Numele elevului:.......................................

Data:..........................

TEST DE EVALUARE

I. Citeşte fragmentul dat mai jos, apoi

răspunde cerinţelor:

„Flăcăul sosi încălzit de drum. Se opri în marginea delniţei, pe răzorul ce-o despărţea de altă fâneaţă, tot
aşa de lungă şi de lată, pe care Toma Bulbuc o cumpărase acum vreo zece ani de la Glanetaşu. Cu o privire
setoasă, Ion cuprinse tot locul, cântărindu-l. Simţea o plăcere atât de mare văzându-şi pământul, încât îi venea să
cadă în genunchi şi să-l îmbrăţişeze. I se părea mai frumos, pentru că era al lui. Iarba deasă, grasă, presărată cu
trifoi, unduia ostenită de răcoarea dimineţii. Nu se putu stăpâni. Rupse un smoc de fire şi le mototoli pătimaş în
palme. Se aşeză pe răzor, înţepeni nicovala în pământ, potrivi tăişul coasei şi apoi începu a-l bate cu ciocanul rar,
apăsat, cu ochii ţintă la oţelul argintiu. Când isprăvi, se sculă, scoase de la brâu gresia, o înmuie bine în apa din
toc şi apoi mângâie ascuţişul coasei cu gresia, schimbând mereu degetele mâinii stângi. Pe urmă, cu un pumn de
iarbă, şterse toată coasa. În clipa aceea privirea i se odihnea pe delniţa lui Toma Bulbuc, cosită, cu fânul adunat
în căpiţe care stăteau încremenite ici-colo, ca nişte mormoloci speriaţi. Pământul negru-gâlbui părea un obraz
mare ras de curând... Privindu-l, Ion oftă şi murmură:
-Locul nostru, săracul!...
Se gândi puţintel de unde să înceapă şi hotărî să pornească brazda de la capătul dinspre sat, cu faţa către
răsărit, să-l vadă soarele când se va înălţa de după dealurile Vărăriei. Încercă întâi coasa în colţ, fiindcă-şi făcuse
loc, apoi croi brazda în latul locului ca să se usuce mai deodată şi mai repede.
[...]
Sub sărutarea zorilor tot pământul, crestat în mii de frânturi, după toanele şi nevoile atâtor suflete
moarte şi vii, părea că respiră şi trăieşte. Porumbiştile, holdele de grâu şi de ovăz, cânepiştile, grădinile, casele,
pădurile, toate zumzeau, şuşoteau, fâşâiau, vorbind un grai aspru, înţelegându-se între ele şi bucurându-se de
lumina ce se aprindea din ce în ce mai biruitoare şi roditoare. Glasul pământului pătrundea năvalnic în sufletul
flăcăului, ca o chemare, copleşindu-l se simţea mic şi slab, cât un vierme pe care-l calci în picioare, sau ca o
frunză pe care vântul o vâltoreşte cum îi place.
Suspină prelung, umilit şi înfricoşat în faţa uriaşului:
-Cât pământ, Doamne!...
În acelaşi timp însă iarba tăiată şi udă parcă începea să i se zvârcolească sub picioare. Un fir îl înţepa în
gleznă, din sus de opincă. Brazda culcată îl privea neputincioasă, biruită, umplându-i inima deodată cu o mândrie
de stăpân. Şi atunci se văzu crescând din ce în ce mai mare. Vâjâiturile păreau nişte cântece de închinare.
Sprijinit în coasă pieptul i se umflă, spinarea i se îndreptă, iar ochii i se aprinseră într-o lucire de izbândă. Se
simţea atât de puternic încât să domnească peste tot cuprinsul. Totuşi în fundul inimii lui rodea ca un cariu
părerea de rău că din atâta hotar el nu stăpâneşte decât două-trei crâmpeie, pe când toată fiinţa lui arde de dorul
de a avea pământ mult, cât mai mult.”
(cap. II - Zvârcolirea)
1. Identifică romanul din care face parte fragmentul dat. Menționați anul apariției acestuia.
0,5p
2. Care este tema literară ce reiese din fragmentul dat? 0,5 p
3. Analizează fragmentul din perspectiva conflictlului interior al personajului. Descrieți în
câteva rânduri trăirile personajului central. 1p
4. Identifică în text mărcile obiectivităţii: perspectiva narativă, statutul naratorului, persoana
relatării. 1p
5. În ce măsură crezi că această scenă anticipează/pregăteşte gestul sărutării pământului, pe
care îl ştii din Geneza romanului şi din lectură? Răspunde în maximum cinci rânduri, având în
vedere şi următoarea afirmaţie făcută de autor: „Pentru ţăranul român pământul... e o
divinitate pe care o priveşte cu adoraţie şi cu teamă”. 1,5p
II. Stabiliţi tipul de caracterizare din fragmentele citate mai jos, precizând trăsăturile de
caracter ale personajului ce se desprind din acestea. 3,5 p

Extras din operă Trăsături de Modalitatea de caracterizare:

caracter a. directă – de către
narator, de către alte personaje,
autocaracterizare
b. indirectă – prin limbaj,
vestimentație, nume, din relațiile
cu alte personaje etc.;
1. „Iubirea pământului l-a stăpânit de mic
copil (...) De pe atunci i-a fost mai drag decât o
mamă.”

2. „Apoi încet, cucernic, fără să-şi dea

seama, se lăsă în genunchi, îşi coborâ fruntea şi-şi
lipi buzele cu voluptate de pământul ud. Şi-n
sărutarea aceasta grăbită simţi un fior rece,
ameţitor.”

3. „Era iute şi harnic ca mă-sa. (...) Munca îi

era dragă oricât ar fi fost de aspră, ca o râvnă
ispititoare.”

4. „Îl cuprinse o poftă sălbatecă să

îmbrăţişeze huma, s-o crâmpoţească în sărutări.
Întinse mâinile spre brazdele drepte, zgrunţuroase
şi umede.”

5. „Toată isteţimea lui nu plăteşte o ceapă

degerată, dacă n-are şi el pământ mult, mult ...”

6. „Când a umblat la şcoala din sat a fost cel

mai iubit elev al învăţătorului Herdelea, care
mereu i-a bătut capul Glanetaşului să dea pe Ion
la şcoala cea mare din Armadia, să-l facă domn.”
7. „... toată fiinţa lui arde de dorul de a avea
pământ mult, cât mai mult.”
 Se acordă 1p din oficiu!
SUCCES!

BAREM DE CORECTARE

Subiectu Punctajul maxim acordat Punctaje intermediare

l
Subiectu 1. 0,5 p pentru precizarea corectă a
lI romanului și a anului apariției
acestuia
2. 0,5p pentru prezizarea corectă a
temei literare
3. 0,5 p pentru descrierea adecvată
și nuanțată
. 0,5 p pentru precizarea perspectivei
4. 1 p pentru precizarea perspectivei
narative, a statutului naratorului,
a persoanei relatării
5. 1,5 p argumentare nuanțată cu
exemplificare textuală
Subiectu 3,5 p
l al II-lea
Se acordă 1p din oficiu!
0,25 p pentru fiecare din cele două
răspunsuri
-
0,25 p pentru încercarea de descriere
0,25 p pentru precizarea statutului
naratorului
0,25 p pentru precizarea persoanei
relatării.
1p argumentare adecvată
0,5 p încercare de argumentare
0,5 p pentru fiecare din cele șapte
cerințe