fără niciun ban. Deşi era în regulă,
fiindcă aveam un credit suficient de mare ca să pot lansa
afacerea. Solicitasem un împrumut cu un an înainte, în
caz că aş fi rămas fără bani. Dar când m-am dus să retrag
bani prima oară, cei de la bancă mi-au spus că pentru

59
VI K E E L A N D

a păstra creditul trebuia să prezint o situaţie anuală a


afacerii. Nu ştiusem până atunci. Tocmai renunţasem ]a
slujba de la Estee Lauder şi, când am declarat la bancă
faptul că-mi schimbasem jobul, mi-au retras creditul
Dacă aş ii scos banii cu câteva zile mai înainte, n-ar fi
trebuit să scriu declaraţia respectivă şi toate ar fi f0sţ
bune şi frumoase.
— Ce mizerie...
Am dat din cap.
— Aşa e. Nicio bancă nu vrea să împrumute cuiva
care nu are serviciu. Am făcut o cerere la SBA\ E ultima
mea speranţă!
Chelnerul ne-a adus nota de plată. Am întins mâna
după ea, deşi în perioada aceea ţineam cu dinţii de orice
bănuţ. Dar era tot ce puteam face pentru femeia asta
cumsecade la a cărei nuntă mă dusesem neinvitată.
Numai că Olivia mi-a luat-o înainte.
— Fac eu cinste. Eşti invitata mea.
— Nu se poate. Deja îţi datorez faptul că am mâncat
pe gratis la nunta ta.
Ea mi-a făcut nepăsătoare un semn cu mâna şi şi-a
luat portofelul din poşetă. Şi-a pus cârdul de credit în
nota de plată, din piele, şi a închis-o.
— Nici să nu te gândeşti! Insist!
Până să mai protestez, a ridicat mâna şi chelnerul
a venit imediat şi a luat nota.
Am oftat, simţindu-mă o ratată.
— Mulţumesc. Apreciez gestul.
— Cu drag!
Am ieşit împreună. Eu m ergeam în centru, unde
mai aveam nişte treburi, ea se ducea înapoi la m uncă,
5 Small Business Adm inistration - A dm inistraţia M icilor între­
prinzători (n. tr.).

60
INVITAŢIA

aşa că ne-am luat rămas-bun. Olivia m-a strâns în braţe


de parcă am ii fost acele foarte bune prietene despre care
povestisem la nuntă.
— Parfumurile sunt gata săptămâna viitoare, i-am
spus eu. Ţi le pot trimite ţie pe toate sau, dacă vrei, le pot
expedia fiecărei persoane în parte.
Ea mi-a zâmbit.
— Sună-mă când sunt gata şi vedem noi cum
facem.
— OK. Ne-am înţeles.

O săptămână mai târziu, eram înconjurată de cutii


de carton.
— Asta-i ultima.
Fisher a pus ultima cutie deasupra unui vraf care
deja măsura circa un metru jumătate. Şi-a scos tricoul şi
şi-a şters fruntea de transpiraţie cu el.
— Ar fi bine să te apuci să-mi găteşti paste manicotti
umplute, la cât m-ai pus la muncă azi.
— Iţi promit că-ţi fac. Nu mi-am dat seama că s-au
adunat atât de multe în depozit. Nu-mi vine să cred că
sunt vreo două sute.
A

In efortul meu de a reduce costurile, îl luasem pe


Fisher să mă ajute să transport în apartament tot ce
avusesem în depozitul închiriat pe bani mulţi. Cum nu
mai locuiam cu nimeni, acum aveam suficient spaţiu.
Fisher a vârât mâna la spate, în betelia şortului.
— Cât pe ce să uit! Am luat şi corespondenţa. A ta
Şi a mea. Pachetul ăsta, care ţi-e adresat, e făcut praf.

61
VI KEELAND

Cred că l-a rupt poştaşul când a vrut să-l vâre în cutia t


poştală.
Pachetul era umed de la transpiraţia lui Fisher. Am
strâmbat din nas.
— Oribil. Pune totul acolo, te rog.
Fisher a aruncat teancul de corespondenţă pe
masa din bucătărie şi plicurile s-au răsfirat care încotro.
Mi-a atras privirea emblema de pe colţul unuia dintre
ele. SBA. Am luat plicul şi l-am privit cu atenţie.
— Oh, Doamne! E un plic mic. Nu cred că-i semn
bun!
— De la cine?
— De la Administraţia Micilor întreprinzători. Ar
fi trebuit ca de abia în două sau trei săptămâni să primesc
răspuns la cererea mea de împrumut. N-au trecut nici
două.
— Foarte bine. Probabil le-a plăcut atât de mult
ideea ta de afacere că ţi-au aprobat împrumutul imediat.
Am clătinat din cap.
— Când soliciţi ceva şi primeşti un plic subţire, nu-i
niciodată un semn bun. La fel ca atunci când colegiul la
care vrei să te înscrii îţi trimite un plic alb, obişnuit, in
locul plicului mare şi cafeniu care conţine tot felul de
chestii de bun venit. Dacă mi-ar fi probat cererea, plicul
ar fi trebuit să fie mai gros.
Fisher şi-a dat ochii peste cap.
— în zilele noastre aproape totul se face online. Nu
mai fi aşa de negativistă şi deschide-1 odată! Pun pariu ca
ai înăuntru un nume de utilizator şi o parolă cu care sate
înscrii şi să semnezi ce trebuie semnat.
Mi-am golit plămânii de aer.
— Am o presimţire rea, Fisher. Ce mă fac
m-au refuzat? Deja am trimis cereri la trei bănci. Niu1^
nu acordă împrumut persoanelor fară serviciu. Am f°s

62
INVITAŢIA

proastă să renunţ la slujbă şi să-mi închipui că pot porni


afacerea asta. Postul meu de la Estee Lauder deja s-a
ocupat şi majoritatea slujbelor pentru chimişti speciali­
zaţi în parfumuri sunt în Europa. Ce naiba mă fac? Cum
am să-mi plătesc chiria?
Fisher mi-a pus mâinile pe umeri.
Respira adanc. Nici macar nu ştii ce conţine
plicul. Ar putea fi o scrisoare de mulţumire că le-ai
solicitat ajutorul sau una m care sa te anunţe că cererea
ta e procesată cu întârziere.
Eram prea emoţionată ca să deschid plicul, aşa că i
l-am întins prietenului meu.
— Deschide-1 tu! Eu nu sunt în stare.
Fisher a clătinat din cap, apoi a rupt capătul
plicului. L-am privit cum parcurge primele rânduri. Nu
îndrăzneam nici să respir. Ridurile din colţurile gurii lui
îmi spuneau tot ce trebuia să ştiu.
Am închis ochii.
— Oh, Doamne...
— îmi pare rău, Stella! Aici zice că nu ai suficientă
vechime în afacerea ta şi nici un flux de numerar suficient
de mare. Dar cum mama naibii să le ai dacă nu-ţi acordă
un împrumut ca să-ţi pui afacerea pe picioare?
Am oftat.
— Ştiu. în esenţă, asta spun toate băncile.
— N-ai putea începe ceva la nivel restrâns, ca să
câştigi experienţă, şi apoi să soliciţi iar un împrumut?
Mi-aş fi dorit şi eu să fie aşa de simplu.
— Nu am ambalaje şi nici suficiente mostre ca să
pun în cutii...
Fisher şi-a trecut degetele prin păr.

63
VI KEELAN D

— Fir-âr să fie! Am vreo nouă mii în banc"


care i-am economisit pentru zile grele. Sunt ai r- 1'Pe
nevoie să mi-i dai înapoi. ai- Nu,j
— Te iubesc pentru că mi-a făcut această
Fisher! Te iubesc din toată inima! Dar nu pot să a^ ^
— Nu fi caraghioasă! Tu eşti familia mea $[ *5
familiile. afac
Nu voiam s ă - m i jignesc prietenul, dar nouă mji j
dolari nu erau nici pe departe o sumă suficientă ca să- C
lansez afacerea. 1111
— Am să mă gândesc la o soluţie. Totuşi fo
mulţumesc pentru oferta ta atât de generoasă. Pentru
mine înseamnă enorm că te-ai gândit la aşa ceva.
— Ştii ce ne trebuie în clipa asta?
— Ce anume?
— Şampanie Dom Perignon. Mă duc să iau una
dintre sticlele alea scumpe care ne-au mai rămas de la
nuntă.
— Adică să sărbătorim? Sărbătorim că mi-au
refuzat împrumutul? Sau că apartamentul meu a ajuns
o magazie?
Fisher m-a sărutat pe frunte.
— Sărbătorim că până la urmă totul se va rezolva.
Ţine minte, dacă nu gândeşti pozitiv, nu ţi se vor întâmpla
lucruri pozitive. Mă întorc imediat.
A dispărut în apartamentul lui de alături, iar eu
am privit în jur. Livingul meu era un dezastru, ceea ce
mi se părea normal, din moment ce aşa era şi viaţa mea.
Cu un an în urmă eram logodită, aveam o slujbă bună,
unde câştigam un salariu din şase cifre, economii pe
care cei mai mulţi tineri de douăzeci şi şapte de ani nu
reuşeau să-le adune nici până la patruzeci, plus visul de
a fonda o afacere noua şi interesantă. Acum fostul meu
logodnic era logodit cu altcineva, eu nu aveam serviciu,
INVITAŢIA

nu aveam niciun ban, iar afacerea cea nouă şi interesantă


ajunsese să fie mai curând un laţ care mi se strângea în
jurul gâtului.
Am rămas un minut cu ochii la scrisoarea de refuz
de pe masă, pe urmă am strâns-o în pumn şi am aruncat-o
spre găleata de gunoi. Bineînţeles că n-am nimerit. Cu
gândul în altă parte, am răsfoit teancul de corespon­
denţă, majoritatea reclame, apoi am decis să deschid
pachetul rupt, primit prin poştă. Am presupus că erau
alte mostre comandate înainte ca banca să-mi retragă
creditul, mostre ale unor produse pe care nu aveam
să mi le permit niciodată. Dar când am deschis cutia,
înăuntru nu se găseau niciun fel de mostre de parfum, ci
un jurnal comandat de pe eBay. Uitasem complet de el,
din moment ce câştigasem licitaţia cu aproape trei luni
în urmă. Livrările de peste Ocean durau o veşnicie, iar
acest pachet venise din Italia.
în mod normal, când sosea un jurnal, abia aşteptam
să citesc primele pagini. Numai că cel de faţă nu făcea
decât să-mi amintească de cei două sute patruzeci şi
şapte de dolari cheltuiţi fară rost. L-am pus pe măsuţa de
cafea din living şi m-am dus să mă spăl până se întorcea
Fisher cu şampania.
Zece minute mai târziu, când am ieşit din baie, l-am
găsit pe cel mai bun prieten al meu tolănit pe canapea,
bând şampanie şi răsfoind noul jurnal.
— Ăăă... ştii că femeia asta nu scrie în engleză, da?
m-a întrebat el, întinzându-mi un pahar cu şampanie.
Am luat jurnalul şi m-am trântit pe un scaun în
faţa lui.
- E în italiană. Şi a fost scris de un bărbat. Ceea
ce înseamnă că am plătit pe el mai mult decât ace, şi,
plus, va trebui tradus. ,
Jurnalele personale scrise de bărbaţi
pe site-urile de licitaţii, fiindcă erau o rantat .
VI KEELAND

oară cumpărasem unul în franceză şi mă co ’t


de dolari, plus o sută cincizeci plătiţi trad n ^ Setreism
Am sorbit din şampanie. 0rului.
— îl las un timp să se adune praful pe el P]
traducător nu-i o prioritate, în schimb ce voi m* Unui
viitoare, da. ’ manc^luna
Fisher a clătinat din cap şi a azvârlit jurnal
şi ponosit pe masa de cafea. vechj

— Credeam că te-ai lăsat de citit jurnale dun"


păţit anul trecut, când lectura te-a prins prea tare ^ ai
Am oftat.
— M-am apucat iar de băut.
— Eşti tare ciudată, Stella Bella! Ştii?
— Tu vorbeşti, care faci colecţie de etichete
dezlipite de pe banane şi le pui pe interiorul uşii de la
şifonier?
Mobilul meu a început să sune în buzunar, aşa că
l-am scos şi am citit numele afişat pe ecran.
— La ţanc! E femeia de la care am furat şampania.
Am râs şi am răspuns la telefon.
— Alo?
— Bună, Stella! Olivia la telefon.
— Bună, Olivia! îţi mulţumesc că m-ai sunat.
Voiam să te anunţ că sunt gata parfumurile pentru
prietenele tale.
— Abia aştept să le văd. Sau să le miros. Sau să le
văd şi să le miros. Toate la un loc.
Am zâmbit.
— Sper să le placă şi prietenelor tale.
— Le-am spus câtorva persoane cu ce te ocupi şi
toţi sunt interesaţi de parfumuri personalizate. Ai idee
când va fi gata site-ul?
INVITAŢIA

M-am încruntat.
— Din păcate, nu prea curând.
— Vai de mine! Ce s-a întâmplat?
— SBA mi-a refuzat cererea de împrumut. Chiar
azi am primit răspunsul lor.
— Ce idioţi! îm i pare rău.
— Mulţumesc.
— Şi ce ai să faci?
— Nu ştiu.
Ce ar fi să-ţi iei un asociat? Cineva care să vină
cu o infuzie de bani gheaţă în schimbul unei cote din
afacere.
îmi trecuse şi mie prin minte, dar nimeni dintre
cunoscuţii mei nu avea atâţia bani.
— Poate. Am să mă gândesc. Diseară am să beau
ceva ca să uit. Iar mâine am să concep un nou plan de
bătaie.
— Bravo! Aşa te vreau!
— Mulţumesc. Deci, unde vrei să-ţi expediez
parfumurile?
— Ne-am putea vedea mâine, dacă eşti liberă. Una
dintre domnişoarele mele de onoare pleacă peste două
zile şi va lucra la Londra câteva luni. Mâine-seară mă
întâlnesc cu ea să luăm cina împreună. Ar fi grozav să-i
ofer darul cu ocazia asta, dacă nu te deranjează să ridic
eu parfumurile.
— Nu, câtuşi de puţin.
— OK! Dim ineaţă am o întâlnire. E în regulă
dacă îţi trim it m esaj când termin, ca să fixăm o ora? In
principiu, pot veni oriunde vrei.
: — Sigur, e perfect. Vorbim mâine.
67
VI KEELAND

— Numai tu te puteai împrieteni cu femeia L


cărei nuntă te-ai dus neinvitată, a comentat Fisherdu ?
ce am închis telefonul. a
Am dat din umeri.
- Olivia chiar e o fată tare drăguţă. Am să-i ofer
gratis, în chip de scuze, toate Parf^ " ,e Pe «re ]e.ani
creat pentru prietenele ei. Ma gan e acar atât pot
să fac şi eu.
_ Află dacă mai dă şi alte petrecen la care „e
putem duce fără invitaţie.
A ridicat sticla de ş a m p a n i e şi şi-a umplut din nou

paharul. w
— După şampania asta, n-o sa mai putem bea din

aia ieftină. .
A g o l i t jumătate de pahar şi a exclamat satisfăcut
aaaahhhh. m.
- Apropo, înţeleg că n-ai mcio veste de la
F ă t-F ru m o s, altfel mi-ai fi spus şi mie.

M-am încruntat.
- Nu. Când am luat prânzul cu Olivia, nu mi-a zis
că arii la curent cu invitaţia lui. Aşa că n-am întrebat nici
eu nimic. Deşi ea a amintit că frate-său e cam ranchiunos.
— E pierderea lui.
N-am comentat nimic, dar mi se părea că era şi pier­
derea mea. Cumva Hudson îmi intrase în suilet şi mi-ar
fi făcut plăcere să ies în oraş cu el. De fapt, nici nu-mi
aminteam să fi aşteptat vreodată un telefon de la un
bărbat cu atâta nerăbdare ca acum. Aşadar, faptul că nu
se ţinuse de cuvânt mă afectase ceva mai mult decât ar ii
trebuit. Dar n-aveam ceface... Ben era un băiat... drăguţ.
1
In următoarele două ore, Fisher şi cu mine am golit
A

sticla de şampanie şi o sticlă destupată de vin, pe care o


aveam în frigider. Măcar un singur lucru mersese bine în

68
INVITAŢIA

----------- A l - _______

Am căscat şi Fisher a înţeles unde băteam. ‘


-— Bine, plec . Nu tiebuie sa simulezi cascatul ca să
sca p i de mine.
— N-am simulat nimic.
— Ba bine că nu!
S-a ridicat şi a dus amândouă paharele şi cele două
sticle goale la bucătăi ie. Cand s-a întors, tocmai încercam
să mă decid dacă să dorm în fotoliul confortabil în care
zăceam acum.
Fisher s-a aplecat şi m-a sărutat pe frunte.
— Te iubesc! Mâine totul va fi mai bine!
Mă cam îndoiam, dat fiind că a doua zi urma
probabil să mă trezesc cu o durere de cap. Dar nu voiam
să-i stric buna dispoziţie.
— Mulţumesc încă o dată pentru tot, Fisher! Şi eu
te iubesc!
A luat jurnalul lăsat pe măsuţa de cafea.
— Pe ăsta îl iau eu şi o să pun pe cineva să ţi-1
traducă pentru ziua ta, care e luna viitoare.
— Oh, o să mai treacă ceva timp până voi face
douăzeci şi opt de ani. Luna viitoare e ziua ta, nu a mea.
Ai de gând să faci ca anul trecut?
— Da, toate dulciurile sunt pentru tine, fiindcă tu
eşti cel mai frumos dar pe care l-am primit vreodată. Pe
lângă asta, sunt fericit să te pot face pe tine fericită, Stella
Bella! Numai nu lăsa jurnalul ăsta să-ţi ocupe prea mult
timpul!

69
Cu cincisprezece ani în urma

Am luat în mână o carte cu coperţi cafenii de piele şi


am dus-o la nas ca s-o adulmec. Doamne, cât îmi plăcea
acel miros! îmi amintea de Spencer Knox, care purta cu el
o minge de fotbal oriunde se ducea şi, în timp ce vorbea,
o arunca în aer şi o prindea la loc. De fiecare dată când
pielea de viţel se atingea de palma lui, mirosul ei vag
plutea în aer şi mă făcea să zâmbesc.
Femeia care se ocupa de vânzarea din garaj avea o
borsetă portocalie prinsă în talie. Părul ei creţ şi cărunt
stătea zbârlit în toate direcţiile, ca şi cum femeia şi-ar fi
vârât recent în priză degetul, în loc de ştecărul lămpii pe
care tocmai o aşeza pe masa pliantă.
M-am apropiat de ea.
— Nu vă supăraţi, cât costă asta?
S-a uitat la obiectul din mâinile mele.
— Cincizeci de cenţi. Dar eu am plătit zece dolari pe
el, cu cinşpe ani în urmă, la altă vânzare în garaj. Aşa se
întâmplă când cumperi toate prostiile de care n-ai nevoie.
Ajungi să vrei să scapi de ele, la fel cum a făcut şi persoana
de dinaintea ta. Ţii şi tu un jurnal?
VI KEELAN D

Nu observasem cuvan a tni ^Jurnal


mi ţ_a scris
arăţatcu iu
%
în relief pe copertă, pana c •
clătinat din cap. în ^ ţ a mea.
- N-am ţinut un în pulover şi j achetă .
O femeie slăbuţa, un ^ spate ţn coadă de ^ e
aceeaşi culoare,
apropiat pe alee,cu
dupan»
c â nPd ^fetieră
^ pusă într-o cutie.’
_ î ţ i d a u c m c . d o l a n P z e ie

Bătrâna şi-a pg etichetă sene douăzeci.

_ AEu
_ tu nu-ţi dau^ ^t dl ouc , l
n c i mişca-ţ slăbănog până la masa de

_ Vai, ce ura^ ° ărnjetŞceva cum că femeia să se ducă


Bătrâna a bomD ¡_a îndreptat din
ta clubul ei de provincie, dup

atenţia spre mine. sall nu? Trebuie să stau cu


_ Deci vrei j socotesc că preţurile la o vânzare
ochii destul de mici, aşa că preferă să şterpe-

lească obiecte- ^ douăzeci şi cinci de cenţi, din


Ma ga*1“ *® cincizeci. Mama mea spunea mereu
"ra T tfeT d ^ ân zări trebuia să te târguieşti. Dar bătrâna
ca la astfel de Care să se tocmeasca. In plus,
asta nu parea g plătise zece dolari. Pe
f * ara,r r „ ? “ a ? n t S ^ â A», băga, m t o h
an. M * d» 5 monede de c ite douăaeci si da»
de cenţi.

- î l iau- , .
Câteva zile mai târziu, după cină, m-am dus in
camera mea, am încuiat uşa şi am scos a j
Nu voiam ca sora mea să dea buzna şi sa v a d a ca m
aşterneam gândurile pe hârtie. Cu siguranţa ar fi încerc
INVITAŢIA

să citească atunci când n-aş fi fost acasă - mai ales dacă ar


fi ştiut la ce îmi stătea mintea în ultima vreme.
Cu două zile în urmă, Spencer mă întrebase dacă
voiam să fiu prietena lui. Eram îndrăgostită rău de el încă
din clasa a cincea. Bineînţeles că am acceptat, deşi părinţii
îi spuseseră surorii mele că nu avea voie să iasă cu băieţii
până nu intra la liceu, iar eu eram abia în clasa a şaptea.
Înainte ca Spencer să devină prietenul meu, nu fusesem
niciodată emoţionată în preajma băieţilor. Acum însă tre­
muram toată, chiar şi atunci când nu făceam altceva decât
să stăm de vorbă. Ştiam motivul: înaintea mea se întâl­
nise cu Kelly Reed şi se giugiuliseră. Eu nu sărutasem încă
niciun băiat şi mi-era teamă că atunci când va veni momen­
tul n-am să ştiu cum să procedez. Prin urmare, mi s-a
părut un subiect bun cu care să încep jurnalul. Poate dacă
scriam despre temerile mele, le-aş fi făcut faţă mai uşor.
M-am culcat pe burtă în pat, mi-am ridicat
picioarele în aer şi am început să rod capătul creionului,
gândindu-mă cum să încep. Să scriu simplu, Dragul meu
jurnal, sau ar f i fo st o ciudăţenie?
— Stella?
Am tresărit auzind glasul tatălui meu şi zgomotul
făcut de el în timp ce încerca să deschidă uşa, apăsând De
clanţă. ^
Am sărit în picioare şi jurnalul a căzut de pe pat
atenzand cu paginile pe podea. ’
— Ăăă... cine e?
■x o ~ Sunt e^>tata- Cine m ai bate la uşa dormitorului
taur Şi de ce ai încuiat uşa?
— Păi... îmi puneam pijamaua să mă culc.
— Ah, bine. Am vrut doar să-ţi spun noapte bună
— Noapte bună, tati!
— Noapte bună, prichindel!
am r „ u aSCUlÎaî Până când Pa? '‘ >ui s-au îndepărtat, apoi
m CUl6S JUrnalul de Pe jos. Câteva pagini se în d o is^ ă şi

73

VşţţTSFi '--iw
VI KEELAND

le-am netezit cu palma. Dar când -am întors pe pa


cealaltă, am văzut că existau^ eja pagini scrise.
pagini. Nedumerită, am citit cateva ran un, apoi am ^
paginile înapoi.
Dragul meujurnal»..
Oh, Doamne! # w
An. datîl mai mute e,a" * %
în întregime, dar toate începeau m acelaşi fel.
Dragul meujurnal-
Erau foarte multe pagini scrise. Cum de nu
observasem? Puteam să jur ca deschisesem jurnalul
înainte de a-1 cumpăra. Dar cand am ajuns la prjma
nadnă mi-am dat seama de ce nu remarcasem rândurile
scrise cu cerneală albastră. Primele cinci sau şase pagini
erau complet goale. ^
Dar al cui o fi fost jurnalul? Batrana spunea că-1
cumpărase cu ani în urmă de la un târg de vechituri,
organizat într-un garaj. Oare nici ea nu observase?
Poate ar fi trebuit să mă duc să înapoiez jurnalul.
Sau să i-1 arăt mamei şi să văd ce mă sfătuia ea.
Deşi...
Poate dacă citeam puţin din el mi-aş fi dat seama cui
îi aparţinea.
Nu era nevoie să-l citesc în întregime.
Doar câteva cuvinte.
Atâta tot.
Am răsfoit ca să mă asigur că eram chiar la început
şi am privit cu atenţie cele trei cuvinte de pe primul rând.
Dragul meujurnal...
Doar câteva cuvinte.
Ce rău era în asta?
Pe atunci nici nu aveam idee cât aveau să mă bântuie
acele simple cuvinte.
- A lo ?
— Bună, Stella! Olivia la telefon.
Am dus telefonul la cealaltă ureche, ca să-mi pot
pune şi al doilea cercel.
— Ce mai faci, Olivia?
— Sunt bine. Numai că am o zi mai plină decât mă
aşteptam. Crezi că ai putea veni astăzi la mine la birou ca
să-mi aduci parfumurile? Nu ştiu unde stai, dar dacă nu
ţi-e aproape, îţi pot trimite o maşină.
Apartamentul meu era în cartierul Upper East Side,
aşa că un drum în centru îmi venea cam peste mână. Dar
îi eram datoare Oliviei, deci nu era cazul să mă plâng.
— E în regulă. Oricum, am nişte treburi în centru.
— Oh, grozav! îţi mulţumesc. Pe la două e OK?
— Sigur, e perfect.
— OK, ne vedem la două!
Părea că vrea să închidă.
— Stai o clipă... am nevoie de adresă.
— Oh, iartă-mă! Credeam că o ştii.
De unde să fi ştiut adresa ei de la birou? îşi
închipuia că o urmărisem înainte să-mi fac apariţia la
nuntă? Iisuse, tocmai când începusem să nu mă mai simt
stingherită.

75
VI KEELAND

Nu’ n“° ŞtiU‘ Ftaiul paisprezece.


■B™ ; ' b i j u t e r i i - Broad S t w ^
Ani închis cutia cu o
era şi biroul lui Hudson. .. cu fratele tău?
• a^peaşi
- Lucrezl _ «.ni De fapt- Hudson cu mine
_ Credeam ca ^ . hild Investments a f0s,
lucrăm îmP^e . ostru.
compania tatălui no trebuit să conteze, dar aş
Nu ştiusem. Ş> " dul de a-1 întâlni pe Hudson
minţi dacă S t â n g e l e în vene.
nu făcea sa-nu nai a ^ presupus un ajt motw
A tăcut o c^P
m aid> aşa.i? Dă-mi voie să-ţi
___g greu ue
t r i m i t o maşina- ^ N e vedem la ora două.
_ Nu, nu, e in reg
_ Eşti sigură? t i,
, i ,n fti mulţumesc totuşi.
_ Absolut. telefonul, m-am privit în
După ce am {de toaletă. Tocmai făcusem
oglinda de deasup™ nărui ia spate. Brusc m-am gândit
duş şi-mi st^ aSecShe7 să-l las liber şi să-l usuc cu fohnul.
ca par

— Bună!
M-am ridicat de pe scaunul din sala de aşteptare şi
Olivia m-a strâns în braţe cu afecţiune.
— Iartă-mă că te-am făcut să aştepţi! Am avut o
dimineaţă oribilă.
Mi-aş fi dorit şi eu să am ochii atât de strălucitori şi
să arăt la fel de bine, ca scoasă din cutie, după o zi oribila.

76
invitaţia

— Nu-i nimic. N-am aşteptat mult.


Olivia a făcut semn spre biroul ei.
— Hai încoace. Te grăbeşti? Speram să putem sta
ie vo rb ă. Am comandat nişte salate, în caz că ţi-e foame.

Eram în continuare uluită de această răsturnare de


situaţie, şi anume ca femeia la a căi ei nunta ma dusesem
neinvitată voia să fie prietena mea.
— Sigur. Mi-ar face plăcere! Mulţumesc.
Am pornit în urma ei, cotind la stânga, apoi la
dreapta. Ştiam de la prima vizită aici, când venisem
să-mi recuperez telefonul, că ultima uşă din capătul
coridorului era cea de la biroul lui Hudson. Pe măsură ce
ne apropiam, simţeam cum mi se usucă gura. Uşa lui era
deschisă, aşa că am încercat să arunc o privire înăuntru
fără să fiu observată. Trecând prin dreptul biroului său,
m-a cuprins dezamăgirea. Biroul era gol. Probabil era mai
bine aşa. Irosisem destul timp gândindu-mă la un bărbat
care nu-mi telefonase.
Biroul Oliviei se găsea după colţ. Era mare şi elegant,
dar nu precum clasicul birou pe colţ, cu ferestre înalte
până în tavan prin care se vedea panorama oraşului, ca
al fratelui ei. Să nu mă înţelegeţi greşit, aş fi fost fericită
să stau şi într-un dulap din clădirea asta. Dar mi se părea
interesant că biroul lui Hudson denota că el ocupa un loc
mai înalt în ierarhia companiei, deşi Olivia spusese că
lucrau împreună, nu că lucra pentru, fratele ei.
— Azi n-am luat micul dejun. Te superi dacă mâncăm
înainte să mă uit la parfumuri? Mor de curiozitate să le
văd, dar sunt diabetică şi n-ar trebui să sar peste mese.
— Sigur, nicio problemă.
Ne-am aşezat faţă în faţă. Am desfăşurat şervetul de
pânză în care se găseau tacâmurile şi mi l-am pus în poală.
— Arată grozav!
77
vi K E ELA N D

— Sper să-ţi placă. Am comandat o salată care


cam aceleaşi ingrediente ca cea pe care ai mâncat-o p^re
ne-am întâlnit ultima oară. Ca să fiu sigură. H
Doamne, se gândea la toate.
Am început să ne mâncăm salatele.
- A i cumva veşti mai bune despre lans
companiei Parfumurile Personalizate? a întrebat ea.
M-am silit să zâmbesc, străduindu-mă să nu arăt
atât de deprimată pe cât mă simţeam.
— Nu prea. Lansarea va ii amânată mai mult decât
speram, fiindcă SBA mi-a refuzat cererea.
Olivia s-a încruntat.
— îmi pare rău. Când am discutat la masă data
trecută, m-am gândit că s-ar putea să nu ţi-o aprobe. Dar
n-am vrut să spun cu glas tare, ca să nu cobesc. Am mai
lucrat cu SBA şi nu sunt atât de generoşi cu afacerile nou-
înfiinţate pe cât pretind.
- Da. în esenţă mi-au spus să revin după ce pun
afacerea pe picioare şi am ceva vânzări.
— Ai vrea... te-ar interesa un investitor cu capital
privat? în mare parte cu asta se ocupă firma noastră.
Rothschild Investments e o companie care administrează
afaceri. Oferim servicii tipice de administrare a banilor,
cum ar fi cele legate de investiţiile în acţiuni, dar avem
şi clienţi care investesc capital în schimbul unui procent
dintr-o companie nouă sau în ascensiune.
— Adică e ca şi cum aş vinde câte o bucăţică din
companie la diverse persoane?
Olivia a încuviinţat din cap.
— Da, cam aşa ceva. Dar de regulă, tu păstrezi
controlul dobânzii. Şi cum investitorii au tot interesul ca
afacerea ta să aibă succes, nu-ţi dau doar bani. Iţi oferă
şi ajutor pe partea de management, de pildă îşi folosesc
puterea de cumpărare şi alte resurse. Departamen-
INVITAJIA

tul nostru pentru administrarea capitalului de risc are


o echipă întreagă a cărei unică răspundere e să sprijine
afacerea în care investim.
— Hmmm... Oare m-aş califica pentru un astfel de
sprijin? Am investit enorm punând la bătaie propriile
economii, dar acum nu mai am un venit constant. Sinceră
să fiu, dacă nu încep să produc ceva, curând va trebui
să-mi găsesc o slujbă.
— Cu noi se lucrează altfel decât cu banca. Nu se
porneşte de la venitul proprietarului, ci de la potenţialul
afacerii în sine. Dacă vrei să explorezi şi opţiunea asta,
ţi-aş putea programa o întâlnire.
— Aş putea... să mă gândesc puţin la asta şi să te
contactez după? E foarte generos din partea ta că te-ai
gândit să-mi oferi un astfel de sprijin. Vreau doar să mă
asigur că iau decizia corectă.
— Desigur. Absolut!
Am terminat amândouă de mâncat, continuând să
vorbim ca două vechi prietene. După masă i-am arătat toate
parfumurile pregătite pentru prietenele ei şi a exclamat
încântată la fiecare. Entuziasmul ei era molipsitor şi, când
m-am ridicat să plec, m-am simţit plină de energie. Nu
mai fusesem aşa de săptămâni întregi, cel puţin după ce
banca îmi anulase creditul.
A i • •

— Iţi mulţumesc pentru masă şi de data asta, Olivia!


— Cu drag. Mi-a făcut plăcere.
— Am să te sun cât mai curând legat de posibilita­
tea unei investiţii cu capital privat. De curiozitate, dacă aş
decide să accept, care ar fi primul pas?
— Te vei întâlni cu echipa noastră care se ocupă de
investiţii, ca să le povesteşti despre afacerea ta, vei ţine o
mică prezentare aici, la birou, şi vei răspunde la întrebările
pe care vor dori să ţi le pună.
Am dat din cap.
79
VIKEELAND

— OK. Mulţumesc.
Olivia m-a condus înapoi în anticameră,
ne-am îmbrăţişat, luându-ne rămas-bun. e
- Anunţă-mă ce decizi, probabil ţi-aş putea ^
întâlnire săptămâna viitoare. Cre ca u son pleacă din
oraş, dar nu înainte dejoi.
— Hudson?
- Da. El e şeful echipei de investiţii. Nu ţi-amspi^p
Nu, nici vorbă.

_Am întrebat in dreapta şi în stânga şi toţi mi-au


vorbit la superlativ despre Rothschild Investments, mj.a
dat raportul Fisher.
Mi-amturnat un pahar de vin şi m-am aşezat înfaţa
Iui, la masa din bucătărie. Venise direct de la serviciu, aşa
că era tot în costumşi arata foarte elegant.
Trecuseră două zile de la întâlnirea cu Olivia şi încă
nuluasemo decizie privind posibilitatea de a vinde oparte
din afacerea mea unui grup de investitori.
Firma de avocatură unde lucra Fisher avea un
departament pentru corporaţii, care lucra mult cu
finanţări şi investitori publici, deşi Fisher se ocupa de
legislaţia din industria divertismentului. Aşadar, după ce
m-a iniţiat privind capitalul de risc, şi-a pus antenele in
funcţiune, încercând să obţină referinţe despre compania
deţinută de familia Oliviei.
— Lui Făt-Frumos îi merge vestea că-i un dur, a
spus el.
Am sorbit din vin.
. — Presupun că Evelyn avea motive să-l numească
Domnul Dobitoc.
INVITAŢIA

- Dar, în acelaşi timp, are şi un palmares impresi­


onant de afaceri de succes pe care le-a preluat compania
lui. Eun pas la care ar trebui să te gândeşti bine!
Amoftat.
- Nu ştiu.
- Ce te nelinişteşte?
- Faptul că-mi vând o parte din afacere înainte de
a o pune pe picioare.
Fisher a dat din cap.
- înţeleg. Chiar înţeleg. Dar realist vorbind, ce
altă variantă ai? Să-ţi iei iar o slujbă cu normă întreagă
şi să trudeşti ani de zile ca să pui deoparte banii de care
ai nevoie ca să-ţi lansezi afacerea aşa cum vrei? Singură
spuneai că o bună parte din materiale nu vor rezista atât.
- Aş putea economisi bani un timp, ca apoi să
lansez afacerea la dimensiuni mai modeste.
- Dar ai să munceşti cu normă întreagă şi în acelaşi
timp ai să te chinui să porneşti o afacere care va avea
nevoie de toată atenţia ta.
Mi-au căzut umerii.
- Ştiu.
- Voiai să faci împrumut la bancă, p r i n urmare,
teoretic, banca ar fi pus stăpânire pe afacerea ta pana can
le-ai fi achitat împrumutul. Am vorbit cu un co eg e
firma la care lucrez, care e responsabil de departameii
de afaceri. Mi-a spus că investitorii pe piaţa e capi
risc nuvor să deţină la nesfârşit afacerile în care mv^ .
Ei investesc ca să obţină un profit bun, apoi se re r
bagă banii în altă afacere. Sunt nevoiţi să faca a,
ar ajunge să deţină nenumărate companii şi
avea capital disponibil pentru următoarea opo
Un astfel de investitor de calibru mediu p anuieş
retragă în şapte sau opt ani. Iar tu poţi negocia aş
81
VIKEELAND

când vine vremea să vândă, sa fii prima care are şansa sa


le cumpere partea lor.
- Zău?
Fisher a dat din cap.
- Ţi-ar lua tot atât timp să plăteşti un împrumut la
bancă, poate chiar mai mult. ^
Avea dreptate. Argumentele împotriva propunerii
Oliviei dispăreau unul câte unul. Deşi o nu-mi puteam
imagina că omul care îmi făcuse morala ca venisem
neinvitată la nunta surorii lui, şi care apoi ma invitase în
oraş, dar nu mă mai sunase, ar fi dont sa faca afaceri cu
mine. A . . A
Am sorbit i n vin, tot analizandu-mi opţiunile. In
esenţă aveam una singură: investiţia cu capital de risc.
T)esieur când mă documentasem, descoperisem ca erau
mii de astfel de firme. Mi-aş fi putut încerca norocul cu
alta. Eram convinsă că Rothschild Investments nu era
unica firmă din oraş cu referinţe bune. Dar pe de altă
parte aici lucra Olivia, care părea aproape la fel de entu­
ziasmată şi pasionată de afacerea mea ca mine. Era un
avantaj enorm. Mai era şi Hudson. Deocamdata, pe el îl
încadram la dezavantaje. Şi totuşi... cum suna zicala aia?
Mai bine un diavol pe care îl cunoşti decât unul despre
care nu ştii nimic. Mă rog, ceva de genul ăsta...
Am răsuflat adânc şi m-am uitat la Fisher peste
masă.
— Tu ce ai face în locul meu?
Telefonul meu se afla în mijlocul mesei. Fisher a
întins mâna şi l-a împins spre mine.
— I-aş da telefon noii mele prietene înainte să se
răzgândească.

82
— Ce naiba, Olivia!
— Calmează-te! Calmează-te! De asta nu ţi-am
spus până acum. Mereu reacţionezi exagerat.
Am aruncat pe birou dosarul la care lucrasem.
— Reacţionez exagerat? O femeie deschide cores­
pondenţa altcuiva şi vine nepoftită la nunta ta, o nuntă
care m-a costat o mică avere şi tu vrei să intrăm în afaceri
cu aventuriera asta? Cred că mai curând tu nu eşti în
toate minţile, nu-mi spune mie că exagerez!
Am omis să-i spun că-i cerusem o întâlnire aventu­
rierei. Din fericire, se părea că micuţa Musafiră Nepoftită
nu pomenise nici ea amănuntul atunci când discutase cu
sora mea.
Am clătinat din cap, încă neputând să accept că
sora mea o invitase pe Stella să se prezinte în faţa echipei
de investitori.
— Nu, Olivia. Nici gând!
— Doamne, Hudson! îmi amintesc de vremurile
când nu erai aşa fără cusur. Dacă mă ajută memoria, tata
a fost nevoit o dată să te scoată pe cauţiune după ce ai
fost arestat pentru intrare prin efracţie.
VIKEELAND

- Aveam şaptesprezece ani, băusem şi am crezut


că era casa noastră...
Sora mea a dat din umeri.
- Dar când ai aruncat în aer o toaleta ecologică de
pe un şantier? Singurul motiv pentru care n ai ajuns ]a
puşcărie a fost că tata s-a oferit sa-i cumpere dezvoltato-
rului trei toalete noi.
- Eram tot la liceu. Era 4 Iulie. Jack a aprins
explozibilul, nu eu.
- Ştii care-i problema ta?
M-am rezemat de spătarul scaunului ş. am oftat.
_ Nu, dar sunt convins că ai să mă luminezi tu!
_ Nu mai eşti deloc amuzant. Acum cinci ani ai
fi râs dacă cineva ar fi venit neinvitat la o nuntă unde
grai şi tu. Acum eşti acru şi încuiat. Divorţul ţi-a secat şi
ultimul strop de umor! ^
Amstrâns din dinţi. Ofemeie cu care mă întâlnisem
recent de câteva ori îmi spusese că nu zâmbesc destul
de des Fusesem politicos şi nu replicasem că ea nu era
destul de amuzantă, totuşi comentariul mă obseda. Cu
o săptămână în urmă, Charlie făcuse la şcoală un desen
care înfăţişa familia ei. Toţi zâmbeau - ea, fosta mea
soţie, bona, ba chiar şi câinele ăla blestemat - numai eu
nu. Eu eram încruntat.
Am clătinat din cap şi mi-am luat stiloul.
- Pleacă, Olivia!
- Stella vine azi la două să ţină prezentarea.
Echipa va vota, cu sau fară tine.
Am ridicat bărbia, arătând spre uşă.
- închide uşa când pleci!
INVITAŢIA

— Evelyn.
Am salutat-o din cap când am intrat în sala de
consiliu.
Stella s-a încruntat, iar sora mea m-a fulgerat cu
privirea.
— Ce e? am ridicat eu din umeri.
— Ştii foarte bine cum o cheamă!
Am zâmbit ironic şi m-am uitat la Stella.
— Ah, da, aşa e. Evelyn e o altă faţetă de-a ta, cea
de infractoare. Se pare că Stella e o femeie de afaceri
respectabilă, pe care urmează s-o cunosc. Te schimbi
într-o cabină de telefon sau cum?
Cum prezentarea nu începuse, m-am aşezat pe
locul meu obişnuit din capul mesei de consiliu. Eram
curios să văd cum va reacţiona Stella la împunsăturile
mele. Spre surpriza mea, a venit la mine şi mi-a întins
mâna.
— Bună ziua, domnule Rothschild! Numele meu
e Stella Bardot. Mă bucur să vă cunosc. Vă mulţumesc
că mi-aţi oferit ocazia să-mi prezint azi afacerea în faţa
dumneavoastră.
Am dat mâna cu ea, privind-o drept în ochi.
— Abia aştept!
După ce îmi spusesem că nu mă voi deranja să apar
la prezentare, m-am dus la recepţie cu puţin înainte de
ora două. Voiam să las nişte scrisori în cutia cu corespon­
denţa care urma a fi expediată, dar în timp ce mergeam
pe coridor, în apropiere de sala de consiliu, a m simţit o
undă de parfum şi am ştiut că venise Stella. Mirosea şi
mai frumos decât ţineam eu minte. Parfumul ei îmi evoca
85
VI K E E L A N D

şi alte m om en te pe care nu voiam să mi le amintesc.


zâm b etu l ei superb, personalitatea ei îndrăzneaţă, fe]uj
în care nu-m i puteam lua ochii de la gatul ei, care pulSa
u şo r când râdea. Femeia asta ma făcea sa mă simt ca un
vam p ir, îm i doream nespus să sug locul acela.
M ă înapoiasem în birou, straduindu-m ă să nu mă
gân d esc la ceea ce ştiam că urm a sa se petreacă în sala
de consiliu. Zece minute mai târziu, m a dădusem bătut.
Ştiam că oricum nu voi reuşi sa lucrez. In plus, niciodată
nu lipseam de la o prezentare de proiect era probabi1 cel
m ai bun mod de a o ţine sub control p e soi a mea. Cineva
trebuia s-o ţină în frâu, era atat de buna la suflet, ca ar fi
dăruit şi chiuveta din bucătărie.
Stella s-a întors la locul ei. D upă felul în care se foia
pe scaun şi-şi răsucea inelul, m i-am dat seam a că avea
emoţii Deşi se străduia din răsputeri să n-o arate, lucru
pentru care o respectam. Echipa de investiţii era alcătuită
din trei analişti principali, directorul de marketing,
Olivia şi cu mine. Dar, în general, eu conduceam şedinţa
şi puneam cele mai multe întrebări.
Din celălalt capăt al m esei, sora m ea m-a ţintuit
cu privirea şi m-a avertizat din ochi. V oia să-m i reamin­
tească să mă port cât m ai frum os.
— începem , nu? am întrebat.
M-am uitat în stânga şi am făcu t un sem n scurt din
cap spre Stella.
— Aveţi cuvântul, dom nişoară Bardot.
Ea a tras aer în piept, cam cu m făcuse după ce
luase m icrofonul la nunta surorii m ele şi aşa cum mi-o
imaginasem de m ulte ori în u ltim ele săptăm âni, când
faceam duş. •

Ochii aceia verzi şi su p erb i, bu zele pline şi


trandafirii, figura inocentă... S tella B ardot era o
frum useţe. N u exista nicio în d o ială în p rivin ţa asta. Dar
ceea ce mă facea să sim t im boldu l d e a-m i înfige dinţii in

86
INVITAJIA

ielea aceea sidefie, fără cusur, era felul în care răspundea


ja p r o v o c ă ri, trântind apoi o înjurătură la sfârşit.

Azi avea părul prins în creştet şi răsucit cumva la


spate şi purta ochelarii aceia cu rame groase şi negre.
Abia mă abţineam să n-o proptesc de un teanc de cărţi,
să-i las părul pe umeri şi să-i arunc ochelarii.
Foarte matur, Rothschild! Gânduri de bărbat în
toată firea.
Ca să nu mai zic, gânduri de profesionist.
Din fericire, măcar exista cineva în sala aceea care
îşi păstra capul pe umeri.
Stella şi-a dres glasul.
— Am adus câteva mostre, voi face o prezentare
a site-ului, vă voi oferi câteva detalii legate de afacerea
mea, pentru a vedea în ce am investit până acum şi vă
voi prezenta un raport privind inventarul produselor
existente. Cred că ar fi bine să încep cu mostrele.
Am dat din cap fără să spun nimic.
în următoarea jumătate de oră am ascultat
prezentarea. Spre surprinderea mea, pentru o femeie
care acţiona din impuls, avea un plan de afaceri bine
conceput. Site-ul era profesionist, bine branduit şi
simplu de accesat. De cele mai multe ori când aveam
de-a face cu proprietari de afaceri la început de drum,
observam că ei investeau cel mai mare efort în aspectu
estetic al companiei, fără a acorda importanţă relaţiei
cu persoanele care accesau site-ul. Nu şi în cazul Stellei.
Vorbea despre statistici, despre reclame, demonstran
că gândea pe termen lung, nu scurt. Capitalul investit
de ea era impresionant, deşi mă întrebam de unde uase
atâţia bani.
— Datoraţi bani cuiva? Există deja investitori, am
întrebat.
87
VI KEELAN D

— Nu. Nu am niciun tel de datorii. A existat un


asociat care a investit bani în această afacere, dar anul
trecut am cumpărat şi partea lui.
- Aşadar, până acum aţi investit două sute
douăzeci de mii de dolari... Bani proveniţi in...?
— Economiile mele.
Presupun că pe chipul meu se citea neîncrederea,
fiindcă a adăugat:
- La ultima mea slujbă, unde aveam funcţia de
chimist principal, câştigam o sută zece mii de dolari.
A trebuit să economisesc şase am. Mi-am transformat
micul birou din apartament în dormitor şi I-am închiriat.
Dar am reuşit să pun deoparte aproape jumătate din
venitul meu net anual.
Am dat din cap, impresionat şi de data asta.
Jumătate din cei care îşi prezentaseră afacerile în
faţa noastră luaseră bani de la mami sau de la tati, ori
datorau sume mari încă înainte de a-şi pune pe picioare
businessul. Ar fi trebuit s-o laud pentru perseverenţa de
care dăduse dovadă până acum. Deşi nu eram dispus să
fac asta cu glas tare.
Când Stella a ajuns la partea demonstrativă a
prezentării sale, mi-am dat seama că sora mea era deja
Ja curent cu tot. Se comporta ca o asociată, o ajuta pe
Stella să-şi vândă produsele. Păreau să se completeze
foarte bine, fiecare continuând fraza acolo unde o lăsase
cealaltă. Olivia adăuga mici comentarii hazlii despre cum
apreciaseră prietenele ei creaţiile Stellei. La un moment
dat au început să râdă amândouă şi m-am trezit că mă
uit la Stella, privirea fiindu-mi aţintită la punctul acela
de la nivelul gâtului unde se simţea pulsul. Nu reuşeam
să-mi desprind ochii de acolo... Olivia s-a uitat la mine
cu o expresie amuzantă.

88
INVITAŢIA

— Deci, ce părere aveţi? a întrebat sora mea după


ce s-a încheiat prezentarea. Nu-i aşa că-i o afacere
uimitoare?
în sală s-a auzit un murmur, toţi din echipă
încuviinţau din cap şi şopteau cuvinte de laudă.
Directorul de marketing vorbea despre profitabilitatea
industriei parfumurilor şi despre cât de bine se vindeau
cosmeticele în general. Eu am continuat să tac, până
când sora mea s-a uitat la mine.
— Hudson? Tu ce părere ai?
— Conceptul e destul de interesant. Deşi nu mă
convinge ideea că simpla clasificare a unor mostre şi
completarea unor chestionare Online ar putea duce la
crearea unui produs pe placul clientului.
— Ei bine, află că mie îmi place grozav parfumul
meu! a declarat Olivia. Iar cele şapte domnişoare de
onoare au fost în culmea încântării.
Stella s-a întors şi s-a uitat la mine.
— Doriţi să vă fac şi dumneavoastră un parfum?
După aceea, o femeie din viaţa dumneavoastră poate da
verdictul.
Sora mea a pufnit dispreţuitor.
— Femeia de la curăţenie sau fiica lui de şase ani?
M-am încruntat la Olivia.
— De fapt, a spus Stella, verdictul îl puteţi da chiar
dumneavoastră.
— Nu mă dau în vânt după parfumuri. Totuşi vă
mulţumesc.
— Nu înseamnă că trebuie neapărat să-l folosiţi.
Ştiţi bine care mirosuri vă plac#şi care nu, aşa-i? Dacă
mergeţi la raionul de parfumuri dintr-un magazin,
mirosiţi mai multe mostre până o găsiţi pe cea care vă
place. Parfumul Personalizat pur şi simplu sare peste
etapele inutile. Dacă parcurgeţi procedura, parfumu
89
VI K EEL A N D

pe care-1 voi crea pentru dumneavoastră ar trebui să vă


placă îndeajuns de mult încât să-l cumpăraţi de dragul
unei femei.
A ridicat din umeri.
— Bărbaţilor le plac parfumurile la fel de mult ca şi
femeilor. Numai că nu le folosesc.
Oricât de bine decursese prezentarea Stellei,
oricât de bune erau produsele şi oricât de inovatoare era
strategia ei de marketing, nu eram sigur că era persoana
pe care mi-aş fi dorit-o ca asociată. Ceva nu era în regulă,
chiar şi fără a ţine cont de acel fiasco de la nuntă sau de
faptul că în ultima vreme ea era starul duşurilor mele,
penibil de frecvente. Pur şi simplu nu-mi dădeam seama
ce anume. Deşi sora mea urma să-mi facă viaţa un iad
dacă nu aveam un motiv solid ca să îefuz investiţia.
Aşadar, poate că povestea asta cu mostrele ar fi putut fi
salvarea mea.
M-am ridicat şi m-am încheiat la sacou.
— Foarte bine. Daţi-mi un set de mostre, să vedem
ce iese din treaba asta.
Olivia a bătut din palme, ca şi cum deja aş fi
acceptat investiţia. Am avertizat-o din ochi să nu-şi facă
prea mari speranţe, însă m-a ignorat, desigur.
— Trebuie să plec la o şedinţă, am minţit eu.
Stella s-a ridicat. A făcut semn cu mâna spre toate
aiurelile alea de pe masă.
A

— înainte de plecare, am să reconstitui această


cutie cu mostre şi am să vă las un exemplar cu chestiona­
rul care va fi pe site.
— Foarte bine.
în timp ce ieşeam pe uşă, i-am auzit glasul.
— Domnule Rothschild?
M-am întors şi am văzut că-mi întindea iar mâna.
•NVITAJIA

— Vă mulţumesc pentru timnni o j


că analizaţi proiectul meu, mai ales că r e l ^ '' Apreciez
pornit cu stângul. ca relatla noastră a
M-am uitat la mâna ei, apoi din nou în ochii .• •
i-am strâns mana. In ocnn ei şi
— Mult succes, Evelynl
S t e & c v

Priveam scrisoarea din mâna mea şi nu-mi venea


a crede ochilor.
Trecuseră zece zile de la prezentarea făcută
la Rothschild Investments. După cum promisesem,
lăsasem un set de mostre pentru Hudson. A doua zi
mă sunase Olivia ca să-mi spună că se ţinuse de capul
fratelui ei să facă toate cele necesare şi apoi îmi trimisese
pe mail preferinţele lui şi chestionarul completat. Când
a sosit pachetul înapoi, am rămas uluită să găsesc în el
şi un teanc de desene superbe executate de departamen­
tul de marketing la cererea Oliviei. Ba chiar creaseră şi
câteva fraze de efect care, după părerea mea, ar fi fost
perfecte pe cutiile executate la comandă, pe care trebuia
să le achiziţionez.
Am sunat-o ca să-i mulţumesc şi am stat vreo două
ore de vorbă la telefon, discutând despre ideile noastre.
De atunci mai avusesem vreo şase conversaţii telefonice.
Entuziasmul ei era vizibil, dar după ultimele^ câteva
dezamăgiri în materie de finanţare, încercam să nu-mi
fac prea mari speranţe, deşi cu Olivia îmi era aproape
imposibil.
Când vorbisem cu ea din nou cu două zile în urmă,
îmi spusese că primise parfumul creat de mine pentru
93
VI KEELAND

„ călătorie de afaceri, dar QW,.


Hudson. El era într'°caunul din birou, împreunj ^
Hu , e avea sa se întoarcă t n
lâsase parfu ^ \ & ff t urgent pe cord, as>
bilet, ca Sc sa fie p tru o săptămână, darmţ5
SOţUlU1 te a în Cabfornl‘ Fnevedem.MăUniştisetn)fiitla
0UViaÎ în to a r c e r e v0ia cU Rotbscbild Investmem^
spusca la m ^ aface'e risoarea pe care o primw
aproape sig tâ de ce citisem de două ori.
„ s i î n * '* ¿ ¡e * * *
constituia no 5

j m,iisoara B
Stimată dom pentru interesul
v a mu>tuminCooperare cu compania
t,t/i de 0 r>PSi produsele dum-

R
«,hstSi w
psrr»i
arâtat Zid lnvest1ixen' :onante, vă informăm
ne a V tcă deocamdată »

Hudson Rothschdd

Dezamăgire era un cuvânt prea slab pentru ceea ce


simţeam. Iarăşi.
La fel de şocată, am recitit scrisoarea a treia oarâ.
Nu voiam s-o sun pe Olivia s-o întreb ce se întâmplase,
fiindcă era preocupată de sănătatea socrului ei. în plus,
scrisoarea fusese semnată de Hudson şi dacă trebuia
să aştept o săptămână întreagă până la întoarcerea
Oliviei, m-aş fi urcat pe pereţi. Prin urmare, am decis
să-l întreb direct pe el. Trebuia măcar să ştiu ce anume
îi determinase să se răzgândească, eram convinsă că nu
era din cauza parfumului creat anume pentru el.
immju
Am tastat numărul lui pe ,
tremurând. O recepţionistă veselă a răcni ? degetele
apel. 3Spuns d«Pă primul
- Bună ziua! Rothsehild în v e c h i *
doriţi să vorbiţi? nts- Cu cine
— Bună ziua! Aş putea vorhi a
Rothsehild, vă rog? omnul Hudson

ocupat * tePtaţi" m° ment’ ^ Ved6m dacă nu e cumva


Am aşteptat un minut, apoi mi-a răspuns o voce
pe care am recunoscut-o ca fiind a Helenei, asistenta
0 întâlnisem in cele două ocazii când fusesem acolo. Se
arătase foarte pi ietenoasă şi-i plăcuse grozav ideea Par-
fumurilor Personalizate.
— Bună, Helena! Stella Bardot la telefon. Aş putea
vorbi cu domnul Hudson?
— Bună, Stella! Tocmai s-a întors de la o şedinţă.
Cred că are o mică pauză în agendă, totuşi dă-mi voie să
verific.
Treizeci de secunde mai târziu a revenit la telefon.
Nu mai era la fel de veselă.
— Ăăă... îmi pare rău, Stella. Vorbeşte la telefon.
Să-i spun să te sune?
Ceva îmi spunea că Hudson nu vorbea la telefon şi
că-i ceruse asistentei să scape de mine. Dar eram foarte
supărată, aşa că se poate să fi fost doar o simplă impresie.
— Da, desigur.
I-am lăsat numărul telefonului de serviciu şi
am aşteptat răbdătoare. Dar n-am primit niciun apel.
Aşadar, în ziua următoare am telefonat din nou şi mi-a
răspuns tot Helena. De data asta mi-a spus că Hu son
era ocupat. Am expirat prelung, frustrată.
— Vrei să-i spui că nu-1 reţin decât d o u ă minute.
Sunt convinsă că-i foarte ocupat, dar nu dureaza mu
95
VI KEELAN D

V totul în regulă?
- Sigur, am să-i spun. ® primit 0 scrj
- Nu prea, am oftat e • ţn Parfumuri p de
la el prin care refuză să inve . rnotjvui<Scrisoarea n
nalizate şi voiam să-l între c -u şj eu unde greşesc şi
precizează nimic şi vreau s
să îndrept. ( ^ştiut.
a I T 1

- Oh, îmi pare raU' tat ca scrisoarea să fi f0s,


Interesant. M-aş « j f
dactilografiată de asiste ^ ^ Nu-1 reţin decât câteva
- Nu vreau să-t t>
te.
minute. îmi pare rău că n-ai reuşit,
_ Am să-i tranS" , nerăbdare să porneşti afacerea
».Chiar aşteptam
Stella
asta. H elen a!
_ Mulţumesc, fac de lucru. Totuşi,
s ă _ m i

în ziua aceea amu douăsprezece ori. pe


jni-ani verificat speranţă, când deodată a
la şase seara P f g g î din casă să alerg. M.-am şters
sunat telefon^. gâfâind.
palmele pe Şort ?>am

Bună, Stella! Aici Helena.

" rău că Hudson nu te-a sunat. I-am


- îmi pare rău ^ spus să-ţi comunic că
transmis mesajul ta ? nu investească în afacerea
motivul pentru^rea care ¡_ai trimis.0

S S ^ .S K - “ 5
invitaţia

.(•i de timp. Par acum nu mai eram dispusă să accept


tfrâugerea. Toate planurile făurite împreună cu Olivia
x entuziasmaseră prea mult ca să renunţ fără luptă. în
r a când mi-am dat seama că el minţea în legătură cu
tivul refuzului, am făcut o ultimă încercare disperată.
— Crezi că mi-ai putea fixa o întâlnire ca să pot
vorbi cu Hudson personal?
Helena a coborât glasul. Am avut senzaţia că făcuse
, a căuş la receptor ca să n-o audă nimeni.
_ Nu vreau să am necazuri, dar n-am să te mint.
Cred că, dacă îl voi întreba, răspunsul lui va fi nu.
Am oftat. .
— Bine, Helena. îţi mulţumesc. înţeleg ce vrei să

SplU _ T otuşi- Lucrez de mult timp pentru Hudson.


• atât de rău pe cât lasă impresia. Dacă ai veni
untată Poate n-ar avea de ales. Şi să ştii că respectă
o a m e n i i care luptă pentru ceea ce-şi doresc.

Am zâmbit cu tristeţe.
— Mulţumesc, Helena. Apreciez sfatul tău. Am să
mă mai gândesc.

în dimineaţa următoare, la ora 8.00, m-am


înfiinţat la Rothschild Investments.
- Bună dimineaţa! Domnul Hudson Rothsebld e
aici*?

^ ^ ^ e d e r e e u d u m n e a iu »

- ^ u .SDar n u tr e ţ *0 decât două minute. Ar fi


posibil să-l văd?
97
VIKEELAND

_ Aşteptaţi o clipă. Cum vă numiţi Şi -


problemă aţi venit? ^ ln <*
— Stella Bardot. In legătură cu Parfum urile p
nalizate. 6rs°-
Fata de la recepţie a ridicat receptorul, iar e
ascultat ce spunea. u a«i
— Bună dimineaţa, domnule Rothschild' \ v
domnişoara Stella Bardot, în legătură cu Parfu ^
Personalizate. Nu are fixata mcio mtrev... “e
Mi-a fost clar că a întrerupt-o. I-am auzit de cealalt-
parte vocea tunătoare, deşi nu şi ce spunea. Când fata s *
înnegurat brusc, am înţeles că nu era un semn bun.
— Mmm... OK... asta vreţi să-i spun?
A tăcut o clipă, apoi a ridicat capul şi m-a privit în
ochi.
— OK. Mulţumesc.
A apăsat un buton pe tastatura sa şi mi-a adresat
un surâs descurajat.
— Domnul Rothschild mi-a spus exact aşa: „Daca
nu aveţi ceva mai bun de făcut cu timpul dumneavoastră,
luaţi loc. Dacă va găsi două minute libere în agenda lui
încărcată, o să vă primească/’
A schiţat o grimasă.
— îmi pare rău.
— E în regulă... să nu împuşcăm mesagerul, cum
se zice.
Mi-a făcut semn să merg spre anticameră.
— Doriţi să vă aduc o cafea în timp ce aşteptaţi?
— Nu, mulţumesc.
— OK. Eu sunt Ruby. Dacă vă răzgândiţi, daţi-mi
de ştire.
— Mulţumesc, Ruby.

98
invitaţia

M-am aşezat pe canapea şi ini-am scos telefonul


ca să-mi verific e-mailurile. Instinctul îmi spunea că
voi avea destul de aşteptat. Aveam sentimentul că lui
tfudson ii făcea plăceie sa ma facă să aştept.
Şi nu mă înşelam.
După trei ore fata de la recepţie a venit la mine.
— Voiam să-ţi spun că l-am sunat pe domnul
Rothschild şi i-am reamintit că eşti aici, să mă asigur că
n-a uitat de tine.
Am zâmbit ironic.
— Şi ce a zis?
Ea a râs şi a privit peste umăr, să fie sigură că nu
era nimeni înjur.
— A fost cam ţâfnos.
— Sunt convinsă. Dar nu face nimic.
Am făcut semn spre măsuţa de sticlă din faţa mea.
— Măcar aveţi aici atâtea reviste frumoase.
Mi-am închipuit că Hudson avea de gând, ca până
la ora 5.00, să mă facă să stau acolo să-l urmăresc când
va pleca din birou, asta numai de-al naibii ce era. Dacă
azi-dimineaţă, după o oră-două de aşteptare, începusem
să mă întreb dacă să plec sau nu, acum pierdusem atât
timp încât nu mai puteam renunţa sub nicio formă.
Mi-am pus căştile în urechi, m-am rezemat de spătarul
canapelei şi am început să ascult nişte muzică clasică,
pentru a mă mai relaxa. Aveam de gând să-i pun şi eu lui
Hudson răbdarea la încercare, fie ce o fi! La 5.30, fata de
la recepţie s-a apropiat de mine.
S-a încruntat.
— Sunt pe picior de plecare, aşa că l-am sunat din
nou pe domnul Rothschild. Mi-a spus să te anunţ că azi
nu s-a ivit niciun minut liber ca să te primească.
99
n
• i is ta fusese planul lui de
Ce nemernic- ^ d 0 zi întreagă. Ei bine, >
început: să mă faf g „ u aveam nici sem eni, şi nici Q
fericire pentru nune, să ma supăr, m-am hotărât 4
să mă duc, aşa în c â t” ^ ridicat ş> m.-am pus 6eaiJ
mă ţin tare pe P°z ' '
pe umăr. sâ-i spm domnului Rothschit(i
_ Poţi, te r° f ’e mâine va gasi cele doua minme
că revin mâme?
libere. uluită din sprâncene, dar mi-a
Ruby a n
zâmbit. . st)Un. w
- Sigur ca-i sv mai bine pregatita. Mi-am
A doua ó a n l,V e ronţâit, încărcătorul telefonului
, c tantopul» ceva de t Până cand se Tăcuse ora
v«ta cu probleme de două mmute libere să
Ş1 lului Hudson tot n f câteVa lucruri de pe
Prân Ceaşcă, dar m ăcar1» » lucruri care se
mă primease ’ e.ma,Iunie
lict» si-«11 t n , „ita vreme.
cereau făcute de mu adus la zi cV-ul şi amîncărcat
După-amiaza, mi a pe un SIte de stocare
» n mie de fotograhi - am petrecut o
r î a t e ^ n d e le-am o ^ d planuri pentru o vacanţă
oră Şi jumătate mi-o voi permite mciodata
de 4 pe care ştiam ca n part1CUlar care sa ma
1 c hoteluri de lux Şi “ doream sale vizitez.

“ ” be din nou ” ” " e'


La 5-3°> ti hune A ş a c r e d -
_ Am veşti bune. ^
_ Oh? domnul Rothschild şi
_ Tocmai l-am sun term inat şi ca tu eşti tot
i.am spus Că programul m eu s a

A ridicat din um en^


_ Nu mi-a zis sa-ţi cer sa i

100
invitaţia

Am chicotit, era limpede că o luasem razna.


— Deci ar trebui să mai aştept?
Ea mi-a făcut semn spre uşile de sticlă.
— La un moment dat va trebui să iasă pe usa
Am dat din cap.
— OK. O seară bună, Ruby!
— La fel şi ţie, Stella. Sper că mâine-dimineată
n-am să te văd iar aici.
Am zâmbit.
— Aşa sper şi eu.
Pană la 6.45 i-am văzut plecând pe majoritatea
angajaţilor de la Rothschild Investments, apoi şi-a
făcut apariţia echipa de la curăţenie, care a început să
dea cu aspiratorul în jurul meu. Lăsasem deoparte
pentru un timp planurile de vacanţă ca să fac schimb de
mesaje cu Fisher. Când am terminat şi cu asta, mi-am
deschis din nou laptopul şi am reintrat în atmosfera de
vacanţă. Mikonos era ultima insulă unde mai aveam
de găsit hotelul perfect. Mă uitam la fotografiile cu
peisaje incredibile, încercând să mă decid dacă să merg
în nordul sau în sudul insulei, fiind total absorbită de
ceea ce făceam.
Deodată am auzit un glas grav, care m-a speriat
teribil şi m-a făcut să sar ca arsă de pe canapea. Laptopul
meu a aterizat pe podea, iar mâna mi-a zburat în dreptul
inimii.
— Era să fac infarct!
Hudson a clătinat din cap.
— Ar fi trebuit pur şi simplu să ies pe uşă. Nici n-ai
fi observat.
S-a aplecat şi mi-a ridicat laptopul, al cărui ecran,
din fericire, continua să fie luminat, semn că nu se
stricase. S-a uitat pe monitor şi m-a întrebat:

101
** vi keelano

Pleci în vacanţă în insulele greceşti? p


ri foarte bun. Şedere plăcută la... ' Utl pl,t
de afaceri
S-a uitat cu atenţie.
ulw*v*—
— Royal Myconian. Pare cam scump.
I-am smuls laptopul din mână.
- Plănuiesc vacanţa perfectă, dar nu
. s,. • ua clup a
fapt nicăieri. de
Deşi n-a zâmbit, aş fi jurat că i-a tresărit
gurii. Şi-a ridicat manşeta sacoului scump, dezvăţ-
un ceas mare. Deşi îmi venea să-i ard un pumn a U'“d
nemernic arogant care mă făcuse să aştept acolo do, •
zile, n-am putut să nu remarc cât de sexy arăta purtanH
ceasul ăla nenorocit, pe mâna lui atât de masculină Am
clătinat din cap ca să-mi alung gândul.
— Două minute, mi-a spus Hudson, încrucişau.
du-şi braţele la piept. Te ascult!
în următoarele o sută douăzeci de secunde am
bătut câmpii. I-am spus că voiam să ştiu motivul real din
cauza căruia luase decizia să nu investească în afacerea
mea, fiindcă nu credeam nici în ruptul capului că nu-i
plăcea parfumul pe care îl creasem. I-am zis chiar şi
faptul că era acelaşi parfum despre care îmi spusese de
două ori că-i plăcea, o dată la nunta Oliviei şi a doua oară
în biroul lui, când venisem să-mi iau telefonul. Pe urmă,
nu ştiu din ce motiv nebunesc, am început să vorbesc în
detaliu despre mostrele pe care le clasificase şi despre
substanţele folosite de mine... Cumva, discursul meu s-a
transformat într-o prelegere ştiinţifică. Nu cred că am
răsuflat sau am pus vreo virgulă în cele doua minute cat
turuisem fără oprire.
Când în sfârşit am tăcut, Hudson m-a privit fix.

— Ai terminat?
— Cred că da.
A dat scurt din cap.

102
INVITAŢIA

— A tu n c i, o s e a r ă b u n ă !
S-a răsucit pe călcâie şi s-a îndreptat spre uşă.
Ani clipit de câteva ori, nevenindu-mi a crede că
oleca pur şi simplu. Dar când a ajuns la uşă şi a deschis-o
mi-am dat seama că idiotul fix asta facea. Aşa că ani
strigat după el.
— Unde te duci? De două zile aştept să avem
discuţia asta!
Ţ i n â n d mâna pe uşă, mi-a r ă s p u n s f ă r ă a î n t o a r c e

capul:
— Mi-ai cerut două minute. Ţi le-am acordat.
O a m e n i i de la curăţenie o să închidă uşa după tine.

