Sunteți pe pagina 1din 434

DIC|IONAR ORTOGRAFIC

AL LIMBII ROM~NE
PENTRU ELEVI
CZU 811.135.1’374 (075.3)
D 39

Coperta: Vladimir Zmeev

© Inventarul de cuvinte, prezentarea graficã. Grupul


ISBN 9975-74-299-8 Editorial Litera. 2001
CUPRINS

a ................................................................................7
b .............................................................................. 47
c .............................................................................. 61
d ............................................................................ 107
e ............................................................................ 131
f ............................................................................. 149
g ............................................................................ 165
h ............................................................................ 175
i ............................................................................. 183
î ........................................................................................ 203
j ............................................................................. 211
k ............................................................................ 215
l ............................................................................. 217
m ........................................................................... 227
n ............................................................................ 251
o ............................................................................ 263
p ............................................................................ 275
r ............................................................................. 317
s ............................................................................. 341
= ............................................................................. 375
t ............................................................................. 379
\ ............................................................................. 401
u ............................................................................ 405
v ............................................................................ 411
w ........................................................................... 425
x ............................................................................ 426
y ............................................................................ 426
z ............................................................................ 427
ALFABETUL
Alfabetul limbii române conþine 31 de litere aranjate în urmãtoarea ordine:
Litera Valoarea Denumi- Condiþii ce determinã
Exemple
Majusculã Minusculã foneticã rea o valoare sau alta
1 2 3 4 5 6
A a [a] a
à ã [ã] ã
 â [î] î din a în interiorul cuvintelor; vânt, cântec
B b [b] be
C c [k] ce înainte de consoane; clopot
înainte de vocale (cu a încasa, când
excepþia lui e, i);
la sfârºit de cuvânt; adânc
[š] înainte de vocalele e, i; cerc, cinema
,
[k ] în îmbinarea ch îna- a cheltui, chem,
inte de e, i; a chibzui, chip
D d [d] de
E e [e] e
F f [f] fe
G g [g] ge înainte de consoane; glacial, grevã
înainte de vocale (cu gãrgãun, gât,
excepþia lui e, i); goanã, gust
la sfârºit de cuvânt; coleg
[Ÿ] înainte de vocalele e, i; ger, gingie
,
[g ] în îmbinarea gh îna- gherghef,
inte de e, i; ghindã
H h [h] ha în diferite poziþii (cu ham, buhã,
excepþia îmbinãrilor Cahul, duh
ch, gh + e, i);
[-] în grupurile conso- ghem, chef,
nantice ch, gh, (îna- chirie
inte de e, i);
I i [i] i dupã consoane ºi la nimic, pilire,
început de cuvânt; imitare, isteþ
[ì] în componenþa dif- cai, cui, cãi,
tongilor (ascendenþi chei, iarbã,
ºi descendenþi); iesle, iunie
la sfârºit de cuvânt toþi, cununi,
dupã consoane; dârzi, calmi
4
1 2 3 4 5 6
Î î [î] î din i în poziþie iniþialã sau înger, a închide,
finalã; a coborî, a hotãrî
J j [j] je
K k [k] ca
L l [l] le
M m [m] me
N n [n] ne
O o [o] o în diferite poziþii (cu om, contopire,
excepþia diftongilor cont, pronume,
ascendenþi); pom, bot, dor
[ž] în componenþa dif- coamã, oameni,
tongilor ascendenþi; toamnã
P p [p] pe
Q q [k] chìu
R r [r] re
S s [s] se
ª º [º] ºe
T t [t] te
Þ þ [þ] þe
U u [u] în toate poziþiile (cu unt, crunt,
excepþia diftongilor); codru, dur
[ž] în componenþa dif- ou, cadou,
tongilor (ascendenþi lucrau, douã,
ºi descendenþi); rouã, ziuã
V v [v] ve
W w [v] dublu ve în cuvinte de origine watt, Weber,
germanã; Weiss
[ž] în cuvinte de origine whisky,
englezã; Washington,
wigwam
X x [ks] ics în poziþii diferite, in- xilofon,
clusiv între vocale; xerograf, lux,
reflexiv, oxigen
[gz] uneori între vocale; exorta, examina
Y y [i] igrec înainte sau dupã con- ytriu, hobby
soanã;
[ì] în componenþa dif-
tongilor (ascendenþi
sau descendenþi); yoga, cowboy
Z z [z] ze
5

LISTÃ DE ABREVIERI

abr. = abreviere, abreviat geogr. = geografie


acc. = accentuat geol. = geologie
adj. = adjectiv, adjectival ger. = gerunziu
adv. = adverb, adverbial germ. = germanã
agr. = agriculturã imper. = imperativ
alim. = alimentaþie imperf. = imperfect
anat. = anatomie ind. = indicativ
arhit. = arhitecturã ind. piel. = industria pielãriei
art. = articol, articulat interj. = interjecþie
astron. = astronomie invar. = invariabil
aux. = auxiliar ist. = istorie
av. = aviaþie it. = italianã
biochim. = biochimie jur. = jurisprudenþã
biol. = biologie lat. = latinã
bis. = bisericesc loc. = locuþiune
bot. = botanicã log. = logicã
chim. = chimie m. = masculin
conj. = conjunctiv mat. = matematicã
conjcþ. = conjuncþie mec. = mecanicã
constr. = construcþii, med. = medicinã
construcþie met. = metalurgie
cont. = contabilitate meteor. = meteorologie
d. = dativ metr. = metrologie
econ. = economie mf. = morfem
electr. = electricitate mil. = militãrie
engl. = englezã miner. = minerit
expl. petr. = exploatare mineral. = mineralogie
petrolierã m. m. c. perf.= mai mult ca
f. = feminin perfectul
farm. = farmacie muz. = muzicã
fil. = filozofie n. = neutru
fin. = finanþe nav. = naval, navigaþie
fiz. = fizicã neg. = negativ
fotogr. = fotografie nehot. = nehotãrât
fr. = francezã nom. = nominativ
g. = genitiv num. = numeral
6
paleont. = paleontologie sil. = silabaþie, silabã
part. = participiu silv. = silviculturã
ped. = pedagogie simb. = simbol
perf. c. = perfectul compus sp. = spaniolã
perf. s. = perfectul simplu s. pr. = substantiv propriu
pict. = picturã tehn. = tehnicã
pisc. = pisciculturã telef. = telefonie
pl. = plural text. = industria textilã
poligr. = poligrafie tipogr. = tipografie
pr. = pronume topogr. = topografie
prep. = prepoziþie v. = vezi
prez. = prezent vân. = vânãtoare
pron. = pronunþat vb. = verb
relig. = religie, religios vit. = viticultura
s. = substantiv voc. = vocativ
sg. = singular zool. = zoologie
CUPRINS
7