în seara aceea am simţit mai mult ca oricând


n e v o i a să beau vin.
Fisher lucrase până seara târziu, dar avusese
norocul” să-i împuiez urechile cu relatarea mea furioasă
în timp ce mergeam de la Rothschild Investments spre
staţia de metrou. Prin urmare, când a intrat în aparta­
mentul meu, deja ştia la ce să se aştepte.
- M-am întors, iubito!
Avea în mână o sticlă mare de Merlot şi o floare pe
care cu siguranţă o rupsese din grădina blocului vecin,
fiindcă avea rădăcină şi era plină de ţărână.
Deşi eram neagră la faţă, m-am silit să-i zâmbesc.
- Bună...
- Am trecut pe lângă un poliţist călare şi nici calu
lui n-avea aşa o faţă lungă ca a ta...
M-a sărutat pe frunte şi mi-a arătat floarea.
- Ce părere ai? Vaza roşie sau cea transparenta?
Am oftat teatral.
V IK E E L A N D

— Cred că floarea aia are mai curând


pământ decât de vază. nev0je ^
Fisher m-a bătut uşor peste nas cu ar*«*.
. • ratatoru]
— Deci cea roşie.
S-a dus la debara şi a luat dinăuntru o va2ă
mai curând pentru un buchet imens decât DP°trivitâ
singură floare tristă. A umplut vaza cu apă de la c V ^ 0
din bucătărie şi a pus floarea în ea. 1Uveta
— Cred că ar trebui s-o suni pe Olivia.
Am luat o înghiţitură din vinul pe care-1 av
deja în pahar. eani
— Nu vreau s-o deranjez. Şi la ce bun? Chiar
mi-a spus că Hudson e la cârma acelui departament în
plus, deja s-a arătat foarte generoasă faţă de mine. Nu
vreau s-o pun într-o situaţie penibilă.
— Nu pot să cred că ticălosul ăla ţi-a cerut numărul
de telefon şi nu te-a sunat nici până în ziua de azi, iar
acum te-a pus să aştepţi două zile. Cred că i-a făcut
plăcere să ştie că stai acolo atât timp pentru el. Şi mai
am sentimentul că voi doi o să ajungeţi într-o bună zisă
faceţi sex.
Am râs dispreţuitor.
— Eu şi Hudson? Ai înnebunit? E clar că mă
detestă.
Fisher şi-a lărgit nodul la cravată şi a venit lângă
canapeaua pe care şedeam eu.
— M-am uitat la voi Ia nuntă. Chiar şi când ţi-a
făcut figura cu discursul la microfon, ochii îi licăreau
într-un anume fel. Fără îndoială e o anumită chimie între
voi.
Mi-am terminat vinul din pahar.
~ Unele reacţii chimice duc la explozii. Crede-rnâ
că ştiu asta foarte bine!
INVITAŢIA

— Dar de ce ţi-o fi cerut numărul dacă nu te-a


sunat niciodată?
Am clatinat din cap.
— Ca să se răzbune. Din acelaşi motiv pentru care
m-a făcut să aştept în anticameră.
în următorul ceas am băut vin împreună cu Fisher.
Fiindcă era cel mai bun prieten din lume, m-a lăsat să-i
repet tot c e -i spusesem mai devreme la telefon, fără să
se plângă.
într-un final, faptul că am aşteptat o zi întreagă să
vorbesc cu Hudson, dar şi cantitatea prea mare de alcool
m-au doborât, aşa încât, atunci când m-a văzut căscând
a doua oară, s-a ridicat să plece.
— Te las să te odihneşti. Ai două zile. Ziua de azi
a fost una de supărare şi beţie. Mâine e pentru zăcut.
Dar joi o luăm de la capăt şi discutăm ce-i de făcut în
continuare. Până la urmă vom reuşi să facem lucrurile să
meargă aşa cum vrem.
N-am vrut să-i stric cheful şi mai tare, spunându-i
că nu mai aveam nicio soluţie, poate doar să îngroş
rândul celor care solicitau ajutor de şomaj. Fisher era
animat de cele mai bune intenţii.
— îţi mulţumesc că m-ai ascultat.
— Te ascult oricând ai nevoie, prinţesa mea!
S-a aplecat şi m-a sărutat pe frunte, apoi s-a
îndreptat spre uşă. în timp ce-şi lua sacoul din bucătărie,
a spus:
— Cât pe ce să uit. Aveai corespondenţă în cutia
poştală. Vrei s-o las aici, pe canapea?
— Nu. Am să mă uit mâine.
A pus corespondenţa pe masa din bucătărie.
— încearcă să dormi puţin, Stella Bella.
— Noapte bună, Fisher!
105
V IK E E LA N D

x cp a în ch is uşa, m -am silit să mă ridic si


D upâ Irta m e n tu lu i m eu phn de cutii, ca >

^ n o s c lo g o u îâ s ta

,pCU neputinţă—
nu aveam och elarii p e nas, am luat pUcu\^
m ai de aproape. _
sâ-\ P rW , ce rcu l în care se îm pletea litera ţ*
Fărâ ^ dolf c ’rezuSem . Ce naiba îm i trimitea m*
era exact ceea c ts? A ltă scrisoare m care erQm
R othscbild in veSt " , p 0ate de data asta împreună cu 0
. la nentru mâncarea şi băutura t»
Srare le
t consum
A S . O liviei 5, in e l u „ , w £
* £ %Hudson?

*tm u l pretî°s aU . chinu l din ziua aceea şi probabil


îm ifu sesedei? a olicu l abia a doua zi. Dar nu-mi
fi trebuit sa d ^ P b altă. A şadar, mi-am vârât
aî Î e a în să ,aS, m d esch is plicul- Înăuntru era 0
st sub ştam pda ş i am im lte cu c â te v a *
degetul s u d 5. antet cd ai • ridice... Termenişi
in
* *urma, p r nd
ÎS Ldrepu
m S ? i"v e s « « o h lo ^ W
conditu... Ac0'° e de a cţiu n i-
nentru cumpaiar toate astea?
Ce mama n a * i ^ ochelarii şi am luat dm nou
Mi;T ca
scrisoarea » s°o sc S .

S ttm a ta d o m r t^ ^ r fc U S r ii

m ^ " ^ had! r ă T ^
dumneau ţn ainteze o of ei parfumuri
plăcerea sa u « inf um neavoastra, Pa'f‘

peUtrU feate S.R b- formularul


106
invitaţia

Termeni şi condiţii. Vă 1 ugăm să aveţi ama­


bilitatea să parcurgeţi actele anexate, m
care figurează detaliile propunerii noastre,
întrucât oferta de faţă vă afectează dreptul
de vot în cadrul companiei deţinute, cât
şi numărul de acţiuni avute, vă consiliem
să solicitaţi avocatului dumneavoastră să
studieze toate documentele înainte de a le
semna.
Avem plăcerea să vă invităm să faceţi
parte din familia Rothschild Investments şi
aşteptăm cu nerăbdare să scoatem pe piaţă
noile dumneavoastră produse.
Cu stimă,
Hudson Rothschild

Era o glumă? Oare ceea ce-i spusesem în cele două


minute pe care mi le acordase în după-amiaza aceea îl
făcuse să se răzgândească şi să-mi trimită prin curier
scrisoarea asta?
Având încă sentimentul că ar fi putut ii o greşeală,
am recitit scrisoarea, înainte de a parcurge documentele
anexate. Oferta părea să fie absolut în regulă. E drept
că nu înţelegeam majoritatea termenilor juridici,
dar se părea că Rothschild Investments chiar voia să
investească în Parfumuri Personalizate în schimbul a
patruzeci la sută din acţiuni. Iar pe primul rând scria clar
„reconsiderare”, nu „considerare”. Nu-mi venea a crede
ochilor. Chiar reuşisem azi să-l fac să se răzgândească?
în cele două minute amărâte pe care mi le acordase
înainte de plecare?
Stăteam în bucătărie cu gura căscată de uimire,
când brusc am remarcat data din colţul de sus al scrisorii.
Nu era cea de azi. Scrisoarea fusese trimisă cu trei zi e
în urmă. Am apucat plicul pe care-1 lăsasem pe masa
107
. VI KEELAND

m.am uitat ,tent 1, 5t»mpil« Era " » « ‘ e, * , l


fusese trimis în urmă cu trei
Asta însemna... a înainte să mă lase s5
Hudson expediase s înCheiate.
aştept în anticameră dou
Ce mama naibii?
S te £ £ o s

Câtă diferenţă poate face o săptămână...


în loc să stau în anticamera de la Rothschild
Investments aşteptând o ocazie să-l întâlnesc pe regele
castelului, am fost introdusă în birou ca fiind cea mai
recentă parteneră a companiei Rothschild Investments.
Situaţia schimbată la 180 de grade mă năucise complet,
dar nu aveam de gând să mai irosesc timp gândindu-mă
la asta. Trebuia să-mi lansez produsele peste doar câteva
luni.
Olivia mă sunase chiar a doua zi după ce primisem
plicul cu oferta. Era tot în California, unde îl îngrijea
pe socrul ei, dar voia să ştie dacă eram mulţumită de
termenii acordului. Am amintit discret de scrisoarea
de refuz pe care o primisem iniţial, iar ea s-a scuzat,
spunându-mi că fusese vorba despre o neînţelegere.
Şi totuşi, nu ştiu de ce, aveam sentimentul că nu era
adevărat. Instinctul îmi spunea că era vorba despre ceva
mai mult decât o scrisoare trimisă din greşeală. Dar
cum Olivia era încântată să mă apuc de treabă, am decis
să merg pe mâna ei şi să mă concentrez pe ce avea să
urmeze, fără să mai privesc înapoi.
— Stella, ea este Marta. Este şefa de la conta­
bilitate, mi-a spus Olivia. Ca să ştii şi tu, Marta îşi bea
109
VI K E E L A N D

c a fe a u a fără zah ăr sau lapte şi p referă m arca Ken


la m icu l m agazin din colţu l străzii, nu de la StarK9
C re d e -m ă că va ven i o vrem e cân d va trebui să m e r ^ '
ea cu cafeau a în m ână şi coad a în tie picioare, fiindcă *
cerşi ap robare pentru fon d u ri c a ie v o r d epăşi buge^ jVe’
M arta a râs şi m i-a în tin s m âna.
- M ă bucur să te cu n osc, Stella! Dacă prodUsPi
tale sunt m ăcar pe ju m ă ta te atât de uim itoare pe cât 2
O livia, nu va trebui să cerşeşti n im ic.
M i-a făcut cu ochiul.
— Tu adu încoace p arfu m u rile!
Am z â m b it , dar p en tru o rice even tu alitate mi-am
notat preferinţele M artei în m a terie de cafea, apoi am
plecat cu Olivia spre alt d ep artam en t.
După ce Fisher îl ru gase pe un coleg al lui să
analizeze toate docum entele m ele, sem n asem pe linia
punctată, apoi, în urm ă cu câteva zile luasem prânzul
cu Olivia ca să d iscutăm câ teva p ro b lem e de ordin
logistic. Ea era şefa d ep a rta m en tu lu i d e marketing, dar
Rothschild Investm ents u rm a să-m i acord e asistenţă
într-o serie întreagă de a sp ecte, d e la crearea unei
pagini web la contabilitate, în sch im b u l acţiu n ilor recent
căpătate de ei în cadrul firm ei m ele. T o a te acestea aveau
să m ă facă să econ om isesc o g ră m a d ă d e bani, de care
oricum nu dispuneam .
D ar prim ul pas fu sese să d e cid e m u n d e urma să fie
noul meu birou. O livia m i-a sp u s că m u lţi asociaţi alegeau
să-şi desfăşoare activitatea c h ia r la sed iu l Rothschild
Investm ents, din m om en t ce a p e la u în m are măsură la
personalul şi serviciile de aici. D at fiin d că până atunci
biroul m eu fusese ca n a p ea u a din su fra g erie, printre
vrafuri de cutii, m i-am zis că a r d a m ai b in e să-mi ţin
în tâln irile aici, cel p uţin p â n ă câ n d a v e a m să-m i permit
ceva p e con t propriu.
invitaţia

La sfârşitul turului de prezentare, Olivia m


condus într-un birou gol şi mi-a dat o cheie. "3
- Aici e noul tău birou. Toaleta femeilor e la
capătul coridorului. Am rugat-o pe secretara mea să ti
aducă tot ce-ţi trebuie pentru început, dar să-i spui tu
de ce mai ai nevoie. Trebuie să fug, la unsprezece am o
şedinţă. Crezi că putem lua prânzul mai târziu, la unu si
jumătate?
Am dat din cap.
- Ar ii grozav.
După ce a plecat Olivia, am luat un loc în spatele
biroului meu mare şi modern, apoi am început să mă
gândesc la câte se întâmplaseră într-un timp atât de scurt.
Nu numai că firma Parfumuri Personalizate primise
mai multe fonduri decât avea nevoie ca să se lanseze,
dar dispuneam şi de personal, calculatoare şi un birou
elegant în centru, la care nu îndrăznisem nici să visez. Mi
se părea ceva suprarealist. Toţi cei pe care-i cunoscusem
azi păreau sincer încântaţi de noul nostru parteneriat şi
dornici să se apuce de treabă. Totul era prea frumos ca să
fie adevărat. Ceea ce-mi amintea că exista aici cel puţin
o persoană care nu părea să se bucure din cale afară de
prezenţa mea.
Când trecusem prin faţa biroului lui Hudson în
timpul turului meu cu Olivia, uşa acestuia era închisă.
Ştiam însă că el era înăuntru sau poate că abia plecase,
fiindcă mirosul coloniei lui încă plutea în aer. De mult
trebuia să am o discuţie cu el, aşa încât, după ce m-am
dus la toaletă, am luat-o pe coridorul care ducea către
biroul lui. De data asta uşa era deschisă. M-am apropia ,
cu inima bătând din ce în ce mai tare. Când am cl0^al*1
la uşă, Hudson stătea cu spatele şi tocmai lua ceva e
un raft.
- Lasă-le pe birou, a spus el fără sa se mtoarca.
Am presupus că aştepta pe altcineva.
VI K E ELA N D

_ Bună ziua, Hudson! Snnt eu, Stella. s Pet( ^


putem vorbi o cUpă. ^ ^ lg mine D
El s-a m t o mai albaştri de când îl
ochii lui se f5cuse . m început să-mi răsucesc i 1"
ultima oară? gest pe care-1 f â c e ^ >
de pe degetul ar. m dat însă seania şi m. am a<jd
eram emoţiona ' „ ¡ntimideze. Pr>t
Nu-1 puteam asa m cum tremuram din ţn ,
Aşadar’ fa m ridicat bărbia şi am făcut Un 6
încheieturile, mi-am n Pas
înăuntru. ,
_ Nu te reţin mult.
T si. a încrucişat braţele la piept şi s
Hu.ds0” * ic dulap, fără să se aşeze la birou.
rezem a t d e u Dej a m - a i întrerupt.
_ Te ro g , m tr a . u e j
r « p H p c ă f u s e s e s a r c a s t ic , d a r a m p r o fit a t ^

• -t S aA ^ răsuflat adânc şi am închis uşa în spatele


in HndsSi a rămas tăcut, insa ochi. Iu, m-au urmări,
meu. Hudson propiat de biroul enorm şi la fel de
tot timpul cat m a
intimidant.
__Ţ e s u p e r i daca i a u lo

El a dat din umeri.


- Sigur, de ce nu? „
M-am aşezat pe unul dintre cele doua scaune dm
faţa biroului şi l-am aşteptat sa ia şi el loc. Dar nn s-a
c lin t it de unde era.
- Nu stai şi tu?
I s-a aprins un licăr în privire.
- Mi-e foarte bine în picioare.
Mi-au trebuit câteva secunde ca să-mi adun
gândurile, dar mirosul coloniei lui plutea in aer pana
fa mine. ¿hiar trebuia să miroasă atât de bine? Nu ma
puteam concentra. Când mi-am dat seama ca iar voiam

112
invitaţia

«ă-mi ră s u c e s c inelul, m i- a m încleştat deeetelo „ u


scau n u lu i, ca să-mi o c u p mâinile. braţele
_ Olivia spune că scrisoarea de refuz mi r
trimisă din greşeală. E adevărat? fost
Hudson şi-a aţintit privirea asupra deeptoi
înţepenite pe braţele scaunului, înainte să se uite b whU

- Chiar contează? Acum eşti aici.


- Pentru mine contează. Muncesc la afacerea asta
de cinci am şi am pus suflet în tot ce am farm a
R othschild Investments deţine o cotă nartP h
aş prefera să lămurim toate problemele, ca lu c r a te să
decurgă cat mai bine. sa
Hudson şi-a frecat buza de jos cu depptni
părând că se gândeşte la vorbele mele. mare’
- Nu, mi-a răspuns el în cele din urmă
Mi-am încreţit fruntea.
- Nu ce? Nu vrei să ne lămurim?
- M-ai întrebat dacă prima scrisoare ţi-a fost
tnmisa dm greşeala. Ţi-am răspuns că nu.
Aşa bănuisem şi eu, totuşi mă dureau spusele lui.
Atunci ce te-a făcut să te răzgândeşti?
~ ^ora mea- Când îi intră ceva în cap, nu mai scapi
de ea.
Asta m-a făcut să zâmbesc. Chiar îmi era foarte
dragă Olivia.
- N-ai vrut să iaci afaceri cu mine din cauza
produselor mele sau din cauza mea?
Hudson m-a privit cu luare-aminte înainte să
răspundă.
- Din cauza ta.
VI K EELA N D

M-am încruntat, dar i-am apreciat sinceritate


Atâta timp cât spunea adevăi u , m am gândit că putea^
să continui.
— Scrisoarea cu oferta era datată din ajunul
zile când te-ain a ş t e p t a t în anticameră. Cu toate
m-ai lăsat să te a ş t e p t acolo două zile întregi. De ce?^9’
Colţul buzei i-a zvâcnit uşor.
— Mi-ai cerut două minute. Am fost ocupat
— I-ai fi putut cere totuşi fetei de la recepţie sv
spună că te-ai răzgândit şi că mi-ai trimis prin Dn„t^
oferta.
De data asta n-a mai reuşit să-şi reţină Un SUrâs
ironic.
— Da, aş fî putut.
L-am privit printre pleoape, ceea ce l-a făcut *
chicotească. Sa
— Dacă expresia asta e menită să mă intimidez
ar trebui să mai lucrezi la ea.
Avea un zâmbet periculos. O clipă am simţit că nu
pot să respir. Cu toate acestea, mi-am îndreptat spatele
pe scaun.
— Vor fî probleme în ceea ce priveşte colaborarea
noastră? Olivia mi-a spus că te implici mult în toate
afacerile nou lansate.
Hudson m-a privit iarăşi cu atenţie.
— Nu şi dacă oamenii pun osul la treabă.
— Eu pun.
— Asta vom vedea.
Interfonul de pe biroul lui a bâzâit, apoi s-a auzit
glasul fetei de la recepţie.
~ Domnule Rothschild?
El a răspuns fară să-şi ia ochii de la mine.

114
INVITAŢIA

_ Da?
- A sosit domnul cu care aveaţi întâlnire la
unsprezece jumătate.
— Spune-i lui Dan că vin imediat.
— Am înţeles.
Interfonul a amuţit, iar Hudson şi-a lăsat capul pe
o parte*
— Mai ai şi altceva să-mi spui?
— Nu, cred că asta a fost tot.
M-am ridicat şi am pornit spre uşă, când deodată
i-am auzit din nou glasul.
— De fapt, ar mai fi ceva.
— OK...
Şi-a încrucişat braţele la piept.
— După cum ţi-a spus Olivia, mă implic mult în
toate lansările de afaceri în care investim. Aşadar, când
pleci, ar trebui să-i dai Helenei numărul tău real de
telefon... în caz că am nevoie să dau de tine.
— Cum adică numărul meu real? Ţi l-am dat în
ziua când am venit să-mi iau mobilul.
El şi-a strâns buzele cu o figură încruntată.
— Numărul pe care mi l-ai dat era de la Vinny’s
Pizza.
— Cum? Nu-i adevărat.
— Ba da. Am sunat la el.
— Probabil l-ai notat greşit. Nu ţi-am dat alt
număr.
— Tu l-ai introdus în agenda telefonului meu.
Mi-am stors creierii, încercând să-mi amintesc ce
se ^tâmplase în după-amiaza aceea. Nu notase numărul
cu mâna lui? în secunda următoare mi-am amintit: îmi
ceruse numărul şi chiar atunci intrase asistenta. în timp

115
vikeeland

ce vorbeau, el vârâse mâna în buzunar si-


mobilul lui. Oh, Doamne! în t ij^

Hudson a tăcut o clipă. în cele din u m r°at'


mâna spre birou şi şi-a luat telefonul. I-am simt?** !ntin;

citeam numărul pe care îl introdusesem ?ntacte şi


ochii mari. Ultima cifră a numărului meu er .^cut
scrisesem 6 - cifra de deasupra lui 9 pe tastatu *9r eu
Am ridicat ochii spre el.
— Ti-am dat alt număr.
Pe chipul lui nu se clintea niciun muşchi
— Mi-am dat şi eu seama.
— Dar n-am făcut-o cu intenţie.
El n-a spus nimic.
Creierul meu parcă lucra cu încetinitorul în ti
ce procesam noua informaţie primită. ’ lmP
— Adică... nu mi-ai telefonat fiindcă ţi-ai înch’ *
că ţi-am dat cu bună ştiinţă alt număr? Dar sora t a ^
sunat. Ea mi-a găsit numărul de fix. m~a
— Nu am obiceiul să mă ţin de coada femeilor car
îmi dau un număr fals când le invit în oraş.
— N-aş face asta niciodată.
Am rămas privindu-ne în ochi. Ca şi cum piesele
unui joc de puzzle se aşezau în sfârşit la locul lor.
— Deci, aşa se explică de ce ţi-a făcut plăcere să mă
laşi să aştept în anticameră două zile. Ţi-ai închipuit că
mi-am bătut joc de tine şi ai vrut să-ţi iei revanşa.
Am clătinat din cap.
. T ^ai nu *nteleg. Ce te-a făcut să te răzgândeşti
m pnvinţa investiţiei?
^ Hudson şi-a scărpinat bărbia, aşa cum părea s-o
iaca adeseori.

116
INVITAŢIA

Sora mea e absolut încântată de afacerea ta. De


" tata, a muncit pe rupte. Lăsând totul la o
când a m ^ af fost situaţia, afacerea ta ar fi fost
Parte’ are m-ar fi interesat. Mi-am zis că n-ar fi corect
singur» c* fiin(Jcă ţi. ai bătut joc de mine şi astfel s-o

S££p'oU
via- „ .
___Dar nu mi-am bătut joc de tine. Am fost
dezamăgită că nu m-ai sunat.
Hudson şi-a coborât privirea către picioarele mele.
a i avut senzaţia că nu ştia ce să facă cu informaţia pe
tocmai i-o dădusem. Telefonul de pe biroul lui a
c a r e

sunat din nou.


— Da, Helena? a spus el.
— Esme pe linia unu.
El a oftat.
— Trebuie să vorbesc cu ea. Spune-i să aştepte un
minut, te rog.
— OK. îi duc o cafea lui Dan şi-l invit în sala de
consiliu. îi spun că ai să întârzii câteva minute.
— Mulţumesc, Helena.
într-un târziu, Hudson şi-a ridicat încet ochii
aţintiţi către picioarele mele. Când privirile ni s-au
întâlnit, simţeam furnicături în tot corpul. Surâsul ironic
şi diabolic de pe faţa lui înrăutăţea şi mai mult lucrurile.
— Deci spuneai... că ai fost dezamăgită că nu te-am
sunat?
Am înghiţit în sec, simţindu-mă ca o căprioară
prinsă în lumina farurilor.
— Mmmm...
Umbra de zâmbet ironic a lui Hudson s-a
preschimbat într-un surâs care i-a luminat toată faţa.
— Esme e bunica mea, aşa că trebuie să vorbesc cu
ea. Reluăm discuţia cu altă ocazie?

117
V IK EE LA N D

încet d'ncaţ>'
W \ aesiguv. , .

_ M - da’ ntn pomit spre uşa. Wmu>


^ .; Hudson V
îA -am 7irvtots mn-a op inloc.
a oprit
. id g\asu\Wl "
deSC Ste«a?

„Da? u •.«ţţ\e\eparfumulpecarel-aicreat

Mai târziu in aceeaşi seară, cei de ]a


mi-au bătut în uşă ca să mă întrebe dacă put°Ură‘enie
să-mi golească coşul de gunoi. eau intra
— Sigur că da.
Nu-mi dădusem seama că deja se fac
pentru curăţenie, căci fusesem absorbită să scriS0i,Ora
de vânzători şi să precizez ce produse cumpăr1 3
de la cine şi în ce condiţii. Avea să fie mult de nT61^
până transferam toate informaţiile din locul undeT
ţineam de obicei - în mintea mea - în diversele sis^
de prelucrare, stocare şi gestionare a datelor, oferiteT
Rothschild Investments. Ştiam însă, că până la urmă
aşa era cel mai bine. Mi-am luat mobilul şi am rămas
şocată să constat că se făcuse deja 6.30 seara. M-am uitat
la ce oră îşi luase Olivia rămas-bun de la mine, asta se
întâmplase cu puţin înainte de ora cinci. Mi se părea ca
de atunci trecuseră abia zece minute.
O femeie în vârstă, cu zâmbetul pe buze, a golit
conţinutul coşului meu de hârtii într-un tomberon mai
mare de pe coridor, după care a intrat cu un aspirator.
— Vă deranjează? Nu durează nici cinci minute.
INVITAŢIA

deloc. Oricum trebuie să mă dezmorţesc


. ^ merg la toaletă,
puţi" ?1. ‘ închis laptopul şi am pornit într-acolo. în
M' ă apropiam, l-am văzut pe Hudson sprijinit de
timP Cchiar la intrare, uitându-se la mobil,
perete c ^ sari şi să sperii pe cineva când va ieşi
, toaleta femeilor? l-am tachinat eu.
El s-a încruntat şi a arătat spre uşă.
_ vrei să intri acolo?
— Aşa aveam de gând.
Am încruntat din sprâncene.
_ Există vreun motiv pentru care n-ar trebui s-o
făC?
El s-a desprins de perete şi şi-a trecut o mână prin
năr.
— Fetiţa mea e înăuntru. Charlie. Mereu întârzie la
toaletă, zice că-i place cum sună.
— Cum sună?
— Ecoul dinăuntru. O corectez mereu, dar zice că
aşa cum spune ea e mai bine.
Am chicotit.
— Vrei s-o zoresc eu?
Hudson s-a uitat la ceas.
— La şase jumătate am o convorbire importantă cu
un investitor de peste Ocean.
— Du-te. O păzesc eu şi pe urmă o aduc la tine în
birou.
— Sigur?
— Bineînţeles. Nicio problemă.
Hudson continua să şovăie.
Mi-am dat ochii peste cap.
119
VILANO

r
I
1 . U

m ai dreptate, am mers o dată neinvitat


¡a o- ¡j
T ^ r íe asigur că n-am s-o p.erd pe fi,ca ta.
!
nUnta’E l a expirat prelung- I
nK m u lţu m e s c .
' tr,t la toaletă, foarte cunoasă. charlie lie '
Ani int j aI- mi-am dat seama imediat dt de l
nu se vedea n,cai ’ r Am auzit un glăscior îngeresc (
ce-i plăcea »cum ; . joiene? Vechiul cântec alluiDolly
c â n t â n d - C e e r a a ^ ^ n t a . Şi micuţa Charlie ştia toate

parton? Da’ ’
cuvintele. . . nisele pe sub uşa pnmei despărţi-
1-am văzut P'cl° şcută ascultând-o cu un zâmbet
• m rămas pe loc- Avea un glas subţirel, dar
“ S “ chiar “ " “ „ ‘“ ic ta rd o r, an, preaup»,ai»

« S i » . < *>? co,f 51 c" U” * a "


n o tñ v e a . C u t o a a t â t d e m ic a .
n e o b i ş n u i t ¿ cântat> n. am vrut să stau acolo
Gândat® ^ bătut uşor m uşa.
şi s-o speru, aşa
__ Charbe <

- b’ ” s’

- 0K- , despsnituta * * » « " si am


Am intrat m desp n

Să măDupă câteva secunde, am auzit glasu m

_ Stella?
_ Da?
— îţi place Dolly?
Mi-am s t ă p â n i t cu greu ras

— t-)a- ni ace cel mai mult.


_ Ai un cântec care iţi place
INVITAŢIA

_ Mnmi, da. Nu ştiu dacă-i foarte cunoscut dar


, mica mea locuia în Tennessee şi melodia My Tennessee
u'untain Home îmi aminteşte întotdeauna de ea. Deci
robabil că asta-i melodia mea preferată.
pr° - Pe asta n-o ştiu, dar a lui tati e It’sA ll Wrong, But
It’sA U Right. Nu-mi dă voie s-o cânt, zice că are cuvinte
care nu-s pentru vârsta mea. Dar eu le-am învăţat. Vrei
să ţi-o cânt?
Cu siguranţă că voiam, cu atât mai mult acum,
fiindcă îmi spusese că tatăl ei nu-i dădea voie s-o cânte.
Totuşi, m-am abţinut să-i dau un răspuns afirmativ.
Ultimul lucru pe care mi l-aş fi dorit era ca Hudson să-şi
închipuie că-i corupeam copilul.
— Mmm... Oricât de mult mi-ar plăcea s-o aud,
probabil ar trebui să ţinem cont de ce zice tatăl tău.
Drept răspuns, am auzit-o trăgând apa la toaletă,
aşa că m-am grăbit şi eu să termin, ca nu cumva s-o
tulească de acolo fără mine.
Când am ieşit din toaletă, Charlie era la chiuvetă
şi se spăla pe mâini. Era absolut adorabilă, cu un păr
blond nisipiu, cârlionţat, care părea greu de îmblânzit,
un năsuc cârn şi ochi mari, căprui. Era îmbrăcată în mov
din cap până în picioare, ciorapi, adidaşi, fustă şi tricou.
Ceva îmi spunea că îşi alegea singură hainele.
— Tu eşti Stella?
Din nou m-am abţinut să nu râd. Nu eram decât
noi două la toaletă.
— Da. Iar tu trebuie să iii Charlie.
Ea a dat din cap şi s-a uitat la mine prin oglindă.
— Eşti frumoasă.
— Mulţumesc. Drăguţ din partea ta. Şi tu eşti tare
frumuşică.
Mi-a zâmbit.
M-am dus la chiuveta de lângă ea.
121
VI k E tL A N D

— Iei lecţii de cântat, Charlie? Ai n„


VOCp *
Ea a încuviinţat din cap. it(>are
— în fiecare sâmbătă, la nouă jumăt
tati, fiindcă mami îşi face somnul de frumuset ^
Am zâmbit. Fetiţa asta era teribil d
fară să-şi dea seama. e amUzant.
— Ce drăguţ!
— Iau şi lecţii de karate. Mama voia -
la balet, dar eu n-am vrut. Tati m-a dus să dea
la karate fără să-i spună lui mami şi ea n îriScrie
încântată. 3 f°s‘ Prea
— îmi închipui, am râs eu.
— Lucrezi cu tati?
— Da.
— Vrei să iei cina cu noi? Mergem cu metroul
— Mulţumesc, dar mai am de lucru.
Ea a dat din umeri.
— Poate data viitoare.
Nu mă puteam stăpâni să nu zâmbesc h
spunea fetiţa asta. °*Ce
— Poate.
Ne-am uscat amândouă mâinile, pe urmă
dus-o în biroul tatălui ei. Hudson era tot la telefon ^
că am întrebat-o pe Charlie dacă voia să vină să v T
unde lucram eu. A încuviinţat din cap, iar eu i-am datV
înţeles lui Hudson, prin semne, că o duceam la mine în
birou.
Ajunse acolo, Charlie s-a trântit pe unul dintre
scaunele pentru vizitatori, legănându-şi picioarele.
— N-ai niciun tablou?
- Azi e prima mea zi aici. încă n-am apucatsâ
decorez biroul.

122
INVITAŢIA

S-a uitat înjur.


— Ar trebui să faci pereţii mov.
Ani râs.
— Nu ştiu dacă tatăl tău ar fi de acord.
— Mie mi-a dat voie să am pereţii mov la mine în
cameră.
A adulmecat în aer de câteva ori.
— Miroase frumos la tine în birou.
— Mulţumesc. De fapt, sunt parfumier. Creez
parfumuri.
— Creezi parfumuri?
— Da. E o meserie frumoasă, aşa-i?
Ea s-a grăbit să dea din cap.
— Şi cum le faci?
— De fapt, e multă ştiinţă în spatele acestui lucru.
Proiectul la care lucrez cu tatăl tău porneşte de la ideea
de a crea parfumuri în funcţie de mirosurile preferate ale
fiecăruia. Vrei să miroşi câteva mostre?
— Da!
A

In ziua aceea adusesem câteva seturi de mostre,


aşa că am luat unul şi l-am pus pe scaunul de lângă ea.
Am deschis cutia, am luat dinăuntru un flacon şi i l-am
întins. Conţinea calone, un ingredient care îmi spunea
dacă cineva avea o preferinţă pentru mirosul de briză
marină.
— De ce-ţi aminteşte mirosul ăsta?
Ea s-a luminat la faţă.
— Mmm... a îngheţată cu ciocolată şi banane.
M-am încruntat nedumerită şi am dus flaconul la
nas ca să-l miros şi eu, deşi simţisem mirosul oceanului
m clipa în care scosesem capacul. Am acoperit din nou
flaconul.

123
VI KP PL AND

_ Şi zici cä ţie îţi miroase a îngheţată?


_ Nu. Dar tati m-a dus la plajă acum o sv
si după aceea, am mâncat îngheţată pe faW Ptj ^
vrut banana split, e preferata mea. Parfumui ~ a' EUt*
a plajă, dar mi-a amintit de îngheţata aia grozavă r°^
O întrebasem de ce anume îi amintea mirosul
ce mirosea. Prin urmare, răspunsul ei fusese corect'13
luat banana rămasă pe biroul meu încă de dimineaJ >
_ îţi plac bananele, nu? Vrei s-o împărţim pe &
— Nu, mulţumesc.
Şi-a legănat din nou picioarele.
— Tati îmi scrie pe banane când îmi pregăte«
nacheţelul pentru prânz. Uneori îmi scrie pe portocal!
sau mandarine. Niciodată pe mere, fiindcă nu se curăţă
de coajă.
_ îţi scrie pe fructe?
Ea a dat din cap.
— Şi ce-ţi scrie?
_ pr0stioare. De exemplu, „Portocală, îţi pare bine
- „ v in e ri? ” Uneori câte o glumă. De Halloween mi-a
iris „Care-i fructul preferat al unei stafii? Bu-hu-nana".
Te-ai prins?
Mi se părea foarte interesant. Nu mi l-aş fi imaginat
niciodată pe Hudson făcând astfel de lucruri.
— Pot să miros şi altele? m-a întiebat Charlie.
— Sigur că da.
Am deschis alt flacon. Mirosea a santal - mai exact,
a uleiul extras din arborele de santal indian.
Charlie şi-a încreţit năsucul.
— Ăsta miroase a durere de burtică.
Nu aveam idee la ce se referea. Am dus flaconul la
nas, încercând să-mi dau seama ce voise să spună.
INVITAŢIA

— Zău? Mirosul ăsta te face să te doară burtica?


Ea a chicotit.
— Nu. Dar îngheţata acră, da. Miroase ca omul de
la magazinul de îngheţată din colţ, de lângă casa lui tati.
Nu mai mergem acolo, fiindcă îngheţata era stricată.
Ohhhh, da, aşa avea sens. Lemnul de santal era
adesea întrebuinţat în crearea parfumurilor bărbăteşti.
Charlie ghicea corect, dar tindea să raporteze totul la
în g h e ţ a t ă .

— Ştii... am spus eu. E a doua oară când vorbeşti


despre îngheţată. Cred că de aici pleacă tot.
Am auzit în spate un glas grav.
— Deja ţi-ai dat seama, nu?
M-am întors şi l-am văzut pe Hudson sprijinit de
tocul uşii de la biroul meu. Se pare că asculta de ceva
timp conversaţia noastră.
— Charlie are un simţ olfactiv deosebit.
Hudson a încuviinţat din cap.
— Are şi un auz ieşit din comun, aude de la doi
kilometri distanţă, mai ales dacă e vorba de uşa congela­
torului. Ajunge s-o deschid foarte puţin că şi vine într-un
suflet, crezând că-i dau îngheţată.
Charlie şi-a încreţit din nou năsucul.
— Lui tati îi place cea de căpşuni.
— Să înţeleg că ţie nu?
Ea a clătinat din cap.
— E scârboasă... Şi plină de cocoloaşe.
— Aici trebuie să-i ţin partea tatălui tău. îngheţata
de căpşuni e una dintre preferatele mele.
Hudson a zâmbit şi mi-am dat seama că poate
era Primul zâmbet adevărat pe care-1 vedeam la el de la
nuntă încoace.

125
V\ K E E L A N D
. plecare, ChwUe?
— Eşti gata d ep
S-a uitat la cina.
_ Mergem sa cţJ metroul.
- Ş tiu . ^ văd" în colţul gun>-
Hudson » P»rton si W « W . » „ ^

_ _ Metrou, ^poCamda1:a'
■ H ia d p e ,» c n > n * » * * • * * .
_ plus .
reţii biroului.
m°V‘ a *, arătat « ţ ^ r a t să-i zugrăvesc in mov.,.^
" gândesc-
s p u s ^ a z â m h it-
Te ered'm f mea, charlie a sărit depe ^
P Surp^n
A ttâ n s în braţe- arătat chestiile t *
şim Mulţumesc ca
r rP poftă bunâl
mirosrt0 drag Scumpa ™ ăbiroui meuşil-aluatde
¡ a a t r e c u t 'm ^ ape

mâna p e ^ ^ mergem, t ^ - nt iritat de «aptai 4


E1 a clătinat dm cap> dar se vedea de la o po«
fe ^ V e r t u X a t e V n ă *» * « * “ * «
ca Charhe era u
să asculte- cap
M-a salutat mi-a spus el.
_ Nu sta prea târziu,

- B in e . i r am a u z it-o pe Charlie votW


D u p ă p le c a r e a o , i
INVITAJIA

C liarlie, nu ţi-a m spus să nu m a i inviţi nicăieri


oameni pe care abia i-ai cunoscut?
— Aşa-i că miroase bine?
A urmat o pauză şi m-am gândit că poate ajunseseră
a d e p a r te ca să-i mai pot auzi. P e urmă Hudson a

mormăit:
— Da, Stella miroase bine.
_E şi frumoasă, aşa-i?
Iar a urmat o pauză lungă. M-am dus mai aproape
de uşă, ca să fiu sigură că aud răspunsul.
— Da, e frumoasă, dar nu aşa decizi pe cine inviţi
la masă, Charlie. Stella lucrează cu mine.
— Dar luna trecută, când mama m-a adus la tine
acasă, sâmbătă devreme, era acolo o femeie drăguţă, care
mirosea frumos. Mi-ai zis că e cineva cu care lucrezi şi
că s-a întors la tine dimineaţă fiindcă şi-a uitat umbrela.
Am întrebat dacă putea lua prânzul cu noi şi mi-ai zis că
altă dată. Dar n-ai adus-o niciodată.
Oh, Doamne! Mi-am astupat gura cu palma. Charlie
era mare figură şi eram curioasă cum o să iasă Hudson
din povestea asta. Din păcate, în loc să aud răspunsul lui,
am auzit deschizându-se şi închizându-se uşa holului de
la intrare şi cu asta spectacolul s-a încheiat.
Am oftat şi m-am înapoiat în biroul meu, dar
mi-am dat seama repede că nu mă mai puteam concentra
la nimic. Ziua aceea fusese ca o adevărată furtună. Aici,
la Rothschild Investments, făcusem cunoştinţă cu un
mare număr de persoane, avusesem vreo şase şedinţe,
mi se prezentaseră noi soituri de contabilitate, de
gestionare a inventarului şi a comenzilor, dar şi o
interfaţă nou-nouţă a site-ului de mare viteză. Eram
copleşită. Dar nimic din toate astea nu mă emoţionase
atât de mult ca vorbele rostite de Hudson mai devreme:
*Reluăm discuţia cu altă ocazie...”

127
în dimineaţa următoare poate am fost cam prea
nerăbdătoare.
Olivia îmi dăduse întâlnire în biroul ei, la ora
8.00, ca să începem să lucrăm împreună cu echipa ei,
la planul de marketing pentru Parfumuri Personalizate.
Când mi-am făcut apariţia în biroul de la Rothschild
Investments abia răsărise soarele. întrucât ajunsesem
atât de devreme, m-am dus până la cafeneaua din
apropiere, deschisă permanent, ca să-mi iau o cafea şi o
brioşă. Se părea că nu eram singura care venise devreme
la serviciu în ziua aceea. La coadă stăteau zece persoane,
femei în taioare şi bărbaţi la costum, fiecare cu nasul în
telefonul mobil în timp ce aşteptau.
Când în sfârşit mi-a venit rândul, mi-a luat
comanda un puşti care părea mai curând un licean decât
un angajat.
— Cu ce vă pot servi?
în timp ce eu vorbeam, el şi-a scos telefonul şi s-a
uitat la el. Mi-am zis că poate voia să-şi noteze comanda,
urmând ca altcineva să mi-o pregătească în încăperile
din spate.
129
VI KEELAND

— Aş dori o cafea slabă şi dulce şi o brioşă cu crustă


crocantă, vă rog.
El a ridicat un deget şi a scris un mesaj pe telefon.
Când a terminat, a tastat ceva la casa de marcat.
— O cafea slabă şi dulce şi o brioşă cu afine. Şase
dolari şi şaptezeci şi cinci de cenţi. Cum vă numiţi?
— Numele meu e Stella, dar am spus că vreau o
brioşă cu crustă crocantă, nu una cu afine.
Puştiul s-a încruntat, aparent agasat. A mai tastat
ceva la casa de marcat, după care i-a sunat telefonul, aşa
că atenţia lui s-a îndreptat din nou spre aparat. Am scos
o bancnotă de zece dolari şi i-am ofei it-o, dar nici nu s-a
uitat la mâna mea întinsă. După două minute întregi,
timp în care nu-şi luase ochii de la telefon, m-am aplecat
să văd ce face.
Trimitea mesaje.
Puştiul nu-mi lua mie comanda, ci trimitea mesaje
unei anume Kiara.
Am fluturat mâna, într-o încercare de a-i atrage
atenţia.
— Mmm... Poftim...
A ridicat iarăşi degetul.
Incredibil.
în cele din urmă mi-a smuls bancnota din mână şi
mi-a dat restul. Pe urmă a luat un pahar de cafea înalt şi
un marker, cu care mi-a scris numele pe pahar: Simone.
M-am încruntat la el.
— Asta se presupune că ar trebui să fie cafeaua
mea?
— Are numele dumneavoastră pe pahar, nu? a
răspuns el îmbufnat.
în loc să mă cert cu el, am zâmbit.
— Sigur. Ozi bună!

130
INVITAŢIA

— Cine urmează?
Am presupus că era modul lui de a-mi spune să mă
dau la o parte ca să-l poată servi pe următorul client.
în celălalt capăt al tejghelei se îmbulzeau câteva
persoane. M-am alăturat lor şi am început să fac ce
făceau toţi: să mă uit pe mobil. Cu câteva minute în urmă
p rim ise m un mesaj de la Fisher.

Fisher: Succes cu lucrul la planul de


marketing azi! Ştiu că e munca ta
preferată!
I-am răspuns la mesaj.
Stella: Mulţumesc! Am emoţii, dar abia
aştept.
Pe urmă mi-a trimis poza unui bărbat de pe ultimul
site de întâlniri pe care se înscrisese. Tipul purta doar o
pereche de boxeri mulaţi, de culoare cenuşie. Avea un
zâmbet frumos şi un păr sănătos. Dar când am dat scroll
la toată fotografia, mi-au ieşit ochii din orbite. Acum
înţelegeam de ce Fisher îmi trimisese poza. Imediat a
sosit şi un alt mesaj.
Fisher: Mi-ai spus să nu mai aleg
bărbaţii după muşchi şi să caut un
zâmbet autentic. Tipul ăsta chiar
zâmbeşte.:)
Stella: Nu poate fi adevărat...
Am apropiat telefonul de ochi şi am dat zoom pe
umflătura din boxeri. Era cu neputinţă să fi fost ceva real.
Tipul avea probabil vârâtă o banană în chiloţi. Ba nu, ce
banană? Era clar un dovlecel. Oare existau penisuri de
asemenea dimensiuni? Eu una nu văzusem aşa ceva în
viaţa mea.
Un glas adânc în spatele meu m-a făcut să tresar
violent.

131
VI KEELAND

— Şi când te gândeşti că eu îmi încep 2jUa


frunzărind Wall Stilet Journal...
Ani sărit ca arsă şi am scăpat din mână telefon^
care a căzut pe jos. M-am aplecat să-l ridic şi m-ani
încruntat la Hudson.
— Oh, Doamne, ce te-a apucat să te furişezi în
spatele meu?
Hudson a chicotit.
— Cum să nu te întrerup, când te uiţi la p02e
porno?
— Nu mă uit la poze porno, am protestat, simţind
cum mă înroşesc la faţa. Un amic mi a trimis o poza dc
pe un site de întâlniri.
Hudson părea sceptic.
— Vezi să nu...
Ruşinată, am vrut să-l conving că-i spuneam
adevărul şi i-am întins telefonul să-i arăt... dar mi-am
dat seama că pusesem zoom pe sexul tipului.
— Nu, zău aşa...
Hudson a întins mâna să acopere imaginea.
— Te cred pe cuvânt. Mulţumesc. Mă bucur totuşi
că tu şi prietenul tău apreciaţi calităţile reale ale unui
bărbat.
Am clătinat din cap. Grozav, n-am ce zice! Numai
impresii bune îi făceam lui Hudson... Am oftat resemnată.
— Simone! a strigat puştiul de la tejghea.
L-am auzit, dar pentru moment nu m-am prins.
—Simone!
La naiba! Era vorba despre mine. M-am dus la
tejghea şi mi-am luat cafeaua şi brioşa. Când m-am
înapoiat în locul unde stătusem până atunci, l-am văzut
pe Hudson clătinând din cap.
— Ce mai e? l-am întrebat.
INViTAJIA

— încă un alter ego?


— Flăcăul care mi-a luat comanda n-a fost atent
când i-am spus cum mă cheamă.
Hudson a dat din cap neîncrezător.
— Da, bine...
— Vorbesc serios.
El a ridicat din umeri.
— Ce motiv aş avea să nu te cred?
Mi-am dat ochii peste cap.
— Hudson! a strigat băiatul.
Hudson a zâmbit ironic.
— Se pare că numele meu l-a reţinut corect.
Şi-a luat cafeaua şi a făcut un semn din cap,
îndreptându-se spre uşă.
— Mergi la birou?
— Da.
Am ieşit din cafenea şi am pornit alături de el spre
birou.
— Ai o fetiţă adorabilă, am spus eu. M-a cucerit
ieri şi încă fără niciun efort.
Hudson a clătinat din cap.
— Mulţumesc. Face şase ani pe 26 ale lunii şi încă
vorbeşte fără să se gândească înainte. îi lipseşte tactul.
— Şi cântă foarte frumos.
— Dă-mi voie să ghicesc: cânta Dolly Parton, stând
pe toaletă?
Am râs.
~ Jolene. Să înţeleg că face asta deseori?
— Toaleta şi cada sunt locurile preferate în care dă
spectacol.

133

I
V I KEELAND

— A h ! am e x cla m a t eu . Probabil fiindcă c

bine”. Un3
Hudson nu şi-a reţinut un zâmbetsincer.

— într-adevăr.
în drumul nostru, amvăzuto femeiefărăadâDo„.
care şedeaîn faţaclădirii de anga cea unde a v e j
birourile. Avea un cărucioi pm e cu 11 e conserve
sticle şi făcea suluri de monede, luandu-k d in tr Ş
pahar de plasticş i in v e iin d u -le in hârtie. «*

— Ai putea...?
M-am căutat în poşetă.
— A şteaptă o clipă.
L-am lăsat pe Hudson să ţină uşa deschisă şi m
întors la femeia aceea. I-ani întins mâna, având ceva
pregătit pentru ea şi i-am spus.
— Şi eu stau foarte prost cu banii. Dar vreau să-ti
dau totuşi acest lucru.
Ea a zâmbit.
— Mulţumesc.
Când m-am înapoiat la Hudson, am văzut că av
fruntea încruntată. ea
— I-ai dat bani?
Am clătinat din cap.
— l-am dat batonul meu de ciocolată Hershey
M-a privit intr-un fel amuzant, apoi a încuviinţat
din cap şi a apasat butonul ascensorului.
—Deci eşti fan muzică country? ]-am întrebat n.
aici i se trage fetiţei tale preferinţa pentru Doliy?

a la radioul di„ m a ş in 5 ™
plăcut. Acasă a început să c în t ? , °1,y ?1 ha
le amintea, pe urma a nm-it ' agmentele pe care şi
’ P ™ a 3 ruSat-° Pe Profesoara ei de muzică

134
INVITAŢIA

te cân tecu l întreg. Nu cântă decât cântecele lu i


s-o 'nV®;. „ dinafară vreo douăsprezece melodii.
Dolly. ¡?tie ^ .
— impresionant.
___ ^liui trecut, de Halloween, când toate celelalte
. voiau să fie prinţese din filmele lui Disney, Charley
erut mamei ei să-i îndese nişte şosete pe sub bluză şi
să-i^umpere o perucă platinată.
— Extraordinar! Perucă platinată şi şosete pe sub
bluză. Ai zice că are deja treisprezece ani.
Hudson a gemut.
— Nici nu vreau să mă gândesc cum o să fie!
Am suit amândoi în ascensor pentru a ajunge
unde aveam fiecare biroul. în clipa când s-au închis
uşile liftului mi-a venit în nări un miros binecunoscut.
Instinctiv, m-am aplecat să-l adulmec mai bine.
Hudson a ridicat din sprânceană.
— Ce faci?
— Miroşi a ceva ce nu-i colonie, nici gel de duş, nici
şampon. încerc să-mi dau seama despre ce-i vorba.
Am continuat să-l adulmec.
— Mi-e cunoscut mirosul. Doar că nu pot spune ce
anume e.
— Presupun că eşti genul de persoană care simte
permanent nevoia să ştie răspunsul la orice problemă.
Ţi-ai ieşi din minţi daca nu l-ai afla, aşa-i?
L-am adulmecat din nou.
— Cu siguranţă.
Semnalul sonor al ascensorului a indicat că
ajunseserăm la etajul paisprezece. Hudson mi-a făcut
semn cu mâna să ies prima, apoi a descuiat uşa biroului.
După ce am intrat, a ocolit recepţia, unde nu era nimeni,
Şl a apăsat câteva întrerupătoare ca să aprindă luminile.
Am aşteptat.

135
v ik e e l a n d

Deci, a ce miroşi? E vreo loţiune?


Hudson a zâmbit ironic.
— Nu.
S-a întors şi a pornit cu paşi mari spre p
coridorului.
— Stai aşa... Unde te duci?
— La mine în birou ca să lucrez, mi-a râspUi]s
fară să se întoarcă. Ar trebui să faci şi tu acelaşi lucm 6
— Dar nu mi-ai spus a ce miroşi!
Şi-a văzut de drum şi l-am auzit chicotind.
— O zi bună, Simone!

Olivia şi cu mine ne-am petrecut dimineaţa trecând


în revistă câteva proiecte iniţiale de publicitate, dar
directoarea de marketing voia de fapt să vadă lucrurileîa
mişcare. Aşadar, le-am dus pe amândouă în laboratorul
care urma să producă parfumurile şi am luat cu mine un
set de mostre, ca să le arăt procesul prin care avea sa
treacă fiecare comandă. M-a bucurat mult să văd câterau
de nerăbdătoare să afle cât mai multe despre produse.
După ce am terminat, Olivia a trebuit să meargăla
o şedinţă, iar directoarea de marketing a p l e c a t pentrud
avea întâlnire cu o prietenă pentru a lua masa de prânz,
aşa că eu am mai rămas un timp în laborator, în a in te sa
iau metroul înapoi spre birou.
Când am trecut prin dreptul biroului lui Hudson,
uşa era deschisă, prin urmare am bătut în ea.
El a ridicat privirea de la teancul de hârtii din W
lui, iar eu i-am arătat o cutie.
— Am mai făcut parfum dintr-acela care i-a P^cU
bunicii tale.

136
INVITAŢIA

Hudson şi-a aruncat stiloul pe birou.


- Mulţumesc. Diseară rămâi tot aşa până târziu?
Am încuviinţat din cap.
— Am multe de făcut. Echipa ta a demarat cu toate
motoarele la maximum şi mi-a dat deja o sumedenie de
lucruri de revăzut.
— Am parcurs inventarul tău şi lista de distribui­
tori şi am câteva idei pe care aş vrea să ţi le împărtăşesc.
- Sigur. Minunat! Când vrei să facem asta?
El a făcut semn spre maldărele de hârtii de pe
birou.
- Am nevoie de ceva timp să termin astea. Pe la
şase?
— Foarte bine.
- Stella? a adăugat el chiar când voiam să plec.

-D a ?
A arătat cu bărbia spre cutia din mâna mea.
— Ai uitat să-mi dai parfumul.
Am zâmbit. .
— Oh, nu. N-am uitat. Ţi-1dau când ai să mi sp
ce miroseai azi-dimineaţă.
El a clătinat din cap, surâzând.
- Adu-l la ora şase in sala de eorfiu- ^
Puţin după ora cinci m-a sunat asis ^ ge
să mă întrebe dacă îmi plăcea mâncarea c ^ jucru.
pare că Hudson şi cu mine urma să avem o ^ cu ej
Eram curioasă cum va fi să petrec un mP ^ ^ p6
Ar fi fost şansa mea să-i corectez prima i eram o
a doua, şi pe a treia - şi să-i demons re
fluşturatică. iliu înarmată
La ora şase fix am intrat în sala d e con carneţ ¿e
cu un dosar imens cu date de inventar,
137
VI KEELA N D

însemnări şi parfumul pe care-1 creasem


deja acolo, cu nişte hârtii răsfirate în faţa |n îUds°n
mesei tronau cutii de carton cu mâncare
alături de farfurii şi tacam un. nezească L
— Ai comandat pui cu usturoi, da?
Hudson a clătinat din cap.
— De unde naiba ştii? Nici n-am apucat sv d
cutia. ^hid
Am zâmbit. ^
— Nicio cutie nu reţine mirosul de usturoi *
Hudson şedea în capul mesei, aşa că m-am a
pe scaunul din stânga lui. ^ez>t
— în plus, am tot ezitat între pui cu usturoi şi ceea
ce am comandat de fapt, aşa că-mi stătea mintea la puj
cu usturoi.
— Ce anume ai comandat?
— Creveţi cu broccoli.
— Dacă vrei, putem împărţi mâncarea. I
— OK. Mâncăm înainte sau după ce terminăm
lucrul? I
— Bineînţeles că înainte, a răspuns el. N-am luat
masa de prânz şi sunt lihnit.
Ne-am pus mâncare în farfurii. El s-a uitat la cutia
cu parfum şi mi-a spus:
— Ulei pentru mănuşi de baseball. Şi acum, dă-mi
parfumul, isteaţo!
Am zâmbit.
— Joci baseball la şase dimineaţa?
— Nu, dar Charlie vrea să intre într-o echipa de
softball pentru pici. A vrut singura mănuşă mov pe care
o aveau în magazin. Bineînţeles că-i de proastă calitate,
aşa că am vrut s-o înmoi dând-o cu ulei, ca măcar sa
poată deschide pumnul cu mânuţa ei mică.

138
INVITAŢIA

— înţeleg.
Ah! Am dat din cap şi am împins spre el cutia c
parfumul. u
- Lanolină. Nu ştiu cum de n-am detectat-o
- Poate ar trebui să te limitezi la gin.
Mi-a făcut cu ochiul şi am simţit cum mi se strânse
stomacul. Doamne, eram de-a dreptul jalnică. De ce nu
mă înfierbântam când îmi făcea Ben cu ochiul? Ne întâl­
niserăm până acum de două ori şi... nimic.
Am vârât în gură un crevete.
— Pot să te întreb ceva?
— Ai renunţa dacă aş zice nu?
Am zâmbit.
- Probabil că nu.
El a râs încetişor.
.. ~ Nu mă miră că tu şi sora mea vă împăcaţi atât de
bine. Ce voiai să mă întrebi?
j ^ând anume ţi-ai dat seama că nu eram cine
pretindeam că sunt la nunta Oliviei?
Whiti «i-ai spus că numele tău de familie e
din r 6y Vt w hitley şi sora mea erau prietene încă
mea 'Ce,U' ^imp, Evelyn a fost apropiată şi de fosta
Dresn - ° a*6 *re* frecventau acelaşi cerc social. Am
cheme ? 613 existe două femei pe care să le
Rothseh'U ^ dar °ând mi-ai spus că ai lucrat la
1 investments, bănuielile mele s-au confirmat.
^ am muŞcat uşor buza de jos.
prima D5ci’ înainte de asta... când am dansat pentru
oara, nu ştiai?
Hudson a clătinat din cap.
Habar n-aveam.
Şi totuşi m-ai invitat la dans iar?
139
VI K E E L A N D

O umbră de zâmbet i s-a ivit în colţul bUzelQr


— Da.
Am simţit cum mi se iuţesc bătăile inimii
_ De ce? 'j
_ De ce te-am invitat la dans? j
Am dat din cap.
P r iv ir e a l u i Hudson a poposit p e b u z e le m e|

- - W 1 acolo câteva secunde. e'e,


r a m a n _ F iin d c ă mi s-a părut c ă erai o femeie interesantă
— Oh... OK. .
S a aplecat spre mine şi a coborât glasul.
_ Şi frumoasă. Mi-am zis că erai interesantă şi
superbă.
M-am îmbujorat la faţa.
— M u lţ u m e s c .
Hudson continua s ă m ă privească f i x . P r a c t i c îl
forţasem să-mi facă un compliment, şi totuşi îmi ardeau
obrajii. , , lW, r
El a bătut cu degetele in tablia mesei.
_ Alte întrebări?
— Nu.
A zâmbit cu gura la urechi.
— Eşti sigură?
Am încuviinţat din cap. Dar după ce am chibzuit
un minut, m-am răzgândit.
— De fapt...
— Dă-mi voie să ghicesc. Altă întrebare?
— Când am venit la tine la birou să-mi iau telefonul,
m-ai invitat la cină, dar am avut cumva senzaţia bizara ca
erai supărat pe tine însuţi că m-ai invitat.
El şi-a lăsat capul într-o parte.

140
INVITAŢIA

- Nimic nu-ţi scapă!


Mi-am muşcat buza, gândindu-mă dacă să-i pun şi
următoarea întrebare. Dar chiar voiam să ştiu răspunsul.
- Am fi ieşit în oraş dacă nu ţi-aş fi dat din greşeală
alt număr?
Din nou i-a zvâcnit colţul buzelor.
- Ţi-am telefonat, nu?
- Oh... da. Păi... presupun că totul a ieşit cum nu
se putea mai bine. Vom lucra împreună şi n-aş vrea să
tulbur apele.
Privirea lui Hudson s-a oprit din nou, pentru o
clipă, la buzele mele.
— Deci, dacă te-aş invita chiar în clipa asta, m-ai
refuza, chipurile ca să nu tulburi apele şi aşa mai departe?
Fiecare părticică din trupul meu voia să meargă
la întâlnire cu acest bărbat... afară de acea latură a
creierului meu care investise cinci ani în afacere. Pur şi
simplu nu puteam.
M-am încruntat.
— Din pricina încurcăturilor cu fostul meu
partener de afaceri, era cât pe ce să nu pot continua cu
Parfumurile Personalizate.
— La prezentare ai spus că ai avut un asociat, dar
că ai cumpărat şi partea lui.
Am încuviinţat din cap.
— Da, parteneriatul n-a mers bine.
Hudson părea că aşteaptă şi alte explicaţii.
Am oftat şi am continuat:
~ E vorba despre fostul meu logodnic. Când am
nipt logodna, am cumpărat şi partea lui.
Hudson a dat din cap.
~~ Era şi el chimist în domeniul parfumurilor?

141
VI K E E lA N H

Am pufnit batjocoritor.
— Nici vorbă. Aiden e poet. Cel puţin asta ie .
tuturor. Slujba pentru care ia salariu e cea de pr0f J*">e
engleză la un colegiu de stat. rde
— Poet? Nu prea pare un partener de afacerj
— Nici n-a fost. Nu m-a ajutat deloc să ţ j * '
afacerea, dar iniţ»l a » » « b u . . cu fo „d uri, ».I,

riatul —
sau< ai
*.“rupt logoana. Hu Zbon,
n |Uand
F « *
furculiţa un crevete ş. varandu-I in gura.
_ Mmm... Ceea ce a dus la ruptura a fost faptu|
s-a culcat cu cineva care nu eram eu.
Hudson s-a înecat cu mancarea şi a început să
tuşească.
— Rahat! E ş t i O K ?

A întins mâna, articulând cu greu:


— Da...
A înşfăcat sticla cu apă şi a băut, ca să nu-i stea
mâncarea în gât.
— Aşteaptă o clipă.
Când ochii lui au încetat să lăcrimeze şi a putut
iarăşi să respire, a clătinat din cap.
— Adică logodnicul tău te înşela? Era genul care
umbla după fuste?
Am zâmbit cu tristeţe.
— Da, dar până la urmă a fost mai bine aşa, cel
puţin pentru afacerea mea.
— Cum adică?
— Păi, nu ştiu dacă aş fi progresat la fel de mult
dacă nu m-aş fi despărţit de Aiden.
— De ce? Nu faptul că ai cum părat şi partea lui ţi-a
creat probleme financiare?

14 2
INVITAŢIA

— Ba da. în decursul timpului, Aiden contribuise


cu o sută douăzeci şi cinci de mii de dolari. Prin urmare,
am folosit banii puşi deoparte pentru demararea afacerii
ca să cumpăr partea lui. Dar nu sunt sigură dacă aş fi
reuşit s-o pornesc, chiar de-aş mai fi avut toţi acei bani.
Când m-am cuplat cu Aiden, eram amândoi tineri. Pe
atunci, el mă încuraja mult şi am început să strângem
bani într-un cont de economii comun. Iniţial nu mulţi,
dar în timp s-a adunat o sumă considerabilă. între timp,
Aiden a început să se arate interesat de investiţia în
proprietăţi. Probabil pentru mine ar fi trebuit să fie un
semnal de alarmă faptul că nu-1 interesa să cumpere o
casă în care să locuim amândoi, deşi eram împreună
de ani de zile şi încă nu stăteam în acelaşi apartament.
Oricum, el spunea că investiţiile imobiliare sunt mai
puţin riscante decât ideea mea de afaceri. Mi-a propus
să cumpărăm o proprietate şi abia pe urmă să încercăm
să economisim pentru Parfumuri Personalizate.
Hudson s-a încruntat.
— Am impresia că fostul tău logodnic a fost un
mare nemernic.
Am zâmbit.
— Aşa e. Iar eu l-am lăsat de multe ori să mă
influenţeze, deşi n-ar fi trebuit. Cu câteva luni înainte sa
ne despărţim, am început să ne uităm după proprietăţi
de închiriat. Visul meu era diferit de al lui şi eram la un
pas de a renunţa la al meu ca să-l accept pe al lui. Aveam
o slujbă bună şi Aiden mă facea să mă simt egoistă că-mi
doream mai mult decât atât.
Am tăcut o clipă.
— D e s p ă r ţir e a n o a stră a fo s t o r ib ilă d in m u lte

fic tiv e , to tu ş i a avu t şi o p a rte b u n ă, şi a n u m e că am

ecis să-mi pun în mişcare planurile de viitor.


v Hudson s-a uitat la mine câteva clipe. în cele din
Urrna a dat din cap.

143
VI KEELAND

— Bine ai făcut!
— Aşa cred şi eu.
— Deşi eu zic că despărţirea voastră a avut^
părţi bune.
Mi-am împreunat sprâncenele.
— Care anume?
_ Nu t e - a i m ă r i t a t c u o jig o d ie .

Am râs.
— Da, presupun că şi asta.
Telefonul meu «te pe masă a !”<*Put să sil» .
ecran a apa
apărut numele lui Ben^Am întins mSna f
* îut —* a-- Uii/Hcnn co b __ w
respins apelul,
---/ nu înainte ca Hudson să fi apucat savajj
re
el numele celui care a sunat
Şl V* —---
_ £)acă vrei să vorbeşti... a spus el.
A #

_Nicio problemă. II sun mai târziu.


A aşteptat câteva clipe şi, cum eu nu-i dădeamalte
amănunte, şi-a lăsat capul într-o parte.
— Ben. E tipul cu care ai venit la nuntă?
Am clătinat din cap.
— Acela era Fisher.
— Da, a încuviinţat el din cap. Fisher.
Din nou s-a lăsat o tăcere penibilă. Până la urmaa
ridicat din sprânceană, curios.
— E fratele tău?
— Nu. Nu am fraţi. Doar o soră.
Cum nici de data asta nu i-am dat alte amănunte,
a chicotit.
— Vrei să mă faci să te întreb, aşa-i?
I-am adresat un zâmbet nevinovat.
— E... cineva nou.

144

m :
INVITAŢIA
! •

M-a privit în ochi câteva clipe, pe urmă şi-a dres


glasul.
— Ce ar fi să ne apucăm de treabă? Până termini de
mâncat, pot să-ţi enumăr câteva lucruri pe care voiam să
le discut cu tine.
Părea brusc pregătit să treacă la afaceri, ca şi cum
ar fi apăsat pe un comutator, dar acum îmi roiau mie
prea multe gânduri în minte. A început să turuie numere
şi date şi, deşi eu dădeam din cap şi mă prefăceam că-1
ascult, toate îmi intrau pe o ureche, şi-mi ieşeau pe
cealaltă. Nici măcar nu mi-am dat seama că se între-
rupsese ca să mă întrebe ceva, până când nu am ridicat
privirea şi am văzut că aştepta ceva de la mine.
— Iartă-mă. Ce m-ai întrebat?
El şi-a îngustat pleoapele.
— Măcar ai auzit ceva din tot ce ţi-am spus?
Am înfipt furculiţa într-un crevete şi l-am vârât în
gură, făcând semn că pentru moment nu puteam vorbi,
îmi închipuiam că fusese o mişcare isteaţă ca să-i evit
întrebarea, dar n-am reuşit decât să-l fac pe Hudson să
se uite la buzele mele. Avea un aer înfometat, dar nu
după mâncare chinezească.
Oh, Doamne! Am simţit un zvâcnet binecunoscut
în stomac, iar când Hudson şi-a lins buzele, zvâcnetu a
coborât şi mai jos.
Am terminat de mestecat, am înghiţit şi mi am
dres glasul.
— Ai putea să repeţi întrebarea?
Aceeaşi umbră de zâmbet în colţul buzelor. Daca
nu l-aş fi cunoscut, aş fi zis că avea un tic.
Am răsuflat uşurată când a dat din cap şi a
să repete ce spusese mai devreme. De a a a
reuşit să mă concentrez cât de cât şi am rama
câte reuşise să facă într-un timp atât de seu
145
VI KEELAN D

echipei de achiziţii să obţină cotaţii multiple p


mostrele mele şi reuşise să economisească cel toate
cenţi pe bucată, pentru majoritatea produselor N** °inci
mult, dar cum fiecare cutie conţinea douăzeci d ărea
diferite, reducerile obţinute la transport se rid? m°Stre
sumă semnificativă. Cau la o
Uau!
M-am rezemat de spătarul scaunului şi am zâ V
ironic.
— Cu siguranţă eşti mai tare ca Aiden.
Ochii lui Hudson străluceau.
— Nu vreau să abordez acest subiect.
Am râs.
— Cred că-i o idee bună. Dar serios vorbind, sumele
pe care le-ai economisit aproape vor acoperi costurile
unui partener în primul an. Nici nu ştiu ce să spun. Şi eu
care credeam că am făcut o treabă bună cu negocierile.
— Chiar ai făcut. O mare parte din economii provin
din achitarea în avans a mărfurilor şi din efectuarea
cumpărăturilor angro, ceea ce nu puteai face înainte,
date fiind restricţiile tale financiare.
Telefonul lui Hudson a bâzâit ca să-i amintească
ceva. Pe ecran a apărut numele lui Charlie, iar el s-a uitat
la ceas, ca şi cum ar fi vrut să verifice dacă îi arăta aceeaşi
oră ca telefonul.
— Nu mi-am dat seama că s-a făcut aşa târziu. Mă
scuzi o clipă? Trebuie s-o sun pe fetiţa mea să-i spun
noapte bună.
* Wlâ
— Desigur. Iar eu am nevoie să merg Pana
toaletă.
După ce m-am dus la toaletă, m-am
consiliu*Cum Hudson tăcea, nu mi-am da s ^
că încă era la telefon. Când am văzut că avea mo gj
ureche, i-am arătat prin semne că aştept afara,
146
INVITAŢIA

mi-a făcut semn să intru. M-am aşezat şi amascultat ce


vorbea.
— Glumeam când am spus asta, Charlie. N-ar fi
trebuit să repeţi faţă de mătuşa ta.
A urmat o scurtă pauză, apoi el a închis ochii.
—Ai spus întregii clase?
De data asta chiar mă făcuse curioasă.
— OK bine. Sunt convins că profesoara ta aînţeles
că era vorba de o glumă, spre deosebire de mami şi de
mătuşa Rachel.
Hudson a ridicat ochii spre mine.
_ ştii ce, spune-i lui mami că
Sunt încă la muncă. Am să vorbesc cu ea a n d am sa t
telefonez mâine-seară.
Pauză.
— Şi eu te iubesc!
A închis telefonul şi a clătinat din cap^
— Pe viitor, va trebui să ţin
şase ani nu va pricepe întotdeauna g
Am zâmbit.

-C e s-a întâmplat? ^ inată. Nu mai are


— Fosta mea cumnata
mult şi va naşte. Fosta mea 6 soţi . . anU are simţul î f S n
Rachel în materie de umor. De n l m_a întrebat ce
umorului. Acum vreo două seri, ^r verjş0r. Nu ştiu
nume mi-ar plăcea să aibă viitoru jochei voia să
ce mi-a venit de i-am spus că U ,je nU m-a crezut,
boteze copilul Homeslice6şi, cum minute.
m-am chinuit s-o conving preţ de cin
Am ridicat brusc din sprâncene.
— Homeslice? Adică tip de gaş^*
5 Aprox. „tip de gaşcă” (engl.) (n. tr.).

147
VIKEELAND

El a zâmbit cu gura până la urechi. ^


- Era clar că glumeam, dar '" tr? 1‘“ŢP ni s-a a,j
mâncarea, ne-am întrerupt dm am uitat .
spun lui Charlie că nu vorbisem
> * acta faţă de mama ei? prpc,

- Şi ea a r e p e t a t a s t resupun
că reacţia n-a fost
Hudson a clătinat dm cap. g r o z a v a .

HU 1 r mai ră u decât atat. Acum ,.4,


_ A fost chi a mea soţie. îmi spusese să rT®
luni m-am certat îngheţată fiindcă sora ei zicea u'>
mai dau
uni m - a ilui
» r Cna ă era
r h a r b e “ ‘ “ Ix e r a cceva
e v aereditar.
« - ----- Nu ştiuri a
mai dau lu' ^ ă la lacto ^ er char\ie nu suferă de asta.
avea intoleranţă la lactoz^ ^ ^
in to le ra n ţ nU ce rt e c a , uU a v r e m e incat să ne
e ade^ asuficientâîn g h e ţa tă d e m u ltă vremeîncât
" s u n e 5 or fi fost Ceva in neregula cu ea. np e
M â n â n d Sf d a c â ar A „foSt4 *ra- ’or
ia r nasul
n a s u l şi
ş i eu
eu am
am z,s că
A d a t seatu ^ '1 ă . s a i?1 v a p u p ă c e a r ta aia, am şmitat
c i o > \ T o l e r a ^ l a r am a u z l o pe C h a rlie repetând
* aCht : i P ^ n i c ă tr ă s e s e c u u r e c h e ,
ce sP uSie3 e .. Habar
ilieie H a b a r n;avc“
n. ‘"
- r- t Af tăăcu
VOfbe c u tt cc âatetv ae clip
^ ^e- lii; c h a r ll il ee ss âă sp un
sp u nă o poveste
ă o poveste
A A zi a fo s t ^ o e c o g r afte cu copilul m ă ^
" iV ^ e i ia r e a a a d « v ă r u i e i u rm a sa-1 cheme
in fa ţa c ’s tu tu r o r c a p , _a a tr a s aten ţia ^ dne
în ta\a c tutui
ei.
H o m e s b c e şcj,
i, cf ^
â n dr ÎPcţ °u* eSs e eo 0 gg lu
lu m
m ăă , C
Chh aa rlie
rlie aa replicat
repfo,
«;• " ^ a s ta P r o b a b H ^ e fiin d c ă s u fe r ă d e intoleranţă
IV a firm a s e a s ta P J ^ ¿ h m » fiin d c ă S u fe ra d e mt0lmnţi
- nU f e c e §
c ă m ă tu ş a e i n u
la u m o r. e r ţt g u r a c u p a lm a .
M i ' a m a Pm n e , E a m u z a n t l a cu lm e !
_ oh,Doamne, c. a
Hudson a z â m b it la r g -

_ N u -i a şa ?
- a soţie ş i- a Pierdut de tn i

s i m ţ u l u m o r u l u i .

148
invitaţia

_ Ei bine, dacă ajută la ceva, eu cred că-i teribil de


uzant. E clar că cei mai mulţi copii spun mai multe
f miri decât ar trebui. In cele zece minute cât am stat
Charlie mai devreme, am aflat că aţi fost la plajă cu
CUsăPtămână în urmă, că a durut-o burta cândva de la
îngheţata cumpărată dintr-un anume magazin şi că-i
scrii mesaje pe fructe când îi pregăteşti pacheţelul cu
mâncare. Fiindcă veni vorba, mi se pare o idee tare
drăguţă!
— Când s-a dus prima oară la grădiniţă, era foarte
stresată la ora prânzului, fiindcă nu ştia lângă cine să se
aşeze. I-am scris mesajele alea ca s-o ajut să se simtă în
largul ei când îşi desfăcea pacheţelul. Cumva am rămas
cu obiceiul ăsta.
— îmi place la nebunie!
El a zâmbit.
— S-a făcut târziu. Ce ar fi să ne oprim şi să
continuăm mâine-dimineaţă? în plus, aş vrea să se
implice şi departamentul de marketing când vom aborda
următoarele subiecte.
— Oh, OK... Desigur.
Ne-am dus fiecare în biroul lui. Câteva minute mai
târziu, Hudson a trecut prin faţa uşii mele, în drum spre
ieşire, şi s-a oprit în prag.
— Ai planuri cu Ben în seara asta?
Am zâmbit.
-Nu.
— Bine.
A bătut cu degetele în tocul uşii, marcând un ritm.
— Nu sta prea târziu. Ai rămas ultima şi cei de la
curăţenie deja şi-au făcut treaba. O să încui uşa după
niine, când voi pleca.
7 OK, mulţumesc. Mai am de terminat câteva
lucruri, după care plec şi eu.
149
VI KEELAND

El a dat din cap şi s-a întors sa plece, apoi a rac


_ nas înapoi spre mine.
- Apropo, mai devreme am auzit limpede
asa ^câ n-am să te mai invit in oraş.
sous, aşa
Zâmbetul mi s-a topit.
- Oh... OK.
El mi-a făcut cu ochiul.
1 Pe viitor am să aştept sa ma inviţi tu. Noapte
bună, Stella!

Odată cu plecarea lui Hudson s-a dus şi putere


mea de concentrare. Totuşi, trebuia să mai rezolv unele
lucruri înainte să pornesc spre casă. Mai târziu urma
să am suficient timp să analizez în detaliu ce spusese
el. Poate când aveam să stau goală în cadă sau să-mi
alung stresul cu vibratorul pe care-1 ţineam în sertarul
noptierei. Deocamdată trebuia să lucrez la desfăşurăto­
rul pe care îl amânasem toată ziua. Voiam să am totul
pregătit pentru dimineaţa următoare, când aveam să
lucrez cu echipa.
Dar Excel-ul nu era chiar punctul meu forte şi se
facea târziu. Aşadar, după ce am deschis desfăşurătorul,
n-am făcut decât să mă holbez la cifre. Neputând să mă
concentrez, mi-am scos căştile din poşetă. Muzica clasică
mă ajuta întotdeauna. în timp ce lucram, a început să fie
cald în birou. Probabil că aerul condiţionat era programat
să se oprească la o anumită oră. Cum eram dispusă să
accept orice pretext ca să fac o pauză, am decis că aveam
nevoie de nişte apă rece din sala de mese aflată ceva mai
încolo pe coridor.
Pe fondul muzical al „Anotimpurilor” lui Vivaldi
mi-am umplut o cană mare cu gheaţă sfărâmată. u

150
INVITAJIA

putut abţine. De fiecare dată când auzeam această


m zică îmi închipuiam că^ eu sunt dirijorul. Nu era
^meni prin preajmă, aşa că ce naiba? Mi-am pus cana
ne masă, am închis ochii şi am lăsat intensitatea muzicii
să-mi conducă braţele prin aer. Nimic nu-mi liniştea
mintea mai mult ca dirijatul. M-am lăsat absorbită de
acele momente şi am uitat de mine.
Până când...
Am simţit cum cineva mă înşfacă de la spate. M-am
răsucit în loc, uluită. Am acţionat din instinct şi, datorită
adrenalinei, mi-am strâns pumnul, mi-am luat avânt şi
am lovit cu toată forţa.
Am izbit ceva ce mi s-a părut a fi un zid de cărămidă,
deşi nu puteam fi sigură, fiindcă îmi ţineam pleoapele
strâns lipite.
Pe urmă am auzit un glas care acoperea muzica.
— Ce mama naibii... a mârâit vocea.
Am simţit un nod în stomac.
Nu.
Imposibil.
Nu se poate să fi făcut aşa ceva!
Doamne, te rog, fă să fie oricine, dar nu el!
Am deschis ochii şi mi s-a confirmat ceea ce ştiam
deja.
Dumnezeu nu-mi ascultase rugămintea.
Fiindcă tocmai îi trăsesem un pumn în nas...
Lui Hudson.

151
fâ o u fâ o n ,

— Ce mama naibii!
Mi-am acoperit nasul cu mâinile.
— Oh, Doamne! Hudson! îmi pare teribil de rău!
Te doare?
Au început să-mi lăcrimeze ochii şi mi-am
închipuit că asta era umezeala pe care o simţeam. Până
când mi-am luat mâinile de la nas şi am văzut că erau
pline de sânge.
— Doamne Dumnezeule! îţi curge sânge!
Stella a înşfăcat un sul de prosoape de hârtie de pe
masa din bucătărie. A rupt mai multe bucăţi, le-a făcut
ghemotoc şi a vrut să mi le pună la nas.
I le-am smuls din mână.
— Iartă-mă... M-ai... m-ai speriat îngrozitor!
Mi-am apăsat prosoapele pe nasul din care sângele
curgea gârlă.
— Te-am strigat de două ori, dar nu mi-ai răspuns.
Ea şi-a smuls căştile din urechi.
— Aveam căşti şi muzica era dată tare.
Am clătinat din cap.
— îţi fluturai braţele... am crezut ca te sufocai.

153
VikttLAN D

Stella s-a încruntat.


- Dirijam.
- Dirijai?
- Da. îmi imaginam că sunt dirijor qj
simfonie, înţelegi? c°ndUc 0
M-am holbat la ea de parcă ar fi avut două
- Nu, nu înţeleg. Nu mi se întâmplă prea^ ^'
dirijez o simfonie în bucătăria de la birou. es să
- Mare păcat! Ar trebui să încerci. Iţi ¡¡nis.
sufletul. 6şte
- Cred că am să sar peste experienţa asta, dată
fiind reacţia ta.
Am arătat spre sulul de prosoape.
- îmi mai dai nişte hârtie?
- Oh, Doamne, tot nu se opreşte sângele!
Am lăsat deoparte prosoapele pline de sânge şi am
rupt altele. Stella începea să se albească la faţă.
- Ar trebui să te aşezi, mi-a spus ea. Să-ţi laşi
capul pe spate.
- Eu zic că mai degrabă tu ar trebui să te aşezi.
Eşti galbenă la faţă. Stai jos, Stella.
Ea s-a sprijinit de masa şi s-a lăsat pe un scaun.
- Nu suport să văd sânge. Mă ia ameţeala. Poate
ar trebui să ne aşezăm amândoi.
Cum sângerarea mea nu dădea semne să se
oprească prea curând, m-am aşezat faţă în faţă cu Stella.
Ea continua să clatine din cap.
- îmi pare tare, tare rău...
Şi-a dus mâna la inimă.
- Nu pot să cred că te-am lovit! A fost o reacţie
instinctivă. Nici n-am văzut cine era. Totul s-a întâmp at
atât de repede.

154
INVITAŢIA

_ Nu-i nimic. E vina mea. Ar fi trebuit să-mi dan


seama până acum că te sperii repede. Şi nici n-ai ştiut că
nl-am întors. Am interpretat greşit situaţia.
— N-ar trebui să-ţi laşi capul pe spate?
_ Nu. E ultimul lucru pe care trebuie să-l faci când
îţi curge sânge din nas. Trebuie să te ciupeşti de partea
moale de deasupra nărilor. Dacă îţi laşi capul pe spate
nu faci decât să înghiţi sânge.
Ea a schiţat o grimasă şi şi-a acoperit gura cu
palma.
— Ce scârbos...
Abia atunci am observat că încheieturile degetelor
ei se înroşiseră. Două chiar începuseră să se umfle. Am
făcut semn cu bărbia către ea.
— Ce-ţi face mâna?
— Oh... nici nu ştiu.
Şi-a întins degetele, le-a strâns în pumn, apoi le-a
eliberat. Nu părea să fie vreo fractură.
— De fapt, mă cam doare. Cred că aveam atâta
adrenalină în mine, că n-am simţit durerea până acum.
M-am ridicat şi m-am dus la frigider. Singurul
lucru mai de Doamne-ajută pe care l-am găsit a fost un
pachet de mâncare congelată, Lean Cuisine. L-am învelit
în prosoape de hârtie şi i l-am întins.
— Pune-ţi ăsta pe încheieturi!
— N-ar trebui să-l ţii tu la nas?
— Nu-ţi face griji pentru mine.
Zece minute mai târziu, nasul meu a început în
sfârşit să sângereze mai puţin.
— La cât eşti de micuţă, mi-ai ars un pumn straşnic!
Ea a clătinat din cap.
VIKEELAND

- Tot nu pot să cred că te-


n-am tras vreun pumn cuiva. *nias
singură. arn ujtat ceva ^
- Păi chiar PlecasenJ* ă \a o întâlnire în oraş, J
am nevoie mâine la prima ut lângă sala de mese
că m-am întors. Când am ^ aparatul de făcut cuburi de
am auzit cum umblă cin^ erai încă aici. Am vrut să-ţi
gheaţă şi mi-am dat searn gă p] dar cred ^ ^
sp u n că vo i reseta a la r r n ^ d e d r e a pta.
fo st în sigu ran ţă cu a *n d s-a u ita t la nasul meu,
E a a zâm b it, “ o d ip ă .
zâm b etu l 1 s-a t op1 de ră u ...
_ îm i p are â n „ e r e a z ă în to td eau n a foarte
_ S u nt bine. N a s ^ ^ spă] în a in te de piecare
tnre O s a mă duc a .

¡,® C ? e o p « ” e'p“ tal01 C° n8eli" Şi Şl'a


degetele.
- Da, sunt bine.
M -am ridicat.
_ N u în tâ rzia p re a m u lt, R o c k y .

- C e n aib a ai p ă ţit?
tack s-a re z e m a t d e s p ă ta r u l s c a u n u lu i, zambmd
e„ gura până 1. urechi. Ticălos»! ăs>» se drs.r, cm -

' " T d l m t a e â l a aceea îmi urmasem rntina d t t


mă spălasem pe dinii, dar când Ş'dteasem j " ™ “

S * “ r . l Pd ™ » pe ca. -

156
INVITAŢIA

„U mă durea decât dacă-1 atingeam. Dar aveam ochii


umflaţi- cu cearcăne negre şi vineţii sub ei. înainte să
plec de acasă îmi pusesem ochelarii de soare, aşa că
îmi fusese uşor să uit de starea mea... până când îmi
scosesem ochelarii în biroul prietenului meu.
— Cine te-a pocnit?
S-a aplecat spre mine să mă privească mai bine.
— Oricine ar fi fost, a făcut o treabă mai bună decât
mine în seara când ne-am îmbătat noi doi şi ne-am luat
la pumni. Eu abia dacă ţi-am lăsat un semn, în schimb
când tu te-ai ridicat şi mi-ai tras una, m-am ales apoi cu
treisprezece copci.
— Cine a făcut asta a fost cu siguranţă mai puternic
decât tine.
— Cine anume?
Am zâmbit ironic.
— Stella, prostule!
Jack a făcut ochii mari.
— O femeie ţi-a făcut asta? Cine-i Stella?
— O ţii minte pe fata pe care ai cunoscut-o la nunta
Oliviei? Cea care a mirosit conţinutul paharelor la bar?
Am câştigat două sute de dolari când a reuşit să identifice
marca de gin după miros.
— Tipa aia mişto care a venit neinvitată?
— Exact.
— OK. Şi ce-i cu ea?
— O cheamă Stella.
Jack s-a strâmbat nedumerit.
— Credeam că o cheamă Evelyn.
încă nu-1 pusesem în temă pe prietenul meu
cu tot ce se întâmplase după nuntă, deşi în ziua aceea
venisem la el să discutăm despre Parfumuri Persona
lizate. Jack era vicepreşedintele unuia dintre ce e ma
157
V IK E E L A N D

mari conglomerate media, care întâmplător H


mai cunoscut post de televiziune pentru c e^'nea cel
online. Mă gândeam că ar fi putut să-mi p r e z i n t * “*'
oameni importanţi cu care să discut despre pos'fvr^1'^9
de-a face reclamă parfumurilor Stellei într ,,n !tafea
emisiunile lor. 3 di^ e
— A venit neinvitată, isteţule! Nu şi-a dat nu
adevărat. e
— Oh, la naiba! OK, aşa are sens. Deci tipa mi
care avea acel simţ al mirosului ieşit din comun o *°’
realitate Stella. ’ 6 10
— Da.
— Şi ţi-a tras un pumn în nas fiindcă...
Probabil mi-ar fi fost mai simplu să-i povestesc
totul de la bun început, aşa că asta am şi făcut. Am început
prin a-i spune despre telefonul pe care-1 pierduse, i-am
vorbit apoi despre compasiunea Oliviei şi am ajuns
într-un târziu la scopul vizitei mele din ziua aceea.
Când am terminat, Jack s-a lăsat pe spate, în
fotoliu, şi şi-a frecat bărbia.
— Ai investit în nenumărate companii, iar în acest
sens te-ai fi putut folosi de relaţiile mele. De câteva ori
chiar ţi-am spus că ai fi fraier să nu apelezi la mine.
întotdeauna mi-ai răspuns că nu-ţi place să amesteci
prietenia cu afacerile. Ce-i diferit de data asta?
— Nimic.
Jack şi-a lăsat capul într-o parte.
— Şi totuşi, iată-te aici...
~ Ti"am cerut să-mi prezinţi nişte persoane, nu să
te dai peste cap.
Jack a ridicat din umeri.
A

— In decursul timpului ai avut o duzină de produse


pentru care mi-ai fi putut cere ajutorul, şi, totuşi, e pentru
invitaţia

prima oară când vii la m ine ca să-m i ceri ceva. Vrei să ştii
ce cred eu?
— Nu dau doi bani pe ce crezi tu, aşa că nu mă
interesează.
Jack a zâmbit ironic.
— Cred că ţi s-au aprins călcâiele după tipa asta şi
vrei s-o impresionezi.
De ce naiba mă întreabă toţi oamenii din viaţa
mea dacă vreau să le aflu părerea şi, când le zic că nu,
ei ţin morţiş să mi-o spună?
Am clătinat din cap.
— Am investit bani în compania ei, deşteptule.
Ultimul lucru de care aveam nevoie era ca Jack să
afle că femeia care îmi umflase ochii mă avea la picioarele
ei. Mi-ar fi amintit de asta şi la bătrâneţe, când am fi
pariat din scaune cu rotile.
— Ai investit în toate companiile pentru care ai fi
putut veni să-mi ceri ajutorul, a replicat el.
Mi-am dat ochii peste cap.
— Mă ajuţi sau nu?
— Da, dar vrei să ştii de ce?
— Fiindcă îmi eşti dator de mii de ori? ^
— Poate, dar nu de asta. O fac pentru ca^e ^
vreme nu ţi-ai mai dat silinţa sa cucereşti ° gle ş[ să
obişnuit să intri într-un bar, să-ţi araţi gr£madă. E
pleci acasă cu una pe care o alegi intr ° | sur0rii
bine şi aşa. Eu detest să petrec atât timp
Alanei. E genul care se dă mare. ~ CU
a * l ace cumnatul tau
— Nu pricep. Ce are de-a tace c
discuţia noastră? ^ prietenă, am
—E s im p lu . D a c ă ţi- a i g ă s i n ^ ^ -n joc
putea ie şi d in c â n d în c â n d la c in a , cu
159
VI KEELAND

de Allison şi Chuck. Fiindcă veni vorba, care bărbat


şaizeci de ani îşi zice Chuck?
— Nu ies în oraş cu Stella.
Doar dacă o să mă invite ea.
Jack a zâmbit.
— Mai vedem.
Chiar dacă amicul meu era o pacoste, totuşi avea
relaţii teribil de importante. In următoarele două ore
nu numai că m-a prezentat şefului echipei de achiziţii
a postului de teleshopping, dai m-a şi dus în studio să
văd finalul emisiunii pe care tocmai o înregistrau. în cele
din urmă, a reuşit să-i vândă acelei persoane importante
drepturile de difuzare asupia conceptului după care
se ghida afacerea Parfumuri Personalizate, ba chiar a
convins-o să ne invite pe Stella şi pe mine la prânz în
ziua următoare.
— Iţi mulţumesc mult că m-ai prezentat!
în holul de la intrare i-am strâns mâna lui Jack.
— Trebuie să mă întorc la birou, dar îţi sunt dator
cu o bere, cât de curând.
Jack a zâmbit.
— Nu-i cazul. Ai să te achiţi de datorie când ai
să mă scuteşti să mai ascult poveştile lui Chuck despre
bătături. Nu putea măcar să se facă ginecolog, în loc de
podolog?
— Te sun săptămâna viitoare să-ţi dau berea aia.
— Adică cina în patru, tu, eu, Alana şi Stella?
A #

— Iţi repet că nu mă întâlnesc cu Stella.


Jack mi-a surâs batjocoritor.
— Mai vorbim...
Când eram cu mâna pe clanţă, a strigat în urma
m ea:

160
INVITAJIA

— Poate vin mâine să iau prânzul cu tine. S-o


^nosc pe viitoarea cea mai bună prietenă a nevesti-mii...

Stella a ciocănit în tocul uşii de la biroul meu.