abajúr s. n.(sil. a-ba-jur), pl. abajúruri


a abiogén adj. m., pl. abiogéni; f. sg.
abandón s. n., pl. abandónuri abiogénã, pl. abiogéne
abandoná vb., ind. prez. 1 sg. abiogenézã s. f. (sil. -bi-o-), g.-d. art.
abandonéz, 3 sg. ºi pl. abandoneázã abiogenézei
abanós s. m., (arbori) pl. abanóºi abís s. n., pl. abísuri
abatáj s. n., pl. abatáje abisál adj. m., pl. abisáli; f. sg. abisálã,
abáte vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. abát, pl. abisále
1 pl. abátem; conj. prez. 3 sg. ºi pl. abitír adv. (sil. a-bi-tir)
abátã; part. abãtút abjéct adj. m., pl. abjécþi; f. sg. abjéctã,
abátere s. f., g.-d. art. abáterii; pl. abáteri pl. abjécte
abatór s. n., pl. abatoáre abjécþie s. f. (sil. -þi-e), art. abjécþia (sil.
abaþíe s. f., art. abaþía, g.-d. art. abaþíei; -þi-a), g.-d. art. abjécþiei; pl. abjécþii, art.
pl. abaþíi, art. abaþíile abjécþiile (sil. -þi-i-)
abcés s. n., pl. abcése ablatív s. n., pl. ablatíve
abdicá vb., ind. prez. 1 sg. abdíc, 3 sg. ablaþiúne s. f. (sil. -þi-u-), g.-d. art.
ºi pl. abdícã; conj. prez. 3 sg. ºi pl. abdíce ablaþiúnii; pl. ablaþiúni
abdomén s. n., pl. abdoméne abnegáþie s. f., art. abnegáþia; pl.
abdominál adj. m., pl. abdomináli; abnegáþii, art. abnegáþiile (sil. -þi-i-)
f. sg. abdominálã, pl. abdominále abolí vb. (sil. a-bo-li), ind. prez. 1 sg. ºi
abdúcens adj. invar 3 pl. abolésc, imperf. 3 sg. aboleá; conj.
abecedár s. n., pl. abecedáre prez. 3 sg. ºi pl. aboleáscã
abelián adj. m. (sil. -li-an), pl. abeliéni; aboliþionísm s. n. (sil. -þi-o-), art.
f. sg. abeliánã, pl. abeliéne aboliþionísmul, g.-d. art. aboliþionís-
aberánt adj. m., pl. aberánþi; f. sg. mului
aberántã, pl. aberánte abominábil adj. m., pl. abominábili;
aberáþie s. f. (sil. -þi-e), art. aberáþia (sil. f. sg. abominábilã, pl. abominábile
-þi-a), g.-d. art. aberáþiei; pl. aberáþii, art. aboná vb., ind. prez. 1 sg. abonéz, 3 sg.
aberáþiile (sil. -þi-i-) ºi pl. aboneázã
abiá adv. (sil. -bia) abonamént s. n., pl. abonaménte
abietacée s. f. (sil. -bi-e-), pl. abietacée abonát s. m., adj. m., pl. abonáþi; f. sg.
abíl adj. m., pl. abíli; f. sg. abílã, pl. abonátã, pl. abonáte
abíle abordá vb., ind. prez. 1 sg. abordéz,
abilitá vb., ind. prez. 1 sg. abilitéz; 3 sg. 3 sg. ºi pl. abordeázã
ºi pl. abiliteázã abordábil adj. m., pl. abordábili; f. sg.
abilitáte s. f., g.-d. art. abilitäþii; abordábilã, pl. abordábile
(ºmecherii) pl. abilitäþi aborigén adj. m., s. m. (sil. a-bo-ri-; mf.
a abraziúne 8
ab-), pl. aborigéni; f. sg. aborigénã, pl. absolví (a termina un an ºcolar) vb.,
aborigéne ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. absolvésc, imperf.
abraziúne s. f. (sil. -bra-zi-u-), g.-d. art. 3 sg. absolveá; conj. prez. 3 sg. ºi pl.
abraziúnii; pl. abraziúni absolveáscã
abrazív adj. m. (sil. -bra-), pl. abrazívi; absolví (a scuti de pedeapsã) vb., ind.
f. sg. abrazívã, pl. abrazíve prez. 2 sg. absólvi, 3 sg. ºi pl. absólvã,
abreviá vb. (sil. -bre-vi-a), ind. prez. imperf. 3 sg. absolveá; conj. prez. 3 sg.
1 sg. abreviéz, 3 sg. ºi pl. abreviázã, 1 pl. ºi pl. absólve
abreviém (sil. -vi-em), 2 pl. abreviáþi; absorbábil adj. m., pl. absorbábili; f. sg.
conj. prez. 3 sg. ºi pl. abreviéze; ger. absorbábilã, pl. absorbábile
abreviínd (sil. -vi-ind) absorbánt adj. m., pl. absorbánþi; f. sg.
abreviére s. f. (sil. -bre-vi-e-), g.-d. art. absorbántã, pl. absorbánte
abreviérii; pl. abreviéri absorbánt s. n., pl. absorbánte
abrogá vb. (sil. a-bro-; mf. ab-), ind. absorbí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl.
prez. 1 sg. abróg, 3 sg. ºi pl. abrógã, 2 sg. absórb, imperf. 3 sg. absorbeá; conj.
abrógi; conj. prez. 3 sg. ºi pl. abróge prez. 3 sg. ºi pl. absoárbã
abrúpt adj. m. (sil. a-brupt; mf. ab-), pl. absórbþie s. f., g.-d. art. absórbþiei; pl.
abrúpþi; f. sg. abrúptã, pl. abrúpte absórbþii
abrutizá vb. (sil. -bru-), ind. prez. 1 sg. abstinént s. m., pl. abstinénþi
abrutizéz; 2 sg. abrutizézi, 3 sg. ºi pl. abstinénþã s. f., g.-d. art. abstinénþei; pl.
abrutizeázã abstinénþe
abscísã s. f., g.-d. art. abscísei; pl. abscíse abstráct adj. m. (sil. mf. abs-), pl.
abscóns adj. m., pl. abscónºi; f. sg. abstrácþi; f. sg. abstráctã, pl. abstrácte
abscónsã, pl. abscónse abstráct s. n. (sil. mf. abs-), pl. abstrácte
absént adj. m., pl. absénþi; f. sg. abséntã, abstractizá vb. (sil. mf. abs-), ind. prez.
pl. absénte 1 sg. abstractizéz, 3 sg. ºi pl. abstrac-
absénþã s. f., g.-d. art. absénþei; pl. tizeázã
absénþe abstractizáre s. f. (sil. mf. abs-), g.-d.
absídã (arhit.) s. f., g.-d. art. absídei; pl. art. abstractizärii; pl. abstractizäri
absíde abstrácþie s. f. (sil. -þi-e; mf. abs-), art.
absolút adj. m., pl. absolúþi; f. sg. abstrácþia (sil. -þi-a), g.-d. art. abstrácþiei;
absolútã, pl. absolúte pl. abstrácþii, art. abstrácþiile (sil. -þi-i-)
absolút s. n., g.-d. art. absolútului; pl. abstracþionísm s. n. (sil. -þi-o-; mf. abs-)
absolúturi absúrd adj. m., pl. absúrzi; f. sg.
absolutísm s. n., g.-d. art. absolutísmului absúrdã, pl. absúrde
absolutíst adj. m., pl. absolutíºti; f. sg. absúrd s. n.
absolutístã, pl. absolutíste absurditáte s. f., g.-d. art. absurditäþii;
absolutizá vb., ind. prez. 1 sg. pl. absurditäþi
absolutizéz, 3 sg. ºi pl. absolutizeázã abþibíld s. n., pl. abþibílduri
absolvént s. m., pl. absolvénþi abþíne vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. abþín,
absolvéntã s. f., pl. absolvénte 2 sg. abþíi, 1 pl. abþínem, 2 pl. abþíneþi;
9 accesíbil a
conj. prez. 3 sg. ºi pl. abþínã; ger. acarián s. m. (sil. -ri-an), pl. acariéni
abþin÷nd; part. abþinút (sil. ri-eni)
abulíe s. f., art. abulía, g.-d. art. abulíei; acásã adv.
pl. abulíi, art. abulíile acatíst s. n., pl. acatíste
abundá vb., ind. prez. 3 sg. ºi pl. acaustobiolít s. n. (sil. -ca-us-, -bi-o-), pl.
abúndã; ger. abund÷nd acaustobiolíte
abundént adj. m., pl. abundénþi; f. sg. acãtärii adj. invar. (sil. -rii)
abundéntã, pl. abundénte accelerá vb., ind. prez. 1 sg. acceleréz,
abundénþã s. f., g.-d. art. abundénþei 2 sg. accelerézi, 3 sg. ºi pl. accelereázã;
ábur s. m., pl. áburi conj. prez. 3 sg. ºi pl. acceleréze
aburcá vb., ind. prez. 1 sg. abúrc, 3 sg. accelerát s. n., pl. acceleráte
ºi pl. abúrcã acceleratór s. m. (substanþã), adj. m.,
aburí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. pl. acceleratóri; f. sg. ºi pl. acceleratoáre
aburésc, imperf. 3 sg. abureá; conj. acceleratór (mecanism) s. n., pl.
prez. 3 sg. ºi pl. abureáscã acceleratoáre
abúz s. n., pl. abúzuri acceleráþie s. f. (sil. -þi-e), art. acceleráþia
abuzá vb., ind. prez. 1 sg. abuzéz; 2 sg. (sil. -þi-a), g.-d. art. acceleráþiei; pl.
abuzézi, 3 sg. ºi pl. abuzeázã; conj. prez. acceleráþii, art. acceleráþiile (sil. -þi-i-)
3 sg. ºi pl. abuzéze accelerométru s. n. (sil. -tru), art.
ac s. n., g.-d. art. ácului; pl. áce accelerométrul; pl. accelerométre
acadeá s. f., art. acadeáua, g.-d. art. accént s. n.(sil. ac-), pl. accénte
acadélei; pl. acadéle accentuá vb. (sil. -tu-a), ind. prez. 1 sg.
académic adj. m., pl. académici; f. sg. accentuéz, 3 sg. ºi pl. accentueázã, 1 pl.
académicã, pl. académice accentuäm (sil. -tu-ãm); conj. prez. 3 sg.
academicián s. m. (sil. -ci-an), pl. ºi pl. accentuéze (sil. -tu-e-); ger.
academiciéni (sil. -ci-eni) accentu÷nd (sil. -tu-ând)
academiciánã s. f. (sil. -ci-a-), g.-d. art. acceptá vb., ind. prez. 1 sg. accépt, 3 sg.
academiciénei (sil. -ci-e-); pl. academiciéne ºi pl. accéptã, 1 pl. acceptäm; conj. prez.
academíe s. f. (sil. mi-e-), art. academía, 3 sg. ºi pl. accépte
g.-d. art. academíei; pl. academíi, art. acceptábil adj. m., pl. acceptábili; f. sg.
academíile acceptábilã, pl. acceptábile
acalmíe s. f., art. acalmía, g.-d. art. acceptór adj. m., s. m., pl. acceptóri;
acalmíei; pl. acalmíi, art. acalmíile f. sg. ºi pl. acceptoáre
acantacée s. f., pl. acantacée accépþie s. f. (sil. -þi-e), art. accépþia (sil.
acántã s. f., pl. acánte -þi-a), g.-d. art. accépþiei; pl. accépþii, art.
acapará vb., ind. prez. 1 sg. acaparéz; accépþiile (sil. -þi-i-)
3 sg. ºi pl. acapareázã accés (intrare) s. n., pl. accése
acár (persoanã) s. m., pl. acári accés (stare morbidã, izbucnire) s. n.,
acár (obiect) s. n., pl. acáre pl. accése
acarenátã f., pl. acarenáte accesíbil adj. m., pl. accesíbili; f. sg.
acarét s. n., pl. acaréturi accesíbilã, pl. accesíbile
a accesóriu 10
accesóriu adj. m. [-riu pron. -rìu], f. acetiláre s. f., g.-d. art. acetilärii; pl.
accesórie (sil. -ri-e); pl. m. ºi f. accesórii acetiläri
accesóriu s. n. [-riu pron. -rìu], art. acce- acetilcelulózã s. f., pl. acetilcelulóze
sóriul; pl. accesórii, art. accesóriile (sil. -ri-i-) acetilénã s. f., g.-d. art. acetilénei
accidént (întâmplare) s. n., pl. accidénte acetilénicã adj. f., pl. acetilénice
accidentá vb., ind. prez. 1 sg. acetilsalicílic adj. m., pl. acetilsalicílici
accidentéz, 3 sg. ºi pl. accidenteázã acetilúrã s. f., g.-d. art. acetilúrii; pl.
accidentál adj. m., pl. accidentáli; f. sg. acetilúri
accidentálã, pl. accidentále acetofenónã s. f., g.-d. art. acetofenónei;
acefál adj. m., pl. acefáli; f. sg. acefálã, pl. acetofenóne
pl. acefále acetónã s. f., g.-d. art. acetónei; pl.
acél adj. m. (antepus), g.-d. acélui, pl. acetóne
acéi; f. sg. aceá, g.-d. acélei, pl. acéle; g.-d. achénã s. f., g.-d. art. achénei; pl.
m. ºi f. acélor achéne
acéla pr. m., adj. m. (postpus), g.-d. achitá vb., ind. prez. 1 sg. achít, 3 sg.
acéluia, pl. acéia; f. sg. acéea, g.-d. ºi pl. achítã
acéleia, pl. acélea; g.-d. m. ºi f. acélora achizitoáre s. f., g.-d. art. achizitoárei;
acélaºi adj. m., pr. m., g.-d. acéluiaºi pl. achizitoáre
(sil. -iaºi), pl. acéiaºi; f. sg. acéeaºi, g.-d. achizitór s. m., pl. achizitóri
acéleiaºi (sil. -iaºi), pl. acéleaºi (sil. achizíþie s. f. (sil. -þi-e), art. achizíþia (sil.
-leaºi); g.-d. m. ºi f. acéloraºi -þi-a), g.-d. art. achizíþiei; pl. achizíþii, art.
acérb adj. m., pl. acérbi; f. sg. acérbã, pl. achizíþiile (sil. -þi-i-)
acérbe achiziþioná vb. (sil. -þi-o-), ind. prez.
acést adj. m. (antepus), g.-d. acéstui, 1 sg. achiziþionéz, 2 pl. achiziþionézi, 3 sg.
pl. acéºti; f. sg. aceástã, g.-d. acéstei, pl. ºi pl. achiziþioneázã
acéste; g.-d. m. ºi f. acéstor acíclic adj. m. (sil. -clic), pl. acíclici;
acésta pr. m., adj. m. (postpus), g.-d. f. sg. acíclicã, pl. acíclice
acéstuia, pl. acéºtia (sil. -tia/-ti-a); f. sg. aciculár adj. m., pl. aciculári; f. sg.
aceásta, g.-d. acésteia, pl. acéstea (sil. aciculárã, pl. aciculáre
-tea); g.-d. m. ºi f. acéstora aciculát adj. m., pl. aciculáþi; f. sg.
acetaldehídã s. f. (sil. mf. -cet-), g.-d. aciculátã, pl. aciculáte
art. acetaldehídei acíd s. m., adj. m., pl. acízi; f. sg. acídã,
acetaldól s. m., pl. acetaldóli pl. acíde
acetamídã s. f. (sil. mf. -cet-), g.-d. art. aciditáte s. f., g.-d. art. aciditäþii
acetamídei acidofíl adj. m., pl. acidofíli; f. sg.
acetanilídã s. f., pl. acetanilíde acidofílã, pl. acidofíle
acetát s. m., pl. acetáþi acidorezistént adj. m., pl. acido-
acétic adj. m., pl. acétici; f. sg. acéticã, rezisténþi; f. sg. acidorezisténtã, pl.
pl. acétice acidorezisténte
acetíl s. m., pl. acetíli acidulá vb., ind. prez. 1 sg. aciduléz,
acetilanilínã s. f., pl. acetilanilíne 3 sg. ºi pl. aciduleázã
11 acroním a
aciduláre s. f., g.-d. art. acidulärii; pl. acordá (a da, a face acordul gra-
aciduläri matical) vb., ind. prez. 1 sg. acórd, 3 sg.
acíl s. m., pl. acíli ºi pl. acórdã
acín s. n., pl. acíne acordá (un instrument, sistem etc.)
acinós adj. m., pl. acinóºi; f. sg. vb., ind. prez. 1 sg. acordéz, 3 sg. ºi pl.
acinoásã, pl. acinoáse acordeázã
acipenseríd s. m., pl. acipenserízi acordáj s. n., pl. acordáje
aciuá vb. (sil. -ciu-a), ind. prez. 1 sg. acordeón s. n. (sil. -de-on), pl. acordeoáne
aciuéz, 3 sg. ºi pl. aciueázã, 1 pl. aciuäm acordeoníst s. m. (sil. -de-o-), pl.
(sil. -ciu-ãm); conj. prez. 3 sg. ºi pl. aciuéze acordeoníºti
(sil. -ciu-e-); ger. aciu÷nd (sil. -ciu-ând) acordeonístã s. f. (sil. -de-o-), pl.
aclamá vb. (sil. -cla-), ind. prez. 1 sg. acordeoníste
aclám, 3 sg. ºi pl. aclámã acordór (persoanã) s. m., pl. acordóri
aclamáþie s. f. (sil. -cla-, -þi-e), art. acordór (instrument) s. n., pl. acordoáre
aclamáþia (sil. -þi-a), g.-d. art. aclamáþiei; acostá vb., ind. prez. 1 sg. acostéz, 3 sg.
pl. aclamáþii, art. aclamáþiile (sil. -þi-i-) ºi pl. acosteázã
aclimatizá vb. (sil. -cli-), ind. prez. 1 sg. acraniát s. n. (sil. -cra-ni-at), pl.
aclimatizéz, 3 sg. ºi pl. aclimatizeázã acraniáte
acnée s. f., art. acnéea, g.-d. art. acnéei; acreditá vb. (sil. -cre-), ind. prez. 1 sg.
pl. acnée acreditéz, 3 sg. ºi pl. acrediteázã
acoládã s. f., g.-d. art. acoládei; pl. acoláde acreditáre s. f. (sil. -cre-), pl. acreditäri
acolít s. m., pl. acolíþi acreditív s. n. (sil. -cre-), pl. acreditíve
acólo (în acel loc) adv. acrílic adj. m., pl. acrílici; f. sg. acrílicã,
acomodá vb., ind. prez. 1 sg. acomodéz, pl. acrílice
3 sg. ºi pl. acomodeázã acrilonitríl s. m. (sil. -cri-, -tril)
acomodáre s. f., g.-d. art. acomodärii; acrivíe s. f.
pl. acomodäri acrobát s. m. (sil. -cro-), pl. acrobáþi
acompaniá vb. (sil. -ni-a), ind. prez. acrobátã s. f. (sil. -cro-), pl. acrobáte
1 sg. acompaniéz, 3 sg. ºi pl. acompa- acrobáticã s. f. (sil. -cro-), g.-d. art.
niázã, 1 pl. acompaniém (sil. -ni-em); acrobáticii
conj. prez. 3 sg. ºi pl. acompaniéze; ger. acrobaþíe s. f. (sil. -cro-), art. acrobaþía,
acompaniínd (sil. -ni-ind) g.-d. art. acrobaþíei; pl. acrobaþíi, art.
acompaniamént s. n. (sil. -ni-a-), pl. acrobaþíile
acompaniaménte acroleínã s. f. (sil. -cro-), g.-d. art.
acónt s. n., pl. acónturi acroleínei, pl. acroleíne
acoperãm÷nt s. n., pl. acoperãmínte acromátic adj. m. (sil. -cro-), pl. acro-
acoperí vb., ind. prez. 1 sg. acópãr, 3 sg. mátici; f. sg. acromáticã, pl. acromátice
ºi pl. acóperã, imperf. 3 sg. acopereá; acromíe s. f. (sil. -cro-), art. acromía,
conj. prez. 3 sg. ºi pl. acópere g.-d. acromíi, art. acromíei
acoperíº s. n., pl. acoperíºuri acroním s. n., adj. m., pl. acroními;
acórd s. n., pl. acórduri f. sg. acronímã, pl. acroníme
a acrópolã 12
acrópolã s. f. (sil. -cro-), g.-d. art. activizá vb., ind. prez. 1 sg. activizéz,
acrópolei; pl. acrópole 3 sg. ºi pl. activizeázã
acrostíh s. n. (sil. -cro-; mf. -stih), pl. actór s. m., pl. actóri
acrostíhuri actríþã s. f., g.-d. art. actríþei; pl. actríþe
acroºá vb. (sil. -cro-), ind. prez. 1 sg. actuál adj. m. (sil. -tu-al), pl. actuáli;
acroºéz, 3 sg. ºi pl. acroºeázã, 1 pl. f. sg. actuálã, pl. actuále
acroºäm; ger. acroº÷nd actualísm s. n. (sil. -tu-a-)
acrotérã s. f. (sil. -cro-), g.-d. art. actualitáte s. f. (sil. -tu-a-), g.-d. art.
acrotérei; pl. acrotére actualitäþii; pl. actualitäþi
ácru adj. m. (sil. -cru), pl. ácri; f. sg. actualizá vb. (sil. -tu-a-), ind. prez. 1 sg.
ácrã, pl. ácre actualizéz, 3 sg. ºi pl. actualizeázã
ácru (unitate de mãsurã) s. m. (sil. actualizáre s. f. (sil. -tu-a-), g.-d. art.
-cru), art. ácrul; pl. ácri, art. ácrii actualizärii; pl. actualizäri
act s. n., pl. ácte actualménte adv. (sil. -tu-al-)
actínã f., pl. actíne acþioná vb. (sil. -þi-o-), ind. prez. 1 sg.
actínic adj. m., pl. actínici; f. sg. acþionéz, 3 sg. ºi pl. acþioneázã
actínicã, pl. actínice acþionár s. m. (sil. -þi-o-), pl. acþionári
actiníde s. n., pl. actiníde acþionárã s. f. (sil. -þi-o-), g.-d. art.
actínie s. f. (sil. -ni-e), art. actínia (sil. acþionárei; pl. acþionáre
-ni-a), g.-d. art. actíniei; pl. actínii, art. acþiúne s. f. (sil. -þi-u-), g.-d. art.
actíniile (sil. -ni-i-) acþiúnii; pl. acþiúni
actíniu s. n. [-niu pron. -nìu], art. acuarélã s. f. (sil. -cua-), g.-d. art.
actíniul; simb. Ac acuarélei; pl. acuaréle
actinomórf adj. m., pl. actinomórfi; acuitáte s. f. (sil. -cu-i-), g.-d. art.
f. sg. actinomórfã, pl. actinomórfe acuitäþii
actív adj. m., pl. actívi; f. sg. actívã, pl. acúm/acúma adv.
actíve acumulá vb., ind. prez. 1 sg. acumuléz,
actív s. n., pl. actíve 3 sg. ºi pl. acumuleázã
activá vb., ind. prez. 1 sg. activéz, 3 sg. acumulatór s. n. /s. m., pl. acumula-
ºi pl. activeázã toáre/acumulatóri
activáre s. f., g.-d. art. activärii; pl. acupunctúrã s. f. (sil. -punc-), g.-d. art.
activäri acupunctúrii
activát adj. m., pl. activáþi; f. sg. acuratéþe s. f., art. acuratéþea, g.-d. art.
activátã, pl. activáte acuratéþei
activatór adj. m., pl. activatóri; f. sg. ºi acústic adj. m., pl. acústici; f. sg.
pl. activatoáre acústicã, pl. acústice
activatór s. n., pl. activatoáre acústicã s. f., g.-d. art. acústicii
activíst s. m., pl. activíºti acút adj. m., pl. acúþi; f. sg. acútã, pl.
activístã s. f., pl. activíste acúte
activitáte s. f., g.-d. art. activitäþii; pl. acuzá vb., ind. prez. 1 sg. acúz, 3 sg. ºi
activitäþi, art. activitãþile pl. acúzã
13 adiabátic a
acuzatív s. n., pl. acuzatíve ad÷nc adj. m., f. ad÷ncã; pl. m. ºi f.
acuzáþie s. f. (sil. -þi-e), art. acuzáþia (sil. ad÷nci
-þi-a), g.-d. art. acuzáþiei; pl. acuzáþii, art. ad÷nc s. n., pl. ad÷ncuri
acuzáþiile (sil. -þi-i-) adâncí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl.
acvafórte s. f. invar. adâncésc, imperf. 3 sg. adânceá; conj.
acvamarín s. n., pl. acvamaríne prez. 3 sg. ºi pl. adânceáscã
acváriu s. n. [-riu pron. -rìu], art. acvá- adecváre s. f., g.-d. art. adecvãrii; pl.
riul; pl. acvárii, art. acváriile (sil. -ri-i-) adecväri
acvateráriu s. n., pl. acvaterárii adecvát adj. m., pl. adecváþi; f. sg.
acvátic adj. m., pl. acvátici; f. sg. adecvátã, pl. adecváte
acváticã, pl. acvátice ademení vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl.
acvatíntã s. f., g.-d. art. acvatíntei; pl. ademenésc, imperf. 3 sg. ademeneá;
acvatínte conj. prez. 3 sg. ºi pl. ademeneáscã
acvifér adj. m., pl. acviféri; f. sg. ademeníre s. f., g.-d. art. ademenírii; pl.
acviférã, pl. acvifére ademeníri
ácvilã s. f., g.-d. art. ácvilei; pl. ácvile adenínã s. f., g.-d. art. adenínei
acvilín adj. m., pl. acvilíni; f. sg. adépt adj. m., s. m., pl. adépþi; f. sg.
acvilínã, pl. acvilíne adéptã, pl. adépte
adágiu (dicton) s. n. [-giu pron. -gìu], aderá vb., ind. prez. 1 sg. adér, 3 sg. ºi
art. adágiul; pl. adágii, art. adágiile (sil. pl. adérã
-gi-i-) aderént adj. m., s. m., pl. aderénþi; f. sg.
adamánt s. n., pl. adamánte aderéntã, pl. aderénte
adamantín adj. m., pl. adamantíni; aderénþã s. f., g.-d. art. aderénþei; pl.
f. sg. adamantínã, pl. adamantíne aderénþe
adáos s. n.(sil. da-os), pl. adáosuri adermínã s. f., g.-d. art. adermínei
adaptá vb., ind. prez. 1 sg. adaptéz, adésea adv.
3 sg. ºi pl. adapteázã adéseori adv. (sil. -se-ori)
adaptáre s. f., g.-d. art. adaptärii; pl. adevär s. n., pl. adeväruri
adaptäri adevãrát adj. m., pl. adevãráþi; f. sg.
adaptór s. n., pl. adaptoáre adevãrátã, pl. adevãráte
adãpá vb., ind. prez. 1 sg. adäp, 2 sg. adeziúne s. f. (sil. -zi-u-), g.-d. art.
adäpi, 3 sg. ºi pl. adápã; conj. prez. adeziúnii; pl. adeziúni
3 sg. ºi pl. adápe adezív adj. m., s. m., pl. adezívi; f. sg.
adãpóst s. n., pl. adãpósturi adezívã, pl. adezíve
adãstá vb., ind. prez. 1 sg. adäst, 2 sg. ad-hóc adv., adj.
adäºti, 3 sg. ºi pl. adástã, conj. prez. adiá vb. (sil. -di-a), ind. ºi conj. prez.
3 sg. ºi pl. adáste 3 sg. ºi pl. adíe; ger. adiínd (sil. -di-ind)
adãugá vb. (sil. -dã-u-), ind. prez. 1 sg. adiabátã s. f. (sil. -di-a-), pl. adiabáte
adáug, 3 sg. ºi pl. adáugã (sil. -da-u-), adiabátic adj. m. (sil. -di-a-), pl.
1 pl. adãugäm; conj. prez. 3 sg. ºi pl. adiabátici; f. sg. adiabáticã, pl. adi-
adáuge; ger. adãug÷nd abátice
a adiacént 14
adiacént adj. m. (sil. -dia-; mf. ad-), pl. (sil. -þi-a), g.-d. art. admiráþiei; pl.
adiacénþi; f. sg. adiacéntã, pl. adiacénte admiráþii, art. admiráþiile (sil. -þi-i-)
adícã/ádicã adv. admisíbil adj. m., pl. admisíbili; f. sg.
adineáuri/adineáori/adinioárea adv. admisíbilã, pl. admisíbile
(sil. -nea-uri /-nea-ori /-ni-oa-rea) admisiúne s. f. (sil. -si-u-), g.-d. art.
ad-ínterim adj. invar. admisiúnii; pl. admisiúni
adío interj., s. n. admíte vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl.
adípic adj. m., pl. adípici; f. sg. adípicã, admít, imperf. 3 sg. admiteá; conj. prez.
pl. adípice 3 sg. ºi pl. admítã; ger. admiþ÷nd; part.
adipós adj. m., pl. adipóºi; f. sg. admís
adipoásã, pl. adipoáse admonestá vb., ind. prez. 1 sg.
adipozitáte s. f., g.-d. art. adipozitäþii admonestéz, 3 sg. ºi pl. admonesteázã
aditív adj. m., pl. aditívi; f. sg. aditívã, adnotá vb., ind. prez. 1 sg. adnotéz,
pl. aditíve 3 sg. ºi pl. adnoteázã
adíþie s. f. (sil. -þi-e), art. adíþia (sil. adnotáre s. f., pl. adnotäri
-þi-a), g.-d. art. adíþiei; pl. adíþii adnotáþie s. f., g.-d. art. adnotáþiei; pl.
adiþionál adj. m. (sil. -þi-o-), pl. adnotáþii, art. adnotáþiile (sil. -þi-i-)
adiþionáli; f. sg. adiþionálã, pl. adolescént s. m.,(sil. -les-cent), pl.
adiþionále adolescénþi
adjectív s. n., pl. adjectíve adolescéntã s. f., pl. adolescénte
adjectivál adj. m., pl. adjectiváli; f. sg. adolescénþã s. f., g.-d. art. adolescénþei
adjectiválã, pl. adjectivále adoptá vb. (sil. mf. ad-), ind. prez. 1 sg.
adjudecá vb., ind. prez. 1 sg. adjúdec, adópt, 3 sg. ºi pl. adóptã; conj. prez.
3 sg. ºi pl. adjúdecã 3 sg. ºi pl. adópte
adjúnct adj. m., s. m., pl. adjúncþi; f. sg. adoptív adj. m. (sil. mf. ad-), pl.
adjúnctã (sil. -junc-), pl. adjúncte adoptívi; f. sg. adoptívã, pl. adoptíve
adjutánt s. m., pl. adjutánþi adópþie s. f. (sil. -þi-e; mf. ad-), art.
ad lítteram loc. adv. adópþia (sil. -þi-a), g.-d. art. adópþiei; pl.
administrá vb., ind. prez. 1 sg. adópþii, art. adópþiile (sil. -þi-i-)
administréz, 3 sg. ºi pl. administreázã adorá vb., ind. prez. 1 sg. adór, 3 sg. ºi
administratór s. m., pl. administratóri pl. adórã; conj. prez. 3 sg. ºi pl. adóre
administráþie s. f. (sil. -þi-e), art. adorábil adj. m., pl. adorábili; f. sg.
administráþia (sil. -þi-a), g.-d. art. adorábilã, pl. adorábile
administráþiei; pl. administráþii, art. adoráre s. f., g.-d. art. adorärii
administráþiile (sil. -þi-i-) adorát adj. m., pl. adoráþi; f. sg.
admirá vb., ind. prez. 1 sg. admír, 3 sg. adorátã, pl. adoráte
ºi pl. admírã adoráþie s. f. (sil. -þi-e), art. adoráþia (sil.
admirábil adj. m., pl. admirábili; f. sg. -þi-a), g.-d. art. adoráþiei; pl. adoráþii
admirábilã, pl. admirábile adormí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl.
admiratór s. m., pl. admiratóri adórm, imperf. 3 sg. adormeá; conj.
admiráþie s. f. (sil. -þi-e), art. admiráþia prez. 3 sg. ºi pl. adoármã
15 aerogárã a
adrenalínã s. f. (sil. -dre-), g.-d. art. -þi-a), g.-d. art. advécþiei; pl. advécþii, art.
adrenalínei advécþiile (sil. -þi-i-)
adresá vb. (sil. -dre-), ind. prez. 1 sg. adventív adj. m., pl. adventívi; f. sg.
adreséz, 3 sg. ºi pl. adreseázã adventívã, pl. adventíve
adresánt s. m. (sil. -dre-), pl. adresánþi advérb s. n., pl. advérbe
adresántã s. f. (sil. -dre-), pl. adresánte adverbiál adj. m. (sil. -bi-al), pl.
adresáre s. f., pl. adresäri adverbiáli; f. sg. adverbiálã, pl. adverbiále
adrésã s. f. (sil. -dre-), g.-d. art. adrései; advérs adj. m., pl. advérºi; f. sg. advérsã,
pl. adrése pl. advérse
adsorbánt s. m., pl. adsorbánþi adversár s. m., pl. adversári
adsorbát s. m., pl. adsorbáþi adversatív adj. m., pl. adversatívi; f. sg.
adsórbþie s. f., g.-d. art. adsórbþiei; pl. adversatívã, pl. adversatíve
adsórbþii, art. adsórbþiile (sil. -þi-i-) adversitáte s. f., g.-d. art. adversitäþii;
adúce vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. adúc, pl. adversitäþi
imperf. 3 sg. aduceá, perf. s. 1 sg. aéd s. m.(sil. a-ed], pl. aézi
aduséi, 1 pl. adúserãm; imper. 2 sg. adú áer s. n.(sil. a-er], (atitudine, obiecte
(dar: ad-o), neg. nu adúce; part. adús de cult) pl. áere
aductór adj. m., pl. aductóri aeráj s. n., g.-d. aerájului
adúcþie s. f. (sil. -þi-e), art. adúcþia (sil. aerián adj. m. (sil. -ri-an), pl. aeriéni
-þi-a), g.-d. art. adúcþiei; pl. adúcþii, art. (sil. -ri-eni); f. sg. aeriánã, pl. aeriéne
adúcþiile (sil. -þi-i-) aerifér adj. m., pl. aeriféri; f. sg. aeriférã,
adulá vb., ind. prez. 1 sg. aduléz, 3 sg. pl. aerifére
ºi pl. aduleázã aeriseálã s. f., g.-d. art. aerisélii; pl. aeriséli
aduláþie s. f. (sil. -þi-e), art. aduláþia (sil. aerisí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl.
-þi-a), g.-d. art. aduláþiei; pl. aduláþii, art. aerisésc, imperf. 3 sg. aeriseá; conj. prez.
aduláþiile (sil. -þi-i-) 3 sg. ºi pl. aeriseáscã
adulmecá vb., ind. prez. 1 sg. adúlmec, aerób adj. m.(sil. a-e), pl. aeróbi; f. sg.
3 sg. ºi pl. adúlmecã aeróbã, pl. aeróbe
adúlt adj. m., s. m., pl. adúlþi; f. sg. aerodinám s. n., pl. aerodinámuri
adúltã, pl. adúlte aerodinámic adj. m., pl. aerodinámici;
adultér s. n., pl. adultére f. sg. aerodinámicã, pl. aerodinámice
adulterín adj. m., pl. adulteríni; f. sg. aerodinámicã s. f., g.-d. art. aerodi-
adulterínã, pl. adulteríne námicii
adumbrí vb. (sil. mf. ad-), ind. prez. aerodínã s. f., g.-d. aerodínei; pl.
1 sg. ºi 3 pl. adumbrésc, perf. s. 1 sg. aerodíne; simb. dyn
adumbríi aerodróm s. n. (sil. -drom), pl.
aduná vb., ind. prez. 1 sg. adún, 3 sg. aerodrómuri
ºi pl. adúnã aerofagíe s. f., art. aerofagía, g.-d.
adunáre s. f., g.-d. art. adunärii; pl. aerofagíi, art. aerofagíei
adunäri aerogárã s. f., g.-d. art. aerogärii; pl.
advécþie s. f. (sil. -þi-e), art. advécþia (sil. aerogäri
a aerolít 16
aerolít s. m., pl. aerolíþi afectív adj. m., pl. afectívi; f. sg.
aerometríe s. f. (sil. -tri-), art. aerometría, afectívã, pl. afectíve
g.-d. aerometríi, art. aerometríei afectivitáte s. f., g.-d. art. afectivitäþii
aeromodél s. n., pl. aeromodéle afectuós adj. m. (sil. -tu-os), pl.
aeronaút s. m., pl. aeronaúþi afectuóºi; f. sg. afectuoásã, pl. afectuoáse
aeronaútã s. f., pl. aeronaúte afecþiúne s. f. (sil. -þi-u-), g.-d. art.
aeronaúticã s. f., g.-d. art. aeronaúticii afecþiúnii, pl. afecþiúni
aeronávã s. f., g.-d. art. aeronávei; pl. aféliu s. n. (sil. -li-u), art. aféliul
aeronáve afemeiát adj. m., s. m., pl. afemeiáþi
aeroplán s. n. (sil. -plan), pl. aeropláne aferát adj. m., pl. aferáþi; f. sg. aferátã,
aeropórt s. n., pl. aeropórturi pl. aferáte
aeropurtát adj. m., pl. aeropurtáþi; f. sg. aferént adj. m., pl. aferénþi; f. sg.
aeropurtátã, pl. aeropurtáte aferéntã, pl. aferénte
aerosól s. m., pl. aerosóli aferentáþie s. f. (sil. -þi-e), art.
aerostát s. n. (sil. mf. -stat), pl. aerostáte aferentáþia (sil. -þi-a), g.-d. aferentáþii,
aerostátic adj. m. (sil. mf. -sta-), pl. art. aferentáþiei
aerostátici; f. sg. aerostáticã, pl. aferézã s. f., g.-d. art. aferézei; pl. aferéze
aerostátice afét s. n., pl. aféturi
aerostáticã s. f. (sil. mf. -sta-), g.-d. art. afiliá vb. (sil. -li-a), ind. prez. 1 sg.
aerostáticii afiliéz, 3 sg. ºi pl. afiliázã, 1 pl. afiliém
aeroterapíe s. f., art. aeroterapía; g.-d. (sil. -li-em); conj. prez. 3 sg. ºi pl.
aeroterapíi, art. aeroterapíei afiliéze; ger. afiliínd (sil. -li-ind)
afábil adj. m., pl. afábili; f. sg. afábilã, afiliáþie s. f., g.-d. art. afiliáþiei; pl.
pl. afábile afiliáþii, art. afiliáþiile (sil. -þi-i-)
afabuláþie s. f. (sil. -þi-e), art. afabuláþia áfin (arbust) s. m., pl. áfini
(sil. -þi-a), g.-d. afabuláþii, art. afiná vb., ind. prez. 1 sg. afinéz, 3 sg.
afabuláþiei ºi pl. afineázã
afácere s. f., g.-d. art. afácerii; pl. afáceri afináre s. f., g.-d. art. afinärii; pl.
afárã adv. afinäri
afazíe s. f., art. afazía, g.-d. art. afazíei; áfinã (fruct) s. f., g.-d. art. áfinei; pl.
pl. afazíi, art. afazíile áfine
afâná vb., ind. prez. 1 sg. afânéz, 3 sg. afinitáte s. f., g.-d. art. afinitäþii; pl.
ºi pl. afâneázã afinitäþi
afânát adj. m., pl. afânáþi; f. sg. afirmá vb., ind. prez. 1 sg. afírm, 3 sg.
afânátã, pl. afânáte ºi pl. afírmã; conj. prez. 3 sg. ºi pl.
aféct s. n., pl. afécte afírme
afectá vb., ind. prez. 1 sg. afectéz, 3 sg. afirmatív adj. m., pl. afirmatívi; f. sg.
ºi pl. afecteázã; conj. prez. 3 sg. ºi pl. afirmatívã, pl. afirmatíve
afectéze afirmáþie s. f. (sil. -þi-e), art. afirmáþia
afectát adj. m., pl. afectáþi; f. sg. (sil. -þi-a), g.-d. art. afirmáþiei; pl.
afectátã, pl. afectáte afirmáþii, art. afirmáþiile (sil. -þi-i-)
17 aglomeráþie a
afíº s. n., pl. afíºe agat÷rºi s. m.
afiºá vb., ind. prez. 1 sg. afiºéz, 3 sg. ºi ágã s. m. /agá s. f., art. ága/agáua, g.-d.
pl. afiºeázã, 1 pl. afiºäm; conj. prez. art. ágãi/agálei; pl. agi/agále
3 sg. ºi pl. afiºéze; ger. afiº÷nd agãþá vb., ind. prez. 1 sg. agäþ, 3 sg. ºi
afiºáj s. n., pl. afiºáje pl. agáþã; conj. prez. 3 sg. ºi pl. agáþe
afiºiér (obiect) s. n. (sil. -ºi-er), pl. agãþãtoáre s. f., g.-d. art. agãþãtórii; pl.
afiºiére agãþãtóri
afíx s. n., pl. afíxe ageamíu adj. m., s. m., f. ageamíe; pl.
aflá vb. (sil. -fla), ind. prez. 1 sg. áflu, m. ºi f. ageamíi
2 sg. áfli, 3 sg. ºi pl. áflã; conj. prez. agéndã s. f., g.-d. art. agéndei; pl.
3 sg. ºi pl. áfle agénde
afluént s. m. (sil. -flu-), pl. afluénþi agént s. m., pl. agénþi
afluénþã s. f. (sil. -flu-), g.-d. art. agentúrã s. f., g.-d. art. agentúrii; pl.
afluénþei agentúri
aflúx s. n. (sil. -flux), pl. aflúxuri agenþíe s. f., art. agenþía, g.-d. art.
afocál adj. m., pl. afocáli; f. sg. afocálã, agenþíei; pl. agenþíi, art. agenþíile
pl. afocále áger adj. m., pl. ágeri; f. sg. ágerã, pl.
afón adj. m., s. m., pl. afóni; f. sg. ágere
afónã, pl. afóne agést/agéstru s. n., pl. agésturi/agéstre
aforísm s. n., pl. aforísme agheásmã s. f., g.-d. art. aghésmei
afrodiziác adj. m. (sil. -fro-, -zi-ac), pl. aghiós s. n. (sil. -ghi-os), pl. aghioáse
afrodiziáci; f. sg. afrodiziácã, pl. Aghiúþã s. pr. m. (sil. -ghi-u-)
afrodiziáce agíe s. f., art. agía, g.-d. art. agíei; pl.
afrónt s. n. (sil. -front), pl. afrónturi agíi, art. agíile
áftã s. f., g.-d. art. áftei, pl. áfte agíl adj. m., pl. agíli; f. sg. agílã, pl. agíle
afumá vb., ind. prez. 1 sg. afúm, 3 sg. agitá vb., ind. prez. 1 sg. agít, 3 sg. ºi
ºi pl. afúmã; conj. prez. 3 sg. ºi pl. afúme pl. agítã
afúnd adj. m., pl. afúnzi; f. sg. afúndã, agitatoáre s. f., g.-d. art. agitatoárei; pl.
pl. afúnde agitatoáre
afurisénie s. f. (sil. -ni-e), art. afurisénia agitatór (persoanã) s. m., pl. agitatóri
(sil. -ni-a), g.-d. art. afuriséniei; pl. agitáþie s. f. (sil. -þi-e), art. agitáþia (sil.
afurisénii, art. afuriséniile (sil. -ni-i-) -þi-a), g.-d. art. agitáþiei; pl. agitáþii, art.
agále adv. agitáþiile (sil. -þi-i-)
agám adj. m., pl. agámi; f. sg. agámã, aglicón s. m., pl. aglicóni
pl. agáme aglomerá vb. (sil. -glo-), ind. prez. 1 sg.
agamíe s. f., pl. agamíi aglomeréz, 3 sg. ºi pl. aglomereázã
agápã s. f., g.-d. art. agápei; pl. agápe aglomerát s. n. (sil. -glo-), pl. aglomeráte
agár-agár s. n. aglomeráþie s. f. (sil. -glo-, -þi-e), art.
agasá vb., ind. prez. 1 sg. agaséz, 3 sg. aglomeráþia (sil. -þi-a), g.-d. art.
ºi pl. agaseázã aglomeráþiei; pl. aglomeráþii, art.
agát s. n., pl. agáte aglomeráþiile (sil. -þi-i-)
a aglutiná 18
aglutiná vb. (sil. -glu-), ind. prez. 1 sg. agresiúne s. f. (sil. -gre-si-u-), g.-d. art.
aglutinéz, 3 sg. ºi pl. aglutineázã; conj. agresiúnii; pl. agresiúni
prez. 3 sg. ºi pl. aglutinéze agresív adj. m. (sil. -gre-), pl. agresívi;
aglutinínã s. f. (sil. -glu-), g.-d. art. f. sg. agresívã, pl. agresíve
aglutinínei agresór s. m., adj. m. (sil. -gre-), pl.
aglutinogén s. m. (sil. -glu-) agresóri; f. sg. ºi pl. agresoáre, g.-d. sg.
agnóstic adj. m., s. m. (sil. mf. a-), pl. art. agresoárei
agnóstici; f. sg. agnósticã, pl. agnóstice agrícol adj. m. (sil. -gri-), pl. agrícoli;
agnosticísm s. n. (sil. mf. a-) f. sg. agrícolã, pl. agrícole
agoníe s. f., art. agonía, g.-d. art. agricultór s. m. (sil. -gri-), pl. agricultóri
agoníei; pl. agoníi, art. agoníile agricultúrã s. f. (sil. -gri-), g.-d. art.
agonisí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. agricultúrii; pl. agricultúri
agonisésc, imperf. 3 sg. agoniseá; conj. agrimensúrã s. f. (sil. -gri-), g.-d. art.
prez. 3 sg. ºi pl. agoniseáscã agrimensúrii
agorá s. f. ágriº s. m. (sil. -griº), pl. ágriºi
agráfã s. f. (sil. -gra-), g.-d. art. agráfei; ágriºã s. f. (sil. -gri-), g.-d. art. ágriºei;
pl. agráfe pl. ágriºe
agramát adj. m., s. m. (sil. -gra-), pl. agrobiologíe s. f. (sil. -gro-), g.-d. art.
agramáþi; f. sg. agramátã, pl. agramáte agrobiologíei; pl. agrobiologíi
agrár adj. m. (sil. -grar), pl. agrári; f. sg. agronóm s. m. (sil. -gro-), pl. agronómi
agrárã, pl. agráre agronomíe s. f. (sil. -gro-), art. agronomía,
agravá vb. (sil. -gra-), ind. prez. 1 sg. g.-d. agronomíi, art. agronomíei
agravéz, 3 sg. ºi pl. agraveázã agrotéhnic adj. m. (sil. -gro-), pl.
agreá vb. (sil. -gre-a), ind. prez. 1 sg. agrotéhnici; f. sg. agrotéhnicã, pl.
agreéz (sil. -gre-ez), 3 sg. ºi pl. agreeázã, agrotéhnice
1 pl. agreäm (sil. -gre-ãm); conj. prez. agrotéhnicã s. f. (sil. -gro-), g.-d. art.
3 sg. ºi pl. agreéze; ger. agre÷nd (sil. agrotéhnicii
-gre-ând); part. agreát agrozootehníe s. f. (sil. -gro-), g.-d.
agreábil adj. m. (sil. -gre-a-), pl. agrozootehníi, art. agrozootehníei
agreábili; f. sg. agreábilã, pl. agreábile agurídã s. f., g.-d. art. agurídei, pl.
agregá vb. (sil. -gre-), ind. prez. 3 sg. ºi aguríde
pl. agrégã; conj. prez. 3 sg. ºi pl. agrége ahtiá vb. (sil. -ti-a), ind. prez. 1 sg.
agregáre s. f. (sil. -gre-), g.-d. art. ahtiéz, 3 sg. ºi pl. ahtiázã, 1 pl. ahtiém
agregärii; pl. agregäri (sil. -ti-em); conj. prez. 3 sg. ºi pl.
agregát (persoanã) s. m. (sil. -gre-), pl. ahtiéze; ger. ahtiínd (sil. -ti-ind)
agregáþi ahtiát s. n. (sil. -ti-at)
agregát (obiect) s. n. (sil. -gre-), pl. aíci/aícea adv.
agregáte aídoma adv. (sil. a-i-)
agremént s. n. (sil. -gre-), pl. agreménte aiévea adv.
agresá vb., ind. prez. 1 sg. agreséz, 3 sg. áisberg s. n. (sil. ais-), pl. áisberguri
ºi pl. agreseázã aiºór s. m., pl. aiºóri
19 alcalín a
aiurá vb., ind. prez. 1 sg. aiuréz, 3 sg. alãmí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl.
ºi pl. aiureázã alãmésc, 3 sg. alãméºte, imperf. 3 sg.
aiúrea adv. (sil. a-iu-) alãmeá; conj. prez. 3 sg. ºi pl. alãmeáscã
ajún s. n., pl. ajúnuri alãturá vb., ind. prez. 1 sg. alätur, 3 sg.
ajúnge vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. ºi pl. aläturã
ajúng, 3 sg. ajúnge, 1 pl. ajúngem, alãturáre s. f., g.-d. art. alãturärii; pl.
imperf. 3 sg. ajungeá, perf. s. 1 sg. alãturäri
ajunséi, 1 pl. ajúnserãm; conj. prez. aläturi/aläturea adv.
3 sg. ºi pl. ajúngã; part. ajúns alb adj. m., s. m., pl. albi; f. sg. álbã, pl.
ajúns s. n. álbe
ajustá vb., ind. prez. 1 sg. ajustéz, 3 sg. alb s. n.
ºi pl. ajusteázã albanéz s. m., adj. m., pl. albanézi; f. sg.
ajustáj s. n., pl. ajustáje albanézã, g.-d. art. albanézei, pl. albanéze
ajutá vb., ind. prez. 1 sg. ajút, 3 sg. ºi albástru adj. m., pl. albáºtri; f. sg.
pl. ajútã albástrã, pl. albástre
ajutáj s. n., pl. ajutáje albástru s. n., art. albástrul, g.-d. art.
ajutór (persoanã) s. m., pl. ajutóri albástrului
ajutór (sprijin, asistenþã) s. n., pl. albatrós s. m. (sil. -tros), pl. albatróºi
ajutoáre albãstreálã s. f., g.-d. art. albãstrélii; pl.
ajutorá vb., ind. prez. 1 sg. ajutoréz, albãstréli
3 sg. ºi pl. ajutoreázã albãstríþã s. f., g.-d. art. albãstríþei; pl.
alabástru s. n., art. alabástrul; (sorturi) albãstríþe
pl. alabástruri albãstríu adj. m., f. albãstríe; pl. m. ºi f.
alái s. n., pl. aláiuri albãstríi
aláltãieri adv. álbie s. f., art. álbia, g.-d. art. álbiei; pl.
aláltãsearã adv. álbii, art. álbiile (sil. -bi-i-)
alámã s. f., g.-d. art. alámei; (obiecte albilíþã s. f., g.-d. art. albilíþei; pl. albilíþe
de alamã) pl. alämuri albínã s. f., g.-d. art. albínei; pl. albíne
alambíc s. n., pl., alambícuri albít s. n.
alambicá vb., ind. prez. 1 sg. albúm s. n., pl. albúme
alambichéz, 3 sg. ºi pl. alambicheázã albumén s. n., g.-d. art. albuménului
alandála adv. albumínã s. f., g.-d. art. albumínei; pl.
alanínã s. f. albumíne
alantoídã s. f., g.-d. art. alantoídei; pl. albuminoíd adj. m., pl. albuminoízi;
alantoíde f. sg. albuminoídã, pl. albuminoíde
alarmá vb., ind. prez. 1 sg. alarméz, alburíu adj. m., f. alburíe; pl. m. ºi f.
3 sg. ºi pl. alarmeázã alburíi
alármã s. f., g.-d. art. alármei; pl. alárme albúº s. n., pl. albúºuri
alarmíst s. m., adj. m., pl. alarmíºti; alcalicelulózã s. f., g.-d. art. alcalicelulózei
f. sg. alarmístã, pl. alarmíste alcalín adj. m., pl. alcalíni; f. sg.
alaún s. n. (sil. -la-un) alcalínã, pl. alcalíne
a alcalinitáte 20
alcalinitáte s. f., g.-d. art. alcalinitäþii aleán s. n., pl. aleánuri
alcalinorezistént adj. m., pl. alcali- aleatóriu adj. m. (sil. -le-a-) [-riu pron.
norezisténþi; f. sg. alcalinorezisténtã, pl. -rìu], f. aleatórie (sil. -ri-e); pl. m. ºi f.
alcalinorezisténte aleatórii
alcáliu s. n., pl. alcálii alée s. f., art. aléea, g.-d. art. aléii; pl.
alcaloíd s. m., pl. alcaloízi aléi
alcán s. m., pl. alcáni alége vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. alég,
alcãtuí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. 1 pl. alégem, perf. s. 1 sg. aleséi, 1 pl.