— Bună, ai o clipă liberă? M-am uitat peste
rapoartele astea pe care mi le-a adus Helena şi...
A ridicat privirea şi a făcut ochii cât cepele.
— Oh, Doamne! Spune-mi că nu eu ţi-am făcut
asta!
Am dat din cap.
— OK. Nu tu mi-ai învineţit ochii. M-am bătut cu
puştiul de la cafeneaua din colţ. Mi-a scris alt nume pe
paharul de cafea şi m-a scos din sărite.
— Vorbeşti serios?
— Bineînţeles că nu.
Am făcut semn spre obrazul meu.
— E numai şi numai opera ta, Rocky.
Ea a închis ochii.
— îmi pare groaznic de rău! Mă simt îngrozitor. Te
doare?
— Da, mă doare cumplit.
— Oh, Doamne!
Părea foarte afectată, aşa că a trebuit s-o liniştes
— Fii pe pace, glumeam. Arată rău, dar ma
bine.
~~~Nu-mi vine să cred că ţi-am făcut asta.
— Cum ţi-e m âna? A A
Stella şi-a întins degetele, apoi le-a strâns 1 p
— Mă dor încheieturile, dar am să sl^ aVie
au>Hudson! îmi pare tare rău că te-am o
161
VIKEELAND

Ţinea într-o mână o pungă albă de hârtie, pe


mi-a întins-o.
- Ia brioşa asta. E caldă. Am luat o de la cafeneaUa
din josul străzii. . x
îmi oferea o brioşă ca s-o iert ca-mi în v in g
ochii?
- Nu mai ai batoane Hershey.
Ea a zâmbit larg. . . ,

• “H
situaţii Chiar
de "Ifa se
urgenţa, a ră iT cve ^ a T pleca
aseară \ pot
oferi decât brioşa.
Am chicotit şi am ridicat mana.
_ E în regulă. Mulţumesc oncum
- Ia-o, te rog. Mă va face sa ma simt mai bine.
Fpmeia asta era nemaipomenită. S-a apropiat de
biroul“ 5i a PUS punga ¡n.r-un col,.

Am clătinat din cap.


_ Bine. Mulţumesc! Deci care era întrebarea?
- întrebarea?
_Ziceai ceva de rapoartele pe care ţi le-a adus
Helena.
- Ah, da... Aş avea câteva întrebări legate de
comenzile pe care Helena m-a rugat să le aprob. Ai
câteva minute?
A făcut semn cu degetul mare arătând undeva în
spate.
— Pot da o fugă până în biroul meu să le aduc. Am
trecut pe aici azi-dimineaţă, dar încă nu veniseşi.
M-am uitat la ceas.
— Peste câteva minute o să am un apel. N-ar trebui
să dureze mult, cam jumătate de oră. Ce ar fi să vin eula
tine în birou după ce termin?

162

j
mm

_ Ai* fi grozav. Ne vedem puţin mai târziu.


După plecarea ei am rămas câteva minute privind
* gol la scaunul unde şezuse. Oare era o simplă impresie
u se schimbase ceva în energia biroului de când ea
Kicra aici? Aveam ochii învineţiţi şi mai mult de lucru
ca o ricâ n d , totuşi mă simţeam mai echilibrat ca înainte.
Am oftat şi m-am apucat din nou de treabă.
P r o b a b il mi se trăgea de la acel pumn în nas.

După ce am terminat cu apelul telefonic, am pornit


pe coridor s-o caut pe Stella. Uşa de la biroul ei era
deschisă, iar faţa ei era ascunsă după un buchet enorm
de flori viu colorate, pus pe birou. Stătea cu nasul în
hârtii, aşa că în prima clipă nu m-a observat.
— Frumoase flori, am remarcat, ridicând din
sprânceană. De la Ken?
— Poate ai vrut să zici Ben. Dar nu, nu de Ia el.
Florile sunt pentru ziua prietenului meu.
— Ai cerut să-ţi fie aduse aici, ca apoi să i le oferi?
Ea a clătinat din cap.
— Ştii, azi e ziua lui. Numai că mi-a trimis florile,
fiindcă nu-i place să-şi serbeze ziua. Mama lui Fisher a
murit acum doi ani chiar de ziua lui, aşa că-i vine foarte
greu. în loc să se serbeze, îmi trimite mie daruri.
Pentru cei mai mulţi era ceva neobişnuit, dar nu
mă mira în cazul Stellei.
— Eşti pregătită să ne uităm la rapoartele alea?
— Da, te rog.
M-am aşezat de cealaltă parte a biroului ei. în timp
ce Stella s-a întors să frunzărească nişte hârtii de pe
comoda din spatele ei, mi-a captat atenţia o cy
coperţi de piele, aflată într-o cutie deschisă, lângă on.
De fapt, privirea mi-a fost atrasă de cuvântul gravat pe
copertă.
163
VI KEELAND

îţi notezi fantezii legate de persoana^ mea? arî)


întrebat. Ţi-am mai spus că nu trebuie ecat să mă inviţi
în oraş.

- Tii un jurnal?
- L e al altcuiva, s a , o e p u c n fost.

S-a întins peste birou. I-a ,uat S1 a vacat intr-un

sertar
Ca de obicei când era vorba de Stella, nu mai
pricepeam nimic. w
— Şi tu ai j u r n a l u l altcuiva, fiindcă...
Ea a oftat.
— Poţi să uiţi că l-ai văzut?
Am clătinat încet din cap.
— Nici gând.
Stella şi-a ridicat ochii în tavan.
— Bine. Dar dacă îţi spun, să nu râzi de mine!
Mi-am încrucişat braţele la piept.
— Devine din ce în ce mai interesant. Abia aştept
să aud povestea!
— De fapt, nu-i o poveste. Doar un hobby al meu.
— Să ţii un jurnal?
— Nu, nu ţin jurnale. Le citesc.
Am înălţat brusc din sprâncene.
— Şi cum ajungi în posesia lor? Le furi sau ce?
— Bineînţeles că nu. Nu sunt o hoaţă. De regulă, le
cumpăr de pe eBay.
— Cumperi jurnalele altora de pe eBay?
INVITAŢI*

Ea a încuviinţat din cap.


_ se vând ca pâinea caldă. Multă lume urmăreşte
reality show-uri. Eu piefei să citesc astfel de poveşti A
citi jurnalul cuiva e cam acelaşi lucru.
— Aha...
— Da, zău că da. Milioane de oameni urmăresc
emisiuni ca Real Housewives7 sau Jersey Shore8. Dacă
stai să te gândeşti, e fix acelaşi lucru. Oameni care îşi
spală rufele murdare în public şi care ascund secrete.
Mi-am scărpinat bărbia.
— Şi mă rog, cum ajungi să ai aşa un hobby?
Ea a oftat.
— Când aveam doisprezece ani, am mers la o
vânzare de vechituri, într-un garaj. Acolo am văzut pe
o masă o agendă legată în piele cafenie, aşa că am luat-o
să o miros.
— Nu mă îndoiesc.
Ea şi-a îngustat pleoapele.
— Nu mă mai întrerupe, altfel nu mai termin
povestirea.
— Zi mai departe...
în următoarele cinci minute a bătut câmpii despre
cum a mirosit agenda aia la vânzarea din garaj, cum era
amorezată de un puştan care juca fotbal şi cum habar nu
avea că agenda era deja scrisă atunci când o cumpărase.
Când a terminat de povestit, ştiam şi cât anume a plătit
pentru obiectul ăla în urmă cu cincisprezece ani.
Eu o priveam ţintă, încercând să-mi păstrez
cumpătul şi aşteptând să ajungă la esenţă. Dar ea nu
părea să observe. S-a uitat la mine de parcă ar fi vrut să
se convingă că o urmăream. Am dat din cap.
7 Serial TV american (n. tr.).
8 Serial TV american (n. tr.).
VI KEELAND

— OK...
— Mi-am dat seama că am cumpărat o agendj h •
scrisă. Iniţial n-am avut de gând s-o citesc, dar er^a
prea curioasă. S-a dovedit a fi un jurnal vechi de trei^
de ani, scris de o fată cu un an mai mare decât aveam ^
la vremea aceea. în primele pagini pomenea despre un
băiat care-i plăcea şi despre primul ei sărut. M-a captiVaf
şi nu m-am mai putut opri. Am citit tot jurnalul î«,
noapte. După asta, vreme de şase luni, am mers la toate
vânzările din garaje, încercând sa găsesc alt jurnal. Dar
n-am mai găsit. Uitasem de jurnale cand, la un moment
dat peste vreo câţiva ani, am descoperit unul pe eBay
Cu ocazia asta am aflat că există o piaţă întreagă pentru
ele. De atunci încoace le tot cumpăr. înainte de culcare,
majoritatea oamenilor se uită la un episod sau două
dintr-un serial. Eu citesc o pagină-două de jurnal.
— Deci prietenul tău ţi-a cumpărat un astfel de
jurnal de ziua lui?
— De fapt, eu l-am cumpărat. Dar e scris în italiană.
Fisher l-a dat la tradus şi mi l-a oferit de ziua lui.
Am chibzuit o clipă.
— De curiozitate, cam cât costă un astfel de jurnal
pe eBay?
— Depinde. Dacă e jurnalul unei femei, de regulă
costă între cincizeci şi o sută de dolari. Unii vând
fotocopiile jurnalelor, iar acestea sunt mai ieftine, fiindcă
pot fi vândute mai multor persoane. Jurnalele originale
din anii 1800 valorează mult mai mult, iar cele scrise de
bărbaţi, indiferent cât sunt de vechi, sunt o raritate.
— Jurnale scrise de bărbaţi? Bărbaţii ţin jurnale?
— Unii da. Dar sunt foarte rare şi extrem de
scumpe.

166
invitaţia

Eram uluit. Exista o lume întreagă de care nu


.vuseseni habar. Am făcut semn cu bărbia spre sertarul
u n d e vârâse jurnalul.

- Şi ăsta cui îi aparţinea?


- Unui anume Marco. Locuia în Italia.
- Care-i povestea lui?
- încă nu ştiu. N-am început să citesc. Dar sunt
foarte curioasă. Va trebui să mă limitez la o singură
p a g in ă pe seară, altfel am să-l termin pe tot într-o
noapte. Jurnalele italieneşti sunt cele mai bune. Oamenii
de acolo pun pasiune în tot ce fac.
- Dacă zici tu... Ştii că ai un hobby cam ciudat,
nu?
- Da. Şi ce-i cu asta? Pe mine mă face fericită.
M-a impresionat cum ceva atât de simplu putea s-o
facă aşa de fericită. După divorţ nu existaseră prea multe
lucruri care să mă facă fericit, nici măcar femeile cu care
mă întâlneam. Poate eram niţel invidios.
Oricum ar fi fost, aveam de lucru împreună. I-am
ascultat întrebările şi am corectat unele erori comise de
departamentul de marketing când pregătise comenzile.
In după-amiaza aceea trebuia să merg la o întâlnire, aşa
că am rugat-o pe Stella să-mi spună dacă mai avea nevoie
de ceva şi m-am ridicat să plec.
Când am ajuns la uşă, mi-am dat seama că nu-i
comunicasem vestea cea bună.
- Cât pe ce să uit... am apelat la un prieten ca să
mă ajute să discut despre produsele tale cu directorii
unui post de teleshopping.
- Zău? Le-a plăcut ideea?
- Foarte mult. Şi directorii, şi moderatorul
fisiunilor au fost entuziasmaţi de concept. Vor sa va a
cu ochii lor cum funcţionează. Robyn ne-a invitat mam
a prânz. Sper că n-ai alte planuri.
167
VIKEELAND

Ea a rămas cu gura căscată.


- Robyn? Robyn Q*“ nn? ReS Wesh(W»-
gului?
- întocmai. g absoiut grozav! Cum aj
- Oh, Doamne! v» gă îndrug verzi şi ^
putut să stai aici şi sa veStea cea mare?
timp de o oră, în loc sa- ^ îţi ascult poveşţ^
- Cred că 5mJează să mai funcţioneze.
c re ie ru l m e u p a rca m cete

Ea a clătinat din ca • ^ vederea şi n-am să te


_ Am să-ţi trec a fâcut rost de 0 întâinire
pocnesc din n^ ’ ¿ b a viaţa,
care mi-ar putea
Am zâmbit- ^ . ită un e-mail pentru a mâ
- Robyn o sa-m vedea De cum a primesCi
an„ „ ţa c t o i s i f *
ţi-1 redirecţione^- Aceasta se dovedeşte afi 0
- OK. Nemaip0 & sărbători, s-ar putea sâ
zi minunată! Df ^ ’nf din jurnalul lui Marco.

! ” n“ »t e ^ u n t specială, dar cei dinjurnalul


meu uneori chiar sunt.
S te d d c v

Cu şaptesprezece luni în urma

— S-ar putea să fie ei.


Am arătat către un bărbat şi o femeie care şedeau
ceva mai jos de noi, pe treptele bibliotecii unde Fisher şi
cu mine ne luam prânzul.
El şi-a împreunat sprâncenele.
— Alexandria şi Jasper?
Şi-a încreţit fruntea.
— Perechea din jurnalul pe care-1 citeşti tu? Pe
care ţi l-a dat colega ta de apartament de ziua ta?
Am încuviinţat din cap.
— A fost un gest frumos din partea ei.
Habar nu avusesem că ştia când e ziua mea, şi
totuşi îmi făcuse cadou cel mai incredibil jurnal. Eram
obsedată de el.
Fisher şi-a despachetat sandviciul şi a muşcat din
el cu poftă.
— Credeam că nu ştii numele băiatului, mi-a spus
el cu gura plină.
169
^ APELÂND

nu“l ştiu. Dar am decis să-i spun Jac


lonient ce ea îl menţionează cu iniţiala J. Astai^ ^
mai rea^în mintea mea, când mă gândesc la amând ^
— Scumpo, ştii bine că ţin la tine... dar cel
multe chestii din mintea ta nu sunt reale. e
L-am înghiontit în glumă. De la un timp începu
să vin să mă aşez pe treptele bibliotecii ca să-mjSeiîl
prânzul. Exact aceleaşi trepte unde se desfaşurase o bu^
parte din povestea descrisă în jurnalul pe care-1 citeam9
îmi plăcea să citesc raţia zilnică de pagini, chiar aici
să-mi imaginez că unii dintre oamenii care şedeau’ fa
preajma mea erau chiar cei din jurnalul pe care-1 ţineam
A A v

in mana.
— Jurnalul ăsta e cel mai grozav lucru pe care l-am
citit vreodată! Săptămâna trecută, într-una din zile, soţul
Alexandriei a venit mai devreme de la serviciu ca să vadă
ce mai face ea. în seara precedentă, când el voise să facă
dragoste, ea îi spusese că nu se simte bine. Adevărul
era că ea făcuse dragoste cu Jasper cu numai câteva
ore mai înainte, aşa că nu mai avea chef şi de soţul ei.
Oricum... când soţul a venit acasă să vadă cum se simte,
ea dormea, fiindcă în dimineaţa aceea se întâlnise din
nou cu Jasper şi era epuizată. Soţul ei lucra mereu până
târziu, aşa că Alexandria nu-şi făcuse griji când lăsase
telefonul la încărcat pe masa din bucătărie. Când soţul a
intrat, a surprins fix ultimul mesaj apărut pe ecran. Era
de la Jasper, care-i propunea o întâlnire pentru a doua
zi. Din fericire, figura în lista de contacte doar cu litera J.
Când soţul a luat-o la întrebări în legătură cu mesajul, ea
i-a spus că era vorba de o surpriza pentru ziua Iui şi el a
crezut-o. Bietul de el nici nu-şi închipuia că soţia lui avea
o aventură... Numai că din acel moment ea a fost din cale
afară de atentă unde îşi lăsa telefonul.
Fisher a clătinat din cap.
— Bietul de el? Vrei să zici bietul fraier.
mitaţia

nunta
Am întins mâinile.
_ Iar acum ea se întâlneşte de multe ori...
n n J a sp er
sex Pe aleea
l0t să înţeleg.
îndrăgostită
Fisher a muşcat din nou din sandvici.
_ Cum? Ai cumpărat mai multe volume din iur
naiul ei sau ce? Un jurnal nu poate acoperi ani întregi, nu?
- Ăsta da, fiindcă ea nu scrie foarte des. Exist“
pauze mari, uneori de luni întregi. înainte de nuntă
scria mult mai des, povestea toate planurile pe care şi
le făcea. După nuntă aproape că a încetat să mai scrie
presupun că n-a avut nimic interesant de spus timp
de un an sau doi... până când a început să se culce cu
prietenul soţului ei.
- Ai face bine să nu citeşti jurnalul ăsta prea
repede. Altfel, am impresia că, după ce-1 vei termina, o
să te laşi de sportul ăsta.
- Ştiu. Fiindcă femeia care l-a scris şi persoanele
despre care vorbeşte sunt chiar aici în oraş. Până acum
n-am mai citit niciun jurnal scris de cineva din partea
locului, cu atât mai puţin de cineva care să locuiască la
doi paşi de serviciul meu. Asta face ca totul să pară foarte
real... ca şi cum s-ar petrece chiar acum, şi nu în perioada
despre care relatează ea. Nu pot să nu mă gândesc la
persoanele din povestea asta şi să nu mă întreb dacă
nu cumva am trecut chiar pe lângă una dintre ele. Mai
deunăzi am fost la Starbucks şi numele de pe ecusonul
vânzătorului era Jasper. Am fost aşa de emoţionată
datorită gândului că ar putea fi el, că am scăpat îce
latte-ul din mână. Am rămas în cafenea până cân a ieşi
din tură. Din fericire, îl aştepta prietenul lui, aşa ca l-am
VI KEEIAN D

•Miilor amanţi ai femeii care a ^


şters de pe lista p o s i b i l i
jurnalul.
_ Arăta bine? urmăream pentru ca s*

jîsper' °Nici măcar »“ nf u'ră femeia cu * 5 }

_ L a Ca r e S t a r b u c J d e c â t a l t au .
e mai degrabă genul m
Am chicotit- Ce era sa fac dupa ce am
_ V orbesc iasă din tura? Sa-1urmăresc
aşteptat două ore ca UP
p â n ă acasa?e ^ ^ ^ o b sedata.

A m oftat- d e n . D e c u r â n d ne-am certat.


a** mi-a zis şi tv fiindcă uitasem sa-1 pun la
• în c h is e s e t e le f° n ^ . b ilu l l u i Ca să-ţi trimit fe
M l -Sl t şi cân d a m c a u ta ^ g e a m a că nu şi
înCa fc ă în târzii la cma; " „ trezit b ă n u ie lile , mi-am
f f m a i lă sa t la v e d e r î j ^ a n d n a să n u fie descoperită, aşa
£ £ * cât se t e m e a ^ ^ ^ d n u facuse n)m,„
că m -am certat cu ^
că m -a m ^

F is h e r a clătinat dmi c a ^ ^ de ia citit jurnale.


_ Poate ar tre u ^ pg care mi. 0 pregătisem

t u T r â S aminfipt furculiţa in ea, oftând.


penW PnDa,
a.noate
poate că ai dreptate.

Fisher a pufnit.
_ Nici tu nu crezi ce spui.

172
Prânzul nostru s-a transformat într-o petrecere.
Robyn, moderatoarea emisiunii de teleshopping, îşi
invitase colega de platou şi producătorul, directorul
venise şi el cu cineva, iar Jack se hotărâse să ne onoreze
şi el cu prezenţa. Dat fiind că se adunase atâta lume şi
Stella dorise să aducă pentru fiecare cutii cu mostre, am
mers cu maşina mea. Era parcată intr-un garaj aflat la
câteva străzi de birou, aşa că am plecat mai devreme şi
i-am spus Stellei să mă aştepte la intrare peste un sfert
de oră.
Când am oprit la semaforul din colţ, ea mă aştepta
în faţa clădirii. Astfel am avut ocazia s-o privesc fară să
ştie. De o parte şi de alta a intrării erau două ghivece mari,
foste butoaie de vin. Nu le acordasem niciodată atenţie,
deşi treceam pe lângă ele în fiecare zi, observasem oar
că administraţia clădirii schimba foarte des flori e. n
privit de la distanţă cum Stella s-a uitat în j u r, ca şi cum
ar fi vrut să se convingă că n-o vedea nimeni, upa ca
s-a aplecat. Am crezut că avea de gând să miroasa o »
dar ea şi-a apropiat nasul de partea de jos a °
butoi. Mi se păruse mie sau tocmai mirosise g i
Am chicotit văzând cât era de aiurită. se
dată când credeam că ştiu ce va face s.au treaba
dovedea că mă înşelam. în mod bizar, îmi pla
173
VI KEt LAND

v mfl întâlneam cu alte fenw


asta. La cinci minute dupa ce că aveau ca
deja ştiam ce salată vor coma ^ ^ deosebea de w ’
yoga ori tenisul. Nu şi Ste * e

Celelalte‘ . J .hiveciul pus de cealaltă Parte


S-a apropiat de g Jacă o vede cineva şi ].a
a intrării, a verificat du» ^ acum nu şi-a mai îndoit
mirosit şi pe acesta. ^ talie- Ceea ce mi-a 0ferj(
genunchii. S-a aplec* ¿ ndului e, - un fiind abSolr 'Uf
o privelişte perfecta a tu
fenomenal. lu grozav.
Grozav. P u r s y ^ apă t pe accelera* şi
De cum » f . f e înainte să ma duc sa iau maşina
am oprit tn mare, a5, ca m-am d „ JK j,
coborâsem cutii într-acolo.
la volan şi m-am u> de la paZnicul clădirii,
_ până merg sa . ^ spus> trecând pe lângă ea
urcă-teterogînmg1“ ;epede pentru că am parcat pe
T r e b u ie să n e
două locuri-
" 0h- ° K' Ap încărcat cutiile, am tr â n t it capacul
Am terminat teptat o pauză în trafic casă
p o r t b a g a j u lu i p2P0^ a ^ gă mă aşez la volan fără să mă

broşeze cineva^esc ^ ^ ocupat de cutii, mi-a spus

Stella.
- Cu plăcere.
Mi-am pus centura.
_ Mai avem o oră până cand1 trebuie sa fimla
restaurant, dar cu traficul ăsta, probabil ne va lua tot
cam atât ca să ajungem. ^
Am privit peste umăr. A durat ceva timp pan
când s-a creat spaţiu suficient între maşini ca sa mapot
încadra în trafic.
invitatia

Stella a a d u lm e ca t în a e r d e c â te v a ori.
— M aşina asta e n o u ă ?

Maşina m ea a vea d e fa p t tre i an i, d a r arăta ca nouă

fiindcă n-o co n d u cea m p re a d es.


— O am de câţiva ani.
— încă miroase a maşină nouă.
— Da? îţi p la ce m iro s u l ă s ta m a i m u lt d ecât pp I „i
ghivecelor de la in tra re ?
Stella a oftat.
— M-ai văzut, aşa-i?
— Da.
— Eram curioasă dacă butoaiele au fost folosite
înainte pentru vin.
— Şi au fost?
— Nu sunt sigură. N-am perceput decât mirosul de
pământ.
Am zâmbit ironic.
— Aşa miroase când e mult pământ.
— Ce maşină e asta? E foarte frumoasă pe interior.
— E un Mavbach S 650.
— E o maşină care face impresie?
— Nu ştiu. Spune-mi tu. Pe tine te impresionează?
Ea a zâmbit.
— Nu chiar. Nu conduc, aşa că nu mă prea pricep
la maşini.
— Vrei să zici că n-ai maşină fiindcă locuieşti aici
în oraş?
— Nu. Vreau să spun că n-am permis. Am avut
cândva însă. Fostul meu logodnic a încercat să ma inve
cu ani în urmă, dar am lovit un hidrant cân am
colţul şi de atunci am terminat cu şoferia.
175
VI KEELAN D

Ne îndreptam spre centru, mergând bară la ka x


r«t Hat de nu ştiu unde, a apărut n ^ r«-

' '%'cS«^« '¡ ¿ £ S $ 2 Z 1?*


- îmi pare rău, am spus.

k m i" ‘C : - « i < * ■ - s - ■ * d» - »
"
când într-un jurn ^ ^câte decât
turnai. După o cearta, o gaseam
lucmri urâte notând
^
în el. Sunt
mine. Nu deconvin
as a \ nii un jurnal? Ca să-şi descarce
sufletul?
Uneori da, mi-a răspuns Stella.
A aşezat mai bine jurnalul în cutie şi l-a ac0 perjt
cu capacul.
- Am citit şi câteva de acest fel. De rp,,„i-
J ---- „StATro A -o / r« ,____________ 4-_ _ ^ fiUla,
care-1 vinde postează câteva fragmente, ca să vezi desp^
ce-ii irArko Acta mîi
vorba. Asta aintfl să
mă ajută CQle lotrîo7
triez, /lor.
dar de multe ori ^ re
Ă-----1.
dai seama doar dintr-un fragment. u"ţi
— Ai început să citeşti secretele lui Nico?
— Marco. Şi da, am început.
— Ei bine, şi cum e jurnalul?
Stella a oftat.
— Am citit aproape jumătate într-o singură noapte.
Am pufnit în râs.
— E chiar atât de captivant?
Ea şi-a pus mâna în dreptul inimii.
— E îndrăgostit de o femeie mai în vârstă decât el.
Amalia e cu nouăsprezece ani mai mare şi e bibliotecară în
sătucul în care locuiesc amândoi. El e viticultor. Ea crede
că-i vorba doar de o pasiune de moment, care va trece

176
invitaţia

cu timpul, dar Marco pare îndrăgostit lulea. Se gândeşte


^ găsească alta femeie doar-doar o va face geloasă pe
ta lia , silind-o sa ad.nita ca simte ceva pentru el. Dar
jnă tem că asta nu va reuşi decât s-o îndepărteze şi mai
mult.
— Eu zic că Amalia, sau cum ar chema-o de fapt
probabil are dreptate. Marco e doar un puşti în care fierb
hormoni- O să-i treacă. Toţi puştanii au la un moment
dat fantezii cu o bibliotecară frumoasă. N-o iubeşte cu
adevărat. Doar o doreşte.
— Nici măcar n-ai citit jurnalul. De unde ştii ce
simte el?
Am ridicat din umeri.
— Majoritatea relaţiilor se termină cam la fel.
— Cineva e foarte cinic...
— Nu sunt cinic. Sunt realist. Chiar dacă ajung
să fie împreună, ce şanse crezi că sunt ca un bărbat de
patruzeci de ani să nu se uite după alta, când nevasta lui,
bibliotecară, ajunge la şaizeci?
— Nu şi dacă o iubeşte atât de mult cum o iubeşte
Marco pe Amalia.
Am pufnit dispreţuitor.
— La început totul pare numai lapte şi miere...
— Mă rog...
— Ziceai că fostul tău logodnic s-a culcat cu
altcineva. Cu toate acestea, încă mai crezi în basme?
— Dacă eu am păţit-o nu înseamnă că nu mai
cred în iubire. Am fost distrusă când m-am desparţi
de Aiden. Mi-a luat mult timp să depăşesc momentu şi
să redescopăr fericirea. La naiba, încă o mai cau .
unul dintre lucrurile care îmi menţin mora u n
credinţa că fiecăruia dintre noi îi e menit sa
poveste de dragoste adevărată. Pur şi simp
fost sortit să fiu cu Aiden!
177
VIKEM NQ

Ain privit-o scurt în ochi, apoi mi am îndrept ^


nou atenţia spre trafic.
- Cum zici tu... A ...
- Dacă eşti atât de sceptic m pnvinţa relaţii^ de
A

ce m-ai invitat in ora? _ ^ dMr ^ ^


- Trebuie sa r. ¡ e a m n â numai tr„„d,lfri *
că viaţa într-un cuplu nu n ?,
inimioare?
-Si-aOh1
dat ochii ochii peste cap.
dică voiai
_ Adică vo doarEu
să faci sex. Ma bucur ca an,
v sa ajung sa cunosc
lămurit şi treaba nu ^eau doar intimitate fizică.
să petrec timp c u ’e ^ ^ şi mie ^
" Z L o femeie. Nuinai că uneori avem aşteptări
diferitedespre cum ar putea evolua lucrurile.
Stella a clătinat din cap.
- Ştii ce-ţi trebuie ţie? Să încerci sistemul meu de
fericire. .
_ Sistemul tău de fericire?
Stella a dat din cap.
- Ştiu... ar trebui să-l denumesc altfel.
- M-aş putea gândi eu la câteva denumiri, am
mormăit.
- Te-am auzit, dar prefer să nu te iau în seamă.
Oricum, pe vremea când mă străduiam să-mi revin şi
când eram ţâfnoasă tot timpul, am făcut o listă de lucruri
care mă faceau fericită. Lucruri mici, nimic dificil sau
imposibil de realizat. De pildă, să încerc să fac cuiva un
compliment în fiecare zi. Poate că nu pare cine ştie ce,
dar te face să vezi ceva frumos, la cel puţin o persoană,
în fiecare zi. După un timp, te ajută să-ţi schimbi modul
de gândire. Un alt lucru pe care-1 fac e să meditez zece

178
INVITAŢIA

m in u te în fiecare dimineaţa. La fel, privesc răsăritul


sau apusul cel puţin o dată pe săptămână. Şi în fiecare
w e e k e n d încerc să fac ceva ce n-am mai făcut până acum.
Am zâmbit ironic.
— Dacă ai nevoie de ajutor weekendul ăsta, să faci
sex cu cineva cu care n-ai mai făcut pană acum, zi-mi şi
mie.
Ea şi-a dat iar ochii peste cap.
— Am zis ceva, nu cineva.
Am chicotit.
— Sistemele noastre de fericire funcţionează
oarecum diferit.
Traficul devenise mai lejer şi parcurseserăm cam
jumătate din distanţa până la restaurant.
— Oricât de palpitantă ar fi conversaţia noastră,
cred că, înainte să luăm prânzul, ar trebui să-ţi spun câte
ceva despre postul acesta de televiziune. Mai avem puţin
şi ajungem la restaurant.
— Am citit deja prezentarea.
— Foarte bine. Atunci spune-mi ce ştii despre el.
Stella a început să-mi turuie fel şi fel de date
despre cine deţinea postul, despre statisticile referitoare
la tipurile de produse pe care le comercializau — care
erau cele mai bune, şi cele mai proaste ce calităţi se
căutau la cei cu care lucrau. Pe urmă mi-a dat informaţii
personale şi profesionale, detaliate, despre cele doua
moderatoare. îşi făcuse temele mai bine decât mine.
— Ai studiat temeinic, i-am spus.
— Mulţumesc.
Am oprit la culoarea roşie a semaforului şi Ste a
s~a foit pe scaun. Şi-a schimbat poziţia picioa >
încrucişându-le invers decât până atunci. Fusese u
^vinovat, în ideea de a se aşeza mai confortabil, tnna
179
VIKEELAND

deja şedeam în maşină de fi unuîl^ ^ Care


m-am uitat la coapsa ei era depa Q evinovat.

Sistemul def eric" ’ev^ e“ ¡¡¡¡de! Oare d^ce feîi


v ă d p ic io ru l p e n tru cate le
c o m p lic a u în to td e a u n a u cru

Cine era femeia lângă care şezusem la masa de

prânZ? • rp îmi povestise un sfert de oră, în


Aceeaşi car din garaj la care se dusese
amănunt, despre_ ani; atunci când o întrebasem
când avea dols? -tească jurnale. Aceeaşi care mirosise
cum ajunsese sa în urmă şi care acum se {rans_
foste butoaie cu ^ ^ afaceri foarte inteligentă,
formasem câmpii cu poveşti asculta - chiar
jpcCOnerind astfel, curând, ce anume ii
asculta , _ djntre pers0najele cheie de la masă.
interesa pe » btil conversaţia către acele zone
C a u rm a re , în d re p t a . ^ de

de În ân ce d n palmă. Robyn Quinn chiar a invitat-o


fa un prânz pe tema „femeile în funcţii de conducere ", ca
să povestească cum îi venise ideea şi cum o transformase
intr-o afacere inedită.
Omul de la hotel mi-a adus m ie maşina mai intai,
asa că am dat mâna cu toţi cei din grup Stella s-a îm­
b răţişai cu femeile. Când am pornit spre b.rou, s-a uitat

la mine.
- Şi acum, dă-i drum ul. Spune-m i unde am greşit.
Am privit-o scurt, apoi m i-am îndreptat atenţia

spre trafic. . „ . ..
- Unde ai greşit? Ce te face să crezi ca ai greş

ceva?

ia n
invitaţia

_ Eşti tăcut.

— Ş i?

_ De obicei, taci şi te uiţi fix la mine, înainte să faci


reniarcă usturătoare. Dar acum conduci, aşa că nu-ţi
lua ochii de la drum.
p o ţi

— De fapt, mă gândeam cât de bine a decurs


totul. Ai făcut o treabă nemaipomenită! Deşi eu ţi i-am
prezentat pe oamenii aceia, tu eşti cea care a încheiat
contractul.
Am zărit-o cu coada ochiului cum a clipit de câteva
ori.
— Ăsta a fost... un compliment? Sau testezi
sistemul meu de fericire?
Am oprit la semafor, aşa că m-am putut uita la ea.
— Nici vorbă. Deşi pot face complimente când e
cazul.
— Chiar am fost bună, aşa-i?
— Ţi-am făcut deja un compliment, nu mi-1 cerşi
pe al doilea aşa curând.
Ea a râs.
— Bine. Presupun că trebuie să mă mulţumesc
doar cu atât.

Trei zile mai târziu asistenta mea m-a apelat.


— Te caută Jack Sullivan.
— Mulţumesc, Helena!
M-am rezemat de scaun şi am ridicat receptorul.^
~~ Ştiu că-ţi datorez o bere, dare abia opt dimine ţw

^ack a râs.
181
VI keeland

- De parcă n-am fi băut în viaţa noastră bere ja


micul dejun.
Am zâmbit. • . -
- Asta se întâmpla cu ani in urmă
Asta se v M-ai venit la petrecerea ri
-V o rb e şte p e n tru O M ^ , "«<1.
burlaci a lui Frank acum
Am chicotit.

- Care-itre^ 3' să te facă să creşti în ochii


_ Am o veste care
prietenei tale. ce se referea, totuşi i-am răspuns:
Ştiam precis a ^ există nicio femeie în viaţa
_ în clipa de exista> n-aş avea nevoie de un
mea. în plus, chiar daăCrid iceîn o ch .i e .
fraier ca tine ca jvestea

' ^ rsu lliv a n . Ce s-a întâmplat?


_ Zi odata, proastă. Vestea bună e
' ° VeSBeamer - o ^ ech erie care îndepăr-
că noul Steamer ^ ^ ce le porţl _ a cauzat
tează cutele ¿uj doi unuia dintre producători.
arSUn cf.eva cu care lucrezi a căpătat arsuri? Asta-i
* "himă’ Mi-e groază s-o aud pe aia proasta,
vestea b ■ ^ ^ cu pricina e 0 veste
7 ^ r pentru rine, nu. Canalul de teleshoppin*
•inga a
proasta. Dar pe Beamer din program, ceea
S ” r n r c ^ » n s p a . i u . t e pentru u„ produs care

trebuie prez ^ ^ ^ Parfumurile Personalizate au o

Ş£,nSa_ Mai mult decât atât. Acel spaţiu vă aparţine,


cu condiţia să fiţi pregătiţi mai repede decât s-a stab
iniţial.

182
INWTATM

Lansarea fusese programată peste nouă săptămâni


dar, fără îndoială că la nevoie, puteam urgenta lucrurile!
— Nicio problemă. Când ar trebui să fim gata?
— Asta-i vestea proastă. Trebuie să fiţi gata
săptămâna viitoare.
— Săptămâna viitoare? am clătinat din cap. Asta-i
imposibil!
— Atunci ar trebui făcută filmarea, ca să fie difuzată
în weekendul următor. Se estimează între două şi patru
săptămâni pentru livrare. Deci aţi avea destul timp să Ie
expediaţi.
Am expirat prelung.
— Nu ştiu dacă ne putem mişca atât de repede.
— Ţi-am spus pe ce cantitate se mizează în legătură
cu vânzările?
— Nu, despre ce vorbim?
Nu eram genul pe care să-l impresionezi cu una,
cu două, dar cifra comunicată de Jack m-a lăsat litera -
mente cu gura căscată.
— Iisuse! E mai mult decât anticipasem să vindem
în primul an!
— Femeile se dau în vânt după produsele
se face reclamă pe canalul ăsta. Robyn * ¿e
Până într-o oră. Dacă nu puteţi, are o lista m ^ ^
persoane care abia aşteaptă şi sunt pregăti e.
ar fi să găsiţi o cale.

183
j~ Îa < s (k (M s

- Vorbeşti serios? Chiar sunt convinşi că vor vindp


atât de multe? e
Stella s-a aşezat, ca şi cum numărul ar fi fost nrp,
mare ca să-l înţeleagă stând în picioare.
- Din câte zice Jack, previziunile lor în matenV
de vânzăr. sunt destul de corecte. îşi cunosc publicul sî
puterea lor de cumparare. *

„ i , d ; rep” uie! e ° " b," ' i' ! Dar ™ -


- Ba da, putem! s-a auzit glasul Oliviei. N-avem
de ales. E o ocazie unică. Trebuie să fim gata!
Stella şi-a dus mâna la frunte.
- Dar cum? Abia am comandat o parte din ce
avem nevoie... şi urmează să primim comenzile tocmai
de peste ocean. Numai livrarea durează aproape două
luni. Nu putem avea nimic pregătit până săptămâna
viitoare.
- De fapt, avem mai mult de o săptămână, am
precizat eu. Reclama se filmează săptămâna viitoare, dar
se va difuza peste încă o săptămână. Ei pun la socoteală
încă două până la patru săptămâni pentru livrare.
Prin urmare, putem trage de timp înainte să expediem

185
M k h lli -vNH

produsele. Fie va trebui să urgentăm livrare


lelor pe care nu le avem, şi în acest sens, voirT mateiia*
expediate cu avionul, nu cu vaporul, fie să găsim fiFe
locali până prim im tot stocul. Sau amândouă v • k°ri
Stella a clătinat din cap. n*ek-
— Toate astea vor costa enorm!
— Am putea creşte preţurile ca să compen -
opinat Olivia. ’a
Stella părea sceptică.
— Nu ştiu. A creşte preţul parfumurilor e
problematic când nu e vorba de o marcă bine-cunos0^
sau nu eşti susţinut de o celebritate. Cu^
— Canalul de teleshopping îşi vinde produsele *
trei rate, a spus Olivia. Aşadar, preţul lor e mai putT
pasibil de m o decât în mod normal. Un produs
d i f i c ă r i

* care costă 59,99 de dolari e greu de vândut, dar când


vorba de trei rate a câte 19, 9 9 , clientului i se pare mult
mai acceptabil.
— Atunci, dacă vouă vi se pare că avem şanse de
reuşită, chiar e o ocazie extraordinară, a spus Stella. Am
putea discuta mâine şi poim âine despre cât timp ne-ar
lua să facem treaba?
Am clătinat din cap.
— Nu avem la dispoziţie o zi. Vor răspunsul mai
devreme.
— Cât de devreme? a întrebat Stella.
M-am uitat la ceas.
Ne-au m ai rămas vreo cincizeci de minute.

186
invitaţia

®c"îsxx®fts>

Ne-am întâlnit din nou în sala de consiliu, cu


cinci minute înainte de a-1 suna pe Jack ca să-i comunic
decizia noastră.
Stella a azvârlit pe masă un blocnotes plin de
însemnări scrise în grabă.
— Pot obţine de la furnizorii locali jumătate din
materialele necesare, cu excepţia a două ingrediente:
calone şi ambretă. Preţul e mult mai mare, dar dacă le
cumpărăm angro, nu-i chiar atât de rău pe cât credeam.
Laboratorul aşteaptă să combine ingredientele imediat
ce sosesc comenzile. Dată fiind cantitatea, ne va lua
câteva zile să expediem comenzile, dar e ceva fezabil în
timpul pe care-1 avem la dispoziţie.
Am încuviinţat din cap.
— Pot aranja să-ţi expedieze cu avionul cele două
ingrediente pe care nu le poţi obţine pe plan local. Dacă
creştem numărul comenzilor, diferenţa de preţ nu va fi
prea mare.
Ne-am uitat amândoi la Olivia.
Ea a zâmbit.
— Tipul de la tipografie spune că, în caz de
urgenţă, poate lucra toată noaptea. Desigur, are nevoie
de douăzeci şi patru de ore să facă rost de persona u
necesar şi îi trebuie PDF-urile noastre gata finalizate, ar
site-ul nu-i o problemă. Echipa lucrează pentru a pu
la punct câteva aspecte de ordin estetic, dar, aca
putem intra live şi peste o oră.
Stella nu-şi p utea ascunde entuziasmul.
- O h , Doamne! Chiar vom reuşi sa facem as,a.
VIKEELAND

Aşa se pare, am spus eu. Deşi am .rt


menţionez un mic detaliu. 1
— Ce anume?
— Vor să apari în emisiune alături de Rob^
să-ţi promovezi produsul. Ca
Ea a făcut ochii mari.
— Eu? In emisiune? N-am mai făcut asta niciodată
— Presupun că în toate există un început, ajv,
zâmbit eu ironic. Ai să-ţi pui în practică sistemul de
fericire.

— E trăsnet tipa!
Capul Iui Jack se mişca în acelaşi ritm cu picioarele
Stellei, care tocmai păşea pe platou. Ea s-a aplecat ca
sunetistul să-i prindă microfonul, iar eu am hotărât să-i
tai macaroana Iui Jack. Mi-am încleştat maxilarul.
— Te rog să iii respectuos, afurisitule!
Jack a pufnit batjocoritor.
— Poftim? De parcă tu nu te-ai fi uitat la fundul ei
adineauri?
Nu i-am răspuns.
— Are şi sâni mişto.
Am scos un sunet din gât.
Jack s-a întors spre mine cu un zâmbet atotştiutor. j
— Ai mârâit cumva la mine?
— Taci naibii!
— Recunoaşte! Nu vrei să mă uit fiindcă îţi place
de ea. Deja eşti posesiv cu puicuţa asta.
— Puicuţa asta? Aşa vorbeşti tu despre a n g a ja te le
tale?
INVITAŢIA

, Nu mai schimba subiectul. îţi plaCe de femeia


asta Şi Ştiifo a r t e b i n e c ă a m d r e P t a t e -
Chiar dacă Jack era vicepreşedintele unei mari
companii, rămăsese din multe puncte de vedere la
nivelul clasei a şasea. Ştiam că, dacă nu-i ofer ceva, n-o
sătacă în veci.
Ani încercat să-i fac pe plac.
— Da, s-a dovedit foarte muncitoare şi de treabă.
— Deci, nu eşti de părere că arată trăsnet?
Mi-am dat ochii peste cap.
— Ba da, e frumuşică.
— Şi nu vrei să faci sex cu ea?
— Stella şi cu mine avem o relaţie strict profesio­
nală.
— Oh... deci relaţia profesională e problema? Adică
dacă n-aţi lucra împreună, ai încerca să faci sex cu ea?
— Am încheiat discuţia.
Jack şi-a vârât m âinile în buzunare şi a ridicat din
umeri.
— OK. Atunci n-ai nim ic îm potrivă dacă-1 aduc aici
pe Brent ca s-o cunoască, nu?
— Brent?
— Fenway. îl m ai ţii m inte din colegiu, nu? înalt,
arătos, probabil singurul care îţi făcea concurenţa pe
atunci. Acum lucrează aici. Arată la fel, dar mai muscu os.
Şi e tot burlac...
Prietenul m eu îşi în ch ip u ia că e şmecher, de_P^r<^
n-aş fi putut să-i fac cadou o pereche de oc ., .lV
l^
fuseseră şi ai mei, deşi acum în cepeau să ara e
— Du-te naibii! i-am zis.
El a rânjit.
— Exact cum am crezut.
189
VIKEELAND

ck s-auitatla ceas'
Peste scurt timp, âi aici cât timp se filmează?
_ Am o întâlnire- . aşa & i-am promis că
_Da.Olivi.n-«PotUl
râman-Probabil
eu. A. ,ro nrP
V A

va dura cateva ore.

I-am arătat mobilul-


Am ce sa faC-
_ pUS mâna pe umăr.
El s-a ndicatt şi ^ parjez pe banii djn
- Nu ma ind^ Qchii de ]a platoul de fi,
meu bancar ca n-ai sa

- „ am acceptat pariul. Nu că aş fi recunoscut


Bme-Cnetrecusem trei ore urmărind fiecare gest al
vreodata ca p

“ '“În !! W k tai «P“ 5“ ' “ cei * ‘a Canalul ? T*


• s-o filmeze pentru emisiune, nu fusesem
shoppmg v°i ă era 0 mişcare bună pentru afacere.
întrU T elia era superbă şi probabil camera avea s-o
P r’ - Har nu avea experienţă. Cu toate acestea, după
Te amstât şi am urmărit-o preţ de câteva ore amînţeles
nprfect ce Văzuse la ea moderatoarea cand dense ca
Stella să-şi promoveze singura produsele.
Era amuzantă şi punea pasiune in ceea ce spunea
si avea în ea o inocenţă care te Pacea să-i crezi fiecare
cuvânt, ca şi cum ar fi fost prea sincera ca sa mmta U
naiba, până şi eu voiam să-i cumpăr parfumunle, deşi
deţineam o parte din afacere.
Puţin după ora cinci au încheiat în sfârşit filmarea.
Stella a mai stat de vorbă câteva minute cu moderatoa­
rea şi cu echipa de filmare, apoi s-a întors spre sa a. Şi-a
dus mâna streaşină la ochi, ca să se fereasca de lumina
puternică a reflectoarelor. M-a descoperit stan
invitaţia

patru unde mă lăsase, mi-a zâmbit şi s-a îndreptat


rân d u l
spre treptele de la marginea scenei. M-am ridicat şi am
păşit pe culoarul dintre rânduri ca să-i ies în întâmpinare.
_ Oh, Doamne! a exclamat ea. A fost teribil de
amuzant!
— Ani impresia că te-ai distrat grozav.
— Sper să nu par o ciudată.
Şi-a ridicat capul şi şi-a flexat degetele.
— M-am simţit... ca şi cum aş fi fost electrocutată
sau cam aşa ceva. Nu în sensul rău, dimpotrivă, am avut
un flux continuu de energie în tot corpul.
Am râs.
— Te-a descurcat excelent. Ai fost amuzantă, dar
sinceră.
Am auzit uşa de la scenă deschizându-se şi închi-
zându-se în spatele meu şi am întors capul. Revenise
Jack şi nemernicul nu era singur. Aveam să-i cotonogesc
fundul ăla sfrijit!
S-a apropiat de noi cu un zâmbet larg şi foarte
încântat.
— Hudson, ţi—1 mai aminteşti pe Brent, aşa-i?
Am scrâşnit din dinţi şi am întins mâna.
— Sigur. Ce mai faci, Brent?
Nici nu ne-am strâns bine mâinile, că ochii
dobitocului de Brent s-au şi aţintit asupra Stellei. 1 a
dat drumul la mână imediat.
— Nu cred că ne-am cunoscut până acum. Bre
Fenway.
Stella a zâmbit.
— Fenway, la fel ca stadionul9?
9 Fenway Park, stadion din Boston, Massachusetts, unde evolueaz
echipa de baseball Boston Red Sox (n. tr.).
191
V,,(fELAND

Exact. A i fost v r e o d a t ă acolo?


-Nu.
—■Poate am să te duc într-o zi.
Serios? Abia venise de mai puţin de treizecj-
secunde şi deja se dădea la ea?
Jack mi-a aruncat o privire, legănându-Se
călcâie. Părea teribil de mândru de el.
— Asta sună a fi o întâlnire distractivă. Ce ^
Hudson?
L-am fulgerat cu privirea.
— Eu sunt fan Yankees.
— M-am
încoace. Vrea să stea de vorba cu noi, a spus jacj!
arătând cu degetul spre uşa pe care tocmai intrase. Eja’
ea în birou. Puţin mai încolo pe coridor.
_ OK.
N-aş fi putut spune că-mi părea rău să mă despart
de Brent aşa curând. L-am salutat dând din cap.
— Mă bucur că te-am văzut.
Am făcut un gest spre SteHa.
— După tine...
Jack a clătinat din cap.
— De fapt, Robyn zicea că vrea să vorbească doar
cu tine şi cu mine, Hudson. Ste11a poate aştepta aici. Sunt
sigur că Brent poate să-i ţină companie.
Brent a arborat un zâmbet care m-a făcut să-mi
doresc să-i ard un pumn în gură.
— Desigur.
De cum am ieşit pe coridor, Jack a şi început cu
apropourile.
— Brent arată super, aşa-i?
Drept răspuns, m-am uitat urât la el.
invitaţia

El Ş>stella *ac 0 Perec'le frum oasă.


„ Gata, am priceput ce vrei. Acum trimite-1 naibii
t t . f i I»
jack a zâmbit.
_ Nu pot. Nu lucrează pentru m ine.
Din fericire pentru am icul meu, Robyn a ieşit din

b - Aţi venit! Am veşti bune.


Am fost nevoit să afişez o expresie încântată, deşi
tot ce-mi doream în clipa aceea era să-l strâng de gât pe
jack, apoi, cu trupul lui inert, pe post de bâtă de baseball
să-l pocnesc pe frum uşelul celălalt şi să-l trimit înapoi în
studio.
- Am venit, iar tu tocm ai ai dat lovitura filmând
riinul pentru Parfumuri Personalizate, a spus Jack O
g r ă m a d ă de veşti bune!

Robyn mi-a întins un teanc de hârtii.


- De obicei, înainte să preluăm produsele, le
testăm pe un grup ţintă, ca să vedem dacă publicul
nostru e interesat şi să aflăm ce anume ar dori să ştie
despre ele. N-am avut timp să facem asta cu Parfumurile
Personalizate, fiindcă am introdus produsul în grilă în
ultimul moment, dar azi am avut aici un grup pentru un
alt proiect. L-am rugat pe Mike, producătorul acestei
reclame, să arunce o privire, împreună cu aceştia, la
ce am înregistrat mai devreme şi să-şi dea cu părerea.
Reacţia lor a fost uluitoare. Cred că prognoza de vânzări
va trebui să aibă în vedere o cifră mult mai mare.
M-am uitat la cifre. Robyn nu glumise.
Ce şanse sunt să cumpăraţi produsul? 94% -
foarte mari.
Aţi găsit un produs similar în alte parte? 0% - da.
Cât de convingătoare a fost invitata noastră?
92% -foarte convingătoare.
193
VIKEELAND

Şi aşa mai departe - trei Pa8 ™ ^e wc^re absolut


uluitoare. Am răsfoit hârtiile, uitandu-m ă pe rând la
toate.
— Asta e...
Am clătinat din cap.
— In c re d ib il!
- Ş t i ţ i ce înseamnă asta? a întrebat Jack.

Robyn şi cu mine ne-am uitat la e .


— Că avem motiv să sărbătorim.

în seara aceea, eu şi Stella am mers cu maşina


la r e s t a u r a n t . Urma s ă ne întâlnim acolo cu Robyn şi
cu Jack. Noi doi am ajuns primii, cu zece minute mai
devreme.
_Bem ceva la bar? am întrebat eu.
— E o idee excelentă.
Am anunţat şeful de sală că mergem la bar, iar
acolo am găsit două scaune înalte, unul lângă altul.
Ne-am aşezat.
B a rm a n u l s-a a p r o p ia t d e n o i şi n e -a pus în faţă

câte un şerveţel.
— Cu ce vă pot servi?
M-am uitat la Stella.
— Un Merlot, vă rog.
— Vreţi să vedeţi meniul de vinuri ca să alegeţi
unul anume?
— Vinul casei e perfect.
Barmanul s-a uitat la mine.
— Dumneavoastră?
— Un Coors light.

194
INVITAŢIA

D upă ce bai m a n u l s-a în d e p ă rta t, am rid icat din


sprânceană spre Stella.
— Nu vrei un gin, ca să-l adulmeci?
Ea a zâmbit.
— Nu în seara asta. Nu cred că-i o idee bună să
am e s t e c afacerile c u tăria.

— Tu nu crezi nici că-i bine să amesteci afacerile


cu întâlnirile amoroase... Şi totuşi mă vei invita în oraş.
Ea a râs.
— Chiar aşa?
Petrecusem o zi întreagă privind-o de la distanţă.
Pentru filmare fusese machiată mai tare decât în mod
obişnuit, pe buze fiind dată cu un ruj de un roşu aprins,
care nu se luase nici până acum. Nu-mi puteam dezlipi
privirea de la buzele ei.
Am înghiţit în sec, cu ochii la gura ei.
— Unele reguli sunt făcute ca să fie încălcate.
Ea a râs stânjenită.
— Tu eşti unul dintre cei care încalcă reguli,
Hudson? Am senzaţia că ştii atât de multe despre mine,
în timp ce eu nu ştiu mare lucru despre tine.
— Ce ai vrea să ştii?
Barmanul ne-a adus băuturile şi Stella a dus
paharul de vin la buze.
— Nu ştiu. Eşti divorţat. Ce s-a întâmplat?
M-am încruntat.
— Parcă trebuia să sărbătorim, nu să comemorăm.
Ea a zâmbit.
— A fost chiar aşa de rău?
— Când am cerut-o în căsătorie, i-am oferit inelul
Unicii mele. Câteva zile mai târziu, când am veni
195
VI KEELAND

acasă, ea purta alt inel. îl vânduse pe cel de la mine .


cumpărase altul, care-i plăcea mai mult. 1 Şi
Stella a făcut ochii mari.
— Vai de mine...
Am luat o înghiţitură de bere.^
— Aşa îmi trebuie dacă m-am însurat cu ea chiar şj
după incidentul ăla.
— De ce ai facut-o?
Era o întrebare foarte bună. Lumea mă întreba
mereu de ce mă despărţisem de Lexi, niciodată de ce mâ
însurasem cu ea.
— Dacă mi-ai fi pus întrebarea asta înainte de
nuntă, ţi-aş ii răspuns că eram tânăr şi aveam multe în
comun cu ea... amandurora ne plăcea să călătorim, ne
învârteam în aceleaşi cercuri sociale...
— Acum însă răspunsul e diferit?
Am clătinat din cap.
— Acum văd lucrurile mult mai limpede. Mama
mea murise cu un an în urmă. Eu lucram la afacerea
noastră de familie, asumându-mi din ce în ce mai multe
responsabilităţi, fiindcă tata se retrăsese în mare măsură
din afacere după primul infarct. Mi s-a părut că acesta
trebuia să fie pasul următor. E o afirmaţie care azi pare
prostească, dar familia mea se destrăma şi cred că voiam
să recapăt ce avusesem, ca atare am încercat să-mi fac o
familie a mea. Eram cu Lexi de câţiva ani, aşadar amluat
decizia. Pe scurt, am fost un idiot.
— Nu cred că ai fost un idiot. Mie mi se pare frumos
că ai vrut să ai o viaţă de familie. înţeleg că părinţii tăi au
avut o căsnicie trainică?
Am încuviinţat din cap.
~~ ^a* încă se ţineau de mână şi, de fiecare data
cand unul dintre ei observa că era ora 5.13, îşi urau
mulţi ani. S-au căsătorit pe 13 mai.
196
WITAJIA

— Oh... ce romantic!
— Dar tu? Părinţii tăi sunt tot împreună?
— Da. Dar au o căsnicie... interesantă
A şovăit.
— Părinţii mei iubesc mai multe persoane în
acelaşi timp.
Am ridicat brusc din sprâncene.
— Uau! Adică tatăl tău e însurat cu mai multe
femei?
Ea a clătinat din cap.
— Nu, asta ar însemna poligamie. Ai mei au o
relaţie deschisă, atâta tot. Aşa a fost întotdeauna.
— Şi cum funcţionează asta?
— Am crescut într-o casă cu două etaje din
Westchester. Aveam la parter un mic apartament cu două
camere şi, la etaj, trei dormitoare. Sus, totul era normal.
Sora mea şi cu mine aveam fiecare camera ei, iar părinţii
mei dormeau în aceeaşi cameră. Numai că mereu veneau
prieteni ai părinţilor să locuiască în camera de oaspeţi de
la parter. Ai mei nu şi-au ascuns niciodată stilul de viaţă
faţă de mine şi de sora mea, dar abia pe Ia opt sau nouă
ani am înţeles cât de diferită era relaţia lor. Baia noastră
de Ia etaj tocmai era în curs de renovare şi odată s-a
întâmplat să mă trezesc în toiul nopţii. Trebuia să merg
la aşa că am coborât la parter. Atunci, din baie a
ieşit o femeie în chiloţi. O mai văzusem şi altă dată, dar
nu aşteptasem să dau nas în nas cu cineva, aşa că am
fapat. Tata a ieşit şi el din dormitorul de la parter, foi zn
c zfofz. A doua zi, părinţii ne-au chemat pe mine şi pe
Sora mea Şi ne-au explicat cum stăteau lucrurile.
~~ Cred că v-a fost greu să înţelegeţi la vârsta
v°astră.
Ea a dat din cap.
197
V'KEELAND

Un timp m-am chinuit să înţeleg. ^ . i


dintre părinţii prietenelor mele nu făceau aşa ceva0-'"!1'1
cuplurile pe care le vedeam Ia televizor, mai cu ^ci
acum douăzeci de ani. Prin urmare, nu pricepeao,
trebuia ca părinţii mei să fie altfel. Asta mă fjCeas*e^
întreb cum va fi viaţa mea. îmi amintesc că într-0y, ^ j
întrebat-o pe mama dacă ce făceau ei era ereditar. ^ f
Am făcut ochii mari- jy
- Nu... Nu se poate...
Stella a chicotit. ^ _
- Sigur că nu. Am acceptat căsnicia părinţil0r
aşa cum era, dar am ştiut f " ! « “M că na « , “
stil de viaţă pe care să m.-l doresc ?. ou. Eu şUntdesJ
de geloasă în privinţa relaţiilor mele. Prea geloasă eaa
Ie împart cu altcineva.
Am zâmbit amintindu-mi ce reacţie avusesemcând
jack îl adusese pe Brent. La naiba, Stella şi cu mine nici
măcar nu ne dădusem întâlnire şi eu simţisem nevoiade
a-I pocni pe tip.
— înţeleg.
Mi-am amintit că, în ziua în care venise după
telefon, Stella făcuse aluzie la relaţia proastă cu tatăl ei.
- Ai tăi locuiesc tot în Westchester?
Ea a încuviinţat din cap.
— în aceeaşi casă. Din câte ştiu eu, au acelaşi'
dormitor conjugal şi aceeaşi cameră, la parter, undeîşi
desfăşoară activitatea extraconjugală. Dar n-am mai
trecut pe acolo de peste un an.
A sorbit din vin.
— Aş putea spune că... ne-am certat. Dacă nute
superi, nu vreau să vorbesc despre asta. Azi a fost oziaşa
frumoasă, că nu vreau s-o stric.
— Da, desigur.

198
mwMtu
A so rb it din vin.
- familia ta? Mai ai fraţi sau surori în ,
de Olivia? n afară
Ani clătinat din cap.
- Doar pe ea. Slavă D om nului' Nn m;
¡„ci o nuntă, • " “ ""■a? permite
- Sunt convinsă că nunta de la biblint«,.«
o raică avere. Una dintre femeile al
citit cu câtva timp în urmă s-a măritat tot acolo. M-am
îndrăgostit de felul in care descria locul. La vremea când
citeam acel jurnal, lucram undeva în apropiere şi aveam
obiceiul să stau pe treptele bibliotecii, când mâneam de
prânz, şi să parcurg câteva pagini. întotdeauna priveam
în jur şi mă întrebam dacă nu cumva trecea pe lângă
mine chiar bărbatul cu care se măritase, fiindcă reieşea
clar că la un moment dat locuiseră prin preajmă.
- Mi-ai spus că jurnalele sunt versiunea ta de
reality-show. Dar mie mi se par mai curând o fantezie
romantică decât ceva ce ţine de realitate.
- De fapt, mi-a răspuns ea, jurnalul acela s-a
dovedit mai degrabă o poveste de groază. în parte,
datorită lui am descoperit că Aiden mă înşela.
— Cum aşa?
— Jurnalul avea mari pauze de timp şi se întindea
pe câţiva ani. După acea nuntă de basm, de la bibliotecă,
se pare că lucrurile au degenerat. Femeia a trecut de la
descrierea acelui loc minunat şi plin de flori, la pagini
în care povestea cum tăinuia o legătură extraconjugală.
0 parte din ce făcea ea mi-a trezit bănuielile, fiin ca
remarcasem aceeaşi schimbare de c o m p o rta m e n t şi a
Aiden: începuse să stea la muncă până târziu, acea uş
de îndată ce sosea acasă. Femeia relata cât 11 Parea . , .
că trebuia să se spele ca să depărteze ^
ei şi că-şi ura soţul fiindcă era nevoita safceai m ^
venea acasă după o întâlnire cu amantu .
V| SEELAND

f *nceP iau Ia întrebări pe Aiden. La început


,Ca am devenit paranoică. A dat vina pe jum aleiemNa^
e citeam, zicând că-mi vârau în cap tot felu] cje Pe ^
Dar bănuielile mele s-au intensificat. De fapt UcrUri,
ru$ine cât de obsedată devenisem spre sfârşit. ’ 9i
— Ce ai fi putut să faci ca să-ţi fie atât de n, •
Mie mi se pare că fostului tău logodnic ar trebui
ruşine.
Stella şi-a ferit privirea o clipă.
— Cum am ajuns să vorbim iarăşi despre mj
Parcă vorbeam despre tine. Qe?
— Cred că am schimbat cursul discuţiei când
amintit de nunta surorii mele, la bibliotecă. Nu ştiu da^
ţi-am spus, dar şi eu m-am căsătorit tot acolo. ^
— Zău? Sora ta s-a măritat în acelaşi Ioc unde te
însurat şi tu? ^
Am încuviinţat din cap.
— Acolo s-au căsătorit şi părinţii noştri. în^ j
când eram mici, Olivia spunea mereu că şi noi vom f 6
nunta tot acolo. Mă bucur că nu s-a lăsat influenţatăT
faptul că în cazul meu lucrurile au ieşit atât de prost *
Ne-am terminat băuturile, dar Jack şi R0byn t
nu apăruseră. M-am uitat Ia ceas şi mi-am dat seama °'
întârziaseră douăzeci de minute. 03
- Parcă trebuia să ne vedem la şapte, nu?
A n i dat d in ca p şi a m a r u n c a t o privire spre usa d
la in trare. N u era n im e n i a c o lo . 6

- Stai să mai verific o dată. Poate am înţeles«


greşit ora. v u
Mi-am luat telefonul şi ani căutat mesajul trimis
de Jack. Venisem unde trebuia şi la ora stabilită. Prin
urm are, i-am trim is un m e sa j.

200
invitaţia

Hudson: Aţi schimbat restaurantul?


gtella şi cu mine suntem singuri la
NoMad.

P a h a ru l Stellei era gol. Am făcut semn spre el.


_ Mai vrei unul?
- N -ar trebui.

_ Dar vrei?
Ea a râs.
- Mă abţin. Vreau să am mintea limpede când iau i. .
cinacuRobyn.
Un minut mai târziu telefonul m-a anunţat că
primisemun răspuns de la Jack.
Jack: Nu ţi-am spus că s-a anulat săr­
bătorirea din seara asta? Robyn n-a
reuşit să găsească babysitter. O să mă
anunţe când poate săptămâna viitoare.

Am tastat alt mesaj.


Hudson: Ce mama naibii? Nu mi-ai
spus nimic.

Jack: Cred că am scăpat din vedere.


Sărbătoriţi fără noi în seara asta. Sau
nu eşti în stare? Pot oricând să-i trimit
mesaj lui Brent să te scape de Stella

Am clătinat din cap.


Hudson: Eşti aşa un ticălos... Ai facut-o
special, nu?

Jack: Cu plăcere, tipule.


Mi-am aruncat m obilul pe tejgheaua barului.
201
VI k b l L A N D

— E to tu l în reg u lă ? m -a în tr e b a t S tella
— S e p are că s-a ivit c e v a şi în tâ ln ire a Va fi
g ra m a tă . T â m p itu l ăsta d e a m ic al m eu a h repfCK
a n u n ţe. at să ^
— O h, da? O K.
D eşi tactica p rie te n u lu i m eu fu sese sub
n -aş fi p u tu t sp u n e că-m i d isp lă c e a . Versiv^
— A cu m su n tem de a ce e a şi p a r te a baricadei
Stella s-a în cru n tat n e d u m e rită . l* nu?
— Ce vrei să spui?
— N u voiai în că un p a h a r d e v in fiindcă u
luăm cina cu p arten erii n o ştri d e afa ceri. Dar
nu suntem parteneri, ci c o -p ro p rie ta ri. A d ică de a ^ eu
parte a baricadei. Ceeaşi
Ea a zâm bit.
— Cred că nu m ai am m o tiv e d e nelinişte dat fi*
că m-am făcut de râs faţă de tin e în a tâ te a ocazii
— Ce ai zice să m ai b em u n p ah ar înai
com andăm cina? Totuşi avem ceva d e sărbătorit
Ea şi-a m uşcat bu za de jo s.
Am întins m âna şi i-am m â n g â ia t buza a
mare până când i-a dat d ru m u l. U de§eM
— Nu-ţi mai face atâtea g riii. N u-i r, .
Suntem doar co-p rop rietari şi p rieten i care “an T '
împreuna. N -am să m ă atin g de tin e d ecât atunci e l ? 3
sa ma inviţi tu in oraş. nc*ai

202
S t e f f lo s

— Nu mai bei un pahar?


Hudson a ridicat mâna.
!
— Sunt şofer. j
Am sughiţat. !
• A ^

— Iar eu sunt ameţită. Incantată de cunoştinţă,


domnule şofer.
El a chicotit.
— Eşti simpatică atunci când eşti beată.
Am clătinat din cap.
— Nu sunt beată, doar ameţită.
— Şi care-i diferenţa?
— Ameţită înseamnă că îmi păstrez controlul.
— Deci, dacă eşti băută, îţi pierzi controlul?
Hudson a oprit chelneriţa care tocmai trecea pe
lângă noi.
— Ne puteţi aduce încă un pahar cu vin? Plin ochi,
dacă se poate.
Am râs.
— Seara asta a fost cu siguranţă mult mai
distractivă decât ultima mea întâlnire. Stai aşa...
Am făcut un semn cu mâna.
203
VI KfiELANL)

— Asta nu-i o întâlnire.


— Bineînţeles că nu.
Hudson a zâmbit ironic şi a sorbit din

C“ aPăl Relaţia ta cu K«n nu m e n e pre,b i„ e ?

:M T ro S. . . p ^ i" paradis?

un tip foarte de treabă. Doar ci... „„

nimic la el. a coborât la buzele me]e


^ e ^ e n im ic la e U ic ,

u^m enU a^
scântei, încât cina ac0l0) ca să vadă ce se întâmplă
dintre Cf ^liDsea din legătura mea cu Ben. Era de ajuns
Asta— Asta np într. un anume fei şi dejai
ca H udson sa m a p u
creştea temperatura.
Mi-am înghiţit nodul din ga .
i * crima noastră întâlnire mi-a adus flon, laa
doua bomboane Godiva. E foarte atent cu mine. Sperca
relaţia noastră să evolueze cumva.
P rivirea lui H u d so n s-a în tu n e ca t.

_ Nu va evolua.
- De unde ştii?
- Fiindcă nu poţi face să apară atracţie acolo unde
mi există la fel cum n-o poţi împiedica să existe acolo
unde este. Sunt lucruri asupra cărora pur şi simplu nu
avem nicio putere.
în clipa aceea chiar eram complet neputincioasa.
Dacă Hudson şi-ar fi strecurat mâna pe sub masa şi
p e T u b T i mea. .-a» fi fost în stare sM opiuse. Da

204
INVITAŢIA

fericire, chelneriţa m i-a adus vinul şi paharul chiar era


plin o c h i*
C h e ln e r iţ a i-a făcut complice semn cu ochiul lui
Hudson.
— Vreţi să vedeţi meniul pentru desert?
El a dat din cap.
— Ar fi grozav. Mulţumesc.
Fata s-a întors cu meniurile şi a spus că va reveni
peste câteva minute. Credeam că întreruperea ne va face
să schimbăm subiectul, dar el era clar de altă părere. A
pus paharul pe masă.
— Deci, când scăpăm de Len?
Am zâmbit.
— Scăpăm? Ai să-l laşi şi tu baltă în acelaşi timp
cu mine?
— Aş fi fericit să fac asta pentru tine.
A întins mâna.
— Dă-mi telefonul tău.
Am chicotit.
— Mulţumesc, cred că mă descurc şi singură.
— Dar ai s-o faci? Ai să-i spui la revedere, Benny
băiatule?
— Vezi bine că-i poţi rosti num ele corect când e
vorba să-l părăsesc...
Mi-am ridicat ochii în tavan.
A

hseamr,*n ^ us>no1 doi avem păreri diferite despre ce


amna o relaţie.
Hudson şi-a îngustat pleoapele.
Cum aşa? petreci timpul
felului în care

205
VI K E E L A N D

— A m vrut să spun că, dacă relaţia


viito r şi fem eia începe să se îndrăgostea* U“are n'citi
pun punct. Nu sunt îm potriva unei reiau: o8 de «ii«
te gândeai. t" ’ dac« la ¡ J
— Oh!
El a zâm bit cu gura până la urechi.
— în ceea ce ne priveşte pe noi doi, Sent-
sunt reciproce. Prin urm are, nu există nici’o JriODlejyţV
Am râs încetişor.
— Să înţeleg că pentru m om ent nu te
nimeni? Vez* cu
— Nu, dar mă străduiesc.
Ochii îi străluceau.
— Când ai fost ultima oară la o întâlnire?
— Cred că în weekendul dinaintea nunţii su
mele. 1
— Şi cum a fost?
— Păi, am mers la un restaurant mexican. Ea m
întrebat dacă voiam să împărţim un aperitiv şi mi-a spus
să aleg unul, aşa că am comandat chipsuri şi guacamole
pe care le pregăteau pe loc. Apoi, partenera mea s-a
întors spre chelner şi i-a spus: „Guatemala. Prietenul
meu a vrut să spună chipsuri şi Guatemala.”
Am izbucnit în râs.
— Povestea asta ai inventat-o acum, pe loc?
El a clătinat din cap.
— Aş fi vrut eu.
— Să înţeleg că de atunci n-ai mai ieşit cu ea?
— Nu. Deşi în weekendul următor am cunoscut pe
cineva care mi-a stârnit interesul. Mi-e greu să mi-o scot
din minte, aşa că n-ar fi corect din partea mea să ies cu
altcineva, chiar dacă ar face deosebirea între Guatemala
şi guacamole.

206
INVITAŢIA

Am încercat să-mi domolesc cu vin fierbinţeala


,in vintre. Dar felul în care mă privea Hudson nu era de
natură să mă ajute.
_ pe domnişoara Guatemala ai cunoscut-o pe un
site de întâlniri?
_ Nu. De fapt am întâlnit-o la o campanie de
strângere de fonduri. Nu sunt înscris pe niciun site de
întâlniri.
_ Serios? Atunci cum cunoşti oameni? în modul
tradiţional?
— Da. Plătesc prostituate.
— Mincinosule! am zâmbit eu. în viaţa ta n-ai avut
nevoie să plăteşti pentru aşa ceva. Mă refeream la baruri.
Acolo te duci ca să cunoşti femei?
— Uneori. Nu ştiu. Unde se nimereşte.
Mi-am dat ochii peste cap şi am făcut semn cu
mâna către faţa lui.
— Cu siguranţă, n-ai nicio problemă să cunoşti
femei când arăţi aşa.
— Vrei să spui că-ţi place ceea ce vezi?
— Ştii bine că arăţi super. Doar ai oglindă acasă,
nu? Sunt convinsă că e de ajuns să intri într-un bar şi să
pocneşti din degete ca să fii înconjurat de femei.
Hudson a chicotit.
— Dar ce, eu sunt Fonz10?
— Poate...
Am râs amândoi.
M-a studiat cu atenţie şi zâm b etu l i s-a topit treptat.
— Eşti chiar frumoasă când râzi.
10 Arthur Herbert Fonzarelli, cunoscut ca Fonz sau
Personaj fictiv interpretat de H enry W inkler, în sitcomul americ
aPPy D a y s (n. tr.).
207
Am coborât privirea, oarecum intimida
~~ Mulţumesc. a'
Când s-a înapoiat chelneriţa, Huds
privea cu luare-aminte. Fata părea să fi calcuri ^ ^
să apară, cel puţin în ceea ce mă privea pe
atunci când Hudson se uitase la buzele mele, f u ^ ^ndca
pas de a propune ceva ce nu figura în meniul cu^T1^ 9111*
— Aţi găsit vreun desert care vă tenteaz^^'
trebat ea. a ta
Ochii lui Hudson ardeau şi zvâcnetul uşor din
gurii lui confirma că eram amândoi pe aceeaşi lun^ C°^
undă.
— O las pe domnişoara să aleagă ce doreşte
Am înghiţit în sec şi m-am uitat la meniu.
— Mmm... Văd că au cheesecake cu cremă de zair
ars. Vrei să facem o porţie pe din două? ^
Ochii lui s-au oprit din nou pe buzele mele, pentru
fracţiune de secundă.
— Orice îţi face ţie plăcere.
Acesta chiar era ultimul pahar de vin. Am făcut
semn din cap spre chelneriţă.
Hudson a luat meniul meu şi i l-a întins chelneriţei
împreună cu al lui.
— Mulţumim.
După plecarea ei am mai sorbit din vin şi am mai
vorbit puţin cu Hudson. Nici nu ţineam minte de cândnu
mai conversasem cu atâta uşurinţă la o întâlnire. Şi nici de
când nu mai zâmbisem toată seara. Deşi, desigur, aceasta
nu era o întâlnire. Uitam mereu.
Când am golit şi ultimul pahar, deja depăşisem
stadiul de ameţeală şi mă apropiam rapid de cel de beţie.
Probabil de asta mi-am şi pierdut controlul.

208
INVITAŢIA

— Cât timp crezi că-i normal să treacă fără să faci


sex?
Sprâncenele lui Hudson s-au înălţat până aproape
de linia părului.
— întrebi fiindcă îţi închipui că ai depăşit limita pe
care tu o socoteşti acceptabilă?
Am zâmbit în colţul gurii.
— Poate.
El a gemut.
— Ţi-am spus că n-am să-ţi mai dau întâlnire. Dar
ţi-aş putea oferi ajutorul ca să-ţi rezolvi problema care te
/* W A , V

rramanta.
Am pufnit în râs.
— Vorbesc serios. Cât e normal să treacă?
— Să mă ia naiba dacă ştiu.
— La tine cât a trecut?
— Nu ştiu. Cred că vreo câteva luni. Dar la tine?
Am schiţat o grimasă.
— Cam un an.
— înţeleg că nu eşti adepta sexului ocazional.
— Unul ca Theo James se pune la socoteală?
— Actorul? Ai avut o aventură cu el?
— Nu, nu cu actorul. Dar mi-am botezat vibratorul
cu numele lui.
Hudson a gemut din nou.
— Nu-mi spune d-astea!
De ce? E ceva prea personal?
deloc şocant faptul ca o femeie singură să ai a
— Nu, nu-i vorba despre asta. Dar acum îmi vine
Sa~l pocnesc pe Theo James.
Am râs.
209
Vl

udson a clătinat din cap.


^resuPun că l-ai numit aşa fiindcă te aiu*
P agin ezi că eşti cu el, nu? ajUta^ îţi
A Mi-am muşcat buza. Avusesem fantezii cu Th
a^ *n ultima vreme, prietenul meu cu
^ebuit redenumit după bărbatul a cărui privii ^
întuneca pe măsură ce vorbeam. e Se
Am fost recunoscătoare că ospătăriţa a adus ren a
desertul. Măcar aşa gura mea care vorbea vrute şi ne^ '
avea
aVea să
sa fie ocupată rmntril
fip nonnoto pentru un timp.
lin tîm n.

Ceva mai târziu, privind în jurul meu, mi-am a


seama că restaurantul era aproape gol.
— C â t e ceasul?
H u d so n s-a uitat la ceas.
— A p ro a p e u n sp rezece. N -a m realizat că s-a faCUt
a şa tâ rziu . N u -i de m irare că o sp ă tă riţa a ven it de trei ori
la m asa n o astră după ce n e-a ad u s d esertu l. Probabil vrea
şi ea să p lece acasă.
— C red că ai d reptate.
A m ieşit d in restau ran t şi H u d so n m -a condus acasă
C a de obicei, în faţa lo cu in ţei m ele n u erau locuri libere de
parcare, aşa că a treb u it să la se m aşin a ceva m ai încolo.
— T e co n d u c p ân ă la in trare.
— N u -i n evoie.
— B a da.
S-a d at jo s d in m aşin ă şi a v e n it pe partea mea, a
d esch is p o rtie ra şi m i-a în tin s m ân a.
— M u lţu m esc.
A d at din cap.
Am p o rn it în tă c e re sp re lo cu in ţa mea. Mă
fră m â n ta m d a că să-l in vit la o ca fea sau altceva. Când am
in tra t în h o lu l b lo cu lu i şi am a ju n s la lift, în că nu luasem
o d ecizie. B in eîn ţele s că v e c h itu ra aia de ascensor, pe care

210
INVITAŢIA

de obicei îl aşteptai zece minute, de data asta şi-a deschis


uşile de cum am apăsat pe buton. Hudson a pus o mână
pe marginea uşilor ca să nu se închidă, iar cu cealaltă mi-a
făcut semn să urc, iară să vină după mine, însă.
— încă o dată, felicitări pentru azi! Ai dat lovitura.
Am zâmbit.
— Mulţumesc pentru tot, Hudson! Pentru că mi-ai
dat o şansă, pentru că mi-ai făcut intrarea la televiziune,
pentru tot ce ai făcut ca lucrurile să înceapă să se mişte
şi chiar pentru că ai sărbătorit cu mine astă-seară. încă
nu-mi vine să cred că voi apărea pe canalul de teleshop­
ping, ca să prezint lumii Parfumurile Personalizate. Sincer
vorbind, toate acestea ţi se datorează ţie.
El a clătinat din cap.
— Eu doar ţi-am deschis câteva uşi. în rest, meritul
e doar al tău.
Ne-am privit în ochi până când uşile liftului au
dat să se închidă. Mâna lui Hudson le-a oprit, dar apoi a
realizat că era cazul să mă lase să plec.
— Noapte bună, Stella!
— Noapte bună, Hudson!
A făcut un pas în spate şi şi-a luat mâna de pe uşi.^
Acele cincisprezece secunde cât am rămas¡în
^censor aşteptând ca uşile să se închidă, au ţ * 1 .
dinî ^'n V’ata mea. Când în sfârşit uş eis ^
°c, m-a năpădit un val de panică şi1111va Jeschidă
din*13 *ntre e^e> 'n ultima clipă, făcându- e sa
nou.
când Huc*son se întorsese cu spatele, S5-P întors
aUzit u?a liftului deschizându-se iaraşi,

~~Nu vrei să urci să bem o cafea sau altceva.


vi ei timn ce aşteptam
răsn, ma îmi bătea cu Putere
^Punsul lui.
211
SEELAN D

~~ O cafea? a spus el în cele din urmă.


Mi-am muşcat buza şi am încuviinţat din cap
Hudson m-a privit cu atenţie.
Eşti sigură că vrei să urc până la tine?
Cum nu i-am răspuns imediat, a zâmbit cu tristeţe
— Aşa mi-am închipuit şi eu.
Am scos un suspin prelung, de uşurare si
clătinat din cap. ' ’ Ş am
A

— îmi pare rău.


— N-are de ce să-ţi pară rău. Eu te tot tachinez că
aştept să mă inviţi în oraş, dar de fapt nu-i vorba despre
a face tu primul pas, ci de a şti sigur ce vrei. Povestea asta
nu s-a încheiat. Eu pur şi simplu aştept ca acel glas care
şopteşte în mintea ta să devină suficient de puternic ca
să-l asculţi.
— Care glas?
— Cel care îţi tot spune că, în ciuda problemelor tale
de încredere şi a preocupărilor pentru relaţia noastră pro­
fesională, mă doreşti la fel de mult cât te doresc şi eu.
Am zâmbit pe jumătate convinsă, iar Hudson mi-a
luat amândouă mâinile într-ale lui. A arătat cu bărbia spre
spaţiul gol din spatele meu, în cabina ascensorului.
— Şi acum, ce ar fi să urci cu liftul, înainte să-mi
pierd şi ultima fărâmă de autocontrol şi să vin cu tine?
Mi-a dus o mână la buzele sale şi mi-a sărutat
vârfurile degetelor.
— Du-te.
Am dat din cap şi am făcut un pas în spate. Am
apăsat butonul pentru etajul meu şi am spus încet:
— Mulţumesc, Hudson.
în timp ce uşa ascensorului se închidea, mi-a făcut
cu ochiul.
— Distracţie plăcută cu Theo.
Nici nu ştiu cum a trecut restul săptămânii
Olivia şi cu mine am muncit zi şi noapte să E
M e materialele p e „„ u promovL a abeerii “ Z
° C.UPa' de COm- '" zi H fitianţare. £
livrările ne r a ajunsesera doar 0 parte dintre
Care le ^gentasem, motiv pentru care eram
în QtnrT lngnj0rat^’ ţ^ând cont că înregistrarea făcută
la nra 1° •Ur^la sa d o z a tă în aceeaşi după-amiază
ora trei, după care urmau să curgă comenzile. Cel
răcnA sPer? m- Lucrurile se mişcau, dar nu aveam să
DrnH U decât când depozitul urma să fie plin cu
use e necesare ca să putem da drumul la livrări.
nervi t0~ a^est s^res se adăuga şi faptul că eram cu
ja , } f Pământ din cauza gândului că mă voi vedea
af 6 eviZ0r* în ultimele zile începusem să mă tem că
cu cerea Parfumurile Personalizate s-ar putea solda
ec Unie^eC* Ştiam că, pe durata emisiunii, în josul
disnnU,kn 6r^ a^ a* constant numărul de produse încă
emk*ni * avusesem coşmaruri că la sfârşitul orei de
npvQlejVan^usern doar trei cutii şi mai rămâneau 49 997
^vândute.
emk’ ^ sasem sa stau acasă şi să urmăresc singură
ascl]r|linea, osc^ând între a-mi roade unghiile şi a mă
c cu capul sub o cuvertură. însă Olivia organizase
213
v* k e e ia n d

• t

o vizionare de grup la ea acasă. Se arătase atât d


voitoare şi mă încurajase atât de mult, încât îmw,
imposibil s-o refuz. Prin urmare, acum eram ¡J? * 8
Uber în drum spre centru, ţinând pe genunchi două ^
Şi patru de brioşe, ca să urmăresc emisiunea a l ă t i ^
doisprezece oameni de la birou. e
Evident, ştiam că familia Rothschild nu era săracă
din moment ce afacerea lor consta în a împrui^’
bani altor companii, dar când taxiul a oprit la adresa pe
care mi-o dăduse Olivia, pe Murray Street, mi s-a tăiat
respiraţia. Uau! Locuia într-unul dintre zgârie-norii noi
şi eleganţi din Tribeca, un bloc turn modern, din sticla,
care se lăţea pe măsură ce se ridica în aer. Designul era
ultraelegant, genul de proiect prezentat în Architecturol
Digest sau în altă revistă scumpă, cu coperţi lucioase.
Până şi intrarea era impresionantă, ieşită in afara pe
trotuar, ca şi cum ar fi dat de înţeles cine şi m faţa cui
trebuia să se dea deoparte. Când am coborât din Uber
şi am ridicat privirea, mi-a părut dintr-odată rău că
făcusem brioşele cu mâna mea, în loc să cumpăr ceva mai
prezentabil, de la una dintre cele douăsprezece cofetării,
specializate în brioşe, apărute în oraş în ultimii ani. De
asemenea, regretam că, în acest weekend, Fisher fusese
nevoit să plece din New York cu treburi. Mi-ar ii prins
bine să-l am alături într-o zi ca asta.
Am oftat şi m-am străduit să nu mă simt inferioară
numai fiindcă nu-mi permiteam plantele enorme din
faţa intrării. Apartamentul Oliviei era la etajul 53, dar
mai întâi trebuia să mă prezint la recepţie.
Omul de la pază mi-a înmânat un card de securitate
pe care trebuia să-l inserez în tabloul de comandă al
ascensorului, în loc să apăs pe un buton. De cum am
introdus cârdul, uşile s-au închis şi s-a aprins ledul pentru
etajul 53. Mi s-a tăiat respiraţia când ascensorul rapid
a început să urce şi cu fiecare etaj pe care-1 depăşeam,
deveneam din ce în ce mai stresată. Când s-au deschis
invitaţia

cile mă aşteptasem să pot sta câteva minute ne m -a


^ ¿ r ai Că ascens°rul dădea direct în

Olivia m-a întâmpinat cu obişnuitul ei entuziasm


debordant şi m-a strâns cu drag la piept.

_ Ura! Sunt atât de fericită! Abia aştept! Ai ajuns


prima.
- Sunt pentru prima oară într-un loc ca ăsta t™;
vine să vomit de emoţie. ia*lmi
Olivia a chicotit ca şi cum aş fi spus o glumă, dar în
dipa aceea chiar aveam o senzaţie de greaţă. M-a condus
din hol, în bucătărie. Oricât de elegant mi-aş fi imaginat
apartamentul, judecând după cum arăta clădirea
realitatea depăşea cu mult imaginaţia. Bucătăria era
frumoasă, utilată complet cu echipament scump, granit
strălucitor şi două mese mari de mijloc. Dar camera care
te lăsa fară grai era livingul.
- Uau! Priveliştea e pur şi simplu...
Am clătinat din cap.
— Incredibilă...
Livingul de lângă bucătărie avea ferestre înalte
până în tavan, care ofereau o panoramă asupra fluviului
Şi a oraşului.
Olivia a făcut un semn dezinvolt cu mâna.
— Lasă priveliştea... brioşele astea arată nemaipo-
menit- Te superi dacă gust una chiar acum?
Am râs.
"S ig u r că nu. Şi mănânc-o, n-o gusta. Nu au
ar* Am găsit reţeta pe un site pentru diabetici. ^
^ncat una azi-dimineaţă în timp ce le coceam şi, lasan
estia la o parte, au ieşit teribil de bune.
Eşti un înger!
215
A
vi keeland

r>i00 1 n(hcat capacul uneia dintre cutiile de ni .


i a ..° ^ n ° Ş ă cu vanilie şi glazură de ciocolată. A HStlC a
a ia in care fusese pusă şi a făcut semn spre GS^ ns
enorme de la care nu reuşeam să-mi iau ochii restrele
— Cândva credeam că e tot ce-mi doresc pe 1
P5 urmă, anul trecut, Hudson şi-a cumpărat o ca^Jf’
cărămidă brună, în Brooklyn. Nu-i oferă privelişte^ d
aici, în schimb are o curticică în spate, iar casa are per 6
nalitate. Mie îmi dă senzaţia unui cămin adevărat. An^
tamentul ăsta...
A clătinat din cap şi a lins un firicel de glazură de
pe brioşă.
— Nu ştiu... Am impresia că locuiesc într-un hotel
de lux sau ceva asemănător. Charlie stă cu tatăl ei câteva
zile pe săptămână şi deja şi-a făcut prieteni în cartier. Eu
locuiesc aici de doi ani şi nu cunosc absolut niciun vecin.
Cumva am senzaţia că trăiesc într-un turn de fildeş.
A râs.
— Să nu-i spui lui Hudson ce ţi-am zis acum. N-aş
vrea să stric relaţia noastră, care-i foarte delicată. El
crede că-i de datoria lui să mă înveţe ce înseamnă viaţa,
iar eu mă prefac că n-am nevoie.
Am zâmbit.
— Secretul tău e în siguranţă.
Undeva, deasupra noastră, a răsunat o sonerie şi
Olivia s-a dus la interfon şi a apăsat un buton.
— O livrare de la Cipriani! a rostit un glas la
interfon.
— Super! Trimite-1 sus, te rog, Dave.
In clipa când Olivia a luat degetul de pe buton,
un bărbat pe care l-am recunoscut - deşi nu făcusem
cunoştinţă propriu-zis - s-a ivit de pe coridorul n
celălalt capăt al livingului. Ah! Fusesem atât de îngrijor^
de apariţia mea la televiziune şi de cum vor fi Pnm

216
iNvraţn
Parfumurile Personalizate încât nu mă «a«*-
soţul Oliviei va fi acasă într-o după-amiazădetâmh“?
Bineînţeles ca-i cerusem scuze Oliviei de nenn™
on. în general, nu mai eram stânjenită când v o r W * '
ea. Reuşisem cumva să lăsăm în urmă in c id e n t u l?
nuntă. Dar niciodată până acum nu discutasem cu sot d
ei şi mă rugam să nu fie o situaţie penibilă. însă zâmbetu
larg cu care a intrat în bucătărie m-a cam speriat.
Olivia a făcut semn cu mâna înspre noi.
— Mason, ţi-o prezint pe musafira noastră de
onoare, Stella. Stella, acesta e soţul meu, Mason. Mase,
a sosit mâncarea. Ce ar fi să pregăteşti o băutură pentru
Stella cât timp mă ocup eu de livrare?
El mi-a întins mâna, iar eu m-am înroşit la faţă,
copleşită de vechiul sentiment de ruşine.
— Mă bucur să te cunosc în sfârşit!
— Şi eu.
Am clătinat din cap, crispată.
— îmi pare tare rău pentru ce s-a întâmplat la
nuntă. I-am cerut iertare soţiei tale, dar cred că ar
trebuit să-ţi trimit şi ţie un bileţel în care să-ţi prezin
scuze.
Mason a clătinat din cap.
- Chiar nu-i cazul. Toată situaţia a fo^ lângâ
amuzantă, mai ales povestea pe care ai spus ^ ^ ^
asta, Liv vorbeşte tot timpul despre tin!r,^ zut co d ată
a fost spre bine. Nu-mi amintesc s-o munca ei. s-a
atât de entuziasmată pentru ceva ega
implicat trup şi suflet în creaţia ta.
Am răsuflat uşurată şi am zâm bi s^un ¿rept,
— Ştiu. Am avut mare noroc. C ^ aţacer\ cu un
nu eram prea convinsă dacă sa m ^^eC^t spnjin
^vestitor. Dar Olivia mi-a oferit m ^
V'KEELAND

financiar. Simt că am în ea un partener căruia îi pasă de


afacere, la fel de mult cât îmi pasă mie.
Mason a încuviinţat din cap.
— Aşa şi e.
S-a uitat spre Olivia, peste umărul meu, şi a coborât
glasul.
— D u p ă ce tatăl ei a m urit anul trecut s-a simţit
fo a rte deprim ată. Singurul lu cru care a reuşit să-i
sch im b e gândurile au fost plan urile noastre de nuntă.
Prin urmare, când a trecut şi
de ce se va întâmpla cu ea dupa asta. ata^ca te-a
întâlnit pe rine, aşa că în ultima vreme, am recapatat-o
t iv a mea cea de dinainte. Deci, deşi poate iţi închipui
că-mi datorezi scuze, de fapt eu îţi sunt dator şi profund
recunoscător.
Uau! Am clătinat din cap.
- N u ştiu ce să spun... De fapt, ştiu. Voi doi
sunteţi făcuţi unul pentru celălalt. Sunteţi extraordinari
amândoi.
El a zâmbit şi a aruncat iarăşi o privire peste
umărul meu.
— Văd că îşi caută prin poşetă nişte bani de bacşiş.
Niciodată nu are la ea bani gheaţă, nici măcar un dolar,
aşa că nu ştiu de ce mai caută. Peste zece secunde, o să
strige după mine, ca să scotocească prin portofelul meu.
Deci, ce vrei să bei? Un cocktail? Bere? Vin?
— Aş dori un pahar de vin. Merlot, dacă se poate.
— S-a făcut.
— Mason? a strigat Olivia din bucătărie.
El a zâmbit cu gura până la urechi şi şi-a scos
portofelul.
— îi dau curierului bacşişul şi mă întorc să-ţi aduc
vinul. Simte-te ca acasă.
INVITAŢIA

AŞ fi putut sta o zi întreaga la fereastră ca „ ,


panorama oraşului, dar mi-a atras atent mir
şemineului, pe care erau vreo şase fotoerafii* C° nsola
aşa că am decis să-mi satisfac curiozitatea si 1-nramate>
privire. 3 Ş1 Sa arufic o
în mijloc era o fotografie mare, în ramă Ha ■
înfaţişându-i pe ei doi, în ziua nunţii lor Olivia T * ’
Bind aplecată spre tortul de nuntă, pe mai multe
din care luase o bucata, lipind-o de faţa soţului ei Mason
scosese limba şi, zâmbind, încerca să lingă prăjitura
îmi plăcea ca alesesera sa înrămeze tocmai fotografia
aceea, nu una în care să pozeze pentru aparat. Le scotea
în evidenţă fericirea de pe chipuri, iar râsul lor era
molipsitor.
Lângă poza de la nuntă era o altă fotografie,
înfăţişând o pereche în vârstă. Amândoi stăteau în
ploaie, îmbrăcaţi cu pelerine galbene, dar zâmbetele
lor erau luminoase. Probabil erau părinţii Oliviei şi ai
lui Hudson, fiindcă bărbatul era practic o versiune mai
vârstnică a lui Hudson. Lângă această fotografie era una
cu Olivia şi Mason la plajă, amândoi cu şepci de baseball
întoarse cu cozorocul la spate şi bând bere. Şi de astă
dată zâmbetele lor erau absolut irezistibile.
M-am mai uitat la câteva fotografii ale fericitului
cuplu, în care erau alături de diverşi prieteni de-ai lor,
apoi mi-au căzut ochii pe ultima poză înrămată. Amluat-o
Şi ni-am uitat cu luare-aminte la cei doi copii - Hudson şi
Olivia când erau mici. Băieţelul să fi avut vreo nouă-zece
ani, iar ochii lui superbi, de un albastru strălucitor, era
îndoielnic ai lui Hudson. Afişa un zâmbet jron*c
^re acum îl ştiam prea bine. Stătea aplecat PesA^ â
^iversar, gata să sufle în lumânări. Olivia era 1 . |u-
Ul) ^ar el întinsese braţul ca să acopere gura su
Cumâna.
Un glas adânc în spatele meu m-a făcut sa tresar
219
VIKEELAND

— Unele chestii nu se schimbă niciodată


Hudson.
- Iisuse! M-ai speriat. Nu ţi-ai învăţat încă 1
în legătură cu furişatul în spatele oamenilor? Nu te°^a
auzit intrând. e'aiîl
— Am venit odată cu cel care a adus mA
Apropo, să zici mersi că soră-mea a comandat J^Carea-
azi şi n-a gătit cu mâna ei. Care
— Sunt sigură că nu găteşte rău.
— Anul trecut de Crăciun a făcut două tăvi H
creveţi cu parmezan. Era să ne rupem dinţii în ei. 6
— I-a copt prea tare?
El a clătinat din cap.
— A gătit după o reţetă unde scria că era nevoie de
creveţi în cochilie. Ea a crezut că asta înseamnă să-i lase
cu cochilie cu tot.
Am izbucnit în râs.
— Ooohhhh!
Hudson a făcut semn cu bărbia spre fotografia pe
care o ţineam în mână.
— încă îmi vine să fac asta cel puţin o data pe
săptămână.
— De ce i-ai astupat gura?
— Fiindcă îşi închipuia că orice tort aniversar,
indiferent al cui ar fi fost, era pentru ea, astfel că sufla în
lumânări. Părinţilor mei li se părea nostim şi-i dădeau
voie. Dar în anul acela îmi pusesem o dorinţă care chiar
voiam să mi se îndeplinească şi nu voiam să risc.
Am râs.
— Ce dorinţă?
— Voiam să am un câine ciobănesc.
— Şi l-ai primit?
INVITAŢIA

El a clătinat din cap.


- Nu.
- Oricum, e o fotografie adorabilă.
- Mama a înrămat-o şi o ţinea pe noptieră. Spunea
că e imaginea perfectă a relaţiei noastre şi avea dreptate.
Cred că a luat-o sora mea când am strâns lucrurile
părinţilor.
Mason a intrat şi mi-a întins un pahar cu vin. Lui
Hudson i-a oferit o bere. Şi-a ridicat apoi sticla spre noi
doi.
- Succes azi amândurora!
Hudson a ciocnit cu el, iar eu i-am urmat exemplul.
- Mulţumim.
Restul invitaţilor s-au adunat curând, aşa încât
Hudson şi cu mine ne-am trezit traşi în direcţii opuse.
Am văzut câteva persoane din echipa de marketing,
ştiam că lucraseră pentru noi, numai că nu apucasem
să petrec prea mult timp cu ei. Aşadar, i-am căutat prin
mulţime ca să le mulţumesc pentru tot ce făcuseră până
atunci.
în timp ce Hudson şi cu mine stăteam de vorbă cu
iverse persoane, privirile ni s-au întâlnit de mai mu te
on. El zâmbea scurt în colţul gurii şi i se aprindea un
icăr în privire, dar niciunul dintre noi n-a mai încerca
f ''! abordeze pe celălalt. Cu câteva minute înainte de ora
* 01ivia a îndreptat telecomanda spre televizoru e
Jttupni şemineului, apoi a bătut uşor cu telecomanda
mPahar.
| ţi
mult ~~.Atenf c . toată lumea! Mai e puţin şi tuj
de s,nUUUl*-eresant decât o petrecere pentru cam j
înai pe^bowl, aşa-i? Cine vrea să-şi mai ump e P
lnte de emisiune? ,
Wătă"^am teribil de emoţionată, aşa că m am
atăne ^ să profit de oferta Oliviei, înainte să-nu
221
V'KEELAND

taţa pe ecranul uriaş al televizorului. Mason stat


sticla cu Merlot şi, când m-a văzut venind a
în mână. ’ sticla
— Arăţi la fel ca mine când au început pn
acorduri ale marşului nupţial. ^ele
Mi-am flexat degetele.
— Şi ţie ţi-au amorţit vârfurile degetelor de em0 ţie?
Mason mi-a umplut paharul şi mi l-a jn*.
zâmbind.
— Eu eram amorţit din cap până-n picioare. Ăsta '
motivul pentru care cel care aduce mireasa la altar î'
ridică şi vălul, iar cavalerul de onoare ţine inelul. Mirelui
îi tremură mâinile prea tare ca să mai facă ceva.
Am sorbit din vin.
— Atunci, sper să mă pot stăpâni la fel de bine ca
tine. Păreai extrem de calm şi degajat.
Cineva m-a luat de braţ.
— Hai să mergem, mi-a sus Olivia. Vreau să stau
lângă tine!
Am dat pe gât cât de mult vin am putut, apoi ne-am
aşezat amândouă pe canapea. Imediat după aceea s-a
auzit muzica de la genericul emisiunii, apoi moderatoa­
rea, Robyn, a păşit în platou, fluturând mâna spre public.
Era foarte amuzant de privit, fiindcă fusesem de faţă când
Robyn se ivise din culise, publicul fiind alcătuit doar din
două persoane, Hudson şi Jack. Şi totuşi, camera arăta
acum o mulţime care aplauda.
Olivia şi-a împletit degetele cu ale mele şi m-a
strâns de mână.
— Hai că începe!
A dat volumul mai tare şi zarva din living s-a potolit.
Robyn a făcut prezentarea obişnuită, stând într-un colţ
al platoului, după care s-a îndreptat spre masa lângă
care stătea întotdeauna. Acolo erau îngrămădite cutii

222
mviTRŢiA

ci mostre de Parfumuri Personalizate. Mi


ireal. Am simţit un val de adrenalină carp ceva
uşoara ameţeală. e mi' a dat o

în următoarele câteva minute, Robyn a imitat


cum s-a priceput mai bine pe Vanna White» li,¿ 5 2
în mână şi mişcându-şi în fel şi chip unghi*, ¿ ¡J
rate, cu scopul de a îndrepta atenţia privitorilor
produs, nu spre moderator. Când a început s-o prezinte
pe invitata emisiunii din ziua aceea, mi-am ţinut
respiraţia.
Mi se părea incredibil să mă văd pe ecran alături
de o personalitate atât de cunoscută, din lumea televi­
ziunii. Robyn Quinn era renumită. în timpul filmărilor,
regizorul mă pusese să parcurg traseul până in platou şi
săfac cu mâna de aproape douăsprezece ori. Acumm-am
văzut zâmbind direct spre aparatul de filmat şi fluturând
mâna de parcă publicul ar fi fost alcătuit din membrii fan
clubului meu.
Oh, Doamne, cât puteam fi de exagerată!
Toţi colegii de la birou au în c e p u t să fluiere şi
să aclame, iar eu mi-am ascuns obrajii în palme, prea
ruşinată ca să mă mai uit. Auzisem diverşi acton sPu®a^.
că nu le plăcea să-şi vadă filmele în care 3u^ase” _ m
se păruse o prostie. Acum însă în ţ e le g e a m e • ^
conştientă de toate gesturile pe care e accent
cauza emoţiilor, precum şi de pronunţ ^ pUteam
newyorkez, motiv pentru care nu ma ^formele,
concentra la nimic altceva, decât asuprai ment
care mi se păreau toate am plifice 111 a
M-am făcut mică şi am clătinat din
— Doamne, e atât de greu de priw ^ foarte
— Glumeşti? m-a mtre^3! 9 ,
t^ ^ ală şi te descurci incredibil e noSCOt&caga«ft
11 p«sonalitate TV americană şi actnţâ de fii10-
ei^isiunii Wheel of Fortune din 19®2 ^3
VI K E E L A N D

La zece m in u te d e la în cep erea em isiunii


m o m e n tu l ad evăru lu i. R o b yn a arătat spre
e c ra n u lu i, u n d e au fo st afişate d e câteva ori numărul
te le fo n şi p reţu l. T reizeci d e se cu n d e m ai târziu a an"
şi u n ce a s cu n u m ărăto are in versă. parut
— A şa d a r, d oam n elor, d a r şi d om n ilor care doriţi
să le im p resio n a ţi pe iu b itele d u m n eavo astră, urmează
să d e sc h id e m liniile telefo n ice ch ia r în acest moment
a stfe l în câ t să puteţi lansa co m en zile. N oi vom continua
să d iscu tă m despre P arfu m u ri P erson alizate, dar sunt
c o n v in să că deja vă doriţi acest p ro d u s. Iată şi ceea ce
aţi aştep tat cu nerăb dare, n u m ă ră to a rea inversă de
d in a in te a d eschiderii lin iilo r telefo n ice şi startul pentru
co m en zile online. C u n oaşteţi p ro ced u ra... A şadar: cinci,
p atru , trei, doi, unu. A m d esch is!
în câteva secunde a în ce p u t să ru leze numărătoarea
in versă a produ selor aflate în stoc. M ai în tâi încet, apoi
cu o viteză am eţitoare. N -aş fi p u tu t sp u n e despre ce
am discutat cu Robyn pe to a tă d u rata em isiunii, fiindcă
nu-m i puteam lua och ii de la ceas. C ân d m iile au început
să scadă rapid, am crezu t că o să m i se facă rău, neavând
suficient aer. C h iar sim ţeam n e vo ia să-m i vin în fire.
— V ă supăraţi d acă o să c o b o r să iau puţin aer?
D oar câteva m inute.
O livia părea în g rijo rată.
— S igu r că nu. T e sim ţi b in e?
— Da. A tâta d o ar că su n t c o p le şită şi am nevoie de
un m in u t ca să-m i revin. M ă în to r c im ed iat.
— Sigur. Sigur. D ar nu c o b o rî p â n ă la parter.
A a rătat sp re c o rid o ru l p e ca re v e n ise soţul ei ceva
m ai d evrem e.
— U ltim a uşă pe stâ n g a d ă în c a m e ra de o a s p e ţ i.
A re atât b a ie sep arată, c â t şi b a lc o n .
— N u te su p eri?

224
INVITAjlA

B in e în ţ e le s că n u . D u -te. Stai cat ai n e v o ie .


— M ulţum esc.
Aerul răcoros d e a fa ră m i-a făcu t nespus de bine.
a închis ochii şi am ră su fla t ad ân c de câteva ori. După
Am
m i n u t sau d ou ă m -a m sim ţit su ficien t de calm ă cât să
un
d e s c h id ochii din nou şi să m ă b u cu r de priveliştea aceea
de
u l u i t o a r e . De la a ceastă în ă lţim e oraşu l părea neobişnuit
d e tăcut, ceea ce a a v u t un efect lin iştito r pentru starea
m e a m e n t a l ă . D eja m ă sim ţea m ceva m ai bine, când
d e o d a t ă am auzit d e sc h iz â n d u -se u şa din spatele meu şi,
c â n d am întors cap u l, am d at cu ochii de Hudson.

— Eşti O K? m -a în tr e b a t el.
Am în cu viin ţat d in cap.
— Am fost p re a e m o ţio n a tă urm ărind numărătoa­
rea inversă şi in im a m e a a lu a t-o razna.
— E de în ţeles.
A zâm bit şi m i-a în tin s ceva.
— Ţine asta.
M-am u itat la m â n a lu i şi m -am încruntat.
— O ban an ă?
— Am şte rp elit-o d in b u cătărie de la soră-mea. Nu
avea portocale. P o rto c a le le m ă inspiră mai mult.
Eram n e d u m e rită . D eo d a tă m i-am dat seama că
scrisese ceva p e b a n a n ă .
D ebutul tău la te le v iz iu n e a f o s t fo a rte fructuos.
Hudson a d at d in u m eri.
— A i în ţe les? B a n a n ă , fru ct, fructuos12... Fii blânda
CU^rry ne*‘* n ~am a v u t su fic ie n t tim p să scriu ceva mai
datării şi să şi v in d u p ă tin e .
Am râs.
i n t r a d u c t i b il în t r e peel (a d e c o ji u n fr u c t) şi
PPealing ( în c â n t ă t o r ) (n . t r .) .

225
VI KEELAND

— Foarte drăguţ din partea ta. m i


înţeleg de ce lui Charlie îi plac atât de muit m . mesc.
pacheţelul cu mâncare. esajele din
Am stat unul lângă altul, admirând
Şmecheria cu mesajul scris pe fructe - un truc °raşu^
folosea de obicei cu fetiţa lui - chiar mă ajutase
relaxez. Sau poate era simpla prezenţă a lui Hudsoif ^
Am oftat.
— Mi se pare că visez!
— îmi închipui, a zâmbit el.
Deşi nu mai eram în stare să gândesc limpede
totuşi am remarcat ce bine arăta Hudson. Nu numai că
purta jeanşi, o ţinută de toate zilele, dar avea şi o umbră
de barbă care îmi plăcea grozav.
M-a urmărit în tăcere cum mă uitam la el, aşa că
m-am simţit obligată să spun ceva.
— E pentru prima oară când te văd nebărbierit şi
în ţinută de stradă.
El mi-a adresat unul dintre obişnuitele lui zâmbete
scurte şi sexy.
— Şi?
Mi-am lăsat capul într-o parte.
— îmi place.
— Eşti sinceră sau face parte din raţia ta de
complimente zilnice, pe care trebuie să le faci pentru a
duce la bun sfârşit planul tău de a fi fericită?
Am râs.
— Nu, chiar îmi place. Ţepii ăştia din barba ta îţi
dau o alură sinistră.
Şi-a lăsat şi el capul într-o parte.
— Ăsta-i genul tău de bărbaţi? Cu alură s i n i s t r a ?
Nu asta mi-am imaginat când mi-ai povestit că fostul tău
logodnic era poet.

226
invitaţia

Am pufnit în râs.
- Oh, Aiden se bărbiereşte '
meu. Niciodată nu mi-au plăcut h
mă fi întâlnit vreodată cu vreun bărbat rai. Nu cred să
■■__ * cu cicatrice sau
cu tatuaj.
— Şi ai vrea să-ţi schimbi obiceiul?
Am dat din umeri, intrând în joc şi
rândul meu. lnJ°c şi tachinându-1 la

— Poate.
In ochii lui Hudson s-a aprins o scânteie.
— Foarte bine. Fiindcă pot face asta pentru tine.
Pot fi doi în unul.
— Serios?
A dat din cap.
— Şi unde-i ţii pe amândoi?
— Oh, asta-i o informaţie pe care o păstrez pentru
altă ocazie.
Am râs.
— Adică e strict secret? *
O adiere uşoară mi-a răzleţit o şuviţa
°braz. Hudson a dat-o la o parte cu dege u
— Te simţi mai bine? merii.
Am tras aer în piept şi mi-ani destin
— Da. Mulţumesc.
El a făcut semn cu caDul spre
Vl k e e l a n d

citind numărul afişat


cinci
c m ci roi-""
m in u te ei Pe e cra n - N u lipsisem mai
— n Pro(iu sele erau pe p u n ct să se epJ^U^
em isiu n ea!'/^ !apti;m ână ju m ă ta te în coace am u ^ ! '
fost vân7ări f~'n fiecare zi>a SPUS o llv la - Niciodată^1 1
că ai o- ^ m a ri- A i d at lovitu ra! M i-era t u
rPî^l- -a I ate.zi Partea în care Robyn îşi rosteşte f a i m ^
P ica: M a i avem p u ţin ... încă p u ţin ş i... la rev ed ere*
w in tr-ad evăr, p este d oar câteva m inute, ceasul
n u m ărăto are inversă a în cep u t să p u lseze pe ecran °U
— Ia te uită! a exclam at m oderatoarea. Am vând
ap ro ap e tot. G răbiţi-vă să trim iteţi com enzile! Ut
A tăcu t o clipă, clătin ân d din cap.
— A r trebui să adaug, „în ain te să fie prea târziu”
M ai avem puţin... în că puţin...
A ridicat m âna şi a flu tu rat-o în aer.
— ... şi la revedere!
Pe ceasul cu n u m ărătoare in versă a apărut 0
ştam p ilă m are pe care scria S T O C E PU IZA T.
T oţi cei de faţă au în cep u t să aclam e. Olivia m-a
strâns în braţe şi ceilalţi au v e n it pe rând la mine ca să
m ă felicite. Când am în to rs p rivirea spre televizor, deja
în cep u se p rezen tarea u rm ăto ru lu i p rod u s. M -a cuprins o
senzaţie de m are u şu rare că ne d escu rcaserăm bine şi că
nu m ai treb u ia să-m i văd faţa p e acel ecran uriaş.
O livia şi M ason au d estu p at sticle de şampanie,
iar ea a oferit tu tu ro r câte un p ah ar. C ând mi-a întins
p ah arul, p rivirea m ea a în tâ ln it-o pe cea a lui Hudson,
care se afla în celălalt cap ăt al livin g u lu i. El a ridicat în
tăcere p ah aru l în d irecţia m ea şi m i-a zâm bit.
O livia s-a u itat la u n u l şi la celălalt, apoi m-a luat
cu b raţu l pe d up ă gât. M -a în to rs cu sp a tele spre Hudson
şi m i-a sp u s în şoap tă:
— C h ia r te p lace.
— C in e?

228
invitaţia

Olivia şi-a dat ochii peste cap.


— Uf, bărbatul care nu şi-a luat ochii de la tine din
clipa când a pus piciorul în apartament. Hudson, cine
altul? Am văzut cum se uită la tine.
— E încântat de cum a decurs ziua de azi... e
în c â n ta t de Parfumurile Personalizate.

Olivia a arătat cu degetul spre mine.


— E încântat de tine.
Am privit peste umăr la Hudson şi ochii ni s-au
întâlnit din nou. Nu puteam nega că în ziua aceea îl
simţisem tot timpul cu ochii la mine. S-a uitat la sora
lui, apoi la mine şi şi-a îngustat pleoapele. Nu avea nicio
îndoială că vorbeam despre el.
Am oftat.
— E un tip grozav.
— Deci...
Olivia a ridicat din umeri.
— De ce vă tot jucaţi de-a şoarecele şi pisica?
— Avem o relaţie de afaceri. A investit în firma
mea.
— Şi...
Nu ştiu.
Am clătinat din cap.
ţ Dacă nu merge, ar fi o situaţie teribil
Urcată.
Olivia a sorbit din şampanie.
cjnj " ^ aţa în sine e încurcată. Ştii când nu e. A
alta nU trăie?ti- când doar îţi duci traiul de pe

Ştiu... Totuşi...
229
VI KEELAND

— Ce s-a întâmplat cu femeia care a venit neinvitată


la nunta mea, cea care a fugit de acolo râzând şi bând
şampanie? m-a întrerupt ea.
Am izbucnit în râs.
— Doamne, e un e x e m p l u bun d e cum poţi crea
încurcături.
— Poate... a ridicat ea din umeri. Dar uită-te unde
te-au adus încurcăturile astea. Ai pornit o afacere nouă,
ţi-ai făcut o bună prietenă şi, dacă mă întrebi cine-i
prietena asta, să ştii că te pocnesc. Vorbim despre ceva
serios.
Am chicotit.
— înţeleg ce vrei să spui, dar ţi-am povestit cum
s-a întâmplat cu Aiden. Multe dintre certurile noastre
porneau de la faptul că eram parteneri de afaceri. El mă
întreba pe ce dau banii sau ne certam în legătură cu ce
aveam de făcut. De acolo au pornit toate problemele.
Olivia a clătinat din cap.
— Cred că te înşeli. Nu vreau să vorbesc urât, dar
cred că problemele voastre au pornit de la faptul că i-o
trăgea altei femei.
— Nu încerc să-i găsesc o scuză, dar s-a dus după
alta fiindcă noi doi nu ne mai înţelegeam.
— Nu, nu-i adevărat. S-a dus după alta fiindcă e
un nemernic. Ce ai zis tu a fost doar scuza cea mai la
îndemână.
— Probabil... am oftat eu.
— Ţi-am povestit că Mason şi cu mine ne-am
cunoscut la serviciu?
— Serios? La Rothschild Investments?
Olivia a încuviinţat din cap.
Hudson l-a adus la noi ca director al depar-
amentu ui de IT. A lucrat la noi trei ani şi suntem
230
INVITAŢIA

„ „rpună de doi. Am colaborat la câteva proiecte fără să


Sntâlnim întotdeauna faţă în faţă.
_ Dar are şi propria lui firmă de IT, nu? De asta a
plecat?
- Nu. La Rothschild bătea pasul pe loc. Departa­
mentul de 1T numără doar câţiva oameni, iar el dorea să
progreseze. Ce voiam eu să-ţi spun, însă, e că am lucrat
împreună şi am avut şi dispute. Dar asta nu l-a făcut să
ma înşele.
Olivia s-a u ita t sp re so ţu l ei şi a zâm bit ironic.
— U neori câ n d era m supăraţi, am făcut sex
fierbinte pe birou ...
A ridicat a m ân d o u ă m âin ile şi a schiţat o grimasă.
— Oh, D oam n e! N u cum va să faci asta cu
frate-meu, b irou l m eu e foarte aproape. Mi s-a întâmplat
o dată să dau peste p ărin ţii m ei într-o astfel de ipostază
şi nu mi-am revenit din şoc nici până azi.
Am pufnit în râs.
— Vorbesc serios, Stella. Dacă nu-ţi P^ac^
Hudson, asta e. D ar n u lăsa experienţa cu fostu au
logodnic sau team a de a nu strica tot să distrugă ceva
ce ar putea fi bun. U nele dintre cele mai grozave uc
din viaţă im plică dezordine sau mâini murdare-c >
cearşafurile după o partidă de sex de pomina,
Pepenele verde... V rei să continui?
Am zâmbit.
- Nu. Am prins ideea. sampanie
Hudson s-a apropiat de noi c u o s 1
Ş1ne-a umplut paharele. am spus eu,
r ~~ Nu-i de mirare că-i de
a ş a sticlele
parcând eticheta. E de calitate. Eu a ^ bine ai {ace

sâiTae 'e-am furat de la nunta °-ntesă Plec acasă'


ascunzi pe cele răm ase, inain
Olivia a râs.
231
VI KEELAND

— Mă duc să-l ajut pe Mason să pună pe masă mai


multă mâncare. Voi doi continuaţi să sărbătoriţi fără
mine.
S-a îndepărtat, dar a privit peste umăr ca să n-o
vadă Hudson şi mi-a făcut cu ochiul.
Am zâmbit.
— Sora ta e f o r m i d a b i l ă .
— Nu-i rea deloc, a încuviinţat Hudson. Dar să
nu-i spui că am zis asta.
Venise să ne umple nouă paharele, dar el nu avea
pahar.
— Unde-i şampania ta?
— Eu am alt program.
S-a uitat la ceas.
— De fapt, trebuie să plec. Venisem să-mi iau
rămas-bun.
— Oh!
M-a năpădit un sentiment de dezamăgire, poate şi
un strop de gelozie. M-am silit să zâmbesc.
— Atunci, distracţie plăcută!
Hudson m-a privit printre pleoapele îngustate şi în
cele din urmă a zâmbit cu gura până la urechi.
— Eşti geloasă că am o întâlnire?
— Nu, am răspuns eu muuuult prea repede.
El şi-a vârât mâinile în buzunare şi a a rb o rat un
zâmbet plin de el.
— Ba da.
— Ba nu.
S-a aplecat spre mine* aproape a t i n g â n d u - m i nasul
cu al lui, şi mi-a şoptit:
— G eloaso!

232
INVITAŢIA

- ^ ,aşa cdt înfumurat! Nici măcar m 6 d


deosebirea intie a fi bucuroasă pentru tine şi geloasă
El şi-a lăsat capul pe spate.
Ah, da? Eşti bucuroasa ca am o întâlnire?
Mi-am impus să zâmbesc şi am arătat spre buzele
mele.
— Da. Vezi?
Expresia de pe chipul lui Hudson mi-a dat de
înţeles că tentativa mea de zâmbet amintea mai curând
de unul reflectat în oglinzile din casa groazei.
Hudson a chicotit.
— Mă duc s-o iau pe Charlie de la o prietenă. Fosta
mea soţie s-a dus la doctor cu sora ei, care-i gravidă, şi
cuni e posibil să nu ajungă la timp, m-am oferit s-o duc
eu acasă pe Charlie.
- Oh! OK.
Eşti fericită că nu merg la o întâlnire?
Am dat din umeri.
Faci ce vrei. E treaba ta.
El Şi-a frecat bărbia. ‘ .
Mă gândeam ca pe urmă să mă întorc aici.
^ te mai găsesc?
Xe „ T ^oate că eu chiar am o întâlnire în sear
e' ar deranja?
^ d so n a strâns din dinţi. indjferent)
Prin Urm u eu sun* cel care se Prefac , jează.
urmare
îl * , nu te-nr mira d afli
ar mira sa arii că ma deranj
întorseseră
'^Potriva lnasem ş meli0S
i v o r b e l e c a să continui
Cuglum t mea‘ ChiPul lui era Prea
e e- Am oftat. . nir:
^ N-am nicio întâlnire. Probabil ca voi
udson a clătinat din cap.
233
VI KEELAND

— Eşti o mare pacoste!


Am sorbit din şampanie.
— Se pare că-ţi place.
Privirea lui a coborât la buzele mele.
— Să ştii că ţin minte fiecare ocazie în care
torturezi. într-o bună zi am să-mi iau revanşa.
— Şi cum ai să faci asta?
S-a aplecat şi m-a sărutat pe obraz, apoi şi-a
apropiat buzele de urechea mea.
— Cu gura.
Am clipit de câteva ori, iar el s-a îndepărtat
zâmbind ironic.
— Ţine-ţi gândurile pentru tine, Stella, mi-a
aruncat peste umăr. Şoapta ta e suficient de tare ca s-o
aud.
O/î, Doamne! Am dat de belea.

234
în cep u sem s ă c re d că H u d so n n u avea să se mai
întoarcă. P leca se d e c â te v a o re. O d a tă depăşit stresul
legat de em isiu n e, m ă r e la x a s e m m u lt şi m ă putusem
distra, totuşi aş fi m in ţit d a c ă n -a ş fi recunoscut că eram
mereu cu och ii la u şă . J u m ă ta te d in tre invitaţi plecaseră,
iar alţi câţiva se p r e g ă te a u şi ei să plece. M-am dus la
baie, gân d in d u-m ă c ă se fă c u se tim pu l să spun şi eu
noapte bună. C â n d m -a m în to rs, H udson şedea la masa
din bucătărie, b â n d o b e re .
— T e-ai în to rs. C re d e a m te-ai
c ă r ă z g â n d i t .

S-a u itat o c lip ă la p icio a re le m ele apoi m-a privit


în ochi.
~~ N ici v o rb ă .
Iar am sim ţit fu r n ic ă tu ri în vintre. în ultima vre
aŞa se întâm pla d e c u m d ă d e a m ochii cu el.
~ D acă to t u r m a s-o iau eu pe Charlie, fosta m
s-a gândit să m e a rg ă şi la m asaj. Trebuie sa fi avu
SaPtămână ta re g re a n e fă c â n d nim ic...
Al^ zâm bit.
S a în ţe le g c ă n u a r e se rv ic iu ?
Hudson a c lă tin a t d in cap. «AP
VI KEELAND

— La ce bun să te mai invit în oraş?


Poate ar trebui să te cer direct în căsători/ « SpUs «u.
bun în rolul de fost soţ. * ar* foarte
El a chicotit.
— Mă bucur că ţi-ai revenit.
Mi-am încreţit fruntea, aşa că mi-a explicat
— Erai stresată. Se pare că de asta n-ai mai *
stare să glumeşti. 31 fost
— Oh! am râs eu. Da, am fost stresată.
— Acum că ziua s-a încheiat, te simţi mai bine?
— Da.
Mi-am masat ceafa.
— Deşi şi mie mi-ar prinde bine un masaj.
El şi-a flexat degetele.
— Te ajut eu. Mâinile mele fac minuni.
Am zâmbit.
— Nu mă îndoiesc.
— Eşti dispusă să sărbătoreşti în continuare?
Eram în plină formă şi departe de a-mi dori să plec
acasă.
— Ce ai de gând?
— Hai să bem ceva. E un bar în josul străzii.
Mi-am muşcat buza.
— Hmmm... îmi dai întâlnire?
— Nu. Invit o colegă în oraş ca să sărbătorim.
— Mă mai gândesc.
Hudson s-a încruntat.
— Te mai gândeşti?
— Da.
INVITAŢIA

Părea oarecum
umeri. Când a întins dar '
bătut uşor pe umăr. na duPă sticjJ 3 ridicat din
- M-am gândit CU bere’

-Ş i?
' Hai să sărbătorim
nm în
* continuare.

QT^ " Nii-m i vine să r r ^ -


nalizate.Ut de de cu ti/cu ^ S ^ de 0orâ>

^®cfâtinat din cap. m"r iW


p™ eSc comandâ“ id ¿Sndeam că n.,ma
" Am avut noror a 0 SInSura cutie.
~ Nu N „ Spus Hudson-
pică Ceya din cer' n° roa Nor°c e atunci când îţi
- Nn s -a r * . ^ Să se i”,ă” Pfe * ■
^ sorbit din" da°ă " U6ra un produs bun-
îl •

" Să
^ **
Cred11 nU m~am a$tePtat sa fii aşa modest,
când e DUsun**^ur simplu recunosc un

câteva bloc?^ J3 ° masa dintr-un bar select, situat la


Să ne întreb^ locuinta Oliviei. Chelneriţa s-a apropiat
dar ttudso 6 aCă m ai doream ceva*Era 0 fată suPerbă>
^âCar n nici nu s-a uitat la ea. De fapt, nu se uita nici
—p6 Ga> Ceea ce m_a £*cut curioasă.
^°st. j 0VesteŞte-mi despre ultima femeie cu care ai
^ai m n i^ mni?oara Guatemala. O femeiecucareai ieşit

EI deosingură dată.
s a încruntat uşor. 2 .'
VI KEELAND

— De ce?
Am ridicat din umeri.
— Sunt pur şi simplu curioasă. îţi place un
gen de femei? O anumită alură? anume
El a zâmbit batjocoritor.
— Da, blondă cu ochelari.
Am râs.
— Vorbesc serios.
— Nu ştiu.
A clătinat din cap.
— Cred că ultima cu care am ieşit era brunetă
înaltă. Cu ochi căprui.
— Cât timp aţi fost împreună?
— Ne-am întâlnit de câteva ori.
— Şi de ce v-aţi despărţit?
El s-a uitat într-o parte, apoi m-a privit în ochi.
— Vrei să-ţi spun adevărul?
— Bineînţeles.
— Nu vorbea decât despre sora ei, care avea un
copil mic. Părea că vrea să se mărite cât mai repede şi să
aibă copii.
— Iar tu nu voiai să te recăsătoreşti şi să mai ai alţi
copii?
El a sorbit din bere.
— N-am spus asta. Pur şi simplu nu mă vedeam
ducând o existenţă alături de ea.
— Deci, dacă şi ea ar fi vrut o legătură fără obligaţii»
nu v-aţi mai fi despărţit?
— Nu ştiu, fiindcă situaţia n-a fost de aşa natura.
Dar nu fug de angajamente, dacă la asta ai făcut aluzie.
N-am rupt relaţia fiindcă îşi dorea un viitor cu cineva.
Am rupt-o fiindcă eu nu eram ce-i trebuia.

238
• 0
INVITAŢIA

Amdat din cap.


— Chelneriţa e frumoasă...
Hudson şi-a lăsat capul într-o parte.
-D a?
— Foarte.
El şi-a scărpinat bărbia.
—Vrei să-mi faci lipeala?
—Vrei să-ţi fac lipeala?
— Există vreun motiv anume pentru care con­
versămdoar prin întrebări?
Am zâmbit.
— Nu ştiu. Există vreunul?
După ce m-a privit ţintă câteva clipe, Hudson a pus
punct micului nostru joc.
— Nu mă interesează chelneriţa.
Cum eu nu spuneam nimic, şi-a lăsat capul într-o
parte.

— Nu mă întrebi de ce?
Din felul cum mă privea, aflasem deja răspunsul.
Mi-am terminat vinul şi am zâmbit.
-Nu.
El a râs încetişor.
— Cum merge relaţia ta cu Ken?
— îl cheamă Ben şi tu ştii asta foarte bine.
Am zâmbit şi am clătinat din cap-
— Nu m ă m Nua i v ă d c u e l. r e z o n a m u n u

H u d s o n a z â m b i t c u g u r a p â n ă la u r e c h i
A

— îmi pare rău să aud asta.


Mi-am dat ochii peste cap.
— Da, se vede.
239
VI KEELAND

pe langa noi.
H u d s o n a o p r i t - o p e c h e l n e r i ţ ă , c a r e
COcmai trecea
t o c n , •

Scuzaţi-ma, ne mai aduceţi un rânH a


— Desigur. Cand puteţi?

- Nu suP ° f comparaţie, a murmurat el d i ­


lata s-a indepartat. auPa ce
Şi-a terminat berea şi s-a ridicat.
- Scuză-mă o clipă. Trebuie să merg la toaletă
După ce a plecat, i-am trimis mesaj lui Fish
l-am pus la curent cu ce se petrecuse în după-a Ş'
aceea. Făcuserăm schimb de mesaje ceva mai d e ***
şi-i povestisem ce bine se vânduseră Parfumurile!^
sonalizate, dar nu-mi verificasem telefonul cam T
multişor. 8
Fisher: Cum e la Rose?
Stella: De unde ştii că sunt aici?
Fisher: Ţi-am localizat telefonul acum
jumătate de oră, după ce nu mi-ai
mai răspuns la mesaj vreme de două
ceasuri. Niciodată nu durează atât de
mult ca să-mi răspunzi, aşa că m-am
îngrijorat. Presupun că petrecerea s-a
mutat acolo?
Unora poate nu le place să fie urmăriţi prin telefon,
dar eu îi îngăduisem lui Fisher să-mi localizeze mobilul,
atunci când avea un motiv temeinic, şi-i eram recunoscă­
toare că-mi purta de grijă.
Stella: O parte dintre cei de la petrecere
s-au mutat aici...
Am zâmbit văzând cum se mişcau cele trei puncte,
semn că Fisher deja scria răspunsul.
Fisher: Doar tu şi Adonis?
Stella: Am venit să h ^
petrecere. Sa be«i ceva du .
Fisher: Ai de eânH - .
în sfârşit? Sa faci Şi sex cu el
Stella: Nu cred că f
meniu... ca face parte ^
Fisher: Scumno u- .
deauna partc d’in',^ aţi'i fac întot.
s>mplu. Spune.j c4 E foarte

^ dâtinat din cap zâmbind.

Mu*ţumesc,Sa minte poanta asta.

^Partete]efont r EiS‘V ”‘® d; '3 “* “• ™


iatamea. ?ezat dln nou pe scaunul din

De°'’ ce mai face Marco?


" Marco?

" puştiulică.
A Oh! am «A
lntfebat-o ne a j?S eu< Citeşte Pasărea spin. A
Şterge „ a*'a care sunt cărţile ei preferate şi
^Prumute j 303 la bibIiotecă- să înapoieze una şi să
?i sa descop 3 3 ^ s^radu*eŞfe să-i arate cât e de serios
— n 6re CCau *n comun. E foarte romantic.
3151citit-nQS^rea sPin? Sună cunoscut, dar nu cred că

Prefer^e° h’ ar trebui. De fapt, e una dintre cărţile mele

C°ilvinsâf?aCk r’ asta, cum o cheamă, se lasă

COcoî)°(ndtrC)Uvinte bazat pe etimologia cu vân tu lu i cocktail (coadă de

241
— Amalia... Cred că da. Marco a început să se ri
acolo în serile când închide ea biblioteca, iar Amalia
voie s-o conducă acasă. 1 a
Hudson a clătinat din cap.
— Cât de vechi e jurnalul ăsta? Mie mi se pare
un efort considerabil. Presupun că pe atunci nu existau
site-uri de întâlniri.
Am râs.
— îmi închipui că-i mult mai simplu să mişti
mouse-ul la stânga sau la dreapta, după cum e cazul.
Probabil de asta persoanele pe care le cunoşti astfel nu
sunt de regulă iubirea vieţii tale.
— Ce s-a întâmplat cu celălalt plan al lui? Sâ se
afişeze cu altă fată ca s-o facă geloasă.
— Slavă Domnului, a ales o cale mai matură, şi
anume să-i arate cât îi e de devotat.
A început să sune un mobil. L-am întors pe al meu,
crezând că despre el e vorba, dar nu era aşa.
— îţi sună telefonul?
— La naiba!
Hudson a vârât mâna în buzunar.
— Nici nu mi-am dat seama.
A citit numele afişat pe ecran şi s-a încruntat. S-a
uitat la ceas.
— E fosta mea soţie. Ar trebui să-i răspund.
Niciodată nu mă sună aşa târziu.
— Sigur. Răspunde.
A apăsat tasta de răspuns şi a dus telefonul la
ureche.
— Ce s-a întâmplat?
Am auzit un glas de femeie, dar nu înţelegeam ce
spune.

242
invitaţia

- Utţde-i Mark? , !„ ,rebat Hudson „


Pauza.

- Fir-ar să fie! OK. Bine. Vin cât pot de repede


A închis telefonul şi a ridicat imediat mâna să facă
semn chelneriţei. Iaca
- îm i pare rău. Trebuie să plec.
- E totul în regulă cu Charlie?
- Da, ea e bine. Sora lui Lexi a început să aibă
contracţii şi soţul ei e plecat în California cu treburi. Lexi
vrea să-şi însoţească sora la spital şi are nevoie de mine
să vin s-o iau pe Charlie.
- Ce veste bună! Pun pariu că Charlie abia aşteaptă
să-l cunoască pe micul Homeslice.
Hudson a chicotit.
- O să mă roage în genunchi să rămân toată
noaptea la spital.
A venit chelneriţa şi Hudson i-a întins cârdul lui
de credit.
- Stai!
Am vârât mâna în poşetă şi mi-am scos portofelul.
- Lasă-mă să fac eu cinste.
El a clătinat din cap şi i-a făcut semn fetei să plece.
Chelneriţa nici n-a mai aşteptat ca eu să protestez.
- Dar tu ai făcut cinste cu cina mai deunăzi, am
insistat. Voiam să plătesc eu de data asta. ^ ^
—■Să-ţi spun cum facem. Ai să plăteşti când a‘
fliă inviţi tu. *
- Şi dacă n-am să te invit niciodată? Nu-i corect
- Iată încă nn motiv să mă inviţi. Deşt n» etnar
Primul de pe listă.
-N u?
VI KEELAND

Chelneriţa s-a înapoiat, aducându-i P ,


chitanţă pe care s-o semneze. Hudson a sco şi 0
generos de bancnote pe care le-a vârât în
unde se afla nota de plata. e P^le
A aruncat pixul pe masă.
— Eşti gata?
- Da, dar vreau să aud ce anume figurează în capul
listei tale de motive, ca să te invit în oraş.
Hudson s-a ridicat şi mi-a întins mâna să mă ajute
să mă ridic şi eu. L-am luat de mână, dar nu mi-a dat
drumul nici după ce am fost în picioare. M-a lipit strâns
de el şi şi-a apropiat buzele de urechea mea.
— Aş prefera mai degrabă să-ţi arăt decât să-ţi
spun. Eu zic să încerci, Stella!
S te tfd a ,

*v
I
în următoarele două zile H.,Ho
°livia mi-a snilQ ^Z1,e Huds°n n-avenit Iabirou. H-A .
<
■•.
m după-amiaza zilei n rJ * ? f°Stei H Sotii născuse .'»i.'-r
mdelungat, şi mi-am în u-6 6nte’ după un travaliu
Pentru care el lin«« V k puit că acesta era motivul
voiam să-i c o Z t ; 0FblSem CUasistenta lui’ «
SPUS că Hurlcn ^termenii unei comenzi, dar ea mi-a
care investise ° V ^ ecat *-oată ziua la o companie în

când n r*Cil* ^reu era sa recunosc, îi simţeamlipsa


asta n &h* b'rou' Aşteptam cu nerăbdare să-l revăd
Pentru Df ^ndcă era inteligent şi un bun sfătuitor
(}es v a acereamea. Pe de altă parte, probabil căoscurtă
sentiarţlre ne Pândea bine. Trebuia să-mi ţinsub control
noasf tele din ce în ce mai puternice faţă de el. Relaţia
eu tr î? 1111 Se schimbase: eram parteneri de afaceri. Deşi
de p 6 U*a Sa ^ac eforturi tot mai mari ca să-mi amintesc
aveam să fim întotdeauna, doar atât.
intrâJ > nă! ^ nişte veşti grozave, mi-a apus Olivia,
Met “ln b’roul meu. Am reuşit să-l conving pe Phoenix
«apjSS faca fotografiile care ne trebuie pentru uttunn
a Procesului de promovare.
" Oh, excelent!
245
VI KEELA N D

Am z â m b it, d a r până la urmă nu m-animni


şi am p u fn it în râs. staPânit
— Ia rtă -m ă , h a b a r n -a m c in e - i P h o e n ix M e ts

Olivia a zâmbit.
— Un fotograf de celebrităţi. El a făcut poza aia
Anna Mills14 gravidă, de pe coperta revistei Vogue °U
— Oh! Uau! E o poză superbă!
— Pe tine o să te facă să arăţi şi mai bine.
— Pe mine?
Mi-am încreţit nasul.
— Da. După succesul tău din emisiunea de tele-
shopping, am făcut unele modificări la reclamele
propuse.
A deschis un dosar şi mi-a pus pe birou câteva
schiţe.
— I-am cerut lui Darby să facă nişte machete după
astea, dar nu cred că-i cazul să apelăm la un model.
Am luat foile. Erau simple schiţe, dar femeia din
reclamă semăna foarte bine cu cea pe care o văzusem în
oglindă în aceeaşi dimineaţă.
— Adică vrei să fiu eu în reclame?
Olivia a încuviinţat din cap.
— Tu eşti chipul Parfumurilor P e rso n a liza te .
Oamenii rezonează cu tine.
— Bine, dar arăt penibil în fotografii. N-am făcut
niciodată şedinţe foto profesionale.
Olivia a ridicat din umeri.
— Nici la TV nu mai apăruseşi până acum şi
grozav te-ai descurcat.
— Nu ştiu...
14 Actriţă americană (n. tr.).
INVITAŢIA

— C a m p a n ia a s t a e despre fr u m u s e ţe şi ştiinţă,
deci cine ar p u t e a s-o p r e z in t e m a i b in e decât tin e?
Rămăsesem cu ochii la reclame. Femeia din schiţe,
portretizată după chipul meu, avea ochelari cu rame
groase şi parul adunat în creştet. Era aşezata la o masă
de laborator pe care se găseau tot felul de pahare gradate
şi echipamente ştiinţifice. Totuşi, piciorul ei se ivea de
după masă, fiind încălţat cu un pantof cu talpă roşie. Era
oreclamă pe care cu siguranţă m-aş fi oprit s-o privesc...
dar să nu uităm că eu eram obsedată de ştiinţă.
— Ce zici de asta... a spus Olivia. întâi vom face
fotografiile aşa cum plănuisem iniţial şi apoi pe cele cu
tine. La final, tu decizi.
A arătat spre macheta de reclamă.
— însă îţi spun că ar putea ieşi ceva uluitor!
Nu puteam refuza oferta ei. Olivia fusese minunată
şi ştiam că ea credea nespus în ideea ei, altfel n-ar fi
insistat atât. Nu avea nimic altceva decât cele mai bune
intenţii - de a face din Parfumurile Personalizate un
mare succes.
Aşadar, am răsuflat adânc şi am încuviinţat.
~~ OK. Am să încerc.
Olivia a bătut din palme.
— Grozav! Şedinţa foto e poimâine... vinen
dlI*ineaţă.
" S p u n e -m i d o a r ce tr e b u ie să fa c ca

eg a te sc . Să a d u c cu m in e n iş t e h a in e ? .

fo tă ^ f o t o 8 r a f i e , f e m e i a p u r t a o b l u z ă a l b a cu i nas;
'*'* » ceva ce ad u cea a fu stă strâm tă d e culoare neagra
cuIot siguranţă am acasă o bluza albă şi
uare mchisă.
Nu* Totul e deja pregătit.
^Mvia a zâmbit timid.
247
VI KEELAND

— Am comandat tot ce ne trebuie h *


decorurile care să sugereze un mediu ştiinţific
pantofii. Nu-ţi ştiam mărimea, aşa că am comandat*Ş-
multe perechi. ^
Am izbucnit în râs.
— OK.
Olivia s-a ridicat în picioare.
— Tu nu trebuie decât să fii acolo.
— Asta pot să fac.
— Am să-l rog pe administratorul meu să ne facă
rezervarea chiar acum. Dacă eşti de acord, am să selectez
pentru întoarcere zborul de duminică, doar în caz că e
nevoie să rămânem încă o zi, adică sâmbătă.
M-am încruntat.
— Mergem cu avionul? Unde-i şedinţa foto?
— Oh! Fotograful locuieşte în Los Angeles. Nu
ţi-am spus?
— Nu. Dar e în regulă. N-am fost niciodată în
California.
— O să-ţi placă la nebunie. Probabil vom avea la
dispoziţie destul timp liber. Pot să te duc să vizitezi.
— OK. Sună grozav. Mulţumesc, Olivia!

în dimineaţa următoare m-am trezit devreme şi am


fost gata repede. Luasem melatonină înainte de culcare,
conştientă că voi fi neliniştită şi că mă voi răsuci de pe o
parte pe alta toată noaptea. Era suficient că urmau sa-mi
aplice pe faţă tot felul de produse de machiaj. Nu voiam
să am şi pungi sub ochi.
Zborul era la 9.30, dar trebuia să plecăm la
aeroport la 6.30. La 6.15 tocmai beam a doua ceaşcă e

248
INVITAŢIA

,atea, privind afară pe fereastră, la soarele care răsărea,


c â n d în faţa casei mele a tras o limuzină lungă, neagră’,

în zona mea nu găseai niciodată locuri de parcare, aşa


că am dat fuga la bucătărie, am aruncat restul de cafea,
mi-am clătit cana şi mi-am înşfăcat bagajul. Pe hol am
apăsat butonul ascensorului, dar mi-am amintit că-mi
uitasem geanta cu laptopul. Mi-am lăsat bagajul în faţa
liftului şi am fugit înapoi în apartament.
De pe bol, am auzit semnalul sonor al ascensoru­
lui care sosise chiar când încuiam uşa a doua oară. Nu
voiam ca limuzina să fie nevoită să dea ocol blocului, aşa
că m-am grăbit să-mi iau bagajul în timp ce se deschidea
USa liftului. Nu mă aşteptam să fie nimeni în cabină.
M-am năpustit înăuntru fără să mă uit şi m-am izbit de
cineva
cin eva rcare
a r p vvoia
o i a să
s ă iiasă
asă

— La naiba!
Am scăpat din mână mânerul valizei pe care o ^
trăsesem după mine, iar ea s-a răsturnat pe o parte şi a
căzut. M-am aplecat s-o ridic, tot vorbind:
— îmi pare rău! V-am Iov...?
Am înălţat privirea şi cuvintele mi s-au oprit în gât.
— Hudson?
— Cred că ar trebui să-mi pară bine că nu mi-ai ars
Şi un pumn.
— Ce cauţi aici?
— Am venit să te iau şi să te duc la aeroport.
A ridicat din umeri.
— Ce altceva aş fi putut să caut? ţ
Nu mai pricepeam nimic. |
\r
— Dar unde-i Olivia? . * • V'
- Oh, da. I-am spus Oliviei că o să te “ un^ v’r
li­
^ rge eu cu tine în locul ei. Cred că am uitat. îmi P
ft
rau.
249
VIKEELAND

— Dar de ce mergi tu în locul Oliviei?


— A intervenit ceva în programul ei. E vr
11 vrv *
problema?
în afară de faptul că deja îmi batea inima ca un
ciocan după numai un minut cât stătusem lângă acest
bărbat... - iar acum urma să petrec zile întregi cu el -
ce altă problemă mai puteam avea? M-am uitat în ochii
lui, neştiind prea bine ce voiam să-i citesc în privire. în
cele din urmă am expirat prelung. Eram o profesionistă
Puteam face faţă situaţiei.
Mi-am îndreptat spatele şi am răspuns:
— Absolut nicio problemă.
Aş fi putut jura că zărisem o scânteie în ochii
lui. Dar n-am avut timp s-o analizez, fiindcă Hudson
mi-a luat bagajul pe roţi şi mi-a întins mâna să urc în
ascensorul care încă aştepta.
— După tine.
Deşi foarte descumpănită, am reuşit totuşi să
păşesc în ascensor.
In timp ce liftul cobora spre parter, îmi roiau în
minte un milion de gânduri, mai cu seamă o anumită
întrebare. Blocul meu nu avea portar. Exista un interfon
şi vizitatorii trebuiau să-l folosească pentru a avea acces
în clădire.
— Cum ai intrat?
— Fisher. Când am ajuns eu, el tocmai ieşea să
alerge.
Ar trebui să-mi amintesc să-i mulţumesc
prietenului meu că mă anunţase. Ştia că iniţial urma
să plec cu Olivia. Cu o seară în urmă, dăduse o razie
prin frigiderul meu, în timp ce eu îmi făceam bagajul
şi-i povesteam despre călătorie. Dar mă rog... acuni
aveam alte griji. De pildă, cum să păstrez distanţa faţa
de bărbatul care stătea alături de mine în ascensor, cân
250
INVITAŢIA

arăta atât de bine. Hudson era îmbrăcat cu o pereche de


pantaloni simpli, bleum arin şi o cămaşă albă elegantă
Stăteam la mai puţin de un pas în spatele lui şi nu
puteam să nu observ ce frumos se mula materialul pe
fundul lui rotund. Puteam să pun pariu că făcea sute de
genuflexiuni.
Mi-a aruncat o privire peste umăr şi am ridicat
ochii spre el fix la ţanc. Cel puţin asta am sperat. Deşi
zvâcnetul din colţul gurii lui dădea a înţelege altceva.
Nemaipomenit! Pur şi simplu nemaipomenit! Avea să
fie o călătorie teribil de lungă.
A

In drum spre aeroport, Hudson a avut de discutat


cu cineva de peste ocean, iar când am ajuns, el a fost
trimis sa stea la altă coadă, fiindcă îşi făcuse check-in-ul
Online, iar eu nu. Am fost recunoscătoare pentru acest
scurt răgaz. Abia când am suit în avion am avut timp să
stăm de vorbă. Ne-am aşezat unul lângă celălalt în rândul
trei de la clasa întâi, lucru la care nu mă aşteptasem.
— E foarte confortabil, am spus eu, prinzându-mi
centura de siguranţă. N-am călătorit niciodată la clasa
întâi.
~~ Puteam să merg şi eu cu clasa a doua, cu ani în
urmă, când era mai mult spaţiu între s c a u n e , dar e vreo
zece ani încoace e imposibil ca cineva care masoara pes e
un metru optzeci şi doi, să stea confortabil, mai a es
lntr-un zbor de şase ore până pe Coasta de Vest.
O stewardesă s-a apropiat cu o tavă
^ de şampanie, în care părea a ii suc de portocale.
Mimosa15?
Ah, da! am răspuns. Vreau şi eu unul.
Mi-a oferit un pahar, apoi s-a uitat la H
'^ ^ ^ a r i dicat mâna.
15 Cocktail cu vin spumant şi suc de portocale (n. red.).
VIKEELAND

Nu, mulţumesc. Dar când se noate , ,


cafea. P ’ aş d°ri o
— Desigur.
După ce stewardesa s-a îndepărtat am „-j .
paharul spre Hudson. ’ m ndlCi«
— Nu bei alcool dimineaţa?
El a zâmbit.
— De regulă, nu.
— Probabil ar fi trebuit să refuz şi eu, dar am nervii
întinşi la maximum.
— Din pricina zborului?
— Nu... nu chiar. Deşi uneori, când sunt turbulenţe,
mi se cam face greaţă.
— Grozav! a exclamat el, apoi a făcut semn spre
coridorul dintre scaune. Stai cu capul aplecat în partea
aia.
Am râs.
— Am impresia că eşti genul care nici nu-şi dă
seama că e în avion. Presupun că jumătate din drum
ucrezi, iar cealaltă jumătate închizi ochii şi tragi un pui
de somn.
Eşti pe aproape. De obicei lucrez cam pe toată
durata zborului.
qp • ^ ewar^esa s-a întors cu cafeaua lui Hudson.
ervicn e erau clar mai bune aici decât la clasa a doua.
Hian* ^ ce cu nervii întinşi la maximum,
nu m pricina zborului? m-a întrebat el.
erafiatQ ^ U’ ^oate fiindcă urmează să fiu foto-
toate maf6 ^1 °to&raf celebru şi poza mea să fie pusă pe
nalizate? 6na 6 6 Promo^°nale pentru Parfumuri Perso-

j ndson s-a uitat puţin într-o parte, apoi în ochii


m e i.

252
W
WIW
IW
- Vrei să-ţi spun un secret?
- Sigur, am zâmbit eu.
S-a aplecat spre mine şi mi-a şoptit:
- Poţi face tot ce-ţi pui în gând.
Amrâs.
- Ăsta-i secretul?
- Teoretic nu-i un secret, din moment ce pare-se
căeşti singura care nu-1 cunoaşte.
Am oftat.
- Drăguţ din partea ta, dar nu ştiu dacă e adevărat.
Hudson s-a uitat din nou la mine pentru câteva
dipe. Am avut senzaţia că se întreba dacă să-mi spună
ceva sau nu.
— Ţii minte prima zi când ai venit să lucrezi la
birou? m-a întrebat în cele din urmă.
— La Rothschild? Da, de ce?
— M-ai întrebat de ce m-am răzgândit şi amdecis
totuşi să investesc în firma ta.
— Mi-ai răspuns că sora ta ştie să fie foarte convin
Sâtoare sau ceva asemănător.
El a dat din cap.
Numai că nu ţi-am spus tot adevărul.
— \T 11O
V| KEEl a n d

acum ? Câtiva ani îmi dădeam seama de dif


m> atorită ţie, nu mai uit lucrul acesta "'1 °ar
clipit de câteva ori..
— Uau! Cred că-i cel mai frumos comnlirv,
care l-am primit vreodată. mentpe
El s-a încruntat uşor.
- Mă gândeam că fostul tău logodnic a fost,
dobitoc pentru măgăria pe care ţi-a facut-o. Acum în -
ştiu precis că a fost un mare bou! Sa
Stewardesa ne-a întrerupt ca să ne ia paharele
fiindcă urma să decolăm. Ne-au fost recitate instrucţiu­
nile de siguranţă şi am urmărit-o pe femeia aflată la câţiva
metri de noi, punându-şi vesta de salvare neumflată şi
arătându-ne cum să ne fixăm centurile de siguranţă, pe
care noi ni le puseserăm deja.
în timp ce rulam pe pistă în urma altor avioane
care se pregăteau să decoleze, Hudson mi-a întins un
ziar. Am refuzat, preferam să-mi pun căştile şi să încerc
să mă relaxez. Deşi ştiam că, în clipa în care voi închide
ochii, nu se va întâmpla aşa. Nu-mi ieşeau din minte
cuvintele lui Hudson. Mă socotea frumoasă şi puternică,
două însuşiri de care nu mai fusesem conştientă de mult
timp. Şi ştiţi ce? Chiar avea dreptate, cel puţin referitor
la partea cu puterea. în ultimul timp eram extaziată de
câte realizasem. Avusesem emoţii în privinţa acceptării
unui investitor, dar iată că se dovedise cea mai bună
decizie de până acum. îmi fusese groază să apar pe
postul de teleshopping, însă, cu toate acestea, emisiunea
avusese un succes răsunător. Aşadar, de ce m-aş fi temu
să fac câteva fotografii, astfel încât imaginea mea sa ac
reclamă la produsul creat de mine? Nu aveam nici
motiv. Acesta era răspunsul la întrebare.
Am răsuflat adânc de câteva ori şi am simţit
mi se destind umerii. Mai aveam nevoie doar de

254
W1TAJIA

partea lui şi m -am aplecat spre el. ~ " ° v'a ue pe


— M ulţum esc, i-am spus.
— Pentru ce?
— Pentru că m ă vezi în acest fel. Ştiu că uneori
sunt greu de suportat.
Hudson s-a uitat în ochii mei.
— Să ştii că eşti. Dar nu-ţi face griji.
Mi-a făcut cu ochiul.
— Pot face faţă.

— Bine aţi venit la hotelul Bel-Air. Aveţi rezervare


la noi pentru azi?
— Da, p e num ele de R o t h s c h ild , a răspuns Huds
fapt, sunt două rezervări.
Femeia de la recepţie a
tastatură în f *■*'
aŞtepta
laşului L lm? tra§em
ce eu ia un hotel— elegant din centrul
a Sanctuar°S n^eJes’ dar locul acesta arăta mai degrabă
?esPrins HaSCUns în inim a pădurii. Hotelul Bel-Air părea
d em n ei ln, Vec^^e film e de la Hollywood. Avea toate
^ arniUrăe ° ^ nu^ e a^e luxului - coloane şi birouri de
" ^ar nu 5 ^ l doseli din calcar, tavane din lemn natural
Uri °rbitor, ci cumva liniştitor şi intim.
—1 »TIPII.
H udson a v ă z u t că p riveam
255
VI KEELAN D

Zona e superbă. Aproape uiţi că eşti în î


Angeles. Am mai stat aici o dată, dar acum cel care a ales
locaţia a fost fotograful. Vom trage cadrele aici.
— Oh, super! E simplu şi la îndemână. Abia aştept
să văd împrejurimile!
Femeia de la recepţie a luat două cartele de acces
pătrate. Ne-a întins una dintre ele.
— Asta e pentru apartamentul Stone Canyon.
Apoi ne-a dat-o şi pe cealaltă.
— Iar asta e pentru camera de lux.
Hudson a luat cartela de la cameră şi mi-a întins-o
mie pe cea de la apartament.
— Cum? Nu. N-am nevoie de un apartament.
Ia-1 tu.
— Mâine-dimineaţă vine echipa care te coafează şi
te machiază. Ai nevoie de spaţiu. în plus, fotograful inten­
ţionează să tragă o parte din cadre pe terasa interioară. A
cerut anume apartamentul ăsta.
— Oh...
încă aveam un sentiment ciudat în legătură cu
oferta lui, dar am presupus că vorbele lui Hudson aveau
sens.
— OK.
Hudson m-a condus până în faţa uşii. Mi-a adus
valiza înăuntru, iar eu m-am dus glonţ la cele două uşi
deschise ale livingului, care dădeau pe terasa interioara
privată.
— Măi să fie... are şemineu şi un jacuzzi mare.
Hudson a păşit şi el pe terasă în urma mea. A arătat
spre locul unde se găseau câteva şezlonguri, în dreptu
unor plante verzi, luxuriante.

256
INVITAŢIA

^ Cred că acolo viea să facă poze mâine Aseară


târZiu mi-a trimis prin e-mail câteva idei de decor, cu
nobil>er Pe care inchlnat pentru această ocazie.
111 Ani făcut semn spre jacuzzi.
— Ştiam eu că ar fi trebuit să-mi aduc costumul de
baie.
- E o terasă privată, a comentat Hudson.
A ridicat din umeri.
— Nu cred că-ţi trebuie costum de baie.
— Oohhh... Cu atât mai bine.
Alte uşi duble dădeau în dormitor, aşa că m-am
dus să-l văd şi pe acesta, după care am intrat în cea mai
luxoasă baie pe care o văzusem în viaţa mea. Hudson
părea amuzat de entuziasm ul meu.
— Nu vreau să mai plec de aici niciodată, am
glumit eu.
El a aruncat o privire spre pat, apoi spre mine.
— Nici eu.
Am râs, dar privirea mea a zăbovit asupra patului.
Când am ridicat ochii, am văzut că Hudson se uita la
mine.
Şi-a dres glasul.
— E cazul să te las. Mai am câte ceva de lucru.
Fotograful se gândea că ar fi bine să luăm cina împreună
diseară, dar nu ştiam dacă ai să te simţi în stare.
— Sunt bine. Ar fi grozav să luăm masa cu el.
Hudson a înclinat scurt din cap.
— Am să-i spun că la ora cinci, asta însemnând ora
°pt, la New York, pentru noi.
— E o idee bună.
A pornit spre uşă.
VIKEELAND

— Vrei să pleci pe undeva? m-a întrebat. Să-ţi d


cheile de la maşina închiriată? au
— Hmmm... Şi eu am câte ceva de făcut, dar poate
am să mă duc să-mi iau costum de baie. Am trecut pe
lângă nişte buticuri drăguţe, nu departe de aici.
— Dacă mă gândesc mai bine, nu-i musai să lucrez
a spus Hudson. Probabil ai nevoie de cineva care să-şi
dea cu părerea.
Am râs.
— Cred că mă descurc să-l aleg şi singură.
El a scos cheile din buzunar şi mi le-a întins.
— Mare păcat. Când te întorci, spune-mi dacă vrei
să-ţi ţină cineva companie în cada cu apă fierbinte.
— Ţi-ai adus costum de baie?
Hudson a zâmbit cu gura până la urechi.
— Nu.
îmi schimbasem ţinuta de trei ori.
Aşadar, când Hudson a bătut la uşa mea, cu cinci
minute înainte de ora cinei, nu eram gata.
— Hei...
Am deschis larg uşa.
— Oh... eşti în blugi.
El şi-a privit picioarele.
— N-ar trebui?
Am clătinat din cap.
— Nu, n u . E fo a r t e b in e . N um ai că nu
hotărât cu ce s ă mă îm b r a c . îm i p usesem şieu La
m‘ am g â n d it că s u n t p r e a sp o rt. A tunci am ^
restaurant să văd cât e de elegant. Arăta chiar
că mi-am schimbat hainele... de două ori. .
n5nx în picioare.
Hudson m-a măsurat din cap P agră fără
Pa"ă la urmă alesesem o rochiţă simpla, neag
maneci Şi pantofi crem cu toc înalt. ^ • te a spus el.
h ~ Nu ştiu cu ce ai fost 'mbr^ca'?'"Thirie aeum.
f e ?i-e greu să-mi închipui că arăta, —
1toarte frumoasă!
simţit iar fierbinţeala din vin
259
VI KEELAND

i Mulţumesc. Şi tu arăţi foartp k*


place cum îţi stă cu o umbră de barbă ' ' Chi»' W

bărbieri,D“ Pă Ci" ă ™ * * — toate lamele ^


Am râs şi m-am dat la o parte.
- Doar un minut, să mă rujez si
bijuteriile. ? a' mi schimb
Hudson s-a aşezat pe canapeaua din living iar
am intrat in baie pentru ultimele retuşuri. u
- Am pnmit notificări de livrare pentru încă unSP,
de produse! i-am strigat in timp ce îmi desenam contun
buzelor. Dacă totul merge bine, am putea începe să
expediem cutiile chiar mai devreme decât ne aşteptam
- Atunci cred că ar fi bine să terminăm şedinţa
foto mâine! a strigat şi el din living.
După ce m-am rujat, mi-am pus un colier turcoaz
ca să adaug puţină culoare şi mi-am prins la încheietura
mâinii o brăţară mare, asortată. Mi-am mai trecut o
dată degetele prin păr şi am tras aer în piept, cu ochii
în oglindă. Ca şi cum prezenţa lui Hudson n-ar fi fost de
ajuns pentru nervii mei, cina cu un fotograf care lucra
cu modele renumite şi alte celebrităţi îmi sporea şi mai
mult stresul. Nu voiam să se uite la mine şi să-şi spună
în sinea lui: „Fir-ar să fie... cum s-ofac să arate suficient
de bine ca să v â n d ă femeilor parfum?”
Dar asta era situaţia şi cinci minute de găteală
în plus nu aveau cum s-o schimbe. Aşadar, m-am us in
living şi mi-am luat poşeta de pe măsuţa de ca ea.
aruncat câteva lucruri înăuntru şi am închis-o cu in
ietoarea.
— Ai reuşit să termini tot ce aveai de făcu
după-amiaza asta?
Hudson s-a ridicat în picioare.
— Da. Dar tu?
INVITAŢIA

_ Aproape tot. După care n-am rezistat tentatiri


deaintraînjacuzzi.
_ Ţi-ai luat costum de baie?
Am clătinat din cap, zâmbind cu subînţeles.
— Am intrat cum m-a făcut mama.
Hudson m-a măsurat din cap până-n picioare, apoi
a mormăit:

— Trebuie să mergem.
Frustrarea lui mi-a oferit încrederea de care aveam
nevoie în acel moment. Hudson s-a grăbit să deschidă
uşa apartamentului, ceea ce m-a făcut să chicotesc. Am
mers unul lângă altul până la restaurantul hotelului.
— L-ai mai întâlnit pe Phoenix până acum? l-am
întrebat eu.
A •A «
— Nu. îmi închipui că nu va fi prea greu să dăm de
el. De obicei, fotografii au o anumită alură şi va fi singur.
Când am ajuns la restaurant, şefa de sală ne-a spus
că cel cu care urma să ne vedem deja sosise şi bea ceva
la bar. Ne-am dus spre bar, dar acolo erau mai mulţi
bărbaţi singuri.
— Care dintre ei crezi că este? l-am întrebat pe
Hudson.
El s-a uitat în jur şi a arătat către un bărbat din
spatul cel mai îndepărtat al barului. Avea părul zbârlit,
° cămaşă în culori aprinse şi brăţări până aproape de cot.
ata Perfect în ton cu moda.
Acela.
Mi l-a arătat cu degetul.
decât ceilaHi doi oameni de la bar nu-i
sPort *m sPate: unul avea părul cărunt şi p :11Pxtor
de ba mkcaroilri, celălalt era lat în umen ca ^
dreDtS? a11*^ d a r , mi-am zis că Hudson probabil avea
Ptate- Totuşi, l-am lăsat pe el să mearga înainte.
261
VI KEELAND

Hudson s-a apropiat de tipul cel cu


— Phoenix? l-a întrebat el. Părul zbârlit.
Bărbatul a clătinat din cap.
— Probabil căutaţi pe altcineva.
— Scuzaţi-mă.
Hudson şi cu mine ne-am uitat la ceilalţi doi „
care acum îi puteam vedea din faţă şi... uau! Tipul care
părea jucător de baseball era absolut superb! A observat
că ne uitam la el şi ne-a zâmbit.
Am ridicat bărbia.
— Cred că el e.
— Nu arată a fotograf, a comentat Hudson.
— Ştiu. Arată mai curând a model.
Tipul s-a ridicat şi a venit spre noi.
— Presupun că sunteţi cei cu Parfumurile Perso­
nalizate, a spus el.
— Da, i-am zâmbit eu.
Nu avusesem intenţia să par atât de jovială sau
emoţionată, dar îmi închipui că asta a reieşit din tonul
meu, fiindcă Hudson s-a uitat ciudat la mine când am
întins mâna.
— Stella Bardot. îmi pare bine de cunoştinţă!
— Ah! Muza mea.
Phoenix mi-a luat mâna şi a dus-o la buze.
— Constat că n-o să am prea mult de lucru.
Hudson s-a prezentat cu o figură impasibilă şi *
dat mâna cu fotograful, dar eu i-am remarcat privire
încruntată.
Am cerut să fim conduşi la o masă, iar eu am P0^
prima în urma şefei de sală, care ne-a arătat 'oC^ e
noastre. Am remarcat că multe femei întorceau cap ^
ca să-i privească pe cei doi bărbaţi din spatele meu.

262
INVITAŢIA

miteam găsi vreo vină. Hudson şi Phoenix erau foarte


¿feriţi,dar fiecare arăta suPerb în felul lui.
Hudson a vrut să-mi tragă scaunul ca să mă aşez,
dar Phoenix i_a luat-o înainte.
- Mulţumesc, am spus.
După ce ne-am aşezat, Phoenix a deschis discuţia.
- De cât timp eşti fotomodel? m-a întrebat el.
- Oh, nu sunt fotomodel. Sunt cea care a creat
Parfumurile Personalizate.
- Serios? Puteam să jur că practici modelingul.
Hudson a luat meniul cu băuturi.
- Toate informaţiile despre persoana pe care
urma s-o fotografiezi figurau în prezentarea trimisă de
cei de la marketing, a bombănit el. Cred că ţi-a scăpat
amănuntul ăsta.
M-am străduit să ap lan ez asprimea comentariului
lui Hudson.
— De cât timp eşti fotograf?
— Fotograf p rofesion ist, cam de cinci ani. înainte
e asta am fost m odel zece ani, aşa am învăţat cum e cu
îîleseria asta. M od elele nu pot rămâne în b r a n ş a pes
0anumită vârstă. în timp ce eram încă foarte so ic
şedinţe foto, am urmat mai multe cursun, ca
^ 0meserie de rezervă.
~~~O mişcare întelpantă! v

sunt căsătorita. nn$i'a


Phoenix a zâmbit, iar H*ds
263
VI KEELAND

M-am străduit să-l includ şi


conversaţie şi să pun punct discuţiei care r Huds°n *
mă flata atenţia pe care mi-o acorda P h c w 1* aflirt-IW
licărul de gelozie din privirea bărbatului
eram totuşi la o cină de afaceri. în plus oricât?881^
fi arătat Phoenix, nu mă interesa persoana lui bine
Hudson a părut să se relaxeze când mâ
ştiu dacă datorită eforturilor mele sau poate nu
celor două pahare de scotch cu gheaţă, pe care^n
pe gât în timpul cinei. Am conversat despre P a r f b ^ 1
Personalizate, pornind de la crearea lor şi
proiectele de marketing iniţiate de Olivia. a^
Când chelneriţa ne-a propus cafea şi de
Hudson a refuzat, iar eu i-am urmat exemplul. ^
— Ce ziceţi, vă convine ora nouă, mâine-dimi.
neaţă? a întrebat Phoenix. Stilistul şi fata de la machiaj
pot ajunge pe la opt. Ţi-ai pregătit ţinuta?
— Olivia mi-a trimis mesaj că în urmă cu puţin
timp au fost aduse la hotel şi ultimele pachete, a răspuns
Hudson.
— Perfect, a spus Phoenix. Cred că vom reuşi să
terminăm pe la începutul după-amiezei, ca să vă puteţi
plimba şi bucura de soarele Californiei.
Am zâmbit.
— Oh, foarte bine. E prima oară când vin aici şi
mi-ar plăcea mult să vizitez oraşul.
— Eu m-am născut şi am crescut în Los Angeles.
Dacă vrei, pot să-ţi fac turul oraşului când se termină
şedinţa foto.
Am privit cu coada ochiului la Hudson. Se vedea
limpede că era prost dispus, aşa că m-am abţinut sa au
vreun răspuns.
— De fapt...
I-am zâmbit politicos lui Phoenix.

264
INVITAŢIA

— Am deja un program. Totuşi, îţi mulţumesc mult


că te-ai oferit.
Am pornit toţi trei spre holul de la intrare. Hudson
i-a urat noapte bună lui Phoenix pe un ton liniştit, dar
ferm, fiind un profesionist.
— Trebuie să mă opresc la recepţie să iau pachetele
trimise de Olivia, mi-a spus Hudson după plecarea lui
phoenix.
— Oh, bine, am încuviinţat eu.
Nu-mi dădeam seama dacă era supărat pe mine
sau era doar prost dispus. A păstrat aceeaşi atitudine
severă şi când a întrebat-o pe funcţionara de la recepţie
despre pachete.
Ea a apăsat câteva taste şi s-a uitat pe monitor.
— Au fost livrate direct în cameră. La 238.
— OK, mulţumesc.
Cum camera 238 era a lui Hudson, iar eu trebuia
să probez hainele, i-am spus:
— Ai ceva împotrivă să le iau chiar acum? Vreau
să am totul pregătit de astă-seară ca să nu irosesc timpul
nimănui mâine-dimineaţă.
— Foarte bine.
A rămas la fel de tăcut până când am ajuns în
dreptul camerei lui. A descuiat uşa, mi-a ţinut-o deschisă
^ să intru, dar după ce a închis-o din nou, tăcerea lui a
evenit asurzitoare şi n-am mai putut suporta.
Eşti... supărat pe mine?
Hudson m-a privit în ochi.
" Nu.
fiind k Atunci eŞti obosit? A fost o zi lungă, dat
z °rul cu avionul şi toate celelalte.
® a clătinat din cap.
Nu sunt obosit.
265
X
VI K E E L A N D

Am încuviinţat din cap, cu gând x


subiectul. Dar numai pentru treizeci de J ? aJbandone,
nu m-am mai putut stăpâni. Unde>fiindcâ
Când am spus că n-am mai fost niciodată
Angeles şi că vreau să văd oraşul, nu i-am ^
apropo să-mi dea întâlnire. n^iun
Am clătinat din cap.
- N i c i nu ştiu dacă avea intenţia asta
indiferent ce a fost în mintea lui, eu n-am făcut' * •
aluzie că aş vrea să mă ducă să vizitez oraşul. ’ mC1°
Hudson m-a sfredelit cu privirea.
— Oh, a vrut să-ţi dea întâlnire. Să fii sigură de
asta!
— Dar eu...
— Tu ai fost perfect politicoasă şi ai avut o atitudine
profesională, m-a întrerupt el. N-ai făcut nimic rău.
Am clătinat din cap.
— Atunci de ce am senzaţia că tu crezi exact
contrariul?
Hudson şi-a privit vârfurile pantofilor preţ de
câteva secunde care mi s-au părut o oră întreagă.
în cele din urmă a ridicat privirea şi s-a uitat în
ochii mei.
— Sunt un dobitoc gelos. Nu vreau să-mi vărs
frustrările pe tine. Iartă-mă!
Oh, uau\ Nu mă aşteptasem să fie atât de direct.
Am zâmbit cu tristeţe.
— Mulţumesc. Din punctul meu de vedere, dacă
s-ar fi inversat rolurile şi fotograful ar fi fost o femeie
frumoasă, fost model, şi eu aş fi fost geloasă.
Hudson m-a privit în ochi.
— Să ştii că nimeni nu-i gelos pe ceva ce nu-şi
doreşte.

266
invitaţia

__ N-am avut niciodată probleme să-mi doresc

mul,e lucrari rare - - 2


— Şi atât de multe care ar putea s-o apuce pe calea
cea buna.
S-a silit să zâmbească şi a dat din cap.
— Dar înţeleg ce vrei să spui.
S-a uitat în jurul lui prin cameră.
— Nu văd cutiile. Stai să mă uit în dormitor. Ai o
listă cu ce trebuia să primim?
— Da...
Am oftat.
— în telefon.
M-am aşezat pe canapea şi mi-am scos telefonul
din poşetă. în timp ce rulam diverse informaţii pe
ecran, am zărit un obiect într-un colţ al canapelei, vârât
între perne. Părea să fie o carte. Fără să-i acord vreo
importanţă, am luat cartea şi am pus-o pe noptieră, ca
să nu se rătăcească. Dar când am văzut titlul, am rămas
cu ochii la el.
Pasărea spin.
AMai deunăzi vorbisem cu Hudson despre cartea
asta. îmi spusese că n-o citise.
Am luat cartea şi am început s-o răsfoiesc. Avea o
carte de vizită a lui Hudson vârâtă între pagini, pe post
de semn de carte. Citise cam trei sferturi.
— Au livrat două cut...
A încremenit locului. A ridicat privirea şi s-a uitat
ln ochii mei, dar n-a spus nimic.
~~ Citeşti cartea asta?
El a pus cutiile în faţa mea, pe măsuţa de ca ea.
. Zilele trecute mi-ai spus ca-ţi place. De o
esc mult când călătoresc.
267
VIKEELAND

Am simţit cum parcă îmi creste ; •


lăsându-mă fără aer. Am clătinat din cap1*1”19’ aProape
— Ştiai că eu consideram că Marco f *
romantic citind cărţile preferate ale Ameliei * * Un 1
Hudson a tăcut o clipă, apoi a bătut cu d
cutii. e&etulîn
— Câte ar trebui să mai primim? f
— Mmm... \
v
încă nu verificasem lista. Am accesat e-maib] • *
am căutat mesajul trimis de Olivia alături de confirmar
l i v r ă r ilo r

— Cred că astea două sunt ultimele. Toată recuzita **


va fi livrată mâine de o firmă locală. 1
El a încuviinţat fără cuvinte.
t
— Le duc în camera ta.
Am clătinat din cap.
— E în regulă. Sunt doar câteva haine. Le duc eu.
Hudson şi-a vârât mâinile în buzunare, cu privirea
în pământ. Această atitudine timidă nu-i stătea deloc în
fire.
M-a năpădit un val de emoţii. M-am ridicat,
neştiind ce să spun, deşi discuţia despre carte nu părea
să se fi încheiat. în cele din urmă, situaţia a devenit stân­
jenitoare, aşa că am luat cutiile, gândindu-mă că era
momentul să plec.
— Mulţumesc încă o dată pentru cină. Ne vedem
mâine-dimineaţă?
— O să cobor la tine în cameră înainte sa înceapă
şedinţa foto.
— OK. Mulţumesc.
Mi-a deschis uşa şi ochii noştri s-au întâlnit ^
nou. Oare de ce aveam senzaţia că mi se frânge iniuia*
— Noapte bună, Hudson!
268
invitaţia

14-am dus spre camera mea, dar nu am găsit


„uterea să intru. Aveam două cutii în braţe, şi totuşi nu
eram în stare decât sa ma holbez la uşă.
Ce mama naibii fac?
în ultimele săptămâni, citisem un jurnal şi
sperasem ca un tânăr s-o cucerească pe aleasa inimii lui
datorită gesturilor tandre faţă de ea. Şi iată că în viaţa
mea personală aveam un bărbat care mă asculta, care
mă iertase că venisem neinvitată la nunta surorii lui
şi că-i învineţisem ochiul. îl jignisem de mai multe ori
spunându-i că era un idiot şi în schimb el mă ajutase
să-mi pun afacerea pe picioare şi-mi fusese alături în tot
acest timp. Totodată era un tată iubitor, ceea ce spunea
multe despre un bărbat. Ca să nu mai vorbesc că simţeam
oatracţie teribilă faţă de el.
Şi atunci, de ce naiba nu-mi încercam norocul?
A

îmi spusesem că nu era o idee bună să amestec


afacerile cu plăcerea din pricina celor întâmplate cu
Aiden. Dar afacerea mea deja depăşise toate aşteptările,
şi asta înainte de a da drumul la site. Prin urmare, nu
despre asta era vorba. M-am gândit la conversaţia avută
cu^dson cu câteva minute în urmă.
Există atât de multe lucruri care ar putea s-o
aPucepe calea greşită, spusesem eu.
poate că ceea ce spusese el era mai important.
bună ^ at^tea care ar putea s-o apuce pe calea cea

dada ^ evarul era că mă temeam sa risc. Acum însă îmi


cUariam~Seama ca>dacă nu riscam, aş fi Putut ra a cev
uadevărat frumos.
cetrek^ *mcePut să-mi transpire palmele, fiindcă
şi ivla să fee. Ştiam şi că, dacă intram in camera mea
Aşadar P.rac^ gândurilor, m-ar fi cop eşi e
trebui a sa acţionez acum.
269
VI KEELAND

în clipa asta.
Am lăsat cutiile pe jos în faţa uşii mei» •
înapoi spre camera lui Hudson. M-am 0Drit -Ş' 3m %
lui, gândindu-mă să aştept o clipă ca să-n, ® faţa u5ii
Dar asta n-ar fi făcut decât să-mi dea răgaz' ^ în fire-
curajul. Prin urmare, m-am silit pur şi simn? ^ pierd
uşă, deşi, cu nervii mei încordaţi şi cu valul de ad^ ^ la
care mă năpădise, aproape am lovit cu pumn
răsunător. ’ tare şi
Hudson a deschis brusc uşa. Era furios, dar -
dat cu ochii de mine, i s-a declanşat instinctul prote^3
— Ce s-a întâmplat? Eşti bine? °r‘
A făcut un pas afară din cameră şi s-a uitat
coridor, întâi spre dreapta, apoi spre stânga. Pe
— Ce se întâmplă, Stella? E totul în regulă?
— Totul ebi...
Mi s-a şters complet din minte ce voiam să spun
Când deschisese uşa, aproape mă speriasem. Nu văzusem
decât supărarea de pe faţa lui. Acum însă...
Nu-mi puteam lua ochii de la el.
Dumnezeule!
Avea cămaşa descheiată. îşi desfăcuse cureaua,
iar fermoarul de la pantaloni era deschis, lăsând să se
vadă nişte boxeri de culoare închisă. Dar nu faptul că era
aproape dezbrăcat mă făcuse să-mi pierd graiul, ci ceea
ce se afla sub hainele lui.
Ştiam din discuţiile noastre că mergea la sală, deci
mă aşteptam să fie în formă. Dar Hudson era mai mult
de atât. Era... magnific. Avea pielea netedă şi bronzată,
pectorali frumos sculptaţi şi muşchi care-i jucau sub
piele. De la buric cobora o linie subţire de păr pana
sub boxeri, privelişte care îmi lăsa gura apă.
— Stella? Eşti bine?
INVITAŢIA

A u zin d îngrijorarea din tonul lui, am clipit de


câteva ori.
— Oh, da. Sunt bine.
Deşi nu la fe l de bine ca tine.
— Dădeai cu pumnul în uşa mea de parcă ardea
undeva.
— Iarta-mă.
Am clătinat din cap.
— Pur şi simplu eram emoţionată.
— De ce? Din cauza şedinţei foto de mâine?
— Nu... adică da... ba nu... păi... Am emoţii pentru
şedinţa foto de mâine, dar nu de asta aveam emoţii când
a m bătut la uşa ta.
Hudson tot nu înţelegea.
Evident, cum să înţeleagă, când eu bolboroseam ca
oidioată? Am tras adânc aer în piept şi am încercat să-mi
recapăt stăpânirea de sine.
— Eu..: vrei să luăm cina împreună mâine-seară?
— Cina?
Am dat din cap şi mi-am înghiţit nodul din gât.
— Da... Adică îţi dau întâlnire...
Nedumerirea şi supărarea i-au dispărut ca prin
farmec. A clătinat din cap.
— Era şi timpul.
Mi-am dat ochii peste cap.
— Nu fi aşa de înfumurat! Vrei sau nu.
El a zâmbit. -
„ - Da, îmi doresc fcrte mult c"
ktella.
Mi s-a strâns stomacul. Brusc, ® c\\ui
fi pÎâceaîd băiatUl
v acea de mine. AmCdpnvit
ma! Smtr 'e, m
jos 1
u r â n d toată.
— OK, atunci rămâne pentru mâine? r>
foto. Luăm cina sau altceva? * Pa Şedinţa
Hudson părea amuzat. I
— Da, de obicei aşa se întâmplă. Cina sau 1
M-am încruntat la el. a teeva- !
— Să ştii că nu mi-e uşor. Nu-i cazul - '
îngreunezi şi mai mult situaţia purtându-te ca un doV~mi
în ochii lui s-a aprins o scânteie. lt0c'
— Am să mă străduiesc.
— Bine. |
în viaţa mea nu dădusem întâlnire unui bărbat
că nu ştiam care era pasul următor. Dar când nu-amda
seama că dusesem mâna la inelul pe care-1 răsuceam de
fiecare dată când eram emoţionată, m-am gândit că cel
mai bine era să-i urez noapte bună.
— Bine, atunci ne vedem mâine.
Am vrut să plec, dar Hudson a făcut un pas pe hol
şi m-a prins de mână.
— Stai o clipă. Ai uitat ceva.
M-am încruntat la el, nedumerită.
— Ce anume?
M-a tras de mână, astfel că m-am poticnit şi m-am
sprijinit de pieptul lui. Cu o mişcare scurtă, s-a aplecat,
m-a săltat de la podea şi m-a răsucit astfel încât am
ajuns cu spatele, lipită de uşa lui. l-am încolăcit mijlocul
cu picioarele, iar el s-a lipit de mine, imobilizându-mă
cu trupul lui. Mi-a cuprins faţa cu palmele şi m-a privit
în ochi.
— Asta, iubito, asta ai uitat.
Şi-a apăsat buzele peste gura mea, înăbuşindu-mi
icnetul şi alungându-mi timiditatea care mă chinuise cu
un minut în urmă. Mi-am trecut degetele prin părul ui
des şi l-am tras spre mine, vrând să-l simt şi mai aproape-

272
invitat«

H udson a g e m u t. Mi-a dat capul n


mă sărute şi m ai a p ă sa t şi
, lim noastres-au
bilexxwaaue
____ ! ? * 6 03 să
întâlnit.
nia—ta s-a dezlănţuit iadul. Hudson s-aîmpinsîntre
pupă aS ‘ eţe>ţn timp ce o mânăalui s-astrecuratspre
picioare e n’zându-mă de păr. Asprimeagesturilorlui
şicăldura trupului său tare lipit de al meu"'m-m
scot un geamat adanc. Lbd
— La naiba... a mârâit el, coborând cu buzele pe
gâtul meu.
M-a sărutat în locul unde îmi simţea pulsul, apoi
din nou pe buze.
— Mai fa aşa o dată. Geamătul acela...
Nu voisem să scot sunetul acela, aşa că nu ştiam
dacă puteam să-l repet. Dar când şi-a frecat sexul de
picioarele mele depărtate, nu mi-am mai făcut griji că
n-am să pot geme din nou la fel ca prima dată, fiindcă
sunetul a venit de la sine, de undeva din adâncurile
fiinţei mele.
— Aşa, fir-ar să fie... a mormăit el.
Nu ştiu cât timp am stat astfel înlănţuiţi...
apucându-ne, trăgând unul de altul, frecându-ne unul de
altul, pipăindu-ne, dar când ne-am desprins din sărut,
amândoi gâfâiam. Am dus mâna la buze şi le-am simţit
umflate.
— Uau!
El şi-a rezemat fruntea de a mea şi un zâmbet
luminat toată faţa.
— Mult ţi-a trebuit...
Am râs.
— Taci! Aveam toate motivele să-mi fie t
Hudson mi-a dat la o parte o şuviţă e par
0 raz Şi chipul i s - a îmblânzit. # P n ate
xt - fi fac niciun rau. roate
1 ^ Nu te teme. N-am sa-ţi ta
°ar să te muşc puţin.
Un zgomot din capătul coridorului ne »-
momentul de intimitate. Un cuplu în vârst* lntrer^pt
spre noi. Venea direeţ
— La naiba, a murmurat Hudson, coborâm
cu picioarele pe podea. UQu-mâ
Cu un gest absolut adorabil, mi-a trac în
neagră şi mi-a netezit-o. mJ0Sr<*hia
Am râs şi am arătat spre pantalonii lui.
— Ăăă... nu cred că eu sunt cea pentru carp •
să-ţi faci griji că arată indecent. Ule
S-a uitat repede în jos şi şi-a văzut umflătura din
boxeri.
— Fir-ar să fie... s-a încruntat el.
— Fii fară grijă, am spus. Te acopăr eu.
Am trecut în dreptul lui şi m-am aşezat astfel încât
să-l acopăr până au trecut cei doi bătrâni. Pe urmă i-am
ridicat fermoarul şi i-am prins parţial cureaua.
— Vino, mi-a spus el. Te conduc până la camera ta.
— Nu-i nevoie.
— E în drumul meu.
Mi-am încruntat sprâncenele.
— în drumul tău către?
— Recepţie. M-am încuiat pe dinafară.
Am chicotit.
— Deşteaptă mişcare, Rothschild, foarte deşteaptă!
Drept răspuns, mi-a tras în glumă o palmă peste
fund.
— Poartă-te frumos, altfel n-o să mai fiu un
gentleman când vom ajunge la uşa ta.
— Poate că nici nu vreau să fii un gentleman.
Am pornit amândoi pe coridor şi el mi-a cuprins
umerii cu braţul.
— Spuneam că am să fiu un eentlmr... „
ajunge la uşa ta. Dar de cum vom fi într-un W ^ V°m
public, s-a terminat cu delicateţurile, acum că S ?
— Oh, acum sunt a ta? a>

iJ & R S Z *drep,u'U
5i
_ Eşti a mea de ceva timp, iubito. De abia ai

recunoscut şi tu... intr-un târziu. m
Mi-am dat ochii peste cap ca şi cum vorbele lui ar fi
fost arogante, dar era purul adevăr.
L-am apucat de cămaşă.
— Vrei... să intri?
El m-a mângâiat pe obraz.
— Da, vreau. Dar nu, n-am să intru. Mâine-dimi-
neaţă trebuie să te scoli devreme. Pe lângă asta, ai nevoie
de o primă întâlnire frumoasă, pe care chiar vreau să ţi-o
ofer înainte de a duce lucrurile mai departe. Dacă intru
la tine în cameră, cu siguranţă am să vreau să te dezbrac.
E imposibil să-ţi rezist. Crede-mă că am încercat.
Am zâmbit şi m-am ridicat pe vârfuri pentru încă
o sărutare tandră.
— Noapte bună, Hudson!
— Mă bucur ca, în sfârşit, ai ascultat ce-ţi spune
inima, iubito.
— N-am avut de ales. în ultima vreme, şoapta
inimii devenise mai curând un ţipăt.

275
j~ îa / $ > 0 4 i

A doua zi de dimineaţă, la ora şapte şi jumătate,


m-am înfiinţat la uşa Stellei.
Ea mi-a deschis înfăşurată într-un prosop.
- Neaţa! Ai venit devreme.
Mi-am plimbat privirea pe pielea ei sidefie şi atât
deexpusă. Am clătinat din cap.
— S-ar zice că am venit la ţanc.
Stella a chicotit şi jur c5 râsul ei sunam g ™
decât mă încânta priveliştea, deşi aceas a er
loasă.
Stella a intrat iar în cameră.
- Stilistul şi cei de la machiaj sosesc la op > 5
amamânat duşul ca să am părul încă ume •
în camera ei m-am simţit cu totul altfel decât in
ajun. De pildă, acum puteam face asta... ^ ţecji-am
în clipa când a închis uşa, amţuat' ^ ă ^ ormisem
Privitbuzele cu ale mele. Cu o seara w însetat
J gustul ei în minte, iar în dimineaţa as ^ m^nţ\\n
^ ea. Amauzit iar geamătul care tna scose t
s,eara Precedentă. Scăpase de pe buze e »
eale mele, coborând apoi până la sexu
277

)
-V
7
r VI KEELAND

Fir-ar să fie...
Probabil n-ar protesta dacă i-aş da pros
parte, deşi asta n-ar face decât să înrăutăţească 1°
Dacă doar după un simplu sărut ajunsesem^
dezlănţui ca un oaiuauu,
uciian^ui sălbatic, lu
cu siguranţa
siguranţă nu
*” ■m-ac
~ & - "x
măa
J ____ ' a _____ C . - - - _______ i - 1 w

stăpâni dacă aş fi văzut-o goală. Aşadar mi-âm î Pl’tut


buzele de ale ei. ’ ' am dez«Pit
Stella a ridicat mâna şi şi-a frecat buza de ios
două degete. cu
— Nu cred că mi-am dat vreodată seama de ce-i în
mintea cuiva, doar după felul cum mă sărută.
— Ce vrei să spui?
— Vorbeam despre săruturile tale. Spun atât de
mult! Fie că-i vorba de o atingere uşoară sau de ceea ce
s-a întâmplat adineauri. Pur şi simplu ştiu ce-i în mintea
ta doar din felul în care se ating buzele noastre.
— Zău? am exclamat eu. Atunci ce a fost în mintea
mea acum câteva clipe?
— Ai vrut să tragi deoparte prosopul, dar ştiai
că nu-i o idee bună, fiindcă ceilalţi trebuie să sosească
dintr-o clipă în alta.
Am ridicat uluit din sprâncene.
— Cum naiba ţi-ai dat seama?
Ea a clătinat din cap.
— Nu ştiu. Mi-am dat seama şi gata.
— Pentru mine... e periculos.
Ea a zâmbit şi şi-a potrivit prosopul mai bine.
— Ar trebui să mă îmbrac înainte să sosească
echipa.
Oricât mi-ar fi părut de rău s-o văd că se
nici nu-mi trecea prin gând să împart cu alţii prive1
de acum, mai ales cu afurisitul ăla de fotogra •
încuviinţat din cap.

278
INVITAŢIA

^ D u -te .

S te lla s - a i n d e p a r t a t , d a r m - a s tr ig a t d in u şa d o r
mitorului.
- H u d son ?

- Da?
A lăsat prosopul să cadă pe podea.
Ani gemut. Avea să fie o zi lungă.
înainte ca Stella să termine cu îmbrăcatul, şi-a
făcut apariţia prima persoană. Dig - măcar eram destul
de sigur că asta mormăise când s-a prezentat - era
stilistul. A adus în cameră un cufăr pe rotile şi s-a uitat în
jur după un loc unde să-l instaleze.
După un minut a venit şi persoana de la machiaj,
urmată de trei tipi care aduceau mobilierul închiriat, de
cei de la room-service, de un tehnician pentru lumini şi
încă unul cu un accent atât de pronunţat, că habar nu
aveam ce naiba spunea. De cum a ieşit Stella din baie,
toţi s-au năpustit spre ea.
După trei sferturi de oră cât se învârtiseră toţi în
jurul ei, părea puţin copleşită de situaţie. Am pregătit
o farfurie cu câteva fructe şi un croasant de pe masa cu
micul dejun, apoi am aşezat-o în faţa ei.
- Ai mâncat ceva până acum?
Ea a clătinat din cap.
M-am uitat la stilist, care tocmai îi pusese părul pe
b'gudiuri, apoi la ceilalţi doi care stăteau de o parte şi de
alta a ei.
~~ O puteţi lăsa cinci minute, vă rog?
" Oh... desigur.
Am făcut semn din cap spre tăvile cu mâne
o „ .. . rpva? E o masa pe
, Ce ar fi să serviţi şi voi cate
terai* interioară.
279
VI KEELAND

De cum a fost lăsată în pace, Stella a -


prelung. a a răsuflat
-M u lţu m esc. Cum ţi-ai dat seama ci a,,
nevoie de o pauza? aveam
Am ridicat din umeri.
— La fel cum ai ştiut şi tu că eram gata să-ţi sniu|,
prosopul mai devreme, cand ne-am sărutat. g
Ea a zâmbit şi a luat banana pe care i-o pusesem pe
farfurie. Când a vrut s-o decojească, a văzut mesajul meu
şi l-a citit cu voce tare.
Abia aştept să-ţi arăt banana mea.
— Oooh...
A chicotit.
— Cred că de acum o să-mi placă şi mai mult
mesajele tale.
Am zâmbit şi am făcut semn spre farfuria ei.
— Mănâncă. Peste câteva minute o să se întoarcă
toţi ca să-ţi dea cu tot felul de smacuri pe faţă.
— Dacă mă gândesc bine, cred că am s-o păstrez
pentru mai târziu.
A pus deoparte banana şi a luat o bucată de pepene
galben.
— Deci, ce facem diseară la întâlnire? Ştiu că eu
te-am invitat, dar sunt pentru prima oară în California.
— M-am gândit să mergem să mâncăm pe unc^ |
şi pe urmă să-ţi arăt Los Angelesul, dacă tot n-ai mai
aici până acum.
— Excelent!
A muşcat din pepene şi a exclamat:
— Mmmmm... E chiar bun. Q
— în după-amiaza asta, la ora P ^ ^ ’^dacă
convorbire pe care n-am putut s-o amân,

280
INVITAŢIA

terminăm ş e d in ţa fo to d e stu l de devrem e, pot să vorbesc


şi pe drum .
— D acă eşti p rea ocu p at ca să ieşim în oraş, mai
târziu...
A zâm b it iro n ic .
— Pot o ricân d să-l rog pe Phoenix să-mi arate
oraşul.
Am făcut ochii m ici. Stella a dus pepenele la buze ca
să mai m uşte o dată, dar eu am apucat-o de încheietura
• mâinii şi i-am con du s degetele cu pepenele către gura
mea, atingând-o u şor cu buzele.
— Oohh...
— Ai m are noroc că e atâta lume în jurul nostru,
altfel te-aş pune pe genunchi şi te-aş plesni la fun
pentru ce ai zis adineauri.
Ea a chicotit.
— Putem să m ergem în camera alăturată...
— Nu m ă pune la încercare, iubito.
Privirea m ea a poposit pe buzde toţi afară
— Dacă chiar vrei să facem asta, u
într-o clipă. . ,u_mă să dau
O chii ei au strălucit, Prov?ca" „ versaţie a fost
curs ameninţării. Dar mica noastra
întreruptă de o ciocănitură în uşă. *ncrunt, când am
Am făcut m ari eforturi să nu .ţ ^ p i n a t cu un
cu ochii în prag de Phoenix. L'an
salut scurt din cap.
~ ’N ea<a - , , în seamâ, ci s-a dus glonţ
, Ticălosul nici nu m-a lua

i a' . ,, « w » » *
Am închis uşa în u rm a »
Şi eu mă bucur sa te vad.
VI KEELAND

Mi-am zis că totuşi nu era bine să mă com


ca un adolescent gelos înainte măcar să avem prin^
întâlnire, aşa că am ieşit să văd ce se întâmplă pe terasă
Oamenii cu mobilierul şi recuzita lucraseră acolo încă de
când sosiseră.
Mica terasă fusese transformată într-o scenă din
Bill Nye: omul de ştiinţă'6, cu o oarecare amprenta
feminină însă. Fusese instalată o masă de laborator cu
eprubete şi flacoane, dar şi cu nişte borcane cu petale de
trandafiri roşu aprins, nisip şi diverse flori în culori vii.
Partea din faţă a mesei fusese decoiată cu sigla Parfu-
murilor Personalizate, iar pe o tavă lucioasă se vedeau
diferite tipuri de flacoane în care era livrat parfumul.
Dig s-a apropiat de mine şi şi-a şters fruntea de
transpiraţie.
— Ce părere aveţi?
— Arată foarte bine.
— Da. Când am primit lista de obiecte pe care urma
să le folosesc pentru decor, nu piea ştiam cum o să iasă
totul. Mi se părea o combinaţie bizară. Acum însă am
înţeles, mai ales când va apărea şi domnişoara în cadru.
Ştiam că sora mea se trezise şi că i-ar fi plăcut să
vadă aranjamentul, aşa că am făcut cateva fotografii şi i
le-am trimis pe telefon.
Olivia: Arată nemaipomenit! Sunt un
geniu.
Am râs încetişor şi i-am răspuns:
Hudson: Unul modest.
Olivia: Unde-i Stella? Vrea s-o văd şi
pe ea cum arată.
16 Emisiune americană de ştiinţă (n. tr.).
INVITAŢIA

Am aruncat o privire in cameră şi am văzut că


stilistul Îi scotea bigudnmle, in timp ce o femeie îi dădea
cu alte smacun pe faţa.
Hudson: în că nu e gata.
Olivia: Să-mi trim iţi câteva poze când
începe şedinţa foto! Pun pariu că o să
arate senzaţional!
Bineînţeles că da.
M-am uitat din nou în cameră şi am întâlnit
privirea Stellei. Şi-a arcuit colţurile buzelor în cel mai
dulce surâs, unul pe care încercase să-l reţină, dar nu
reuşise. Ştiam, fiindcă la fel se întâmplase şi cu faţa mea,
în majoritatea zilelor de când o cunoscusem.
Restul dimineţii a fost haotic şi a trecut pe nesimţite.
Stella arăta superb la şedinţa foto. Şmecherul de Phoenix
i-a repetat-o de nenumărate ori. Am înţeles ca fotografii
trebuiau să-şi încurajeze modelele cu complimente, să
le facă să iasă din cochilie pentru a ieşi foarte bine în
poze, dar era o mare diferenţă între a-i spune cuiva că
se descurcă foarte bine şi a-i şopti tot timpul cât era de
sexy, tot adresându-i-se cu scumpo şi iubito. De fiecare
dată când îi aranja părul sau îi potrivea gulerul, eram cu
ochii pe el ca un uliu.
în pauza de prânz, stilistul i-a sugerat Stellei să-şi
schimbe hainele, ca nu cumva să păteze vreuna dintre
ele. Ea s-a dus la baie şi a revenit îmbrăcată în şort şi un
tricou fară mâneci.
— Cum m-am descurcat? Nu-i uşor să zâmbeşti
atât timp. începusem să cred că arăt ca Joaquin Phoenix
lnrolul Joker.
— Nici vorbă. Ai făcut o treabă foarte bună. Poate
Ca eath Ledger, nu chiar atât de rău ca Joaquin.
sn m_a plesnit, în glumă, peste burtă. Era cu
a e e la mine, aşa că nu l-a văzut pe Phoenix, care se
283
VI KEELA N D

instalase pe un scaun la masa pliantă de pe * /•


de cealaltă parte a uşilor glisante, de sticlă D ^ ’ Ctliar
observat. Am luat-o de mână, am tras-o lân^ eU.^artl f
i-am îndepărtat o şuviţă de păr de pe obraz mine
- Eşti uluitoare! Arăţi superb şi reclamele vn, « )»
perfecte. or n (
- Spui asta fiindcă vrei să faci sex cu mine. I
Am prins-o de bărbie cu două degete si i
capul pe spate. g Ş11' am
j
J
\

- Spun asta fiindcă e adevărat. Deşi chiar vrea.. i


fac sex cu tine. Sărută-mă. £
Ea a zâmbit şi s-a înălţat pe vârfuri, lipindu-şi buzele /■
catifelate de ale mele. Aş fi preferat s-o sărut cu pasiune şi
chiar aveam de gând s-o fac după plecarea tuturor acelor
oameni din camera alăturată şi de pe terasă. Când am
ridicat privirea, am dat cu ochii de Phoenix, care tocmai
fusese martor la toată scena. Rezolvasem problema... li
Şedinţa de după-amiază s-a desfăşurat la fel de bine
ca şi cea din cursul dimineţii, numai că acum fotograful
s-a comportat mult mai profesionist. Am făcut câteva •
instantanee cu Stella înconjurată de recuzită şi i le-am
trimis surorii mele. Dar poza pe care i-o făcusem când
se aplecase să miroasă un mănunchi de flori purpurii ce
atârnau peste gard, închipuindu-şi că n-o vede nimeni... t
Poza aceea era doar pentru mine. i
La ora trei, fotograful s-a declarat în sfârşit
mulţumit. Toţi s-au apucat să strângă în jur, iar Stella
s-a dus la baie să-şi schimbe iarăşi hainele.
Phoenix îşi demonta aparatul foto, aşezând piesele
într-o cutie. Când m-a văzut, a ridicat bărbia spre mine.
— Am multe cadre excelente. Am s ă le stu d iez p
fiecare în parte şi am s ă le editez pe cele pe care le consider
cele mai bune. Dar am s ă vă trimit şi pozele needitate,
în caz că vă atrage atenţia vreo imagine n e se le cta tă e
invitaţia

mine. Ştiu că ave1;i nevoie de ele cât mai curând, aşa că


'na luni veţi primi toate materialele.
^ Am încuviinţat din cap.
— Mulţumesc.
A închis cutia cu aparatul foto.
- Şi... vă datorez scuze. N-am ştiut că dumnea­
voastră şi Stella...
l-aş fi putut spune că eram împreună de scurt timp
sau că la cina din seara precedentă ea nu acceptase încă
să ieşim împreună. L-aş fi putut scuti astfel de o situaţie
penibilă. în schimb, i-am răspuns simplu „Nu face
nimic”.
— Mulţumesc.
Mi-a întins mâna.
— Pare o fată extraordinară.
Am dat mâna cu el, strângând-o ceva mai ferm
decât în mod obişnuit.
— Femeie. E o femeie extraordinară!
El a ridicat amândouă mâinile.
— Am priceput mesajul.
Când au plecat toţi, se făcuse aproape ora patru,
iar eu aveam de susţinut o convorbire telefonică. Pentru
asta îmi trebuia laptopul, care se găsea la mine în camera.
Am luat-o de mână pe Stella.
— Te mai simţi în stare să ieşim în oraş diseară.
— Cu siguranţă. Dar mai întâi, dacă n ai
¡"»potrivă, aş vrea să fac repede un duş. Mac^ ' a®
lmi dă senzaţia că am pe faţă o mască de nămol şi-n plus,
am*0ne de fixativ în păr.
— Iar eu am convorbirea de la ora P^™’^
,are ţi-am vorbit. Aşa că, atunci când eşti ga ,
a mine în cameră.
285
VIKEELAND

— OK.
Stella m-a condus până la uşă
— Unde mei'Sem Aseară, să ştiu cu ce ms} L '
— Pune-ţi ceva sexy. ln*brac?
— Oh, OK. Deci ceva extravagant?
— Nu chiar. Pur şi simplu vreau să te îmK
ceva sexy. voraci cu
Ea a râs.
— O să-mi dau silinţa.
M-am aplecat şi am sărutat-o pe obraz.
— Nici măcar nu trebuie să-ţi dai silinţa.