alcãtuiésc, 3 sg. alcãtuiéºte, imperf. 3 sg. aléserãm; part. alés
alcãtuiá; conj. prez. 3 sg. ºi pl. alegóric adj. m., pl. alegórici; f. sg.
alcãtuiáscã alegóricã, pl. alegórice
alcãtuiálã s. f., g.-d. art. alcãtuiélii; pl. alegoríe s. f., art. alegoría, g.-d. art.
alcãtuiéli alegoríei; pl. alegoríi, art. alegoríile
alchénã s. f., g.-d. art. alchénei; pl. alchéne alélã s. f., pl. aléle
alchíl s. m., pl. alchíle aleléi/aléi interj.
alchiláre s. f., g.-d. art. alchilärii alelúia interj.
alchimíe s. f., art. alchimía, g.-d. art. aléne adv.
alchimíei; pl. alchimíi alergá vb., ind. prez. 1 sg. alérg, 3 sg.
alchimíst s. m., pl. alchimíºti aleárgã; conj. prez. 3 sg. ºi pl. alérge
alchínã s. f., g.-d. art. alchínei alergíe s. f., art. alergía, g.-d. art.
alcoól (chim.) s. m. (sil. -co-ol), pl. alergíei; pl. alergíi, art. alergíile
alcoóli alért adj. m., pl. alérþi; f. sg. alértã, pl.
alcoól (spirt, bãuturã) s. n. (sil. -co-ol), alérte
pl. alcoóluri alertá vb., ind. prez. 1 sg. alertéz, 3 sg.
alcoolát s. m. (sil. -co-o-) ºi pl. alerteázã
alcoólic adj. m., s. m. (sil. -co-o-), pl. alértã s. f., g.-d. art. alértei; pl. alérte
alcoólici; f. sg. alcoólicã, pl. alcoólice alexandrín adj. m., pl. alexandríni,
alcoolísm s. n. (sil. -co-o-) f. sg. alexandrínã, pl. alexandríne
alcoolmétru s. n. (sil. -co-ol-, -tru), art. alezá vb., ind. prez. 1 sg. alezéz, 3 sg. ºi
alcoolmétrul; pl. alcoolmétre pl. alezeázã
alcóv s. n., pl. alcóvuri alezáj s. n., pl. alezáje
alcoxíd s. m., pl. alcoxízi alézã s. f., pl. aléze
aldãmẠs. n., pl. aldãmáºuri álfa (literã, plantã) s. m. invar.
aldehídã s. f., g.-d. art. aldehídei; pl. alfabét s. n., pl. alfabéte
aldehíde alfabétic adj. m., pl. alfabétici; f. sg.
aldín adj. m., pl. aldíni; f. sg. aldínã, alfabéticã, pl. alfabétice
pl. aldíne alfabetizá vb., ind. prez. 1 sg.
aldohexózã s. f., pl. aldohexóze alfabetizéz, 3 sg. ºi pl. alfabetizeázã
aldól s. m., pl. aldóli alfabetizáre s. f., g.-d. art. alfabetizärii;
aldoxímã s. f., pl. aldoxíme pl. alfabetizäri
aldózã s. f., g.-d. art. aldózei; pl. aldóze álgã s. f., g.-d. art. álgei; pl. álge
21 alocuþiúne a
algébrã s. f. (sil. -brã), g.-d. art. algébrei alimentá vb., ind. prez. 1 sg. alimentéz,
algébric adj. m. (sil. -bric), pl. algébrici; 3 sg. ºi pl. alimenteázã
f. sg. algébricã, pl. algébrice alimentár adj. m., pl. alimentári; f. sg.
algól s. n., pl. algóluri alimentárã, pl. alimentáre
algonkián (geol.) adj. m. (sil. -ki-an), alimentatór s. n., pl. alimentatoáre
pl. algonkiéni (sil. -ki-eni); f. sg. alimentáþie s. f. (sil. -þi-e), art.
algonkiánã, pl. algonkiéne alimentáþia (sil. -þi-a), g.-d. art.
algorítm s. n. /s. m., pl. algorítme/ alimentáþiei; pl. alimentáþii, art.
algorítmi alimentáþiile (sil. -þi-i-)
algorítmic adj. m., pl. algorítmici; f. sg. aliná vb., ind. prez. 1 sg. alín, 2 sg.
algorítmicã, pl. algorítmice alíni, 3 sg. ºi pl. alínã
aliá vb. (sil. -li-a), ind. prez. 1 sg. aliéz, alineát s. n. (sil. -ne-at), pl. alineáte
3 sg. ºi pl. aliázã, 1 pl. aliém (sil. -li-em); aliniá vb., ind. prez. 3 sg. ºi pl. aliniázã,
conj. prez. 3 sg. ºi pl. aliéze; ger. aliínd 1 pl. aliniém (sil. -ni-em); conj. prez.
(sil. -li-ind) 3 sg. ºi pl. aliniéze; ger. aliniínd (sil.
aliáj s. n. (sil. -li-aj), pl. aliáje -ni-ind)
aliánþã s. f. (sil. -li-an-), g.-d. art. aliniamént s. n. (sil. -ni-a-), pl.
aliánþei; pl. aliánþe aliniaménte
aliás adv. (sil. -li-as) alínt s. n., pl. alínturi
aliát adj. m., s. m. (sil. -li-at), pl. aliáþi; alipí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. alipésc,
f. sg. aliátã, pl. aliáte 3 sg. alipéºte, imperf. 3 sg. alipeá; conj.
alibí s. n., pl. alibíuri prez. 3 sg. ºi pl. alipeáscã
alícã s. f., pl. alíce alipíre s. f., g.-d. art. alipírii; pl. alipíri
alidádã s. f., g.-d. art. alidádei; pl. aliteráþie s. f. (sil. -þi-e), art. aliteráþia
alidáde (sil. -þi-a), g.-d. art. aliteráþiei; pl.
aliená vb. (sil. -li-e-), ind. prez. 1 sg. aliteráþii, art. aliteráþiile (sil. -þi-i-)
alienéz, 3 sg. ºi pl. alieneázã; part. aliváncã (turtã) s. f., g.-d. art. alivéncii;
alienát (turte, dansuri) pl. alivénci
alienáre s. f. (sil. -li-e-), g.-d. art. alizarínã s. f., g.-d. art. alizarínei
alienärii; pl. alienäri alizéu s. n., art. alizéul, pl. alizée
alienát adj. m., s. m. (sil. -li-e-), pl. allégro adv. (sil. -gro)
alienáþi; f. sg. alienátã, pl. alienáte almanáh s. n., pl. almanáhuri
alienáþie s. f. (sil. -li-e-, -þi-e), art. aló interj., s. n.
alienáþia (sil. -þi-a), g.-d. art. alienáþiei; alocá vb., ind. prez. 1 sg. alóc, 3 sg. ºi
pl. alienáþii pl. alócã
alifátic adj. m., pl. alifátici; f. sg. alocáre s. f., g.-d. art. alocärii; pl. alocäri
alifáticã, pl. alifátice alocáþie s. f., g.-d. art. alocáþiei; pl.
aligatór s. m., pl. aligatóri alocáþii, art. alocáþiile (sil. -þi-i-)
aligoté s. n. alócuri/alócurea adv.
alíl m., pl. alíli alocuþiúne s. f., g.-d. alocuþiúnii; pl.
alimént s. n., pl. aliménte alocuþiúni
a alódiu 22
alódiu s. n. [-diu pron. -dìu], art. alterná vb., ind. prez. 1 sg. alternéz,
alódiul; pl. alódii, art. alódiile (sil. -di-i-) 3 sg. ºi pl. alterneázã
alóe s. f., art. alóea, g.-d. art. alóei; pl. alternánþã s. f., g.-d. art. alternánþei; pl.
alóe alternánþe
alogám adj. m., pl. alogámi; f. sg. alternatív adj. m., pl. alternatívi; f. sg.
alogámã, pl. alogáme alternatívã, pl. alternatíve
alogamíe s. f., art. alogamía, g.-d. alternatívã s. f., g.-d. art. alternatívei;
alogamíi, art. alogamíei pl. alternatíve
alogén adj. m., pl. alogéni; f. sg. alternatór s. n., pl. alternatoáre
alogénã, pl. alogéne altéþã s. f., art. altéþea, g.-d. art. altéþei,
alónjã s. f., g.-d. art. alónjei; pl. alónje pl. altéþe
alopoliploidíe s. f., pl. alopoliploidíi áltfel adv. (sil. mf. alt-)
alotrópic adj. m. (sil. -tro-), pl. altimétru s. n. (sil. -tru), art. altimétrul;
alotrópici; f. sg. alotrópicã, pl. alotrópice pl. altmétre
alotropíe s. f. (sil. -tro-), art. alotropía, altitudinál adj. m., pl. altitudináli; f. sg.
g.-d. alotropíi, art. alotropíei altitudinálã, pl. altitudinále
alpacá (animal, aliaj, þesãturã) s. f., altitúdine s. f., g.-d. art. altitúdinii; pl.
art. alpacáua, g.-d. art. alpacálei; altitúdini
(animale) pl. alpacále altíþã s. f., g.-d. art. altíþei; pl. altíþe
alpéstru adj. m., pl. alpéºtri; f. sg. altmínteri/altmínterea/altmíntrelea
alpéstrã, pl. alpéstre adv. (sil. mf. alt-)
alpín adj. m., pl. alpíni; f. sg. alpinã, pl. álto s. m.
alpíne altói s. n., pl. altoáie
alpinísm s. n. altoí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. altoiésc,
alpiníst s. m., pl. alpiníºti imperf. 3 sg. altoiá; conj. prez. 3 sg. ºi
alpinístã s. f., pl. alpiníste pl. altoiáscã; ger. altoínd; part. altoít
alt adj. m., g.-d. áltui, pl. álþi; f. sg. áltã, altruísm s. n.
g.-d. áltei, pl. álte; g.-d. m. ºi f. áltor altruíst adj. m., pl. altruíºti; f. sg.
áltãdatã (odinioarã, cândva) adv. altruístã, pl. altruíste
áltcândva adv. áltul pr. m., g.-d. áltuia, pl. álþii; f. sg.
áltceva pr. álta, g.-d. álteia, pl. áltele; g.-d. m. ºi f.
áltcineva pr. áltora
álteori adv. (sil. -te-ori) áltundeva adv. (sil. mf. alt-)
alterá vb., ind. prez. 1 sg. alteréz, 3 sg. aluát s. n. (sil. -lu-at), pl. aluáturi
ºi pl. altereázã alumín (varietate de caolin) s. n.
altercáþie s. f. (sil. -þi-e), art. altercáþia alumínã (oxid de aluminiu) s. f., g.-d.
(sil. -þi-a), g.-d. art. altercáþiei; pl. art. alumínei
altercáþii, art. altercáþiile (sil. -þi-i-) alumíniu s. n. [-niu pron. -nìu], art.
álter égo s. m., loc. lat. alumíniul; simb. Al
altérn adj. n., f. altérnã; pl. n. ºi f. aluminosilicát s. m., pl. alumino-
altérne silicáþi
23 ambiguitáte a
aluminotermíe s. f., art. aluminotermía, amatór s. m., adj. m., pl. amatóri; f. sg.
g.-d. aluminotermíi, art. aluminotermíei ºi pl. amatoáre, g.-d. sg. art. amatoárei
alumosilicát s. m., pl. alumosilicáþi amartizáre s. f., pl. amartizäri
alunecá vb., ind. prez. 1 sg. alúnec, amazoánã s. f., g.-d. art. amazoánei; pl.
3 sg. ºi pl. alúnecã amazoáne
alunecúº s. n., pl. alunecúºuri amãgeálã s. f., g.-d. art. amãgélii; pl.
alungá vb., ind. prez. 1 sg. alúng, 3 sg. amãgéli
ºi pl. alúngã amãnúnt s. n., pl. amãnúnte
aluníº s. n., pl. aluníºuri amãrãciúne s. f., g.-d. art. amãrãciúnii;
alunizá vb., ind. prez. 1 sg. alunizéz, pl. amãrãciúni
3 sg. ºi pl. alunizeázã amãreálã s. f., g.-d. art. amãrélii; pl.
alunizáre s. f., g.-d. art. alunizärii; pl. amãréli
alunizäri amãrï vb., ind. prez. 1sg. ºi 3 pl.
alúrã s. f. [u pron. fr. ü], g.-d. art. amãräsc, imperf. 3 sg. amãrá; conj.
alúrii, pl. alúri prez. 3 sg. ºi pl. amãráscã
aluviál adj. m. (sil. -vi-al), pl. aluviáli; amâná vb., ind. prez. 1 sg. am÷n, 3 sg.
f. sg. aluviálã, pl. aluviále ºi pl. am÷nã; conj. prez. 3 sg. ºi pl.
aluvionár adj. m. (sil. -vi-o-), pl. am÷ne; ger. amân÷nd
aluvionári; f. sg. aluvionárã, pl. amândói num. m., f. amândóuã, g.-d.
aluvionáre (antepus) amândúror, (postpus)
alúviu s. n. [-viu pron. -vìu], art. amândúrora
alúviul ambalá vb., ind. prez. 1 sg. ambaléz,
aluviúne s. f. (sil. -vi-u-), g.-d. art. 3 sg. ºi pl. ambaleázã
aluviúnii; pl. aluviúni ambaláj s. n., pl. ambaláje
alúzie s. f. (sil. -zi-e), art. alúzia (sil. ambarcadér s. n., pl. ambarcadére
-zi-a), g.-d. art. alúziei; pl. alúzii, art. ambarcáþie s. f. (sil. -þi-e), art. ambar-
alúziile (sil. -zi-i-) cáþia (sil. -þi-a), g.-d. art. ambarcáþiei; pl.
alveólã s. f. (sil. -ve-o-), g.-d. art. alveólei; ambarcáþii, art. ambarcáþiile (sil. -þi-i-)
pl. alveóle ambasádã s. f., g.-d. art. ambasádei; pl.
amábil adj. m., pl. amábili; f. sg. ambasáde
amábilã, pl. amábile ambasadór s. m., pl. ambasadóri
amabilitáte s. f., g.-d. art. amabilitäþii; ambiánt adj. m. (sil. -bi-ant), pl.
(fapte) pl. amabilitäþi ambiánþi; f. sg. ambiántã, pl. ambiánte
amalgám s. n., pl. amalgáme ambiánþã s. f. (sil. bi-an-), g.-d. art.
amalgamáre s. f., g.-d. art. amalga- ambiánþei; pl. ambiánþe
märii; pl. amalgamäri ambidéxtru adj. m., s. m., pl. ambidéxtri;
amán interj., s. n. f. sg. ambidéxtrã, pl. ambidéxtre
amanét s. n., pl. amanéte ambientál adj. m., pl. ambientáli; f. sg.
amár adj. m., pl. amári; f. sg. amárã, pl. ambientálã, pl. ambientále
amáre ambiguitáte s. f. (sil. -gu-i-), g.-d. art.
amarantacée s. f., pl. amarantacée ambiguitäþii; (expresii) pl. ambiguitäþi
a ambíguu 24
ambíguu adj. m. (sil. -gu-u), pl. ameliorá vb. (sil. -li-o-), ind. prez. 1 sg.
ambígui; f. sg. ambíguã (sil. -gu-ã), pl. amelioréz, 3 sg. ºi pl. amelioreázã
ambígue (sil. -gu-e) amenajá vb., ind. prez. 1 sg. amenajéz,
ámbii num. m., g.-d. ámbilor; f. ámbele, 3 sg. ºi pl. amenajeázã, 1 pl. amenajäm,
g.-d. ámbelor conj. prez. 3 sg. ºi pl. amenajéze; ger.
ambíþie s. f. (sil. -þi-e), art. ambíþia (sil. amenaj÷nd
-þi-a), g.-d. art. ambíþiei; pl. ambíþii, art. amenajáre s. f., g.-d. art. amenajärii; pl.
ambíþiile (sil. -þi-i-) amenajäri
ambiþiós adj. m., s. m. (sil. -þi-os), pl. amendá vb., ind. prez. 1 sg. amendéz,
ambiþióºi; f. sg. ambiþioásã, pl. ambiþioáse 3 sg. ºi pl. amendeázã
ambrá vb., ind. prez. 1 sg. ambréz, 3 sg. amendamént s. n., pl. amendaménte
ºi pl. ambreázã améndã s. f., g.-d. art. aménzii; pl. aménzi
ambranºamént s. n., pl. ambranºaménte ameninþá vb., ind. prez. 1 sg. améninþ,
ambrazúrã s. f., g.-d. art. ambrazúrii; pl. 3 sg. ºi pl. améninþã
ambrazúri amént s. m., pl. aménþi
ámbrã s. f., g.-d. art. ámbrei; pl. ámbre amentifórm adj. m., pl. amentifórmi;
ambreiá vb. (sil. -bre-ia), ind. prez. 1 sg. f. sg. amentifórmã, pl. amentifórme
ambreiéz, 3 sg. ºi pl. ambreiázã, 1 pl. ameríciu s. m. [-ciu pron. -cìu], art.
ambreiém (sil. -bre-iem), imperf. 3 sg. ameríciul; simb. Am
ambreiá; conj. prez. 3 sg. ºi pl. ambreiéze; amerizá vb., ind. prez. 1 sg. amerizéz,
ger. ambreínd 3 sg. ºi pl. amerizeázã
ambreiáj s. n. (sil. -bre-iaj), pl. ambreiáje amerizáre s. f., g.-d. art. amerizärii; pl.
ambrózie s. f. (sil. -zi-e), art. ambrózia amerizäri
(sil. -zi-a), g.-d. art. ambróziei; pl. ambrózii améstec s. n., pl. améstecuri
ambulacrár adj. m. (sil. -crar), pl. amestecá vb., ind. prez. 1 sg. améstec,
ambulacrári; f. sg. ambulacrárã, pl. 2 sg. amésteci, 3 sg. ºi pl. améstecã; conj.
ambulacráre prez. 3 sg. ºi pl. améstece
ambulácru s. n. (sil. -cru), art. amestecãtór s. n., pl. amestecãtoáre
ambulácrul; pl. ambulácre ametíst s. n., pl. ametíste
ambulánt adj. m., pl. ambulánþi; f. sg. ameþeálã s. f., g.-d. art. ameþélii; pl.
ambulántã, pl. ambulánte ameþéli
ambulánþã s. f., g.-d. art. ambulánþei; pl. ameþí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl.
ambulánþe ameþésc, imperf. 3 sg. ameþeá; conj.
ambulatóriu adj. m. [-riu pron. -rìu], prez. 3 sg. ºi pl. ameþeáscã
f. sg. ambulatórie (sil. -ri-e); pl. m. ºi f. amfiartrózã s. f. (sil. -fi-ar-), g.-d. art.
ambulatórii amfiartrózei; pl. amfiartróze
ambulatóriu s. n. [-riu pron. -rìu], art. amfibián s. m. (sil. -bi-an), pl. amfibiéni
ambulatóriul; pl. ambulatórii, art. (sil.-bi-eni)
ambulatóriile (sil. -ri-i-) amfíbiu adj. m. [-biu pron. -bìu], f.
ambuscádã s. f., g.-d. art. ambuscádei; amfíbie (sil. -bi-e); pl. m. ºi f. amfíbii
pl. ambuscáde amfiból s. m., pl. amfibóli
25 amórf a
amfibolít s. n., pl. amfibolíte amilopectínã s. f., g.-d. art. amilo-
amfibráh s. m. (sil. -brah), pl. amfibráhi pectínei; pl. amilopectíne
amfineúrã s. f., pl. amfineúre amilózã s. f., g.-d. art. amilózei; pl.
amfineurián s. m. (sil. -ne-u-ri-an), pl. amilóze
amfineuriéni (sil. -ri-eni) amín interj., s. n.
amfión m., pl. amfióni amínã s. f., g.-d. art. amínei; pl. amíne
amfióx s. m. (sil. -fi-ox), pl. amfiócºi amíno s. n.
amfiteátru s. n., pl. amfiteátre aminoacíd s. m. (sil. -no-a-), pl. aminoacízi
amfitrión s. m. (sil. -tri-on), pl. amfitrióni aminobenzén s. m.
amfolít s. m., pl. amfolíþi amintí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl.
ámforã s. f., g.-d. art. ámforei; pl. ámfore amintésc, imperf. 3 sg. aminteá; conj.
amfotér adj. m., pl. amfotéri; f. sg. prez. 3 sg. ºi pl. aminteáscã
amfotérã, pl. amfotére amintíre s. f., g.-d. art. amintírii; pl.
amiábil adj. m. (sil. -mi-a-), pl. amiábili; amintíri
f. sg. amiábilã, pl. amiábile amirál s. m., pl. amiráli
amiántã s. f. (sil. -mi-an-)/amiánt s. n., amitózã s. f., g.-d. art. amitózei
pl. amiánte amnár s. n., pl. amnáre
amiázã s. f., g.-d. art. amiézii; pl. amiézi amnezíe s. f. (sil. mf. -mne-), art.
amíbã s. f., g.-d. art. amíbei; pl. amíbe amnezía, g.-d. art. amnezíei; pl. amnezíi,
amicál adj. m., pl. amicáli; f. sg. art. amnezíile
amicálã, pl. amicále amniós s. n. (sil. -ni-os), pl. amniósuri
amicíþie s. f. (sil. -þi-e), art. amicíþia (sil. amniótã s. f., pl. (sil. -ni-o-) amnióte
-þi-a), g.-d. art. amicíþiei; pl. amicíþii, art. amniótic adj. m. (sil. -ni-o-), pl.
amicíþiile (sil. -þi-i-) amniótici; f. sg. amnióticã, pl. amniótice
amídã s. f., g.-d. art. amídei; pl. amíde amnistiá vb. (sil. -ti-a), ind. prez. 1 sg.
amidón s. n. amnistiéz, 3 sg. ºi pl. amnistiázã, 1 pl.
amidúrã s. f., g.-d. art. amidúrii; pl. amnistiém (sil. -ti-em); conj. prez. 3 sg.
amidúri ºi pl. amnistiéze; ger. amnistiínd (sil.
amielínic adj. m. (sil. -mi-e-), pl. -ti-ind)
amielínici; f. sg. amielínicã, pl. amielínice amnistíe s. f., art. amnistía, g.-d. art.
amigdálã s. f., g.-d. art. amlgdálei; pl. amnistíei; pl. amnistíi, art. amnistíile
amigdále amoniác s. n. (sil. -ni-ac)
amigdalítã s. f., pl. amigdalíte amonít s. m., pl. amoníþi
amilacéu adj. m., pl. amilacéi; f. sg. ºi amóniu s. n. [-niu pron. -nìu], art.
pl. amilacée amóniul
amilázã s. f., g.-d. art. amilázei; pl. amónte adv.
amiláze amór s. n., pl. amóruri
amílic adj. m., pl. amílici; f. sg. amílicã, amorál adj. m., pl. amoráli; f. sg.
pl. amílice amorálã, pl. amorále
amilodextrínã s. f., g.-d. art. amórf adj. m., pl. amórfi; f. sg. amórfã,
amilodextrínei, pl. amilodextríne pl. amórfe
a amórsã 26
amórsã s. f., g.-d. art. amórsei; pl. amórse amúrg s. n., pl. amúrguri
amortismént s. n., pl. amortisménte amurgí vb., ind. prez. 3 sg. amurgéºte,
amortizá vb., ind. prez. 1 sg. amortizéz, imperf. 3 sg. amurgeá; conj. prez. 3 sg.
3 sg. ºi pl. amortizeázã ºi pl. amurgeáscã
amortizáre s. f., g.-d. art. amortizärii; amuzá vb., ind. prez. 1 sg. amúz, 3 sg.
pl. amortizäri ºi pl. amúzã; conj. prez. 3 sg. ºi pl.
amortizór s. n., pl. amortizoáre amúze
amorþeálã s. f., g.-d, art. amorþélii; pl. amuzamént s. n., pl. amuzaménte
amorþéli amuzánt adj. m., pl. amuzánþi; f. sg.
amorþí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. amuzántã, pl. amuzánte
amorþésc, imperf. 3 sg. amorþeá; conj. an s. m., pl. ani
prez. 3 sg. ºi pl. amorþeáscã anacolút s. n., pl. anacolúte/anacolúturi
amovíbil adj. m., pl. amovíbili; f. sg. anacrónic adj. m. (sil. -cro-), pl.
amovíbilã, pl. amovíbile anacrónici; f. sg. anacrónicã, pl.
ampenáj s. n., pl. ampenáje anacrónice
ampér s. m., pl. ampéri; simb. A anacronísm s. n. (sil. -cro-), pl.
amperáj s. n., pl. amperáje anacronísme
ampermétru s. n. (sil. -tru), art. anacrúzã s. f. (sil. -cru-), g.-d. art.
ampermétrul; pl. ampermétre anacrúzei; pl. anacrúze
amplasá vb., ind. prez. 1 sg. amplaséz, anaerobiózã s. f. (sil. -a-na-e-ro-bi-o-;
3 sg. ºi pl. amplaseázã mf. an-), g.-d. art. anaerobiózei; pl.
amplasamént s. n., pl. amplasaménte anaerobióze
amplificá vb., ind. prez. 1 sg. amplífic, anaforá s. f., art. anaforáua, g.-d. art.
3 sg. ºi pl. amplíficã; conj. prez. 3 sg. ºi anaforálei; pl. anaforále
pl. amplífice anafórã s. f., g.-d. art. anafórei; pl.
amplificáre s. f., g.-d. art. amplificärii; anafóre
pl. amplificäri anafóric adj. m., pl. anafórici; f. sg.
amplificatór adj. m., pl. amplificatóri; anafóricã, pl. anafórice
f. sg. ºi pl. amplificatoáre anáfurã (bis.) s. f., g.-d. art. anáfurei
amplitúdine s. f., g.-d. art. amplitúdinii; anagramá vb. (sil. -gra-), ind, prez.
pl. amplitúdini 1 sg. anagraméz, 3 sg. ºi pl. anagrameázã
amploáre s. f., g.-d. art. amplórii anagrámã s. f. (sil. -gra-), g.-d. art.
ámplu adj. m., pl. ámpli; f. sg. ámplã, anagrámei; pl. anagráme
pl. ámple anahorét s. m., pl. anahoréþi
ampréntã s. f., g.-d. art. ampréntei; pl. anál adj. m., pl. análi; f. sg. análã, pl.
amprénte anále
ámpulã s. f., g.-d. art. ámpulei; pl. ámpule anále s. f. pl.
amputá vb., ind. prez. 1 sg. amputéz, analfabét s. m., adj. m. (sil. mf. an-),
3 sg. ºi pl. amputeázã; conj. prez. 3 sg. pl. analfabéþi; f. sg. analfabétã, pl.
ºi pl. amputéze analfabéte
amulétã s. f., pl. amuléte analfabetísm s. n. (sil. mf. an-)
27 anemostát a
analgézic adj. m. (sil. mf. an-), pl. anatomíe s. f., art. anatomía, g.-d.
analgézici; f. sg. analgézicã, pl. analgézice anatomíi, art. anatomíei
analíst s. m., pl. analíºti anatoxínã s. f., pl. anatoxíne
analístã s. f., pl. analíste ancestrál adj. m., pl. ancestráli; f. sg.
analític adj. m., pl. analítici; f. sg. ancestrálã, pl. ancestrále
analíticã, pl. analítice anchetá vb., ind. prez. 1 sg. anchetéz,
analizá vb., ind. prez. 1 sg. analizéz, 3 sg. ºi pl. ancheteázã
3 sg. ºi pl. analizeázã anchetatór s. m., pl. anchetatóri
analizábil adj. m., pl. analizábili; f. sg. anchétã s. f., pl. anchéte
analizábilã, pl. analizábile anchilózã s. f., g.-d. art. anchilózei; pl.
analizatór s. n. pl. analizatoáre anchilóze
analízã s. f., g.-d. art. analízei; pl. analíze ancorá vb., ind. prez. 1 sg. ancoréz,
analizór s. n., pl. analizoáre 3 sg. ºi pl. ancoreázã
analóg adj. m., pl. analógi; f. sg. áncorã s. f., g. d. art. áncorei; pl. áncore
analoágã, pl. analoáge andánte adv.
analóg s. n., pl. analóguri andezín s. n.
analogíe s. f., art. analogía, g.-d. art. andezít s. n., pl. andezíte
analogíei; pl. analogíi, art. analogíile andreá s. f., art. andreáua, g.-d. art.
anamniót s. m., adj. m. (sil. -ni-ot-; mf. andrélei; pl. andréle
an-), pl. anamnióþi; f. sg. anamniótã, pl. androcéu s. n., art. androcéul; pl.
anamnióte androcée
ananás s. m., pl. ananáºi androgín adj. m., s. m., pl. androgíni;
anánghie s. f. (sil. -ghi-e), art. anánghia f. sg. androgínã, pl. androgíne
(sil. -ghi-a), g.-d. art. anánghiei; pl. anecdótã s. f., pl. anecdóte
anánghii anelíd s. n., pl. anelíde
anapést s. m., pl. anapéºti anemiá vb. (sil. -mi-a), ind. prez. 3 sg.
anápoda adv. ºi pl. anemiázã, 1 pl. anemiém (sil.
anarhíe s. f., art. anarhía, g.-d. anarhíi, -mi-em); conj. prez. 3 sg. ºi pl. ane-
art. anarhíei miéze; ger. anemiínd (sil. -mi-ind)
anarhísm s. n. anemíe s. f., art. anemía, g.-d. art.
anasón s. m. anemíei; pl. anemíi, art. anemíile
anastomozáre s. f., g.-d. art. anemofíl adj. m., pl. anemofíli; f. sg.
anastomozärii anemofílã, pl. anemofíle
anastomózã s. f. (sil. mf. -sto-), g.-d. art. anemométru s. n. (sil. -tru), art.
anastomózei; pl. anastomóze anemométrul; pl. anemométre
anastrófã s. f. (sil. mf. -stro-), pl. anemónã s. f., g.-d. art. anemónei; pl.
anastrófe anemóne
anátemã/anatémã s. f., g.-d. art. anemoscóp s. n. (sil. mf. -scop), pl.
anátemei/anatémei; pl. anáteme/anatéme anemoscoápe
anatómic adj. m., pl. anatómici; f. sg. anemostát s. n. (sil. mf. -stat), pl.
anatómicã, pl. anatómice anemostáte
a anesteziá 28
anesteziá vb. (sil. -zi-a; mf. an-), ind. ángstrom s. m. (sil. ang-), pl. ángstromi;
prez. 1 sg. anesteziéz, 3 sg. ºi pl. simb. A
anesteziázã, 1 pl. anesteziém (sil. -zi-em); angulár adj. m., pl. angulári; f. sg.
conj. prez. 3 sg. ºi pl. anesteziéze; ger. angulárã, pl. anguláre
anesteziínd (sil. -zi-ind) anhidrídã s. f. (sil. -dri-), g.-d. art.
anestezíe s. f. (sil. mf. an-), g.-d. art. anhidrídei; pl. anhidríde
anestezíei; pl. anestezíi anhidrít s. n. (sil. -drit), pl. anhidríte
anevóie adv. anhídru adj. m. (sil. -dru), pl. anhídri;
anéx adj. m., pl. anécºi; f. sg. anéxã, pl. f. sg. anhídrã, pl. anhídre
anéxe anihilá vb., ind. prez. 1 sg. anihiléz,
anexá vb., ind. prez. 1 sg. anexéz, 3 sg. 3 sg. ºi pl. anihileázã
ºi pl. anexeázã anilídã s. f., pl. anilíde
anéxã s. f., g.-d. art. anéxei; pl. anéxe anilínã s. f., g.-d. art. anilínei
anexiúne s. f. (sil. -xi-u-), g.-d. art. animá vb., ind. prez. 1 sg. aním, 3 sg.
anexiúnii; pl. anexiúni ºi pl. anímã
angajá vb., ind. prez. 1 sg. angajéz, 3 sg. animál adj. m., pl. animáli; f. sg.
ºi pl. angajeázã, 1 pl. angajäm; conj. animálã, pl. animále
prez. 3 sg. ºi pl. angajéze; ger. angaj÷nd animál s. n., pl. animále
angajamént s. n., pl. angajaménte animaliér adj. m. (sil. -li-er), pl.
angajáre s. f., g.-d. art. angajärii; pl. animaliéri; f. sg. animaliérã, pl.
angajäri animaliére
angará s. f., art. angaráua, g.-d. art. animát adj. m., pl. animáþi; f. sg.
angarálei; pl. angarále animátã, pl. animáte
angélic adj. m., pl. angélici; f. sg. animáþie s. f. (sil. -þi-e), art. animáþia
angélicã, pl. angélice (sil. -þi-a), g.-d. art. animáþiei; pl.
anghináre s. f., g.-d. art. anghinárei animáþii
anghínã/angínã s. f., g.-d. art. animozitáte s. f., g.-d. art. animozitäþii;
anghínei/angínei; pl. anghíne/angíne pl. animozitäþi
angiospérm adj. m. (sil. -gi-o-; mf. aniná vb., ind. prez. 1 sg. anín, 3 sg. ºi
-sperm), pl. angiospérmi; f. sg. pl. anínã
angiospérmã, pl. angiospérme anión s. m. (sil. -on; mf. an-), pl. anióni
anglicísm s. n., pl. anglicísme anisól s. m., pl. anisóli
angoasá vb.(sil. -go-a-) , ind. prez. 3 sg. aniversá vb., ind. prez. 1 sg. aniverséz,
angoaseázã 3 sg. ºi pl. aniverseázã
angoásã s. f., g.-d. art. angoásei; pl. aniversár adj. m., pl. aniversári; f. sg.
angoáse aniversárã, pl. aniversáre
angóra s. f. invar. aniversáre s. f., g.-d. art. aniversärii; pl.
angrenáj s. n., pl. angrenáje aniversäri
angró adv. anód s. m., pl. anózi
angrosíst s. m., adj. m., pl. angrosíºti; anodín adj. m., pl. anodíni; f. sg.
f. sg. angrosístã, pl. angrosíste anodínã, pl. anodíne
29 anticipáþie a
anofél adj. m., pl. anoféli anténã s. f., g.-d. art. anténei; pl. anténe
anomalíe s. f., art. anomalía, g.-d. art. antenúlã s. f., pl. antenúle
anomalíei; pl. anomalíi, art. anomalíile anteproiéct s. n. (sil. -pro-iect), pl.
anoním adj. m., s. m., pl. anoními; f. sg. anteproiécte
anonímã, pl. anoníme antérã s. f., g.-d. art. antérei; pl. antére
anorgánic adj. m. (sil. mf. an-), pl. anterídie s. f. (sil. -di-e), art. anterídia
anorgánici; f. sg. anorgánicã, pl. (sil. -di-a), g.-d. art. anterídiei; pl.
anorgánice anterídii, art. anterídiile (sil. -di-i-)
anormál adj. m., pl. anormáli; f. sg. anteriór adj. m. (sil. -ri-or), pl. anterióri;
anormálã, pl. anormále f. sg. anterioárã, pl. anterioáre
anortít s. n., pl. anortíte anterioritáte s. f. (sil. -ri-o-), g.-d. art.
anóst/ánost adj. m., pl. anóºti/ánoºti; anterioritäþii
f. sg. anóstã/ánostã, pl. anóste/ánoste anteríu s. n., art. anteríul; pl. anteríe,
anotímp s. n., pl. anotímpuri art. anteríele
anoxibiózã s. f. (sil. -bi-o-; mf. an-), g.-d. anterozoíd s. m., pl. anterozoízi
art. anoxibiózei antestépã s. f. (sil. mf. -ste-), pl.
ansámblu s. n., art. ansámblul; pl. antestépe
ansámbluri antét s. n., pl. antéte
ánsã s. f., g.-d. art. ánsei; pl. ánse antetrén s. n. (sil. -tren), pl. antetrénuri
antagónic adj. m., pl. antagónici; f. sg. antevorbitoáre s. f., g.-d. art.
antagónicã, pl. antagónice antevorbitoárei; pl. antevorbitoáre
antagonísm s. n., pl. antagonísme antevorbitór s. m., pl. antevorbitóri
antagoníst adj. m., pl. antagoníºti; f. sg. antiaerián adj. m., pl. antiaeriéni; f. sg.
antagonístã, pl. antagoníste antiaeriánã, pl. antiaeriéne
antántã s. f., pl. antánte antibiótic adj. m., pl. antibiótici; f. sg.
antárctic adj. m. (sil. mf. ant-), pl. antibióticã, pl. antibiótice
antárctici; f. sg. antárcticã, pl. antárctice antíc adj. m., s. m., pl. antíci; f. sg.
antebélic adj. m., pl. antebélici; f. sg. antícã, pl. antíce
antebélicã, pl. antebélice anticámerã s. f., pl. anticámere
antebráþ s. n. (sil. -braþ), pl. antebráþe anticár (antitanc) adj. invar.
antecedént adj. m., pl. antecedénþi; anticár (persoanã) s. m., pl. anticári
f. sg. antecedéntã, pl. antecedénte anticariát s. n. (sil. -ri-at), pl. anticariáte
antecesór s. m., pl. antecesóri anticatód s. m., pl. anticatózi
antedatá vb., ind. prez. 1 sg. antedatéz, antichitáte s. f., g.-d. art. antichitäþii;
3 sg. ºi pl. antedateázã (obiecte) pl. antichitäþi
antediluvián adj. m., pl. antediluviéni; anticiclón s. n. (sil. -clon), pl. anticicloáne
f. sg. antediluviánã, pl. antediluviéne anticipá vb., ind. prez. 1 sg. anticipéz/
antemeridián adj. m. (sil. -di-an), pl. antícip, 3 sg. ºi pl. anticipeázã/antícipã
antemeridiáni; f. sg. antemeridiánã, pl. anticipáþie s. f. (sil. -þi-e), art. anticipáþia
antemeridiáne; abr. a.m. (sil. -þi-a), g.-d. art. anticipáþiei; pl.
antenát s. n., pl. antenáte anticipáþii, art. anticipáþiile (sil. -þi-i-)
a anticoagulánt 30
anticoagulánt adj. m., pl. anticoa - antisimetríe s. f., g.-d. art. antisimetríei
gulánþi; f. sg. anticoagulántã, pl. antisociál adj. m., pl. antisociáli; f. sg.
anticoagulánte antisociálã, pl. antisociále
anticorosív adj. m., pl. anticorosívi; antitétic adj. m., pl. antitétici; f. sg.
f. sg. anticorosívã, pl. anticorosíve antitéticã, pl. antitétice
anticórp s. m., pl. anticórpi antitézã s. f., pl. antitéze
antidót s. n., pl. antidóturi antiumanísm s. n. (sil. -ti-u-)
antifrázã s. f. (sil. -fra-), pl. antifráze antológic adj. m., pl. antológici; f. sg.
antigél s. n. antológicã, pl. antológice
antigén s. n., pl. antigéni antologíe s. f., art.antología, g.-d. art.
antihríst s. m. (sil. -hrist), pl. antihríºti antologíei; pl. antologíi, art. antologíile
antiimperialíst adj. m. (sil. -ti-im-), pl. antoním s. n., pl. antoníme
antiimperialíºti; f. sg. antiimperialístã, pl. antonimíe s. f., art. antonimía, g.-d. art.
antiimperialíste antonimíei; pl. antonimíi, art. antonimíile
antilogíe s. f., art. antilogía, g.-d. art. antonomázã s. f., g.-d, art. antonomázei;
antilogíei; pl. antilogíi, art. antilogíile pl. antonomáze
antilópã s. f., g.-d. art. antilópei; pl. antozoár s. n., pl. (sil. -zo-a-), antozoáre
antilópe antracén s. m.
antimatérie s. f. (sil. -ri-e), art. antrachinónã s. f., art. antrachinónei;
antimatéria (sil. -ri-a), g.-d. art. pl. antrachinóne
antimatériei; pl. antimatérii antracít s. n.
antimis s. n., pl. antimise antráct s. n., pl. antrácte
antimóniu s. n. [-niu pron. -nìu], art. antranílic adj. m., pl. antranílici
antimóniul; simb. Sb ántrax s. n., pl. ántraxuri/ántraxe
antineutríno s. m. (sil. -ne-u-tri-) antrén s. n.
antinomíe s. f., art. antinomía, g.-d. art. antrená vb., ind. prez. 1 sg. antrenéz,
antinomíei; pl. antinomíi, art. 3 sg. ºi pl. antreneázã
antinomíile antrenamént s. n., pl. antrenaménte
antipartículã s. f., pl. antipartícule antrenánt adj. m., pl. antrenánþi; f. sg.
antipátic adj. m., pl. antipátici; f. sg. antrenántã, pl. antrenánte
antipáticã, pl. antipátice antrenáre s. f., g.-d. art. antrenärii; pl.
antipatíe s. f., art. antipatía, g.-d. art. antrenäri
antipatíei; pl. antipatíi, art. antipatíile antrenoáre s. f., g.-d. art. antrenoárei;
antipirétic s. n., pl. antipirétice pl. antrenoáre
antipirínã s. f., g.-d. art. antipirínei; pl. antrenór s. m., pl. antrenóri
antipiríne antrepózit s. n., pl. antrepózite
antipód s. m., pl. antipózi antreprenór s. m. (sil. -pre-), pl.
antipóde s. f., pl. antipóde antreprenóri
antisemitísm s. n. antreprízã s. f. (sil. -pri-), pl. antrepríze
antiséptic adj. m., pl. antiséptici; f. sg. antréu s. n., art. antréul; pl. antréuri
antisépticã, pl. antiséptice antricót s. n., pl. antricoáte
31 ápã a
antropocentrísm s. n. anvergúrã s. f., g.-d. art. anvergúrii; pl.
antropofág adj. m., s. m., pl. anvergúri
antropofági; f. sg. antropofágã, pl. anxietáte s. f. (sil. -xi-e-), g.-d. art.
antropofáge anxietäþii
antropogenézã s. f., g.-d. art. anxiós adj. m. (sil. -xi-os), pl. anxióºi;
antropogenézei f. sg. anxioásã, pl. anxioáse
antropogeníe s. f., art. antropogenía, anzerifórm adj. m., pl. anzerifórmi;
g.-d. antropogeníi, art. antropogeníei f. sg. anzerifórmã, pl. anzerifórme
antropoíd adj. m., pl. antropoízi; f. sg. aoléu/aoleó/auléu interj.
antropoídã, pl. antropoíde aórtã s. f., g.-d. art. aórtei; pl. aórte
antropológ s. m., pl. antropológi aórtic adj. m., pl. aórtici; f. sg. aórticã,
antropologíe s. f., art. antropología, pl. aórtice
g.-d. antropologíi, art. antropologíei apanáj s. n., pl. apanáje
antropometríe s. f. (sil. -tri-), art. aparát s. n., pl aparáte
antropometría, g.-d. antropometríi, art. aparatáj s. n., pl. aparatáje
antropometríei aparatúrã s. f., g.-d. art. aparatúrii; pl.
antropomórf adj. m., pl. antropomórfi; aparatúri
f. sg. antropomórfã, pl. antropomórfe aparént adj. m., pl. aparénþi; f. sg.
antúm adj. m., pl. antúmi; f. sg. aparéntã, pl. aparénte
antúmã, pl. antúme aparénþã s. f., g.-d. art. aparénþei; pl.
anturáj s. n., pl. anturáje aparénþe
anþärþ/ánþãrþ adv. aparíþie s. f. (sil. -þi-e), art. aparíþia (sil.
anuár s. n. (sil. -nu-ar), pl. anuáre -þi-a), g.-d. art. aparíþiei; pl. aparíþii, art.
anucleát adj. m., pl. anucleáþi; f. sg. aparíþiile (sil.-þi-i-)
anucleátã, pl. anucleáte apartamént s. n., pl. apartaménte
anuitáte s. f. (sil. -nu-i-), g.-d. art. apárte adv.
anuitäþii; pl. anuitäþi apartenénþã s. f., g.-d. art. apartenénþei;
anulá vb., ind. prez. 1 sg. anuléz, 3 sg. pl. apartenénþe
ºi pl. anuleázã apártheid s. n. (sil. -part-heid)[th
anuláre s. f., g.-d. art. anulärii; pl. pron. -t]
anuläri aparþíne vb., ind. ind. prez. 1 sg. ºi
anúme adv., adj. invar. 3 pl. aparþín, 1 pl. aparþínem; conj.
anumít adj. m., pl. anumíþi; f. sg. prez. 3 sg. ºi pl. aparþínã; ger.
anumítã, pl. anumíte aparþin÷nd; part. aparþinút
anúnþ s. n., pl. anúnþuri apátic adj. m., pl. apátici; f. sg. apáticã,
anunþá vb., ind. prez. 1 sg. anúnþ, 3 sg. pl. apátice
ºi pl. anúnþã, 1 pl. anunþäm apatíe s. f., art. apatía, g.-d. art. apatíei;
anuríe s. f. (sil. mf. an-), art. anuría, pl. apatíi
g.-d. anuríi, art. anuríei apatríd adj. m., s. m. (sil. -trid), pl.
anvelópã s. f., g.-d. art. anvelópei; pl. apatrízi; f. sg. apatrídã, pl. apatríde
anvelópe ápã s. f., g.-d. art. ápei; pl. ápe
a apãrá 32
apãrá vb., ind. prez. 1 sg. ápãr, 3 sg. ºi 1 sg. apláud, 3 sg. ºi pl. apláudã; conj.
pl. ápãrã, 1 pl. apãräm prez. 3 sg. ºi pl. apláude
apãrãtoáre s. f., g.-d. art. apãrãtórii; pl. apláuze s. n. pl. (sil. -pla-u-)
apãrãtóri aplecá vb. (sil. -ple-), ind. prez. 1 sg.
apãreá vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. apár, apléc, 3 sg. ºi pl. apleácã
3 sg. apáre, 1 pl. apãrém; conj. prez. aplicá vb. (sil. -pli-), ind. prez. 1 sg.
3 sg. ºi pl. apárã; part. apãrút aplíc, 3 sg. ºi pl. aplícã
apãsá vb., ind. prez. 1 sg. apäs, 3 sg. ºi aplicáre s. f. (sil. -pli-), g.-d. art.
pl. apásã; conj. prez. 3 sg. ºi pl. apése aplicärii; pl. aplicäri
apedúct s. n., pl. apedúcte aplicáþie s. f. (sil. -pli-, -þi-e), art.
apél s. n., pl. apéluri aplicáþia (sil. -þi-a), g.-d. art. aplicáþiei;
apelá vb., ind. prez. 1 sg. apeléz, 3 sg. pl. aplicáþii, art. aplicáþiile (sil. -þi-i-)
ºi pl. apeleázã aplícã s. f. (sil. -pli-), g.-d. art. aplícei;
apelatív adj. m., pl. apelatívi; f. sg. pl. aplíce
apelatívã, pl. apelatíve aplómb s. n. (sil. -plomb)
apelpisít adj. m., s. m., pl. apelpisíþi; apocalíps (viziune fantasticã a
f. sg. apelpisítã, pl. apelpisíte sfârºitului lumii) s. n.
apéndice s. n., pl. apéndice Apocalípsã (parte a Noului Testa-
apendicítã s. f., pl. apendicíte ment) s. pr. f.
apercépþie s. f. (sil. -þi-e), art. apercépþia apocalíptic adj. m., pl. apocalíptici;
(sil. -þi-a), g.-d. art. apercépþiei; pl. f. sg. apocalípticã, pl. apocalíptice
apercépþii apocópã s. f., g.-d. art. apocópei; pl.
aperitív s. n., pl. aperitíve apocópe
apetál adj. m., pl. apetáli; f. sg. apetálã, apocríf adj. m. (sil. -crif), pl. apocrífi;
pl. apetále f. sg. apocrífã, pl. apocrífe
apetisánt adj. m., pl. apetisánþi; f. sg. apocríf s. n. (sil. -crif), pl. apocrífe
apetisántã, pl. apetisánte apodíctic adj. m., pl. apodíctici; f. sg.
apetít s. n., pl. apetíturi apodícticã, pl. apodíctice
ápex s. n. ápexuri apofermént s. m., pl. apoferménþi
apicál adj. m., pl. apicáli; f. sg. apicálã, apofízã s. f., g.-d. art. apofízei; pl.
pl. apicále apofíze
apícol adj. m., pl. apícoli; f. sg. apícolã, apogéu s. n., art. apogéul; pl. apogée
pl. apícole apói adv.
apicultoáre s. f., g.-d, art. apicultoárei; apolínic adj. m., pl. apolínici; f. sg.
pl. apicultoáre apolínicã, pl. apolínice
apicultór s. m., pl. apicultóri apolitísm s. n.
apicultúrã s. f., g.-d. art. apicultúrii apologétic adj. m., pl. apologétici; f. sg.
aplaná vb. (sil. -pla-), ind. prez. 1 sg. apologéticã, pl. apologétice
aplanéz, 3 sg. ºi pl. aplaneázã apologéticã s. f., g.-d. art. apologéticii
aplancetárã s. f., pl. aplancetáre apologíe s. f., art. apología, g.-d. art.
aplaudá vb. (sil. -pla-u-), ind. prez. apologíei; pl. apologíi, art. apologíile
33 apropriá a
apométru s. n. (sil. -tru), art. apométrul; aprét adj. m., pl. apréþi; f. sg. aprétã, pl.
pl. apométre apréte
apoplexíe s. f., (sil. -ple-), art. apoplexía, aprét s. n. (sil. -pret), pl. apréturi
g.-d. art. apoplexíei; pl. apoplexíi, art. apretá vb. (sil. -pre-), ind. prez. 1 sg.
apoplexíile apretéz, 3 sg. ºi pl.apreteázã
aporíe s. f., art. aporía, g.-d. art. aporíei; apriát adj. m. (sil. -pri-at), pl. apriáþi;
pl. aporíi, art. aporíile f. sg. apriátã, pl. apriáte
apórt s. n., pl. apórturi áprig adj. m. (sil. -prig), pl. áprigi; f. sg.
após adj. m., pl. apóºi; f. sg. apoásã, pl. áprigã, pl. áprige
apoáse aprílie s. m. invar. (sil. -pri-li-e), g.-d.
apostát s. m., adj. m., pl. apostáþi; f. sg. art. lui aprílie; abr. apr.; simb. IV (ºi
apostátã, pl. apostáte .4./-4-)
apostazíe s. f., art. apostazía, g.-d. art. aprínde vb. (sil. -prin-), ind. prez.
apostazíei; pl. apostazíi, art. apostazíile 1 sg. ºi 3 pl. aprínd, perf. s. 1 sg.
a posterióri loc. adj., loc. adv. (sil. aprinséi, 1 pl. aprínserãm; conj. prez.
-ri-o-ri) 3 sg. ºi pl. apríndã; ger. aprinz÷nd;
apostílã s. f., g.-d. art. apostílei; pl. part. apríns
apostíle a prióri loc. adj., loc. adv. (sil. pri-o-ri)
apóstol s. m., pl. apóstoli aprióric adj. m. (sil. -pri-o-), pl.
apostolát s. n., pl. apostoláte apriórici; f. sg. aprióricã, pl. apriórice
apostróf s. n., pl. apostrófuri aproápe adv. (sil. -proa-)
apostrofá vb., ind. prez. 1 sg. apostroféz, aprobá vb. (sil. -pro-), ind. prez. 1 sg.
3 sg. ºi pl. apostrofeázã aprób, 3 sg. ºi pl. apróbã; 1 pl. aprobäm
apostrófã s. f., g.-d. art. apostrófei; pl. aprobáre s. f. (sil. -pro-), g.-d. art.
apostrófe aprobärii; pl. aprobäri
apotémã s. f., g.-d. art. apotémei; pl. apród s. m. (sil. -prod), pl. aprózi
apotéme aprofundá vb. (sil. -pro-), ind. prez.
apoteozá vb. (sil. -te-o-), ind. prez. 1 sg. 1 sg. aprofundéz, 3 sg. ºi pl. apro-
apoteozéz, 3 sg. ºi pl. apoteozeázã fundeázã
apozíþie s. f., pl. apozíþii apropiá vb. (sil. -pro-pi-a), ind. ºi conj.
apreciá vb. (sil. -pre-ci-a), ind. prez. prez. 1 ºi 2 sg. aprópii, 3 sg. ºi pl.aprópie
1 sg. apreciéz, 3 sg. ºi pl. apreciázã, 1 pl. (sil. -pi-e), 1 pl. apropiém; ger. apropiínd