— Uau! E superb!
•Stella s-a instalat comod pe scaun, cu ochii la
întinderea oceanului. O dusesem la Geoffrey’s, fiindcă
era o noapte frumoasă şi cina pe terasa lor din spate
oferea o panoramă unică spre Oceanul Pacific. Ba nu,
mint: priveliştea la care se uita ea nu era nici pe departe
la fel de frumoasă ca cea la care mă uitam eu.
— Tu eşti superbă.
Stella s-a îmbujorat.
— Mulţumesc.
îmi plăcea modestia ei. Femeia asta chiar nu
avea habar că toţi întorseseră capul după ea cân
străbătuserăm restaurantul.
— Ai mai mâncat vreodată aici?
— Da. M-a adus un client cu câţiva ani în urm^
în majoritatea restaurantelor ai de ales între pnve iş
şi mâncare. Acesta e unul dintre puţinele locuri care
oferă pe amândouă.

286
. invitaţia

ste,la , luat şervet»! de pân2ă de


. „ s pe g e n u n c h i. 5 'l-a
— Mor de foame.
M.am uitat la buzele ei rujate cu acelaşi roşu
îndrăzneţ pe care-1 purtase azi la şedinţa f o t o Ar f i
t r e b u i t să fiu recunoscător ca de regulă folosea rujuri mai
d i s c r e t e , altfel n-aş mai fi fost in stare să lucrez la birou

Mi-am ridicat paharul cu apă, fără să-mi iau ochii


d e la e a .

— Şi eu mor de foame.
Stella a sesizat aluzia din glasul meu şi ochii ei stră­
lucitori i-au întâlnit pe ai mei.
— Serios? Ia spune, domnule Rothschild, ce
înţelegi printr-o masă bună?
Am simţit cum intru în erecţie. în preajma ei mă
simţeam excitat ca un virgin de cincisprezece ani. Şi
mi se adresa cu „domnule Rothschild”? Niciodată până
atunci nu făcusem jocuri de rol, dar în viitorul apropiat
întrevedeam unul, având drept personaje, un şef şi o
angajată.
Mi-am dres glasul.
— Mai bine am schimba subiectul.
Ea m-a privit cu o expresie nevinovată.
— De ce?
M-am uitat în jur. Mesele erau apropiate unele de
altele, aşa că m-am aplecat spre ea şi am coborât g asu .
— Fiindcă simplul gând legat de ce aş vrea, de fapt,
sa mănânc mă excită.
Ea s-a înroşit la faţă.
— Oh! v •
să ne ia
Chelneriţa a venit la masa n -«¡nun,iar
c°manda de băuturi. Stella a răsfoit meni ^ recapăt
m-am bucurat de acest scurt ragaz
287
VI KEELAND

controlul. Se părea că în seara aceea aveam în *


singur gând şi n-aş fi vrut ca ea să-şi închipuie^ă"16 Un
interesat numai de sex, deşi în ultima vreme cam
întâmplase. Era abia prima noastră întâlnire şi prT iv
ar fi trebuit să mă abţin să-i spun că de fiecare dată *
se îmbujora la faţă, nu puteam să nu mă întreb ce cub ^
lua pielea ei sidefie când avea orgasm. are
După ce chelneriţa a plecat să ne aducă vinul
condus discuţia spre subiecte mai puţin riscante.
— Deci ce-ţi propui în continuare, acum că afacerea
cu Parfumurile Personalizate este la un pas de lansare?
Stella s-a rezemat de spătarul scaunului.
— Ştii, aceeaşi întrebare mi-a adresat-o şi Robyn
într-o pauză, în urmă cu câteva săptămâni. Voia să ştie
dacă intenţionez să vin cu produse complementare, de
pildă, colonie bărbătească personalizată sau alte produse
cosmetice.
— Ţi-ar plăcea să faci asta?
Ea a ridicat din umeri.
— Poate. Dar nu-i nicio grabă. Un timp aş vrea să
mă asigur că totul merge strună cu Parfumurile Persona­
lizate. Am muncit la ele în timp ce lucram deja cu normă
întreagă, iar când am renunţat la slujba mea, m-am
ocupat de ele şi mai mult.
A tăcut şi şi-a întors privirea spre ocean.
— Cred că pasul următor va fi să-mi găsesc
fericirea, a spus ea zâmbind.
Chelneriţa ne-a adus vinul. Stella şi-a vârât nasul
în pahar ca să-l adulmece şi a zâmbit, prin urmare am
ştiut că era bun. Apoi chelneriţa ne-a turnat mai mult vin
în pahare şi ne-a spus că va reveni peste câteva minute sa
ne ia comanda de mâncare.
— Vrei să spui că sistemul tău de fericire nu funcţi-
onează? am tachinat-o eu.

288
invitaţia

— Nu, câtuşi de puţin. Nu asta vreau să spun Doar


că poate paisprezece ore de muncă pe zi aduc satisfacţii
financiare, dar nu-i singurul luciu care contează.
Am privit-o cu luare-aminte.
— Da, încep şi eu să înţeleg asta.
Ea a zâmbit şi şi-a lăsat capul într-o parte.
— Eşti fericit?
— în clipa de faţă, foarte.
Ea a râs.
— Mă bucur. Totuşi, vorbeam în general, de viaţa ta.
Am sorbit din vin şi m-am gândit puţin.
— E o întrebare grea. Cred că există în viaţa mea
lucruri pentru care sunt foarte fericit: munca mea, sta­
bilitatea financiară. Prietenii, familia, întâlnirea de azi...
Am făcut cu ochiul.
— Dar sunt şi lucruri care nu-mi convin, faptul ca
nu-mi vad fetiţa în fiecare seară când ajung acasă, faptul
că mă întorc într-o casă pustie...
Stella a încuviinţat din cap.
— Cred că motivul pentru care m-am străduit atât,
în ultimii doi ani, să fiu fericită s-a datorat în bună parte
faptului că viaţa mea a luat o altă întorsătură decât îmi
închipuisem. Trebuia să renunţ la imaginea pe care mi-o
creasem, ca să pot scrie o poveste nouă.

r e a m l u v * v» — — 4

multe de învăţat. Mai mult


ire ca, atunci când va începe
, să fac şi eu parte din ea.
OMs

Nu m-am putut abţine să n-o sărut.


După o zi întreagă şi o seară cât o privisem aproape
fără s-o ating, aveam senzaţia că nu mâncasem de zile
întregi, iar ea era o friptură mare şi suculentă. Aşadar,
când puştiul de la hotel s-a dus să-mi aducă maşina
închiriată, am prins-o de mână pe Stella şi am tras-o spre
olatură a clădirii.
— Ce faci?
— Vreau să-ţi mănânc faţa.
Ea a chicotit.
— S-o mănânci? Nu sună prea romantic.
— Ba crede-mă că da.
. I-am înlănţuit talia cu braţul şi am lipit-o de mine,
nnzându-i Satul cu cealaltă mână şi dându-i capu pe
atât cât doream.

urechi aAmm -Să, mă port romantiC'"sJfcă mă gândesc la


tinp \t t1 tnm it mesaje ca sa ştu ca m s
dacă mai să-ţi fereşti telefonul când citeş 1
,Tl;u sunt şi alţii în preajmă. s
Ea Şi-a muşcat buza de jos şi eu am scos un geama .
Dă-mi gura ta.

291
VI K EELAN D

Buzele mele le-au căutat pe ale ei şi, spre stup0a


mea, Stella mi-a prins buza cu dinţii şi a muşcat-o. ^
Şi-a lăsat puţin capul pe spate, continuând să-m*
ţină buza între dinţi şi mi-a zâmbit maliţios.
— S-ar putea să te mănânc eu pe tine prima.
Râzând, i-am astupat gura cu a mea într-un sărut
nesfârşit. Numai prezenţa unei perechi în apropierea
noastră m-a făcut să mă abţin s-o pipăi chiar acolo, în
faţa restaurantului.
Ne-am înapoiat în zona de parcare, iar când a sosit
maşina noastră închiriată şi puştiul a vrut să deschidă
portiera pentru Stella, i-am făcut semn să plece. I-am dat
un bacşiş şi ea a suit în maşină.
îmi părea bine că aveam mult de mers cu maşina,
ca să-i pot arăta toate atracţiile turistice, fiindcă îmi
trebuia un răgaz ca să-mi revin după acel sărut.
M-am aşezat la volan şi mi-am prins centura de
siguranţă.
— Mă gândeam să mergem la emblema Holly-
woodului şi de acolo să pornim într-o plimbare pe
bulevardul cu acelaşi nume. Acolo e şi Aleea Celebri­
tăţilor. Poate mâine ajungem la docul Santa Monica, la
Venice Beach şi în alte câteva locuri.
— Te deranjează o schimbare de program? m-a
întrebat ea. Mă gândeam să ne întoarcem pur şi simplu
la hotel.
Oricât detestam chestiile turistice, aşteptasem cu
nerăbdare să-i arăt oraşul. în niciun caz nu eram dispus
să închei deja prima noastră întâlnire oficială. Dar ea
avusese o zi grea, aşa că mi-am ascuns dezamăgirea.
Sigur. Bineînţeles. Cred că eşti obosită. Nu
mi-am dat seama...
— De fapt...
A întins mâna şi şi-a pus palma pe coapsa mea.
292
INVITAŢIA

- Nu sunt deloc obosită.


Femeia asta tot continua sa ma surprindă Am
întors capul şi i-am prins privirea.
- Eşti sigură?
Ea a încuviinţat din cap, zâmbind timid.
- Cât durează drumul până la hotel? Când am
venit încoace n-am fost prea atentă.
- Cam jumătate de oră.
Am băgat maşina în viteză.
- Dar ajungem în numai douăzeci de minute.

Am reluat în gând, iar şi iar, momentul în care


Stellaîmi spusese că voia să ne întoarcem la hotel, motiv
pentru care am încălcat vreo şase reguli de circulaţie.
Pusese cărţile pe masă. Voia să fie singură cu mine, dar
nu m-am grăbit să presupun că asta însemna că voia
să facem sex. Trebuia să ţin minte acest lucru, fiindcă
aveam tendinţa să mă aprind instantaneu, ori de câte ori
îi atingeam buzele cu ale mele.
Luaserăm devreme cina la restaurant întrucât
plănuiserăm ca pe urmă să mergem sa vizitam ora^
Aşadar, când am intrat în holul hotelului era a ia ora
— Vrei să bei ceva la bar? am întrebat.
— Nu m-am atins nici de barul din camera
deŞÎ are de toate.
Am zâmbit.
— Atunci să mergem în camera ta.^ ^ ^ ^
ei, Stella şi-a scos
Pa ^ Ungând în apartamentul ei
i văd ce găsesc acolo,
Stell° ^ar eu m"am dus kar sain. v< Barul oferea mai
a nu exagerase câtuşi de puţin.
VI KEELAND

multe opţiuni decât văzusem vreodată într-o -


hotel. mera d*
Ani luat o sticlă de Merlot şi una mare de gin
— Mai vrei vin sau preferi altceva?
Stella scotocea prin poşetă. A oftat exasperată şi
aruncat poşeta pe canapea. a
— Ai nişte prezervative?
Bun, deci. Prefera altceva.
Am pus sticlele pe masă şi am ocolit barul, păstrând
câţiva metri distanţă între noi.
— Am.
— Acum, la tine?
Am chicotit.
— Da, acum la mine.
Ea a înghiţit în sec.
— Am reînceput să iau anticoncepţionale în urmă
cu câteva săptămâni, dar abia după o lună întreagă mă
pot considera protejată.
Am făcut un pas spre ea.
— Ne descurcăm.
— Câte ai?
Am ridicat uimit din sprâncene.
— Ai planuri mari în noaptea asta?
Ea a afişat cel mai prostesc zâmbet cu putinţă.
— Pentru mine a trecut mult timp. Foarte mult
timp.
Am zâmbit şi am venit lângă ea. I-am dat parul
de pe umăr, m-am aplecat şi i-am sărutat uşor pielea
catifelată.
~ Am la mine două. Dar am mai multe în valiza
mea din cameră.
— OK...

294
8

invitaţia

Şi-a ferit privirea câteva clipe şi parcă am văzut


cum « mugeau rotiţele minţi, pe măsură ce ochii i se
a c o p e r e a u de un val.

_ Vrei să mai vorbim şi despre altceva?


Nici n-am apucat să-mi duc fraza la bun sfârşit
ca. Stella s-a repezit spre mine. Luat prin surprindere’
uJ-am poticnit câţiva paşi în spate, reuşind totuşi s-o
m
ţin în braţe. Auzisem de expresia „a se căţăra ca în
copac”, dar nu tiăisem niciodată o astfel de experienţă
Dintr-o singură mişcare, mi-a sărit în braţe, şi-a încolăcit
picioarele în jurul meu, mi-a înlănţuit g â t u l cu m â in ile şi
m-a sărutat apăsat.

- Te vreau, mi-a murmurat, fără să-şi dezlipească


buzele de ale mele.
Nu mai aveam incertitudini despre cum aveau să
evolueze lucrurile. Dorinţa ei era o surpriză totală, dar
îmi plăcea la nebunie. Eu aş fi luat-o încet, nu m-aş ii
grăbit, n-aş fi zorit lucrurile. Dar aşa? Aşa era de o mie de
ori mai bine. Aveam toată noaptea înainte, de ce ne-am
fi grăbit? Am pornit cu paşi mari, ducând-o în braţe prin
living către dormitor. Stella şi-a lipit sânii de pieptul
meu şi, cu picioarele larg desfăcute, s-a frecat de sexul
meu deja în erecţie.
Am gemut.
~~ Şi eu care credeam ca vrei romantism.
— Cred că în clipa asta mai degrabă aş prefera să te
^ să-mi mănânci faţa.
Am aşezat-o pe pat şi m-am lăsat în genunchi.
" Iubito, nu asta mă pregătesc eu să mănânc...
într ^Fam atat de obsedat de ideea de a-mi
cânH?lc*oarele ei, încât n-am putut acţiona cu a
toate " r ^at j ° s chiloţii. Am întins mâna, am ^
care s sukţire Şi pur şi simplu i l-am smu • ^
a scăpat de pe buze a fost cât pe ce sa ma
295
>1'
l'.J
îl*
VI KEELAND

ejaculez, iar ea nu mă atinsese încă „ icl m.


deget. nicl macar Cu Utl
I-am depărtat un picior şi i l-am nu
umărul meu. Sexul ei era minunat, aşa d elom '® '"'»
lasa §ura aPă- Am atins-o cu limba săn,î* ^med’
sus şi până jos. Când i-am atins clitorisul 1 1 and'° k
buzele şi am început să-l sug. ’ f)r'ns cu
— Aaah... s-a arcuit ea în pat.
Sunetul acela m-a scos din minţi. Eram atât H
excitat, încât nu mi-a fost de ajuns s-o ating doar
limba. Astfel, mi-am lipit toată faţa de sexul ei umed*
atingând-o cu nasul, cu obrajii, cu bărbia, cu dinţii şi
cu limba. Şi dacă tot eram acolo, m-am oprit o clipă să
simt mirosul ei. Mi-am zis că trebuia să-mi amintesc s-o
întreb dacă putea crea un parfum la comandă cu acest
miros, pentru colecţia mea particulară.
Şoldurile ei se înălţau spre mine, în timp ce eu
sugeam şi sărutam clitorisul ei, iar când mi-a strigat
numele, am ştiut că era pe punct să aibă orgasm, aşa că
am pătruns-o cu două degete. Muşchii ei s-au încleştat
în jurul degetelor mele, pe care le împingeam şi le
retrăgeam ritmic.
Când spatele ei s-a arcuit din nou, am întins braţele
şi am culcat-o la loc pe saltea, ţinând-o imobilizată în
timp ce continuam s-o savurez.
— Ah... sunt... ah... a gemut ea.
Am început să mă îngrijorez ca nu^ cumva să
termin în acelaşi timp cu ea. Dacă s-ar fi întamp a
aş fi ejaculat ca un adolescent într-un panta on ca ^
costase trei sute de dolari. Dar era minunat s o a _
îşi pierde controlul şi puţin îmi păsa daca aş ^
să-mi ud pantalonii, fiindcă nu mă mai putea
niciun chip.

296
INVITAŢIA

ei mi s-au înfipt în scalp. M-a tras de păr,


U n g h iile
mânddin ce în ce mai tare, apoi brusc mi-a dat drumul
g.^ ştiut că ajunsese la orgasm.
- Ohh, Doamne... Ohhhh... Doamne...
Am continuat s-o sărut până când a rămas
n e m işca tă . Apoi mi-am şters faţa cu dosul palmei şi
m -am suit în pat, aplecându-mă deasupra ei.

Stella îşi ţinea pleoapele strânse, dar chipul ei era


luminat de un surâs care-i cuprinsese toată faţa. Şi-a
acoperit ochii cu braţul, ferindu-şi privirea.
- Oh, Doamne. Mi-e aşa ruşine...
- De ce ţi-e ruşine?
- Practic te-am atacat.
- A fost cel mai bun lucru care mi s-a întâmplat în
viaţamea.
I-am îndepărtat braţul şi ea a deschis un ochi.
- Atacă-mă de câte ori îţi vine.
Ea şi-a muşcat buza.
~ Eşti... foarte bun la asta...
Am zâmbit.
. Sunt foarte bun la multe alte lucruri. Noaptea
deabla a început, iubito.
£a a deschis şi celălalt ochi şi chipul i s-a îmblânzit
Mi-ai spus iubito. îmi place asta.
Foarte bine.

P , p ^ a sprijinit în coate şi m 'a

Unde te duci?
fl^ne în cameră.
297
VlKEtLANO

M , m apropiat din nou de ea pe

frunte. „ şi ce\ela\te prezervative. Doua n-o să

' ? n£
n e ajungă m « ype deParte‘
Niciodată nu dormisem atât.
Mi-am pus cu grijă telefonul pe noptieră, amin-
tindu-mi nenumăratele motive pentru care dormisem
aproape până la amiază. De câte ori făcusem sex cu
Hudson? De trei ori? De patru? Trecuseră ani buni de
când nu mai făcusem sex mai mult de o singură dată
într-un interval de douăzeci şi patru de ore.. Chiar şi la
începutul relaţiei mele cu Aiden, număram pe degete
ocaziile când făcusem sex de două ori şi cu siguranţă nu
mai mult de atât. Am zâmbit satisfăcută, amintindu-mi
ce se întâmplase cu o seară în urmă şi din nou, devreme,
înaceeaşi dimineaţă.
Hudson nu se mai sătura de mine. De fapt,
amândoi eram nesătui. O făcusem cu el deasupra, cu
wine deasupra, cu el îmbrăţişându-mă şi penetrându-mă
Pe la spate... Dar cel mai mult îmi plăcuse în dimineaţa
asta>când stătuserăm de vorbă, fiind amândoi culcaţi pe
0Parte. Niciodată nu aveam să uit legătura care se crease
mtre noi când el aluneca înlăuntrul şi m afara mea
jjfodu-mă în ochi. Fusese poate cel m a i intim moment
1 !n toată viaţa mea. Până şi simplul gan ace
Seta>e respiraţia.

« P»,i“
te arr1n' bine
: bi" d-df
să-l 'trezesc
0ri,Î a?e1o m“ u
pe aomuui S »

299
VI SEELAND

cSrut M-am întors pe partea cealaltă aşteptându-mâ


X l găsesc dormind buştean, dar am descoperit că nu

^ sprijin» într-nn cot ,il-am strigat.


__ Hudson?
• • ^cnuns Acum că mă trezisem, trebuia să
Niciunra p ^ ascu\t ch em area naturii. Când
mă dau jos din P 9 constatat că mă durea tot corpul,
am dat sa ma sco , ^ zilnic câteva dureri ici-colo
DarfrbnUoreîntce8l<leplâcctc.
în schimbul prminat la baie, am vrut sa-mi ,au
^ “ r d a c â Hudson îmi lăsase vreun —

Aveam o conferinţă la 11.30. N-am vrut să te trezesc


Ma întorc când se termina,
Nu te mai îmbrăca.
H.
PS. Să ne apucăm de scris.

Să ne apucăm de scris?
Ce naiba voia să spună?
Nu prea ştiam, dar desfacând funda şi deschizând
cutia, am zâmbit cu gura până la urechi. înăuntru era o
agendă frumoasă, legată în piele. Mi-a trebuit un minut
ca să-mi dau seama ce însemna acest lucru, dar când am
înţeles, mi-au dat lacrimile.
Să ne apucăm de scris. Cu o seară în urmă, la cină,
îi spusesem lui Hudson că mă străduiam să fiu fericită,
fiindcă viaţa mea nu urmase cursul pe care îl anticipasem
eu, şi că aveam nevoie să las trecutul în urmă şi să scriu
o nouă poveste.

3 00
invitaţia

D oam n e, m ai întâi cea m •


experienţă se x u a lă p e ca re o t r ă i s e m ® f traordinară
acum un d ar m in u n a t. Nu era greu să m ăobişnuS’c tu

în următoarea jumătate de oră •


plutesc. Am făcut duş şi m-am pregătit pentr» 08
îhiar când începusem să mă m a c L , am
zându-se şi mchizandu-se uşa apartamentului.
— Hudson?
— Stella?
Ani chicotit.
— Sunt în baie. Mă aranjez.
Hudson a intrat cu două sacoşe în mână. A ridicat
una dintre ele, adresându-se reflexiei mele din oglindă.
— Micul dejun.
A ridicat-o şi pe cealaltă.
— Prânzul. Nu ştiam pe care ai să-l vrei.
— Dacă într-una dintre pungi ai cafea, sunt cea
mai bună prietenă a ta pe viaţă.
El a desfăcut o sacoşă şi a luat din ea un pahar de
carton.
— Cred că Jack e plecat. Va trebui să-i dau de ştire.
Am zâmbit, m-am întors spre el şi am luat cafeaua.
— Mulţumesc din suflet pentru jurnal! E superb,
iar gândul cu care mi l-ai oferit înseamnă enorm pentru
mine.
Hudson a încuviinţat din cap. A scos din sacoşă
încă un pahar cu cafea şi i-a desprins capacul.
— Aveau şi jurnale scrise. Dar nu ştiam dacă vrei
să scrii unul sau doar să tragi cu ochiul la viaţa a tora.
. - De fapt n-am ţinut un jurnal în viaţa mea. Ceea
Ce'i ciudat, din moment ce pe primul l-am cumpăr
301
VIKEELAND

gândul să scriu în el. Numai că m-a dus în cu totul u-


direcţie. ta
— Dacă direcţia nouă e una bună...
Am râs.
— Taci. Când l-ai cumpărat? Cred că te-ai trezit cu
noaptea în cap, dacă ai avut timp să mergi la magazin şi
să mi-1 laşi aici înainte să mă trezesc.
— L-am cumpărat când m-am întors de la alergare
azi-dimineaţă.
— Ai şi alergat? Eu abia m-am târât din pat până
la duş.
Hudson a chicotit.
— Atunci termină ce ai de făcut şi hai să mănânci
ceva ca să-ţi recapeţi forţele. Vreau să mergem să-ţi arăt
oraşul şi să ne întoarcem devreme la hotel.
— OK. Trebuie doar să-mi usuc părul, durează
vreo zece minute. De fapt, să zicem un sfert de oră. îmi
place la nebunie baia asta.
Hudson şi-a împreunat sprâncenele.
— îţi place baia asta?
— Ăăă... da.
Am arătat cu mâinile în jur la ceea ce îmi închipuiam
că se vede de la sine.
— E de vreo zece ori mai mare decât cea de acasă.
Are cadă şi uite ce lumini frumoase!
Hudson a zâmbit.
— Cred că o să-ţi placă locuinţa mea.
— Vrei să zici că ai o baie spaţioasă cu cadă?
El a dat din cap.
Atunci chiar eşti cel mai bun prieten al meu.
¡iplăcea să mă ţină de mână.
N-aş fi crezut asta niciodată.
I-am zâmbit lui Hudson. El m-a privit bănuitor.
~Ce e?
- Nimic.
Am dat din umeri.
- Mă ţii de mână.
- N-ar trebui?
- Ba da, îmi place mult. Dar nu mi-aş fi închipuit
că eşti genul care face asta.
Hudson a clătinat din cap.
- Nu ştiu dacă a fost un compliment sau ar trebui
să mă consider insultat.
De o jumătate de oră ne plimbam pe bulevardul
Hollywood, citind pe trotuar numele vedetelor. Mai
înainte fusesem la Muscle Beach din Venice (mă
aşteptasem să fie mai interesantă, dar toate halterele
erau ruginite), la emblema Hollywoodului (Hudson
mă păcălise să urc până acolo, pfiii!) şi la docul Santa
Monica (ca observaţie personală: bărbaţii care fac pe
grozavii preferă să se dea într-o roată mare şi şubredă
ecât să admită că se tem de înălţimi. Pielea măslinie a
111^udson căpătase o nuanţă verzuie adorabilă).
~~ E un gest pe care-1 fac perechile.
• - Şi?
Nu ştiu.
ridicat din umeri.
~~~N°i suntem o pereche?
Hudson s-a oprit brusc în loc.
VI KEELAND

— Vorbeşti serios?
— Ce? N-am vrut să presupun asta doar pentru ce
s-a întâmplat azi-noapte.
Hudson s-a încruntat.
— Atunci dă-mi voie să lămuresc un lucru. Da
suntem!
N-am reuşit să-mi ascund zâmbetul care îmi
cuprinsese toată faţa.
— OK... iubitul meu.
El a clătinat din cap şi a pornit mai departe.
După încă o oră de mers, am intrat în hotelul
Roosevelt şi am luat cina la un local elegant care servea
burgeri şi cei mai buni cartofi prăjiţi cu aromă de trufe.
— Care-i mâncarea ta preferată? l-am întrebat,
fluturând prin aer un cartof prăjit.
— Una simplă. Macaroane cu brânză.
-Zău?
— Da. Charlie şi cu mine am testat... poate
patruzeci şi două de cutii cu macaroane cu brânză, fiecare
sortiment fiind diferit.
Am râs.
— Habar n-aveam că există patruzeci şi două de
feluri de macaroane cu brânză.
— Comandăm câte o cutie în fiecare weekend
în care stă cu mine. Pe alea de la supermarket le-am
epuizat, aşa că acum comandăm online. Charlie ţine o
evidenţă cu notele pe care le acordăm.
— Foarte nostim!
Hudson a sorbit din bere.
~~ Ţie care mâncare îţi place cel mai mult?
Aceşti cartofi prăjiţi cu aromă de trufe sunt
aproape pe locul doi. Dar cel mai mult îmi place sa
304
invitaţia

mănânc tortellin i ca ib o n a ra , cu mazăre şi bucăţi de


prosciutto.
— îţi pregăteşti tu singură?
M-am încruntat.
- Nu, îm i gătea m am a. De fapt, facea şi nişte
macaroane cu b râ n ză delicioase. Eu n-am niciuna dintre
reţetele astea.
Am coborât privirea şi am învârtit cartoful în
ketchup. M ă în trista gândul că trecuse atâta vreme de
când nu mai vorbisem cu mama.
Hudson probabil a remarcat că brusc nu am mai
spus nimic.
— M i-ai spus că nu vorbeşti cu tatăl tău, a spus el.
Nici cu mama ta nu eşti în relaţii bune?
Am oftat.
— N-am m ai vorbit cu ea de peste un an. Înainte
eram foarte apropiate.
Hudson a tăcut o clipă.
— Vrei să vorbeşti despre asta?
— Nu neapărat.
El a încuviinţat din cap.

^ a d a r . am tra c aer în pteP1* . __

să mă asculte cu atenţie*
Vl KEELAND

— OK...
Am coborât privirea.
— Erau la curent cu aventura lui Aiden.
— Şi nu ţi-au spus?
Am rămas cu ochii în jos, stânjenită.
— Nu, nu mi-au suflat o vorbă. A fost o m
porcărie. ^
Nu găseam puterea să spun povestea până la capăt
Hudson a clătinat din cap.
— Ce mizerie... îmi pare rău.
Am încuviinţat.
— Mulţumesc. Dacă stau să mă gândesc, nu Aiden
m-a rănit cel mai tare, ci faptul că odată cu el mi-am
pierdut şi familia.
M-am încruntat.
— Mi-e dor să stau de vorbă cu mama.
Hudson şi-a trecut o mână prin păr.
— Crezi că la un moment dat ai putea s-o ierţi şi să
treci peste asta?
în ultimul timp nu mă gândisem la posibilitatea
asta. Fusesem atât de cătrănită şi de tristă pentru toată
povestea încât cumva îi socoteam şi pe părinţii mei la fel
de vinovaţi ca Aiden. Poate fiindcă eram fericită pentru
prima oară după multă vreme, azi nu mă mai simţeam
aşa pornită şi nu mai eram la fel de sigură că trebuia să le
port pică părinţilor mei toată viaţa.
Am clătinat din cap.
— Nu ştiu dacă îi pot ierta. Dar aş putea încerca.
Dacă ai fi tu în locul meu, ai fi în stare să te prefaci că nu
s-a întâmplat nimic?
— N-am fost niciodată într-o situaţie ca asta, ca
să-mi pot da cu părerea, dar ca unul care mi-am pierdut

306
INWTAflfl

a m b ii părinţi, .ţi spun ca n-aş fi vrut să am regrete în


z iu a în care aveau sa includă ochii. Nu cred că a-ţi ierta
părinţii înseamna sa-i scuzi pentru ce au făcut. După
părerea mea, iertarea e un act prin care nu-ţi mai distrugi
s u f le t u l.

Cuvintele lui mi-au pătruns până în adâncul inimii.


_ Uau! De unde ai apărut tu, Hudson Rothschild?
Mi-ai spus un lucru profund şi chibzuit. Bărbaţii pe care
îi atrag eu în mod obişnuit sunt superficiali şi imaturi.
El a zâmbit ironic.
- Din câte îmi amintesc, m-ai descoperit la o
nuntă la care ai venit neinvitată.
— Oh, da, aşa se pare. Păi, măcar unul dintre noi e
cu capul pe umeri!
în următoarele câteva ore ne-am bucurat de apusul
soarelui pe plaja Malibu, de vin şi mâncare de calitate şi
de faptul că eram împreună. Acum că-mi dădusem frâu
liber sentimentelor, mă simţeam de parcă cineva le-ar
fi udat cu un îngrăşământ miraculos în loc de apă. Mă
simţeam împlinită şi mulţumită. Aşa m-am simţit toată
seara şi tot drumul înapoi până la hotel.
M-am lungit pe pat, privindu-1 pe Hudson cum se
dezbracă şi admirându-1. Când şi-a descheiat cămaşa şi a
aruncat-o pe un scaun de lângă el, n-am ştiut la ce să mă
uit mai întâi: la pectoralii lui sculptaţi sau la abdomenul
frumos lucrat care facea să-mi lase gura apă. Şi-a desfăcut
cureaua de Ia pantaloni şi şi-a tras în jos fermoarul, astfel
că ochii mei au poposit pe altă parte favorită şi sexy a
trupului lui: calea fericirii. îmi plăceau atât de multe la
acest bărbat, încât mă gândeam că poate ar fi trebuit pur
Ş1simplu să stea un timp în faţa mea în pielea goală.
1« v aplecat să-şi scoată pantalonii şi am zărit o
ara de cerneală sus, pe partea laterală a trunchiului
O văzusem şi cu o seară în urmă, dar atunci eram
307
VI KEtLAND

amândoi prea ocupaţi să ne bucurăm unul Hp


să-l întreb. Ceiălalt ca
Am ridicat bărbia, arătând spre tatuajul lui
— E o inimă care bate?
Hudson a încuviinţat din cap. S-a răsucit în 1
ridicat braţul ca să-l văd mai bine. 0c ^ a
— Tata avea un pronunţat simţ al umorului s*
râs caracteristic, unul sănătos, care suna ca şi cum Un
pornit din străfundurile fiinţei lui. Toţi cei care-1 sti^ -
recunoşteau râsul şi nu-şi puteau reţine zâmbetul chU”
şi străinii. Era în spital, cu o săptămână înainte de^
muri. într-o zi când m-am dus să-l văd, tocmai îi făCe a
un EKG în pat. El a spus o glumă deocheată şi a începu1!
să râdă. Gluma nici măcar nu era atât de amuzantă dar
râsul lui ne-a făcut pe toţi trei - tata, eu şi asistenta - să
râdem în hohote. Nu ştiu de ce, dar nu mă mai puteam
opri din râs. Asistenta a trebuit să reia EKG-ul, fiindcă
ieşise cu zigzaguri foarte mari. Electrozii surprinseseră
râsul tatălui meu, un râs din toată inima. Am rugat-o pe
asistentă să-mi dea mie foaia pe care tocmai voia s-o
arunce, iar la câteva zile după ce tata a murit, mi-am
făcut tatuajul ăsta.
— E foarte înduioşător!
Hudson a zâmbit cu tristeţe.
— A fost un om tare cumsecade.
— Şi unde ţi-e cicatricea?
— Cicatricea?
— Săptămâna trecută ţi-am spus că nu m-am
întâlnit niciodată cu un bărbat care să aibă vreun tatuaj
sau vreo cicatrice, dar tu ai zis că le ai pe amândouă.
-A h !
Şi-a răsucit trupul în cealaltă parte şi a ridicat
braţul, arătându-mi o cicatrice neregulată, lungă de vreo
şapte centimetri şi ceva.

308
invitaţia

— De unde o ai?
— De la o petrecere studenţească. Am băut m
dat pe un tobogan cu apă şi m-am înfipt W 1 « am
ascuns sub o prelată. px lntr' un ţăruş
— Aoleu!
_ N-a fost unul dintre cele mai fericite momente
din viaţa mea. La început, cicatricea n-a fost atât H
mare. Jack m-a ajutat să bandajez rana, dar dună ce
am continuat să mă dau pe toboganul cu apă, rana s-a
deschis, făcându-se mai mare ca la început.
— De ce n-ai stat liniştit după ce te-ai rănit?
El a dat din umeri.
— Făcusem un pariu.
Am clătinat din cap.
— Măcar l-ai câştigat?
Hudson mi-a răspuns cu un zâmbet adorabil.
— Da.
A terminat cu dezbrăcatul, iar eu am continuat să-i
admir fizicul uluitor.
M-a surprins uitându-mă iar la el şi şi-a îngustat
pleoapele.
— Oare ce se petrece acum în căpşorul tău?
Am răspuns fiind cu ochii la trupul lui, fiindcă încă
nu voiam să-mi iau privirea de la el.
— Am irosit luni de zile s i n g u r ă în patul meu când
aş fi putut să-mi petrec timpul atingându-te pe tine. e
ai zice să rămâi puţin aşa, ca să mă uit bine a tine. a
zicem, două-trei ore? Cred că mi-ar fi de ajuns. ^
Hudson a chicotit, şi-a scos chiloţii şi s a sui
Pat, aplecându-se deasupra mea. I-am pus * .
buze, mângâindu-le conturul. Hudson mi a
a sărutat-o blând.
VI KEELAND

De ce m-ai respins atât timp? Să nu nT *


pretextând că eram cel care investise în afacerea^ mSUlţi
amândoi că-i o mare minciună. a*?tim
— Nu m-ai invitat în oraş decât o dată.
Hudson s-a strâmbat la mine ca şi cum ar fi
minţi de îngheaţă apele. sPUs
— Vorbe. Ştiai că mi-ai trezit interesul încă d
la început. Am lăsat mingea în terenul tău şi ţi-am d ®
deseori a înţelege că mă interesai în continuare.
Am oftat.
— Ştiu. Cred... că pur şi simplu mi-a fost teamă.
— Teamă de ce?
Am clătinat din cap.
— Mi-a fost teribil de greu să trec peste eşecul
ultimei mele relaţii. Mi-e teamă să nu sufăr din nou...
mi-e teamă de tine...
— De mine?
— Da. îmi dai emoţii în multe feluri. Chiar şi acum,
Hudson. Cele mai multe lucruri din viaţa mea arătau
frumos pe dinafară... căsnicia părinţilor mei, logodna
mea. Sunt genul de femeie care crede în fericire până la
adânci bătrâneţi, care crede în basme. Uneori, asta mă
orbeşte şi nu mă lasă să văd ceea ce nu vreau să văd.
Mă credeam o idealistă, dar după ce am luat plasă
cu fostul meu logodnic am început să mă întreb dacă
nu cumva eram o proastă şi atât. în plus, tu eşti ceea ce
se cheamă un Făt-Frumos: ai un chip foarte plăcut la
vedere, un trup uimitor, eşti un om de succes, eşti amabil
- când vrei - matur, independent...
Am ridicat din umeri.
— Eşti aproape prea bun ca să fii adevărat şi m
teamă să nu cad iar în mrejele unui basm. Ştii, eu şi
Fisher chiar îţi spuneam aşa.

310
INVITAŢI»

u udson şi-a încreţit fruntea.

_ cuW adică?
_ păt-Frumos.
E1 s.a uitat o clipă în altă parte, apoi m-a privit din
nuîn ochi-
_ Nu sunt Făt-Frumos, iubito. Dar te plac teribil

den>ult
__ De cei
_ De ce te plac?
Am dat din cap.
_ Dintr-o mie de motive. M i-a plăcut că, atunci
jând ţi-am dat microfonul la nunta O liviei, ai răspuns
la provocare, mi-a plăcut că te-ai uitat urât la mine şi
ci m-ai făcut idiot. Nu dai înapoi. Ai mult curaj, deşi
te crezi cumva fricoasă. îm i place că, deşi ai trecut prin
situaţii grele, nu te-ai lăsat copleşită. în loc să te laşi
distrusă de lucrurile urâte din viaţa ta, ai inventat un
sistemde fericire. îm i place că, atunci când vezi o femeie
M adăpost, îi dai un baton de ciocolată Hershey,
ştiind că aceasta poate produce un oarecare compus
chimic în creierul ei, făcând-o să se simtă mai bine, fie
A # A

şi pentru cateva minute. îm i place că ai spirit creator şi


ca ţi-ai inventat produsul, îmi place că eşti suficient de
inteligentă ca să scrii un algoritm pe care eu unul habar
n-aş avea cum să-l formulez. Şi-mi place că eşti perseve­
rentă şi nu renunţi.
A privit în jos la trupul meu, apoi s-a uitat atent la
faţa mea şi în cele din urmă a clătinat din cap.
— îmi plac toate astea, plus felul cum arăţi,
întrebarea corectă e ce motiv aş avea să nu te plac?
Am simţit cum mi se umezesc ochii. Hudson s-a
aPecat şi şi-a lipit buzele de ale mele.
— în clipa asta îţi mai este teama? mi-a şoptit.
^i s-a iuţit pulsul.
VI KfcELAND

— Mai mult ca oricând.


El a zâmbit.
— Foarte bine.
— Foarte bine? Adică vrei să-mi fie teamă?
— Nu... dar măcar nu sunt singurul în asta
ne temem decât pentru ceea ce înseamnă cel mo-3’
pentru noi. mai mult1
I-am cuprins obrazul în palme.
— Sunt atât de fericită că m-ai aşteptat!
— Ştiam că merită aşteptarea.
Mi-a cuprins gura cu a lui într-un sărut pasional
Petrecusem cea mai mare parte a ultimelor douăzeci şi
patru de ore sărutându-ne în pat, şi totuşi, acest sărut
era altfel. Mai plin de emoţie ca până atunci. El mi-a luat
obrazul în palme, iar eu i-am înlănţuit gâtul cu braţele.
Dar ceea ce a început atât de blând s-a încins rapid.
Săruturile noastre au devenit tot mai fierbinţi, în timp
ce ne ajutam unul pe celălalt să aruncăm de pe noi şi
ultimele haine.
Ne doream cu frenezie. Cu toate acestea, felul în
care Hudson mă privea în ochi îmi spunea că ştia că
încă sunt fragilă din multe puncte de vedere. Fără să
se oprească din a se uita în ochii mei, s-a lăsat între
picioarele mele şi m-a pătruns. Avea un sex viguros şi
până în seara precedentă nu mai făcusem dragoste de
mai bine de un an. Aşadar nu s-a giăbit, m-a luat încet,
afundându-se tot mai mult în mine, cu fiecare mişcare.
Odată ce a fost cu totul în mine, a început să-şi rotească
şoldurile şi-i simţeam pelvisul lipit de clitorisul meu.
Era o senzaţie minunată, perfectă. A v e a m inima la fel de
plină ca trupul şi nu mi-am mai putut stăpâni emoţiile.
Mi-au dat lacrimile şi am închis pleoapele ca să nu plâng.
— Deschide ochii, iubito, mi-a şoptit el iăguşit.

312
INVITAŢIA

întredeschis pleoapele şi i-am întâlnit privirea.


^titîn ochii lui m-a făcut să nu-mi mai pot stăpâni
C e f c 0chii lui Hudson erau la fel de încărcaţi de
bcri • ca ai mei. Am rămas aşa amândoi, legaţi unul
< în toate felurile posibile, în timp ce dorinţa
de C! ă se acumula, apropiindu-ne de eliberare. Cum
n să se sfârşească acest moment, am încercat să
nil VOW* w 1 A * A • . ♦
etin, Pe măsura ce el se împingea in mine tot mai
ma r - ’ j repede. Dar sunetele care răsunau în cameră
l u făcut să capitulez. Corpurile noastre transpirate se
loveau unul de celălalt, în timp ce el făcea dragoste cu
mine, trup şi suflet.
- Hudson...
El şi-a încleştat maxilarul şi a continuat să se mişte.
- Dă-ţi drumul... dă-ţi drumul.
Aşa am şi făcut. Cu un ţipăt sălbatic, am lăsat
trupul s-o ia înaintea minţii, în vreme ce mă cutremuram
datorită valurilor repetate de plăcere. Chiar când
începeam să mă liniştesc, s-a eliberat şi Hudson şi fier­
binţeala pe care a revărsat-o în trupul meu mi-a trezi
alteunde de şoc.
Când a terminat, m-am întrebat cumde mai r^uşea
să-şi ţină capul sus, darămite să aibă sexul mea ar
semai mişte înlăuntrul şi în afara mea.
- Uau... a fost...
Hudson a zâmbit şi m-a sărutat cublân eţe
- Prea frumos ca să fie mi a Şop
a d e v ă r a t , ^
I-am răspuns la zâmbet şi în suflet mi a
scânteie de speranţă. _ Va
Poate că el va fi totuşi bărbatul care
dezamăgi niciodată.
StedOcv

Cu şaisprezece luni în urmă

- Ai idee ce e Drummond Hospitality? am întrebat.


Aiden şedea în livingul apartamentului său
corectând lucrări, iar eu la masa din bucătărie, sortând
corespondenţa.
- Mmm?
- Figurează pe extrasul tău de cont, cu valoarea
de192 de dolari. în ceea ce priveşte cealaltă sumă, aceea
ştiupentru ce a fost.
Aiden şi-a îngustat pleoapele.
- Cum a ajuns extrasul meu de cont la tine?
~ Mai nou vine pe adresa mea de e-mail. Ţii
minte că acum câteva luni am spus că primisem o
notificare de la Bank of America, în care ziceau că nu
mai au hârtie şi că trebuia să optăm pentru a obţine
grasul pe e-mail? Tu mi-ai zis să le cer să trimită pe
, sa mea de e-mail, fiindcă pe adresa ta de serviciu
0atese duceau în SPAM.
Credeam că vorbeai de extrasul de la contul
0stru comun.
^ clătinat din cap.
315
VI KEELAND

— Nu, era vorba de cârdul tău de credit.


— Şi de cât timp le primeşti tu?
Am ridicat din umeri.
— Să tot fie vreo două luni? Jumătate din timp
nu faci nimic cu cârdul. Rareori te foloseşti de el. Luna
trecută ai avut zero cheltuieli.
Expresia de pe chipul lui Aiden m-a tulburat.
— E vreo problemă? am întrebat. Nu vrei să mă uit
la cheltuieli?
El şi-a aruncat stiloul pe teancul de lucrări şi s-a
uitat în altă parte.
— Nu, nici vorbă. Pur şi simplu nu ştiam că
extrasele nu mai ajung la mine.
— OK... ştii ce-i cu acea sumă? Vorbesc de
Drummond Hospitality.
— N-am idee. Singura plată pe care am făcut-o
a fost pentru cina la restaurantul Alfredo, în urmă cu
câteva săptămâni. Probabil că-i o greşeală. Am să-i
abordez online mai târziu să mă iau de ei.
— Vrei să mă ocup eu? Tot sunt pe internet acum.
— Nu, e în regulă. Am să rezolv eu.
Ceva nu se potrivea. Dar n-am mai zis nimic, fiindcă
în ultimele luni deja mă certasem cu Aiden de câteva
ori, pornind de la suspiciunile mele. întâi văzusem un
mesaj ciudat pe telefonul lui, altă dată, într-o sâmbătă,
îmi spusese că se duce la biroul lui de la colegiu, ca să
corecteze lucrări, ceea ce în mod obişnuit făcea de acasă.
Am vrut să-i fac o surpriză şi să-i duc ceva de m âncare
fiindcă muncise mult, dar el nu era la birou. Apoi, nu cu
mult în urmă, venise acasă mirosind a parfum şi, când
îl întrebasem, a devenit defensiv, ţipând că, dacă n-ar
mirosi toată casa a mostre de parfum pentru o afacere
inexistentă, nici hainele lui n-ar duhni a bordel ieftin.
316
invitaţia

întrucât îi povesteam de fiecare dată ce aflam


din jurnale, ştia ca femeia dm jurnalul pe care t o S
t parcurgeam îşi înşela soţul şi a reuşit cumva să mă
onvingâ că îmi imaginam tot felul de lucruri fiindcă
mă implicam ndicol de mult in vieţile oamenilor despre
care citeam. Chiar şi acum ma întrebam dacă nu cumva
avea dreptate. Cu doar o săptămână în urmă citisem
ca soţul Alexandriei o luase la întrebări în legătură cu
cheltuielile de pe extrasul ei de cont. Alexandria rezervase
unapartam ent la hotel pentru una d in tre în tâlnirile ei cu
jasper, dar când ajunsesei ă acolo, Jasper plătise cu bani
gheaţă. Hotelul însă făcuse o greşeală şi percepuse costul
de două ori.
Aşadar, am pus temerile mele pe seama motivului
de care mă avertizase Aiden. Ca atunci când vezi un film
de groază şi brusc simţi nevoia să te uiţi sub pat înainte
de a merge la culcare. Stresul pe care-1induci minţii tale
determină creierul să apuce în direcţii în care nu s-ar
îndrepta în mod normal.
— OK, am spus. Atunci cred că poţi plăti doar
pentru consumaţia de la restaurant. Oricum e o sumă
mai mult decât suficientă.
— Bine, a încuviinţat Aiden şi s-a apucat din nou
să corecteze lucrări.
După un minut s-a întrerupt din nou.
— Probabil am să anulez operaţiunea de trimitere
aextraselor de cont pe e-mail şi am să le cer să-nn tnmi a
fAn n°u prin poştă, a spus el. E mai bine sa e am p
hârtie, pentru impozite, din moment ce uneon
iverse lucruri pentru serviciu.
De ce oare nu-mi dădea pace gândul^
spusese Aiden era perfect logic. Chiar cautam monştr
Su Pat. Trebuia să încetez. a . , _
O lună mai târziu uitasem cu
Sul ^ cont. Aiden şi cu mine tocmai ne intorseseram
317
V|k e e l a n d

¿6 la o bănto
rămân la el ^ °olegii lui’ iar eu Urn* să
luat nr, noapte. înainte de a urca la etai *
din “ tia p”«,aiă' ' » ¿ S t
■ra i1extrasul lui de cont de la Bank of America
Am pus plicurile pe masă şi l-am păstrat doar no
ce‘ de la bancă.
~ Cum ai rezolvat problema cu Bank of America?
Privirea lui Aiden s-a oprit asupra plicului cu
extrasul de cont, pe care mi l-a smuls din mână.
— Foarte bine. Au anulat opţiunea cu e-mailul.
A vârât plicul în buzunarul jachetei sport.
Nu ştiu de ce, dar m-a deranjat faptul că-mi luase
plicul din mână. Chiar m-a deranjat.
Aiden a intrat în dormitor.
- Mă duc să fac repede un duş.
-O K .
în timp ce el eralabaie, eu mi-amturnat unpaharde
Merlot şi m-amstrăduit să nu mă mai gândesc la incident.
Cu toate că în săptămâna aceea citisem pagini întregi
despre cât de fraier şi încrezător era soţul Alexandriei. Ei
aproape că-i plăcea să fie prinsă la înghesuială şi să iasă
basma curată spunându-i o minciună...
îmi dădeam seama că probabil eram ridicolă. Dar
cu o lună în urmă stătusem trează aproape o noapte
întreagă, cu gândul la nenorocitul acela de card de
credit. Aiden nu avea cum să ştie dacă intram pe internet
să arunc o privire la extrasul lui de cont. Astfel puteam
să-mi recapăt liniştea o dată pentru totdeauna.
Şi totuşi...dacă-1verificam, i-aşfiînşelatîncrederea,
chiar dacă el nu avea habar. Aşadar, tot încercând să mă
conving să nu fac ceea ce-mi doream cu ardoare să
fac, m-am dus în dormitor să mă dezbrac. Am deschis
şifonierul lui Aiden ca să-mi iau un tricou mai vechi
de-al lui şi mi-am aruncat jeanşii şi bluza pe scaunul

318
WTO|»
di„ colţ- Atunci mi-au căzut ochiii pe jacheta sport a M
V care se vedea pnn uşa deschisă a şifouie^ui An
Z a se auzea curgând la baie, aşa că m-am au ro S *?
şi{onier şi am luat jacheta. Numai că în loc să-Uaut prin
buzunare dupa extrasul de cont, am dus jacheta la nas S
ammirosit-o. Un parfum inconfundabil de iasomie mi-
invadat nările. Iasomia nu se număra printre esenţele
pentru parfumuri personalizate, pe care le aveam acasă
Şi nici nu lucrasem cu aşa ceva în ultima vreme.
în cameră s-a aşternut liniştea şi mi-a luat un minut
casă realizez că asta se datora faptului că se oprise apa la
baie. La naiba! Am pus repede jacheta la loc în şifonier şi
amieşit din dormitor. M-a cuprins panica. Era limpede
cănu aveam să închid un ochi în noaptea aceea, dat fiind
cum mă simţeam. Şi nici nu puteam sta culcată lângă
Aiden, prefăcându-mă că totul era în regulă. Acumnu se
mai punea problema dacă îi înşel încrederea intrând pe
internet şi verificându-i contul. Trebuia neapărat s-o fac,
ca să nu-mi pierd minţile.
Cu degetele tremurând, am accesat site-ul de pe
telefonul meu. A durat o veşnicie până s-aîncărcat şi din
două în două secunde mă uitam la uşa întredeschisă a
dormitorului. Când în sfârşit au apărut datele, amrulat
până la extrasul pentru luna în curs. M-a inundat un
sentiment de uşurare văzând că nu existau niciun e
de cheltuieli. Copleşită de vinovăţie, am vrut să ies
Pe pagină, când deodată am observat că in sAec^ ^
^ plăţi figura suma de 261 de dolari. Mi-am mc 1
era doar o sumă returnată de bancă în c°n u -
Percepute din greşeală, dar cum încă ma ro
ânuială, am dat clic pe sumă să verific. ^
Am înlemnit. Era o plată făcută cu s a p ^
rmă dintr-un cont terminat în 588. contul lui
J * * » tot sângele din obraz. Era vorba de

319
VIKEELA N D

, . « fip o ereşeală. Am dat clic pe rubrica de


Tr u ln r a în ultimele trei luni Aiden nu contactase
d i s cuban
c u ţ i i _ ^ Derutată şi spenată, am ieşit
banca nici ma ^ a c u t ceea ce ar fi trebuit să fac
dC Pe1u n f1\n urmă. Am căutat pe Google, Drummond

Hospitality^ ^ acolo m . a cutremurat, Bcâ„du-m a si

d e ti” e p a tm h o t e l“ ri de
tip boutique în New York.

y\

f
â
^f
Ste£dcv

— Cred că m-aş putea obişnui cu asta...


Când mă trezisem, îl găsisem pe Hudson în faţa
aragazului meu, având pe el doar un şort şi o şapca de
baseball cu cozorocul pus invers. Spatele lui sculptural
era musculos şi bronzat. L-am înlănţuit, strângându-1 în
braţe pe la spate şi l-am sărutat pe umăr.
— Tocmai m -am întors de la alergat şi încă n-am
făcut duş. Probabil ai sărutat transpiraţie uscata.
—Fu
T?«* sigur
• caw nici pielea m ea nu-i
rnpfi nu altfel după
noapteatrecută. . ,
Hudson s-a răsucit spre mine şi m-a .
telie. Zâmbetul lui pervers îmi sp u n e a ca
ţintise cât fuseserăm de transpiraţi.
Ai rupt patul, a zâmbit el ironic.
M-amdesprins din îmbrăţişare.
~ Nu l-am rupt eu, ci tu. s_a rapt
r " Te asigur că erai deasupra n'e

, .aba -Te
^ t 7 Poate, dar nici tu nu stăteai degeao
°sIT
lr*sus, să ştii.
Hudson a râs încetişor.
321
VI KEELAN D

— Ce naiba înseamnă asta?


— Că poate aparent mă laşi să preiau contmi ,
dar de fapt nu-1 cedezi niciodată. *
El s-a schimbat la faţă, părând oarecum îngrijorat
— Şi nu-ţi place?
Am zâmbit cu gura până la urechi.
— Ba da, îmi place la nebunie. Dar asta înseamnă
că ai contribuit şi tu la ruperea patului.
Hudson a zâmbit şi m-a plesnit în glumă peste
fund.
— Hai, aşază-te. Clătitele sunt aproape gata.
- OK.
Săptămâna de după întoarcerea noastră din
California fusese o încântare. Hudson şi cu mine eram
tot timpul împreună. Lucram până târziu în fiecare seară
ca să punem totul la punct pentru lansarea afacerii cu
Parfumurile Personalizate şi dormeam pe rând la casa lui
din Brooklyn şi în apartamentul meu din oraş. Probabil
ar fi trebuit să-mi fac griji că petreceam atât timp cu el,
dar eram prea fericită ca să îngădui să-mi strice ceva
bucuria. Hudson mi-a pus în faţă o farfurie.
Am râs.
— E pur şi simplu adorabilă.
Făcuse o clătită mare şi o decorase astfel încât să
pară un soare zâmbitor: pusese jumătăţi de căpşună,
aşezându-le în chip de raze, şi folosise alte căpşuni, dar
şi o banană, pentru ochi şi gură.
— Aşa-i place lui Charlie. Dar să nu fii prea impre­
sionată. E singurul fel pe care ştiu să-l pregătesc în afară
de macaroane cu brânză. Nu vreau să-ţi faci prea mari
iluzii.
— Bine, n-o să-mi fac.
322
INVITAŢIA

putea să nu se priceapă la nimic şi tot aş fi fost


e b u n ă după el pentru cat de atent era faţă de mine şi
Jât era de incredibil la pat. Era prea puţin spus că mă
îndrăgosteam de acest bărbat. De câteva ori în cursul
s ă p t ă m â n i i mă surprinsesem stând la biroul meu şi

z â m b in d fără motiv. Nici măcar nu mă gândisem la ceva


a n u m e . Pur şi simplu eram fericită.
— în caz că nu te saturi...
Mi-a pus o banană lângă farfurie.
Cât pe ce să-i spun că nu mănânc niciodată clătite
şi banană, când am văzut ce scrisese pe coaja galbenă a
fructului: Mor de dragul tău17.
Am ridicat privirea, iar Hudson mi-a făcut cu
ochiul şi s-a întors din nou spre aragaz, ca şi cum nu
m-ar fi făcut praf cu doar o clipă mai înainte.
S-a uitat peste umăr şi a arătat cu spatula spre
farfuria mea.
— Mănâncă. Nu sta după mine. Se răceşte.
Chiar în clipa când am vârât în gură prima
îmbucătură, uşa de la intrare s-a dat brusc de perete.
— Iubito, am venit!
Fir-ar să fie! Fisher. Locuiam singură de când se
Cutase în apartamentul alăturat.
Hudson s-a răsucit în loc. Fisher a dat cu ochii de
e*Şi a înlemnit.
Aoleu! îţi cer scuze, omule!
~~ Nn face nimic. Intră!
, Fisher s-a uitat la mine, eu am dat din cap, aşa că a
pa?« în bucătărie.
^ ^ H u dson i-a întins mâna.
tra,juJ°C de cuvinte intraductibil: to be bananas about someone se
Prin a se ¿Jupa cineva (n. tr.).

323
VIKEELAN D

Hudson Rothschild. Nu cred că am r


propriu-zis cunoştinţă până acum. acut
Fisher i-a strâns mâna.
— Presupun că nunta nu se pune la socoteală
Fisher Underwood.
Hudson a arătat spre masă cu spatula.
— Ia loc. Stella mi-a povestit deja că să te hrănesc
pe tine face parte din înţelegerea mea cu ea.
Fisher a zâmbit. A luat un pumn de afine din cutia
deschisă de lângă aragaz şi a vârât câteva în gură.
— Stella, ai binecuvântarea mea să te măriţi cu el.
Şi eu, şi Hudson am izbucnit în râs.
Hudson i-a pus lui Fisher clătite şi fructe pe o
farfurie, dar fără soarele zâmbitor pe care-1 desenase
pentru mine. Spre marea mea uimire, odată ce ne-am
aşezat toţi trei la masă, micul dejun s-a desfăşurat într-o
atmosferă deloc stânjenitoare.
Fisher a vârât în gură aproape o jumătate de clătită.
— Deci ce program aveţi în acest weekend, oameni
buni?
— Hudson va sta cu fetiţa lui. Eu am de rezolvat
câteva lucruri, dar în rest sunt liberă. Tu eşti pe acasă?
— Mă gândeam să mă duc la un târg de vechituri,
a răspuns Fisher. Săptămâna viitoare e ziua asistentei
mele şi, cum i-au plăcut mult cănile pe care i le-ai ales tu
anul trecut, mi-am zis să trec din nou pe acolo să văd ce
mai găsesc.
— Oh, super! Poate vin şi eu.
Hudson şi-a încreţit fruntea.
— Parcă a fost vorba că mergem în parc cu Charlie.
Ziceai ceva de un vechi teren de joacă.
M-am gândit la conversaţia noastră de mai
devreme.

324
INVITAŢIA

_ spuneai că te gândeşti s-o duci pe Charlio î

Central Park şi te-am întrebat datâ ai dus-o rreodată i"


v e c h iu l teren de joaca. N-am înţeles că voiai să vin şi eu
- Am presupus că e de la sine înţeles...
- Foarte bine. Mi-ar plăcea mult să fiu cu tine şi
cu Charlie, dacă nu crezi că e prea curând.
Hudson a clătinat din cap.
- Probabil nu-i pregătită încă să te vadă în patul
meu, dar trebuie să înceapă să petreacă timp cu noi până
se va întâmpla şi asta, nu?
Uau!
Am simţit fluturi în stomac la gândul că nu numai
eu anticipam un viitor împreună. M-am întins şi l-am
strâns de mână.
— Mi se pare grozav.
— Uite cum facem. Eu trebuie să trec pe acasă
înainte să mă duc s-o iau pe ea la ora două. Ce ar fi ca
între timp voi doi să mergeţi la târgul de vechituri, iar noi
să ne vedem mai târziu în parc?
M-am uitat la Fisher, care a dat din umeri.
— Eu zic că aşa e foarte bine.
După ce am terminat de mâncat, Fisher a plecat,
lar Hudson a făcut repede un duş, după care s-a îm r ca
cu hainele din ajun. L-am urmărit din uşa dormiţo ui
cuni îşi punea şosetele. Probabil a ghicit că mă uitam
e > indcă mi s-a adresat fără să se întoarcă.
a w~~ Crezi ca am putea ţine fiecare, •
nici! celălalt? Ca să nu mai port şosete e iumiiin
dnm Um sâm bătă dim ineaţă, că sunt de rasu
sPre casă18.
^ zâm bit, sim ţin d cum mi se încălzeşte mima.
im T în tr e walk ofjam e (trotuarul celebrităţilor) ş

lQlne W rum ul ru şinii) (n. tr.).


325

V
VI K E E L A N D

— M i-ar p lăcea m ult.


Câteva m inute m ai târziu Hudson m -a sărutat şi
şi-a luat răm as-bun.
— Ti-ai făcut program să ieşi cu Cbarlie la cină
astă-seară?
— De obicei, dacă suntem plecaţi în cursul zilei,
com andăm mâncare acasă.
— Crezi că ar fi prea mult dacă v-aş găti eu ceva?
Pot cumpăra cele necesare, în drum spre tine.
— Ar fi grozav. Dar pot face eu cum părăturile. Tu
scrie o listă şi dă-mi mesaj.
— Ba nu. Vreau să fie surpriză.
Hudson a zâmbit şi m-a sărutat pe frunte.
— Abia aştept.

— Tu şi Hudson păreţi foarte apropiaţi.


Mă plimbam prin târgul de vechituri, um ăr la umăr
cu Fisher.
Am oftat.
— E un tip incredibil!
Fisher a înălţat scurt din sprâncene de câteva ori.
— Ştiu. Azi-dim ineaţă, la m icul dejun, m-am uitat
bine la pectoralii lui.
Am râs.
— Nu asta am vrut să spun. Dar da, are şi un trup
uluitor.
— Probabil n-ar trebui să-ţi spun, el mi-a zis sa
nu-ţi suflu o vorbă. Dar tu ştii că nu sunt în stare sa ţi11
un secret, mai ales faţă de tine...
— Ce anume?

326
'NVITATIA
- Azi când a plecat, a bătut la Usa ^
o ltX uŞa mea
^ De ce?
_ M-a întrebat dacă mâine-dimi
Se pare că vrea să-ţi expedieze un p a c h e t ^ SUm acasă-
- Ţi-a spus ce anume?
Fisher a clă tin a t d in cap.

- Nu, dar i-am dat numărul meu rl * ,


ţă.mi trimită mesaj. Sper să nu-lanelP7H,„ elefon ca
beau câteva pahare. Numărul lui P , gre?eaIă după
numărului lui Hughes. U' e ch,ar deasupra
_ Tipul cu care te întâlneşti din când în când.
_ Da. Şi să ştii că noi nu schimbăm mesaio a '
vreme. Ultima oară, după ce am băut câteva J?« eSpr8
trimis un mesaj scurt. Vrei să ne-o tragem?, iaTei
spus unde era in acel moment. ni"a
Am pufnit în râs.
- OK, bine, să sperăm că n-ai să faci una ca asta
Totuşi, n-ai idee ce vrea să-mi trimită?
- Nu. Dar sper să fie polistiren expandat.
- Polistiren?
Fisher a dat din cap.
- Să amortizaţi sunetele scoase de pat când faceţi
prostii. V-am auzit toată noaptea.
- Oh, Doamne! Spune-mi că ai glumit.
- Patul tău e pe acelaşi perete cu televizorul meu
dinsufragerie. Ştii că am şi un raft unde-i decodorul, iar
dedesubtul lui sunt câteva cărţi. L-ai trântit pe jos pe
Stephen King.
Mi-am acoperit obrazul cu palmele.
- Iisuse, eu nu mi-aş dori să te aud pe tine făcând
Sex- De fapt, am rupt şi patul. Am să-l depărtez e a
perete.
327
VI KEELAND

— Super. Eu am rupt cândva un scaun sto


gic, pe vremea când mă vedeam cu ortodontistul n ^ 0'0' ^
niciodată un pat. ala- Dar i
Mi-am încreţit nasul.
— îţi mulţumesc pentru informaţie. De f
înainte, de fiecare dată când am să merg la dentistCUm ^
să mă întreb cine o fi făcut sex în fundul eol w o ’ 3m
pe care şed. P SCaunul
— Cu plăcere, a răspuns Fisher, făcându-mi cu
ochiul. Serios acum, cât de convingător aş fi dacă ţi-a
spune că eşti foarte luminoasă? S-a schimbat ceva la
tine, dar nu-mi dau seama ce anume.
ţ
— Probabil fiindcă am terminat cu abstinenţa după
mai bine de un an. Sau poate mă vezi relaxată pentru
prima oară după nu ştiu cât timp.
— Mmmm...
M-a cântărit din priviri. ,
— Nu. Asta s-a întâmplat azi-dimineaţă. Apropo,
îţi stătea bine cu părul zbârlit după ce abia făcuseşi sex.
Dar e vorba despre altceva... Eşti mai destinsă, ceva de
genul ăsta... *
Nimeni pe lumea asta nu mă cunoştea mai bine ca
Fisher - şi asta spunea enorm de mult despre fosta mea
relaţie. Aiden nu se sinchisise niciodată să afle dacă mă
frământa ceva.
M-am întins spre Fisher şi l-am luat de mână.
Mi-am împletit degetele cu ale lui şi l-am strâns uşor.
— Te pricepi atât de bine să-m i fii prieten. N-aveam
de gând să spun nimic, fiindcă nu vreau să fac prea mare ,
caz din asta, dar să ştii că azi am sunat-o pe mama, chiar
înainte să luăm metroul.
Fisher a înălţat din sprâncene.
— Ce ţi-a venit?
INVITAŢIA

în ultima vreme m-am gândit mult la iertare si


' ercat s ă - m i văd de viaţa mea.
Mn ridicat din umeri.
_ Vreau să-i gătesc lui Hudson ceva ce îmi
-»tea ea şi care-mi plăcea mult, aşa că mi-am zis că
^ un început bun.
_ probabil că s-a bucurat să te audă.
M-am încruntat.
- Da. Dar n-am vorbit prea mult. Am întrebat-o
daca îmi putea da reţeta dorită şi dacă ea şi tata erau
bine. Am avut impresia clară că ezită. Mi s-a părut că se
temea ca nu cumva să spună ce nu trebuie. Am vorbit
poate vreo cinci minute. Cand ne-am luat rămas-bun,
m-aîntrebat dacă am s-o mai sun curând şi i-am răspuns
caamsă încerc.
De data asta, Fisher a fost cel care m-a strâns de
mână.
- Bravo ţie! Cred că a sosit momentul, Stella Bella!
După ce am terminat de făcut cumpărături, Fisher
şicumine am luat metroul înapoi spre centru. Mergeam
în direcţii diferite, aşa că ne-am despărţit în Grand
Central Station.
El m-a sărutat pe creştet şi m-a îmbrăţişat strâns.
- Mă bucur pentru tine, mi-a spus. Presimt că
va fi bine cu tine şi Adonis. Prevăd că veţi avea un
^lum inos.
loc ^ P ^ tiţio a să ca întotdeauna, i-am mulţumit în
suflenSPUn Că eram de aceea^ Părere' Dar în "
Şi eu simţeam că aşa va fi.
pr0Vi^U!na^ nu mă aşteptam ca acea lumină
na dintr-o uriaşă explozie.

329
- Ce faceţi voi acolo?
Charlie a întins mâna.
- N-ai voie aici, tati.
- De ce?
- Pentru că pregătim o surpriză.
mnm ~ Atunci surpriza e numai pentru mine, din
moment ce o pregătiţi voi două?
Fiica mea a chicotit.
Pot fi surprize şi pentru o singură persoană, tati.
Am prins privirea Stellei şi i-am făcut cu ochiul.

trehwl~* • ar ^ Sa PUn n^te muz^ *n ce vo*


a U1t^ la bucătărie? Poate ceva cu Katy Perry sau
Taylor Swift...

Şi-aACUm era de a?tePtat>Charlie a început să ţopăie.


$a-i palmele, ca şi cum ar fi vrut să mă roage
. lndeplinesc o dorinţă... de parcă n-aş ii sărit şi în
she numai s-o fac fericită.
P°ţi s-o pui pe Dolly?
^ chicotit.
Asigur.
331
VI KEELAND

Am dat drumul la muzică şi m-am aşezat în living


cu picioarele pe măsuţa de cafea. Am luat telecomanda
şi am deschis televizorul pe canalul de sport, ESPN, fără
subtitrarea pornită, şi am început să citesc anunţurile
apărute în josul ecranului. Tocmai era intervievat un nou
atacant achiziţionat de Giants pentru sezonul următor.
Big Blue era echipa mea preferată, aşa că eram evident
interesat, numai că nu reuşeam să mă concentrez. Din
cinci în cinci minute aruncam un ochi spre bucătărie. Le
vedeam pe Stella şi pe Charlie gătind ceva ştiut numai de
ele. Stella stătea în picioare, în timp ce fetiţa mea şedea
la masă, amestecând în ceva. Nu auzeam ce vorbeau,
dar am văzut-o pe Charlie râzând cu mâna la gură. Iar
zâmbetul de pe chipul Stellei era de-a dreptul fantastic.
Nu vreau să par sentimental, dar aveam o senzaţie
de împlinire şi căldură sufletească. Ah, la naiba! Pe
cine voiam să păcălesc? Puţin îmi păsa dacă păream
sentimental. Eram fericit, al naibii de fericit! De ani
întregi nu mai simţisem că am o familie adevărată şi,
deşi o cunoşteam pe Stella doar de câteva luni, şi eram
pentru prima oară aici toţi trei, azi mă simţeam cu
adevărat acasă.
Tot aruncasem ocheade spre bucătărie, dar
probabil mă furase gândul, fiindcă în clipa când am
revenit la realitate, am văzut-o pe Stella uitându-se spre
mine. A zâmbit în colţul gurii, de parcă ar fi vrut să mă
întrebe Oare ce se petrece în căpşorul ăla al tău?
^r°kabil îşi închipuia că mi-o imaginam goală
in bucătărie sau că-mi aminteam toate locurile în care
acusem sex în casa mea, de o săptămână încoace. în
niciun caz nu se gândea că visam cu ochii deschişi la cum
rnnltetr6Ce Ser^e cu ce^e două fete care contau cel mai
voi U m^ne>cum vom juca diverse jocuri şi cum
de altfel niM 6le iarna asta>în Şemineul Pe care’
folosisem niciodată.
332
invitaţia

jumătate de oră m ai târziu au pus masa « ;.


yţjje, în sfârşit, să văd ce pregătiseră. Ş avut
Stella a a ş e z a t p e m asă un vas acoperit cu nn
prosop de b u cătărie, ia r Charlie s-a aplecat spre el 2
ochii la stella, c a re i-a făcu t un sem n din cap.
_ Ta-da! a exclam at fetiţa mea, dând prosopul la
o parte.

— Macaroane cu brânză? Aţi găsit o sursă nouă de


macaroane la cutie, pe care să le încercăm?
Charlie a clătinat din cap.
— Noi le-am pregătit, de la început!
Stella a zâmbit.
De la zero, scumpo, aşa se spune. Le-am pregătit
de la zero.
— Arată nemaipomenit!
Am privit în jur cu un aer teatral.
— Dar unde sunt porţiile voastre? Asta-i numai
pentru mine, nu?
Charlie a chicotit.
— Le împărţim, tati. E destul pentru toţi trei.
Salivam în timp ce Stella a umplut trei farfurii
cu mâncarea mea preferată. Abia aşteptam să-mi înfig
furculiţa în porţia mea.
— Sunt delicioase, am spus după câteva momente.
— Mulţumesc. Am... am sunat-o azi pe mama
^-mi dea reţeta ei.
Nu mă aşteptasem să-mi dea aşa °r Je^ ^ am
v°iam să fac alte c o m e n ta rii de faţă cu Charlie, aş
v°rbit ca să înţeleagă numai Stella.
~~ Şi cum a fost?
Stella a ridicat din umeri.
Aş zice că plăcut.
333
VI KEELAND

Am dat din cap.


- Ei bine, mulţumesc. Chiar e foarte
mâncarea.
Ea a zâmbit. [i
T
— Era şi timpul. ţ
Charlie, care era limpede că nu înţelesese semni f
ficaţia dialogului meu cu Stella, mi s-a adresat cu gura f
plină:
— Tati, după masă putem mânca îngheţată şi să ne f
jucăm de-a secretele? j
Am arătat cu furculiţa spre farfuria ei. ('
— N-ai terminat nici jumătate din ce ai acolo şi ^
deja te gândeşti la desert? Poate ai să fii prea sătulă ca să '
mănânci şi îngheţată. j
Charlie a râs batjocoritor, de parcă aş fi spus o ji
glumă.
— întotdeauna e loc pentru îngheţată, tati. De cum
ajunge în burtă se topeşte, fiindcă nu-i mâncare.
— Cum e jocul de-a secretele? a întrebat Stella. Nu
cred să fi jucat aşa ceva vreodată.
— Nu-i un joc propriu-zis. Pur şi simplu mâncăm
îngheţată şi ne dezvăluim pe rând secretele.
Nu voiam să spun de faţă cu Charlie că aşa făcuse
tatăl meu cu mine şi cu sora mea după ce mama fusese
diagnosticată cu cancer. Fusese felul lui de a ne învăţa
că puteam avea oricând încredere în el, că-i puteam
împărtăşi secretele noastre, iar el ni le putea spune
pe-ale lui.
— Orice fel de secrete? a întrebat Stella.
— Da, am răspuns.
Ea a zâmbit larg.
— Bine, joc şi eu.

334
invitaţia

Macaroanele cu brânză au fost săţioase, aşa că


jupa cină ne-am aşezat toţi trei pe canapea să ne uităm
laun film- Charlie s-a instalat în stânga mea, cu capul pe
genunchii mei, iar Stella s-a aşezat în dreapta mea Pe
la jumătatea filmului Inside Oui1«, Charlie deja dormea
dusă. Era de înţeles. După o masă atât de copioasă
prindea bine un pui de somn, iar filmul acela îl văzusem
de cel puţin cincizeci de ori.
La un moment dat, Stella s-a ridicat să se ducă la
baie, iar eu m-am tras uşor la o parte şi am culcat cu grijă
capul lui Charlie pe canapea. Pe urmă am aşteptat pe hol.
Când Stella a deschis uşa, am prins-o de braţ şi am tras-o
încamera de oaspeţi de alături.
Ea a chicotit, dar eu i-am astupat gura cu palma.
— Ssstt... Charlie aude şi musca.
Stella a dat din cap, aşa că mi-am luat mâna de pe
buzele ei.
— Ce faci? m-a întrebat în şoaptă.
— Am vrut să-ţi mulţumesc pentru cină.
— Mi-ai mulţumit deja.
— Să-ţi mulţumesc cum se cuvine.
Am prins-o de ceafă şi mi-am lipit buzele de ale ei.
~~ întotdeauna miroşi n e m a ip o m e n it, am ge
niut eu.
Ea mi-a prins limba cu buzele.
Iar tu întotdeauna ai un gust nemaipom
ex . La naiba! Probabil era o idee Proasta’ ^ ¿ a c a r
deC‘ asem' De când venise, nu avuse.s® ^ nevoia să fim
n, p^nut numai cu ea, iar acum simţ . apăsat.
> > noi doi. Am lipit-o de uşă ( • ssr“ “ 0 ap"5a
ne-a lăsat pe amândoi gâfâm • .
spus, cu buzele lipite de buza ei ejo .
'9 ------------- . „em coDii din 2015 (n. tr.). •
' n‘°fs pe dos”, film de animaţie pentru c p
VI KEELAND

— Ai sunat-o pe mama ta.


Chipul ei s-a îmblânzit.
— Da. Nu cred să merg la cină acolo prea curând
dar ce mi-ai spus tu chiar m-a pus pe gânduri. Viaţa ^
scurtă şi nu se ştie niciodată ce-ţi poate aduce ziua
de mâine. Nu vreau să am regrete şi vreau să-mi văd
de viaţa mea. *
Am privit-o în ochi şi i-am cuprins obrajii cu
palmele.
— Mă bucur.
Ea a întors capul şi mi-a sărutat palma.
— Crezi că Charlie va dormi până mâine-dimi-
neaţă? Poate ar trebui să plec.
— Nici vorbă. Din clipă în clipă se va trezi şi va cere
îngheţată.
Stella a zâmbit.
— Şi astfel am să aflu unul dintre secretele tale.
Cumva aşteptam cu nerăbdare momentul.
— Zău?
Ea a încuviinţat din cap.
— Atunci să-ţi spun unul chiar acum.
I-am făcut semn cu degetul să vină mai aproape.
Când s-a apropiat, m-am aplecat cu buzele la urechea ei
şi i-am şoptit:
— Sunt nebun după tine, iubito!
Ea m-a privit şi mi-a zâmbit.
— Şi eu sunt nebună după tine!

336
in v it a ţ ia

®C"Î0\^n>®

într-adevăr, Charlie s-a trezit cu vreo zece minute


înainte de sfârşitul filmului. Şi-a. întins braţele deasupra
capului şi a întrebat.
— Acum putem mânca îngheţată?
Am chicotit.
— Nici nu te-ai trezit bine.
- S u n t suficient de trează ca să pot mânca
îngheţată.
— Bine. Ce ar fi să vă aşezaţi voi două la masă, iar
eu am să vă pregătesc cupele cu îngheţată. Vrei cu de
toate?
Charlie a dat repede din cap, zâmbind cu gura până
la urechi.
Am ridicat bărbia către Stella.
— Dar tu?
— Ce înseamnă „cu de toate”?
— Frişcă, fulgi de ciocolată, nuci, felii de banană şi
sos de ciocolată.
Stella s-a lins pe buze.
— Bineînţeles că vreau.
La bucătărie am pregătit trei cupe. Le-am adus la
masă şi am spus:
— Bun. Şi acum, cine vrea să fie prima?
Charlie a arătat cu degetul spre Stella.
— Stella! Vreau să ştiu secretul ei.
— Vai de mine... a spus Stella. Va trebui sa ma
lăsaţi câteva clipe să mă gândesc la unu .
Am început să mâncăm îngheţata şi m cele din
Urmă Stella a ridicat mâna.
337
VI KEELAND

— M-am gândit!
S-a aplecat spre Charlie peste masă şi a cohn -
glasul. rat
— Secretul ăsta nu-1 cunoaşte nimeni. Sienr
să-l păstrezi? 6 poţl
Charlie a făcut ochii mari, încântată şi a dat repede
din cap.
— OK. Ei bine, când aveam vreo opt sau nouă ani
- nu eram cu mult mai mare ca tine - am găsit în parc o
broască ţestoasă. Cam atât de mare.
Stella a făcut cu degetele un cerc de mărimea unei
mingi de golf.
— Am luat-o acasă şi i-am întrebat pe părinţii mei
dacă puteam s-o păstrez, dar ei mi-au spus că nu, fiindcă,
după părerea lor, broasca trebuia să trăiască în natură.
Aşadar, a doua zi m-am dus înapoi în parc şi am vrut
;p k să eliberez broasca. Am pus-o în iarbă, în locul unde o
V găsisem, dar se confunda atât de mult cu culorile din
Wf jur, încât cel puţin şase copii erau cât pe ce s-o calce în
picioare. Mi-am dat seama că dacă o lăsam acolo va păţi
ceva rău. Prin urmare, în noaptea aceea am adus-o iar
acasă şi am pus-o într-un sertar. După vreo săptămână
mama a dat de ea, când voia să-mi aşeze rufele acolo.
Mi-a ordonat din nou s-o duc în parc. Am dus-o, dar
de câte ori aveam ocazia, mergeam să văd ce face. Am
încercat s-o las într-un colţ al parcului, unde era mai în
siguranţă, dar ea se întorcea mereu în locul unde alergau
copiii. Eram tare îngrijorată pentru ea. După câteva
săptămâni urma să plec cu familia în vacanţă în Florida,
la Disney World şi SeaWorld. Aşadar, am ascuns broasca
în rucsac, am dus-o pe furiş la SeaWorld şi i-am dat
drumul în ţarcul cu broaşte ţestoase. Mi-am zis că acolo
avea să fie în siguranţă.
Am ridicat din sprânceană.
— Ai adus pe furiş un animal la SeaWorld?

338
invitaţia

Stella a dat din cap.


- îm i place să cred că am ajuta(.
adăpost, dar da. J at"0 să-şi găsească

- Tati, putem să mergem la SeaWorld? Poate


vedem şi broasca pe care a salvat-o Stella.
Nu m-a lăsat inima să-i spun că probabil broasca
•_J /S *-v-* lllf

— Poate o să mergem într-o zi.


Charlie a vârât în gură o linguriţă plină de îngheţată.
— E rândul tău, tati.
Am iecunoscut ca nu fusesem niciodată la
SeaWorld, apoi i-am dat cuvântul fetiţei mele.
Charlie s-a bătut uşor cu arătătorul pe buze, în
timp ce rotiţele din mintea ei se tot învârteau.
— Poate să fie un secret pe care doar Stella nu-1
ştie? Nu-mi vine în minte nimic din ce nu ştii tu, tati.
— Desigur.
Charlie s-a aplecat spre Stella, la fel cum făcuse şi
Stella mai devreme. Şi-a făcut mâinile căuş la gură şi a
şoptit:
— De fapt, pe mine nu mă cheamă Charlie.
— Uau! OK. E un mare secret. Nu ştiam.
Stella a aruncat o privire scurtă către mine, eu am
dat din cap, apoi şi-a îndreptat din nou atenţia spre fiica
mea.
— C harlie e prescurtarea de la alt nume? a
întrebat ea.
Fiica m ea a clătinat din cap.

Al doi ______ ____ -


bunica din partea lui tati.
VI KEELAND

Deci, Charlie e prescurtarea de la Charlott


cel de-al doilea nume al tău. Atunci care-i primul num ?
— Numele bunicii din partea mamei mele- Lak
— Laken? * en*
Stella şi-a împreunat sprâncenele.
— Adică te cheamă Laken Charlotte?
Charlie a dat din cap.
— Tati, poţi să-mi mai pui frişcă peste îngheţată?
Şi-a înclinat cupa spre mine şi s-a încruntat.
— Nu mai am deloc.
— Fiindcă ai mâncat-o. Dar îţi mai pun. Du-te şi
adu frişca din frigider.
Charlie a sărit de pe scaun. Terminase cu secretele,
acum avea alte preocupări. Stella însă părea nedumerită.
— O cheamă Laken Charlotte? E o combinaţie de
nume destul de neobişnuită.
Am ridicat din umeri.
— Probabil. Mama fostei mele soţii a murit cu
câteva luni înainte de naşterea lui Charlie. Soţia mea
voia să boteze fetiţa cu numele mamei ei, aşa că am decis
să-i dăm numele mamelor noastre, ca să le onorăm astfel
pe amândouă. Dar după ce a născut-o pe Charlie, Lexi a
suferit un timp de depresie postnatală şi de fiecare dată
când îi spunea copilului Laken, se tulbura şi se întrista.
Atunci am început să folosim al doilea nume, Charlotte,
T»A W ^
dar l-am prescurtat în Charlie. Şi aşa a rămas. Pana sa
aibă o lună sau două, am strigat-o Charlie şi n-am mai
putut să-i spunem altfel.
— Laken Charlotte, a repetat Stella.
Părea că o frământă un gând.
— Nu mă preocupă treaba asta, fiindcă pentru
mine Charlie e Charlie şi atât. Te supără că nu ţi-am spus
până acum?

340
INVITAŢIA

Stella a clătinat d in cap .


___jsju> nici vorbă... Doar că...
Am aşteptat să spună mai mult, dar ea a privit în
gol, cu gândul în altă parte.
— Şi Lexi e prescurtarea de la ceva?
Mi-am împreunat sprâncenele.
— Lexi, fosta mea soţie?
Stella a dat din cap.
— Numele ei întreg e Alexandria, dar toată lumea
îi spune Lexi. De ce?
Stella s-a albit la faţă şi a făcut ochii mari. Părea
teribil de speriată.
— S-a întâmplat ceva?
Ea a clătinat din cap.
— Nu. Nu, eu... dar mă cam doare capul.
— Te doare capul? m-am încruntat eu. De unde şi
până unde?
— Aăă... nu ştiu, acum m-a apucat.
Instinctul îmi spunea că nu era adevărat, dar
Charlie s-a întors la masă cu frişca şi şi-a împins cupa
sPre Hiine. I-am pus mai multă frişcă decât ar ii fost cazul
Ş11 am întins cupa, apoi mi-am îndreptat din nou atenţia
SP* Stella.
~~ Vrei o pastilă de durere de cap?
Nu* De fapt... cred că am să plec.
Cu siguranţă ceva nu era în ordine.
~~~Niti măcar nu ţi-ai terminat îngheţata.
Ştiu. îmi pare rău.
ridicat şi şi-a dus cupa în bucătărie,
nu
au^ dus după ea şi am coborât glasul, ca să