apreciém (sil. -ci-em); conj. prez. 3 sg. ºi (sil. -pi-ind)
pl.apreciéze; ger. apreciínd (sil. -ci-ind) apropó adv. (sil. -pro-)
apreciábil adj. m. (sil. -pre-ci-a-), pl. apropó/apropóu s. n. (sil. -pro-), art.
apreciábili; f. sg. apreciábilã, pl. apropóul; pl. apropóuri
apreciábile apropriá vb. (sil. -pro-pri-a), ind. prez.
apreciére s. f. (sil. -pre-ci-e-), g.-d. art. 1 sg. apropriéz, 3 sg. ºi pl.apropriázã,
apreciérii; pl. apreciéri 1 pl. apropriém (sil. -pri-em); conj. prez.
aprehensiúne s. f. (sil. -pre-, -si-u-), g.-d. 3 sg. ºi pl. apropriéze; ger. apropriínd (sil.
art. aprehensiúnii; pl. aprehensiúni -pri-ind)
a aprovizioná 34
aprovizioná vb. (sil. -pro-, -zi-o-), ind. arámã s. f., g.-d. art. arámei; (obiecte)
prez. 1 sg. aprovizionéz, 3 sg. ºi pl. pl. arämuri
aprovizioneázã aranjá vb., ind. prez. 1 sg. aranjéz, 3 sg.
aprovizionáre s. f. (sil. -pro-, -zi-o-), g.-d. ºi pl. aranjeázã, 1 pl. aranjäm; conj.
art. aprovizionärii; pl. aprovizionäri prez. 3 sg. ºi pl. aranjéze; ger. aranj÷nd
aproximatív adj. m. (sil. -pro-), pl. aranjamént s. n., pl. aranjaménte
aproximatívi; f. sg. aproximatívã, pl. aranjáre s. f., g.-d. art. aranjärii; pl.
aproximatíve aranjäri
aproximáþie s. f. (sil. -pro-, -þi-e), art. aráp s. m., pl. arápi
aproximáþia (sil. -þi-a), g.-d. art. arár adv.
aproximáþiei; pl. aproximáþii, art. aráreori adv. (sil. -re-ori)
aproximáþiile (sil. -þi-i-) arãcí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. arãcésc,
apt adj. m., pl. apþi; f. sg. áptã, pl. 3 sg. arãcéºte, imperf. 3 sg. arãceá; conj.
ápte prez. 3 sg. ºi pl. arãceáscã
aptér adj. m., pl. aptéri; f. sg. aptérã, pl. arãmíre s. f., g.-d. art. arãmírii; pl. arãmíri
aptére arãmíu adj. m., f. arãmíe; pl. m. ºi f.
aptitúdine s. f., g.-d. art. aptitúdinii; pl. arãmíi
aptitúdini arãtá vb., ind. prez. 1 sg. arät, 2 sg.
apucá vb., ind. prez. 1 sg. apúc, 3 sg. aräþi; 3 sg. ºi pl. arátã, conj. prez. 3 sg.
ºi pl. apúcã ºi pl. aráte
apúne vb., ind. prez. 3 sg. apúne, perf. arãtáre s. f., g.-d. art. arãtärii; pl. arãtäri
s. 3 sg. apúse, 3 pl. apúserã; conj. prez. arbalétã s. f., pl. arbaléte
3 sg. ºi pl. apúnã; ger. apun÷nd; part. arbitrá vb. (sil. -tra), ind. prez. 1 sg.
apús arbitréz , 3 sg. ºi pl. arbitreázã
apús s. n., pl. apúsuri arbitráj s. n. (sil. -traj), pl. arbitráje
apuseán adj. m., s. m., pl. apuséni; f. sg. arbitrál (de arbitru) adj. m. (sil. -tral),
apuseánã, pl. apuséne pl. arbitráli; f. sg. arbitrálã, pl. arbitrále
ar s. m., pl. ari arbitrár (dupã bunul plac) adj. m. (sil.
ará vb., ind. prez. 1 sg. ar, 2 sg. ari, 3 sg. -trar), pl. arbitrári; f. sg. arbitrárã, pl.
ºi pl. árã arbitráre
arabésc (ornament) s. n., pl. arabéscuri arbítru s. m. (sil. -tru), pl. arbítri, art.
arábil adj. m., pl. arábili; f. sg. arábilã, arbítrii
pl. arábile arborá vb., ind. prez. 1 sg. arboréz, 3 sg.
arác s. m., pl. aráci ºi pl. arboreázã
aragáz s. n., (sobe) pl. aragázuri arborádã s. f., g.-d. art. arborádei; pl.
arahídã s. f., g.-d. art. arahídei; pl. arboráde
arahíde árbore s. m., pl. árbori
arahnídã s. f., g.-d. art. arahnídei; pl. arborescént adj. m., pl. arborescénþi;
arahníde f. sg. arborescéntã, pl. arborescénte
arahnoídã s. f., g.-d. art. arahnoídei; pl. arborét (nav.) s. m., pl. arboréþi
arahnoíde arborét (silv.) s. n., pl. arboréturi
35 arhegón a
arborícol adj. m., pl. arborícoli; f. sg. areométru s. n. (sil. -re-o-, -tru), pl.
arborícolã, pl. arborícole areométre
arbúst s. m., pl. arbúºti areopág s. n. (sil. -re-o-), pl. areopáguri
arc s. n., pl. (geom.) árce /(resoarte) arést s. n., pl. arésturi
árcuri arestá vb., ind. prez. 1 sg. arestéz, 3 sg.
arcádã s. f., g. -d. art. arcádei; pl. ºi pl. aresteázã
arcáde argát s. m., pl. argáþi
arcán s. n., pl. arcáne argãsí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl.
árcã s. f., g.-d. art. árcei; pl. árce argãsésc, imperf. 3 sg. argãseá; conj.
archebúzã s. f., g.-d. art. archebúzei; pl. prez. 3 sg. ºi pl. argãseáscã
archebúze argílã s. f., g.-d. art. argílei; pl. argíle
árctic adj. m. (sil. arc-), pl. árctici; f. sg. argilós adj. m., pl. argilóºi; f. sg.
árcticã, pl. árctice argiloásã, pl. argiloáse
arcúº s. n., pl. arcúºuri argínt (metal) s. n., (specii, obiecte)
árde vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. ard, pl. argínturi; simb. ag
imperf. 3 sg. ardeá, perf. s. 1 sg. arséi, argintá vb., ind. prez. 1 sg. argintéz,
1 pl. árserãm; conj. prez. 3 sg. ºi pl. árdã 3 sg. ºi pl. arginteázã; conj. prez. 3 sg.
(ºi árzã în expresia arzã-l focul); imper. ºi pl. argintéze; ger. argint÷nd
2 sg. tranz. árde!, intranz. arzi!, 2 pl. argintãríe s. f., art. argintãría, g.-d. art.
árdeþi!; part. ars argintãríei; pl. argintãríi, art. argintãríile
ardéi s. m., pl. ardéi, art. ardéii argintíu adj. m., f. argintíe; pl. m. ºi f.
ardeiá vb., ind. prez. 1 sg. ardeiéz, 3 sg. argintíi
ºi pl. ardeiázã, 1 pl. ardeiém; conj. prez. argón s. n.; simb. ar
3 sg. ºi pl. ardeiéze; ger. ardeínd argonaút s. m., pl. argonaúþi
ardént adj. m., pl. ardénþi; f. sg. ardéntã, argótic adj. m., pl. argótici; f. sg.
pl. ardénte argóticã, pl. argótice
árdere s. f., g.-d. art. árderii; pl. árderi argóu s. n., art. argóul; pl. argóuri
ardézie s. f. (sil. -zi-e), art. ardézia (sil. argumént s. n., pl. arguménte
-zi-a), g.-d. art. ardéziei; pl. ardézii, art. argumentá vb., ind. prez. 1 sg.
ardéziile (sil. -zi-i-) argumentéz, 3 sg. ºi pl. argumenteázã
ardoáre s. f., g.-d. art. ardórii argumentáþie s. f. (sil. -þi-e), art.
areál adj. m., pl. areáli; f. sg. areálã, pl. argumentáþia (sil. -þi-a), g.-d. art.
areále argumentáþiei; pl. argumentáþii, art.
aréic adj. m. (sil. -re-ic), pl. aréici; f. sg. argumentáþiile (sil. -þi-i-)
aréicã, pl. aréice arhaíc s. n. (sil. -ha-ic)
arénã s. f., g.-d. art. arénei; pl. aréne arhaísm s. n., pl. arhaísme
arendá vb., ind. prez. 1 sg. arendéz, arhaizánt adj. m. (sil. -ha-i-), pl.
3 sg. ºi pl. arendeázã arhaizánþi; f. sg. arhaizántã, pl.
arendẠs. m., pl. arendáºi arhaizánte
aréndã s. f., g.-d. art. arénzii/aréndei; pl. arhánghel s. m., pl. arhángheli
arénzi/arénde arhegón s. n., pl. arhegoáne
a arhegoniátã 36
arhegoniátã s. f. (sil. -ni-a-),pl. áripã/arípã s. f., g.-d. art. áripii/arípii;
arhegoniáte pl. áripi/arípi
arhenterón s. n., pl. arhenteroáne aripioárã s. f. (sil. -pioa-), pl. aripioáre
arheológ s. m. (sil. -he-o-), pl. arheológi arístã s. f., g.-d. art. arístei; pl. aríste
arheologíe s. f. (sil. -he-o-), art. aristocraþíe s. f. (sil. -cra-), art.
arheología, g.-d. art. arheologíei aristocraþía, g.-d. art. aristocraþíei; pl.
arhetíp s. n., pl. arhetípuri aristocraþíi, art. aristocraþíile
arhidúce s. m., pl. arhidúci aritmétic adj. m., pl. aritmétici; f. sg.
arhiepíscop s. m. (sil. -hi-e-), pl. aritméticã, pl. aritmétice
arhiepíscopi aritméticã s. f., g.-d. art. aritméticii
arhieréu s. m. (sil. -hi-e-), pl. arhieréi, arítmic adj. m., pl. arítmici; f. sg.
art. arhieréii arítmicã, pl. arítmice
arhipelág s. n., pl. arhipeláguri aritmíe s. f., art. aritmía, g.-d. art.
arhitéct s. m., pl. arhitécþi aritmíei; pl. aritmíi
arhitectónicã s. f., g.-d. art. arhitectónicii aritmogríf s. n. (sil. -grif), pl. arit-
arhitecturál adj. m., pl. arhitecturáli; mogrífe
f. sg. arhitecturálã, pl. arhitecturále arivíst s. m., pl. arivíºti
arhitectúrã s. f., g.-d. art. arhitectúrii arlechín s. n., pl. arlechíne
arhitrávã s. f. (sil. -tra-), g.-d. art. armá vb., ind. prez. 1 sg. arméz, 3 sg.
arhitrávei; pl. arhitráve ºi pl. armeázã
arhívã s. f., g.-d. art. arhívei; pl. arhíve armẠs. m., pl. armáºi
arhondaríc s. n., pl. arhondarícuri/ armátã s. f., pl. armáte
arhondaríce armatór s. m., pl. armatóri
arhondologíe s. f., art. arhondología, armatúrã (muz.) s. f., g.-d. art.
g.-d. art. arhondologíei armatúrii; pl. armatúri
arhónte s. m., pl. arhónþi ármã s. f., g.-d. art. ármei; pl. árme
arián adj. m., s. m. (sil. -ri-an), pl. ariéni armãtúrã (tehn.) s. f., g.-d. art.
(sil. -ri-eni); f. sg. ariánã, pl. ariéne armãtúrii; pl. armãtúri
arianísm s. n. (sil. -ri-a-) ármie s. f. (sil. -mi-e), art. ármia (sil.
aríci s. m., pl. aríci -mi-a), g.-d. art. ármiei; pl. ármii, art.
aríd adj. m., pl. arízi; f. sg. arídã, pl. ármiile (sil. -mi-i-)
aríde armistíþiu s. n. [-þiu pron -þìu] pl.
árie s. f. (sil. -ri-e), art. ária (sil. -ri-a), armistíþii, art. armistíþiile (sil. -þi-i-)
g.-d. art. áriei; pl. árii, art. áriile (sil. -ri-i-); armónic adj. m., pl. armónici; f. sg.
(mat.) simb. A armónicã; pl. armónice
arierát adj. m., s. m. (sil. -ri-e-), pl. armoníe (abstract) s. f., art. armonía,
arieráþi; f. sg. arierátã, pl. arieráte g.-d. art. armoníei; pl. armoníi, art.
ariergárdã s. f. (sil. -ri-er-), g.-d. art. armoníile
ariergärzii; pl. ariergärzi armoniós adj. m. (sil. -ni-os), pl.
aríl (chim.) s. m., pl. aríle armonióºi; f. sg. armonioásã, pl.
arín s. m., pl. aríni armonioáse
37 arþár a
armóniu s. n. [-niu pron. -nìu], pl. arteriólã s. f. (sil. -ri-o-), g.-d. art.
arimónii, art. armóniile (sil. -ni-i-) arteriólei; pl. arterióle
armonizá vb., ind. prez. 1 sg. arteriosclerózã s. f. (sil. -ri-; mf. -scle-),
armonizéz, 3 sg. ºi pl. armonizeázã g.-d. art. arteriosclerózei
armúrã s. f., g.-d. art. armúrii; pl. arterítã s. f., pl. arteríte
armúri artezián adj. n. (sil. -zi-an), f. arteziánã;
arnãút s. m., pl. arnãúþi pl. n. ºi f. arteziéne (sil. -zi-e-)
arníci s. n., (soiuri) pl. arníciuri artícol s. n., pl. artícole
arogá vb., ind. prez. 1 sg. aróg, 3 sg. ºi articulá vb., ind. prez. 1 sg. articuléz,
pl. arógã; conj. prez. 3 sg. ºi pl. aróge 3 sg. articuleázã
arogánt adj. m., pl. arogánþi; f. sg. articulár adj. m., pl. articuláre; f. sg.
arogántã, pl. arogánte articulárã, pl. articuláre
arogánþã s. f., g.-d. art. arogánþei articuláre s. f., g.-d. art. articulärii; pl.
aromátic adj. m., pl. aromátici; f. sg. articuläri
aromáticã, pl. aromátice articulát adj. m., pl. articuláþi; f. sg.
aromatizá vb., ind. prez. 1 sg. articulátã, pl. articuláte
aromatizéz, 3 sg. ºi pl. aromatizeázã articuláþie s. f. (sil. -þi-e), art. articuláþia
aromatizáre s. f., g.-d. art. aromatizärii; (sil. -þi-a), g.-d. art. articuláþiei; pl.
pl. aromatizäri articuláþii, art. articuláþiile (sil. -þi-i-)
arómã s. f., g.-d. art. arómei; pl. aróme artificiál adj. m. (sil. -ci-al), pl.
arom÷n s. m., adj. m., pl. arom÷ni; artificiáli; f. sg. artificiálã, pl. artificiále
f.sg. arom÷nã, pl. arom÷ne ar tificiér s. m. (sil. -ci-er), pl.
arom÷ncã s. f., g.-d. art. arom÷ncei; pl. artificiéri
arom÷nce artifíciu s. n. [-ciu pron. -cìu], pl.
aromânésc adj. m., f. aromâneáscã; pl. artifícii, art. artifíciile (sil. -ci-i-)
m. ºi f. aromânéºti artilérie s, f. (sil. -ri-e), art. artiléria
arpacẠs. n., pl. arpacáºuri (sil.-ri-a), g.-d. art. artilériei; pl. artilérii,
arpégiu s. n.[-giu pron. -gìu], art. art. artilériile (sil. -ri-i-)
arpégiul; pl.arpégii, art.arpégiile (sil. -gi-i-) artíst s. m., pl. artíºti
arsén s. n.; simb. As artístã s. f., pl. artíste
arsenál s. n., pl. arsenále artístic adj. m., pl. artístici; f. sg.
arsénic adj. m., pl. arsénici artísticã, pl. artístice
arseniós adj. m.(sil. -ni-os), pl. artizán s. m., pl. artizáni
arsenióºi; f. sg. arsenioásã, pl. arsenioáse artizanát s. n., pl. artizanáte
arsenít s. m., pl. arseníþi artrítã s. f., pl. artríte
arºín s. m., pl. arºíni artrític adj. m., s. m., pl. artrítici; f. sg.
árºiþã s. f., g.-d. art. árºiþei; pl. árºiþe artríticã, pl. artrítice
ártã s. f., pl. árte artritísm s. n.
artérã s. f., g.-d. art. artérei; pl. artére artropód s. n., pl. artropóde
arteriál adj. m. (sil. -ri-al), pl. arteriáli; arþág s. n., pl. arþáguri
f. sg. arteriálã, pl. arteriále arþár s. m., pl. arþári
a aruncá 38
aruncá vb., ind. prez. 1 sg. arúnc, 3 sg. ascultá vb., ind. prez. 1 sg. ascúlt, 3 sg.
ºi pl. arúncã ºi pl. ascúltã
arvúnã s. f., g.-d. art. arvúnei; pl. arvúne ascúnde vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl.
arvuní vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. ascúnd, 1 pl. ascúndem, perf. s. 1 sg.
arvunésc, imperf. 3 sg. arvuneá; conj. ascunséi, 1 pl. ascúnserãm; conj. prez.
prez. 3 sg. ºi pl. arvuneáscã 3 sg. ºi pl. ascúndã; imper. 2 sg.
arz s. n., pl. árzuri ascúnde; ger. ascunz÷nd; part. ascúns
as s. m., pl. aºi ascuþí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. ascút,
asált s. n., pl. asálturi imperf. 3 sg. ascuþeá; conj. prez. 3 sg.
asaltá vb., ind. prez. 1 sg. asaltéz, 3 sg. ºi pl. ascútã; imper. 2 sg. ascúte, neg.
ºi pl. asalteázã nu ascuþí
asamblá vb., ind. prez. 1 sg. asambléz, ascuþíº s. n., pl. ascuþíºuri
3 sg. ºi pl. asambleázã ascuþitoáre (instrument) s. f., g.-d. art.
asambláj s. n., pl. asambláje ascuþitórii; pl. ascuþitóri
asambláre s. f., g.-d. art. asamblärii; pl. aseárã adv.
asambläri asediá vb. (sil. -di-a), ind. prez. 1 sg.
asamblór s. m., pl. asamblóri asediéz, 3 sg. ºi pl. asediázã, 1 pl. asediém
asaná vb., ind. prez. 1 sg. asanéz, 3 sg. (sil. -di-em); conj. prez. 3 sg. ºi pl.
ºi pl. asaneázã asediéze; ger. asediínd (sil. -di-ind)
asasín s. m., pl. asasíni asédiu s. n. [-diu pron. -dìu], pl. asédii,
asasiná vb., ind. prez. 1 sg. asasinéz, art. asédiile (sil. -di-i-)
3 sg. ºi pl. asasineázã aselenizá vb., ind. prez. 1 sg. aselenizéz,
asasínã s. f., g.-d. art. asasínei; pl. 3 sg. ºi pl. aselenizeázã
asasíne aselenizáre s. f., g.-d. art. aselenizärii,
ascaríd s. m., pl. ascarízi pl. aselenizäri
áscã s. f., g.-d. art. áscei; pl. ásce asemãná vb., ind. prez. 1 sg. asémãn,
ascendént adj. m., s. m., pl. ascendénþi; 2 sg. asémeni, 3 sg. ºi pl. aseámãnã;
f. sg. ascendéntã, pl. ascendénte conj. prez. 3 sg. ºi pl. asémene; ger.
ascendénþã s. f., g.-d. art. ascendénþei; asemãn÷nd
pl. ascendénþe asemãnáre s. f., g.-d. art. asemãnärii; pl.
ascensiúne s. f. (sil. -si-u-), g.-d. art. asemãnäri
ascensiúnii; pl. ascensiúni asémenea adv., adj. invar.
ascensór s. n., pl. ascensoáre asemuí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl.
ascét s. m., pl. ascéþi asemuiésc, imperf. 3 sg. asemuiá; conj.
ascétã s. f., pl. ascéte prez. 3 sg. ºi pl. asemuiáscã
ascetísm s. n. asentimént s. n., pl. asentiménte
ascézã s. f., g.-d. art. ascézei asepsíe s. f., art. asepsía, g.-d. art. asepsíei
ascomicétã s. f., pl. ascomicéte aséptic adj. m., pl. aséptici; f. sg.
ascórbic adj. m. (sil. mf. a-) asépticã, pl. aséptice
ascospór s. m. (sil. mf. -spor), pl. aserþiúne s. f. (sil. -þi-u-), g.-d. art.
ascospóri aserþiúnii; pl. aserþiúni
39 aspirá a
asesoáre s. f., g.-d. art. asesoárei; pl. asistént adj. m., s. m., pl. asisténþi; f. sg.
asesoáre asisténtã, pl. asisténte
asesór s. m., pl. asesóri asisténþã s. f., g.-d. art. asisténþei
asfált s. n., pl. asfálturi asmuþí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl.
asfaltá vb., ind. prez. 1 sg. asfaltéz, 3 sg. asmút, 3 sg. asmúte, conj. prez. 3 sg. ºi
ºi pl. asfalteázã pl. asmútã
asfaltós adj. m., pl. asfaltóºi; f. sg. asociá vb. (sil. -ci-a), ind. prez. 1 sg.
asfaltoásã, pl. asfaltoáse asociéz, 3 sg. ºi pl. asociázã, 1 pl. asociém
asfinþí vb., ind. prez. 3 sg. asfinþéºte, (sil. -ci-em); conj. prez. 3 sg. ºi pl.
imperf. 3 sg. asfinþeá; conj. prez. 3 sg. asociéze; ger. asociínd (sil. -ci-ind)
ºi pl. asfinþeáscã asociát s. m., adj. m. (sil. -ci-at), pl.
asfinþít s. n., pl. asfinþíturi (ºi asfinþíte asociáþi; f. sg. asociátã, pl. asociáte
în loc. adv. pe ~) asociatív adj. m. (sil. -ci-a-), pl.
asfixiá vb. (sil. -xi-a), ind. prez. 3 sg. asociatívi; f. sg. asociatívã , pl.
ºi pl. asfixiázã, 1 pl. asfixiém (sil. -xi-em); asociatíve
conj. prez. 3 sg. ºi pl. asfixiéze; ger. asociativitáte s. f. (sil. -ci-a-), g.-d. art.
asfixiínd (sil. -xi-ind) asociativitäþii
asfixíe s. f., art. asfixía, g.-d. art. asfixíei; asociáþie s. f. (sil. -ci-a-þi-e ), art.
pl. asfixíi, art. asfixíile asociáþia (sil. -þi-a), g.-d. art. asociáþiei;
asiátic s. m., adj. m. (sil. -si-a- ), pl. pl. asociáþii, art. asociáþiile (sil. -þi-i-)
asiátici; f. sg. asiáticã, g.-d. art. asiáticei, asociére s. f. (sil. -ci-e-), g.-d. art.
pl. asiátice asociérii; pl. asociéri
asiduitáte s. f. (sil. -du-i-), g.-d. art. asolamént s. n., pl. asolaménte
asiduitäþii asonánþã s. f., g.-d. art. asonánþei; pl.
asíduu adj. m. (sil. -du-u), pl. asídui; asonánþe
f. sg. asíduã (sil. -du-ã), pl. asídue (sil. asortá vb., ind. prez. 1 sg. asortéz, 3 sg.
-du-e) ºi pl. asorteázã
asigurá vb., ind. prez. 1 sg. asígur, 3 sg. asortimént s. n., pl. asortiménte
ºi pl. asígurã aspéct s. n., pl. aspécte
asimétric adj. m., pl. asimétrici; f. sg. aspectuós adj. m. (sil. -tu-os), pl.
asimétricã, pl. asimétrice aspectuóºi; f. sg. aspectuoásã, pl.
asimetríe s. f., pl. asimetríi aspectuoáse
asimilá vb., ind. prez. 1 sg. asimiléz, asperitáte s. f., g.-d. art. asperitäþii; pl.
3 sg. ºi pl. asimileázã asperitäþi
asimiláþie s. f. (sil. -þi-e), art. asimiláþia aspersiúne s. f. (sil. -si-u-), g.-d. art.
(sil. -þi-a), g.-d. art. asimiláþiei; pl. aspersiúnii
asimiláþii, art. asimiláþiile (sil. -þi-i-) aspersór s. n., pl. aspersoáre
asimptótã s. f. (sil. -simp-), pl. asimptóte aspíc s. n., pl. aspícuri
asín s. m., pl. asíni aspídã s. f., g.-d. art aspídei; pl. aspíde
asistá vb., ind. prez. 1 sg. asíst, 3 sg. ºi aspirá vb., ind. prez. 1 sg. aspír, 3 sg.
pl. asístã ºi pl. aspírã
a aspiráþie 40
aspiráþie s. f. (sil. -þi-e), art. aspiráþia astupá vb. (sil. mf. -stu-), ind. prez.
(sil. -þi-a), g.-d. art. aspiráþiei; pl. 1 sg. astúp, 3 sg. ºi pl. astúpã
aspiráþii, art. aspiráþiile (sil. -þi-i-) asumá vb., ind. prez. 1 sg. asúm, 3 sg.
aspirínã s. f., g.-d. art. aspirínei; pl. ºi pl. asúmã
aspiríne asúpra prep. (sil. -pra)
aspríme s. f., g.-d. art. asprímii; pl. asuprí vb. (sil. -pri), ind. prez. 1 sg. ºi
asprími 3 pl. asuprésc, imperf. 3 sg. asupreá;
áspru adj. m., pl. áspri; f. sg. ásprã, pl. conj. prez. 3 sg. ºi pl. asupreáscã
áspre asupríre s. f. (sil. -pri-), g.-d. art.
astatíniu s. n. [-niu pron. -nìu], asuprírii; pl. asupríri
simb. At asurzí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl.
astâmpãrá vb., ind. prez. 1 sg. asurzésc, imperf. 3 sg. asurzeá; conj.
ast÷mpãr, 2 sg. ast÷mperi; 3 sg. ºi pl. prez. 3 sg. ºi pl. asurzeáscã
ast÷mpãrã; conj. prez. 3 sg. ºi pl. aº interj.
ast÷mpere aºá adv., adj. invar.
asteníe s. f., art. astenía, g.-d. art. aºadár adv.
asteníei; pl. asteníi, art. asteníile aºá-zís adj. m., pl. aºá-zíºi; f. sg. aºá-zísã,
asterídã (zool.) s. f., pl. asteríde pl. aºá-zíse
asterísc s. n., pl. asteríscuri áºchie s. f. (sil. -chi-e), art. áºchia (sil.
asteroíd (astron.) s. m., pl. asteroízi -chi-a), g.-d. art. áºchiei; pl. áºchii, art.
ástfel adv. (sil. mf. ast-) áºchiile (sil. -chi-i-)
astigmatísm s. n. (sil. mf. -stig-) aºezá vb., ind. prez. 1 sg. aºéz, 3 sg. ºi
ástmã s. f. (sil. ast-)/astm s. n., pl. ástme pl. aºázã, 1 pl. aºezäm; conj. prez. 3 sg.
astragál s. n., pl. astragále ºi pl. aºéze; ger. aºez÷nd
astrahán s. n., pl. astrahánuri aºteptá vb., ind. prez. 1 sg. aºtépt, 2 sg.
astrál adj. m., pl. astráli; f. sg. astrálã, aºtépþi; 3 sg. ºi pl. aºteáptã
pl. astrále aºtérne vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl.
astringént adj. m., pl. astringénþi; f. sg. aºtérn; conj. prez. 3 sg. ºi pl. aºteárnã;
astringéntã, pl. astringénte part. aºternút
astringént s. n., pl. astringénte atác s. n., pl. atácuri
astrofízicã s. f., g.-d. art. astrofízicii atacá vb., ind. prez. 1 sg. atác, 2 sg.
astrológ s. m., pl. astrológi atáci, 3 sg. atácã; conj. prez. 3 sg. ºi pl.
astrologíe s. f., art. astrología, g.-d. art. atáce; ger. atac÷nd
astrologíei atacánt s. m., pl. atacánþi
astronaút s. m., pl. astronaúþi ataráxie s. f., art. ataráxia, g.-d. art.
astronóm s. m., pl. astronómi ataráxiei
astronómic adj. m., pl. astronómici; atáre adj. invar.
f. sg. astronómicã, pl. astronómice atẠs. n., pl. atáºe
astronomíe s. f., art. astronomía, g.-d. ataºá vb., ind. prez. 1 sg. ataºéz, 3 sg.
art. astronomíei ºi pl. ataºeázã, 1 pl. ataºäm; conj. prez.
ástru s. m. /s. n., pl. m. áºtri/ n. ástre 3 sg. ºi pl. ataºéze; ger. ataº÷nd
41 atribúþie a
ataºamént s. n., pl. ataºaménte atitúdine s. f., g.-d. art. atitúdinii; pl.
atârná vb., ind. prez. 1 sg. at÷rn, 3 sg. atitúdini
ºi pl. at÷rnã atlás s. n. (sil. -tlas), pl. atláse
at÷t/at÷ta adv. atláz s. n. (sil. -tlaz), (sorturi) pl.
ateísm s. n. atlázuri
ateláj s. n., pl. ateláje atlét s. m. (sil. -tlet), pl. atléþi
atélã s. f., g.-d. art. atélei; pl. atéle atletísm s. n. (sil. -tle-)
ateliér s. n. (sil. -li-er), pl. ateliére atmosférã s. f. (sil. mf. -sfe-), g.-d. art.
atemporál adj. m., pl. atemporáli; f. sg. atmosférei; (unitate de mãsurã) pl.
atemporálã, pl. atemporále atmosfére
atenánsã s. f., g.-d. art. atenánsei; pl. atmosféric adj. m. (sil. mf. -sfe-), pl.
atenánse atmosférici; f. sg. atmosféricã, pl.
atenéu s. n., pl. atenée atmosférice
atént adj. m., pl. aténþi; f. sg. aténtã, pl. atól s. m., pl. atóli
aténte atóm s. m., pl. atómi
atentát s. n., pl. atentáte atómic adj. m., pl. atómici; f. sg.
aténþie s. f. (sil. -þi-e), art. aténþia (sil. atómicã, pl. atómice
-þi-a), g.-d. art. aténþiei; (dovezi de atomísm s. n.
bunãvoinþã, gesturi, obiecte) pl. atón adj. m., pl. atóni; f. sg. atónã, pl.
aténþii, art. aténþiile (sil. -þi-i-) atóne
atenþioná vb., ind. prez. 1 sg. atractív adj. m. (sil. -trac-), pl. atractívi;
atenþionéz, 3 sg. ºi pl. atenþioneázã f. sg. atractívã, pl. atractíve
atenuá vb. (sil. -nu-a), ind. prez. 3 sg. atrácþie s. f. (sil. -trac-þi-e), art. atrácþia
ºi pl. atenueázã (sil. -nu-ea-), 1 pl. (sil. -þi-a), g.-d. art. atrácþiei; pl. atrácþii,
atenuäm (sil. -nu-ãm); conj. prez. 3 sg. art. atrácþiile (sil. -þi-i-)
ºi pl. atenuéze; ger. atenu÷nd (sil. atráge vb. (sil. -tra-), ind. prez. 1 sg. ºi
-nu-ând) 3 pl. atrág, 1 pl. atrágem, imperf. 3 sg.
atenuánt adj. m. (sil. -nu-ant), pl. atrãgeá, perf. s. 1 sg. atrãséi, 1 pl.
atenuánþi; f. sg. atenuántã, pl. atráserãm; conj. prez. 3 sg. ºi pl. atrágã;
atenuánte part. atrás
aterizá vb., ind. prez. 1 sg. aterizéz, 3 sg. atribuí vb. (sil. -tri-), ind. prez. 1 sg.
ºi pl. aterizeázã atríbui, 3 sg. ºi pl. atríbuie, imperf. 3 sg.
atestá vb., ind. prez. 1 sg. atést, 3 sg. ºi atribuiá; conj. prez. 3 sg. ºi pl. atríbuie
pl. atéstã atribuíre s. f. (sil. -tri-), g.-d. art.
atestáre s. f., g.-d. art. atestärii; pl. atribuírii; pl. atribuíri
atestäri atribút s. n. (sil. -tri-), pl. atribúte
atestát s. n., pl. atestáte atributív adj. m. (sil. -tri-), pl. atributívi;
atéu s. m., pl. atéi, art. atéii f. sg. atributívã, pl. atributíve
atínge vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. atíng, atribúþie s. f. (sil. -tri-, -þi-e), art.
1 pl. atíngem, perf. s. 1 sg. atinséi, 1 pl. atribúþia (sil. -þi-a), g.-d. art. atribúþiei;
atínserãm; part. atíns pl. atribúþii, art. atribúþiile (sil. -þi-i-)
a átrium/átriu 42
átrium/átriu s. n. (sil. -tri-u(m)), pl. audiovizuál adj. m. (sil. a-u-di-o-), pl.
átriumuri/átrii audiovizuáli; f. sg. audiovizuálã, pl.
atróce adj. invar. (sil. -tro-) audiovizuále
atrocitáte s. f. (sil. -tro-), g.-d. art. auditív adj. m. (sil. a-u-), pl. auditívi;
atrocitäþii; pl. atrocitäþi f. sg. auditívã, pl. auditíve
atrofiá vb. (sil. -tro-fi-a), ind. prez. 3 sg. auditór s. m. (persoanã), adj. m. (sil.
ºi pl. atrofiázã, 1 pl. atrofiém (sil. -fi-em); a-u-), pl. auditóri; f. sg. ºi pl. auditoáre,
conj. prez. 3 sg. ºi pl. atrofiéze; ger. g.-d. sg. art. auditoárei
atrofiínd (sil. -fi-ind) auditóriu (salã, public) s. n. (sil.
atú s. n., art. atúul; pl. atúuri (la jocul a-u-di-) [-riu pron. -rìu], (sãli) pl.
de cãrþi ºi atále) auditórii, art. auditóriile (sil. -ri-i-)
atúnci/atúncea adv. audíþie s. f. (sil. a-u-,-þi-e), art. audíþia
áþã s. f., g.-d. art. áþei; pl. áþe (sil. -þi-a), g.-d. art. audíþiei; pl. audíþii,
aþâtá vb., ind. prez. 1 sg. aþ÷þ, 3 sg. ºi art. audíþiile (sil. -þi-i-)
pl. aþ÷þã; conj. prez. 3 sg. ºi pl. aþ÷þe augmentá vb. (sil. aug-), ind. prez.
aþíne vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. aþín, 1 sg. augmentéz, 3 sg. ºi pl. augmenteázã
1 pl. aþínem, imperf. 3 sg. aþineá; conj. augmentatív adj. n., s. n. (sil. aug-), pl.
prez. 3 sg. ºi pl. aþínã; ger. aþin÷nd; augmentatíve
part. aþinút augúr/augúriu s. n. (sil. au-), pl.
aþintí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. augúre
aþintésc, imperf. 3 sg. aþinteá; conj. áugust s. m. invar. (sil. au-), g.-d. art.
prez. 3 sg. ºi pl. aþinteáscã lui áugust; abr. aug., simb. VIII (ºi:
aþipí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. aþipésc, .8./-8-)
imperf. 3 sg. aþipeá; conj. prez. 3 sg. ºi áulã s. f. (sil. a-u-), g.-d. art. áulei; pl.
pl. aþipeáscã áule
audiá vb. (sil. a-u-di-a), ind. prez. 1 sg. áur s. n. (sil. a-ur); simb. Au
audiéz, 3 sg. ºi pl. audiázã, 1 pl. audiém aureolá vb. (sil. a-u-re-o-), ind. prez.
(sil. -di-em); conj. prez. 3 sg. ºi pl. 1 sg. aureoléz, 3 sg. ºi pl. aureoleázã
audiéze; ger. audiínd (sil. -di-ind) aureólã s. f. (sil. a-u-re-o-), g.-d. art.
audibilitáte s. f. (sil. a-u-), g.-d. art. aureólei; pl. aureóle
audibilitäþii aurícul s. n. (sil. a-u-), pl. aurícule
audiénþã s. f. (sil. a-u-di-en-), g.-d. art. auriculár adj. m. (sil. a-u-), pl. auri-
audiénþei; pl. audiénþe culári; f. sg. auriculárã, pl. auriculáre
audiére s. f. (sil. a-u-di-e-), g.-d. art. aurículã s. f. (sil. a-u-), g.-d. art.
audiérii; pl. audiéri aurículei; pl. aurícule
audiofrecvénþã s. f. (sil. a-u-di-o-frec-), aurifér adj. m. (sil. a-u-), pl. auriféri;
g.-d. art. audiofrecvénþei; pl. audio- f. sg. auriférã, pl. aurifére
frecvénþe auríu adj. m. (sil. a-u-), f. auríe; pl. m.
audiométru s. n. (sil. a-u-di-o-, -tru), pl. ºi f. auríi
audiométre aurórã s. f. (sil. a-u), g.-d. art. aurórei;
audiovídeo adj. invar. (sil. a-u-di-o-, -de-o) pl. auróre
43 autogestiúne a
auscultá (med.) vb. (sil. aus-), ind. autocamión s. n. (sil. a-u-, -mi-on), pl.
prez. 1 sg. auscúlt, 3 sg. ºi pl. auscúltã, autocamioáne
1 pl. auscultäm autocefalíe s. f. (sil. a-u-); art. autoce-
auspíciu s. n. (sil. a-us-),[-ciu pron. falía, g.-d. autocefalíi, art. autocefalíei
-cìu], pl. auspícii, art. auspíciile (sil. autoclávã s. f. (sil. a-u-, -cla-), g.-d. art.
-ci-i-) autoclávei; pl. autocláve
austér adj. m. (sil. a-us-), pl. austéri; autocondensáre s. f., pl. autocondensäri
f. sg. austérã, pl. austére autocondúcere s. f. (sil. a-u-), g.-d. art.
austeritáte s. f. (sil. a-us-), g.-d. art. autocondúcerii; pl. autocondúceri
austeritäþii autoconservá vb. (sil. a-u-), ind. prez.
austrál adj. m. (sil. a-us-), pl. austráli; 1 sg. autoconsérv, 3 sg. ºi pl. autocon-
f. sg. austrálã, pl. austrále sérvã, 1 pl. autoconserväm
australoíd s. m., adj. m. (sil. a-us-), pl. autoconserváre s. f. (sil. a-u-), g.-d. art.
australoízi; f. sg. australoídã, g.-d. art. autoconservärii
australoídei, pl. australoíde autocontról s. n. (sil. a-u-), pl.
áustru (sil. aus-)/aústru s. m., art. autocontroále
áustrul/aústrul autocrát s. m. (sil. a-u-, -crat), pl.
áut adv. autocráþi
autarhíe s. f. (sil. a-; mf. -ut-), art. autocraþíe s. f. (sil. a-u-, -cra-), art.
autarhía, g.-d. art. autarhíei; (state) pl. autocraþía, g.-d. art. autocraþíei; (state)
autarhíi, art. autarhíile pl. autocraþíi, art. autocraþíile
auténtic adj. m. (sil. a-u-), pl. auténtici; autocrític adj. m. (sil. a-u-, -cri-), pl.
f. sg. auténticã, pl. auténtice autocrítici; f. sg. autocríticã, pl. autocrítice
autenticitáte s. f. (sil. a-u-), g.-d. art. autocríticã s. f. (sil. a-u-, -cri-), pl.
autenticitäþii autocrítici
autentificá vb. (sil. a-u-), ind. prez. autodafé s. n. (sil. au-), pl. autodaféuri
1 sg. autentífic, 3 sg. ºi pl. autentíficã autodetermináre s. f. (sil. a-u-), pl.
áuto s. n., adj. invar. (sil. a-u-) autodeterminäri
autoadministrá vb. (sil. a-u-), ind. autodidáct s. m. (sil. a-u-), pl.
prez. 1 sg. autoadministréz, 3 sg. ºi pl. autodidácþi
autoadministreázã autodizolvá vb. (sil. a-u-), ind. prez.
autoaglomeráre s. f. (sil. a-u-, -glo-), 3 sg. ºi pl. autodizólvã
g.-d. art. autoaglomerärii autofecundáþie s. f., pl. autofecundáþii
autoapãráre s. f. (sil. a-u-), g.-d. art. autofinanþá vb. (sil. a-u-), ind. prez.
autoapãrárii 1 sg. autofinanþéz, 3 sg. ºi pl.
autoáre s. f. (sil. a-u-), g.-d. art. autofinanþeázã
autoárei; pl. autoáre autogárã s. f. (sil. a-u-), pl. autogäri
autobázã s. f. (sil. a-u-), pl. autobáze autogenézã s. f. (sil. a-u-), g.-d. art.
autobiografíe s. f. (sil. a-u-), pl. autogenézei
autobiografíi autogestiúne s. f. (sil. a-u-), g.-d. art.
autobúz s. n. (sil. a-u-), pl. autobúze autogestiúnii; pl. autogestiúni
a autogír 44
autogír s. n. (sil. a-u-), pl. autogíre autoritáte s. f. (sil. a-u-), g.-d. art.
autográf adj. m. (sil. a-u-, -graf), pl. autoritäþii; (instituþii, persoane) pl.
autográfi; f. sg. autográfã, pl. autográfe autoritäþi
autoguverná vb. (sil. a-u-), ind. prez. autorizá vb. (sil. a-u-), ind. prez. 1 sg.
1 sg. autoguvernéz, 3 sg. ºi pl. autorizéz, 3 sg. ºi pl. autorizeázã
autoguverneázã autorizáþie s. f. (sil. a-u-, -þi-e), art.
autohtón adj. m. (sil. a-u-; mf. -hton), autorizáþia (sil. -þi-a), g.-d. art.
pl. autohtóni; f. sg. autohtónã, pl. autorizáþiei; pl. autorizáþii, art.
autohtóne autorizáþiile (sil. -þi-i-)
autoindúcþie s. f. (sil. a-u-), pl. autoservíre s. f. (sil. a-u-), g.-d. art.
autoindúcþii autoservírii; pl. autoservíri
automát adj. m. (sil. a-u-), pl. automáþi; autostóp s. n. (sil. a-u-; mf. -stop), pl.
f. sg. automátã, pl. automáte autostópuri
automát s. n. (sil. a-u-), pl. automáte autostrádã s. f. (sil. a-u-; mf. -stra-),
automatísm s. n. (sil. a-u-), (acte g.-d. art. autosträzii; pl. autosträzi
concrete) pl. automatísme autosugéstie s. f. (sil. a-u-), pl.
automatizá vb. (sil. a-u-), ind. prez. 1 sg. autosugéstii
automatizéz, 3 sg. ºi pl. automatizeázã autotomíe s. f. (sil. a-u-), art. autotomía,
automatizáre s. f. (sil. a-u-), g.-d. art. g.-d. art. autotomíei; pl. autotomíi
automatizärii; pl. automatizäri autotranspórt s. n. (sil. a-u-, -trans-),
automobíl s. n. (sil. a-u-), pl. automobíle pl. autotranspórturi
automorfísm s. n., pl. automorfísme autotróf adj. m. (sil. a-u-, -trof), pl.
automotór s. n. (sil. a-u-), pl. autotrófi; f. sg. autotrófã, pl. autotrófe
automotoáre autoturísm s. n. (sil. a-u-), pl.
autonóm adj. m. (sil. a-u-), pl. autoturísme
autonómi; f. sg. autonómã, pl. autonóme autotúrn s. n. (sil. a-u-), pl. autotúrnuri
autonomíe s. f. (sil. a-u-), art. autoutilá vb., ind. prez. 1 sg. autoutiléz,
autonomía, g.-d. art. autonomíei; pl. 3 sg. ºi pl. autoutileázã
autonomíi autovehícul s. n. (sil. a-u-), pl.
autopolenizáre s. f.(sil. a-u-), pl. autovehícule
autopolenizäri autozóm s. m. (sil. a-u-), pl. autozómi
autoportrét s. n. (sil. a-u-), pl. autumnál adj. m. (sil. au-), pl.
autoportréte autumnáli; f. sg. autumnálã, pl.
autopsíe s. f. (sil. a-; mf. -ut-), art. autumnále
autopsía, g.-d. art. autopsíei; pl. autopsíi, auxiliár adj. m. (sil. a-u-, -li-ar) [x pron.
art. autopsíile gz], pl. auxiliári; f. sg. auxiliárã, pl.
autór s. m. (sil. a-u-), pl. autóri auxiliáre
autoreprodúcere s. f.(sil. a-u-), pl. auxiliár s. n. (sil. a-u-, -li-ar) [x pron.
autoreprodúceri gz], pl. auxiliáre
autoritár adj. m. (sil. a-u-), pl. auxínã s. f. (sil. a-u-), g.-d. art. auxínei;
autoritári; f. sg. autoritárã, pl. autoritáre pl. auxíne
45 avocátã a
auxocróm s. m. (sil. a-u-, -crom), pl. avântá vb., ind. prez. 1 sg. av÷nt, 3 sg.
auxocrómi ºi pl. av÷ntã
aúz s. n., pl. aúzuri aveá vb., ind. prez. 1 sg. am, 2 sg. ai,
auzí s.n. (sil. a-u-), ind. prez. 1 sg. ºi 3 sg. are, 1 pl. avém, 2 pl. avéþi, 3 pl. au,
3 pl. aúd, 1 pl. auzím, imperf. 3 sg. perf. s. 1 sg. avúi/avuséi, 1 pl. avúrãm/
auzeá; conj. prez. 3 sg. ºi pl. aúdã; ger. avúserãm, m. m. c. perf. 3 sg. avusése;
auzínd conj. prez. 3 sg. ºi pl. áibã; imper. 2 sg.
avalánºã s. f., g.-d. art. avalánºei; pl. ai, 2 pl. avéþi, neg. 2 sg. nu aveá/n-aveá,
avalánºe 2 pl. nu avéþi/n-avéþi; part. avút
avancrónicã s. f., pl. avancrónici aventúrã s. f., g.-d. art. aventúrii; pl.
avangárdã s. f., pl. avangärzi aventúri
avangardísm s. n. aventuriér s. m. (sil. -ri-er), pl.
avangardíst s. m., adj. m., pl. aventuriéri
avangardíºti; f. sg. avangardístã, pl. avére s. f., g.-d. art. avérii; pl. avéri
avangardíste avérs s. n., pl. avérsuri
avanpórt s. n., pl. avanpórturi avérsã s. f., g.-d. art. avérsei; pl. avérse
avanpóst s. n., pl. avanpósturi aversiúne s. f. (sil. -si-u-), g.-d. art.
avanpremiérã s. f., g.-d. art. avan- aversiúnii; pl. aversiúni
premiérei; pl. avanpremiére avertismént s. n., pl. avertisménte
aváns s. n., pl. avánsuri avertizá vb., ind. prez. 1 sg. avertizéz,
avansá vb., ind. prez. 1 sg. avanséz, 3 sg. ºi pl. avertizeázã
3 sg. ºi pl. avanseázã avertizór s. n., pl. avertizoáre
avanscénã s. f., g.-d. art. avanscénei; aviatoáre s. f. (sil. -vi-a-), g.-d. art.
pl. avanscéne aviatoárei; pl. aviatoáre
avantáj s. n., pl. avantáje aviatór s. m. (sil. -vi-a-), pl. aviatóri
avantajá vb., ind. prez. 1 sg. avantajéz aviáþie s. f. (sil. -vi-a-þi-e), art. aviáþia
1 pl. avantajäm; ger. avantaj÷nd (sil. -þi-a), g.-d. art. aviáþiei; pl. aviáþii,
avantajós adj. m., pl. avantajóºi; f. sg. art. aviáþiile (sil. -þi-i-)
avantajoásã, pl avantajoáse avicultoáre s. f., g.-d. art. avicultoárei;
avantrén s. n., pl. avantrénuri pl. avicultoáre
avár adj. m., s. m., pl. avári; f. sg. avárã, avicultór s. m., pl. avicultóri
pl. aváre avicultúrã s. f., g.-d. art. avicultúrii
avariá vb. (sil. -ri-a), ind. prez. 1 sg. avíd adj. m., pl. avízi; f. sg. avídã, pl.
avariéz, 3 sg. ºi pl. avariázã, 1 pl. avíde
avariém (sil. -ri-em); conj. prez. 3 sg. ºi aviditáte s. f., g.-d. art. aviditäþii
pl. avariéze; ger. avariínd (sil. -ri-ind) avión s. n. (sil. -vi-on), pl. avioáne
avaríe s. f., art. avaría, g.-d. art. avaríei; avitaminózã s. f., g.-d. art. avitaminózei;
pl. avaríi, art. avaríile pl. avitaminóze
avasculárã adj. f., pl. avasculáre avíz s. n., pl. avíze
avatár s. n., pl. avatáre/avatáruri avocát s. m., pl. avocáþi
av÷nt s. n., pl. av÷nturi avocátã s. f., pl. avocáte
a avuábil 46
avuábil adj. m. (sil. -vu-a-), pl. avuábili; azbestolít s. n.
f. sg. avuábilã, pl. avuábile azbocimént s. n.
avulsiúne s. f. (sil. -si-u-), g.-d. art. ázbuche s. f., art. ázbuchea; pl. äzbuchi
avulsiúnii; pl. avulsiúni azeotróp adj. m. (sil. -ze-o-trop), pl.
avút s. n., pl. avúturi azeotrópi; f. sg. azeotrópã, pl. azeotrópe
avuþíe s. f., art. avuþía, g.-d. art. avuþíei; azeotrópic adj. m. (sil. -ze-o-tro-), pl. aze-
pl. avuþíi, art. avuþíile otrópici; f. sg. azeotrópicã, pl. azeotrópice
ax s. n./áxã s. f., pl. áxuri/áxe azeotropíe s. f. (sil. -ze-o-tro-), art.
axá vb., ind. prez. 1 sg. axéz, 3 sg. ºi azeotropía, g.-d. azeotropíi, art. azeotropíei
pl. axeázã azeotropísm s. n. (sil. -ze-o-tro-)
axáre s. f., g.-d. art. axärii; pl. axäri azér adj. m., pl. azéri; f. sg. azérã, pl. azére
áxã s. f./ax s. n., pl. áxe azerbaidján s. m., adj. m. (sil. -bai-)
axeroftól s. m., pl. axeroftóli [-djan pron. -gean], pl. azerbaidjéni;
axiál adj. m. (sil. -xi-al), pl. axiáli; f. sg. f. sg. azerbaidjánã, g.-d. art. azerbai-
axiálã, pl. axiále djénei, pl. azerbaidjéne
axilár adj. m., pl. axilári; f. sg. axilárã, azi adv.
pl. axiláre azíl s. n., pl. azíluri
axiologíe s. f. (sil. -xi-o-), art. axiología, azilánt s. m., pl. azilánþi
g.-d. art. axiologíei; pl. axiologíi ázimã s. f., g.-d. art. ázimei; pl. ázime
axiomátic adj. m. (sil. -xi-o-), pl. axio- azimút s. n., pl. azimúturi
mátici; f. sg. axiomáticã, pl. axiomátice azimutál adj. m., pl. azimutáli; f. sg.
axiomáticã s. f. (sil. -xi-o-), g.-d. art. azimutálã, pl. azimutále
axiomáticii azoderivát s. m., pl. azoderiváþi
axiomatizá vb. (sil. -xi-o-), ind. prez. azóic adj. m. (sil. a-zo-ic), pl. azóici;
1 sg. axiomatizéz, 3 sg. ºi pl. axiomatizeázã f. sg. azóicã, pl. azóice
axiomatizáre s. f. (sil. -xi-o-), g.-d. art. azót s. n.; simb. N
axiomatizärii; pl. axiomatizäri azotát adj. m., pl. azotáþi; f. sg. azotátã,
axiómã s. f. (sil. -xi-o-), g.-d. art. pl. azotáte
axiómei; pl. axióme azotemíe s. f. (sil. mf. -zot-), art.
axiométru s. n. (sil. -xi-o-, -tru), art. azotemía, g.-d. azotemíi, art. azotemíei
axiométrul; pl. axiométre azótic adj. m., pl. azótici; f. sg. azóticã,
axión s. n. (sil. -xi-on), pl. axioáne pl. azótice
axográf s. n., pl. axográfe azotít s. m., pl. azotíþi
axometríe s. f., g.-d. art. axometríei azotós adj. m., pl. azotóºi; f. sg.
axón s. m., pl. axóni azotoásã, pl. azotoáse
axonál adj. m., pl. axonáli; f. sg. azotúrã s. f., g.-d. art. azotúrii; pl. azotúri
axonálã, pl. axonále azúr s. n., pl. azúruri
axonométru s. n., pl. axonométre azvârlí vb., ind. prez. 1 sg. azv÷rl, 3 sg.
azalée s. f., art. azaléea, g.-d. art. azaléei; azv÷rlã/azv÷rle, 3 pl. azv÷rlã/ azv÷rl,
pl. azalée imperf. 3 sg. azvârleá; conj. prez. 3 sg.
azbést s. n. ºi pl. azv÷rle
CUPRINS
47

babilónie s. f., art. babilónia; g.-d. art.


b bagatélã s. f., g.-d. art. bagatélei; pl.
babilóniei, pl. babilónii, art. babilóniile bagatéle
babórd s. n., pl. babórduri bagatelizá vb., ind. prez. 1 sg.
bac s. n., pl. bácuri bagatelizéz, 3 sg. ºi pl. bogatelizeázã
bacalaureát (persoanã) s. m. (sil. baghétã s. f., pl. baghéte
-la-u-re-at), pl. bacalaureáþi báhic adj. m., pl. báhici; f. sg. báhicã,
bacalaureát (examen) s. n. (sil. pl. báhice
-la-u-re-at), pl. bacalaureáte baiadérã s. f. (sil. -ia-), g.-d. art.
bacanálã s. f., g.-d. art. bacanálei; pl. baiadérei; pl. baiadére
bacanále báie s. f., art. báia, g.-d. art. bäii; pl. bãi
bacántã s. f., pl. bacánte bairám s. n. (sil. bai-), pl. bairámuri
bácã s. f., g.-d. art. bácei; pl. báce bait s. m. (sil. bait), pl. baiþi
bachelítã s. f., g.-d. art. bachelítei baiþ s. n., pl. báiþuri
baci s. m., pl. baci bal s. n., pl. báluri
bacíl s. m., pl. bacíli baládã s. f., g.-d. art. baládei; pl. baláde
bacilózã s. f., g.-d. art. bacilózei; pl. baladésc adj. m., f. baladéscã; pl. m. ºi
bacilóze f. baladéºti
bacºíº s. n., pl. bacºíºuri balamá s. f., art. balamáua, g.-d. art.
bacterián adj. m. (sil. -ri-an), pl. balamálei; pl. balamále
bacteriéni (sil. -ri-eni); f. sg. bacteriánã, balamúc s. n., pl. balamúcuri
pl. bacteriéne baláns s. n., pl. balánsuri
bactericíd adj. m., pl. bactericízi; f. sg. balansá vb., ind. prez. 1 balanséz, 3 sg.
bactericídã, pl. bactericíde ºi pl. balanseázã
bactericíd s. n., pl. bactericíde balansiér (tehn., zool.) s. n. (sil. -si-er),
bactérie s. f. (sil. -ri-e-), art. bactéria (sil. pl. balansiére
-ri-a), g.-d. art. bactériei; pl. bactérii, art. balansoár s. n. (sil. -soar), pl.
bactériile (sil. -ri-i-) balansoáre
bacteriofág s. m. (sil. -ri-o-), pl. balánþã s. f., g.-d. art. balánþei; pl.
bacteriofági balánþe
bacteriologíe s. f. (sil. -ri-o-), art. balást s. n., pl. balásturi
bacteriología, g.-d. bacteriologíi, art. balastiérã s. f. (sil. -ti-e-), g.-d. art.
bacteriologíei balastiérei; pl. balastiére
badijoná vb., ind. prez. 1 badijonéz, balcaniádã s. f. (sil. -ni-a-), g.-d. art.
3 sg. ºi pl. badijoneázã balcaniádei; pl. balcaniáde
báftã s. f., g.-d. art. báftei; pl. báfte balcánic adj. m., pl. balcánici; f. sg.
bagá s. f., art. bagáua balcánicã, pl. balcánice
b balc÷z 48
balc÷z adj. m., pl. balc÷zi; f. sg. bámbus s. m., pl. bámbuºi
balc÷zã, pl. balc÷ze ban s. m., pl. bani
baldachín s. n., pl. baldachínuri banál adj. m., pl. banáli; f. sg. banálã,
baleiáj s. n., pl. baleiáje pl. banále
balénã s. f., g.-d. art. balénei; pl. baléne banánã s. f., g.-d. art. banánei; pl.
baleniérã s. f. (sil. -ni-e-), g.-d. art. banáne
baleniérei; pl. baleniére bananiér s. m. (sil. -ni-er), pl. bananiéri
balerín s. m., pl. baleríni banatít s. n.
balerínã s. f., g.-d. art. balerínei; pl. banc s. n., pl. báncuri
baleríne báncã s. f., g.-d. art. bäncii; pl. bãnci
balét s. n., pl. baléte banchér s. m., pl. banchéri
baletíst s. m., pl. baletíºti banchét s. n., pl. banchéte
baletístã s. f., pl. baletíste banchízã s. f., g.-d. art. banchízei; pl.
balístã s. f., pl. balíste banchíze
balístic adj. m., pl. balístici; f. sg. bancnótã s. f. (sil. mf. banc-), pl.
balísticã, pl. balístice bancnóte
balísticã s. f., g.-d. art. balísticii bancrútã s. f. (sil. mf. banc-), pl.
balivérnã s. f., g.-d. art. balivérnei; pl. bancrúte
balivérne bándã (grup) s. f., g.-d. art. bándei; pl.
balizáj s. n., pl. balizáje bánde
balízã s. f., g.-d. art. balízei; pl. balíze bándã (fâºie) s. f., g.-d. art. bénzii; pl.
balneár adj. m. (sil. -ne-ar), pl. balneári; bénzi
f. sg. balneárã, pl. balneáre banderólã s. f., g.-d. art. banderólei; pl.
balneoclimatéric adj. m. (sil. -ne-o-cli-), banderóle
pl. balneoclimatérici; f. sg. balneocli- banduliérã s. f. (sil. -li-e-), g.-d. art.
matéricã, pl. balneoclimatérice banduliérei; pl. banduliére
balneologíe s. f. (sil. -ne-o-), art. balne- bániþã s. f., g.-d. art. bániþei; pl. bániþe
ología, g.-d. balneologíi, art. balneologíei banjó s. n., art. banjóul; pl. banjóuri
balneoterapíe s. f. (sil. -ne-o-), art. baobáb s. m. (sil. ba-o-), pl. baobábi
balneoterapía, g.-d. balneoterapíi, art. bar (unitate de mãsurã) s. m., pl.
balneoterapíei bari
balón s. n., pl. baloáne bar (local, spaþiu la un joc) s. n., pl.
balót s. n., pl. balóturi báruri
balotáj s. n., pl. balotáje bará vb., ind. prez. 1 sg. baréz, 3 sg. ºi
balsám s. n., pl. balsámuri pl. bareázã
baltág s. n., pl. baltáge/baltáguri baráj s. n., pl. baráje
báltã s. f., g.-d. art. bälþii; pl. bãlþi bárã s. f., g.-d. art. bárei; pl. báre
balustrádã s. f., g.-d. art. balustrádei; pl. barbár s. m., pl. barbári
balustráde barbaríe (lipsã de civilizaþie, faptã)
balústru s. m., art. balústrul; pl. balúºtri, s. f., art. barbaría, g.-d. art. barbaríei;
art. balúºtrii (fapte) pl. barbaríi, art. barbaríile
49 bázã b
barbarísm s. n., pl. barbarísme bas (registru al vocii bãrbãteºti,
bárbã s. f., g.-d. art. bärbii, pl. bãrbi instrument) s. n., (instrumente) pl.
barbotá vb., ind. prez. 1 sg. barbotéz, básuri
3 sg. ºi pl. barboteázã báschet (joc) s. n.
barbotór s. n., pl. barbotoáre bascúlã s. f., g.-d. art. bascúlei; pl. bascúle
barcánã s. f., g.-d. art. barcánei; pl. basét s. m., pl. baséþi
barcáne basm s. n., pl. básme
barcarólã s. f., g.-d. art. barcarólei; pl. básnã s. f., g.-d. art. básnei; pl. básne
barcaróle basoreliéf s. n. (sil. -li-ef), pl. basoreliéfuri
bard s. m., pl. barzi básta adv.
bárem adv. bastárd s. m., adj. m., pl. bastárzi; f. sg.
báric adj. m., pl. bárici; f. sg. báricã, pl. bastárdã, g.-d. art. bastárdei, pl. bastárde
bárice bastimént s. n., pl. bastiménte
baricádã s. f., g.-d. art. baricádei; pl. bastión s. n. (sil. -ti -on), pl. bastioáne
baricáde baºbuzúc s. m., pl. baºbuzúci
baricéntru s. n., pl. baricéntre báºtinã s. f., g.-d. art. báºtinei
bárie s. f. (sil. -ri-e), art. bária (sil. -ri-a), batál (animal) s. m., pl. batáli
g.-d. art. báriei; pl. bárii, art. báriile (sil. batál (groapã) s. n., pl. batále
-ri-i-) batalión s. n. (sil. -li -on), pl. batalioáne
bariérã s. f. (sil. -ri-e-), g.-d. art. bariérei; batardóu s. n., art. batardóul; pl.
pl. bariére batardóuri
baríl s. m., pl. baríli bateríe s. f., art. batería, g.-d. art.
barisférã s. f. (sil. mf. -sfe-), g.-d. art. bateríei; pl. bateríi, art. bateríile
barisférei batiscáf s. n. (sil. mf. -scaf), pl.
barítã s. f., pl. baríte batiscáfuri
baritínã s. f., g.-d. art. baritínei; pl. batisférã s. f. (sil. mf. -sfe-), g.-d. art.
baritíne batisférei; pl. batisfére
baritón/baríton (registru al vocii batojít adj. m., pl. batojíþi; f. sg. batojítã,
bãrbãteºti) s. n., pl. baritóni/barítoni pl. batojíte
baritón (instrument muzical) s. n., pl. batolít s. m., pl. batolíþi
baritoáne batózã s. f., g.-d. art. batózei; pl. batóze
báriu s. n. [-riu pron. -rìu], art. báriul; batracián s. m. (sil. -tra-ci-an), pl.
simb. Ba batraciéni (sil. -ci-eni)
baróc adj. m., pl. baróci; f. sg. barócã, bauxítã s. f. (sil. ba-u-), pl. bauxíte
pl. baróce bazá vb., ind. prez. 1 sg. bazéz, 3 sg. ºi
barométru s. n. (sil. -tru), art. pl. bazeázã
barométrul; pl. barométre bazál adj. m., pl. bazáli; f. sg. bazálã, pl.
barón s. m., pl. baróni bazále
baróu s. n., art baróul; pl. baróuri bazált s. n., pl. bazálturi
bárzã s. f., g.-d. art. bérzei; pl. bérze bazár s. n., pl. bazáruri
bas (cântãreþ) s. m., pl. baºi bázã s. f., g.-d. art. bázei; pl. báze
b bázic 50
bázic adj. m., pl. bázici; f. sg. bázicã, pl. beatitúdine s. f. (sil. be-a-), g.-d. art.
bázice beatitúdinii
bazicitáte s. f., g.-d. art. bazicitäþii; pl. bec (sport) s. m., pl. beci
bazicitäþi bec (electr.) s. n., pl. bécuri
bazídii s. f. pl. (sil. -dii), art. bazídiile becár s. m., pl. becári
(sil. -di-i-) bechér s. m., pl. bechéri
bazidiomicéte s. f. pl. (sil. -di-o-) becísnic adj. m., s. m., pl. becísnici;
bazilár adj. m., pl. bazilári; f. sg. f. sg. becísnicã, pl. becísnice
bazilárã, pl. baziláre beduín s. m., adj. m., pl. beduíni; f. sg.
bazílicã s. f., g.-d. art. bazílicii; pl. bazílici beduínã, g.-d. art. beduínei, pl. beduíne
bazín s. n., pl. bazíne begónie s. f. (sil. -ni-e), art. begónia (sil.
bazinét s. n., pl. bazinéte -ni-a), g.-d. art. begóniei; pl. begónii, art.
bazofíl adj. m., pl. bazofíli; f. sg. begóniile (sil. -ni-i-)
bazofílã, pl. bazofíle bei s. m., pl. bei, art. béii
bãjenár s. m., pl. bãjenári beilerbéi s. m. (sil. bei-), pl. beilerbéi, art.
bãjeníe s. f. (sil. -ni-e), art. bãjeniá (sil. beilerbéii
-ni-a), g.-d. art. bãjeníei; pl. bãjeníi, art. beilíc s. n. (sil. bei-), pl. beilícuri
bãjeníile (sil. -ni-i-) beizadeá s. f. (sil. bei-), art. beizadeáua,
bãlãríe s. f., art. bãlãría, g.-d. art. g.-d. art. beizadélei; pl. beizadéle
bãlãríei; pl. bãlãríi, art. bãlãríile bej adj. invar., s. n.
bãnát (mâhnire, ciudã, bãnuialã, beladónã s. f., g.-d. art. beladónei; pl.
reproº) s. n., (reproºuri) pl. bãnáturi beladóne
bãnãrít s. n., pl. bãnãríturi beleá s. f., art. beleáua, g.-d. art. belélei;
bãnuiálã s. f., g.-d. art. bãnuiélii; pl. pl. beléle
bãnuiéli belemnít s. m., pl. belemníþi
bãnúþ s. m., pl. bãnúþi beletrístic adj. m. (sil. -tris-), pl.
bãrãgán s. n., pl. bãrãgánuri/bãrãgáne beletrístici; f. sg. beletrísticã, pl.
bãrbãþíe s. f., art. bãrbãþía, g.-d. bãrbãþíi, beletrístice
art. bãrbãþíei belicós adj. m., pl. belicóºi; f. sg.
bãºícã s. f., g.-d. art. bãºícii; pl. bãºíci belicoásã, pl. belicoáse
bãºtinẠadj. m., s. m., pl. bãºtináºi; beligeránt adj. m., pl. beligeránþi; f. sg.
f. sg. bãºtináºã, pl. bãºtináºe beligerántã, pl. beligeránte
bãtãiẠs. m., pl. bãtãiáºi belinográf s. n. (sil. -graf), pl.
bâlci s. n., pl. b÷lciuri belinográfe
bântuí vb., ind. prez. 1 sg. b÷ntui, 3 sg. belinográmã s. f. (sil. -gra-), g.-d. art.
ºi pl. b÷ntuie, imperf. 3 sg. bântuiá belinográmei; pl. belinográme
bârsán adj. m., pl. bârsáni; f. sg. belvedére s. f., pl. belvedéri
bârsánã, pl. bârsáne bemól s. m., pl. bemóli
bâtlán s. m. (sil. -tlan), pl. bâtláni bénã s. f., g.-d. art. bénei; pl. béne
beatificá vb. (sil. be-a-), ind. prez. 1 sg. benéfic adj. m., pl. benéfici; f. sg.
beatífic, 3 sg. ºi pl. beatíficã benéficã, pl. benéfice
51 bibázic b
beneficiá vb. (sil. -ci-a), ind. prez. 1 sg. beríliu (chim.) s. n. [-liu pron. -lìu],
beneficiéz, 3 sg. ºi pl. beneficiázã, 1 pl. art. beríliul; simb. Be
beneficiém (sil. -ci-em); conj. prez. 3 sg. berkéliu s. n. [-liu pron. -lìu], art.
ºi pl. beneficiéze; ger. beneficiínd (sil. berkéliul; simb. Bk
-ci-ind) bérnã s. f.
beneficiár s. m. (sil. -ci-ar), pl. beneficiári bernevéci s. m. pl.
benefíciu s. n. [-ciu pron. -cìu], art. bersaliér s. m. (sil. -li-er), pl. bersaliéri
benefíciul; pl. benefícii, art. benefíciile (sil. besacteá s. f., art. besacteáua, g.-d. art.
-ci-i-) besactélei; pl. besactéle
benevól adj. m., pl. benevóli; f. sg. bestiál adj. m. (sil. -ti-al), pl. bestiáli;
benevólã, pl. benevóle f. sg. bestiálã, pl. bestiále
bengál adj. n., pl. bengále bestialitáte s. f. (sil. -ti-a-), g.-d. art.
benígn adj. m., pl. benígni; f. sg. bestialitäþii; pl. bestialitäþi
benígnã, pl. benígne bestiár (gladiator) s. m. (sil. -ti-ar), pl.
bentonít (ind. chim.) s. n. bestiári
béntos s. n. bestiár (culegere) s. n. (sil. -ti-ar), pl.
benzén s. m., pl. benzéni bestiáre
benzíl s. m., pl. benzíli béstie s. f. (sil. -ti-e), art. béstia (sil. -ti-a),
benzilidén s. m. g.-d. art. béstiei; pl. béstii, art. béstiile (sil.
benzínã s. f., g.-d. art. benzínei; pl. -ti-i-)
benzíne béta s. m. invar.
benzoát s. m. (sil. -zo-at), pl. benzoáþi betatrón s. n. (sil. -tron), pl. betatroáne
benzóic adj. m., pl. benzóici; f. sg. beteálã s. f., g.-d. art. betélii
benzóicã, pl. benzóice betón s. n., pl. betónuri
benzoíl s. m. betoniérã (maºinã) s. f. (sil. -ni-e-),
benzól s. m., pl. benzóli g.-d. art. betoniérei; pl. betoniére
berbánt s. m., pl. berbánþi betulacée s. f., pl. betulacée
berbéc s. m., pl. berbéci béucã s. f. (sil. beu-), g.-d. art. béucii;
berbér s. m., adj. m., pl. berbéri; f. sg. pl. beuci
berbérã, g.-d. art. berbérei, pl. berbére bez prep., adv.
berc adj. m., pl. berci; f. sg. beárcã, pl. bezeá s. f., art. bezeáua, g.-d. art. bezélei;
bérce pl. bezéle
berc s. n., pl. bércuri bezmétic adj. m., pl. bezmétici; f. sg.
berechét (persoanã) s. m., pl. berechéþi bezméticã, pl. bezmétice
berechét (belºug) s. n., pl. berechéturi béznã s. f., g.-d. art. béznei; pl. bézne
berétã s. f., pl. beréte bianuál adj. m. (sil. bi-a-), pl. bianuáli;
bergamót/pergamút adj. m., pl. f. sg. bianuálã, pl. bianuále
bergamóþi/pergamúþi; f. sg. bergamótã/ biatómic adj. m. (sil. bi-a-), pl.
pergamútã, pl. bergamóte/pergamúte biatómici; f. sg. biatómicã, pl. biatómice
beri-béri s. n. bibán s. m., pl. bibáni
beríl s. n., pl. beríluri bibázic adj. m., pl. bibázici
b bibelóu 52
bibelóu s. n., art. bibelóul; pl. bibelóuri bienál adj. m. (sil. bi-e-), pl. bienáli;
bíber s. m., pl. bíberi f. sg. bienálã, pl. bienále
bibilícã s. f., g.-d. art. bibilícii; pl. bifá vb., ind. prez. 1 sg. biféz, 3 sg. ºi
bibilíci pl. bifeázã
bibíluri s. n. pl. bifázic adj. m., pl. bifázici; f. sg. bifázicã,
bíblic adj. m. (sil. -blic), pl. bíblici; f. sg. pl. bifázice
bíblicã, pl. bíblice bifilár adj. m., pl. bifilári; f. sg. bifilárã,
bíblie s. f. (sil. -bli-e), art. bíblia (sil. pl. bifiláre
-bli-a), g.-d. art. bíbliei; pl. bíblii, art. bíftec s. n., pl. bíftecuri
bíbliile (sil. -bli-i-) bifuncþionál adj. m., pl. bifuncþionáli;
bibliofíl s. m. (sil. -bli-o-), pl. bibliofíli f. sg. bifuncþionálã, pl. bifuncþionále
bibliofílã s. f. (sil. -bli-o-), g.-d. art. bifurcá vb., ind. prez. 3 sg. ºi pl. bifúrcã
bibliofílei; pl. bibliofíle bifurcáþie s. f. (sil. -þi-e), art. bifurcáþia
bibliografíe s. f. (sil. -bli-o-gra-), g.-d. (sil. -þi-a), g.-d. art. bifurcáþiei; pl.
art. bibliografíei; pl. bibliografíi bifurcáþii, art. bifurcáþiile (sil. -þi-i-)
bibliográft s. n., pl. bibliográfturi bigám adj. m., s. m., pl. bigámi; f. sg.
bibliotécã s. f. (sil. -bli-o-), g.-d. art. bigámã, pl. bigáme
bibliotécii; pl. bibliotéci bígã (macara) s. f., g.-d. art. bígii; pl.
bicamerál adj. m., pl. bicameráli; f. sg. bigi
bicamerálã, pl. bicamerále bígã (car roman) s. f., pl. bíge
bicarbonát s. m., pl. bicarbonáþi bigót adj. m., s. m., pl. bigóþi; f. sg.
bicefál adj. m., pl. bicefáli; f. sg. bicefálã, bigótã, pl. bigóte
pl. bicefále bihúncã s. f., g.-d. art. bihúncii; pl.
bíceps s. m., pl. bícepºi bihúnci
bicíclic adj. m., pl. bicíclici; f. sg. bijectív adj. m., pl. bijectívi; f. sg.
bicíclicã, pl. bicíclice bijectívã, pl. bijectíve
biciúºcã s. f., g.-d. art. biciúºtii; pl. bijécþie s. f., g.-d. art. bijécþiei; pl.
biciúºti bijécþii
bicolór adj. m., pl. bicolóri; f. sg. bijuteríe s. f., art. bijutería, g.-d. art.
bicolórã, pl. bicolóre bijuteríei; pl. bijuteríi, art. bijuteríile
biconcáv adj. m., pl. biconcávi; f. sg. bilabiát adj.m. (sil. -bi-at), pl. bilabiáþi;
biconcávã, pl. biconcáve f. sg. bilabiátã, pl. bilabiáte
biconvéx adj. m., pl. biconvécºi; f. sg. bilánþ s. n., pl. bilánþuri
biconvéxã, pl. biconvéxe bilaterál adj. m., pl. bilateráli; f. sg.
bicromát s. m. (sil. -cro-), pl. bicromáþi bilaterálã, pl. bilaterále
bicuspíd adj. m., pl. bicuspízi; f. sg. bílã s. f., g.-d. art. bílei; pl. bíle
bicuspídã, pl. bicuspíde biliár adj. m. (sil. -li-ar), pl. biliári; f. sg.
bidéu s. n., art. bidéul; pl. bidéuri biliárã, pl. biliáre
biéf s. n., pl. biéfuri biliárd s. n. (sil. -li-ard), pl. biliárde
biélã s. f. (sil. bi-e-), g.-d. art. biélei; pl. bilíngv adj. m., pl. bilíngvi; f. sg.
biéle bilíngvã, pl. bilíngve
53 bir b
bilingvísm s. n. biochimíe s. f. (sil. bi-o-), g.-d. art.
bilión s. n. (sil. -li-on), pl. bilioáne biochimíei
bilobát adj. m., pl. bilobáþi; f. sg. biocurént s. m. (sil. bi-o-), pl. biocurénþi
bilobátã, pl. bilobáte biodérmã s. f. (sil. bi-o-), g.-d. art.
bilunár adj. m., pl. bilunári; f. sg. biodérmei; pl. biodérme
bilunárã, pl. bilunáre biofízic adj. (sil. bi-o-) m., pl. biofízici;
bimán adj. m., pl. bimáni; f. sg. bimánã, f. sg. biofízicã, pl. biofízice
pl. bimáne biofízicã s. f. (sil. bi-o-), g.-d. art.
bimestriál adj. m. (sil. -tri-al), pl. biofízicii
bimestriáli; f. sg. bimestriálã, pl. biogenézã s. f. (sil. bi-o-), g.-d. art.
bimestriále biogenézei
bimetalísm s. n. biogeochímic adj. m., pl. biogeochímici;
bimilenár adj. m., pl. bimilenári; f. sg. biogeochímicã, pl. biogeochímice
f. sg.bimilenárã, pl. bimilenáre biogeochimíe s. f. (sil. bi-o-ge-o-), g.-d.
biná s. f., art. bináua, g.-d. art. binálei; art. biogeochimíei
pl. binále biogeografíe s. f. (sil. bi-o-), g.-d. art.
binár adj. m., pl. binári; f. sg. binárã, biogeografíei
pl. bináre biografíe s. f. (sil. bi-o-gra-), pl.
bíne adv. biografíi
binecuvântá vb., ind. prez. 1 sg. biologíe s. f. (sil. bi-o-), art. biología,
binecuvântéz, 2 sg. binecuvântézi, 3 sg. g.-d. art. biologíei; pl. biologíi
ºi pl. binecuvânteázã; conj. prez. 3 sg. biopsíe s. f. (sil. bi-; mf. -psi-), art.
ºi pl. binecuvântéze biopsía, g.-d. art. biopsíei; pl. biopsíi, art.
binecuvântáre s. f., pl. binecuvântäri biopsíile
binefácere s. f., pl. binefáceri biosférã s. f. (sil. bi-o-; mf. -sfe-), g.-d.
binemeritá vb., ind. prez. 1 sg. art. biosférei; pl. biosfére
binemérit, 3 sg. ºi pl. bineméritã biosintézã s. f. (sil. bi-o-), pl. biosintéze
binéþe s. f. pl. biosistém s. n. (sil. bi-o-), pl. biosistéme
biníº s. n., pl. biníºuri biótic adj. m. (sil. bi-o-), pl. biótici; f. sg.
binóclu s. n. (sil. -clu; mf. bin-), art. bióticã, pl. biótice
binóclul; pl. binócluri biotít s. n. (sil. bi-o-), pl. biotíte
binoculár adj. m. (sil. mf. bin-), pl. biotóp s. n. (sil. bi-o-), pl. biotópuri
binoculári; f. sg. binoculárã, pl. bioxíd s. m. (sil. bi-o-), pl. bioxízi
binoculáre bipartít adj. m., pl. bipartíþi; f. sg.
binóm s. n., pl. binoáme bipartítã, pl. bipartíte
biobibliografíe s. f. (sil. bi-o-), pl. bipéd adj. m., pl. bipézi; f. sg. bipédã,
biobibliografíi pl. bipéde
biocatalizatór s. m. (sil. bi-o-), pl. biplán s. n. (sil. -plan), pl. bipláne
biocatalizatóri bipolár adj. m., pl. bipolári; f. sg.
biocenózã s. f. (sil. bi-o-), g.-d. art. bipolárã, pl. bipoláre
biocenózei; pl. biocenóze bir s. n., pl. bíruri
b biräu 54
biräu s. m., art. biräul; pl. biräi, art. bivalént adj. m., pl. bivalénþi; f. sg.
biräii bivaléntã, pl. bivalénte
bírnic s. m., pl. bírnici biválv adj. m., pl. biválvi; f. sg. biválvã,
birocrát s. m. (sil. -crat), pl. birocráþi pl. biválve
birocrátã s. f. (sil. -cra-), pl. birocráte bívol s. m., pl. bívoli
birocratísm s. n. (sil. -cra-) bivuác s. n. (sil. -vu-ac), pl. bivuácuri
birocraþíe s. f. (sil. -cra-), art. birocraþía, bizantín s. m., adj. m., pl. bizantíni;
g.-d. art. birocraþíei; pl. birocraþíi, art. f. sg. bizantínã, g.-d. art. bizantínei, pl.
birocraþíile bizantíne
biróu s. n., art. biróul; pl. biróuri bizantinísm s. n., pl. bizantinísme
birt s. n., pl. bírturi bizár adj. m., pl. bizári; f. sg. bizárã, pl.
birtẠs. m., pl. birtáºi bizáre
bis adj. invar., adv. bizón s. m., pl. bizóni
biséct adj. m., pl. bisécþi blagosloví vb. (sil. mf. -slo-), ind. prez.
bisectór adj. n., s. f., bisectoáre, g.-d. art. 1 sg. ºi 3 pl. blagoslovésc, imperf. 3 sg.
bisectoárei; pl. n. ºi f. bisectoáre blagosloveá; conj. prez. 3 sg. ºi pl.
bisectoáre s. f., pl. bisectoáre blagosloveáscã
biséricã s. f., g.-d. art. biséricii; pl. bisérici blajín adj. m., pl. blajíni; f. sg. blajínã,
bisericúþã s. f., g.-d. art. bisericúþei; pl. pl. blajíne
bisericúþe blam s. n., pl. blámuri
bisextíl adj. m., pl. bisextíli; f. sg. blamá vb., ind. prez. 1 sg. blaméz, 3 sg.
bisextílã, pl. bisextíle ºi pl. blameázã
bisexuál adj. m., pl. bisexuáli, f. sg. blánã s. f., g.-d. art. blänii; pl.
bisexuálã, pl. bisexuále (scânduri) blãni, (piei prelucrate)
bisexuát adj. m., pl. bisexuáþi; f. sg. blãni/blänuri, (haine) blänuri
bisexuátã, pl. bisexuáte blanchétã s. f., pl. blanchéte
bismút/bísmut s. n.; simb. Bi blasfemíe s. f., art. blasfemía, g.-d.
bisturíu s. n., art. bisturíul; pl. bisturíe, blasfemíi, art. blasfemíei
art. bisturíele blastomér s. n., pl. blastomére
bisulfát s. m., pl. bisulfáþi blastopór s. m., pl. blastopóri
bisulfít s. m., pl. bisulfíþi blastúlã s. f., g.-d. art. blastúlei; pl.
biºniþár s. m., pl. biºniþári blastúle
bit (unitate de informaþie) s. m., pl. biþi blazá vb., ind. prez. 1 sg. blazéz, 3 sg.
bitúm s. n., pl. bitúmuri ºi pl. blazeázã
bitúmen s. n., pl. bitúmene blazát adj. m., pl. blazáþi; f. sg. blazátã,
bituminós adj. m., pl. bituminóºi; f. sg. pl. blazáte
bituminoásã, pl. bituminoáse blazón s. n., pl. blazoáne
biunivóc adj. m. (sil. bi-u-), pl. blefarítã s. f., pl. blefaríte
biunivóci; f. sg. biunivócã, pl. biunivóce bléndã s. f., g.-d. art. bléndei; pl. blénde
biurétã s. f. (sil. biu-), pl. biuréte blenoragíe s. f., art. blenoragía, g.-d. art.
biv adj. invar. blenoragíei; pl. blenoragíi, art. blenoragíile
55 bondár b
blid s. n., pl. blíde/blíduri boicotá vb. (sil. boi-), ind. prez. 1 sg.
blindáj s. n., pl. blindáje boicotéz, 3 sg. ºi pl. boicoteázã
blindát adj. m., pl. blindáþi; f. sg. boiér s. m. (sil. bo-ier), pl. boiéri
blindátã, pl. blindáte boierésc adj. m., f. boiereáscã; pl. m. ºi
bliþ s. n., pl. blíþuri f. boieréºti
bloc s. n., pl. blócuri boieríme s. f. (sil. bo-ie-), g.-d. art.
blocá vb., ind. prez. 1 sg. blochéz, 3 sg. boierímii
ºi pl. blocheázã; conj. prez. 3 sg. ºi pl. bóiler s. n. (sil. boi-), pl. bóilere
blochéze bóiºte s. f. (sil. bo-iº-), g.-d. art. bóiºtii;
blocádã s. f., g.-d. art. blocádei; pl. pl. bóiºti
blocáde bojdéucã s. f. (sil. -deu-), g.-d. art.
blocnótes s. n., pl. blocnótesuri bojdéucii; pl. bojdéuci
blúming s. n., pl. blúminguri bojóc s. m., pl. bojóci
boábã s. f., g.-d. art. boábei; pl. boábe bol s. n., pl. bóluri
boácã s. f. boleró s. n., pl. boleróuri
boálã s. f., g.-d. art. bólii; pl. boli (în bolíd s. m., pl. bolízi
expr. ºi boále: a bãga în boale) bolométru s. n. (sil. -tru), art.
boáre s. f. bolométrul; pl. bolométre
bob (plantã) s. m. bolovãníº s. n., pl. bolovãníºuri
bob (sãmânþã folositã la ghicit) s. m., bóltã s. f., g.-d. art. bólþii; pl. bolþi
pl. bobi boltíre s. f., pl. boltíri
bob (sãmânþã) s. n., pl. boábe bolþár s. m., pl. bolþári
bob (sanie) s. n., pl. bóburi bombá vb., ind. prez. 1 sg. bombéz, 3 sg.
bobiná vb., ind. prez. 1 sg. bobinéz, ºi pl. bombeázã
3 sg. ºi pl. bobineázã bombardá vb., ind. prez. 1 sg.
bobínã s. f., g.-d. art. bobínei; pl. bobíne bombardéz, 3 sg. ºi pl. bombardeázã
bocceá s. f., art. bocceáua, g.-d. art. bombárdã s. f., g.-d. art. bombárdei; pl.
boccélei; pl. boccéle bombárde
bócet s. n., pl. bócete bombardiér (persoanã) s. m. (sil.
bócnã s. f. -di-er), pl. bombardiéri
boém adj. m., s. m., pl. boémi; f. sg. bombardiér (avion) s. n. (sil. -di-er),
boémã, pl. boéme pl. bombardiére
boémã s. f., g.-d. art. boémei; pl. boéme bombástic adj. m., pl. bombástici; f. sg.
bogdapróste interj. (sil. -pros-) bombásticã, pl. bombástice
bogomilísm s. n. bómbã s. f., g.-d. art. bómbei; pl. bómbe
boí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. boiésc, bombéu s. n., art. bombéul; pl. bombéuri
imperf. 3 sg. boiá; conj. prez. 3 sg. ºi bombicídã s. f., pl. bombicíde
pl. boiáscã bomfáier s. n. (sil. -fa-ier), pl. bomfáiere
boiangíu s. m., art. boiangíul; pl. bon s. n., pl. bónuri
boiangíi, art. boiangíii bónã s. f., g.-d. art. bónei; pl. bóne
boicót s. n. (sil. boi-), pl. boicóturi bondár s. m., pl. bondári
b bonétã 56
bonétã s. f., pl. bonéte botánicã s. f., g.-d. art. botánicii
boniér s. n. (sil. -ni-er), pl. boniére bótã s. f., pl. bóte
bonificá vb., ind. prez. 1 sg. bonífic, botéi s. n., pl. botéie
3 sg. ºi pl. boníficã botéz s. n., pl. botézuri
bonóm s. m., pl. bonómi botezá vb., ind. prez. 1 sg. botéz, 2 sg.
bont adj. m., pl. bonþi; f. sg. boántã, pl. botézi, 3 sg. ºi pl. boteázã
boánte botfór/bótfor s. m., pl. botfóri/bótfori
bontón s. n. botgrós (pasãre) s. m., pl. botgróºi
bor (element chimic) s. n.; simb. B bot-grós (epitet) s. m.
bor (la pãlãrie) s. n., pl. bóruri botínã s. f., g.-d. art. botínei; pl.
borán s. m., pl. boráni botíne
borangíc s. n., pl. borangícuri botriocefál s. m. (sil. -tri-o-), pl.
borát s. m., pl. boráþi botriocefáli
bórax s. n. bou s. m., art. bóul; pl. boi, art. bóii
bord s. n., pl. bórduri bóur s. m., pl. bóuri
borderóu s. n., art. borderóul; pl. boureán adj. m., pl. bouréni; f. sg.
borderóuri boureánã, pl. bouréne
bordó s. n., art. bordóul bourél adj. m., s. m., pl. bouréi; f. sg.
bordúrã s. f., g.-d. art. bordúrii; pl. boureá, pl. bouréle
bordúri bovín adj. m., pl. bovíni; f. sg. bovínã,
boreál adj. m. (sil. -re-al), pl. boreáli; pl. bovíne
f. sg. boreálã, pl. boreále box (câine buldog) s. m., pl. bocºi
borhót s. n., pl. borhóturi box (piele de bovine, sport) s. n.
bóric adj. m. bóxã s. f., g.-d. art. bóxei; pl. bóxe
bórmaºinã s. f., g.-d. art. bórmaºinii; pl. brac (prepelicar) s. m., pl. braci
bórmaºini brac (rest, deºeu) s. n., pl. brácuri
bórnã s. f., g.-d. art. bórnei; pl. bórne braconáj s. n., pl. braconáje
boroánã s. f., g.-d. art. boroánei; pl. bracteál adj. m. (sil. -te-al), pl. bracteáli;
boroáne f. sg. bracteálã, pl. bracteále
boroboáþã s. f., g.-d. art. boroboáþei; pl. bractée s. f., art. bractéea, g.-d. art.
boroboáþe bractéei; pl. bractée
bort s. n. bracteólã s. f. (sil. -te-o-), g.-d. art.
bórtã s. f., g.-d. art. bórtei; pl. bórte bracteólei; pl. bracteóle
bórviz s. n. brad s. m., pl. brazi
bos s. m., pl. boºi brágã s. f., g.-d. art. brägii; pl. brãgi
boscár s. m., pl. boscári brahiál adj. m. (sil. -hi-al), pl. brahiáli;
boschét s. n., pl. boschéte f. sg. brahiálã, pl. brahiále
bostón/bóston (vals, joc de cãrþi) s. n. brahilogíe s. f., art. brahilogía, g.-d. art.
bostón (presã tipograficã) s. n. brahilogíei; pl. brahilogíi
botánic adj. m., pl. botánici; f. sg. brahiopód s. n. (sil. -hi-o-), pl.
botánicã, pl. botánice brahiopóde
57 brom b
brahmán s. m., adj. m., pl. brahmáni; br÷ncã (boalã, plantã, mânã) s. f., g.-d.
f. sg. brahmánã, g.-d. art. brahmánei, pl. art. br÷ncii; (plante, mâini) pl. brânci
brahmáne breáslã s. f., g.-d. art. bréslei; pl. brésle
brahmanísm s. n. breaz adj. m., pl. breji; f. sg. breázã, pl.
brancárdã s. f., g.-d. art. brancárdei; pl. bréze
brancárde brec s. n., pl. brécuri
brand s. n., pl. bránduri brécie s. f. (sil. -ci-e), art. brécia (sil.
brandenbúrg s. n., pl. brandenbúrguri -ci-a), g.-d. art. bréciei; pl. brécii, art.
branhiál adj. m.(sil. -hi-al), pl. bréciile (sil.-ci-i-)
branhiáli; f. sg. branhiálã, pl. branhiále brelóc s. n., pl. brelócuri
bránhie s. f. (sil. -hi-e), art. bránhia (sil. bréºã s. f., g.-d. art. bréºei; pl. bréºe
-hi-a), g.-d. art. bránhiei; pl. bránhii, art. brevét s. n., pl. brevéte
bránhiile breviár s. n. (sil. -vi-ar), pl. breviáre
branhiopód s. n., pl. (sil. -hi-o-) brevilín adj. m., s. m., pl. brevilíni; f. sg.
branhiopóde brevilínã, pl. brevilíne
brániºte s. f., g.-d. art. brániºtii; pl. brezáie s. f., art. brezáia, g.-d. art.
brániºti brezäii; pl. brezäi
branºá vb., ind. prez. 1 sg. branºéz, 3 sg. bric (culoare) adj. invar., s. n.
ºi pl. branºeázã, 1 pl. branºäm; ger. bric (navã) s. n., pl. brícuri
branº÷nd brichétã s. f., pl. brichéte
branºamént s. n., pl. branºaménte brigádã s.f., g.-d. art. brigäzii; pl. brigäzi
bránºã s. f., g.-d. art. bránºei; pl. bránºe brigadiér s. m. (sil. -di-er), pl. brigadiéri
branþ s. n., pl. bránþuri brigadiérã s. f. (sil. -di-e-), g.-d. art.
bras s. n. brigadiérei; pl. brigadiére
brasárdã s. f., g.-d. art. brasárdei; pl. brigánd s. m., pl. brigánzi
brasárde briliánt s. n. (sil. -li-ant), pl. briliánte
braºoávã s. f., g.-d. art. braºoávei; pl. brío s. n.
braºoáve briofítã s. f. (sil. bri-o-), pl. briofíte
braþ s. n., pl. bráþe brístol s. n.
brav adj. m., s. m., pl. bravi; f. sg. brávã, brizánt adj. m., s. m., pl. brizánþi; f. sg.
pl. bráve brizántã, pl. brizánte
bravá vb., ind. prez. 1 sg. bravéz, 3 sg. brizánþã s. f., g.-d. art. brizánþei
ºi pl. braveázã brízã s. f., g.-d. art. brízei; pl. bríze
bravádã s. f., g.-d. art. bravádei; pl. brizbíz s. n., pl. brizbíze/brizbízuri
braváde broáscã s. f., g.-d. art. broáºtei; pl. broáºte
bravúrã s. f., g.-d. art. bravúrii; (fapte brocárt s. n., pl. brocárturi
vitejeºti) pl. bravúri brodí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl.
brázdã s. f., g.-d. art. brázdei; pl. brodésc, imperf. 3 sg. brodeá; conj. prez.
brázde 3 sg. ºi pl. brodeáscã
brãcinár s. n., pl. brãcináre bródnici s. m. pl.
brãzdár s. n., pl. brãzdáre brom s. n.; simb. Br
b bromhídric 58
bromhídric adj. m. (sil. -dric) brut adj. m., pl. bruþi; f. sg. brútã, pl.
bromúrã s. f., g.-d. art. bromúrii; pl. brúte
bromúri brutalitáte s. f., g.-d. art. brutalitäþii; pl.
bronhiál adj. m. (sil. -hi-al), pl. brutalitäþi
bronhiáli; f. sg. bronhiálã, pl. bronhiále brútã s. f., pl. brúte
brónhic adj. m., pl. brónhici; f. sg. brúto adv.
brónhicã, pl. brónhice bubalínã s. f., g.-d. art. bubalínei; pl.
brónhie s. f. (sil. -hi-e), art. brónhia (sil. bubalíne
-hi-a), g.-d. art. brónhiei; pl. brónhii, art. búbã s. f., g.-d. art. búbei; pl. búbe
brónhiile (sil. -hi-i-) buburúzã s. f., g.-d. art. buburúzei; pl.
bronhiólã s. f. (sil. -hi-o-), g.-d. art. buburúze
bronhiólei; pl. bronhióle bucál adj. m., pl. bucáli; f. sg. bucálã,
bronºítã s. f., pl. bronºíte pl. bucále
bronz s. n., (obiecte de bronz) pl. bucãláie s. f., art. bucãláia, g.-d. art.
brónzuri bucãláii; pl. bucãläi
bronzát adj. m., pl. bronzáþi; f. sg. bucãláie adj. f., pl. bucãláie/bucãlái
bronzátã, pl. bronzáte bucãlát adj. m., pl. bucãláþi; f. sg.
broºá vb., ind. prez. 1 sg. broºéz, 3 sg. bucãlátã, pl. bucãláte
ºi pl. broºeázã, 1 pl. broºäm; ger. broº÷nd buceá s. f., art. buceáua, g.-d. art.
bróºã s. f., g.-d. art. bróºei; pl. bróºe bucélei; pl. bucéle
broºúrã s. f., g.-d. art. broºúrii; pl. bucelá vb., ind. prez. 1 sg. buceléz, 3 sg.
broºúri ºi pl. buceleázã
brotãcél s. m., pl. brotãcéi, art. brotãcéii búche s. f., art. búchea, g.-d. art. búchii;
bruiá vb. (sil. -ia), ind. prez. 1 sg. pl. buchi
bruiéz, 3 sg. ºi pl. bruiázã, 1 pl. bruiém buchér s. m., pl. buchéri
(sil. -iem); conj. prez. 3 sg. ºi pl. buchetiérã s. f. (sil. -ti-e-), g.-d. art.
bruiéze buchetiérei; pl. buchetiére
bruiáj s. n. (sil. -iaj), pl. bruiáje buchisí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl.
brúmã s. f., g.-d. art. brúmei; pl. brúme buchisésc, imperf. 3 sg. buchiseá; conj.
brumãrél s. m. prez. 3 sg. ºi pl. buchiseáscã
brumãríu adj. m., f. brumãríe; pl. m. ºi buciárdã s. f. (sil. -ciar-), g.-d. art.
f. brumãríi buciárdei; pl. buciárde
brun adj. m., pl. bruni; f. sg. brúnã, pl. búcium s. n., pl. búciume
brúne búclã s. f. (sil. -clã), g.-d. art. búclei; pl.
brusc adj. m., pl. bruºti; f. sg. brúscã, búcle
pl. brúºte buclúc s. n. (sil. -cluc), pl. buclúcuri
bruscá vb., ind. prez. 1 sg. bruschéz, bucoávnã s. f., g.-d. art. bucoávnei; pl.
3 sg. ºi pl. bruscheázã bucoávne
bruschéþe s. f., art. bruschéþea, g.-d. art. bucólic adj. m., pl. bucólici; f. sg.
bruschéþei bucólicã, pl. bucólice
brústure s. m., pl. brústuri bucólicã s. f.
59 bursúc b
budísm s. n. bulevardiér adj. m., s. m. (sil. -di-er),
budoár s. n. (sil. -doar), pl. budoáre pl. bulevardiéri; f. sg. bulevardiérã, pl.
buf adj. m., pl. bufi; f. sg. búfã, pl. búfe bulevardiére
búfã s. f., g.-d. art. búfei; pl. búfe bulión s. n. (sil. -li-on), pl. (preparat
búfniþã s.f., g.-d. art búfniþei; pl. búfniþe culinar) buliónuri, (de culturi)
bufón s. m., adj. m., pl. bufóni; f. sg. bulioáne
bufónã, pl. bufóne bulón s. n., pl. buloáne
búged adj. m., pl. búgezi; f. sg. búgedã, bulúc s. n., pl. bulúcuri
pl. búgede bulucí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl.
bugét s. n., pl. bugéte bulucésc, imperf. 3 sg. buluceá; conj.
bugetár adj. m., pl. bugetári; f. sg. prez. 3 sg. ºi pl. buluceáscã
bugetárã, pl. bugetáre bulversá vb., ind. prez. 1 bulverséz, 3 sg.
bugetivór adj. m., pl. bugetivóri; f. sg. ºi pl. bulverseázã
bugetivórã, pl. bugetivóre bumb s. m., pl. bumbi
buh s. n. bumbác (plantã) s. m.
buhái s. m., pl. buhái, art. buháii bumbác (fibrã, fir, þesãturã) s. n., pl.
búhã s. f., g.-d. art. búhei; pl. búhe bumbácuri
buiác adj. m., pl. buiéci; f. sg. buiácã, bumeráng s. n., pl. bumeránguri
pl. buiéce bungalóu s. n., art. bungalóul; pl.
buiandrúg s. m. (sil. bu-ian-), pl. bungalóuri
buiandrúgi burátic s. m., pl. burátici
buiéstru adj. m., s. m. (sil. -ies-), pl. burdúf s. n., pl. burdúfuri
buiéºtri; f. sg. buiástrã (sil. -ias-), pl. burduºí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl.
buiéstre burduºésc, imperf. 3 sg. burduºeá; conj.
buimác adj. m., pl. buimáci; f. sg. prez. 3 sg. ºi pl. burduºeáscã
buimácã, pl. buimáce burét s. n.
bujíe s. f., art. bujía, g.-d. art. bujíei; pl. buréte s. m., pl. buréþi
bujíi, art. bujíile burg s. n., pl. búrguri
bujór s. m., pl. bujóri burghéz adj. m., s. m., pl. burghézi;
búlã s. f., g.-d. art. búlei; pl. búle f. sg. burghézã, pl. burghéze
bulb s. m., pl. bulbi burghezíe s. f., art. burghezía, g.-d.
bulbár adj. m., pl. bulbári; f. sg. bulbárã, art. burghezíei; pl. burghezíi, art.
pl. bulbáre burghezíile
bulboácã s. f., g.-d. art. bulboácei; pl. burghíu s. n., art. burghíul; pl. burghíe,
bulboáce art. burghíele
bulboánã s. f., g.-d. art. bulboánei; pl. buríc s. n., pl. buríce
bulboáne burlésc adj. m., f. burléscã; pl. m. ºi f.
buldóg s. m., pl. buldógi burléºti
buldózer s. n., pl. buldózere burnúz s. n., pl. burnúzuri
buletín s. n., pl. buletíne búrsã s. f., g.-d. art. búrsei; pl. búrse
bulevárd s. n., pl. bulevárde; abr. bd bursúc s. m., pl. bursúci
b buruiánã 60
buruiánã s. f., g.-d. art. buruiénii; pl. butíc s. n., pl. butícuri
buruiéni butíl s. n.
buruienós adj. m., pl. buruienóºi; f. sg. butilcauciúc s. n., g.-d. art. butilca-
buruienoásã, pl. buruienoáse uciucúri
busculá vb., ind. prez. 1 sg. busculéz, butilénã s. f., g.-d. art. butilénei; pl.
3 sg. ºi pl. busculeázã butiléne
busculádã s. f., g.-d. art. busculádei; pl. butílic adj. m., pl. butílici; f. sg. butílicã,
busculáde pl. butílice
busólã s. f., g.-d. art. busólei; pl. busóle butirát s. m., pl. butiráþi
bust s. n., pl. bústuri butíric adj. m.
bustiér s. n., pl. bustiére butirínã s. f., g.-d. art. butirínei
busuióc adj. m., pl. busuióci; f. sg. butirométru s. n. (sil. -tru), art.
busuioácã, pl. busuioáce butirométrul; pl. butirométre
busuióc (plantã) s. m. butnár s. m., pl. butnári
busuióc (dans) s. n. butnãríe s. f., art. butnãría, g.-d. art.
buºón s. n., pl. buºoáne butnãríei; (ateliere) pl. butnãríi, art.
buºteán s. m., pl. buºténi butnãríile
butádã s. f., g.-d. art. butádei; pl. butáde butói s. n., pl. butoáie
butadiénã s. f. (sil. -di-e-), g.-d. art. butón (nasture) s. m., pl. butóni
butadiénei; pl. butadiéne butón (comutator) s. n., pl. butoáne
butafór s. m., pl. butafóri butoná vb., ind. prez. 1 sg. butonéz,
butafóric adj. m., pl. butafórici; f. sg. 3 sg. ºi pl. butoneázã
butafóricã, pl. butafórice butonáre s. f., g.-d. art. butonärii
butaforíe s. f., art. butaforía, g.-d. butoniérã s. f. (sil. -ni-e-), g.-d. art.
butaforíi, art. butaforíei butoniérei; pl. butoniére
butaforizá vb. ind. prez. 1 sg. butúc s. m., pl. butúci
butaforizéz, 3 sg. ºi pl. butaforizeázã buturúgã s. f., g.-d. art. buturúgii; pl.
bután s. m. buturúgi
butaniér s. n., pl. butaniére buvábil adj. m., pl. buvábili; f. sg.
butanól s. m., pl. butanóli buvábilã, pl. buvábile
butanónã s. f., pl. butanóne buvétã s. f., pl. buvéte
butẠs. m., pl. butáºi buxacée s. f., pl. buxacée
butãºí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. búzã s. f., g.-d. art. búzei; pl. búze
butãºésc, imperf. 3 sg. butãºeá; conj. buzdugán s. n., pl. buzdugáne
prez. 3 sg. ºi pl. butãºeáscã búzna adv.
butãºíre s. f., g.-d. art. butãºírii; pl. butãºíri buzoián adj. m., s. m., pl. buzoiéni; f. sg.
búte s. f., art. bútea, g.-d. art. búþii; pl. buþi buzoiánã, pl. buzoiéne
butélie s. f. (sil. -li-e), art. butélia (sil. buzunár s. n., pl. buzunáre
-li-a), g.-d. art. butéliei; pl. butélii, art. buzunãrí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl.
butéliile (sil. -li-i-) buzunãrésc; imperf. 3 sg. buzunãreá;
buténã s. f., g.-d. art. buténei; pl. buténe conj. prez. 3 sg. ºi pl. buzunãreáscã
CUPRINS
61