341
VI KEELAND

— Te-a tulburat ceva? De ce am senzaţia că tocmai


am făcut ceva care te-a întors pe dos?
Stella a zâmbit, dar zâmbetul ei era vizibil forţat
— N-ai făcut nimic. Doar că... simt nevoia să stau
întinsă.
Am privit-o în ochi o clipă, apoi am dat din cap.
— Bine. Atunci îţi chem un Uber.
— Pot să iau metroul.
— Nu. îţi chem un Uber. Nu te simţi bine.
Am scos telefonul din buzunar şi am deschis
aplicaţia. Am tastat adresa Stellei şi pe ecran mi-a apărut
că taxiul avea să ajungă mult prea repede. Am întors
telefonul spre ea şi i-am arătat.
— Patru minute.
— OK. Mulţumesc.
I-a trebuit un minut ca să-şi adune lucrurile, apoi
şi-a luat rămas-bun de la Charlie, care a strâns-o în braţe
cu putere.
— Mă întorc imediat, i-am spus fetiţei mele. Tu
termină-ţi îngheţata, eu mă duc s-o conduc pe Stella.
— OK, tati.
Ajunşi la uşă, am ieşit afară împreună cu Stella şi
am tras uşa după mine, iară s-o închid de tot.
— Sigur eşti bine?
— Da, sigur.
Stătea cu ochii în pământ.
— Uneori durerea de cap îmi dă o s e n z a ţ i e de
greaţă, aşa că mă gândesc că-i mai bine să merg acasa.
N-am crezut-o nici de data asta, totuşi am
încuviinţat din cap.
— OK.

342
De după co lţ s-a ivit o m aşin ă cu în c
aşa ca i-am cu p rin s o b ra jii cu p a lm e le ” f mneIe Uber,
uşor pe buze. Ş1 sărutat-o
- în ain te să urci, verifică-i num ărul r u .
termine cu 6FE. Şi d ă-m i m esaj când aiim • re să se
Ea a dat din cap. nd ^ acasă.
- Noapte bună!
Am privit-o o colin d taxiul si
maşinii, după care s-a urcat pe banchet, ' !? număruI
spus ceva şoferului şi am aşteptat să n spate- *-a
umăr şi să-mi mai facă un ultim sem n ! ească Pes*e

S S S S S a r S' 3 desPr*ns de lângă bordură

nu avea n i m i c a - a f a c e ^ ™ durer e1 S P " nea *


f a u lt a ţ i

Când am ajuns la serviciu luni dimineaţă, Stella nu


era acolo. Am trecut pe la biroul ei de trei ori înainte de
şedinţa de la ora 9. Văzând că nu apare, i-am trimis un
mesaj scurt.
H u d son : T o tu l e O K ?
Faptul că telefonul meu nu bâzâia drept răspuns
mă tulbura mai mult decât dacă ar fi sunat tare în timpul
prezentării pe care trebuia s-o urmăresc. Nu reuşeam
să mă concentrez. Sâmbătă seară, după plecarea ei,
izbutisem să mă conving pe mine însumi că dădusem
prea mare importanţă incidentului, că era o simplă
migrenă şi că duminică dimineaţă totul avea să fie bine.
Dar iată că nu se întâmplase aşa.
Când s-a încheiat prezentarea se făcuse aproape
unsprezece şi încă nu primisem nicio veste de la Stella.
Uşa de la biroul ei era încuiată, iar fata de la recepţie
mi-a spus că n-o văzuse în ziua aceea. Aşadar, m-am dus
a stau de vorbă cu sora mea.
’Neaţa! Ai vorbit azi cu Stella? încă n-a venit.
Sora m ea s-a o p rit din scris şi a ridicat privirea.
# Bună, Hudson! Şi eu mă bucur că te
^mineaţa asta frumoasă. Sunt foarte bine, mulţumes .

345
VI KEELAND

— N-am chef de...


Ea s-a încruntat.
— Ce-ai păţit?
— Poţi să-mi răspunzi dacă ai vorbit sau nu cu
Stella astăzi?
Olivia a oftat.
— Da, am vorbit cu ea de două ori. Lucrează de
acasă. Nu ţi-a spus şi ţie?
Am clătinat din cap.
— Se simte bine?
Pe chipul surorii mele s-a aşternut o expresie de
îngrijorare.
— Zicea că a avut o durere de cap care n-a lăsat-o
să doarmă două nopţi la rând, dar că acum se simte mai
bine. Totul e în regulă cu voi doi?
Mi-am trecut degetele prin păr.
— Da, aşa cred.
Sora mea mi-a aruncat o privire scurtă şi şi-a strâns
buzele într-o linie severă.
— Aşa crezi? Dar nu eşti sigur. Ce i-ai făcut?
— Eu? Ce te face să crezi că i-am făcut ceva?
— De regulă, când un bărbat nu-i sigur dacă a făcut
ceva înseamnă că a făcut.
Am ridicat din umeri.
— Mă rog...
Când m-am întors în birou, telefonul meu a bâzâit
în sfârşit. După mai bine de două ore de aşteptare.
Stella: Totul e în regulă. Azi lucrez de
acasă.
Am simţit o oarecare uşurare că nu mă ignora total,
dar asta nu a fost îndeajuns cât să-mi dispară golul din
stomac. Aşa că i-am trimis un nou mesaj:

346
INVITAŢIA

Hudson: Ţi-a trecut durerea de cap?


Era o întrebare destul de simolă •
vfeut cum s-au mişcat cele trei punctul’J ! t0tUŞÎ am
,udispărut, cum in sfârşit au început din I aP°' CUm
dupăcare s-au oprit complet. Zece minute ^ t S ^
primit in sfârşit un răspuns. mai tarziu am

Stella: Da, mi-a trecut M„u,


te interesezi de starea mea SC °ă
Acel Mulţumesc că te interese* J
aducea al naibii de mult cu Şi acum lasn J ? ™ mea
Mă rog... Aveam de lucru i ^
irosescşi mai multe ore întorcând pe t o S j i ÎH'° C să
asta, am aruncat telefonul pe birni, p 7 ^ Sltuafia
nueram în stare să înţeleg femeile. PUr Ş1 simPIu

A doua zi, la ora şapte, când am ajuns la birou, am a


fost în culmea fericirii să văd o dâră de lumină pe
uşa Stellei.
— Bună dimineaţa! Ai venit...
Stella era cu nasul vârât în laptop. A ridicat capul şi
mi-a zâmbit, nu însă şi cu ochii.
- Da. îm i pare rău că n-am ajuns îen.
v xiu lucrezi pentru
— N-are de ce să-ţi Parat . * * i foloseşti după
mine. Ţi-am pus biroul la dispoziţie ca vorba de
cum ai nevoie. Am fost îngrijorat ca poate era
mai mult decât de o migrenă... ^ de colo colo pe
Stella a început să mute niş
blr°u, evitând să mă priveasca in oc '' durere de
- Nu, n-a fost nimic mai mult.
CaP- Mi se întâmplă uneori.
347
VIKEEIAN D

Cu câteva zile în urmă aş fi intrat în biroul •


fi închis uşa după mine şi mi-aş fi lipit buzele d t 3Ş
într-un sărut care m-ar fi lăsat cu o erecţie er * !'
Dar în acel moment simţeam la ea ceva care
să rămân în pragul uşii. Cu alte cuvinte, nu fuses^ d**
o durere de cap. Dar Stella lucra, iar eu trebuia să
pregătesc pentru o şedinţă, astfel încât, pentru moment3
nu aveam de gând să mai insist.
Am făcut un semn din cap către biroul meu şi am
spus:
— La prima oră am o întâlnire care îmi va lua
aproape toată dimineaţa. Vrei să ne vedem după-amiază
să discutăm despre materialele care nu ne-au fost livrate
încă? Putem vorbi despre tot ce consideri o prioritate şi
crezi că ai nevoie de intervenţia mea.
— Am verificat eu lista ieri. Deocamdată suntem
în grafic. Am totul sub control. în curând mă întâlnesc
cu Olivia ca să revedem pentru ultima oară proiectele de
marketing.
— Oh... OK.
Am ridicat din umeri.
— Atunci poate luăm prânzul împreună?
— La ora aceea am să fiu ocupată cu Olivia. Iar mai
. târziu, după-amiază, am o întâlnire în oraş la biroul lui
Fisher.
— La biroul lui Fisher?
— Fără legătură cu Parfumurile Personalizate.
Era limpede că-mi dădea papucii, dar m-am făcut
că nu înţeleg.
— Atunci luăm cina împreună?
Ea s-a încruntat.
— Probabil mai târziu am să mănânc ceva cu
Fisher.

348
INVITAŢIA

Oricât m-am străduit n-am reuşit sa afişez un


t>„ic, sa ma prefac ca totul era în ordine. Am fabnHt
£,r*> * » dl" caP> ch 'P m le in semn de î n ţ e S
- Anunţă-mă dacă mai ai nevoie de mine
- Mulţumesc, Hudson.
Cu trei nopţi în urma #

Nu putea fi decât o coincidenţă.


Ştiam că nu-i adevărat, dar în timp ce Uberu!
demara de lângă bordură, mi-am repetat că este. De
n-aş ii facut-o, cu siguranţă aş fi vomitat pe bancheta din
spate a bietului şofer. Eram speriată de moarte.
în clipa când am ajuns în faţa clădirii unde stau
am sărit din maşină şi am alergat spre ascensor. După ce
l-am aşteptat două secunde, am decis s-o iau la fugă în
sus, pe scări, preţ de opt etaje, în loc să aştept cu inima
ticăind în piept, ca o bombă cu ceas.
Odată ajunsă acasă, m-am dus glonţ în dormitor
şi m-am lăsat în genunchi, pe podea, ca să scot de sub
pat cutiile de plastic pe care le ţineam acolo. Panicată,
nu mi-am amintit cum arăta coperta jurnalului pe care-1
căutam şi nici în care cutie le vârâsem pe cele mai recente.
Aşadar, am pus mâna pe prima cutie şi am început să le
trag de sub pat şi pe următoarele, rând pe rând.
Prima cutie conţinea cel puţin treizeci de jurnale
adunate în decursul anilor, dar niciunul recent. Nu m-am
obosit să le pun la loc, ci am scos capacul următoarei
cutii. Aici erau doar câteva jurnale. Am luat unul roşu cu
351
VI KEELAN D

coperţi de piele şi am avut senzaţia că trece prin mine un


curent electric. Cu zece secunde în urmă nu l-aş fi putut
recunoaşte între celelalte, dar în clipa când l-am ţinut în
mână, am ştiut. Pur şi simplu am ştiut că era cel pe care-1
căutam.
Spre deosebire de toate celelalte jurnale pe care le
luasem în mână, pe acesta nu m-am repezit să-l deschid
şi să-l citesc. Am răsuflat adânc şi m-am străduit să-mi
ţin firea, şocată încă o dată de gravitatea situaţiei. Dacă
ceea ce bănuiam era adevărat...
Oh, Doamne, ştiu că am dreptate.
M-a năpădit o senzaţie de greaţă. Cu mâinile
tremurânde am deschis jurnalul şi am început să citesc.

Dragul meu jurnal,


E prima pagină dintr-un nou jurnal, ceea
mi se pare foarte potrivit de vreme ce stau
aici şi scriu în ziua asta. Ştiu că a trecut
ceva timp de când n-am mai scris ceva,
dar umplusem toate paginile vechiului meu
jurnal şi nu aveam nimic deosebit cu care să
încep unul nou.
Dinfericire, de curând situaţia s-a schimbat.
Vara asta n-afostnicipe departe plicticoasă.
De fapt, cred că a fost una dintre acele veri
despre care muzicienii compun cântece.
Am întâlnit iubirea vieţii mele. E blând şi
tandru, dar în celaşi timp sumbru şi aspru,
în luna mai, când m-am întors de la colegiu,
părinţii m-au obligat să merg la o petrecere
plicticoasă dată de un prieten al lor. N-am
vrut să mă duc, dar sunt teribil de fericită
că am facut-o, fiindcă acolo l-am cunoscut
pe bărbatul cu care am să mă mărit într-o
bună zii

352
INVITAŢIA

¡n curând mai multe detaliu


A.

M-am oprit şi am început să anali'/P, fi


Hudson nu-mi povestise cum ^ ţ carea,vint
l fosta lui » ţie , dar t a i spusese ^
prietene şi ca se invarteau in aceleaşi cercuri 1 T î
„chipuisem'ră H venea de la HUSBAND», d T p te lT ,'
fel de bine sa vina şi de la Hudson. P a
în timp ce puneam detaliile caDla r™ î„ •
mea s-a făcut lumină. «P * cap, m nuntea
Fosta mea colegă de cameră, Evelyn, îmi dăruise
acest jurnal de ziua mea. Evelyn era prietenă cu fosta
soţie a lui Hudson. Poate chiar Alexandria îi dăduse în
păstrare jurnalul sau, cine ştie, poate Evelyn îl furase.
Dumnezeu mi-e martor că ea avea obiceiul să şterpe­
lească lucruri de la prieteni.
Alexandria se căsătorise la Biblioteca Publică din
New York, de asta eram sigură. Citisem în detaliu despre
planurile ei de nuntă. Hudson se căsătorise şi eltot acolo,
la fel ca părinţii lui cu ani în urmă.
Eram 99,99% sigură că fetiţa despre care scrisese
Alexandria se numea Laken Charlotte. îmi aminteam
fiindcă era pentru prima oară când autoarea jurnalului
pomenea alt nume în afară de al ei. în rest, menţiona
diverse persoane doar cu iniţială, dar în ziua când se
născuse fiica ei, îi scrisese şi numele. Laken Charlotte.
Nu era un nume obişnuit, dar aveam nevoie sa mă
conving 100% şi asta acum, pe loc. Nici vorbă sa ci esc
tot, aşteptând să ajung la pagina cu pricina. Aşa ca am
început să răsfoiesc cu d i s p e r a r e jurnalul până am a
secţiunea de care îmi aminteam.

20 Soţ (engl.) (n. tr.).


VI KEELAND

Dragul meu jurnal,


Azi am devenit mamă.
Sunt mamă.

A trebuit să scriu asta încă o dată, fiindcă


tot nu-mi vine să cred. Naşterea afost ca în
toate poveştile de groază pe care le auzisem
până acum, în legătură cu durerile facerii,
de nu chiar mai rău. Dar în clipa în care
mi-au pus fetiţa în braţe am uitat complet
de chinurile îndurate. E un copil perfect din
toate punctele de vedere.
Azi la ora 2.42 viaţa mea s-a schimbat
Mi-am privit copilul în ochi şi în adâncul
sufletidui am ştiut că trebuia să devin ofiinţă
mai bună. Mai puternică. Mai puţin egoistă.
O fiinţă cinstită. Sunt atât de mândră să
fiu mama fetiţei mele dragi, încât azi fac
legământ să devin un om de care săfie şi ea
mândră într-o bună zi.

Bine ai venit pe lume, Laken Charlotte.


A.

Am lăsat jurnalul în poală şi am închis ochii.


Fosta soţie a lui Hudson era mama lui Laken
Charlotte, mama lui Charlie. Din nefericire, era singurul
lucru de care eram sigură. Fiindcă din câte scrisese
Alexandria în jurnal, era singurul lucru de care era
sigură şi ea. Ascunsese un secret faţă de soţul ei - un
mare secret.
D e data asta nu mi-am mai stăpânit senzaţia
d e vomă. Am alergat la baie şi mi-am golit conţinutul
stomacului în toaletă.

354
S te & c o

Cu cincisprezece luni în urmă

— Miroşi a parfum, Aiden.


M-am desprins din îmbrăţişare şi am făcut un pas
in spate.
El a oftat.
— Nu începe iar. Ai mostre şi la tine acasă, şi la
mine. Normal că o parte din mirosuri se impregnează în
hainele mele.
Mi-a întors spatele şi s-a dus la baie. Am pornit
după el.
— Miroşi a iasomie. N-am esenţă de iasomie nici
aici, nici la tine acasă.
— Atunci probabil e o combinaţie dintre esenţele
aJea pe care le laşi peste tot. Tu ştii mai bine ca oricine
că, atunci când combini mai multe parfumuri, obţii unu
n°u. îmi închipui că mirosurile care s-au prins de haina
mea de lână s-au combinat la fel.
— Unde ai fost în seara asta?
— Am corectat lucrări la birou. Vrei ca pe
să-i cer paznicului să-ţi scrie un bilet de con rmar:
ntrebarea e unde ai fost tu, încă eşti încălţata cu p
355
VI K E E L A N D

ă ^ Î rajii fOŞii ^ friS - PrCSUpUn Că * tu ai lucrat până

— A m fo st la laborator ca să lucrez la algoritm.


A id a n şi-a dat ochii peste cap.
— La algoritm ... mda. Credeam că am lămurit
ch estiu n ea asta. Cu banii respectivi ne cumpărăm o casă.
— D acă am fost de acord să folosim banii ca să ne
cu m p ă ră m o casă nu înseam nă că renunţ să lucrez la
p ro d u su l m eu.

— N u, dar de unde ştiu că într-adevăr ai fost la


lab o rato r?

N -ai de unde să ştii. Dar nu eu sunt cea care


m iro ase a p arfu m şi plăteşte pentru cazarea la hoteluri,
cu cârd u l de credit.
— N -am c h e f s-o luăm de la capăt, Stella.
A id en şi-a pus m âinile în şolduri.
— A m făcut o rezervare la hotel pentru părinţii mei,
care urm au să vin ă în oraş. Asta s-a întâmplat cu mult
tim p în urm ă şi am uitat s-o anulez când ei au renunţat
să m ai călătorească la N ew York. Mi-a ieşit complet din
m inte, până în m om entul în care m-ai întrebat tu. Mi-am
am intit abia după o săptăm ână, aşa că am achitat factura.
Nu ştiam că trebuie să-ţi dau raportul.
Povestea lui avea sens, numai că nu-mi spusese
niciodată că părinţii lui intenţionau să vină la New Yor ,
iar în trecut, de câte ori veniseră, trăseseră de fie c a re ^ *
la un hotel de lângă locuinţa lui, nu tocmai în c e ă a
capăt al oraşului

G ăsea o ex p licativ ^ S? t â m p l a d e fiecare dată.


parfurr^ un m vPeni rU .o rice: factura la hotel, mirosul
ia birou îl văzuse 1 u^*os* faptu 1 că prietena mea de
frumoase, cu r5stau rant în compania unei brunete
Părea destul de intim . Nu era vorba
356
WIMIU

doar de un singur indiciu, ci de multe lucruri mă


care se tot adunau. mărunte
- Uite care-i treaba...
Aiden s-a apropiat de mine şi mi-a pus mâinile ne
umeri. F
- Nenorocitele alea de jurnale îţi vâră în cap tot
felul de tâmpenii.
îmi doream din toată inima să-l cred. Dar nu-mi
ieşeau din minte asemănările intre felul in care sc purta
Alexandria faţă de soţul ei şi ce se întâmpla de la un timp
între Aiden şi mine. Alexandria venea acasă şi se ducea
direct la duş ca să se spele de mirosul amantului, la fel
cum începuse să facă şi Aiden de câteva luni încoace,
dacă se întâmpla să fiu la el acasă, când se întorcea de
la serviciu. Alexandria era extrem de grijulie cu mobilul.
Acum Aiden îl lua pe al lui chiar şi la baie când facea
duş. Cu excepţia acelei singure ocazii când sosisem la e
acasă şi el era la duş. îi văzusem mobilul pus la mcarcat
pe noptieră şi încercasem să arunc o privire a mesaj
cât timp se auzea apa curgând, descopenn as ^
schimbase parola şi că n-o mai avea pe cea
folosea de o veşnicie.
L-am privit în ochi. ^ l I nu ai orelaţie
— Pe cuvântul tău? Dă-ţi cuvantu c j uj
cu altcineva. Pur şi simplu nu pot sa scap
den- . si mi-a spus,
El s-a aplecat şi mai mult spre
pnvindu-mă în ochi: a . g
Trebuie să ai în c r e d e r e în n1 ^ ^ liniştisem-
Am încuviinţat din cap, deşi to ^ maj0ritatea
. în seara aceea, ne-am C ^ 0 sărutare scU^ P
!?rilor din ultima doar cu
v r e m e : ^ lucru car
raz>fără să facem sex. Ăsta e
VI KEELAND

schimbase în ultimele şase luni şi asta nu făcea decât


să-mi sporească bănuielile.

în săptămâna care a urmat aproape totul revenise


la normal, până când m-a sunat Fisher într-o dimineaţă,
în timp ce făceam pâine prăjită.
— ’Neaţa. Ziceai că Aiden pleacă din oraş diseară,
nu? E unul dintre motivele pentru care ai schimbat din
duminică în vineri ziua filmului la care mergem împreună
în fiecare lună.
— Da. Se duce la o conferinţă despre introducerea
noii tehnologii în prelegerile universitare. De ce?
— M-am întâlnit cu ciudatul ăla de coleg al lui,
Simon... Cel care îşi face cărare pe mijloc şi-şi piaptănă
părul de o parte şi de alta. Acum câţiva ani, la petrecerea
voastră de Crăciun, nu mai scăpăm de el, mi-a explicat
jumătate de oră de ce baloanele cu heliu dăunează*
mediului marin.
— îmi amintesc de Simon. Ce-i cu el?
— Păi... mergem la aceeaşi sală de sport. îl văd
din când în când şi încerc să-l ocolesc. Numai că azi-di-
mineaţă singura bandă de alergat liberă era chiar lângă
el. Aşadar, am fost nevoit să alerg alături de el. A văzut că
aveam o sticlă de apă şi a început să-mi ţină o prelegere
despre efectele plasticului asupra planetei. Am încercat
să schimb subiectul şi l-am întrebat dacă merge şi el la
conferinţă.
— OK...
— Mi-a zis că s-a ţinut săptămâna trecută.
— Poftim?