cabálã s. f., g.-d. art. cabálei; (intrigi)


c cadrán s. n. (sil. -dran), pl. cadráne
pl. cabále cadríl s. n. (sil. -dril), pl. cadríluri
cabalín adj. m., pl. cabalíni; f. sg. cadrilát adj. m. (sil. -dri-), pl. cadriláþi;
cabalínã, pl. cabalíne f. sg. cadrilátã, pl. cadriláte
cabalístic adj. m., pl. cabalístici; f. sg. cádru s. n. (sil. -dru), art. cádrul; pl.
cabalísticã, pl. cabalístice cádre
cabánã s. f., g.-d. art. cabánei; pl. cabáne cadúc adj. m., pl. cadúci; f. sg. cadúcã,
cabarét s. n., pl. cabaréte pl. cadúce
cabinét s. n., pl. cabinéte caducéu s. n., art. caducéul; pl. caducée
cablográmã s. f. (sil. -blo-gra-), g.-d. art. cafeínã/cofeínã s. f., g.-d. art. cafeínei/
cablográmei; pl. cablográme cofeínei
cáblu s. n. (sil. -blu), art. cáblul; pl. caftán s. n., pl. caftáne
cábluri caiác s. n. (sil. -iac), pl. caiáce
cabotáj s. n., pl. cabotáje caíc s. n., pl. caíce
cabotín s. m., pl. cabotíni caíd (persoanã) s. m., pl. caízi
cabrá vb. (sil. -bra), ind. prez. 1 sg. caíd (registru, arhivã) s. n., pl. caíduri
cabréz, 3 sg. ºi pl. cabreázã cáier s. n., pl. cáiere
cabriolétã s. f. (sil. -bri-o-), pl. cabrioléte caimacám s. m. (sil. cai-), pl. caimacámi
cacad÷r s. m., pl. cacad÷ri cal s. m., pl. cai, art. caii
cacealmá s. f., art. cacealmáua, g.-d. art. calaicán s. n. (sil. -lai-)
cacealmálei; pl. cacealmále calambúr s. n., pl. calambúruri
cacofoníe s. f., art. cacofonía, g.-d. art. calamitáte s. f., g.-d. art. calamitäþii; pl.
cacofoníei; pl. cacofoníi, art. cacofoníile calamitäþi
cáctus s. m., pl. cáctuºi calapód s. n., pl. calapoáde
cadástru s. n., art. cadástrul; (registre) cálã (nav., bot.) s. f., g.-d. art. cálei; pl.
pl. cadástre cále
cadavéric adj. m., pl. cadavérici; f. sg. calc s. n., pl. cálcuri
cadavéricã, pl. cadavérice calcán (zool.) s. m., pl. calcáni
cadávru s. n. (sil. -vru), pl. cadávre calcán (arhit.) s. n., pl. calcáne
cad÷nã s. f., g.-d. art. cad÷nei; pl. cad÷ne calcanéu s. n., art. calcanéul; pl.
cadénþã s. f., g.-d. art. cadénþei; pl. cadénþe calcanée
cádmiu s. n. [-miu pron. -mìu], art. calcár/cálcar s. n., pl. calcáre/cálcare
cádmiul; simb. Cd calcarós adj. m., pl. calcaróºi; f. sg.
cadóu s. n., art. cadóul; pl. cadóuri calcaroásã, pl. calcaroáse
cadrá vb. (sil. -dra), ind. prez. 3 sg. ºi cálce (bot.) s. f., pl. cãlci
pl. cadreázã cálce (chim.) s. f.
c calcedónie 62
calcedónie s. f. (sil. -ni-e), art. caledonián adj. m. (sil. -ni-an), pl.
calcedónia (sil. -ni-a), g.-d. calcedónii, caledoniéni (sil. -ni-eni); f. sg.
art. calcedóniei caledoniánã, pl. caledoniéne
calchiá vb. (sil. -chi-a), ind. prez. 1 sg. caleidoscóp s. n. (sil. -lei-; mf. -scop),
calchiéz, 3 sg. ºi pl. calchiázã, 1 pl. pl. caleidoscoápe
calchiém (sil. -chi-em); conj. prez. 3 sg. calendár s. n., pl. calendáre
ºi pl. calchiéze; ger. calchiínd (sil. calendarístic adj. m., pl. calendarístici;
-chi-ind) f. sg. calendarísticã, pl. calendarístice
calciferól s. n. calénde s. f. pl.
calcifiá vb. (sil. -fi-a), ind. prez. 3 sg. cálfã s. f., g.-d. art. cálfei; pl. cálfe
ºi pl. calcifiázã, 1 pl. calcifiém (sil. calibrá vb. (sil. -bra), ind. prez. 1 sg.
-fi-em); conj. prez. 3 sg. ºi pl. calcifiéze; calibréz, 3 sg. ºi pl. calibreázã
ger. calcifiínd (sil. -fi-ind) calíbru s. n. (sil. -bru), art. calíbrul; pl.
calcificá vb., ind. prez. 3 sg. ºi pl. calíbre
calcíficã; conj. prez. 3 sg. ºi pl. calcífice calicifórm adj. m., pl. calicifórmi; f. sg.
calcifiére s. f. (sil. -fi-e-), g.-d. art. calicifórmã, pl. calicifórme
calcifiérii; pl. calcifiéri calíciu s. m. [-ciu pron. -cìu], art.
calciná vb., ind. prez. 1 sg. calcinéz, calíciul; pl. calícii, art. calíciile (sil. -ci-i-)
3 sg. ºi pl. calcineázã calíf s. m., pl. calífi
calcináre s. f., g.-d. art. calcinärii; pl. califát s. n., pl. califáte
calcinäri calificá vb., ind. prez. 1 sg. calífic, 3 sg.
calcít s. n. ºi pl. calíficã
cálciu s. n. [-ciu pron. -cìu], art. cálciul; calificatív adj. m., pl. calificatívi; f. sg.
simb. Ca calificatívã, pl. calificatíve
calcopirítã s. f., g.-d. art. calcopirítei califórniu s. n. [-niu pron. -nìu], art.
cálcul (med.) s. m., pl. cálculi califórniul; simb. Cf
cálcul (mat.) s. n., pl. cálcule caligráf s. m. (sil. -graf), pl. caligráfi
calculatoáre s. f., g.-d. art. calculatoárei; caligráfã s. f. (sil. -gra-), g.-d. art.
pl. calculatoáre caligráfei; pl. caligráfe
calculatór (persoanã) s. m., pl. caligrafíe s. f. (sil. -gra-), art. caligrafía,
calculatóri g.-d. caligrafíi, art. caligrafíei
calculatór (tabel, aparat) s. n., pl. calín adj. m., pl. calíni; f. sg. calínã, pl.
calculatoáre calíne
calculózã s. f., g.-d. art. calculózei; pl. calitáte s. f., g.-d. art. calitäþii; pl.
calculóze calitäþi
cald adj. m., pl. calzi; f. sg. cáldã, pl. calm s. n., (meteor.) pl. cálmuri
cálde calm adj. m., pl. calmi; f. sg. cálmã, pl.
caldar÷m s. n., pl. caldar÷muri cálme
cále s. f., g.-d. art. cäii; pl. cãi calmá vb., ind. prez. 1 sg. calméz, 3 sg.
caleáºcã s. f., g.-d. art. caléºtii; pl. ºi pl. calmeázã
caléºti calmár s. m., pl. calmári
63 campánie c
calofíl adj. m., pl. calofíli; f. sg. calofílã, camarád s. m., pl. camarázi
pl. calofíle camarádã s. f., g.-d. art. camarádei; pl.
calofilísm s. n. camaráde
caloián s. m. (sil. -lo-ian), pl. caloiéni camarílã s. f., g.-d. art. camarílei; pl.
calomél s. n. camaríle
calomniá vb. (sil. -ni-a), ind. prez. 1 sg. cámãnã s. f., g.-d. art. cámenei; pl.
calomniéz, 3 sg. ºi pl. calomniázã, 1 pl. cámene
calomniém (sil. -ni-em); conj. prez. 3 sg. cámãtã s. f., pl. cámete
ºi pl. calomniéze; ger. calomniínd (sil. cámbie s. f. (sil. -bi-e), art. cámbia (sil.
-ni-ind) -bi-a), g.-d. art. cámbiei; pl. cámbii, art.
calomniatór s. m., adj. m. (sil. -ni-a), cámbiile (sil. -bi-i-)
pl. calomniatóri; f. sg. ºi pl. calom- cámbiu s. n. [-biu pron. -bìu], art.
niatoáre, g.-d. sg. art. calomniatoárei cámbiul; pl. cámbii
calomníe s. f., art. calomnía, g.-d. art. cambrá vb., ind. prez. 1 sg. cambréz,
calomníei; pl. calomníi, art. calomníile 3 sg. ºi pl. cambreázã
calomniós adj. m. (sil. -ni-os), pl. cambrát adj. m., pl. cambráþi; f. sg.
calomnióºi; f. sg. calomnioásã, pl. cambrátã, pl. cambráte
calomnioáse cambrián adj. m. (sil. -bri-an), pl.
calóric adj. m., pl. calórici; f. sg. cambriéni (sil. -bri-eni); f. sg. cambriánã,
calóricã, pl. calórice pl. cambriéne
caloríe s. f., art. caloría, g.-d. art. camée s. f., art. caméea, g.-d. art. caméei;
caloríei; pl. caloríi, art. caloríile; simb. cal pl. camée
calorifér s. n., pl. calorifére cameleón s. m. (sil. -le-on), pl. cameleóni
calorimétru s. n. (sil. -tru), art. cameleonísm s. n. (sil. -le-o-)
calorimétrul; pl. calorimétre camelíd s. n., pl. camelíde
calós adj. m., pl. calóºi; f. sg. caloásã, camélie s. f. (sil. -li-e), art. camélia (sil.
pl. caloáse -li-a), g.-d. art. caméliei; pl. camélii, art.
calótã s. f., pl. calóte caméliile (sil. -li-i-)
calózã s. f., g.-d. art. calózei cámerã s. f., g.-d. art. cámerei; pl. cámere
calozitáte s. f., g.-d. art. calozitäþii; pl. cameríst s. m., pl. cameríºti
calozitäþi camerístã s. f., pl. cameríste
calp adj. m., pl. calpi; f. sg. cálpã, pl. cálpe camertón s. n., pl. camertónuri
calúp s. n., pl. calúpuri cámfor s. n.
calvár s. n., pl. calváruri camiláfcã s. f., g.-d. art. camiláfcei; pl.
calvín adj. m., s. m., pl. calvíni; f. sg. camiláfce
calvínã, pl. calvíne camizól s. n., pl. camizóle
calvinésc adj. m., f. calvineáscã; pl. m. campá vb., ind. prez. 3 sg. ºi pl.
ºi f. calvinéºti campeázã
calvinísm s. n. campánie s. f. (sil. -ni-e), art. campánia
calviþíe s. f., art. calviþía, g.-d. calviþíi, (sil. -ni-a), g.-d. art. campániei; pl.
art. calviþíei campánii, art. campániile (sil. -ni-i-)
c campanílã 64
campanílã s. f., g.-d. art. campanílei; pl. candidát s. m., pl. candidáþi
campaníle candidátã s. f., pl. candidáte
campión s. m. (sil. -pi-on), pl. campióni candoáre s. f. (sil. -doa-), g.-d. art.
campionát s. n. (sil. -pi-o-), pl. candórii
campionáte canelúrã s. f., g.-d. art. canelúrii; pl.
camuflá vb. (sil. -fla), ind. prez. 1 sg. canelúri
camufléz, 3 sg. ºi pl. camufleázã cánge s. f., g.-d. art. cängii; pl. cãngi
canál (geogr.) s. n., pl. canáluri/canále cangrená vb., ind. prez. 3 sg. ºi pl.
canál (conductã, vas în organismele cangreneázã
animale, cale de transmitere cangrénã s. f., g.-d. art. cangrénei; pl.
audiovizualã) s. n., pl. canále cangréne
canalícul s. n., pl. canalícule cángur s. m., pl. cánguri
canálie s. f. (sil. -li-e), art. canália (sil. canibál s. m., pl. canibáli
-li-a), g.-d. art. canáliei; pl. canálii, art. canibalísm s. n.
canáliile (sil. -li-i-) canículã s. f., g.-d. art. canículei; pl.
canalizá vb., ind. prez. 1 sg. canalizéz, canícule
3 sg. ºi pl. canalizeázã canín (de câine) adj. m., pl. caníni;
canalizáre s. f., g.-d. art. canalizärii; pl. f. sg. canínã, pl. caníne
canalizäri canín (dinte) s. m., pl. caníni
canár s. m., pl. canári canión s. n. (sil. -nion), pl. canioáne
canavá s. f., art. canaváua, g.-d. art. canístrã s. f., g.-d. art. canístrei; pl. canístre
canaválei; pl. canavále canóe s. f., art. canóea; pl. canóe
cancán s. n., pl. cancánuri canoíst s. m., pl. canoíºti
cancelár s. m., pl. cancelári canoístã s. f., pl. canoíste
cancelárie s. f. (sil. -ri-e), art. cancelária canón s. n., pl. canoáne
(sil. -ri-a), g.-d. art. canceláriei; pl. canonádã s. f., g.-d. art. canonádei; pl.
cancelárii, art. canceláriile (sil. -ri-i-) canonáde
cáncer s. n., pl. cáncere canoniérã s. f. (sil. -ni-e-), g.-d. art.
cancerigén adj. m., pl. cancerigéni; f. sg. canoniérei; pl. canoniére
cancerigénã, pl. cancerigéne canonizá vb., ind. prez. 1 sg. canonizéz,
cancerologíe s. f., art. cancerología, g.-d. 3 sg. ºi pl. canonizeázã
cancerologíi, art. cancerologíei canotáj s. n.
candelábru s. n. (sil. -bru), art. cant s. n., pl. cánturi
candelábrul; pl. candelábre cantalúp s. m., pl. cantalúpi
cándelã s. f., g.-d. art. cándelei; pl. cantarídã s. f., g.-d. art. cantarídei; pl.
cándele; (unitate de mãsurã) simb. cd cantaríde
candíd adj. m., pl. candízi; f. sg. cantátã s. f., pl. cantáte
candídã, pl. candíde cantilénã s. f., g.-d. art. cantilénei; pl.
cándida (bot.) s. f. cantiléne
candidá vb., ind. prez. 1 sg. candidéz, cantitáte s. f., g.-d. art. cantitäþii; pl.
3 sg. ºi pl. candideázã cantitäþi
65 Capricórn c
cantitatív adj. m., pl. cantitatívi; f. sg. capitálã s. f., g.-d. art. capitálei; pl.
cantitatívã, pl. cantitatíve capitále
cánto s. n. capitalísm s. n.
cantón s. n., pl. cantoáne capitalíst adj. m., s. m., pl. capitalíºti;
cantoná vb., ind. prez. 1 sg. cantonéz, f. sg. capitalístã, pl. capitalíste
3 sg. ºi pl. cantoneázã capitalizá vb., ind. prez. 1 sg.
cantonamént s. n., pl. cantonaménte capitalizéz, 3 sg. ºi pl. capitalizeázã
canþonétã s. f., pl. canþonéte capitáþie s. f. (sil. -þi-e), art. capitáþia
canúlã s. f., g.-d. art. canúlei; pl. canúle (sil. -þi-a), g.-d. art. capitáþiei; pl.
cánurã s. f., g.-d. art. cánurii; (fire) pl. capitáþii, art. capitáþiile (sil. -þi-i-)
cánuri capitél s. n., pl. capitéluri
caolín s. n. (sil. ca-o-) capítol s. n., pl. capítole
caolinít s. n. (sil. ca-o-) capitoná vb., ind. prez. 1 sg. capitonéz,
caolinizáre s. f. (sil. ca-o-), g.-d. art. 3 sg. ºi pl. capitoneázã
caolinizärii; pl. caolinizäri capítul (corp, adunare de canonici)
caolinós adj. m., pl. caolinóºi; f. sg. s. m., pl. capítuli
caolinoásã, pl. caolinoáse capítul (bot.) s. n., pl. capítule
cap (parte a corpului, individ, capitulá vb., ind. prez. 1 sg. capituléz,
extremitate, vârf, mãciulie, cãpãtâi, 3 sg. ºi pl. capituleázã
început, sfârºit, motiv, capitol) s. n., capitulárii s. n. pl.
pl. cápete capituláþie (convenþie referitoare la
cap (conducãtor) s. m., pl. capi cetãþenii strãini) s. f. (sil. -þi-e), art.
cap (geogr.) s. n., pl. cápuri capituláþia (sil. -þi-a), g.-d. art.
capábil adj. m., pl. capábili; f. sg. capituláþiei; pl. capituláþii, art.
capábilã, pl. capábile capituláþiile (sil. -þi-i-)
capacitáte s. f., g.-d. art. capacitäþii; pl. cápiu adj. m. [-piu pron. -pìu], f. cápie
capacitäþi (sil. -pi-e); pl. m. ºi f. cápii
cápã s. f., g.-d. art. cápei; pl. cápe capodóperã s. f., g.-d. art. capodóperei;
capélã s. f., g.-d. art. capélei; pl. capéle pl. capodópere
capelmáistru s. m., pl. capelmáiºtri capotá vb., ind. prez. 1 sg. capotéz, 3 sg.
cáper s. m., pl. cáperi ºi pl. capoteázã
cápie s. f. (sil. -pi-e), art. cápia (sil. capótã s. f., pl. capóte
-pi-a), g.-d. cápii, art. cápiei cáprã s. f. (sil. -prã), g.-d. art. cáprei; pl.
capilár adj. m., pl. capilári; f. sg. cápre
capilárã, pl. capiláre capriciós adj. m. (sil. -pri-ci-os), pl.
capilaritáte s. f., g.-d. art. capilaritäþii capricióºi; f. sg. capricioásã, pl.
cápiºte s. f., g.-d. art. cápiºtii; pl. capricioáse
cápiºti capríciu s. n. (sil. -pri-) [-ciu pron. -cìu],
capitál adj. m., pl. capitáli; f. sg. art. capríciul; pl. caprícii, art. capríciile
capitálã, pl. capitále (sil. -ci-i-)
capitál s. n., pl. capitáluri Capricórn s. pr. n. (sil. -pri-)
c caprimúlg 66
caprimúlg s. m., pl. caprimúlgi car÷mb s. m., pl. car÷mbi
caprolactámã s. f. (sil. -pro-), g.-d. art. carbamát s. m., pl. carbamáþi
caprolactámei carbámic adj. m., pl. carbámici; f. sg.
cápsã s. f., g.-d. art. cápsei; pl. cápse carbámicã, pl. carbámice
capsúlã s. f., g.-d. art. capsúlei; pl. carbíd s. n.
capsúle carbogazós adj. m., pl. carbogazóºi;
captá vb. ind. prez. 1 sg. captéz, 3 sg. ºi f. sg. carbogazoásã (sil. -zoa-), pl.
pl. capteázã carbogazoáse
captív adj. m., pl. captívi; f. sg. captívã, carbohidrát s. m., pl. carbohidráþi
pl. captíve carbohidrázã s. f. (sil. -dra-), g.-d. art.
captivá vb., ind. prez. 1 sg. captivéz, carbohidrázei; pl. carbohidráze
3 sg. ºi pl. captiveázã carbón s. n., simb. C
captivánt adj. m., pl. captivánþi; f. sg. carbonádo s. n.
captivántã, pl. captivánte carbonár s. m., pl. carbonári
captivitáte s. f., g.-d. art. captivitäþii carbonát s. m., pl. carbonáþi
capturá vb., ind. prez. 1 sg. capturéz, carbonatáre s. f., g.-d. art. carbonatärii;
3 sg. ºi pl. captureázã pl. carbonatäri
captúrã s. f., g.-d. art. captúrii; pl. captúri carbónic adj. m., pl. carbónici; f. sg.
carabínã s. f., g.-d. art. carabínei; pl. carbónicã, pl. carbónice
carabíne carbonifér adj. m., pl. carboniféri; f. sg.
caracátiþã s. f., g.-d. art. caracátiþei; pl. carboniférã, pl. carbonifére
caracátiþe carbonificáre s. f., g.-d. art. carboni-
caractér s. m., pl. caractére ficärii; pl. carbonificäri
característic adj. m., pl. característici; carboníl s. m., pl. carboníli
f. sg. característicã, pl. característice carbonizá vb., ind. prez. 3 sg. ºi pl.
característicã s. f., g.-d. art. caracte- carbonizeázã
rísticii; pl. característici carbonizáre s. f., g.-d. art. carbonizärii;
caracterizá vb., ind. prez. 1 sg. pl. carbonizäri
caracterizéz, 3 sg. ºi pl. caracterizeázã carborúndum s. n.
caramból s. n., pl. carambóluri carboxihemoglobínã s. f. (sil. -glo-; mf.
carantínã s. f., g.-d. art. carantínei; pl. carb-), g.-d. art. carboxihemoglobínei
carantíne carboxíl s. m., pl. carboxíli
carapáce s. f., g.-d. art. carapácei; pl. carburánt s. m., pl. carburánþi
carapáce carburáre s. f., g.-d. art. carburärii; pl.
carás s. m., pl. caráºi carburäri
carát s. n., pl. caráte carburatór s. n., pl. carburatoáre
caravánã s. f., g.-d. art. caravánei; pl. carbúrã s. f., g.-d. art. carbúrii; pl.
caraváne carbúri
caravanserái s. n., pl. caravanseráiuri carcásã s. f., g.-d. art. carcásei; pl. carcáse
caravélã s. f., g.-d. art. caravélei; pl. cárcerã s. f., g.-d. art. cárcerei; pl. cárcere
caravéle cárdã s. f., g.-d. art. cárdei; pl. cárde
67 cárstic c
cardiác adj. m., s. m. (sil. -di-ac), pl. cariofilacée s. f., pl. (sil. -ri-o-)
cardiáci; f. sg. cardiácã, pl. cardiáce cariofilacée
cardiál adj. m., pl. cardiáli; f. sg. cariópsã s. f. (sil. -ri-op-), g.-d. art.
cardiálã, pl. cardiále cariópsei; pl. cariópse
cardinál adj. m., pl. cardináli; f. sg. caritábil adj. m., pl. caritábili; f. sg.
cardinálã, pl. cardinále caritábilã, pl. caritábile
cardinál s. m., pl. cardináli caritáte s. f., g.-d. art. caritäþii
cardiográf s. n. (sil. -di-o-graf), pl. carlíngã s. f., g.-d. art. carlíngii; pl.
cardiográfe carlíngi
cardiográmã s. f. (sil. -di-o-gra-), g.-d. carmín s. n.
art. cardiográmei; pl. cardiográme carnáj s. n., pl. carnáje
cardiológ s. m. (sil. -di-o-), pl. carnál adj. m., pl. carnáli; f. sg. carnálã,
cardiológi pl. carnále
cardiológã s. f. (sil. -di-o-), g.-d. art. carnasiér adj. m. (sil. -si-er), pl.
cardiológei; pl. cardiológe carnasiéri; f. sg. carnasiérã, pl. carnasiére
cardiologíe s. f. (sil. -di-o-), art. carnavál s. n., pl. carnaváluri
cardiología, g.-d. cardiologíi, art. carnivór adj. m., pl. carnivóri; f. sg.
cardiologíei carnivórã, pl. carnivóre
cardiovasculár adj. m. (sil. -di-o-), pl. caroiáj s. n. (sil. -ro-iaj), pl. caroiáje
cardiovasculári; f. sg. cardiovasculárã; pl. carolingián adj. m. (sil. -gi-an), pl.
cardiovasculáre carolingiéni (sil. -gi-eni); f. sg.
cardítã s. f., pl. cardíte carolingiánã, pl. carolingiéne
carénã s. f., g.-d. art. carénei; pl. caréne carosábil adj. m., pl. carosábili; f. sg.
carénþã s. f., g.-d. art. carénþei; pl. carosábilã, pl. carosábile
carénþe caroseríe s. f., art. carosería, g.-d. art.
carétã s. f., pl. caréte caroseríei; pl. caroseríi, art. caroseríile
caréu s. n., art. caréul; pl. caréuri carotáj s. n., pl. carotáje
cargobót s. n., pl. cargobóturi carótã s. f., pl. caróte
cargóu s. n., art. cargóul; pl. cargóuri carotén s. n.
cariatídã s. f. (sil. -ri-a-), g.-d. art. carotídã s. f., g.-d. art. carotídei; pl.
cariatídei; pl. cariatíde carotíde
caricatúrã s. f., g.-d. art. caricatúrii; pl. caróu s. n., art. caróul; pl. caróuri
caricatúri carp (anat.) s. n.
cárie s. f. (sil. -ri-e), art. cária (sil. -ri-a), carpélã s. f., g.-d. art. carpélei; pl.
g.-d. art. cáriei; pl. cárii, art. cáriile (sil. carpéle
-ri-i-) cárpen s. m., pl. cárpeni
cariérã s. f. (sil. -ri-e-), g.-d. art. cariérei; carpétã s. f., pl. carpéte
pl. cariére carpi s. m. pl.
carierísm s. n. (sil. -ri-e-) carst s. n., pl. cársturi
cariochinézã s. f. (sil. -ri-o-), g.-d. art. cárstic adj. m., pl. cárstici; f. sg. cársticã,
cariochinézei; pl. cariochinéze pl. cárstice
c cart 68
cart s. n., pl. cárturi cáscã s. f., g.-d. art. cäºtii; pl. cãºti
cartá vb., ind. prez. 1 sg. cartéz, 3 sg. ºi casétã s. f., pl. caséte
pl. carteázã casiterít s. n.
cartaginéz s. m., adj. m., pl. cartaginézi; cásnic adj. m., s. m., pl. cásnici; f. sg.
f. sg. cartaginézã, g.-d. art. cartaginézei; cásnicã, pl. cásnice
pl. cartaginéze casolétã s. f., pl. casoléte
cártã s. f., g.-d. art. cártei; pl. cárte cast adj. m., pl. caºti; f. sg. cástã, pl. cáste
cartél s. n., pl. cartéluri cástã s. f., g.-d. art. cástei; pl. cáste
cartélã s. f., g.-d. art. cartélei; pl. cartéle castél s. n., pl. castéle
cartezián adj. m., s. m. (sil. -zi-an), pl. castitáte s. f., g.-d. art. castitäþii
carteziéni (sil. -zi-eni), f. sg. carteziánã, cástor (animal) s. m., pl. cástori
pl. carteziéne cástor (blanã, postav) s. n.
cartezianísm s. n. (sil. -zi-a-) castrá vb. ind. prez. 1 sg. castréz, 3 sg.
cartiér s. n. (sil. -ti-er), pl. cartiére ºi pl. castreázã
cartilaginós adj. m., pl. cartilaginóºi; castravéte s. m., pl. castravéþi
f. sg. cartilaginoásã, pl. cartilaginoáse cástru s. n., art. cástrul; pl. cástre
cartiláj s. n., pl. cartiláje caºalót s. m., pl. caºalóþi
cartiruí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. caºétã s. f., pl. caºéte
cartiruiésc, imperf. 3 sg. cartiruiá; conj. caºmír s. n., (sorturi) pl. caºmíruri
prez. 3 sg. ºi pl. cartiruiáscã catabolísm s. n.
cartofór s. m., pl. cartofóri cataclísm s. n. (sil. -clism), pl. cataclísme
cartografíe s. f. (sil. -gra-), art. carto- catacómbã s. f., g.-d. art. catacómbei; pl.
grafía, g.-d. cartografíi, art. cartografíei catacómbe
cartón s. n., pl. cartoáne catafálc s. n., pl. catafálcuri
cartotécã s. f., g.-d. art. cartotécii; pl. catahrézã s. f. (sil. -hre-), g.-d. art.
cartotéci catahrézei; pl. catahréze
cartúº s. n., pl. cartúºe cataléctic adj. n., pl. cataléctice
carusél s. n., pl. caruséle catalepsíe s. f., art. catalepsía, g.-d.
casá vb., ind. prez. 1 sg. caséz, 3 sg. ºi catalepsíi, art. catalepsíei
pl. caseázã catalític adj. m., pl. catalítici; f. sg.
casábil adj. m., pl. casábili; f. sg. catalíticã, pl. catalítice
casábilã, pl. casábile catalizá vb., ind. prez. 1 sg. catalizéz,
casánt adj. m., pl. casánþi; f. sg. casántã, 3 sg. ºi pl. catalizeázã
pl. casánte catalizatór s. m., pl. catalizatóri
casátã s. f., pl. casáte catalízã s. f., g.-d. art. catalízei; pl.
cásã s. f., g.-d. art. cásei; pl. cáse catalíze
cascádã s. f., g.-d. art. cascádei; pl. catalóg s. n., pl. cataloáge
cascáde catalogá vb., ind. prez. 1 sg. cataloghéz,
cascadoáre s. f., g.-d. art. cascadoárei; 3 sg. ºi pl. catalogheázã
pl. cascadoáre catalogáre s. f., g.-d. art. catalogärii; pl.
cascadór s. m., pl. cascadóri catalogäri
69 cavitár c
catapeteásmã s. f., g.-d. art. catape- cauciucá vb. (sil. ca-u-ciu-), ind. prez.
tésmei; pl. catapetésme 1 sg. cauciuchéz, 3 sg. ºi pl. cauciu-
cataplásmã s. f. (sil. -plas-), g.-d. art. cheázã
cataplásmei; pl. cataplásme caudíne adj. f. pl. (sil. ca-u-)
catapultá vb., ind. prez. 1 sg. catapultéz, caústic adj. m., pl. caústici; f. sg.
3 sg. ºi pl. catapulteázã caústicã, pl. caústice
catapúltã s. f., g.-d. art. catapúltei; pl. cautér s. n. (sil. ca-u-), pl. cautére
catapúlte cauterizá vb. (sil. ca-u-), ind. prez. 1 sg.
catár s. n., pl. catáruri cauterizéz, 3 sg. ºi pl. cauterizeázã
cataráctã s. f., g.-d. art. cataráctei; pl. cauþiúne s. f. (sil. ca-u-þi-u-), g.-d. art.
catarácte cauþiúnii; pl. cauþiúni
catárg s. n., pl. catárge cauzá vb. (sil. ca-u-), ind. prez. 1 sg.
catarín s. m., pl. cataríni cauzéz, 3 sg. ºi pl. cauzeázã
catastíf s. n., pl. catastífe cauzál adj. m. (sil. ca-u-), pl. cauzáli;
catastrófã s. f., g.-d. art. catastrófei; pl. f. sg. cauzálã, pl. cauzále
catastrófe cauzalitáte s. f. (sil. ca-u-), g.-d. art.
catedrálã s. f. (sil. -dra-), g.-d. art. cauzalitäþii; pl. cauzalitäþi
catedrálei; pl. catedrále cáuzã s. f. (sil. ca-u-), g.-d. art. cáuzei;
catédrã s. f. (sil. -drã), g.-d. art. catédrei; pl. cáuze
pl. catédre cavál (fluier) s. n., pl. cavále
categóric adj. m., pl. categórici; f. sg. cavál (ºãnþuleþ) s. n., pl. caváluri
categóricã, pl. categórice cavalcádã s. f., g.-d. art. cavalcádei; pl.
categoríe s. f., art. categoría, g.-d. art. cavalcáde
categoríei; pl. categoríi, art. categoríile cavalér s. m., pl. cavaléri
catehísm s. n., pl. catehísme cavalérie (parte a armatei) s. f. (sil.
caténã s. f., g.-d. art. caténei; pl. caténe -ri-e), art. cavaléria (sil. -ri-a), g.-d. art.
cateríncã s. f., g.-d. art. cateríncii; pl. cavalériei; pl. cavalérii, art. cavalériile
caterínci (sil. -ri-i-)
caterpilár s. n., pl. caterpiláre cavaleríe (ordinul cavalerilor) s. f.,
catétã s. f., pl. catéte art. cavalería, g.-d. art. cavaleríei; pl.
cathársis s. n. (sil. -thar-) [th pron. t] cavaleríi, art. cavaleríile
catifelát adj. m., pl. catifeláþi; f. sg. cavalerísm s. n.
catifelátã, pl. catifeláte cavatínã s. f., g.-d. art. cavatínei; pl.
catihét s. m., pl. catihéþi cavatíne
catión s. m. (sil. -ti-on; mf. cat-), pl. catióni cavérnã s. f., g.-d. art. cavérnei; pl.
católic adj. m., s. m., pl. católici; f. sg. cavérne
católicã, pl. católice caviár s. n. (sil. -vi-ar)
catolicísm s. n. cavicórn s. n., adj. m., pl. cavicórni;
catrén s. n. (sil. -tren), pl. catréne f. sg. cavicórnã, pl. cavicórne
cauciúc s. n. (sil. ca-u-ciuc), (anvelope) cavitár adj. m., pl. cavitári; f. sg.
pl. cauciúcuri cavitárã, pl. cavitáre
c cavitáte 70
cavitáte s. f., g.-d. art. cavitäþii; pl. cãmílã s. f., g.-d. art. cãmílei; pl. cãmíle
cavitäþi cãmín s. n., pl. cãmínuri
caz s. n., pl. cázuri cãminár s. m., pl. cãminári
cazá vb., ind. prez. 1 sg. cazéz, 3 sg. ºi cãpästru s. n., art. cãpästrul; pl.
pl. cazeázã cãpéstre
cazácã s. f., g.-d. art. cazácei; pl. cazáce cãpãt÷i s. n., pl. cãpãt÷ie, art. cãpãt÷iele
cazánie s. f. (sil. -ni-e), art. cazánia (sil. cãpãtuí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl.
-ni-a), g.-d. art. cazániei; pl. cazánii, art. cãpãtuiésc, imperf. 3 sg. cãpãtuiá; conj.
cazániile (sil. -ni-i-) prez. 3 sg. ºi pl. cãpãtuiáscã
cazarmamént s. n. cãpcãún s. m., pl. cãpcãúni
cazeínã s. f., g.-d. art. cazeínei cãpeténie s. f. (sil. -ni-e), art. cãpeténia
cazeinogén s. n. (sil. -ze-i-) (sil. -ni-a), g.-d. art. cãpeténiei; pl.
cazemátã s. f., pl. cazemáte cãpeténii, art. cãpeténiile (sil. -ni-i-)
caziér s. n. (sil. -zi-er), pl. caziére cãprãríe s. f. (sil. -prã-), art. cãprãría,
cazinóu s. n., art. cazinóul; pl. cazinóuri g.-d. art. cãprãríei; pl. cãprãríi, art.
cáznã s. f., g.-d. art. cáznei; pl. cázne cãprãríile
cazón adj. m., pl. cazóni; f. sg. cazónã, cãptuºeálã s. f., g.-d. art. cãptuºélii; pl.
pl. cazóne cãptuºéli
cazuál adj. m. (sil. -zu-al), pl. cazuáli; cãpúºã s. f., art. cãpúºa, g.-d. art.
f. sg. cazuálã, pl. cazuále cãpúºei; pl. cãpúºe
cãdére s. f., g.-d. art. cãdérii; pl. cãdéri cãrãbãní vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl.
cãimãcãmíe s. f., art. cãimãcãmía, g.-d. cãrãbãnésc, imperf. 3 sg. cãrãbãneá;
art. cãimãcãmíei; pl. cãimãcãmíi, art. conj. prez. 3 sg. ºi pl. cãrãbãneáscã
cãimãcãmíile cãrãbúº s. m., pl. cãrãbúºi
cãlãrẠs. m., pl. cãlãráºi cãrãmídã s. f., g.-d. art. cãrãmízii; pl.
cãläu s. m., art. cãläul; pl. cãläi, art. cãrãmízi
cãläii (sil. -lã-ii) cãrbúne s. m., pl. cãrbúni
cãlãuzí vb. (sil. -lã-u-), ind. prez. l sg. cãrpãnós adj. m., s. m., pl. cãrpãnóºi;
ºi 3 pl. cãlãuzésc, imperf. 3 sg. cãlãuzeá; f. sg. cãrpãnoásã, pl. cãrpãnoáse
conj. prez. 3 sg. ºi pl. cãlãuzeáscã cãrturár s. m., pl. cãrturári
cãldáre s. f., g.-d. art. cãldärii; pl. cãrturãreásã s. f., g.-d. art. cãrturãrései;
cãldäri pl. cãrturãrése
cãldúrã s. f., g.-d. art. cãldúrii; pl. cãrvunár s. m., pl. cãrvunári
cãldúri cãsãtoríe s. f., art. cãsãtoría, g.-d. art.
cãlí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. cãlésc, cãsãtoríei; pl. cãsãtoríi, art. cãsãtoríile
imperf. 3 sg. cãleá; conj. prez. 3 sg. ºi cãsnicíe s. f., art. cãsnicía, g.-d. art.
pl. cãleáscã cãsnicíei; pl. cãsnicíi, art. cãsnicíile
cãlifár s. m., pl. cãlifári cãºuná vb., ind. prez. 1 sg. cãºunéz,
cãlíre s. f., g.-d. art. cãlírii; pl. cãlíri 3 sg. ºi pl. cãºuneázã
cãlþunẠs. m., pl. cãlþunáºi cãtánã s. f., g.-d. art. cãtánei; pl. cãtáne
cãlúº s. n., pl. cãlúºuri cãtáre s. f., g.-d. art. cãtärii; pl. cãtäri
71 celéstã c
cãtinél adv. cât adv., conjcþ.
cãtrãnít s. n. (sil. -trã-) cât pr. m., adj. m., pl. câþi; f. sg. c÷tã,
cãtún s. n., pl. cãtúne pl. c÷te; g.-d. pl. m. ºi f. c÷tor
cãtúºã s. f., art. cãtúºa, g.-d. art. cãtúºei; cât s. n., pl. c÷turi
pl. cãtúºe ceac÷r adj. m., pl. ceac÷ri; f. sg.
cãutáre s. f. (sil. cã-u-), g.-d. art. ceac÷rã, pl. ceac÷re
cãutärii; pl. cãutäri ceárã s. f., g.-d. art. cérii; pl. ceruri
cãuzẠs. m. (sil. cã-u-), pl. cãuzáºi ceaslóv s. n., pl. ceasloáve
c÷ine s. m., pl. c÷ini ceátã s. f., g.-d. art. cétei; pl. céte
câlþi s. m. pl. ceáþã s. f., g.-d. art. céþii; pl. céþuri
câmp s. n., pl. c÷mpuri (ºi câmpi în ceaúº s. m., pl. ceaúºi
expr.: a bate, a lua câmpii) cec s. n., pl. cécuri
câmpíe s. f., art. câmpía, g.-d. art. cecitáte s. f., g.-d. art. cecitäþii; pl.
câmpíei; pl. câmpíi, art. câmpíile cecitäþi
c÷nepã s. f., g.-d. art. c÷nepei cécum s. n., pl. cécumuri
c÷ntec s. n., pl. c÷ntece cedá vb., ind. prez. 1 sg. cedéz, 3 sg. ºi
cântecél s. n., pl. cântecéle pl. cedeázã
cârc interj. cédru s. m. (sil. -dru), art. cédrul; pl.
cârcél (med., bot., zool.) s. m., pl. cédri, art. cédrii
cârcéi, art. cârcéii cefálic adj. m., pl. cefálici; f. sg. cefálicã,
cârd s. n., pl. c÷rduri pl. cefálice
cârdãºíe/cãrdãºíe s. f., art. cârdãºía/ cefalopód s. n., pl. cefalopóde
cãrdãºía, g.-d. art. cârdãºíei/cãrdãºíei; cefalorahidián adj. m., pl. cefalora-
pl. cârdãºíi/cãrdãºíi, art. cârdãºíile/ hidiéni; f. sg. cefalorahidiánã, pl.
cãrdãºíile cefalorahidiéne
c÷rmã s. f., g.-d. art. c÷rmei; pl. c÷rme cefalotoráce s. n., pl. cefalotoráce
cârmâz (insectã, plantã) s. m., pl. ceferíst s. m., pl. ceferíºti
cârm÷zi ceferístã s. f., pl. ceferíste
cârmâz (colorant, sirop) s. n. cégã s. f., g.-d. art. cégii; pl. cegi
cârmuí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. celebrá vb. (sil. -bra), ind. prez. 1 sg.
cârmuiésc, 1 pl. cârmuím, imperf. 3 sg. celebréz, 3 sg. ºi pl. celebreázã
cârmuiá; conj. prez. 3 sg. ºi pl. celebritáte s. f. (sil. -bri-), g.-d. art.
cârmuiáscã celebritäþii; pl. celebritäþi
cârní vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. cârnésc, celébru adj. m. (sil. -bru), art. celébrul,
imperf. 3 sg. cârneá; conj. prez. 3 sg. pl. celébri, art. celébrii; f. sg. celébrã, g.-d.
ºi pl. cârneáscã art. celébrei, pl. celébre
cârpáci s. m. (sil. -paci), pl. cârpáci celenterát s. n., pl. celenteráte
cârteálã s. f., g.-d. art. cârtélii; pl. celést adj. m., pl. celéºti; f. sg. celéstã, pl.
cârtéli celéste
c÷rtiþã s. f., g.-d. art. c÷rtiþei; pl. c÷rtiþe celéstã (muz.) s. f., g.-d. art. celéstei; pl.
câºlégi s. f. pl. celéste
c celibatár 72
celibatár s. m., pl. celibatári centrá vb., ind. prez. 1 sg. centréz, 3 sg.
celofán s. n. ºi pl. centreázã
celofíbrã s. f., pl celofíbre centrál adj. m., pl. centráli; f. sg.
celóm s. n., pl. celómuri centrálã, pl. centrále
celomát s. n., pl. celomáte centrálã s. f., g.-d. art. centrálei; pl.
celómic adj. m., pl. celómici; f. sg. centrále
celómicã, pl. celómice centralísm s. n.
celulár adj. m., pl. celulári; f. sg. centralizá vb., ind. prez. 1 sg.
celulárã, pl. celuláre centralizéz, 3 sg. ºi pl. centralizeázã
celúlã s. f., g.-d. art. celúlei; pl. celúle centralizáre s. f., g.-d. art. centralizärii;
celuloíd s. n. pl. centralizäri
celulózã s. f., g.-d. art. celulózei; pl. centralizatór adj. m., pl. centralizatóri;
celulóze f. sg. ºi pl. centralizatoáre
cementítã s. f., pl. cementíte centralizatór s. n., pl. centralizatoáre
cenáclu s. n. (sil. -clu), art. cenáclul; pl. centrifúg adj. m., pl. centrifúgi; f. sg.
cenácluri centrifúgã, pl. centrifúge
cenestezíe s. f. (sil. mf. cen-); pl. centrifugál adj. m., pl. centrifugáli;
cenestezíi f. sg. centrifugálã, pl. centrifugále
cens s. n., pl. cénsuri centrifugáre s. f., g.-d. art. centrifugärii;
cent s. m., pl. cenþi pl. centrifugäri
centáur s. m., pl. centáuri centriól s. m. (sil. -ri-o), pl. centrióli
centenár adj. m., pl. centenári; f. sg. centripét adj. m., pl. centripéþi; f. sg.
centenárã, pl. centenáre centripétã, pl. centripéte
centenár s. n., pl. centenáre centripetál adj. m., pl. centripetáli; f. sg.
centezimál adj. m., pl. centezimáli; f. sg. centripetálã, pl. centripetále
centezimálã, pl. centezimále centrísm s. n.
centézimã s. f., g.-d. art. centézimei centromér s. n., pl. centromére
centiár s. m. (sil. -ti-ar), pl. centiári centrosférã s. f. (sil. mf. -sfe-), g.-d. art.
centigrám s. n. (sil. -gram), pl. centrosférei; pl. centrosfére
centigráme; simb. cg centrospérmã s. f. (sil. mf. -sper-); pl.
centilítru s. m. (sil. -tru), art. centilítrul; centrospérme
pl. centilítri, art. centilítrii; simb. cl centrozóm s. m., pl. centrozómi
centímã s. f., g.-d. art. centímei; pl. céntru (punct anatomic, jucãtor
centíme sportiv) s. m., art. céntrul; pl. céntri, art.
centimétru (unitate de mãsurã) s. m. céntrii
(sil. -tru), art. centimétrul; pl. centimétri, céntru (punct central, localitate,
art. centimétrii; simb. cm instituþie) s. n., art. céntrul; pl. céntre
centimétru (panglicã de mãsurat) centúrã s. f., g.-d. art. centúrii; pl. centúri
s. n. (sil. -tru), art. centimétrul; pl. centúrie s. f. (sil. -ri-e), art. centúria (sil.
centimétre -ri-a), g.-d. art. centúriei; pl. centúrii, art.
centirón s. n., pl. centiroáne centúriile (sil. -ri-i-)
73 cetónã c
centurión (comandant) s. m. (sil. cerésc adj. m., f. cereáscã; pl. m. ºi f.
-ri-on), pl. centurióni ceréºti
cenúºã s. f., art. cenúºa, g.-d. art. cerínþã s. f., g.-d. art. cerínþei; pl. cerínþe
cenúºii, pl. cenúºi cériu s. n. [-riu pron. -rìu], art. cériul;
cenzitár adj. m., pl. cenzitári; f. sg. simb. Ce
cenzitárã, pl. cenzitáre cernozióm s. n. (sil. -ziom), (varietãþi
cénzor s. m., pl. cénzori de sol) pl. cernoziómuri
cenzúrã s. f., g.-d. art. cenzúrii; pl. cenzúri cert adj. m., pl. cerþi; f. sg. cértã, pl.
cer (arbore) s. m., pl. ceri cérte
cer (boltã, firmament) s. n., pl. céruri certificá vb., ind. prez. 1 sg. certífic,
cerámic adj. m., pl. cerámici; f. sg. 3 sg. ºi pl. certíficã; conj. prez. 3 sg. ºi
cerámicã, pl. cerámice pl. certífice
cerámicã s. f., g.-d. art. cerámicii certificát s. n., pl. certificáte
cerb s. m., pl. cerbi certitúdine s. f., g.-d. art. certitúdinii;
cérber s. m., pl. cérberi pl. certitúdini
cerbíce s. f., g.-d. art. cerbícii cerúmen s. n.
cerbicíe s. f., art. cerbicía, g.-d. cerbicíi, ceruminós adj. m., pl. ceruminóºi; f. sg.
art. cerbicíei ceruminoásã, pl. ceruminoáse
cerboáicã s. f., g.-d. art. cerboáicei; pl. cerúzã s. f., g.-d. art. cerúzei
cerboáice cervicál adj. m., pl. cervicáli; f. sg.
cerc s. n., pl. cércuri cervicálã, pl. cervicále
cercetá vb., ind. prez. 1 sg. cercetéz, 3 sg. cervíde s. n., pl. cervíde
ºi pl. cerceteázã cesioná vb. (sil. -si-o-), ind. prez. 1 sg.
cercopitéc s. m., pl. cercopitéci cesionéz, 3 sg. ºi pl. cesioneázã
cereálã s. f. (sil. -re-a-), g.-d. art. cereálei; césiu s. n. [-siu pron. -sìu], art. césiul;
pl. cereále simb. Cs
cerebél s. n., pl. cerebéle/cerebéluri cestód s. n., pl. cestóde
cerebelós adj. m., pl. cerebelóºi; f. sg. cetacéu s. n., art. cetacéul; pl. cetacée
cerebeloásã, pl. cerebeloáse cetacéum s. n. (sil. -ce-um)
cerebrál adj. m. (sil. -bral), pl. cerebráli; cetáte s. f., g.-d. art. cetäþii; pl. cetäþi
f. sg. cerebrálã, pl. cerebrále cetãþeánã s. f., g.-d. art. cetãþénei; pl.
cerebroíd adj. m. (sil. -bro-), pl. cetãþéne
cerebroízi; f. sg. cerebroídã, pl. cerebroíde cetãþeáncã s. f., g.-d. art. cetãþéncei; pl.
cerebrospinál adj. m. (sil. -bro-; mf. cetãþénce
-spi-), pl. cerebrospináli; f. sg. cerebrospi- cetãþeníe s. f., art. cetãþenía, g.-d. art.
nálã, pl. cerebrospinále cetãþeníei; pl. cetãþeníi
ceremoniál s. n. (sil. -ni-al), pl. cétinã s. f., g.-d. art. cétinii; pl. cétini
ceremoniále/ceremoniáluri cetluí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl.
ceremoníe s. f., art. ceremonía, g.-d. cetluiésc, imperf. 3 sg. cetluiá; conj.
art. ceremoníei; pl. ceremoníi, art. prez. 3 sg. ºi pl. cetluiáscã
ceremoníile cetónã s. f., g.-d. art. cetónei; pl. cetóne
c cetónic 74
cetónic adj. m., pl. cetónici; f. sg. cherhaná s. f., art. cherhanáua, g.-d. art.
cetónicã, pl. cetónice cherhanálei; pl. cherhanále
cetózã s. f., g.-d. art. cetózei; pl. cetóze chermésã s. f., g.-d. art. chermései; pl.
ceviánã s. f. (sil. -vi-a-), g.-d. art. chermése
ceviánei; pl. ceviáne chesón s. n., pl. chesoáne
cezár s. m., pl. cezári chestioná vb. (sil. -ti-o-), ind. prez. 1 sg.
cezúrã s. f., g.-d. art. cezúrii; pl. cezúri chestionéz, 3 sg. ºi pl. chestioneázã
cheag s. n., pl. cheáguri chestionár s. n. (sil. -ti-o-), pl. chestionáre
chefál s. m., pl. chefáli chestiúne s. f. (sil. -ti-u-), g.-d. art.
chefír s. n., pl. chefíruri chestiúnii; pl. chestiúni
chei s. n., art. chéiul; pl. chéiuri chéstor s. m., pl. chéstori
chéie s. f., art. chéia, g.-d. art. chéii; pl. chestúrã s. f., g.-d. art. chestúrii; pl.
chei chestúri
chelár s. m., pl. chelári chétã s. f., pl. chéte
chelén s. n. chezẠs. m., pl. chezáºi
chelicér s. n., pl. chelicére chezáºã s. f., art. chezáºa, g.-d. art.
cheltuiálã s. f., g.-d. art. cheltuiélii; pl. chezáºei; pl. chezáºe
cheltuiéli chiabúr s. m., adj. m. (sil. chia-), pl.
chemoluminescénþã/chimilumines- chiabúri; f. sg. chiabúrã, g.-d. art.
cénþã s. f., g.-d. art. chemoluminescénþei/ chiabúrei, pl. chiabúre
chimiluminescénþei chiaburíme s. f. (sil. chia-), g.-d. art.
chemoreceptór s. m., pl. chemoreceptóri chiaburímii
chemosintézã s. f., g.-d. art. chemo- chiásmã (anat., biol.) s. f. (sil. chi-as-),
sintézei g.-d. art. chiásmei; pl. chiásme
chemosórbþie s. f. (sil. -þi-e; mf. -sorb-), chicinétã s. f., pl. chicinéte
art. chemosórbþia, g.-d. chemosórbþii, art. chíciurã s. f., g.-d. art. chíciurii, pl.
chemosórbþiei chíciuri
chemotactísm s. n. chicotí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl.
chemoterapíe/chimioterapíe s. f., art. chicotésc, imperf. 3 sg. chicoteá; conj.
chemoterapía/chimioterapía, g.-d. chemo- prez. 3 sg. ºi pl. chicoteáscã
terapíi/chimioterapíi, art. chemoterapíei/ chietísm (sil. chi-e-)/cvietísm (sil.
chimioterapíei cvi-e-) s. n.
chenzínã s. f., g.-d. art. chenzínei; pl. chihlimbár s. n. (sil. -hlim-), pl.
chenzíne (bucãþi, obiecte) chihlimbáre/(sorturi)
chepéng s. n., pl. chepénguri chihlimbáruri
cheratínã s. f., g -d. art. cheratínei chil (lichid fiziologic) s. n.
cheratinizáre s. f., g.-d. art. cheratini- chilíe s. f., art. chilía, g.-d. art. chilíei;
zärii; pl. cheratinizäri pl. chilíi, art. chilíile
cherém s. n. chilifér adj. m., pl. chiliféri; f. sg.
cheresteá s. f., art. cheresteáua, g.-d. art. chiliférã, pl. chilifére
cherestélei; pl. cherestéle chilím s. n., pl. chilímuri
75 cianúrã c
chim s. n., pl. chímuri chirpíci s. n.
chímic adj. m., pl. chímici; f. sg. chímicã, chirurgíe s. f., art. chirurgía, g.-d. art.
pl. chímice chirurgíei; pl. chirurgíi
chimíe s. f., art. chimía, g.-d. chimíi, art. chiseá s. f., art. chiseáua, g.-d. art.
chimíei chisélei; pl. chiséle
chimiluminescénþã v. chemolumi- chiselíþã s. f., g.-d. art. chiselíþei; pl.
nescenþã chiselíþe
chimión s. m. (sil. -mi-on) chist s. n., pl. chísturi
chimír s. n., pl. chimíre chit adv.
chimizáre s. f., g.-d. art. chimizärii; pl. chit (zool.) s. m., pl. chiþi
chimizäri chit (pastã) s. n., pl. chíturi
chimonóu s. n., art. chimonóul; pl. chitánþã s. f., g.-d. art. chitánþei; pl.
chimonóuri chitánþe
chindíe s. f., art. chindía, g.-d. art. chití vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. chitésc,
chindíei; pl. chindíi, art. chindíile imperf. 3 sg. chiteá; conj. prez. 3 sg. ºi
chinestézic adj. m. (sil. mf. chin-), pl. pl. chiteáscã
chinestézici; f. sg. chinestézicã, pl. chitínã s. f., g.-d. art. chitínei
chinestézice chitinós adj. m., pl. chitinóºi; f. sg.
chinestezíe s. f. (sil. mf. chin-) chitinoásã, pl. chitinoáse
chíngã s. f., g.-d. art. chíngii; pl. chingi chituíre s. f. (sil. tu-i-), g.-d. art.
chinínã s. f., g.-d. art. chinínei; pl. chituírii; pl. chituíri
chiníne chiþcán s. m., pl. chiþcáni
chinónã s. f., g.-d. art. chinónei; pl. chiulásã s. f., pl. chiuláse
chinóne chívãrã s. f., g.-d. art. chíverei; pl. chívere
chinoróz s. n. chivernisí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl.
chintál s. n., pl. chintále; simb. q chivernisésc, imperf. 3 sg. chiverniseá;
chintesénþã s. f. (sil. mf. chint-) conj. prez. 3 sg. ºi pl. chiverniseáscã
chip s. n., pl. chípuri chivúþã s. f., g.-d. art. chivúþei; pl.
chiparós s. m., pl. chiparóºi chivúþe
chípeº adj. m., pl. chípeºi; f. sg. chípeºã, chix s. n., pl. chíxuri
pl. chípeºe cian s. n.
chipíu s. n., art. chipíul; pl. chipíe/ cianamídã s. f. (sil. ci-; mf. -an-)
chipíuri cianhídric adj. m. (sil. ci-an-, -dric)
chir s. m. (+ s. pr.) cianhidrínã s. f. (sil. ci-an-, -dri-), g.-d.
chircí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. art. cianhidrínei; pl. cianhidríne
chircésc, imperf. 3 sg. chirceá; conj. cianoficée s. f. (sil. ci-a-), pl. cianoficée
prez. 3 sg. ºi pl. chirceáscã cianogén s. n. (sil. ci-a-)
chirílic adj. m., pl. chirílici; f. sg. cianuráre s. f. (sil. ci-a-), g.-d. art.
chirílicã, pl. chirílice cianurärii; pl. cianuräri
chiromanþíe s. f., art. chiromanþía, g.-d. cianúrã s. f. (sil. ci-a-), g.-d. art.
art. chiromanþíei cianúrii; pl. cianúri
c cibernétic 76
cibernétic adj. m., pl. cibernétici; f. sg. ciconiifórmã s. f. (sil. -ni-i-), pl.
cibernéticã, pl. cibernétice ciconiifórme
cibernéticã s. f., g.-d. art. cibernéticii cídru s. n. (sil. -dru), art. cídrul
cicatríce s. f. (sil. -tri-), art. cicatrícea, cifózã s. f., g.-d. art. cifózei; pl. cifóze
g.-d. art. cicatrícei; pl. cicatríce cífrã s. f. (sil. -frã), g.-d. art. cífrei; pl.
cicatrizá vb. (sil. -tri-), ind. prez. 3 sg. cífre
ºi pl. cicatrizeázã cífru s. n. (sil. -fru), art. cífrul; pl. cífruri
cíclic adj. m. (sil. -clic), pl. cíclici; f. sg. cil s. m., pl. cili
cíclicã, pl. cíclice ciliár adj. m. (sil. -li-ar), pl. ciliári; f. sg.
ciclísm s. n. (sil. -clism) ciliárã, pl. ciliáre
ciclizáre s. f. (sil. -cli-), g.-d. art. ciliát adj. m. (sil. -li-at), pl. ciliáþi; f. sg.
ciclizärii; pl. ciclizäri ciliátã, pl. ciliáte
cicloalcán s. m. (sil. -clo-), pl. cicloalcáni cilíndric adj. m., pl. cilíndrici; f. sg.
cicloalchénã s. f. (sil. -clo-al-), pl. cilíndricã, pl. cilíndrice
cicloalchéne cilíndru (corp geometric) s. m., art.
ciclocrós s. n. (sil. -clo-cros), pl. cilíndrul; pl. cilíndri, art. cilíndrii
ciclocrósuri cilíndru/þilíndru (joben) s. n., art.
ciclohexán s. m. (sil. -clo-) cilíndrul/þilíndrul; pl. cilíndre/þilíndre
ciclohexanól s. m. (sil. -clo-) címã s. f., g.-d. art. címei; pl. címe
ciclohexanónã s. f. (sil. -clo-), g.-d. art. cimént s. n., pl. ciménturi
ciclohexanónei cimentá vb., ind. prez. 1 sg. cimentéz,
cicloidál adj. m. (sil. -clo-i-), pl. 3 sg. ºi pl. cimenteázã
cicloidáli; f. sg. cicloidálã, pl. cicloidále cimeriéni s. m. pl. (sil. -ri-eni)
cicloídã s. f. (sil. -clo-), g.-d. art. cicloídei; cimilitúrã s. f., g.-d. art. cimilitúrii; pl.
pl. cicloíde cimilitúri
ciclón s. n. (sil. -clon), pl. cicloáne cimpanzéu s. m., art. cimpanzéul; pl.
ciclonál adj. m., pl. ciclonáli; f. sg. cimpanzéi, art. cimpanzéii
ciclonálã, pl. ciclonále cimpói s. n., art. cimpóiul; pl. cimpoáie
ciclóp s. m. (sil. -clop), pl. ciclópi (sil. -poa-ie)
cicloparafínã s. f. (sil. -clo-), g.-d. art. ciná vb., ind. prez. 1 sg. cinéz, 3 sg. ºi
cicloparafínei; pl. cicloparafíne pl. cineázã
ciclopentán s. m. (sil. -clo-) cinábru s. n. (sil. -bru), art. cinábrul
ciclópic adj. m. (sil. -clo-), pl. ciclópici; cínã s. f., g.-d. art. cínei; pl. cíne
f. sg. ciclópicã, pl. ciclópice cinci num.
ciclostóm s. m. (sil. -clo-; mf. -stom), pl. cincinál s. n., pl. cincinále
ciclostómi cincizecíme num. (sil. cinci-)
ciclotrón s. n. (sil. -clo-tron), pl. cineást s. m. (sil. -ne-ast), pl. cineáºti
ciclotroáne cineástã s. f. (sil. -ne-as-), pl. cineáste
cíclu s. n. (sil. -clu), art. cíclul; pl. cinefíl s. m., pl. cinefíli
cícluri cinefílã s. f., g.-d. art. cinefílei; pl.
cicoáre s. f., g.-d. art. cicórii; pl. cicóri cinefíle
77 circumvalát c
cinegétic adj. m., pl. cinegétici; f. sg. cioºmolí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl.
cinegéticã, pl. cinegétice cioºmolésc, imperf. 3 sg. cioºmoleá; conj.
cinegéticã s. f., g.-d. art. cinegéticii prez. 3 sg. ºi pl. cioºmoleáscã
cinél s. n., pl. cinéle ciot s. n., pl. cióturi
cinemáticã s. f., g.-d. art. cinemáticii cirác s. m., pl. ciráci
cinematografíe s. f. (sil. -gra-); pl. circ s. n., pl. círcuri
cinematografíi círca adv.; abr. cca
cinepanorámic s. n. circuít s. n., pl. circuíte
cinerár adj. m., pl. cinerári; f. sg. circulá vb., ind. prez. 1 sg. círcul, 3 sg.
cinerárã, pl. cineráre ºi pl. círculã
cinescóp s. n. (sil. mf. -scop), pl. circulánt adj. m., pl. circulánþi; f. sg.
cinescoápe circulántã, pl. circulánte
cinétic adj. m., pl. cinétici; f. sg. cinéticã, circulár adj. m., pl. circulári; f. sg.
pl. cinétice circulárã, pl. circuláre
cinéticã s. f., g.-d. art. cinéticii circuláþie s. f. (sil. -þi-e), art. circuláþia
cínic adj. m., pl. cínici; f. sg. cínicã, pl. (sil. -þi-a), g.-d. art. circuláþiei; pl.
cínice circuláþii, art. circuláþiile (sil. -þi-i)
cinísm s. n., pl. cinísme circumferínþã s. f., g.-d. art. circum-
cíntezã s. f., g.-d. art. cíntezei; pl. cínteze ferínþei; pl. circumferínþe
cioáreci s. m. pl. circumfléx adj. m., pl. circumflécºi;
ciocãnitoáre s. f., g.-d. art. ciocãnitórii; f. sg. circumfléxã; pl. circumfléxe
pl. ciocãnitóri circumpolár adj. m., pl. circumpolári;
ciocârlán s. m., pl. ciocârláni f. sg. circumpolárã, pl. circumpoláre
cioclovínã s. f. (sil. -clo-), g.-d. art. circumscrípþie s. f. (sil. -þi-e), art.
cioclovínei; pl. cioclovíne circumscrípþia (sil. -þi-a), g.-d. art.
cióclu s. m. (sil. -clu), art. cióclul; pl. circumscrípþiei; pl. circumscrípþii, art.
ciócli, art.cióclii circumscrípþiile (sil. -þi-i-)
ciocníre s. f., g.-d. art. ciocnírii; pl. circumscrís adj. m., pl. circumscríºi;
ciocníri f. sg. circumscrísã, pl. circumscríse
ciocói s. m., pl. ciocói, art. ciocóii circumspéct adj. m., pl. circumspécþi;
cioflingár s. m. (sil. -flin-), pl. cioflingári f. sg. circumspéctã, pl. circumspécte
ciondãneálã s. f., g.-d. art. ciondãnélii; circumspécþie s. f. (sil. -þi-e), art.
pl. ciondãnéli circumspécþia (sil. -þi-a), g.-d. circum-
ciopór s. n., pl. ciopoáre spécþii, art. circumspécþiei
ciorchíne s. m., pl. ciorchíni circumstánþã s. f., g.-d. art. circum-
ciórnã s. f., g.-d. art. ciórnei; pl. ciórne stánþei; pl. circumstánþe
ciorovãí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. circumstanþiál adj. m. (sil. -þi-al), pl.
ciorovãiésc, imperf. 3 sg. ciorovãiá; conj. circumstanþiáli; f. sg. circumstanþiálã, pl.
prez. 3 sg. ºi pl. ciorovãiáscã circumstanþiále
ciorovãiálã s. f. (sil. -vã-ia-), g.-d. art. circumvalát adj. m., pl. circumvaláþi;
ciorovãiélii; pl. ciorovãiéli f. sg. circumvalátã, pl. circumvaláte
c circumvolúþie 78
circumvolúþie s. f. (sil. -þi-e), art. cítric adj. m. (sil. -tric), pl. cítrici; f. sg.
circumvolúþia (sil. -þi-a), g.-d. art. cítricã, pl. cítrice
circumvolúþiei; pl. circumvolúþii, art. ciubär s. n., pl. ciubére
circumvolúþiile (sil. -þi-i-) ciubótã s. f., pl. ciubóte
cireádã s. f., g.-d. art. cirézii; pl. cirézi ciubúc (pipã, ornament) s. n., pl.
cirózã s. f., g.-d. art. cirózei; pl. ciróze ciubúci
círus s. m. ciubúc (bacºiº) s. n., pl. ciubucúri
cisalpín adj. m. (sil. mf. cis-), pl. ciuciuléte s. m., pl. ciuciuléþi
cisalpíni; f. sg. cisalpínã, pl. cisalpíne ciuf (persoanã, pasãre) s. m., pl. ciufi
císlã s. f., g.-d. art. císlei; pl. císle ciuf (smoc de pãr) s. n., pl. ciúfuri
cisteínã s. f., g.-d. art. cisteínei ciugulí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl.
cistérnã s. f., g.-d. art. cistérnei; pl. ciugulésc, imperf. 3 sg. ciuguleá; conj.
cistérne prez. 3 sg. ºi pl. ciuguleáscã
cístic adj. m., pl. cístici; f. sg. císticã, pl. ciuhuréz s. m., pl. ciuhurézi
cístice ciulamá s. f., art. ciulamáua, g.-d. art.
cisticérc s. m., pl. cisticérci ciulamálei; pl. ciulamále
cisticítã s. f., pl. cisticíte ciuleándra s. f. art. (sil. -lean-)
cistínã (biochim.) s. f., g.-d. art. ciúmã s. f., g.-d. art. ciúmei; pl. ciúme
cistínei ciumãfáie s. f., art. ciumãfáia, g.-d. art.
cistínã (plasã la nãvod) s. f., pl. cistíne ciumãfäii; pl. ciumãfäi
cistoscopíe s. f. (sil. mf. -sco-), art. ciung adj. m., pl. ciungi; f. sg. ciúngã,
cistoscopía, g.-d. art. cistoscopíei; pl. pl. ciúnge
cistoscopíi, art. cistoscopíile ciunt adj. m., pl. ciunþi; f. sg. ciúntã, pl.
citá vb., ind. prez. 1 sg. citéz, 3 sg. ºi ciúnte
pl. citeázã ciuntí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl.
citadélã s. f., g.-d. art. citadélei; pl. ciuntésc, imperf. 3 sg. ciunteá; conj.
citadéle prez. 3 sg. ºi pl. ciunteáscã
citadín adj. m., s. m., pl. citadíni; f. sg. ciupeálã s. f., g.-d. art. ciupélii; pl.
citadínã, pl. citadíne ciupéli
citát s. n., pl. citáte ciur s. n., pl. ciúruri
citáþie s. f. (sil. -þi-e), art. citáþia (sil. ciurúc s. n., pl. ciurúcuri
-þi-a), g.-d. art. citáþiei; pl. citáþii, art. ciut adj. m., pl. ciuþi; f. sg. ciútã, pl. ciúte
citáþiile (sil. -þi-i) ciútã s. f., pl. ciúte
citochímic adj. m., pl. citochímici; f. sg. ciúturã s. f., g.-d. art. ciúturii; pl. ciúturi
citochímicã, pl. citochímice cívic adj. m., pl. cívici; f. sg. cívicã, pl.
citocróm s. m. (sil. -crom), pl. citocrómi cívice
citologíe s. f., art. citología, g.-d. civíl adj. m., pl. civíli; f. sg. civílã, pl.
citologíi, art. citologíei civíle
citoplásmã s. f. (sil. -plas-), g.-d. art. civilizáþie s. f. (sil. -þi-e), art. civilizáþia
citoplásmei; pl. citoplásme (sil. -þi-a), g.-d. art. civilizáþiei; pl.
citozínã s. f., g.-d. art. citozínei civilizáþii, art. civilizáþiile (sil. -þi-i-)
79 clipocí c
civísm s. n. clavír s. n., pl. clavíre
cizelá vb., ind. prez. 1 sg. cizeléz, 3 sg. clãcẠs. m., pl. clãcáºi
ºi pl. cizeleázã clean s. m., pl. cleni
clácã s. f., g.-d. art. cläcii; pl. clãci clei s. n., pl. cléiuri
cláie s. f., art. cláia, g.-d. art. cläii; pl. clémã s. f., g.-d. art. clémei; pl. cléme
clãi clemént adj. m., pl. cleménþi; f. sg.
clámã s. f., g.-d. art. clámei; pl. cláme cleméntã, pl. cleménte
clan s. n., pl. clánuri cleménþã s. f., g.-d. art. cleménþei; pl.
clandestín adj. m., pl. clandestíni; f. sg. cleménþe
clandestínã, pl. clandestíne clenci s. n., pl. clénciuri
clápã s. f., g.-d. art. clápei; pl. clápe clepsídrã s. f. (sil. -drã), g.-d. art.
clapétã s. f., pl. clapéte clepsídrei; pl. clepsídre
clarificá vb., ind. prez. 1 sg. clarífic, cleptomán s. m., adj. m., pl. cleptománi;
3 sg. ºi pl. claríficã f. sg. cleptománã, g.-d. art. cleptománei,
clarificáre s. f., g.-d. art. clarificärii; pl. pl. cleptománe
clarificäri cleptomaníe s. f., art. cleptomanía, g.-d.
clarobscúr s. n. (sil. mf. clar-), pl. cleptomaníi, art. cleptomaníei
clarobscúruri cler s. n., pl. cléruri
clarviziúne s. f. (sil. -zi-u-), g.-d. art. cléric s. m., pl. clérici
clarviziúnii cleºtár (cristal) s. n.
clasá vb., ind. prez. 1 sg. claséz, 3 sg. ºi cleºtár (unealtã) s. n., pl. cleºtáre
pl. claseázã clevetí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl.
clasamént s. n., pl. clasaménte clevetésc, imperf. 3 sg. cleveteá; conj.
clásã s. f., g.-d. art. clásei; pl. cláse prez. 3 sg. ºi pl. cleveteáscã
clásic adj. m., pl. clásici; f. sg. clásicã, clícã s. f., g.-d. art. clícii; pl. clici
pl. clásice cliént s. m., pl. cliénþi
clasicísm s. n. cliéntã s. f. (sil. cli-en-), pl. cliénte
clasificá vb., ind. prez. 1 sg. clasífic, clientélã s. f. (sil. cli-en-), g.-d. art.
3 sg. ºi pl. clasíficã clientélei; pl. clientéle
clasór s. n., pl. clasoáre climát s. n., pl. climáte
clástic adj. m., pl. clástici; f. sg. clásticã, climatéric adj. m., pl. climatérici; f. sg.
pl. clástice climatéricã, pl. climatérice
claustrá vb. (sil. cla-us-), ind. prez. 1 sg. climatizáre s. f., g.-d. art. climatizärii;
claustréz, 3 sg. ºi pl. claustreázã pl. climatizäri
cláuzã s. f. (sil. cla-u-), g.-d. art. cláuzei; clímã s. f., g.-d. art. clímei; pl. clíme
pl. cláuze clínã s. f., g.-d. art. clínei; pl. clíne
clavecín s. n., pl. clavecíne clíncher s. n.
claviatúrã s. f.(sil. -vi-a-), g.-d. art. clínicã s. f., g.-d. art. clínicii; pl.
claviatúrii; pl. claviatúri clínici
clavículã s. f., g.-d. art. clavículei; pl. clinostát s. n., pl. clinostáte
clavícule clipocí vb., ind. prez. 3 sg. clipocéºte,
c clips 80
imperf. 3 sg. clipoceá; conj. prez. 3 sg. cloruráre s. f., g.-d. art. clorurärii; pl.
ºi pl. clipoceáscã cloruräri
clips s. n., pl. clípsuri clorúrã s. f., g.-d. art. clorúrii; pl. clorúri
clíring s. n. clovn s. m., pl. clovni
clísã s. f., g.-d. art. clísei; pl. clíse clucér s. m., pl. clucéri
clísmã s. f., g.-d. art. clísmei; pl. clísme cneaz s. m., pl. cneji
clistír s. n., pl. clistíre cnezát s. n., pl. cnezáte
cliºéu s. n., art. cliºéul; pl. cliºée cnidoblast s. n., pl. cnidobláste
clivá vb., ind. prez. 3 sg. cliveázã cnócaut s. n. (sil. mf. cnoc-aut), pl.
cliváj s. n., pl. cliváje cnócauturi; abr. k.o.
cloacál adj. m. (sil. clo-a-), pl. cloacáli; cnut s. n., pl. cnúturi
f. sg. cloacálã, pl. cloacále coabitá vb. (sil. co-a-), ind. prez. 1 sg.
cloácã s. f., g.-d. art. cloácei; pl. cloáce coabitéz, 3 sg. ºi pl. coabiteázã
clonþ s. n., pl. clónþuri coácere s. f., g.-d. art. coácerii; pl. coáceri
clop s. n., pl. clópuri coacervát s. n. (sil. co-a-), pl. coacerváte
clor s. n.; simb. Cl coacuzát s. m. (sil. co-a-), pl. coacuzáþi
clorát s. m., pl. cloráþi coacuzátã s. f. (sil. co-a-), pl. coacuzáte
cloretán s. m. (sil. mf. clor-) coagulá vb. (sil. co-a-), ind. prez. 1 sg.
clorhídric adj. m., pl. clorhídrici coaguléz, 3 sg. ºi pl. coaguleázã
clóric adj. m. coagulánt adj. m., s. m. (sil. co-a-),
clorít s. m., pl. cloríþi pl.coagulánþi; f. sg. coagulántã, pl.
cloritós adj. m., pl. cloritóºi; f. sg. coagulánte
cloritoásã, pl. cloritoáse coalíþie s. f. (sil. co-a-, -þi-e), art. coalíþia
clorizáre s. f., g.-d. art. clorizärii; pl. (sil. -þi-a), g.-d. art. coalíþiei; pl. coalíþii,
clorizäri art. coalíþiile (sil. -þi-i-)
clormetán s. n. coalizá vb. (sil. co-a-), ind. prez. 1 sg.
cloroficée s. f., pl. cloroficée coalizéz, 3 sg. ºi pl. coalizeázã
clorofílã s. f., g.-d. art. clorofílei coámã s. f., g.-d. art. coámei; pl. coáme
clorofilián adj. m. (sil. -li-an), pl. coápsã s. f., g.-d. art. coápsei; pl. coápse
clorofiliéni (sil. -li-eni); f. sg. clorofiliánã, coárdã s. f., g.-d. art. coárdei; pl. coárde
pl. clorofiliéne coárdã (frânghie la ringul de box,
clorofórm s. n. bârnã la casã) s. f., g.-d. art. córzii, pl.
cloroplást s. n. (sil. -plast), pl. corzi
cloropláste coárnã s. f., g.-d. art. coárnei; pl. coárne
cloroprén s. n. (sil. -pren) coástã s. f., g.-d. art. coástei; pl. coáste
clorosódic adj. m., pl. clorosódici; f. sg. coautoáre s. f. (sil. co-a-u-), pl.
clorosódicã, pl. clorosódice coautoáre
clorótic adj. m., s. m., pl. clorótici; f. sg. coautór s. m. (sil. co-a-u-), pl. coautóri
cloróticã, pl. clorótice cobái s. m., pl. cobái
clorózã s. f., g.-d. art. clorózei; pl. cobalamínã s. f. (sil. mf. -bal-), g.-d. art.
cloróze cobalamínei
81 coexistá c
cobált/cóbalt s. n.; simb. Co cocóº (la arme, ciocane) s. n., pl.
cobeligeránt adj. m., s. m., pl cocoáºe
cobeligeránþi; f. sg. cobeligerántã, pl. cocótã s. f., pl. cocóte
cobeligeránte cocotiér s. m. (sil. -ti-er), pl. cocotiéri
cobí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. cobésc, cocs s. n., pl. cócsuri
imperf. 3 sg. cobeá; conj. prez. 3 sg. ºi cocseríe s. f., art. cocsería, g.-d. art.
pl. cobeáscã cocseríei; pl. cocseríi, art. cocseríile
coból s. n. cocsificáre s. f., g.-d. art. cocsificärii; pl.
cóbra/cóbrã s. f. (sil. -bra/-brã), g.-d. cocsificäri
art. cóbrei; pl. cóbre coctéil s. n. (sil. -teil), pl. coctéiluri
cóbzã s. f., g.-d. art. cóbzei; pl. cóbze cod (peºte) s. m.
coc (bacterie) s. m., pl. coci cod (act, sistem) s. n., pl. códuri
coc (pieptãnãturã) s. n., pl. cócuri codálb adj. m., s. m. (sil. mf. cod-), pl.
cocaínã s. f., g.-d. art. cocaínei codálbi; f. sg. codálbã, pl. codálbe
cocárdã s. f., g.-d. art. cocárdei; pl. codeínã s. f., g.-d. art. codeínei
cocárde códex s. n., pl. códexuri
coccídã s. f., pl. coccíde códice s. n., pl. códice
coccidíe s. f. (sil. -di-e), art. coccidía (sil. codicíl s. n., pl. codicíle/codicíluri
-di-a), g.-d. art. coccidíei; pl. coccidíi, art. codificáre s. f., g.-d. art. codificärii; pl.
coccidíile (sil. -di-i-) codificäri
coccigián adj. m. (sil. -gi-an), pl. codificatór adj. m., pl. codificatóri; f. sg.
coccigiéni (sil. -gi-eni); f. sg. coccigiánã, ºi pl. codificatoáre
pl. coccigiéne codírlã v. codârlã
cóccis s. n., pl. cóccisuri códru s. m. (sil. -dru), art. códrul; pl.
cochét adj. m., pl. cochéþi; f. sg. cochétã, codri, art. códrii
pl. cochéte coechipiér s. m. (sil. -pi-er), pl. coechipiéri
cochetá vb., ind. prez. 1 sg. cochetéz, coechipiérã s. f., pl. coechipiére
3 sg. ºi pl. cocheteázã coeficiént s. m. (sil. -ci-eni), pl.
cochílie s. f. (sil. -li-e), art. cochília (sil. coeficiénþi
-li-a), g.-d. art. cochíliei; pl. cochílii, art. coercíbil adj. m., pl. coercíbili; f. sg.
cochíliile (sil. -li-i-) coercíbilã, pl. coercíbile
cocláurã s. n., pl. cocláuri (sil. -cla-uri) coercitív adj. m., pl. coercitívi; f. sg.
cocleálã s. f. (sil. -clea-), g.-d. art. coclélii; coercitívã, pl. coercitíve
pl. cocléli coercíþie s. f. (sil. -þi-e), art. coercíþia (sil.
coclí vb. (sil. -cli), ind. prez. 3 sg. -þi-a), g.-d. coercíþii, art. coercíþiei
cocléºte, imperf. 3 sg. cocleá; conj. prez. coerént adj. m., pl. coerénþi; f. sg.
3 sg. ºi pl. cocleáscã coeréntã, pl. coerénte
cocón s. m., pl. cocóni coerénþã s. f., g.-d. art. coerénþei; pl.
cocór s. m., pl. cocóri coerénþe
cocóº (pasãre, miez de pepene, coexistá vb. [x pron. gz], ind. prez.
boxer) s. m., pl. cocóºi 1 sg. coexíst, 3 sg. ºi pl. coexístã
c coexisténþã 82
coexisténþã s. f. [x pron. gz], pl. colagén adj. m., pl. colagéni; f. sg.
coexisténþe colagénã, pl. colagéne
coeziúne s. f. (sil. -zi-u-), g.-d. art. colagén s. n.
coeziúnii; pl. coeziúni coláj s. n., pl. coláje
cófã s. f., g.-d. art. cófei; pl. cófe colán s. n., pl. coláne
coféinã v. cafeinã coláps s. n., pl. colápsuri
cóferment s. m., pl. cófermenþi colaterál adj. m., pl. colateráli; f. sg.
cofráj s. n. (sil. -fraj), pl. cofráje colaterálã, pl. colaterále
cofrét s. n. (sil. -fret), pl. cofréte colaþioná vb. (sil. -þi-o-), ind. prez. 1 sg.
cogeámite adj. (sil. -gea-) colaþionéz, 3 sg. ºi pl. colaþioneázã
cognitív adj. m., pl. cognitívi; f. sg. colb s. n., pl. cólburi
cognitívã, pl. cognitíve colcãí vb., ind. ºi conj. prez. 3 sg. ºi pl.
cognoscíbil adj. m., pl. cognoscíbili; cólcãie, imperf. 3 sg. colcãiá
f. sg. cognoscíbilã, pl. cognoscíbile colchicínã s. f., g.-d. art. colchicínei
cognoscibilitáte s. f., g.-d. art. colecíst s. n., pl. colecísturi
cognoscibilitäþii colecistítã s. f., pl. colecistíte
cohleár adj. m., pl. cohleári; f. sg. colecistografíe s. f. (sil. -gra-), g.-d. art.
cohleárã, pl. cohleáre colecistografíei
cohlée s. f., art. cohléea, g.-d. art. coléctã s. f., g.-d. art. coléctei; pl. colécte
cohléei colectív adj. m., pl. colectívi; f. sg.
cohórtã s. f., pl. cohórte colectívã, pl. colectíve
coincíde vb., ind. prez. 3 pl. coincíd; colectív s. n., pl. colectíve
conj. prez. 3 sg. ºi pl. coincídã; ger. colectivísm s. n.
coinciz÷nd; part. coincís colectivitáte s. f., g.-d. art. colectivitäþii;
coincidénþã s. f., pl. coincidénþe pl. colectivitäþi
cointeresá vb., ind. prez. 1 sg. cointe- colectór adj. m., (persoanã) s. m., pl.
reséz, 3 sg. ºi pl. cointereseázã; part. colectóri; f. sg. ºi pl. colectoáre
cointeresát colectór (obiect) s. n., pl. colectoáre
col s. n., pl. cóluri colecþioná vb. (sil. -þi-o-), ind. prez.
colaborá vb., ind. prez. 1 sg. colaboréz, 1 sg. colecþionéz, 3 sg. ºi pl. colecþioneázã
3 sg. ºi pl. colaboreázã coledóc adj. n., s. n.
colaboráre s. f., g.-d. art. colaborärii; pl. colégiu s. n. [-giu pron. -gìu], art.
colaboräri colégiul; pl. colégii, art. colégiile (sil.