358
invitaţia

Am înlemnit cu cuţitul de unt suspendat în aer


uitând cu desavarşire de pâine.
- Poate se ţine câteva weekenduri la rând?
- Aşa mi-am zis şi eu. Ştiu că de la un timp încoace
ai început să nu mai ai încredere în Aiden şi n-am vrut
să-ţi spun de treaba asta, dar m-am tot frământat. Până la
urmă am căutat pe internet informaţii despre conferinţă.
A fost în weekendul trecut, doar în weekendul trecut^
Stella.
Cum de partea mea s-a aşternut o tăcere lungă, am
auzit îngrijorarea din glasul lui Fisher.
— Te simţi bine?
în mod bizar mă simţeam amorţită, nu speriată,
nici furioasă cum fusesem când începusem să am
bănuieli. Poate că în adâncul sufletului ştiusem tot
timpul adevărul. Dar eram ferm convinsă că Aiden nu va
recunoaşte niciodată.
— Da, sunt bine.
— Ce ai de gând să faci?
— Crezi că mai poţi împrumuta o dată maşina
Prietenului tău?
— Probabil. De ce? ?
— Poţi s-o împrumuţi şi să vii aici la ora patru.
— Credeam că seara de film "‘" “ ^ A ^ ia n u rile .
4. - Aşa ar fi trebuit. Dar mi-am s c h mba p
A*den pleacă la patru şi vreau să-l urm

~~~ Uite-l! u ¿in bloc trăgând


, Am arătat spre Aiden, c^ e o a r c a s e r ă m la patru
duPâ el valiza pe rotile. Eu şi Fisber parca
ÎTlaŞini d is t a n ţ ă ş i a ş te p ta m .
35
VIKEE LAND

M-am făcut mică pe locul meu, deşi Aiden n l„,


spre stanga adică în sens opus faţă de noi. îşi
automobilul Pnus mtr-un garaj la două blocuri depărtaS
de casă. F
— Să merg după el? m-a întrebat Fisher.
Am clătinat din cap.
— Durează câteva minute până ajunge la garaj şi
cel puţin încă zece până i se aduce maşina. Probabil e mai
bine să aşteptăm până intră în garaj, ca să nu ne vadă.
— OK.
Să urmăreşti pe cineva nu-i la fel de simplu ca
în filmele de la televizor, mai ales în New York. Cum
semaforul verde permite trecerea doar a câtorva maşini,
simţeam cum mă cuprinde neliniştea de fiecare dată când
eram astfel despărţiţi. Cumva am reuşit totuşi să nu ne
pierdem de Aiden. Am rămas la câteva maşini în urma
lui pe bulevardul Roosevelt, după care l-am urmărit pe
autostrada I-87.
— Am impresia că merge spre nord, a spus Fisher.
Dar am telefonat acolo unde s-a ţinut conferinţa la care
ţi-a spus că se duce. Mi-au răspuns clar că a fost doar în
wekendul trecut.
Am clătinat din cap.
— Nu ştiu ce să mai cred . Poate se întâlneşte cu
o femeie c h ia r în locul unde s-a ţinut con ferin ţa? Ca sa
justifice altă factură Ia hotel?
— Poate. I-ai pus suficiente întrebări ca să-şi dea
seama că ai bănuieli.
Am mai mers un timp şi, după toate
Aiden proceda exact cum anticipaserăm noi, as
aveam ceva de condus. Dar când ne-am aPr0?1 n(je
ieşirea de pe autostrada din apropierea zonei ^
copilăriserăm amândoi, Aiden a semnalizat şi a trec
banda întâi.

360
INVITAŢIA

_ C u n o a ş t e lo c u r ile , a ş a că probabil are nevoie de


o toaletă s a u d e b e n z in a ş i s-a gân d it să oprească aici.
F ish e r a r ă m a s p u ţin în urm ă, dând voie câtorva
maşini s ă t r e a c ă în a in t e a n o astră, ca să nu fim chiar în
spatele lu i A id e n c â n d o p re a m la semaforul din dreptul
ieşirii de pe au to strad ă.
— Eşti teribil de priceput la urmăriri, Fisher.
El a zâm bit.
— N u-i pen tru prim a oară, scumpo. Homosexualii
nu-şi pot ţine scula în pantaloni prea multă vreme. Din
păcate, am m ai făcu t asta.
— F ără m in e?
El a dat din umeri.
— M i-am închipuit că ai să-mi faci morală că
urmăresc pe cineva.
Probabil avea dreptate. Cu un an în urmă, dacă
ar fi simţit nevoia să urmărească pe cineva,^ i-aş
că, dacă nu avea încredere în acea persoana, relaţia 10
nu putea duce la nimic bun. Şi iata-m . ^ ' ^ ,£ avut0
avertisment dur ca să nu judec pe nimeni ar
experienţă sim ilară.
- U nde naiba se doce’ a întrebat F i^ er^ ^ ^
Aiden trecuse de toate in , ta spre cartierul
benzinăria din zona de parcare, e *nc£ \0cuiau
în care crescuserăm eu şi Fis er
Părinţii m e i şi tatăl lui Fisher. An(j-o spre cartierul
Când Aiden a cotit la ^ ? ^ ’ncetinini mult,
Părinţilor m ei, am fost nevoiţi pjn nou m-am a
nu mai era nicio maşina între
rnică pe scaun. . „¡9 Ce mama n a i b i i poate
— Se duce acasă la ai m
căuta acolo? sprâncene de câteva on.
Fisher a ridicat scurt di
VI KEELAND

— Poate e unul dintre oaspeţii de la parter ai


mamei tale.
— Ooff... Nu fi scârbos!
Fusese o glumă, dar iată că Aiden o luase la stânga
şi se îndrepta spre casa unde stăteau părinţii mei.
— Nu coti, i-am spus lui Fisher. Dacă se duce acasă
la ai mei, se vede şi de aici. Poţi parca aproape de colţ,
atât cât să tragem cu ochiul?
Fisher a parcat chiar lângă semnul STOP şi
amândoi ne-am aplecat în faţă să ne uităm la clădirea
respectivă. Automobilul Prius a încetinit şi a oprit pe
aleea din faţa locuinţei părinţilor mei.
— Ce naiba face? Şi de ce nu mi-a spus că vine
încoace? Acum câteva zile am vorbit cu mama şi nu mi-a
zis că Aiden urma să treacă pe aici.
Fisher a ridicat din umeri.
— Poate pun la cale o petrecere surpriză pentru
tine? Ceva de soiul ăsta?
— Ziua mea e peste nouă luni.
Când Aiden a coborât din maşină şi a intrat în casă,
Fisher şi cu mine am decis să oprim la câteva case mai
încolo şi să ne lăsăm în jos pe scaunele noastre.
A
In următorul ceas am trecut în revistă toate
lucrurile care îmi treziseră bănuieli. în cele din urmă am
oftat.
— Poate are dreptate Aiden, jurnalul pe care-1
citesc mă face paranoică şi îmi închipui lucruri care nu
există în realitate.
— Ai avut suspiciuni şi înainte să te apuci să citeşti
jurnalul ăsta, mi-a amintit Fisher.
— Da, dar...
Am clătinat din cap.
362
INVITAŢIA

- Nu ştiu. E clar că mă nKc j


mă înşală şi cred că asta se datoîeaî * Md^
chestiilor pe care le citesc. Vreau să z S ^
a treia oara afurisitul ăla de jurnaltî Jecture* Pentru
biblioteci, intrebându-mă dacă printr‘aU Pe trePtele
jurul meu o fi şi Alexandria sau snt,^ ^ oamenii din
«m de-J înşală... şi «W.g
care a nascut-o ar putea să nu fie a lui ** ta Pe
- Iar tipul cu care se culcă P
ţului, nu? e c^lar amicul so-
Am încuviinţat din cap.

mai bun pneten.' 063 CUmP'ită trădare; so* şi cel


7 Da, mare mizerie, a încuviinţai Fisher Pi.Kn»
lucrun sunt mai grave decât ăsta. ^
„,,m j Uşa locuinţei părinţilor mei s-a deschis şi amsimţit
cum îmi sare inima din piept.
- Vine cineva.
Fisher şi cu mine ne-am lăsat cât am putut dejos
Pe scaune, atât cât să fim capabili totuşi să privim pe
geam. Părinţii şi sora mea au ieşit din casă şi s-au oprit
*n capul scării, unde au stat de vorbă cu Aiden câteva
^nute. în cele din urmă, ai mei şi-au luat rămas-bun
e Ia Aiden şi au intrat în casă, iar sora mea l-a condus
a maşină. Când au ajuns lângă Prius, s-au dus amândoi
3 P°rtiera din dreapta şi Aiden a deschis-o ca Cecel.a
^urce în maşină. Când ea a dat să urce, el a pnns o e
ana. In continuare, totul a părut să se des aş
mcetinitorul.
Aiden a tras-o spre el şi a ^ suvite din

X u : I0 adiere i' a ,dUS »p»»


sărutat m8 Ş'-"egrU’ ,ar f în'ă'nevenindu-mi a crede
oeîri Naucita ?> cumva ,3-1 împingă într-o
lor, m-am aşteptat ca ^ ¿ " L ' c oară l n cana
d se se
Parte> ca şi cum ar fi fost pentru prim
363
VI KEELAN D

întâmpla aşa ceva. Credeam că o să-l plesnească peste


obraz şi o să-l îndepărteze.
Dar nu s-a întâmplat aşa. Sora mea şi-a înlănţuit
braţele de gâtul logodnicului meu şi l-a sărutat şi ea. Doi
parteneri uniţi printr-un sărut pasional... în faţa casei
părinţilor mei.
Nu eram în stare nici să vorbesc. Rămăsesem cu
gura căscată, pradă unui şoc total. Uitasem şi de prezenţa
lui Fisher lângă mine, până când l-am auzit.
— Retractez. Există şi lucruri mai grave decât să
te înşele soţia cu cel mai bun prieten, ca în jurnalul pe
care-1 citeşti tu.
A clătinat din cap, nevenindu-i să-şi creadă ochilor
şi holbându-se la scena din faţa noastră la fel ca mine.
— Trădarea cea mai cumplită e ceea ce vedem noi
acum.
— G lu m e şti? F is h e r a clătinat din cap neîncrezător.
Eoare cu p u tin ţă ?
Nu avu sesem de gând să-i spun ceva prietenului
meu - şi în n iciu n caz toată povestea dar exact asta
făcusem. îi p o v e stisem lu i Fisher că era posibil ca Hudson
să nu fie tatăl lu i C h arlie. îi spusesem asta chiar înainte
de a-i zice lui H u d so n însuşi şi mă simţeam vinovată că-i
încălcasem in tim itatea. Dar Fisher îşi dăduse seama că
ceva fusese în n ereg u lă cu mine toată săptămâna. în seara
asta, când in trase la m ine în apartament şi mă găsise
într-o pijam a şifo n ată, cu părul vâlvoi, nepieptănat e
două zile şi cu o ch ii um flaţi... chiar nu avusesem de ales.
Am o fta t. ţ
— Su n t sig u ră că am d r e p ta te . T o a te se eag
P'us, am prim it acel ju rn al d e la E ve lyn . .
Şi E velyn de unde l-a luat?
~~ H ab ar n-am .
Am ridicat din umeri. fosta soţie
. . — Olivia mi-a spus cândva': nuşţiuce
a'mHudson s-au certat fiindcă Evelynu
oate că ceea ce i-a furat e chiarju
A

~~ în ţe le g .
VI KEELAND

Fisher şi-a pus mâinile în şolduri şi s-a gândit


câteva clipe.
— Uite cum o să facem. Tu ai să-ţi perii părul şi
ai să te speli pe faţă, iar eu o să mă duc la mine să iau
un blocnotes şi două sticle de vin. Când mă întorc, îmi
vei spune din nou toate detaliile şi o să vedem dacă şi
eu ajung la aceeaşi concluzie. Dacă da, atunci vom face
împreună planul de bătaie.
M-am tolănit şi mai mult pe canapea.
— Nu vreau niciun plan de bătaie.
Fisher m-a apucat de amândouă mâinile şi m-a
ridicat în picioare.
— N-are a face. Când ai început să bănuieşti că
Aiden te înşela, nu te-am luat în seamă. Ar fi trebuit să
te pun să-mi povesteşti cu lux de amănunte, să te ascult
şi să vin cu un plan ca să aflu toate dedesubturile. N-am
făcut aşa, iar tu te-ai stresat şi ai suferit luni întregi. Nu
vreau să mai trecem prin asta. Acum avem nevoie de
acţiune.
Fisher s-a uitat la părul meu.
— în plus, e posibil să-şi fi făcut cuib nişte şobolani
în părul tău. Aşa că du-te şi te piaptănă. Mă întorc în
cinci minute.
M-am bosumflat, iar Fisher m-a condus în
dormitor. M-a sărutat pe frunte şi m-a împins uşor spre
uşa de la baie.
— Hai, du-te.
Zece minute mai târziu ne-am aşezat amândoi pe
canapea. Fisher a făcut semn din cap către un ambalaj
gol.
• #x 0
— Ai mâncat toată ciocolata aia pe care ai primit-o*
M-am încruntat. A doua zi de dimineaţă după ce
plecasem în grabă din casa lui Hudson, primisem un
buchet frumos de flori exotice şi un baton enorm e

366
INVITAŢIA

ciocolată Hershey, cântărind în jur de două m


jumătate. Hudson scrisese pe un bilef T„ J S T ““6
„ a simt mai bine decât orice g
ultimele câteva zile o maneasem pe tMtă, l»,rebâ„ 2 i ”
d,câ am sa ma, cred vreodată in adevSn »cel,,” * .1
Nicio cantitate de anandamidă nu reiiş« rt mâ
din starea de depresie. 6

- Nu-mi reaminti, am răspuns. Mă simt îngrozitor


Probabil că Hudson îşi face tot felul de gânduri de ce am
dispărut şi de ce evit să-i răspund la apeluri şi mesaje.
Dar nu mă pot uita in ochii lui ştiind ceea ce ştiu. Pur şi
simplu nu pot, Fisher. Sunt nebună după el. în momentul
de faţă îl fac să sufere, dar când am să-i spun, va ii cu
mult mai rău.
Fisher m -a strâns de mână.
— Bine, scum po. Dar ai făcut ce trebuie. Nu-i genul
de lucru pe care să i-1 spui cuiva fără să fii absolut sigură.
Iar când te con vin gi sută la sută, trebuie să găseşti o cale
să-i dai vestea, menajându-1 cumva.
— Fisher...
Am clătin at din cap.
— Aici nu e vorba de a-1 menaja. Vorbim despre

^1Ca'U' ‘ • itin să putem


• c a

— OK. Dar trebuie să te destina pu ^ ^ nişte


trece în revistă toate detaliile. M car estjt faţa a
vin. N-ai fost aşa stresată nici cân ** ^ mireasă, pe
Patru sute de nuntaşi cum ai c^ ° ^ jaţa ţa.
care o vedeai pentru prima oara m ^ cU ^erlot şi
Fisher a um plut doua Pa^ . . uj pregătit- îşi ^uase
ŞÎ~a îndreptat spatele, stând cu s
atitudinea de avocat. gvelyn jurnalul?
— Să începem. Când ţi a ^
VI KEELAND

— A fost un dar de ziua mea... în urmă cu vreun an


şi jumătate. Ţin minte că m-a mirat că-mi dăruise ceva
îmi închipuisem că nici nu ştia când e ziua mea.
M-am silit să-mi amintesc.
— Tu mi-ai trimis flori. Când le-a văzut Evelyn,
m-a întrebat cu ce ocazie. I-am spus că era ziua mea şi
atunci ea s-a dus în cameră şi mi-a adus jurnalul. Nu era
nici măcar ambalat ca un cadou.
— Jurnalul menţionează anumiţi ani... emisiuni
TV, ceva?
Am clătinat din cap.
— în ultimele zile l-am citit din scoarţă în scoarţă
de cel puţin douăsprezece ori. N-am găsit nimic de felul
ăsta.
-O K .
Fisher a scris pe blocnotes cuvintele un an şi
jumătate şi le-a subliniat apăsat.
— Când a divorţat Hudson de soţia lui?
— Spunea că Charlie avea vreo doi ani. Asta
înseamnă acum patru ani.
— Deci jurnalul putea fi scris de la un an şijumătate
în urmă până la... o sută?
Am ridicat din umeri.
— Presupun c ă da. D a r p a g in ile n u s u n t în g ă lb e n it e ,
aşa că nu poate fi prea vechi.
— OK... deci reperele temporale se potrivesc, dar ar
putea fi aceleaşi pentru un milion de alte scenarii. Hai sa
trecem la nume. Numele femeii cu jurnalul e Alexandria.
Ştim precis că aşa o cheamă pe fosta soţie a lui Hudson.
Am încuviinţat din cap.
— Când Hudson vorbeşte despre ea, îi spune mereu
Lexi, dar în seara când Charlie mi-a d e z v ă lu it n u m e le ei
întreg, am întrebat-o cum o cheamă pe mama ei. Mi_a

368
MHNIU

răspuns că A lexan d ria, apropo, Lexi ţinea şi un jurnal


Hudson a p om enit can d va în treacăt despre asta.
_ OK. A sta înseam nă două nume în comun Dar
Hudson? Num ele lui apare vreodată în jurnal?
Am clătinat din cap.
— Jurnalul îl menţionează doar cu iniţiala H, care
am presupus la început că vine de la husband. Evident
însă că poate însem na şi Hudson. Iar amantul ei e cel
mai bun prieten al soţului, pe care ea îl denumeşte J.
Numele celui mai bun prieten al lui Hudson e Jack.
Fisher şi-a mai făcut câteva însemnări.
— Există mii de bărbaţi pe care-i cheamă Jack. E
un nume comun. Pun pariu că şi Alexandria. Din nou
dovezile sunt doar circumstanţiale.
— Dar a scris şi numele fetiţei în ziua în care s-a
născut: Laken Charlotte.
Fisher şi-a împreunat sprâncenele.
— Pe fetiţa lui Hudson o cheamă sigur Laken
Charlotte?
Am dat din cap. .
— Eh, fără îndoială că asta nu-i o cu
obişnuită. N-am cunoscut nlclod5t,a ^ york există
numele de Laken, dar sunt sigur ca ia enj
câteva. Aici locuiesc peste opt milioane nsământi
— Conform datelor BiroU'“' ¿zeci şi două de
ln Statele Unite sunt o mie şase sUb treis-
persoane cu numele de Laken, car
Prezece ani. Am verificat. . ,, 0 mie şase
— Fir-ar să fie! OK. Deci ma> mult
SU te ' -m u l n u m e şi n u m e le d e
— Dar când am tastat Prl giroul e s t im e a z a c
familie, adică Laken R o th sc i
există numai una. 369
VI K E E LA N D

Estimează? Adică nu se ştie sigur?


— Răspunsurile se bazează pe date mai vechi f
mai curând vorba de statistici decât de o numărăto»
exactă. Dar în principiu nu-i o combinaţie de nume n r f
frecventă. p ea
— Bun, altceva?
— Alexandria s-a căsătorit la Biblioteca Publică
din New York. La fel şi Hudson cu Lexi.
— Uf! Nu-mi miroase a bine.
— Alexandria şi H locuiau tot în Upper West Side
ca Lexi şi Hudson.
Fisher a expirat prelung.
— Prin urmare, clar există o mulţime de
coincidenţe. Am citit cândva despre doi gemeni separaţi
imediat după naştere. Amândoi fuseseră botezaţi James
de către părinţii adoptivi, amândoi deveniseră poliţişti
şi amândoi se căsătoriseră cu femei care purtau acelaşi
nume. Pe copiii lor îi chema la fel. Au divorţat şi s-au
recăsătorit tot cu femei pe care le chema la fel. N-au ştiut
nimic din toate astea decât când s-au întâlnit mult mai
târziu în viaţă. Se întâmplă o mulţime de ciudăţenii.
Am oftat.
— Presupun că da. Dar ce pot eu să fac? Să-i spun
,Ascultă, e posibil ca fiica ta să nu fie a ta? Ba chiar ar
putea fi a celui mai bun amic al tău, Jack, fiindcă se culca
pe ascuns cu soţia ta?”
Fisher a clătinat din cap.
— Iisuse...
A dat pe gât restul de vin din pahar.
— Cred că nu ai de ales. ^ . .
— Aş putea să ard jurnalul şi să mă prefac că nici
n-a existat vreodată.

370
invitaţia

- Da, şi? Să nu-i spui niciodată că fetita hri m • ,


6pl , lui? Te cunosc, SteUa. Asta o p j 0a
în stomac. 6dura
M-am uitat în ochii lui Fisher.
- O iubeşte ca pe lumina ochilor lui. Cred că mai
bine sa am o gaura in stomac decât să-i frâng i n i l T
Hudson. 6 ma 1U
1
- Dar în clipa de faţă tu nu eşti în stare de nimic
N-ai avut mcio discuţie cu el de când ţi-ai dat seama de
povestea asta. N-ai sa poţi păstra secretul decât dacă
pleci cu totul din viaţa lui.
Fisher s-a încruntat.
- Iisuse, dacă-i adevărat... Gândeşte-te câte vieţi
a distrus jurnalul ăsta. Dacă nu l-ai ii citit, poate n-ai
fi aflat niciodată că Aiden te înşela. Iar acum povestea
asta... O nebunie întreagă.
A tăcut, clătinând din cap.
- Totuşi, trebuie să-i spui, scumpo. Are dreptul să
ştie.
Aveam senzaţia că mi se oprise în gât o minge de
golf. Am înghiţit în sec.
- Ştiu.
După discuţia noastră, Fisher şi cu
apucat să golim cele două sticle de vin. u m ^
să-mi amorţesc mintea, spe^ nd^ C m in u te la ceea
sa nu mă mai gândesc macar să-mi
ce trebuia să fac. Dar alcoolul nu tacea
sporească tristeţea.
Am simţit că-mi dau Mi_e tevM de dor
- Nu vreau să-l p iw , ^ săptămânâ de când \-atn
de el şi n-a trecut nici ma
văzut ultima oară.
Fisher m-a mângâiat Pe Par'
VI KEELAND

— Am remarcat cum te priveşte Hudson. Şi el e


nebun după tine. N-ai să-l pierzi, dar trebuie să vorbeşti
cu el. Nu mai poţi evita asta.
Am oftat.
— Ştiu. Numai că în ultimele zile parcă am fost
paralizată.
Pe la ora zece l-am condus pe Fisher la uşă.
— Mâine-dimineaţă, când n-ai să mai fii aşa
mahmură, o să aduc micul dejun şi vom discuta cum să
faci ca să-i spui, a zis el.
Am oftat.
— OK. Mulţumesc.
El mi-a ridicat bărbia.
— Ai să fii bine?
— Da. Ne vedem mâine-dimineaţă.
După ce am închis uşa, am spălat paharele de vin
şi am aruncat la gunoi sticlele goale. Când m-am dus
să sting lumina în bucătărie, am văzut că Fisher lăsase
pe masă dublura cheii mele, care stătea la el. Mi-am
imaginat că avea să-şi dea seama a doua zi de dimineaţă
când venea cu micul dejun, aşa că am stins lumina în
bucătărie şi mi-am zis că nu mai puteam amâna să fac
un duş.
Eram în baie, tocmai mă dezbrăcasem şi apa care
curgea umpluse încăperea de abur. Chiar când puneam
un picior în cadă, am auzit soneria.
Am oftat. Fisher s-a prins că n-are cheia.
M-am înfăşurat într-un prosop, am luat cheia de
pe masă şi m-am îndreptat spre uşă. Poate alcoolul mă
făcea mai neglijentă, dar nu m-am gândit nicio clipă că
la uşă ar putea fi altcineva, nu Fisher. Prin urmare, am
deschis larg uşa, fară să mă mai uit pe vizor.
— Ştiu, ştiu, ţi-ai uitat che...
%
372
INVITAŢI»

Am în crem en it, dând cu ochii în prae de im ks k .


care cu siguranţă nu era Fisher. bărbat
Hudson şi-a îm preunat sprâncenele intr-un V
nedumerit.
— Aşteptai pe altcineva?

Păi... ăăă... Fisher şi-a uitat cheia la mine şi


mi-am închipuit că-i el.
Hudson şi cu mine am rămas pe loc, uitându-ne
unul la altul. După ce eu cu Fisher vorbiserăm despre el
ore în şir, eram atât de zguduită, că nu ştiam nici ce să
spun, nici ce să fac. La naiba, de o săptămână întreagă nu
ştiam ce să spun sau ce să fac.
în cele din urm ă el a oftat.
— Pot să intru?
— Oh... da... desigur. Iartă-mă.
Am închis uşa în urma lui, străduindu-mă să-mi
recapăt calm ul, dar eram atât de agitată, că pur şi
simplu nu ştiam cum să procedez. Din nou ne-am privit
stânjeniţi unul pe altul.
Hudson a fost nevoit să rupă tăcerea.
- îm i pare rău că n-am telefonat înainte.
M i- a m în fă ş u r a t m ai strâ n s p roso p u in ju r u

trupului.
— Nu face nimic.
sentimentul că nu
clipa asta am
fi spus să nu vin, iar in clipa
am ce căuta aici. w nPf\orit
Uram că -1 făceam să se simtă ca un oaspete nedon .
Uram ca 1tacea ^ nu mă aşteptam sa
- îm i pare rau. Pur ? am băut nişte vin. Acum
vu. A trecut Fisher pe la m
VI KEELAND

tocmai mă pregăteam să fac repede un duş şi să mă bag


în pat.
El s-a încruntat.
— Pot să plec...
— Nu, nu... am clătinat din cap. Nu-i cazul să pleci.
Hudson mi-a prins privirea.
— Speram să putem sta de vorbă.
Am dat din cap şi am făcut un semn cu degetul spre
dormitor.
— Da, sigur. Numai să opresc apa la baie şi să pun
ceva pe mine.
— De ce nu-ţi faci duşul? Te aştept.
Chiar aveam nevoie de câteva minute ca să-mi
adun gândurile. Plănuisem să chibzuiesc cel puţin câteva
zile cum anume să-i spun ceea ce ştiam. în acest moment
însă, nu aveam decât foarte puţin timp la dispoziţie, cam
cât îmi lua ca să fac un duş.
— Ar fi grozav, dacă nu te superi. Mulţumesc.
Am arătat spre canapea.
— Simte-te ca acasă.
La duş mi-am simţit mintea vraişte, plus că eram
şi cam ameţită. Dar nu aveam timp să-mi revin complet,
aşa că am stat sub jetul de apă, am închis ochii şi am
răsuflat adânc de câteva ori, până când lumea din jurul
meu a încetat să se mai învârtă atât de repede.
Nu exista nicio cale simplă de a începe conversaţia
pe care trebuia s-o port şi nici nu mă mai puteam ascunde
în spatele îndoielilor pe care le aveam în legătură cu
informaţia respectivă. Până şi Fisher era convins.
Aşadar, mi-am zis că trebuia să încep cu începutul.
Hudson ştia deja că obişnuiam să citesc jurnale şi eram
sigură că-i pomenisem de cel al femeii care se căsătorise
la Biblioteca Publică din New York. Deci mă gândeam
374
invitaţia

că a ş p u t e a în c e p e cu ceva d e genul Acum rnh,„


/^ •1 w
/ •_ I Şi pe urmă? Trebuia s S -f a ?
* » 1 4 « banuu vreodată ci so(la ta auea m
Simplul gand îm i dadea fibnlaţii.
Dar dacă mă înşel?
Dar dacă am dreptate?
Dar dacă dezvăluirea asta îl lipseşte de tot ce are
mai scump în viaţa lui?
Distrug viaţa unui copil?
Oare eu aş vrea să ştiu dacă tatăl meu n-arfi tatăl
meu bun?

Oh, Doamne! Gândul acesta m-a făcut să mi se


învârtă capul şi mai tare. Dat fiind faptul că părinţii mei
se culcau şi cu alţi parteneri, era foarte posibil ca tata să
nu fi fost tatăl meu bun.
Iisu se! Cui îi păsa defamilia mea? Aş fi vrut să mi
se în tâ m p le mie to a te astea, nu lui Hudson şi fetiţei lui
adorabile.
Cât timp am mai rămas sub duş, mi-au trecut pnn
minte tot felul de gânduri şi am încercatcandsăim
dusă de ele, când să mă calmez respiran a .?când
dacă aş sări pe fereastra dormlt0rUf ! f i se zbârcească
am v ă z u t c ă p ie le a d e g e t e lo r în c e p e s

d e la a Pă» a m î n ţ e l e s c ă t r e b u ia s a ia u o ^ p r o s o p u lj

Aşadar, am oprit apa, m'an\-ne un tricou şi un


mi-am periat părul, mi-am tras Pe oglinda de abur
Pantalon de trening, după care anVscurs
mi-am ţinut mie însemi un mic ^ \ntămplo, totul
T o tu l va fi bine. ivafi u$or’ daV daC°
Vafi aşa cum trebuie să fie- re4 iubesc la nebunie
Unjurnal despre un bărbat pe . ţe să-l cunosc pe e ,
^ ajuns în posesia mea, înC lQlirnva Dumnezeu a pus
înseamnă că există un motiv* ^
VI KEELAND

toată situaţia asta în mâinile mele şi în cele din urmă


totul va f i bine.
Am mai tras o dată aer în piept şi mi-am şoptit:
— Acum totul e în mâna sorţii.
Pe urmă am deschis uşa dormitorului.
Doar ca să-mi dau seama că nu mai era nimic în
mâna sorţii.
Ci în mâinile lui Hudson.
Fiindcă lăsasem jurnalul pe măsuţa de cafea, iar el
tocmai îl citea.
A ridicat privirea.
— Cum naiba a ajuns la tine jurnalul fostei mele
soţii?
Nu înţeleg. De ce şi-ar fi vândut Lexi jurnalul pe
eBay şi cum m am a naibii a ajuns la tine?
Stella a clătinat din cap.
— Jurnalul ăsta nu l-am cumpărat de pe eBay. Mi
l-a dat Evelyn de ziua mea.
— Evelyn? Evelyn Whitley?
— Da.
— Şi ea de unde l-a luat?
— N-am nici cea mai vagă idee.
— Şi când ţi l-a dat ţie?
— Anul trecut, de ziua mea, deci în urmă cu un an
şi jumătate.
Nu înţelegeam ce naiba se întâmplase, d3* Stjam ^
Evelyn şi Lexi nu-şi mai vorbeau. Mi-am a n u n « de o a
în urmă cu câţiva ani, când mă dusesem s-oiau , ^
Şi fosta mea soţie era într-o stare de, spin
Proastă. M -a în treb at dacă păstrasem legatar
Bineînţeles că nu. Evelyn era prietena cu so « mea Ş
Pnmul rând, nu-m i era câtuşi de puţin ^ riua'm
— T ocm ai am citit prima pagma.
care ne-am cunoscut.
Stella s-a făcut palidă la fat**‘
377
VI KEELAND

— Ştiu.
Mi-am masat ceafa, simţindu-mă undeva la mijloc,
între supărat că fusesem înşelat şi furios, dar m-am
străduit să-mi păstrez cumpătul.
— Şi tu ai primit jurnalul fostei mele soţii din pură
întâmplare? Şi încă din partea femeii a cărei identitate
ţi-ai asumat-o în seara când ne-am cunoscut?
— Ştiu că sună incredibil. îmi dau seama foarte
bine. Dar da, exact aşa s-a întâmplat. N-am ştiut că era
jurnalul fostei tale soţii până acum câteva seri.
— Acum câteva seri? Vorbeşti de seara în care ai
spus că te doare capul şi ai plecat pe nepusă masă?
Ea a încuviinţat în tăcere.
— Acela a fost momentul când am pus totul cap la
cap.
Trecusem în revistă seara aceea de zeci de ori,
încercând să-mi dau seama ce se întâmplase. Totul
fusese bine şi frumos, ne amuzaserăm şi deodată Stella o
zbughise pe uşă. Am clătinat din cap.
— Nu înţeleg, Stella.
Ea a oftat.
— Crezi că putem sta jos să discutăm despre
povestea asta?
Mi-am trecut mâna prin păr.
— Aşază-te tu. Eu simt nevoia să rămân în picioare.
Ea s-a apropiat şovăind de un scaun şi s-a aşezat.
Eu am început să umblu de colo colo prin cameră.
— Ce s-a întâmplat la mine acasă în seara aceea?
Stella a coborât privirea şi a început să vorbească
privindu-şi mâinile.
— Charlie mi-a spus numele ei întreg şi mi l-am
amintit dintr-un jurnal pe care-1 citisem cu câtva timp în
urmă. Ţii minte că ţi-am povestit despre jurnalul femeii
378
*B»7W
care se căsătorise la bibliotecă’ Si r “
aŞez pe trepte, uitându-mă în jur dnnămer8eam să mă
care citeam? °amenii despre
Nu mai înţelegeam nimic.
- Te uitai după mine şi Lexi?
Stella a încuviinţat din cap.
- Pe atunci nu te ştiam . Dar da... Cred că da...
Parea de necrezut ca jurnalul fostei mele soţii să
ajungă printr-o coincidenţă în mâinile noii meJe Site
Dar chiar daca lucrurile s-ar fi petrecut exact aşa tot nu
pricepeam de ce fusese atât de speriată în seara aceea.
Am ridicat jurnalul în aer.
- Deci de asta m-ai evitat? Fiindcă ţi-ai dat seama
că citiseşi jurnalul fostei mele soţii?
Ea a continuat să-şi ferească privirea.
- Da.
Am mai făcut câţiva paşi prin cameră, încercând
să-mi fac o imagine completă despre cele întâmplate, dar
îmi lipseau câteva detalii.
- De ce? Dacă totul a fost o mare coincidenţa, de
ce nu mi-ai spus deschis?
• Stella a tăcut mult timp, ceea ce m-a speriat
- Răspunde-mi, Stella. ochji
Ea a ridicat privirea pentru prmi Eram sfgşjat
plini de lacrimi, era o im agine a SP ¿g a ţipa la ea
între dorinţa de a o lua în braţe şi imboldu
pentru starea în care se afla. m _a m răstit
Din păcate, a învins acel im 0
la ea. , ^ji
- La naiba, Stella! Răspu ^ unUj unde şedea şi
Ea a tre s ă rit violent pe obraji-
lacrim ile au în c e p u t să i se p ^
VI KEELAND

— Pentru că... pentru că... în jurnal mai scrie şi


despre alte lucruri.
— Ce fel de lucruri?
Nu avusesem o relaţie prea grozavă cu L<3xi, mai
ales spre sfârşit. Dar nu mă purtasem niciodată rău cu
ea. Nu-i dădusem niciun motiv să scrie despre mine
lucruri care s-o înspăimânte aşa pe Stella.
Stella a început să plângă şi mai tare.
— Nu vreau să te fac să suferi.
Nu suportam s-o văd in halul acela, aşa că m-am
dus şi am îngenuncheat în faţa ei. I-am îndepărtat de
pe obraz şuviţele de păr ude de lacrimi şi i-am spus cu
blândeţe:
— Linişteşte-te. Nu mai plânge. Nimic din ce a scris
Lexi în jurnal nu m-ar putea face să sufăr. în schimb,
sufăr când te văd aşa. Ce se întâmplă, iubito?
Se pare că încercarea mea de a o calma a tulburat-o
şi mai mult. A început să plângă cu sughiţuri, de i se
zgâlţâiau umerii. Am strâns-o în braţe şi am ţinut-o
Ia pieptul meu până s-a mai liniştit puţin. Atunci i-am
ridicat bărbia până când ne-am putut privi în ochi.
— Spune-mi. Ce te-a tulburat atât de mult?
Ea s-a uitat în ochii mei şi am avut senzaţia că văd
cum i se frânge inima.
— Lexi...
Şi-a tras nasul.
— Lexi scrie că avea o aventură.
Am clipit de câteva ori.
— Bine... OK, n-am ştiut că avea o aventură. Dar
nu pot spune că sunt şocat. în decursul anilor am prins-o
cu minciuna de multe ori pentru diverse fleacuri şi la un
moment dat mi-a dat prin minte că poate avea pe cineva,
cşi n a recunoscut niciodată. Lexi e foarte egoistă şi
3 80
' WWTAfH

făcea unele lu c ru ri u râ te , de pildă ascundea bani sau


dispărea p ân ă se a ra tâ rziu . A sta te frăm ântă? Credeai că
am să mă su p ă r d a c ă aflu ? N u -i prea plăcut, e drent dar
acel episod al v ie ţii m e le s-a încheiat. P’
Stella a închis ochii şi a clătinat din cap.
— E mai mult de atât.
— OK... ce anume? Despre ce-i vorba?
A scris ca... barbatul cu care se culca... era cel
mai bun prieten al tău.
M-am încruntat nedumerit.
— Jack?
— Nu-i scrie niciodată numele, doar iniţiala... J...
Şi...
Stella şi-a înghiţit nodul din gât încă o dată şi a
răsuflat adânc.
— Lexi nu ştie cine-i tatăl.
Probabil mintea mea refuza să accepte, fiindcă nu
mi-am dat seama despre ce naiba vorbea.
— Tatăl cui? Ce vrei să spui?
Stellei îi tremura buza.
— Al lui Charlie. Nu ştie cine-i tatăl lui Charlie^
Se culca cu amândoi dintre voi, în perioa a can
începută fetiţa.

. Până în u rm ă cu o săptămână, uitam


toată lumea e a mea. îmi amm f ung Cu femeia
a feUţa mea care îmi pregătea cina 1 zâmbind şi
uPă care eram înnebunit - / S fâ rş it lucrurile s-au
azand - şi cum \m\ spuneam ca 1 am senzaţia că
j^anjat şi pentru mine. Iar acum—
°tul se întoarce împotriva mea.
381
VI KEELAND

Mai întâi, n-am crezut. Nu că Lexi n-ar fi fost în


stare de una ca asta, dar nu-1 credeam capabil pe prietenul
meu. Măcar partea asta trebuia să fie neadevărată J ”
putea proveni de la o mie de nume, era de neconceputca
Jack să-mi fi făcut aşa ceva.
Dar când am ajuns la al treilea pahar de scotch, în
barul în care mă întâlnisem cu amicul meu de nenumărate
ori, mi-am amintit de o zi de Sfântul Valentin, cu ani în
urmă. Zborul meu spre casă era pe seară. îi spusesem
lui Lexi că, după ce ajung, vom lua cina în oraş, dar s-a
întâmplat să-mi termin treburile mai devreme şi am
hotărât să iau o cursă de la prânz ca să-i fac o surpriză.
Când am ajuns acasă, Jack era la noi. Ţin minte că am
avut un sentiment destul de neplăcut, dar Jack mi-a spus
că venise s-o roage pe Lexi să meargă la cumpărături cu
el, fiindcă voia să-i cumpere noii lui iubite - viitoarea
lui soţie - un cadou de Sfântul Valentin. Spunea că ei
îi plăceau smaraldele şi că-şi amintise că şi Lexi avea
un colier cu smarald, drept pentru care se gândise că
soţia mea l-ar putea ajuta să găsească o piatră de calitate
pentru un inel. L-am crezut pe cuvânt şi nu m-am mai
gândit la asta. în definitiv, era vorba despre soţia mea şi
despre cel mai bun prieten al meu.
Câţiva ani mai târziu şedeam faţă în faţă cu Lexi
în biroul avocatului meu. Ea îşi ţinea mâinile încrucişate
pe masă şi am văzut un smarald imens care-i strălucea
pe deget. între timp, neînţelegerile noastre escaladaseră
şi am făcut o remarcă despre cheltuielile ei exagerate,
arătând către inel. Ea mi-a zâmbit răutăcios, spunând
că-1 avea de ani de zile şi că-1 primise în dar de la un bărbat
care o aprecia cu adevărat. Nu mai văzusem inelul pana
atunci, dar Lexi avea mormane de bijuterii, aşa ca nici ae
data asta nu m-am gândit la nimic rău, spunându-mi ca
fosta mea soţie doar încerca să mă scoată din sărite.

382
WVITAŢW

-30 noaptea.
0 voce răguşită de
femeie.
-Alo?
— Ai un inel cu smarald?
— Hudson? Tu eşti?
în fundal am auzit mormăind un glas bărbătesc
dar n-am înţeles ce spunea.
— Da, Alana, eu sunt. Hudson.
— Ai sunat la miezul nopţii.
— Poţi să-mi spui dacă ai un inel cu smarald?
— Nu înţeleg.
— Răspunde-mi naibii la întrebare! Ai sau nu ai un
inel cu smarald, primit de la soţul tău? am tunat eu.
— Nu, nu am. Ce s-a întâmplat, Hudson? E totul
în regulă?
Probabil că Alana a acoperit cu palma telefonul,
fiindcă am auzit glasuri înăbuşite, iar după cateva
secunde aşa-zisul meu bun prieten a intrat pe r.
— Hudson? Ce naiba s-a întâmplat?
— Nevastă-ta n-are niciun a f u r is it de
smarald.
— E şti b e a t? ă . Dacă eram beat s a u nu, asta
N u l-a m lu a t în seam ă
nu schiroba cu nimjc situaţia.
Ş tii c in e are un blestemat de inel cu smarald?

" c e to t zici acolo?


mi.ai zi F?sta mea nevastă. Ea îl are. Inelul despre care
atuna * °a tG' ai dus să"J cumperi pentru noua ta iubită,
Cand m -am întors eu m
ai
devreme de la Boston.
An
383
VIKEELAND

S-a lăsat o clipă de tăcere. Apoi Jack şi-a dres


glasul.
— Unde eşti acum?
— într-un bar la o zvârlitură de băţ de casa ta.
Mişcă-ţi fundul împuţit şi vino aici, altfel peste zece
minute îţi bat la uşă.
N-am mai aşteptat niciun răspuns şi am aruncat
telefonul pe tejgheaua barului. Pe urmă i-am întins
barmanului paharul gol.
— Mai vreau unul. ^
4
II
tl
i
IA I
Fără un cuvânt, Jack s-a aşezat pe scaunul de lângă
mine.
Nici nu mă puteam uita la el. I-am vorbit cu un
calm năucitor, cu privirea aţintită la pahar:
— Cum ai putut?
El nu mi-a răspuns imediat. O clipă am crezut
că voia să facă pe niznaiul sau, şi mai rău, să nege, dar
măcar a dat dovadă de respect.
— Şi eu aş vrea să am un răspuns la întrebarea
asta, mi-a spus. Altul decât ca sunt o jigodie.
Am pufnit dispreţuitor şi am dus paharul la buze.
— Cred că-i primul adevăr pe care-1 aud de la tine
după ani de zile.
Jack a făcut semn barmanului şi şi-a comandat un
scotch dublu. Am aşteptat amândoi până când b a r m a n u l
i-a umplut paharul.
— Cât timp a durat asta? am întrebat.
Jack a golit jumătate din pahar şi l-a pus pe tejghea.
— Cam un an.
— Măcar o iubeai?

384
INVITAŢIA

jack a clătinat din cap.


- Nu. A fost vorba doar de sex.
- Grozav! am rânjit eu batjocoritor. Douăzeci si
cinci de ani de prietenie duşi pe apa sâmbetei doar ca să
faci sex. Lexi nici m ăcar nu se pricepea s-o sugă. Avea
dinţii prea m ari.
Am văzut cu coada ochiului cum Jack şi-a plecat
capul în piept. A clătinat din cap multă vreme.
- Cred că voiam să câştig şi eu ceva, mi-a spus.
întotdeauna ai fost mai deştept ca mine, mai puternic,
mai înalt, mai simpatizat şi toate fetele umblau după
tine. La câteva săptămâni după ce am început să mă văd
cu Alana, mi-a spus că, în seara când ne-am cunoscut
la bar, ea şi prietena ei au intrat în vorbă cu noi fiindcă
prietena ei pusese ochii pe tine. Până şi nevastă-mea
te-ar fi preferat pe tine, dacă ar fi fost să aleagă.
A clătinat iar din cap.
- Prima oară când s-a întâmplat băuserăm
amândoi, dacă asta te consolează.
- Nu
1,u mă consolează.
^uiiouica^a.
Am stat unul lângă altul vreo zece minute fără să
mai spunem altceva. Eu am terminat de băut al patrulea
pahar cu scotch, în timp ce credinciosul meu prieten
îşi bea scotchul dublu. Nu eram un mare băutor, aşa
ca alcoolul m-a doborât. Mi s-a înceţoşat vederea şi am
simţit cum totul începe să se învârtă în jurul meu.
Am tras aer în piept şi pentru prima oară m am
întors cu faţa spre Jack. S-a întors şi el şi m-a pnvit
°chi, expirând prelung şi tremurat.
— E fata ta?
Simpla întrebare îmi dădea un junghi în in'
lritrebat din nou, cu tremur în glas.
Fiica mea e a ta?
Jack a înghiţit în sec.
VIKEELAND

— Lexi n-a fost niciodată sigură. Din câte ştiu


eu, nu.
Am scos un teanc de bancnote. Am aruncat pe
tejghea două de câte o sută şi am ridicat mâna făcând
semn barmanului.
— O sută pentru băuturi. Cealaltă sută e ca să nu-1
ajuţi să se ridice.
Barmanul părea nedumerit, aşa că m-am ridicat
arătând cu degetul spre nenorocitul pe care-1 numisem
cel mai bun prieten vreme de două decenii.
— S-a culcat cu nevastă-mea când eram căsătorit
cu ea.
Barmanul a înălţat brusc din sprâncene şi s-a uitat
cumva printre noi.
— întoarce-te cu faţa spre mine, am mormăit eu,
adresându-mă vechiului meu prieten.
Jack s-a răsucit pe scaun, ajungând faţă în faţa cu
mine. Am fost nevoit să închid un ochi ca să nu-1 văd
dublu. Când mi-am luat avânt şi i-am tras un pumn în
plin obraz, n-a ridicat mâinile ca să se apere. Măcar atât:
acceptase lovitura bărbăteşte.
— Nu care cumva să-i spui târâturii de nevastă-mea
că ştiu ceva, l-am prevenit înainte de a porni spre uşă.
Nu m-am mai obosit să întorc capul să văd dacă
barmanul îl ajuta să se ridice de pe jos.

386
S te W a ,

Trecuse aproape o s ă p t ă m â n a ci ^ ,

ochii cu H udson. Deşi îmi închipuiam că aveTmafmuhe


motive sa dispara decât avusesem eu cât timp îl evitasem
Am presupus că i-a zis ceva surorii lui fiindcă
Olivia nu i-a pomenit numele nici măcar o dată.Au sosit
şi ultimele mostre de Parfumuri Personalizate. Fotogra­
fiile făcute în California, pentru reclama de pe ambalaje,
fuseseră aprobate, iar azi, joi, depozitul începuse să
expedieze comenzile primite prin intermediul canalului
de teleshopping. Era o zi extrem de importantă. Visul
meu de ani de zile devenise realitate. Şi cu toate acestea,
nu-mi doream decât să plec acasă şi să zac în pat.
Numai că Fisher n-a lăsat să treacă ocazia fără s-o
sărbătorească, deşi îi spusesem de nenumărate ori că
nu aveam starea de spirit pentru aşa ceva. Prin urmare,
după ce am plecat de la depozit, ne-am întâlnit ca să
cinăm împreună. Când am ajuns la restaurant, el era deja
într-un separeu, iar lângă masă se vedea un recipient cu
gheaţă.
M-am aşezat pe scaunul din faţa lui.
— Ei bine, acum chiar m-am convins că nu^eşti n
apele tale. Te-am văzut când ai intrat. Ai repu P
un vas mare cu flori şi nici măcar nu te ai o
miroşi.
387
VI KE ELA N D

M -a m s ilit să zâ m b e sc .
— N u c re d că azi e ca zu l să m iro s flori.
— E i, a ic i te în şe li. A z i e fix ziu a în care ar trebui sa
te o p re ş ti să m iro şi flo rile, S te lla B ella. T e-ai d edicat trup
şi su fle t a c e s tu i p ro ie c t şi azi au în ce p u t să fie expediate
c o m e n z ile .
A s c o s stic la d in re c ip ie n tu l cu gh eaţă şi a um plut
în tâ i p a h a ru l g o l d in faţa m ea, ap o i p ah aru l lui.
— S ă ştii că a m c o m a n d a t d in aia bună.
D eşi fa ră în d o ia lă era a n im a t de cele m ai bune
in te n ţii, d â n d cu och ii d e etich eta aurie a sticlei de
şa m p a n ie — a c e e a ş i e tic h e tă ca cea d e p e sticlele şterpelite
d e la n u n ta O liv iei în u rm ă cu câteva luni — am avut
se n z a ţia că to tu l se în c h e ia în p u n ctu l din care pornise.
C e rcu l era a cu m în ch is. H u d so n şi cu m in e începuserăm
şi te rm in a se ră m cu a cest fel de sticle. A m sim ţit o apăsare
în p iep t.
F ish er a rid ica t p ah aru l să facă o urare.
— P en tru fata m ea isteaţă! A n i de zile ai trudit în
p lo a ie şi în sfâ rşit azi ţi se arată cu rcu b eu l.
A m zâm b it.
— M u lţu m esc, Fisher.
A v e n it ch eln eru l şi n e-a lu at com an d a. Nu aveam
c h e f să m ăn ân c, d a r sim ţea m că tre b u ie să fac un efort,
fiin dcă F ish er îşi d ăd ea to a tă silin ţa p en tru m ine.
— Să înţeleg că nu mai ai nicio veste de la Hudson?
A m oftat, cu u m erii căzu ţi.
— N -a v en it la b iro u . U n eori p rim esc de la el
e-m ailu ri în in teres de se rv iciu , care so sesc întotdeauna
foarte d evrem e, p e la 4 a.m . H u d so n lu crează de acasa
şi nu m ă co n ta ctează d ecât p e n tru p ro b lem e de serviciu.
F ish er a so rb it din şam p an ie.

388
invitaţia

— Deci, nu ştii nici măcar dacă a av,,t „ a - ■


fosta lui soţie? Dacă i-a spus despre jurnal şi fe p îe c e
scrie in el.
Am clătinat din cap.
— Cand a plecat, a luat cu el jurnalul, dar habar
n-am ce a făcut cu cl sau cu cine a vorbit.
— Nu-ţi poate purta pică o veşnicie. Nimic din
toate astea nu s-au mtamplat din vina ta.
— Nu ştiu nici dacă mă crede că jurnalul a ajuns la
mine dintr-o simplă coincidenţă.
— Cum să nu fie o coincidenţă?
— Gândeşte-te şi tu. Am apărut la nunta surorii lui
- o femeie pe care n-o întâlnisem niciodată până atunci
- după ce citisem jurnalul fostei lui soţii...
— Dar tu nu ştiai că era vorba de fosta lui soţie.
Am ridicat din umeri.
— Ştiu... dar pentru el nu pare deloc o simplă
coincidenţă.
— Şi atunci ce crede? Că l-ai urmărit sau ce? Că ai
citit jurnalul fostei lui soţii, ţi-ai dat cumva seama cine-i
el şi ai făcut tot posibilul ca să se îndrăgostească deţine?
Adică te crede în stare de orice, un fel de psihopată c^<na
interpretată de Glenn Close, cea care fierbe iepuraşul21.
Am clătinat din cap.
— Ei bine, vrei să ştii părerea mea?
— Am de ales?
— S igu r că nu, prostuţo. A .
F ish er s-a în tin s peste masă, mi-a luat ma
strâns-o într-a lui. . :0
— Eu cred că nimic din ce s-a l^ f^ r-o serie de
SlmPlă coincidenţă. Cred că viaţa cons a
— ------------ fatală! cu Glenn Close
•. i lu z i e la film u l F a ta l A ttr a c tio n (Atracţie
51 Michael Douglas (n. tr.).
389
VI KEELAND

pietre pe care pui piciorul şi care duc în diverse direcţii.


Noi nu ştim ce cale trebuie să apucăm, aşa că avem
tendinţa să mergem drept înainte şi să punem piciorul
pe pietrele cele mai mari, fiindcă aşa e mai uşor. Coin­
cidenţele sunt pietrele mai mici care se abat de la linia
dreaptă. Dacă ai destul curaj, le alegi pe acestea şi ajungi
exact acolo unde trebuie să ajungi.
Am zâmbit cu tristeţe.
— Foarte frumos. Când ai devenit filosof?
— Acum vreo zece minute, când şedeam la masa
asta şi s-a apropiat chelnerul. Şefa de sală m-a întrebat
dacă voiam o masă la vedere sau un separeu. Am spus
că o masă la vedere, dar ea m-a condus totuşi la acest
separeu. I-aş fi putut spune că nu asta îi cerusem, în
schimb am păşit pe pietrele mai mici, urmând o nouă
cale şi uite cu ce m-am ales.
M-am încruntat nedumerită.
— Nu înţeleg. Cu ce te-ai ales?
A venit chelnerul cu aperitivele. A pus platoul în
mijlocul mesei şi i-a zâmbit cuceritor lui Fisher.
— Mai doriţi şi altceva?
— Deocamdată nu. Poate mai târziu...
Ochii chelnerului au scânteiat.
— Perfect.
După plecarea lui, Fisher a luat un batonaş de
mozzarella şi mi-a făcut cu ochiul.
— Cu el. Calea m-a condus la el şi cred că exact asta
mi-e sortit să se întâmple peste câteva ore.

Vineri seară am plecat de la birou pe la ora


şapte. Livrările de Parfumuri Personalizate decurgeau
390
mim

fară probleme, iar in săptămâna următoare avea să


fie inaugurat şi site-ul pentru comenzile primite de a
public. Olivia reuşise sa-m, facă rost de spaţiu de em s e
la câteva emisiuni locale de ştin matinale despre diverse
rubrici care prezentau femei de afaceri. Câteva revSe
acceptasera sa-mi ia interviuri. Tot ce visasem de atât
timp era pe cale să se îndeplinească, şi totuşi nu aveam
putere să mă bucur.
în dimineaţa asta nu mai rezistasem şi-i trimisesera
mesaj lui Hudson: Mi-e dor de tine. Am văzut că-1
citise, dar n-am primit niciun răspuns. Eram distrusă.
Cândva în copilărie, în timp ce săream peste valuri, unul
dintre ele mă lovise în plin. Mă trăsese dedesubt şi mă
rostogolise ca pe o păpuşă de cârpe, de nu ştiusem cum
să ies la suprafaţă. La fel mă simţisem şi în săptămâna
asta în care nu vorbisem cu Hudson. Abia reuşisem să
mă dau jos din pat ca să vin la birou.
Acum sosise weekendul şi cumva nu mă trăgea
inima să plec acasă. în metroul care mă ducea spre
centru m-am adâncit în gânduri. La un moment dat s-a
întâmplat să ridic privirea chiar când intram în staţie
Şi când metroul a încetinit, mi-a atras atenţia numele
staţiei.
Bryant Park - Strada 42.
M-am ridicat. Metroul era ticsit, aşa că m-am
strecurat printre vreo zece persoane ca să ajung la uşa
sa cobor. Biblioteca Publică din New Y o r k era chiar
upa colţ. Ultimul lucru pe care ar ii trebuit să- ac era
ma aşez pe trepte şi să-mi amintesc de seara in car
ansasem pentru prima oară cu Hudson, dar nu m
putut °pri din drum chiar de aş fi vrut.
, Era toamnă şi zilele deveneau mai scurte, aşa
mult timp de când mă aşezasem în locu1 unde mai
s u® em de sute de ori până atunci, a 'nce.pU rtocaiie,
arele. Cerul a căpătat o nuanţă purpunu-p
VI KEELAND

Qm răsuflat adânc şi am închis ochii un minut,


,ar eu am ă de frumUseţea naturii. Când am
Ca ^ nrhii din nou, m-am uitat în josul treptelor ■
ş f am'remarcat un bărbat care se oprise la baza scării, ,

Am cUp^dTcâteva ori, gândindu-mă că imaginaţia


. • • ^ *

îm i ju c a fe ste . '
D a r n u e ra aşa. I
M i-a sta t in im a în p iep t. H u d so n a su it treptele '
p â n ă la m in e. j
— P ot să m ă aşez lâ n g ă tin e ? jl
F igu ra lu i era lip sită de exp resie. )
— D a, sig u r că da. i
H udson s-a aşezat alături de m ine pe treapta
de m arm ură. Şi-a depărtat picioarele, şi-a împreunat
degetele între genunchi şi a răm as m ult tim p cu privirea
în păm ânt. Asta m i-a dat ocazia să mă uit la el. Nu trecuse
decât o săptăm ână de când îl văzusem ultima oară, dar
era lim pede că slăbise. Era tras la faţă, avea cearcăne
negre la ochi, iar pielea lui, de regulă bronzată şi strălu­
citoare, era păm ântie şi ternă. j]j
î m i r o ia u în m in t e o s u m e d e n i e d e în t r e b ă r i. V e n is e
s ă m ă c a u t e p e m in e ? S a u c a s ă f ie c u g â n d u r ile lu i? S e
s im ţe a b in e ? C e m a i a fla s e în u ltim a s ă p tă m â n ă ? P ă re a ,
c ă a r e t o t u ş i c e v a d e s p u s ş i o r i c e a r ii f o s t a c e l c e v a , n u -i
ven ea u şo r. A şa d a r, am v â r â t m â n a în p o ş e t ă d u p ă un
b a to n d e c io c o la tă H e r s h e y ş i i l- a m în tin s .
E l a z â m b it c u tr is te ţe .
. — A m i m p r e s i a c ă ş i ţ i e ţ i - a r p r i n d e l a f e l d e b in e .
îl fa c e m p e d in d o u ă ?
î n u r m ă t o a r e l e z e c e m i n u t e a m s t a t a l ă t u r i în
tă c e r e p e tr e p te le B ib lio te c ii P u b lic e d in N e w Y o rk —
lo c u l u n d e s e c ă s ă t o r is e , lo c u l u n d e n e c u n o s c u s e r ă m , t
lo c u l u n d e îş i r o s t is e r ă j u r ă m i n t e l e ş i p ă r in ţ ii lu i, a c ă ro r

392
relaţie o venera - îm v
privind asfinţitul. Part^d m ,
Într-un târziu, ş j . a . °° de c,0cc%
~ Eşti bine? ’ esSlasul.
' A m a v u tşi2i]
A zâmbit trist. bune-Oartu?
~ ¿a fel şj eu

S c ă drept ^ ÎT cS S " * "


_ s - , ? Pt a,nfe»nu la mine C°Dtlmat să

Harid;caTd"'rebal'
a,cat din umeri.Tlle'aili,”p“ ,',?
^at de cât...
* * dat din cap.

$-a lAnghiţit°n0j y j Vj^' as? niltui cu 0CWi plini de lacrimi.


_ T . ^

^ C a recunoscut tot, mi-a spus el.


h Semnam Sll^etu^ Nu-mi dădeam seama ce mai
s9~i arăt p Un i)en^ru celălalt, dar asta nu mă împiedica
l-am cf->,a SIUne. Mi-am împletit degetele cu ale lui
ans d e mână cu putere.
hni pare r ă u , Hudson! îmi pare tare, tare rău.
a i n hotărât să nu-i spun nimic lui Lexi.
C r e z u s e m c a la ea se va duce înainte de orice.
-O K .
sPun ^ 121£ u n i] lucru pe care l-aş realiza daca i-aş
^ Iu a r ® satisfacţia de a urla la ea. Dar asta nu
r d e n ic i u n foJos. Ş i nici lui Charlie. în momentul

393
VIKEELAND

de faţă încă nu gândesc destul de limpede ca să înfrunt


situaţia. In ceea ce mă priveşte, Lexi e duşmanul şi nu-i
ine niciodată să laşi duşmanul să-ţi cunoască planurile,
namte de a vorbi cu ea, trebuie să ştiu exact unde e locul
meu şi, la nevoie, care îmi sunt drepturile.
A înghiţit în sec din nou, apoi a continuat cu glas
gâtuit:
— Charlie e fetiţa mea. Asta nu se va schimba nici
dacă... dacă...
Nu putea nici măcar rosti cuvintele.
Mi-au dat lacrimile.
— Ai perfectă dreptate. Eşti un tată minunat...
şi un om minunat, fiindcă pui sentimentele lui Charlie
mai presus de orice, într-un moment când ar fi fost mai
simplu să-ţi pierzi cumpătul.
— Totuşi, am făcut testul ADN. I-am luat salivă
când dormea şi am dat-o ieri la laborator, împreună cu o
mostră din saliva mea. Nu ţin neapărat să ştiu rezultatul,
dar mi se pare că aş fi un iresponsabil dacă nu aş face
acest test. Ferească Dumnezeu să aibă nevoie de sânge
sau ceva...
A tăcut, iar de data asta n-a mai reuşit să-şi ţină
emoţia în frâu. Glasul i s-a frânt.
— Rezultatul vine abia peste vreo săptămână.
Nu-mi dăduse niciun indiciu dacă totul era în
regulă între noi doi. Dar nu conta. Hudson era un om
distrus, iar eu nu puteam sta cu braţele încrucişate,
asistând la prăbuşirea lui. L-am cuprins cu braţele.
— îmi pare rău. îmi pare rău că treci prin toate
astea, Hudson!
Am simţit cum i se zgâlţâie umerii. Nu scotea
niciun sunet, dar ştiam că plânge, fiindcă i-am simţit
lacrimile pe gâtul meu, unde îşi îngropase obrazul. Mă
gândeam că poate îi va fi mai bine dacă îşi descarcă

394
m/tiu
sufletul. Plânsul e eliberarea fizică din « ,* • „
¡dam Si ce fel de bărbat era Hudson. Urma ' " 1 . Dar
„ e|o parte din durere, ca să se clin®
undeva in adâncul sufletului simţea p r o W jl?
„ si vina lui Avea s | .,i fad
prea mult şi nu fusese suficient de atent ca »„a J
sau
că„u-i adusese flori lara un motivaiuime. Bineînţeles

acel complex de vinovăţie nu avea nicio noimă, dar el era
unom de onoare şi eram convinsă că aşa vedea situaţia.
în cele din urmă s-a desprins din braţele mele şi
pentru prima oară m-a privit în ochi.
— îmi pare rău că am avut nevoie de un răgaz în
care să fiu singur.
Am clătinat din cap.
— N-are de ce să-ţi pară rău. înţeleg. Şi eu m-am
ascuns un timp de tine. Doar te rog să mă crezi că nicio
clipă n-am avut intenţia să-ţi ascund adevărul. îţijurcă
am făcut legătura abia în seara aceea, la tine acasă. Pe
urmă... n-am ştiut cum să-ţi spun. Nu voiam să-ţi spun.
— Acum ştiu asta. Numai că au existat prea multe
coincidenţe pe care trebuia să le accept deodată. Am avut
nevoie de timp ca să asimilez tot şi ca să-mi u sj
că de fapt nimic din toate astea n-a fost doar
coincidenţă.
M-am tras înapoi.
— Ce vrei săa spui?
SPU1, Dar de pe
Hudson mi i-a îndepărtat o sa»l» dt pa
°braz.
— De ce eşti aici în clipa asta.
— La bibliotecă?
El a dat din cap.
— Nu ştiu.
Am clătinat din cap.
VI KEELAND

— Veneam cu metroul de la birou şi când am


ridicat privirea, am dat cu ochii de numele staţiei. Ceva
pur şi simplu m-a îndemnat să cobor aici.
— Ştii de ce sunt eu aici?
— De ce?
— Şi eu eram în metrou, dar mergeam spre centru,
la tine acasă. Am privit o fracţiune de secundă prin toată
marea de oameni din metrou, la oră de vârf, şi te-am
văzut coborând la Biyant Park. Trenul meu oprise faţă
în faţă cu al tău. Am încercat să cobor, dar metroul se
pusese deja în mişcare. Atunci am coborât la următoarea
staţie şi am alergat până aici.
Am făcut ochii mari.
— Pur şi simplu s-a întâmplat să ridici privirea şi
să mă vezi coborând dintr-un metrou la o staţie care nu
era a mea?
— Dacă înainte nu ştiam sigur ce se întâmplă,
acum ştiu.
Mi-a cuprins obrazul cu palmele şi m-a privit în
ochi.
— Nimic din toate astea nu reprezintă o
coincidenţă, iubito. E universul care face totul ca noi
doi să fim împreună. Aşa a fost de la bun început... încă
dinainte de a ne cunoaşte.
Din nou mi s-au umplut ochii de lacrimi. Golul pe
care-1 simţisem în suflet în ultima săptămână a început
să se umple de speranţă. M-am gândit cât su ferisem
amândoi - desigur, Hudson mult mai mult ca mine.
Totul pornise de la nenorocitul acela d e ju r n a l. Fuseseră
mai mult decât o serie de coincidenţe. Exista o forţa
superioară care lucrase tot timpul în favoarea noastră.
Am zâmbit şi m-am aplecat, atingându-i nasul cu
al meu. .

396
INVITAŢIA

Ştii cred câ probabil ar trebui să ne dăm bătuţi.


" întregul univers conspiră astfel, n-avem nicio şansă

Iubito, eu n-am avut mcio şansa din clipa m care


dat cu ochii de tine pentru prima oară.
am
O f l

Ultima săptăm ână ftisese îngrozitoare.


, , nrnDar d im in e a ta precedentă fusese cea mai oribilă
la b o ra to T u T 'în irn uă ]aÎ1U re.ZU,ta<!u,.Itestului ¿
»N,însă
în birou ca =“ • c P rim ise- Stella venise ia mine
rezultat,,I n mi alături c ân(1aveam să primesc
cu lin ^ ’ Umai ca a prânz avea o întâlnire importantă
bine Tw°filer<;lant’ de Ia care nu Putea bpsi. A fost mai
si mi. ’ a Pe amiază, când în sfârşit m-au sunat
am con^rmat că fetiţa mea... nu era de fapt a mea,
Plans ca un copil.
simt Stella a venit la mine acasă, seara, mă
mj 1 arn°rţit... şi eram beat mort. Pe la ora nouă
dim ~a rUpt Probabil de aceea mă trezisem la trei
lneaţa şi rămăsesem cu ochii în tavan.
ŞtiinHCl~
lm naiba aveam sa ma mai uit în ochii lui charlie>
dacw °ă nU era C0PiluI meu? M"a? simtit un ticălos
întoM^ ^ minţit-o. Avea doar şase ani, dar fusesem
c eauna sincer cu ea. Voiam să aibă încredere în
încan^Ul meu’ la fel cum ^ eu avusesem încredere
Mă ?Vant.ul tatălui meu. Iar acum totul se dusese de râpă.
eg , ^ Sandeam la o conversaţie pe care o avusesem cu
mân" Urmă cu câteva Iuni- fmi sPusese că nu ea a ruPt
erul dulapului din bucătărie, deşi o surprinsesem

399
VI KEELAND

i
de multe ori că-1 folosea drept sprijin ca să se caţăre pe ;
bufet. |
Văzând că şurubul era îndoit, m-am gândit că mă
minţise. Aşa că m-am aşezat şi i-am explicat că, oricât
de neplăcută ar fi o situaţie, minciuna era mai rea decât
ceea ce voia să ascundă. în seara aceea, Charlie venise la
mine, îmi mărturisise adevărul şi-mi spusese că o durea
burtica. Eram convins că sentimentul de vinovăţie îi
dăduse acel nod în stomac. La rândul meu aveam să mă
aleg cu un ulcer zdravăn de la minciuna cu care urma să ¡j
trăiesc. ¿j
Pe la ora 6, razele soarelui au început să se |
strecoare pe fereastra dormitorului. O rază s-a oprit pe
chipul frumos al Stellei şi m-am întors pe o parte ca s-o
privesc cum doarme. Arăta atât de liniştită şi asta m-a
bucurat, fiindcă ultimele câteva săptămâni fuseseră la fel «
de chinuitoare pentru ea cum fuseseră şi pentru mine.
Nici nu-mi puteam imagina ce fusese în sufletul ei când
pusese lucrurile cap la cap. Probabil se simţise cam cum
mă simţeam eu acum, de parcă mi-ar fi fugit pământul
de sub picioare, lăsându-mă fară niciun sprijin.
Ca şi cum ar fi simţit că o priveam, a fluturat din
gene. <
— Ce faci? m-a întrebat încă ameţită de somn.
— Mă bucur de privelişte. Hai, culcă-te la loc. jj
Buzele ei s-au arcuit într-un surâs somnoros. ţ
— De cât timp te-ai trezit? i
— Nu de mult. t
Ea a zâmbit cu gura până la urechi. ^
— Adică de ore întregi, aşa-i? ^
Am chicotit. \
Problema cu sufletele pereche era că, atunci când \
aveai o legătură cum nu mai trăiseşi până atunci, ele ^

400
invitat«

e p ric e p e a u grozav să vadă adevărul când voiai să-ţi


ascunzi suferinţa.^
I-am înd ep ărtat o şuviţă de păr de pe obraz.
- Nu ştiu ce m -aş fi făcut fără tine săptămâna
trecută.
- Fără mine n-ai fi trăit cea mai oribilă săptămână
din viaţa ta.
Am clătinat din cap.
- Adevărul tot ar fi ieşit la iveală într-o bună zi.
Poţi fugi de minciuni, dar adevărul te ajunge din urmă
întotdeauna.
Ea a oftat.
- Presupun că da. • *
- Cred că m-am hotărât cum să procedez cu fosta
mea soţie.
- Da?
Am încuviinţat din cap.
- După părerea mea, e mai bine să nu 1 spun
nimic lui Lexi. . .
- O h ...« a »
- Lucrul cel mai imporţia deocamdată
sufere. Eu sunt singurul tata pe ca Ş minciună. Are
e prea mică să afle că totul in viaţ . . nţă previzibila,
nevoie de stabilitate, de rutină,^ e 0 ca s_0 distrug
N-am de gând să arunc totul in aer g alimentară
pe fosta mea soţie. Lexi îmi pre prezent, Jack
Şi ajutor pentru creşterea copi crede-ma ca nu-şi
are o situaţie materială buna, permit eu cu
permite viaţa confortabila Pe sa-şi închipuie
banii mei. Aşadar, e mai bine ar rea\iza că şţm,
că-mi ascunde un mare secre . ve^ere financiar şi nu
s~ar simţi ameninţată
s im ţi a y - du_
din PunL
m e n in ţa ta un* , u- i fetiţei ei de şase ani
ni-arr m
mira
ir a sca
ă qp răzbune
s e ră Spun
z b u n e SPU^
ca ta tă l ei n u - i d e fa p t tatăl ei.
401
VI KEELAND

Am mângâiat braţul Stellei.


— Mai devreme i-am trimis mesaj lui Jack şi i-am
spus şi lui, fiindcă aşa mi se părea corect. Mi-a răspuns
că nu biologia stă la baza unei familii. Nu părea interesat
să se implice în viaţa lui Charlie. îl dispreţuiesc pe
individ, dar are dreptate. Charlie e fiica mea, indiferent
de sângele nostru. ADN-ul nostru diferit nu schimbă cu
nimic situaţia. într-o bună zi, când va fi mai mare şi va ii
pregătită...
Mi s-a pus un nod în gât.
— Am să-i spun că nu-i fiica mea.
Stella mi-a zâmbit trist.
— Cred că te-ai gândit foarte bine. Deşi îmi
închipui că nu-ţi va fi simplu să te confrunţi cu fosta ta
soţie, ştiind ce ştii acum.
Am clătinat din cap.
— Cu siguranţă. Dar e OK. Am să fac cum e mai
bine pentru fiica mea... pentru Charlie.
Stella s-a întins şi mi-a cuprins obrajii cu palmele.
— Nu te corecta când spui fiica mea. Chiar eşti
părintele lui Charlie. Pentru că un părinte e cel care pune
binele copilului mai presus de al lui, iar eu sunt absolut
convinsă că eşti singurul dintre cei trei adulţi implicaţi în
povestea asta care aşa a procedat întotdeauna.
Am încuviinţat din cap.
Stella mi-a mângâiat braţul în tăcere câteva minute.
Stăteam amândoi culcaţi pe o parte, faţă în faţă, şi mâna
mea se odihnea pe pat, între noi. Deşi când ea a vrut să-şi
împletească degetele cu ale mele, mi-am dat seama că
mâna mea nu se odihnea pe pat, ci era strânsă pumn.
Stella mi-a desfăcut degetele.
— Eşti tare încordat.

402
Mvmju

- Da. Probabil ar treimi - ,


mai relaxez. a duc să alerg, să mg

- Azi trebuie să nWi nn ,,„j


anume? eva sau să faci ceva

Am clătinat din cap.


- Azi n-am de gând să mer» 1, k-
jumătate de prog ra m , a?a cum
Ea mi-a luat mana şi a dus-o la buze

• « leîL ra d ecâ t *

devreme 1î edormită * conversaţia de mai


îmbunătătpa !i u ,°r 1 pe mâna mea deJa îmi
mDunataţea considerabil starea de spirit.
- Zău? La ce te gândeai? 0
. m ~a înghiontit uşor ca să mă las pe spate şi s-a
1 easuPra m ea. M -a încălecat şi şi-a scos tricoul pe
re-i purtase în tim pul nopţii. Sânii ei plini se legănau
nios şi natural. Când am întins mâna să-i ating, ea a
n icat degetul arătător şi mi-a făcut semn ca nu.
, w Nici nu te gândi. Acum te relaxezi. Stai culcat şi
asa Pe m ine să mă ocup de tot.
Mi-am încrucişat braţele sub cap, închipuindu-mi
03 voia să fie ea deasupra. în schimb, Stella s-a tras înapoi
1 s a aŞezat pe coapsele mele. Mâna ei micuţă mi a scos
sexul din pantaloni şi l-a cuprins cu degetele. L-a strâns
ţ Şi-a lins buzele, apoi s-a aplecat de mijloc şi ş
recut buzele peste vârful lui. .
VW, ,Cu ochii sticlmd maliţios, mi-a Uns stropul dm
penisului, apoi s-a uitat la mine.
" Arată-mi. Arată-mi cum trebuie să a

. Am gem ut şi mi-am înfipt ™ '


cu . ochii. A deschis gura şi, cu o m.şcare lentă, m
Pn ns aproape în întregime.
403
VI KEELAND

La naiba!
Era de o mie de ori mai bine decât dacă aş fi alergat.
Spre ruşinea mea, urma să termin foarte repede,
dar aveam mare nevoie de asta. Ca şi cum şi-ar fi dat
seama ce trebuia să facă, Stella a început să se ocupe
de mine. Curând tot sexul meu era plin de saliva ei, o
umezeală care scotea cel mai plăcut sunet din lume de
fiecare dată când ea mă primea în gură şi se retrăgea.
La un moment dat, i-am atins cerul gurii, apoi m-am
retras. Iar şi iar. Era cea mai grozavă senzaţie, dar şi un
chin. Simţeam o dorinţă arzătoare să-mi ridic şoldurile
şi să mă împing cu totul în gura ei, dar nu voiam să-i fac
rău. După câteva minute, mi-a dat drumul şi şi-a ridicat
privirea. Mâna mea continua să fie în părul ei, iar Stella
mi-a acoperit-o cu mâna ei şi mi-a apăsat-o mai tare.
— Arată-mi. Arată-mi.
Fir-ar să fie!
Şi-a apropiat iar gura de sexul meu şi de data asta,
după doar două mişcări, n-am mai rezistat. Am făcut
exact ce voia ea, iar când am ajuns la punctul limită, acel
punct din fundul gâtului ei de unde începea să se retragă,
i-am apăsat cu blândeţe capul şi mai jos. Ea şi-a deschis
gâtul şi m-a cuprins în întregime.
— La naaaaaibaaa!
Ar fi putut face asta încă de la început, dar aşteptase
să-i cer eu.
Oh!
Era oricum perfectă. Dar acum... .
S-a tras înapoi, sugându-şi obrajii şi rămânând
cu buzele pe vârful sexului meu. A gemut aprobator
când i-am prins părul în pumn, apăsându-i capul şi mai
jos. încă două atingeri şi am simţit cum se apropie o
descărcare explozivă.

404
INVITAJIA

- Sunt gata... am gemut, desfacându-mi degetele


din pârul ei.
Dar ea nu s-a oprit.
- Stella... Iubito...
De data asta am prins-o de păr ca să-i îndepărtez
puţin capul, neştiind dacă adineauri mă auzise. Dar ea
m-a cuprins cu gura şi mai adânc.
La naiba! Vrea să termin în gura ei.
Stella n-a trebuit să aştepte prea mult. încă o
atingere şi din mine a ţâşnit un val de spermă care părea
să nu se mai termine. Chiar m-am îngrijorat cât ar putea
dura, dar fata mea dragă a înghiţit fiecare strop.
Deşi ea dusese tot greul, mi-am legănat capul pe
pernă, complet stors de puteri. Stella s-a şters la gură şi
s-a aşezat deasupra mea, cu cel mai pervers zâmbet cu
putinţă.
— Iisuse... a fost... mă simt de parcă ar trebui să
învăţ din nou să merg...
Ea a chicotit.
— Să înţeleg că ţi s-a dus tot stresul?
~~ Da. Unde naiba ai învăţat să faci aşa ceva?
— De fapt, o femeie dintr-un jurnal de-al meu
v°ia să încerce figura asta şi şi-a cumpărat un vi eo cu
mstrucţiuni. L-am cumpărat şi eu, fiindcă eram curioasa.
Am închis ochii şi am râs încetişor.
- Tot jurnalele alea... O să mă omori cu ele, nu
crezi?

405
r

EPILOG

<S te S S s o

După opt luni şi jumătate

D ragul m eu ju rn a l,

l l a
zvâ Z î
T Z T
,
T “" ' *»
privesc. Din când în când îi
într îm bUZei Şi gum ei se arcuia
un surâs. Nu dura mult, o clipă-două,
r rni s-a părut fascinant. Sper că mă visa
e mine, fiindcă îmi doresc să-i îndeplinesc
oaie visurile, la fe l cum şi ea mi le-a
lnaeplinit pe ale mele.
Hudson

dăd ^ Strans ia piept noul meu jurnal. Serios? Cum


cu H norocul ăsta peste mine? Mă mutasem împreună
funf . 0n Ia câteva luni după lansarea publică a Par-
c0l ur^or Personalizate. Nu că aş fi avut nevoie de un
p eg.de cameră. Pentru prima oară în viaţa mea îmi
fi nIîiît:earn o locuinţă proprie în New York City. Mi-aş
cas~UtUt permite sa Pun deoparte destui bani pentru o
, a> din moment ce afacerea mea mergea mai bine
miCat mi~aş fi imaginat vreodată. Chiar şi Oprah trecuse
Ca mea invenţie pe lista ei de cadouri favorite pentru

407
VI KEELAN D

anul în curs. Cu ocazia Sfântului Valentin aveam o


ediţie specială de ambalaje pentru Parfumurile Perso­
nalizate şi curând urma să fie lansată o versiune pentru
bărbaţi. Muncisem din greu să scriu noii algoritmi
dar acum munca fusese preluată de personalul expe­
rimentat al companiei Rothschild Investments, aşa că
în sfârşit simţeam că găsisem echilibrul între muncă şi
viaţa personală pe care mi-1 dorisem dintotdeauna.
Hudson Rothschild făcuse ca toate visurile mele
să devină realitate. Mi-a dăruit chiar o excursie surpriză
în Grecia, ca să sărbătorim prima livrare internaţională
a produsului nostru. Am stat la cel mai uimitor hotel
din Mikonos. Când am ajuns acolo, mi s-a părut vag
cunoscut. Abia când am păşit în apartamentul nostru
am înţeles de ce. Hotelul rezervat de Hudson era cel
pe care-1 alesesem eu cu aproape un an în urmă, când
plănuiam o vacanţă de vis, în timp ce-1 aşteptam în
anticameră. îşi amintise de acel hotel doar din simpla
ocheadă pe care o aruncase atunci la monitorul meu.
Cât despre hobby-ul meu cu jurnalele... ei bine,
am încetat să le mai cumpăr. îmi era teamă că simpla
lor vedere i-ar fi redeşteptat lui Hudson amintiri greu de
suportat. După câteva luni, el a remarcat faptul şi m-a
întrebat cum de nu mai citeam jurnale. I-am răspuns
că nu mai aveam nevoie să citesc despre vieţile altora,
fiindcă povestea mea de dragoste îmi oferea mult mai
mult decât ar fi putut zugrăvi cineva într-un jurnal. Nu
minţisem, dar Hudson mă cunoştea prea bine. A înţeles
că simţeam lipsa acelei lecturi şi probabil ştia şi motivul
pentru care renunţasem. De aceea, cu o săptămână în
urmă mi-a făcut o surpriză, dăruindu-mi un jurnal. Un
jurnal în care scrisese în secret luni la rând. A fost cel mai
drăguţ şi mai romantic lucru făcut de cineva vreo ata
pentru mine. Cele mai multe gânduri notate acolo erau
adorabile, dar unele erau de-a dreptul perverse.

408
INVITAŢI»

De pildă... Am dat înapoi vreo zece pagini si am


[it una dintre însemnările mele preferate

Dragul meu jurnal,


Azi a fo s t o zi deosebit de grea. Las deoparte
jocul de cuvinte absolut întâmplător, dar
zău dacă n u -ip u r u l adevăr. Fata mea
dragă e plecată de aproape o săptămână
pe Coasta de Vest. Dimineaţa când m-am
trezit, mi-am dat seama că dormisem pe
perna ei. Parfumul eifăcea ca obişnuita mea
erecţie matinală să nu dispară de la sine cu
niciun chip. Decât să mă împotrivesc, am
preferat să închid ochii şi să iau perna ei
de sub cap ca să-mi îngrop obrazul în ea.
Am răsuflat adânc, mângâindu-mi sexul,
imaginându-mi că degetele mele erau sexul
ei frum os. Desigur, nu erau un substitut,
dar mi-am închipuit că ea stătea deasupra
mea, lăsându-şi şoldurile în jos ca să mă
cuprindă cu totul. Am văzut-o cum îşi lăsa
capul pe spate pe măsură c e s e apropia
de descărcarea finală, cu sânii ei frumoşi
săltând şi arzând de dorinţă să sim
buzele mele. Am aşteptat-o să se e e?ez%’
apoi m-am împins în ea cu a t â t a forţa mc
să păstreze o parte din sămânţa mea
viitoare când va trebui să plece.
Hudson

Alt fragment favorit e r a “ todatMar care îmi


urmă. Ceva ce el n u - m i povestis
încălzea inima.
VI K EELA N D

Dragul meu jurnal,


Azz am cfas-o pe Charlie să luăm micul
dejun în oraş şi i-am spus că Stella urma să
se mute cu mine. M ai târziu, în drum spre
casă, am trecut pe lângă un parc. Acolo
erau două fetiţe, poate cu un an mai mici
decât Charlie. Ţopăiau fericite, cu ochii
mari, zâmbind cu gura până la urechi.
Am arătat spre ele şi am întrebat: „De ce
crezi că sunt aşa de fericite?” Charlie mi-a
răspuns: „Poate că şi prietena tatălui lor se
mută cu e l ”
Hudson

Bărbatul pe care -1 adoram a venit afară, în curtea


din spate. Eu şedeam într-un balansoar pe terasă, lângă
locul pentru grătar, cu Hendrick’s Ia picioare.
Hudson a clătinat din cap.
— Credinciosul meu prieten pare să uite cine-i
stăpânul lui.
Am zâmbit.
De la un timp, ciobănescul pe care i -1 dăruisem
lui Hudson de Crăciun devenise umbra mea. Nu ştiam
de ce, din moment ce eu nu făceam decât să ţip la el
că-mi roade pantofii şi mobila. Durase o veşnicie până
să înveţe obiceiurile casei, după care luase încântătorul
nărav de a roade picioarele măsuţei de cafea în valoare
de o mie de dolari. Sinceră să fiu, de cele mai multe ori *
Hendrick’s era o m a re pacoste. Dar g â n d u l la e x p re sia
de p e ch ip u l lu i Hudson, în d im in e a ţa de Crăciun,
câ n d în sfârşit căpătase câinele p e care şi-l dorise toată
co p ilă ria lui, m e rita să s u p o rt a c e s t h a o s.
Acum aveam şi eu pe noptieră o copie dupa
fotografía pe care Olivia o ţinea înrămată pe co n so la
INVITAŢIA

şemineului, c e a c u H u d s o n s u fla n d in lu m â n ă r i d e ziu a


lui şi d o rin d u -şi s ă c a p e te u n c io b ă n e s c , în tim p ce
astupa cu p a lm a g u r a s u r o r ii lu i. Şi d a, b o te z a s e câin ele
după m arca d e g in c a r e n e a d u s e s e îm p re u n ă .
— A s ta p e n t r u c ă e u s u n t c e a c a re îi dă d e ob icei
mâncare, a m s p u s .
H u d so n s -a u it a t la ju r n a lu l d in m ân a m ea.
— N u u ita d e în ţ e le g e r e a n o astră: n u m ai o pagină
pe zi.
— Ş tiu . D o a r r e c ite a m câteva d in tre p agin ile care
mi-au p lă c u t c e l m a i m u lt. în c ă nu m i-am c itit porţia
pentru ziu a d e a zi.
— O K . D a u o fu g ă p ân ă la m agazin să cu m p ăr o
sticlă de v in s ă i-o d u c e m O liviei diseară. îl iau şi pe
H endrick’s la o p lim b a r e . M ai vrei să cum păr ceva dacă
tot ies?
în z iu a a c e e a se îm p lin e a un an de la nunta O liviei
cu M ason , asa că m e r e e a m să luăm cina cu ei. ecen

^ a /t x c„4- — u „^ Hudson îşi ciaaea s e a m a

A ** w ___
lnt ° r s s p re m in e , a v e rtizâ n d u
VI KEELAND

Ţine minte. Doar o pagină. Nu mai multe.


— Aşa am să fac.
Am auzit paşii lui îndepărtându-se. Am oftat şi
am deschis din nou jurnalul. Mai aveam de citit vreo
douăzeci de pagini. Iar următoarea însemnare era extrem
de scurtă. Probabil aş fi putut citi întreg jurnalul până la
întoarcerea lui Hudson şi el habar n-ar fi avut. Dar voiam
să savurez fiecare pagină, aşa cum dorea şi el.
Cel puţin... aşa îmi pusesem în gând.
Până când am citit însemnarea aceea scurtă...

Dragul meu jurnal,


Azi m-am dus la cumpărături. Nu mă prea
pricep la bijuterii, aşa că am luat-o pe sora
mea cu mine. Mi-a mâncat sufletul.

Am zâmbit, imaginându-mi-i pe Hudson şi Olivia


la cumpărături. Ideea lui de cumpărături era să intre
într-un magazin cu gând să cumpere trei costume
şi să zăbovească acolo jumătate de oră. Pe de altă
parte, Olivia cumpăra diverse lucruri pe care punea
ochii. Pleca să cumpere o pereche de pantofi care să
se asorteze cu o rochie şi venea acasă cu un nou set
de veselă pentru sufragerie, o haină pentru Mason, o
jucărie pentru Charlie şi vreun dispozitiv electronic de
birou de la Sharper Image. Pantofii după care se dusese
nu mai erau necesari, fiindcă între timp îşi cumpărase
o rochie nouă.
O însoţisem într-o zi când plecase să cumpere
pantofi asortaţi şi venise acasă cu un ansamblu complet
nou, drept pentru care îşi dăduse seama că avea nevoie
de pantofi pentru noua ţinută. Olivia era genul de femeie
care iese dintr-un mall încărcată cu paisprezece sacoşe
diferite. Hudson era genul care cerea să-i fie expediate

412
Mvnxru
costumele acasă după ce erau o-
nevoit să revină la magazin. J ate’ ca să nu mai fie
C o n tin u â n d să citesc mi-ar« a
nu-mi sp u se se că m ersese ia n ™ S6ama că Hudson
acelaşi tim p , î „ u l t i l ui ! »
bijuterie nouă... e acasa cu nicio
Curioasă, am reînceput să citesc.

Am mers la şase magazine. Orice îmiplăcea


mie u displăcea Oliviei. Orice îi plăcea ei
mă făcea să strâmb din nas. M-am întors
acasă cu mâinile goale şi foarte indispus.
După vreo zece minute a venit şi fata
mea cea frumoasă, mirosind ca o pădure,
încă de dimineaţă se dusese la laborator,
unde lucrase la noile Parfumuri Persona­
lizate pentru bărbaţi. Mi-a înlănţuit gâtul
cu braţele şi mi-a atins gura cu buzele ei
pline, făcându-mă să uit că avusesem o zi
atât de proastă. în clipa aceea mi-am dat
seama că problema cu bijuterii e Pen
iubita mea era că nu gasisernnirmecm
sa fie măcar pe jumătate ata^e ^ ^ ^
ea. Avusesem nevoie d săfac
ani ca să înţeleg asta Ş înseamnă
toate eforturile ca sa-i arat
pentru mine.
Hudson
, Acum chiar nu mă mai puteam opri
Oh, Doamne! Acun cumpere Q bl]Utene speciala
din citit. Hudson voia ^ privjt peste umăr către
pentru mine? Nu cumv• - Lui HudSOn urma
casă. Totul era cufun . d ¡nute până ia magazinul
să-i ia cel puţin douăzeci
VI KEELAND

de vinuri şi înapoi, împreună cu căţelul. Trebuia să


citesc mai mult, măcar încă o pagină.
Bineînţeles că o pagină a însemnat de fapt două,
apoi trei şi deodată am ajuns la ultima. Hudson fusese
la cumpărături de vreo şase ori, relatase diverse lucruri
fierbinţi pe care dorea să mi le facă şi scrisese câteva
pagini emoţionante despre seara în care părinţii mei
veniseră să ia cina cu noi. îmi luase ceva timp, dar da,
în sfârşit mă întâlnisem faţă în faţă cu părinţii mei.
Făcusem mari eforturi, stătusem ca pe ghimpi, dar până
la urmă fusese o seară plăcută. încă nu reînnodasem
legătura cu sora mea, deşi în cele din urmă îi povestisem
lui Hudson tot ce se întâmplase şi-i mărturisisem cu
cine avusese Aiden o aventură. Speram că poate într-o
zi voi găsi puterea s-o iert şi pe Cecelia.
Din câte aflasem, şi ea rupsese legătura cu fostul
meu logodnic, după ce descoperise că o înşela cu una
dintre prietenele ei. Poate ar fi trebuit să consider că
primise lecţia cuvenită, dar eu nu simţeam aşa. îmi
părea rău pentru Cecelia, ceea ce îmi dădea speranţe că
poate existau şanse de împăcare într-o bună zi.
Hudson nu menţiona nicăieri ce fel de bijuterie
dorea să cumpere, dar reieşea limpede că era vorba
de un inel. Ce alt tip de bijuterie trebuia să fie atât de
perfect şi să necesite atâtea drumuri la magazin?
Am citit ultimele pagini şi inima a început să-mi
bată şi mai repede.
Oh, Doamne! Chiar a cumpărat ceva.
Şi a ascuns obiectul în acelaşi loc unde pitise şi
darul meu de Crăciun anul trecut.
Şi n-are de gând să mi-l dea înainte de ziua lui
de naştere. - i|
Ziua de naştere a lui Hudson era peste două luni.
Nu puteam aştepta atât de mult să aflu despre ce e
vorba.

414
INVITAŢIA

Hudson nu ştia că-i descoperisem mica ascun­


zătoare de anul trecut, în fundul dulapului de haine.
Aşadar, puteam... nu, chiar nu trebuia!
îmi ţiuiau urechile, îmi transpirau palmele.
Poate doar să mă uit să văd dacă e o cutie de inel?
Nu era nevoie s-o deschid.
Imaginaţi-vă ce ar ii însemnat să aştept două
luni... Şi ce ar fi însemnat ca, atunci când venea în sfârşit
ziua, să-mi ofere o cutie pătrată cu o pereche de cercei?
Cu niciun chip nu mi-aş fi putut ascunde
dezamăgirea după două luni de aşteptare. Aproape
simţeam că trebuia să mă uit acum. Indiferent ce voise
să cumpere, îi luase teribil de mult timp. S-ar fi simţit
îngrozitor dacă aş fi izbucnit în lacrimi, neputând să-mi
ascund dezamăgirea. Deci cumva făceam asta pentru el.
Sigur că da.
M-am uitat la ceas şi am aruncat încă o privire
spre casă, peste umăr. Poate ar fi trebuit să aştept să
lipsească mai mult de acasă...
Nu. Am clătinat din cap, deşi nu făceam decât să.
răspund propriilor mele gânduri.
Cu siguranţă că nu puteam să aştept.
Aşadar, m-am grăbit înspre casa şi m am dus
glonţ la uşa de la intrare. Am deschis-o şi m-am ui a
dreapta şi în stânga ca să mă asigur că Hu son nu^
deja spre casă. N-am văzut pe nimeni, aşa £ ^
grăbit spre dormitor. Uşa era închisă, iar eueramataţ
de emoţionată, încât mi-a luat cat^ a^ a trem Urând,
]n fire. Am răsuflat adânc, apoi,
am apăsat clanţa. .
Am intrat şi mi-a stat inima inJoc. ^
- Cauţi ceva? m-a întrebat Hudson,
sprânceană.
VI K EELA N D

Şedea pe marginea patului, cu Charlie pe


genunchi. Hendrick’s stătea culcat la picioarele lui.
Am clipit de câteva ori.
— Ce faci aici? Credeam că ai plecat.
El şi-a dat fetiţa jos de pe genunchi şi s-a ridicat
în picioare.
— Ce fac aici? Şi eu ţi-aş putea pune aceeaşi
întrebare. Ce cauţi în dormitor în clipa asta, Stella?
— Păi... eu...
S-a apropiat de locul unde rămăsesem înlemnită.
A zâmbit cu gura până la urechi şi m-a luat de mână.
— Doar n-ai citit mai departe, nu?
Aveam mintea vraişte. Când se întorsese de
la magazin? Şi de unde apăruse Charlie? Ce naiba se
petrecea?
Dar n-a trebuit să aştept prea mult ca să aflu
răspunsul. Hudson a întins mâna spre fetiţa lui. Charlie
l-a luat de mână, zâmbind cu gura până la urechi.
Dacă până atunci îmi închipuisem că eram cu nervii la
pământ, asta nu însemna nimic pe lângă ce am simţit
în clipa când bărbatul pe care-1 iubeam a îngenuncheat
în faţa mea.
Mi-a sărutat mâna care îmi tremura.
Emoţia de pe faţa lui ridicată spre mine m-a ajutat
cumva să mă calmez.
— Cu un an în urmă am întâlnit o femeie frumoasă
şi inteligentă, a început el. De câte ori povesteşti cum
ne-am cunoscut, spui că ai venit neinvitată, pe nepusa
masă, la nunta surorii mele. Dar adevărul e că ai intrat
pe nepusă masă în inima mea. Eşti cea mai blândă, mai
afectuoasă, mai ciudată şi mai uimitoare fiinţă pe care
am întâlnit-o în viaţa mea.
Mi-am acoperit gura cu palma şi am râs, în timp
ce ochii mi s-au umplut de lacrimi de fericire.

416
INVITAŢIA

— Cea mai ciudată? Aşa cum o spui tu, pare o


to
calitate.
Hudson a zâmbit.
Chiar este. Şi te iubesc tocmai fiindcă uneori eşti
cam ciudată, nu în pofida acestui lucru. Ai petrecut ani
buni citind poveştile de iubire ale altora, iar astă-seară
ai citit ultimul capitol din povestea vieţii mele...
Mi-a făcut cu ochiul.
- ... deşi n-ar fi trebuit. Dar ultimul capitol e abia
începutul, iubito.
S-a uitat la Charlie, care a scos de la spate o
cutioară neagră şi i-a întins-o.
— Stella Rose Bardot, dă-mi voie să-ţi ofer fericire
până la adânci bătrâneţi. Fii soţia mea şi-ţi promit că
mă voi strădui să-ţi fac viaţa mai frumoasă decât tot ce
ai citit tu vreodată în jurnale!
A deschis cutioara neagră şi înăuntru am văzut
ceva ce nu mai văzusem niciodată. Pe catifeaua neagră
erau două inele. în dreapta era unul cu un smarald
superb, într-o montură de aur alb, cu rămurele
minuscule pe toată circumferinţa inelului. In stânga
era o replică mai mică a inelului de logodnă. L-a luat pe
Primul şi mi l-a întins.
— cer doar să fii soţia mea. îţi cer
Nu-ţi
familia mea alături de Charlie. Aşa ca am co
Jelui tău, apoi unul mic, cu zircon1" ’ Javrei să fii a
doua femei din viaţa mea. Ce zici, iu
noastră? .
M-am uitat la Charlie. ^ j ^ j^ţbiuse ascuns
Uat mâna de la spate şi mi-a oferit ce ţinu
acolo.
O banană cu ceva scris pe ea.
417
VI KEELAND

Spune da, ca să nu ne despărţim niciodată22.


Prostioara asta cu banana m-a făcut praf. Lacrimi
de fericire au început să-mi curgă pe obraji. Mi le-am
şters, murmurându-i lui Charlie Te iubesc, apoi mi-am
lipit fruntea de a lui Hudson.
— Da! Da! Inima mea deja vă aparţine amân­
durora, aşa că asta-i cireaşa de pe tort.
După ce Hudson mi-a pus inelul pe deget, am
ajutat-o amândoi pe Charlie să şi-l pună pe al ei. Ne-am
îmbrăţişat toţi trei şi am rămas aşa mult timp, după
care logodnicul meu i-a spus lui Charlie să se spele ca
să meargă acasă la mătuşa ei.
— în sfârşit... o clipă singuri.
Hudson mi-a cuprins obrajii în palme şi m-a tras
spre el să mă sărute.
— Acum sărută-mă cum se cuvine.
Ca de obicei, m-a lăsat fără suflare.
— Ştii, judecând după jurnalul ăsta şi cererea în
căsătorie, cred că în adâncul sufletului s-ar putea să fii
un romantic, domnule Rothschild.
— Zău? a zâmbit el. Dacă mă întreabă cineva, am
să neg categoric.
Am râs.
— E OK. Eu am să ştiu adevărul. Dincolo de faţeta
de dur se ascunde un suflet cald şi afectuos.
Hudson mi-a luat mâna şi a pus-o între picioarele
lui. Mi-a apăsat degetele pe sexul lui tare ca piatra.
— îţi arăt eu faţetă de dur mai târziu...
Am zâmbit.
— Abia aştept.
El mi-a atins buzele cu ale lui.
22 Joc de cuvinte intraductibil între verbul to split (a se despărţi) şi
desertul numit banana split (n. tr.).

418
INVITAŢIA

— Ţi-a plăcut jurnalul?


— La nebunie. E cea mai frumoasă poveste de
dragoste pe care am citit-o vreodată. Dar partea care
îmi place mie cel mai mult e finalul.
Hudson a clătinat din cap.
— Acela nu-i un final, iubito. E abia începutul.
Fiindcă o poveste de iubire ca a noastră nu se sfârşeşte
niciodată.

Mihaela P.
m u l ţ u m i r i

Va mulţumesc vouă, cititorilor! Vă mulţumesc


pentru spnjin Ş1 pentru entuziasm. în ultima S e
viaţa ne-a scos în cale tuturor nişte provocări si

5e rio
p 5 a d?a ddeSr
e r aÎg °a zare
, i nCă'
c ami
r e îngăduitî
s ă u i t a ţ i dSă
e e" le
ă .0fer
S p e r" -c S
ă v- -Sa
plăcut povestea de dragoste a lui Hudson şi a Stellei şi

cunoştinţa 7;
L o s . m » data fiind CUri0Şi Să
viitoare! ve,i S i

Mulţumiri Penelopei - ultimii câţiva ani au fost


nevoioşi şi nu există nimeni alta cu care mi-aş fi dorit
trec prin asta.
... Mulţumiri lui Cheri - p e n t r u p r ie t e n ie şi p e n tr u
sP n jin ! I u b i t o r i i d e c ă r ţ i s u n t c e i m a i d e n ă d e jd e !

ciu lu i J u lie - p e n t r u p r ie t e n ie ş i în ţe le p -

M u l ţ u m i r i L u n e i — v i a ţ a e c a o c a r t e . N ic io d a t ă n u
e p r e a t â r z i u s ă s c r i i o p o v e s t e n o u ă , ia r m ie m i- a p lă c u t
v ă d c u m s e d e s f ă ş o a r ă f i e c a r e c ă lă t o r i e a ta , u n a d u p ă
a ta . M u l ţ u m e s c p e n t r u p r i e t e n i e !
\7*> U im it o r u lu i m e u g r u p d e p rie te n i de pe Facebook,
1 s V i o l e t s — 2 0 o o o d e f e m e i in t e lig e n t e , c ă r o r a le p la c e
?a d i s c u t e d e s p r e c ă r ţ i , a d u n a t e la o la lt ă ? C h ia r s u n t o
e ţ n e ie n o r o c o a s ă ! F i e c a r e d i n t r e v o i e u n d a r p e n tr u
m in e . V ă m u l ţ u m e s c c ă m ă î n s o ţ iţ i în a c e a s t ă c ă lă to r ie
e* t r a o r d i n a r ă !

421
VI KEELAND

Mulţumiri lui Sommer - pentru minunatul design


al poveştii lui Hudson şi a Stellei!
Impresarei şi prietenei mele, Kimberly Brower
- mulţumesc că-mi eşti mereu alături! Fiecare an îmi
aduce o nouă oportunitate din partea ta. Abia aştept să
văd la ce ai să visezi data viitoare!
Mulţumiri Jessicăi, lui Elaine şi Juliei - pentru
faptul că îmi neteziţi calea şi că mă faceţi să strălucesc!
Tuturor bloggerilor - vă mulţumesc că i-aţi inspirat
şi pe alţii să mă citească! Fără voi, nu ar fi existat nici ei!

Cu multă dragoste,
Vi
Mihaela P

DESPRE AUTOARE

Vi Keeland este autoare de bestselleruri New York


Times, Wall Street Journal şi USA Today. Cu milioane
de cărţi vândute, titlurile ei au figurat în peste o sută de
liste de bestselleruri şi sunt traduse în douăzeci şi cinci
de limbi. Locuieşte în New York alături de soţul ei şi de
cei trei copii, trăind o adevărată poveste de dragoste cu
băiatul pe care l-a cunoscut la vârsta de 6 an
bookzone
Prima data când l-am întâlnit pe

a fost la o nunta.
Era unul dintre cavalerii de onoare şi probabil cel mai
frumos bârbat pe care l-am vâzut vreodatâ. Când mi-a
cerut sa dansez, chimia noastrâ a fost electrizanta şi
ne-am simţit excelent unul în compania celuilalt.
Insa distracţia noastro s-a oprit brusc atunci când şi-a dat
seam a câ nu sunt cine am spus câ sunt. Invitaţia pe care o
primisem nu mi se adresase de fapt mie. ci fostei mele
colege de cam era, care aruncase pe geam doua luni de
chirie şi se mutaseîn mijlocul nopţii. M-am gândit ca îmi
datora o noapte scumpa în oraş, dar cred câ, practic, nu
fâceam altceva decât sâ apar neinvitatâ la o nunta total
necunoscuta.
Odatâ prinsa asupra faptului, nu am ştiut cum sâ dispar
cât mai repede. In timp ce mâ furişam spre ieşire, am
sustras rapid câteva sticle de şampanie scumpa, în timp
ce superbul cavaler de onoare mâ urmarea îndeaproape
înfuriat.
Afara, am sâritîntr-un taxi. Inima îmi bâtea cu putere, dar
mâcar scâpasem nevâtâmatâ. Sau cel puţin aşa
credeam. Pânâ când mi-am dat seama câ îmi uitasem
telefonul la masâ. Ghici cine l-a gâsit?
Aceasta este povestea nebuneasca a întâlnirii mele cu
Hudson Rothschild. Dar crede-mâ. este doar vârful
aisbergului.

S-ar putea să vă placă și