colaboratoáre s. f., g.-d. art. colabora- -gi-i-)
toárei; pl. colaboratoáre colenchím s. n. (sil. mf. col-); pl.
colaboratór s. m., pl. colaboratóri colenchímuri
colaboraþionísm s. n. (sil. -þi-o-) coleoptér s. n. (sil. -le-; mf. -pter), pl.
colaboraþioníst s. m. (sil. -þi-o-), pl. coleoptére
colaboraþioníºti colergáng s. n., pl. colergánguri
colaboraþionístã s. f. (sil. -þi-o-), pl. coléric adj. m., s. m., pl. colérici; f. sg.
colaboraþioníste coléricã, pl. colérice
83 colúmnã c
colesterínã s. f. (sil. mf. -ste-), g.-d. art. colón (persoanã, parte de vers,
colesterínei unitate bãneasca) s. m., pl. colóni
colesteról s. m. (sil. mf. -ste-) colón (anat.) s. n., pl. colónuri
colet (pachet) s. n., pl. coléte colonádã s. f., g.-d. art. colonádei; pl.
colét (bot., anat.) s. n. colonáde
coletãríe s. f., art. coletãría, g.-d. art. colonél (ofiþer) s. m., pl. colonéi
coletãríei; pl. coletãríi, art. coletãríile colonél (corp de literã) s. n.
colibacíl s. m., pl. colibacíli coloniál adj. m. (sil. -ni-al), pl.
colibrí s. m. invar. (sil. -bri) coloniáli; f. sg. coloniálã, pl. coloniále
coliér s. n. (sil. -li-er), pl. coliére coloniále s. f. pl. (sil. -ni-a-)
colimá vb., ind. prez. 1 sg. coliméz, 3 sg. colonialísm s. n. (sil. -ni-a-)
ºi pl. colimeázã coloníe s. f., art. colonía, g.-d. art.
colimatór s. n., pl. colimatoáre coloníei; pl. coloníi, art. coloníile
colinár adj. m., pl. colinári; f. sg. coloníst s. m., pl. coloníºti
colinárã, pl. colináre colonístã s. f., pl. coloníste
colínã s. f., g.-d. art. colínei; pl. colíne colonizá vb., ind. prez. 1 sg. colonizéz,
coliniár adj. m., pl. coliniári; f. sg. 3 sg. ºi pl. colonizeázã
coliniárã, pl. coliniáre coloránt adj. m., s. m., pl. coloránþi;
coliniaritáte s. f., g.-d. art. coliniaritäþii f. sg. colorántã, pl. coloránte
colítã s. f., pl. colíte coloratúrã s. f., g.-d. art. coloratúrii; pl.
coliziúne s. f. (sil. -zi-u-), g.-d. art. coloratúri
coliziúnii; pl. coliziúni coloráþie s. f. (sil. -þi-e), art. coloráþia
colmatáre s. f., g.-d. art. colmatärii; pl. (sil. -þi-a), g.-d. art. coloráþiei; pl.
colmatäri coloráþii, art. coloráþiile (sil. -þi-i-)
colníc s. n., pl. colníce colós s. m./s. n., pl. m. colóºi/n.
coloánã s. f., g.-d. art. coloánei; pl. colósuri
coloáne colosál adj. m., pl. colosáli; f. sg.
colocatár s. m., pl. colocatári colosálã, pl. colosále
colocatárã s. f., pl. colocatáre colportá vb., ind. prez. 1 sg. colportéz,
colócviu s. n. [-viu pron. -vìu], art. 3 sg. ºi pl. colporteázã
colócviul; pl. colócvii, art. colócviile (sil. colportáj s. n., pl. colportáje
-vi-i-) colþ (dinte) s. m., pl. colþi
colódiu s. n. [-diu pron. -dìu], art. colþ (unghi, extremitate) s. n., pl.
colódiul cólþuri
colofóniu s. n. [-niu pron. -nìu], art. columbár s. n., pl. columbáre
colofóniul columbifórm adj. m., pl. columbifórmi;
cologarítm s. m., pl. cologarítmi f. sg. columbifórmã, pl. columbifórme
coloíd adj. m., s. m., pl. coloízi; f. sg. columélã s. f., g.-d. art. columélei; pl.
coloídã, pl. coloíde columéle
coloidál adj. m. (sil. -lo-i-), pl. coloidáli; colúmnã s. f., g.-d. art. colúmnei; pl.
f. sg. coloidálã, pl. coloidále colúmne
c comandamént 84
comandamént s. n., pl. comandaménte -di-a), g.-d. art. comédiei; pl. comédii, art.
comándã s. f., g.-d. art. coménzii; pl. comédiile (sil. -di-i-)
coménzi comemorá vb., ind. prez. 1 sg.
comándo s. n., art. comándoul; pl. comemoréze, 3 sg. ºi pl. comemoreázã;
comándouri conj. prez. 3 sg. ºi pl. comemoréze
comandór s. m., pl. comandóri comemoráre s. f., pl. comemoräri
comárnic s. n., pl. comárnice comensualísm s. n. (sil. -su-a-)
comasá vb., ind. prez. 1 sg. comaséz, comensurábil adj. m., pl. comen-
3 sg. ºi pl. comaseázã surábili; f. sg. comensurábilã, pl.
comáti s. m. pl. comensurábile
cómã (med., muz.) s. f., g.-d. art. cómei; comentá vb., ind. prez. 1 sg. comentéz,
pl. cóme 3 sg. ºi pl. comenteázã
com÷nd s. n., pl. com÷nduri comentáriu s. n. [-riu pron. -rìu], art.
combatánt adj. m., s. m., pl. comba- comentáriul; pl. comentárii, art.
tánþi; f. sg. combatántã, pl. combatánte comentáriile (sil. -ri-i-)
combáte vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. comentatoáre s. f., g.-d. art. comen-
combát, 1 pl. combátem, imperf. 3 sg. tatoárei; pl. comentatoáre
combãteá; conj. prez. 3 sg. ºi pl. comentatór s. m., pl. comentatóri
combátã comérþ s. n., pl. comérþuri
combiná vb., ind. prez. 1 sg. combín, comestíbil adj. m., pl. comestíbili; f. sg.
3 sg. ºi pl. combínã comestíbilã, pl. comestíbile
combináre s. f., g.-d. art. combinärii; pl. cométã s. f., pl. cométe
combinäri cómic adj. m., (actor) s. m., pl. cómici;
combinát adj. m., pl. combináþi; f. sg. f. sg. cómicã, pl. cómice
combinátã, pl. combiná te cómic (categorie esteticã) s. n.
combinát s. n., pl. combináte cómics s. n., pl. cómicsuri
combináþie s. f. (sil. -þi-e), art. cómis s. m., pl. cómiºi
combináþia (sil. -þi-a), g.-d. art. comís s. n., pl. comísuri
combináþiei; pl. combináþii, art. comisár s. m., pl. comisári
combináþiile (sil. -þi-i-) comísie s. f. (sil. -si-e), art. comísia (sil.
combínã s. f., g.-d. art. combínei; pl. -si-a), g.-d. art. comísiei; pl. comísii, art.
combíne comísiile (sil. -si-i-)
combustíbil adj. m., s. m., pl. comisión s. n. (sil. -si-on), pl. comisioáne
combustíbili; f. sg. combustíbilã, pl. comisionár s. m. (sil. -si-o-), pl.
combustíbile comisionári
combústie s. f. (sil. -ti-e), art. combústia comisurál adj. m., pl. comisuráli; f. sg.
(sil. -ti-a), g.-d. art. combústiei; pl. comisurálã, pl. comisurále
combústii, art. combústiile (sil. -ti-i-) comisúrã s. f., g.-d. art. comisúrii; pl.
comedíe s. f., art. comedía, g.-d. art. comisúri
comedíei; pl. comedíi, art. comedíile comitát s. n., pl. comitáte
comédie s. f. (sil. -di-e), art. comédia (sil. cómite s. m., pl. cómiþi
85 complemént c
comíte vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. compatrioátã s. f. (sil. -tri-oa-), g.-d. art.
comít; conj. prez. 3 sg. ºi pl. comítã; ger. compatrioátei; pl. compatrioáte
comiþ÷nd; part. comís compatriót s. m. (sil. -tri-ot), pl.
comitét s. n., pl. comitéte compatrióþi
comoárã s. f., g.-d. art. comórii; pl. compãreá vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl.
comóri compár, 1 pl. compãrém; conj. prez. 3 sg.
comód adj. m., pl. comózi; f. sg. comódã, ºi pl. compárã
pl. comóde compéndiu s. n. [-diu pron. -dìu], art.
comódã s. f., g.-d. art. comódei; pl. compéndiul; pl. compéndii, art.
comóde compéndiile (sil. -di-i-)
comóþie s. f. (sil. -þi-e), art. comóþia, g.-d. compensá vb., ind. prez. 1 sg.
art. comóþiei; pl. comóþii, art. comóþiile compenséz, 3 sg. ºi pl. compenseázã
(sil. -þi-i-) compensatór adj. m., pl. compensatóri;
compáct adj. m., pl. compácþi; f. sg. f. sg. ºi pl. compensatoáre
compáctã, pl. compácte compensáþie s. f. (sil. -þi-e), art.
companíe s. f., art. companía, g.-d. art. compensáþia (sil. -þi-a), g.-d. art.
companíei; pl. companíi, art. companíile compensáþiei; pl. compensáþii, art.
compánie (mil.) s. f. (sil. -ni-e), art. compensáþiile (sil. -þi-i-)
compánia (sil. -ni-a), g.-d. art. compér s. m., pl. compéri
compániei; pl. compánii, art. compániile comperáj s. n., pl. comperáje
(sil. -ni-i-) competént adj. m., pl. competénþi; f. sg.
compará vb., ind. prez. 1 sg. compár, competéntã, pl. competénte
3 sg. ºi pl. compárã competénþã s. f., g.-d. art. competénþei;
comparatív adj. m., pl. comparatívi; pl. competénþe
f. sg. comparatívã, pl. comparatíve competitív adj. m., pl. competitívi; f. sg.
comparatór s. n., pl. comparatoáre competitívã, pl. competitíve
comparáþie s. f. (sil. -þi-e), art. competitivitáte s. f., g.-d. art.
comparáþia (sil. -þi-a), g.-d. art. competitivitäþii
comparáþiei; pl. comparáþii, art. competíþie s. f. (sil. -þi-e), art. competíþia
comparáþiile (sil. -þi-i-) (sil. -þi-a), g.-d. art. competíþiei; pl.
compartimént s. n., pl. compartiménte competíþii, art. competíþiile (sil. -þi-i-)
compartimentá vb., ind. prez. 1 sg. compilá vb., ind. prez. 1 sg. compiléz,
compartimentéz, 3 sg. ºi pl. compar- 3 sg. ºi pl. compileázã; conj. prez. 3 sg.
timenteázã ºi pl. compiléze
compás s. n., pl. compásuri compiláre s. f., g.-d. art. compilärii; pl.
compasiúne s. f. (sil. -si-u-), g.-d. art. compiläri
compasiúnii compilatór s. m., pl. compilatóri
compatíbil adj. m., pl. compatíbili; f. sg. complãceá vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl.
compatíbilã, pl. compatíbile complác, 1 pl. complãcém
compatibilitáte s. f., g.-d. art. complemént (gram., mat.) s. n., pl.
compatibilitäþii compleménte
c complementár 86
complementár adj. m., pl. comple- componénþã s. f., g.-d. art. componénþei;
mentári; f. sg. complementárã, pl. pl. componénþe
complementáre componístic adj. m., pl. componístici;
complementaritáte s. f., g.-d. art. f. sg. componísticã, pl. componístice
complementaritäþii comportá vb., ind. prez. 1 sg. compórt,
complét adj. m., pl. compléþi; f. sg. 3 sg. ºi pl. compórtã; conj. prez. 3 sg. ºi
complétã, pl. compléte pl. compórte
completá vb., ind. prez. 1 sg. completéz, comportamént s. n., pl. comportaménte
3 sg. ºi pl. completeázã comportamentál adj. m., pl. compor-
completív adj. m., pl. completívi; f. sg. tamentáli; f. sg. comportamentálã; pl.
completívã, pl. completíve comportamentále
compléx adj. m., pl. complécºi; f. sg. compóst s. n., pl. compósturi
compléxã, pl. compléxe compostór s. n., pl. compostoáre
compléx s. n., pl. (tendinþe de compozée s. f., pl. compozée
comportare) compléxe /(constr.) compozít adj. m., pl. compozíþi; (bot.)
compléxuri f. sg. compozítã, pl. compozíte
complexitáte s. f., g.-d. art. complexitäþii compozitór s. m., pl. compozitóri
complezént adj. m., pl. complezénþi; compozíþie s. f., pl. compozíþii
f. sg. complezéntã, pl. complezénte compradór adj. m., s. m., pl.
complezénþã s. f., g.-d. art. complezénþei; compradóri; f. sg. compradórã, pl.
pl. complezénþe compradóre
complicá vb., ind. prez. 1 sg. complíc, comprehensíbil adj. m., pl. compre-
3 sg. ºi pl. complícã hensíbili; f. sg. comprehensíbilã, pl.
complíce s. f., g.-d. art. complícei; pl. comprehensíbile
complíce comprehensiúne s. f. (sil. -si-u-), g.-d.
complíce s. m., pl. complíci art. comprehensiúnii
complicitáte s. f., g.-d. art. complicitäþii; comprehensív adj. m., pl. compre-
pl. complicitäþi hensívi; f. sg. comprehensívã, pl.
complimént s. n., pl. compliménte comprehensíve
compliní vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. comprésã (med.) s. f., pl. comprése
complinésc, imperf. 3 sg. complineá; compresíbil adj. m., pl. compresíbili;
conj. prez. 3 sg. ºi pl. complineáscã f. sg. compresíbilã, pl. compresíbile
complót s. n., pl. complóturi compresibilitáte s. f., g.-d. art.
complotá vb., ind. prez. 1 sg. complotéz, compresibilitäþii
3 sg. ºi pl. comploteázã compresiúne s. f., pl. compresiúni
complotíst s. m., pl. complotíºti compresór adj. m., pl. compresóri; f. sg.
complotístã s. f., pl. complotíste ºi pl. compresoáre
componént adj. m., s. m., pl. compresór s. n., pl. compresoáre
componénþi; f. sg. componéntã, pl. comprimá vb., ind. prez. 1 sg. comprím,
componénte 3 sg. ºi pl. comprímã
componént (chim.) s. n., pl. componénte comprimát s. n., pl. comprimáte
87 concéntric c
compromís adj. m., pl. compromíºi; comutá vb., ind. prez. 1 sg. comút, 3 sg.
f. sg. compromísã, pl. compromíse ºi pl. comútã
compromís s. n., pl. compromísuri comutatív adj. m., pl. comutatívi; f. sg.
compromíte vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. comutatívã, pl. comutatíve
compromít; conj. prez. 3 sg. ºi pl. comutativitáte s. f., g.-d. art. comuta-
compromítã; part. compromís tivitäþii
compúne vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. comutatoáre s. f., g.-d. art. comutatórii;
compún; conj. prez. 3 sg. ºi pl. compúnã; pl. comutatóri
ger. compun÷nd comutatór s. n., pl. comutatoáre
compúnere s. f., g.-d. art. compúnerii; con s. n., pl. cónuri
pl. compúneri conác s. n., pl. conáce
compús adj. m., (chim.) s. m., pl. conaþionál adj. m., s. m. (sil. -þi-o-), pl.
compúºi; f. sg. compúsã, pl. compúse conaþionáli; f. sg. conaþionálã, pl.
compús (lingv.) s. n., pl. compúse conaþionále
compúter s. n., pl. compútere conãcãríe s. f., art. conãcãría, g.-d.
común adj. m., pl. comúni; f. sg. art. conãcãríei; pl. conãcãríi, art.
comúnã,pl. comúne conãcãríile
comunárd s. m., pl. comunárzi concasá vb., ind. prez. 1 sg. concaséz,
comunárdã s. f., g.-d. art. comunárdei; 3 sg. ºi pl. concaseázã
pl. comunárde concasór s. n., pl. concasoáre
comúnã s. f., g.-d. art. comúnei; pl. concáv adj. m., pl. concávi; f. sg.
comúne concávã, pl. concáve
comunicá vb., ind. prez. 1 sg. comúnic, concéde vb., ind. prez. l sg. ºi 3 pl.
3 sg. ºi pl. comúnicã concéd, 3 sg. concéde; conj. prez. 3 sg. ºi
comunicánt (fiz.) adj. n., pl. comu- pl. canceádã; ger. conced÷nd
nicánte concediá vb. (sil. -di-a), ind. prez. 1 sg.
comunicáre s. f., g.-d. art. comunicärii; concediéz, 3 sg. ºi pl. concediázã, 1 pl.
pl. comunicäri concediém (sil. -di-em); conj. prez. 3 sg.
comunicát s. n., pl. comunicáte ºi pl. concediéze; ger. concediínd (sil.
comunicatív adj. m., pl. comunicatívi; -di-ind)
f. sg. comunicatívã, pl. comunicatíve concentrá vb., ind. prez. 1 sg.
comunicativitáte s. f., g.-d. art. concentréz, 3 sg. ºi pl. concentreázã
comunicativitäþii concentrát s. n., pl. concentráte
comunicáþie s. f. (sil. -þi-e), art. concentrát adj. m., pl. concentráþi; f. sg.
comunicáþia (sil. -þi-a), g.-d. art. concentrátã, pl. concentráte
comunicáþiei; pl. comunicáþii, art. concentráþie s. f. (sil. -þi-e), art.
comunicáþiile (sil. -þi-i-) concentráþia (sil. -þi-a), g.-d. art.
comunísm s. n. concentráþiei; pl. concentráþii, art.
comunitáte s. f., g.-d. art. comunitäþii; concentráþiile (sil. -þi-i-)
pl. comunitäþi concéntric adj. m., pl. concéntrici; f. sg.
comuniúne s. f., pl. comuniúni concéntricã, pl. concéntrice
c concépe 88
concépe vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. conciliáþiei; pl. conciliáþii, art. conciliáþiile
concép, imperf. 3 sg. concepeá; conj. (sil. -þi-i-)
prez. 3 sg. ºi pl. conceápã conciliére s. f. (sil. -li-e-), g.-d. art.
concépt s. n., pl. concépte conciliérii; pl. conciliéri
conceptácul s. n., pl. conceptácule concíliu s. n. [-liu pron. -lìu], art.
conceptuál adj. m. (sil. -tu-al), pl. concíliul; pl. concílii, art. concíliile (sil.
conceptuáli; f. sg. conceptuálã, pl. -li-i-)
conceptuále concís adj. m., pl. concíºi; f. sg. concísã,
concépþie s.f. (sil. -þi-e), art. concépþia pl. concíse
(sil. -þi-a), g.-d. art. concépþiei; pl. concízie s. f. (sil. -zi-e), art. concízia (sil.
concépþii, art. concépþiile (sil. -þi-i-) -zi-a), g.-d. concízii, art. concíziei
concérn s. n., pl. concérne concláv s. n., pl. concláve
concért s. n., pl. concérte concludént adj. m., pl. concludénþi;
concésie s. f. (sil. -si-e), art. concésia (sil. f. sg. concludéntã, pl. concludénte
-si-a), g.-d. art. concésiei; pl. concésii, art. conclusív adj. m., pl. conclusívi; f. sg.
concésiile (sil. -si-i-) conclusívã, pl. conclusíve
concesiúne s. f., pl. concesiúni conclúzie s. f. (sil. -zi-e), art. conclúzia
concesív adj. m., pl. concesívi; f. sg. (sil. -zi-a), g.-d. art. conclúziei; pl.
concesívã, pl. concesíve conclúzii, art. conclúziile (sil. -zi-i-)
concetãþeán s. m., pl. concetãþéni concoidál adj. m. (sil. -co-i-), pl.
concetãþeánã s. f., pl. concetãþéne concoidáli; f. sg. concoidálã, pl.
conchíde vb., ind. prez. l sg. ºi 3 pl. concoidále
conchíd; conj. prez. 3 sg. ºi pl. conchídã; concomitént adj. m., pl. concomiténþi;
ger. conchiz÷nd; part. conchís f. sg. concomiténtã, pl. concomiténte
conchistadór s. m., pl. conchistadóri concordá vb., ind. prez. 3 sg. ºi pl.
concíclic adj. m., pl. concíclici; f. sg. concórdã
concíclicã, pl. concíclice concordánþã s. f., g.-d. art. concordánþei;
conciliá vb. (sil. -li-a), ind. prez. 1 sg. pl. concordánþe
conciliéz, 3 sg. ºi pl. conciliázã, 1 pl. concordát s. n., pl. concordáte
conciliém (sil. -li-em); conj. prez. 3 sg. concórdie s. f. (sil. -di-e), art. concórdia
ºi pl. conciliéze; ger. conciliínd (sil. (sil. -di-a), g.-d. concórdii, art. concórdiei
-li-ind) concrét adj. m., pl. concréþi; f. sg.
conciliábil adj. m., pl. conciliábili; f. sg. concrétã, pl. concréte
conciliábilã, pl. conciliábile concrét s. n.
conciliánt adj. m. (sil. -li-ant), pl. concretizá vb., ind. prez. 1 sg.
conciliánþi; f. sg. conciliántã, pl. concretizéz, 3 sg. ºi pl. concretizeázã
conciliánte concretizáre s. f., g.-d. art. concretizärii;
conciliatór adj. m. (sil. -li-a-), pl. pl. concretizäri
conciliatóri; f. sg. ºi pl. conciliatoáre concubináj s. n., pl. concubináje
conciliáþie s. f. (sil. -li-a-þi-e), art. concupiscénþã s. f., g.-d. art. concu-
conciliáþia (sil. -þi-a), g.-d. art. piscénþei
89 conexá c
concurá vb. (a tinde spre), ind. prez. condoleánþã s. f. (sil. -le-an-), pl.
3 sg. ºi pl. concúrã; conj. prez. 3 sg. ºi condoleánþe
pl. concúre; (a participa la un concurs, condór/cóndor s. m., pl. condóri/
a face concurenþã) ind. prez. 1 sg. cóndori
concuréz, 3 sg. ºi pl. concureázã; conj. condotiér s. m. (sil. -ti-er), pl. condotiéri
prez. 3 sg. ºi pl. concuréze condrínã s. f., g.-d. art. condrínei
concurént adj. m., s. m., pl. concurénþi; condrióm s. n. (sil. -dri-om), pl.
f. sg. concuréntã, pl. concurénte condriómi
concurénþã s. f., g.-d. art. concurénþei; condriozóm s. n. (sil. -dri-o-), pl.
pl. concurénþe condriozómi
concúrs s. n., pl. concúrsuri condrocít s. n., pl. condrocíte
condác s. n., pl. condáci conducãtór adj. m., s. m., pl.
condamná vb., ind. prez. 1 sg. conducãtóri; f. sg. ºi pl. conducãtoáre
condámn, 3 sg. ºi pl. condámnã condúce vb., 1 sg. condúc, 1 pl.
condeiér s. m. (sil. -de-ier), pl. condúcem, 2 pl. condúceþi
condeiéri condúct (anat.) s. n., pl. condúcte
condensá vb., ind. prez. 1 sg. conductánþã s. f., g.-d. art. conduc-
condenséz, 3 sg. ºi pl. condenseázã tánþei; pl. conductánþe
condensáre s. f., g.-d. art. condensärii; condúctã (tehn.) s. f., g.-d. art.
pl. condensäri condúctei; pl. condúcte
condensatór s. n., pl. condensatoáre conductibilitáte s. f., g.-d. art.
condescendént adj. m., pl. condes- conductibilitäþii; pl. conductibilitäþi
cendénþi; f. sg. condescendéntã, pl. conductivitáte s. f., g.-d. art. conduc-
condescendénte tivitäþii; pl. conductivitäþi
condescendénþã s. f., g.-d. art. conductór adj. m., (persoanã) s. m.,
condescendénþei pl. conductóri; f. sg. ºi pl. conductoáre
cóndicã s. f., g.-d. art. cóndicii; pl. conductór (aparat) s. n., pl. conductoáre
cóndici condúcþie s. f. (sil. -þi-e), art. condúcþia
condíl s. m., pl. condíli (sil. -þi-a), g.-d. art. condúcþiei; pl.
condimént s. n., pl. condiménte condúcþii
condimentá vb., ind. prez. 1sg. conduítã s. f., pl. conduíte
condimentéz, 3 sg. ºi pl. condimenteázã condúr s. m., pl. condúri
condíþie s. f. (sil. -þi-e), art. condíþia (sil. conectá vb., ind. prez. 1 sg. conectéz,
-þi-a), g.-d. art. condíþiei; pl. condíþii, art. 3 sg. ºi pl. conecteázã
condíþiile (sil. -þi-i-) conectív adj. m., pl. conectívi; f. sg.
condiþioná vb. (sil. -þi-o-), ind. prez. conectívã, pl. conectíve
1 sg. condiþionéz, 3 sg. ºi pl. condi- conectór adj. m., (mat.) s. m., pl.
þioneázã conectóri; f. sg. ºi pl. conectoáre
condiþionál adj. m. (sil. -þi-o-), pl. conectór (aparat) s. n., pl. conectoáre
condiþionáli; f. sg. condiþionálã, pl. conexá vb., ind. prez. 1 sg. conexéz,
condiþionále 3 sg. ºi pl. conexeázã
c conexiúne 90
conexiúne s. f. (sil. -xi-u-), g.-d. art. conflagráþiei; pl. conflagráþii, art.
conexiúnii; pl. conexiúni conflagráþiile (sil. -þi-i-)
confécþie s. f. (sil. -þi-e), art. confécþia conflíct s. n., pl. conflícte
(sil. -þi-a), g.-d. art. confécþiei; pl. confluénþã s. f., pl. confluénþe
confécþii, art. confécþiile (sil. -þi-i-) confórm adj. m., pl. confórmi; f. sg.
confecþioná vb. (sil. -þi-o-), ind. prez. confórmã, pl. confórme
1 sg. confecþionéz, 3 sg. ºi pl. confecþioneázã conformá vb., ind. prez. 1 sg.
confederáþie s. f., pl. confederáþii conforméz, 3 sg. ºi pl. conformeázã
cónfer (imper. lat.); abr. cf. conformáþie s. f., pl. conformáþii
conferí vb., ind. prez. 1 sg. confér, 3 sg. conformaþionál adj. m., pl. confor-
ºi pl. conférã maþionáli; f. sg. conformaþionálã, pl.
conferínþã s. f., g.-d. art. conferínþei; pl. conformaþionále
conferínþe conformísm s. n.
confesá vb., ind. prez. 1 sg. confeséz, conformíst adj. m., s. m., pl. confor-
3 sg. ºi pl. confeseázã míºti; f. sg. conformístã, pl. conformíste
confesionál adj. m. (sil. -si-o-), pl. conformitáte s. f., g.-d. art. conformitäþii
confesionáli; f. sg. confesionálã, pl. confórt s. n., pl. confórturi
confesionále confráte s. m., pl. confráþi
confesiúne s. f. (sil. -si-u-), g.-d. art. confruntá vb., ind. prez. 1 sg. confrúnt,
confesiúnii; pl. confesiúni 3 sg. ºi pl. confrúntã
confiá vb. (sil. -fi-a), ind. prez. 1 sg. confucianísm s. n. (sil. -ci-a-)
confiéz, 3 sg. ºi pl. confiázã, 1 pl. confiém confundá vb., ind. prez. 1 sg. confúnd,
(sil. -fi-em); conj. prez. 3 sg. ºi pl. 3 sg. ºi pl. confúndã
confiéze; ger. confiínd (sil. -fi-ind) confúz adj. m., pl. confúzi; f. sg.
confidént s. m., pl. confidénþi confúzã, pl. confúze
confidéntã s. f., pl. confidénte confúzie s. f. (sil. -zi-e), art. confúzia
confidénþã s. f., g.-d. art. confidénþei; pl. (sil. -zi-a), g.-d. art. confúziei; pl.
confidénþe confúzii, art. confúziile (sil. -zi-i-)
confidenþiál adj. m. (sil. -þi-al), pl. confuziúne (jur.) s. f. (sil. -zi-u-), g.-d.
confidenþiáli; f. sg. confidenþiálã, pl. art. confuziúnii
confidenþiále congelá vb., ind. prez. 1 sg. congeléz,
configurá vb., ind. prez. 3 sg. ºi pl. 3 sg. ºi pl. congeleázã
configureázã congelatór s. n., pl. congelatoáre
configuráþie s. f., pl. configuráþii congenitál adj. m., pl. congenitáli; f. sg.
confirmá vb., ind. prez. 1 sg. confírm, congenitálã, pl. congenitále
3 sg. ºi pl. confírmã congéstie s. f. (sll. -ti-e), art. congéstia
confiscá vb., ind. prez. 1 sg. confísc, (sil. -ti-a), g.-d. art. congéstiei; pl.
2 sg. confíºti, 3 sg. ºi pl. confíscã; conj. congéstii, art. congéstiile (sil. -ti-i-)
prez. 3 sg. ºi pl. confíºte conglomerát s. n., pl. conglomeráte
conflagráþie s. f. (sil. -gra-þi-e), art. congregáþie s. f. (sil. -þi-e), art.
conflagráþia (sil. -þi-a), g.-d. art. congregáþia (sil. -þi-a), g.-d. art.
91 consfãtuíre c
congregáþiei; pl. congregáþii, art. conjúncþie s. f. (sil. -junc-þi-e), art.
congregáþiile (sil. -þi-i-) conjúncþia (sil. -þi-a), g.-d. art.
congrés s. n., pl. congrése conjúncþiei; pl. conjúncþii, art.
congruént adj. m. (sil. -gru-ent), pl. conjúncþiile (sil. -þi-i-)
congruénþi; f. sg. congruéntã, pl. conjurá vb., ind. prez. 1 sg. conjúr, 3 sg.
congruénte ºi pl. conjúrã
congruénþã s. f. (sil. -gru-en-), g.-d. art. conjuráþie s. f. (sil. -þi-e), art. conjuráþia
congruénþei; pl. congruénþe (sil. -þi-a), g.-d. art. conjuráþiei; pl.
cónic adj. m., pl. cónici; f. sg. cónicã, pl. conjuráþii, art. conjuráþiile (sil. -þi-i-)
cónice conlocuitór adj. m., s. m., pl. con-
conídie s. f. (sil. -di-e), art. conídia (sil. locuitóri
-di-a), g.-d. art. conídiei; pl. conídii, art. conlucrá vb. (sil. -cra), ind. prez. 1 sg.
conídiile (sil. -di-i-) conlucréz, 3 sg. ºi pl. conlucreázã
conifér s. n., pl. conifére conoväþ s. n., pl. conovéþe
conivént adj. m., pl. conivénþi; f. sg. consacrá vb. (sil. -cra), ind. prez. 1 sg.
conivéntã, pl. conivénte consácru, 2 sg. consácri, 3 sg. ºi pl.
conivénþã s. f., g.-d. art. conivénþei; pl. consácrã
conivénþe consacráre s. f. (sil. -cra-), g.-d. art.
conjecturál adj. m., pl. conjecturáli; consacrärii; pl. consacräri
f. sg. conjecturálã, pl. conjecturále consacrát adj. m., pl. consacráþi; f. sg.
conjectúrã s. f., g.-d. art. conjectúrii; pl. consacrátã, pl. consacráte
conjectúri consecínþã s. f., g.-d. art. consecínþei; pl.
conjugá vb., ind. prez. 1 sg. conjúg, consecínþe
3 sg. ºi pl. conjúgã consecutív adj. m., pl. consecutívi; f. sg.
conjugál adj. m., pl. conjugáli; f. sg. consecutívã, pl. consecutíve
conjugálã, pl. conjugále consecvént adj. m., pl. consecvénþi;
conjugáre s. f., g.-d. art. conjugärii; pl. f. sg. consecvéntã, pl. consecvénte
conjugäri consémn s. n., pl. consémne
conjugát adj. m., pl. conjugáþi; f. sg. consemná vb., ind. prez. 1 sg.
conjugátã, pl. conjugáte consemnéz, 3 sg. ºi pl. consemneázã
conjúnct adj. m., pl. conjúncþi; f. sg. conséns s. n., pl. consénsuri
conjúnctã (sil. -junc-), pl. conjúncte conservá vb., ind. prez. 1 sg. consérv,
conjunctív adj. m. (sil. -junc-), pl. 3 sg. ºi pl. consérvã
conjunctívi; f. sg. conjunctívã, pl. conserváre s. f., g.-d. art. conservärii;
conjunctíve pl. conserväri
conjunctívã (anat.) s. f. (sil. -junc-), conservatór adj. m., (persoanã) s. m.,
g.-d. art. conjunctívei; pl. conjunctíve pl. conservatóri; f. sg. ºi pl. conservatoáre
conjunctivítã s. f. (sil. -junc-), pl. conservatór (instituþie) s. n., pl.
conjunctivíte conservatoáre
conjunctúrã s. f. (sil. -junc-), g.-d. art. conservatorísm s. n.
conjunctúrii; pl. conjunctúri consfãtuíre s. f., pl. consfãtuíri
c consfinþí 92
consfinþí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. consonánþã s. f., g.-d. art. consonánþei;
consfinþésc; imperf. 3 sg. consfinþeá; pl. consonánþe
conj. prez. 3 sg. ºi pl. consfinþeáscã consórt s. m., pl. consórþi
considerá vb., ind. prez. 1 sg. consíder, consórþiu s. n. [-þiu pron. -þìu], art.
3 sg. ºi pl. consíderã consórþiul; pl. consórþii, art. consórþiile
considerábil adj. m., pl. considerábili; (sil. -þi-i-)
f. sg. considerábilã, pl. considerábile conspéct s. n., pl. conspécte
consideráþie s. f. (sil. -þi-e), art. conspectá vb., ind. prez. 1 sg.
consideráþia (sil. -þi-a), g.-d. art. conspectéz, 3 sg. ºi pl. conspecteázã
consideráþiei; pl. consideráþii, art. conspirá vb., ind. prez. 1 sg. conspír,
consideráþiile (sil. -þi-i-) 3 sg. ºi pl. conspírã
considerént s. n., pl. considerénte conspiratív adj. m., pl. conspiratívi;
consignáþie s. f. (sil. -þi-e), art. f. sg. conspiratívã, pl. conspiratíve
consignáþia (sil. -þi-a), g.-d. art. conspiratoáre s. f., g.-d. art. conspi-
consignáþiei; pl. consignáþii, art. ratoárei; pl. conspiratoáre
consignáþiile (sil. -þi-i-) conspiratór s. m., pl. conspiratóri
consiliér s. m. (sil. -li-er), pl. consiliéri conspiráþie s. f. (sil. -þi-e), art.
consíliu s. n. [-liu pron. -lìu], art. conspiráþia (sil. -þi-a), g.-d. art.
consíliul; pl. consílii, art. consíliile (sil. conspiráþiei; pl. conspiráþii, art.
-li-i-) conspiráþiile (sil. -þi-i-)
consimþãm÷nt s. n., pl. consimþãmínte constánt adj. m., pl. constánþi; f. sg.
consistá vb., ind. prez. 3 sg. ºi pl. constántã, pl. constánte
consístã constantán s. n.
consistént adj. m., pl. consisténþi; f. sg. constánþã s. f., g.-d. art. constánþei
consisténtã, pl. consisténte constatatív adj. m., pl. constatatívi;
consisténþã s. f., g.-d. art. consisténþei; f. sg. constatatívã, pl. constatatíve
pl. consisténþe consteláþie s. f. (sil. -þi-e), art. conste-
consistóriu s. n. [-riu pron. -rìu], art. láþia (sil. -þi-a), g.-d. art. consteláþiei;
consistóriul; pl. consistórii, art. pl. consteláþii, art. consteláþiile (sil.
consistóriile (sil. -ri-i-) -þi-i-)
consoánã s. f., g.-d. art. consoánei; pl. consterná vb., ind. prez. 1 sg.
consoáne consternéz, 3 sg. consterneázã
consolá vb., ind. prez. 1 sg. consoléz, constituánt adj. m. (sil. -tu-ant), pl.
3 sg. ºi pl. consoleázã constituánþi; f. sg. constituántã, pl.
consoláre s. f., g.-d. art. consolärii; pl. constituánte
consoläri constituént adj. m. (sil. -tu-ent), pl.
consólã s. f., g.-d. art. consólei; pl. consóle constituénþi; f. sg. constituéntã, pl.
consolidá vb., ind. prez. 1 sg. constituénte
consolidéz, 3 sg. ºi pl. consolideázã constituí vb., ind. ºi conj. prez. 1 sg.
consolidáre s. f., g.-d. art. consolidärii; constítui, 3 sg. ºi pl. constítuie, imperf.
pl. consolidäri 3 sg. constituiá
93 contestábil c
constitutív adj. m., pl. constitutívi; f. sg. contabilitáte s. f., g.-d. art. contabi-
constitutívã, pl. constitutíve litäþii; pl. contabilitäþi
constitúþie s. f. (sil. -þi-e), art. constitúþia contáct s. n., pl. contácte
(sil. -þi-a), g.-d. art. constitúþiei; pl. contagiós adj. m., s. m. (sil. -gi-os), pl.
constitúþii, art. constitúþiile (sil. -þi-i-) contagióºi; f. sg. contagioásã, pl.
constituþionalitáte s. f. (sil. -þi-o-), g.-d. contagioáse
art. constituþionalitäþii contagiúne s. f. (sil. -gi-u-), g.-d. art.
constr÷nge vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. contagiúnii; pl. contagiúni
constr÷ng contaminá vb., ind. prez. 1 sg.
constrictór adj. m., pl. constrictóri; f. sg. contaminéz, 3 sg. ºi pl. contamineázã
ºi pl. constrictoáre cónte (creion) s. n.
constructív adj. m., pl. constructívi; contéiner s. n. (sil. -tei-), pl. contéinere
f. sg. constructívã, pl. constructíve conteinerizá vb., ind. prez. 1 sg.
constructivísm s. n. conteinerizéz, 3 sg. ºi pl. conteinerizeázã
constrúcþie s. f. (sil. -þi-e), art. contemplá vb., ind. prez. 1 sg.
constrúcþia (sil. -þi-a), g.-d. art. con- contémplu, 3 sg. ºi pl. contémplã
strúcþiei; pl. constrúcþii, art. constrúcþiile contempláre s. f., g.-d. art. contemplärii;
(sil. -þi-i-) pl. contempläri
cónsul s. m., pl. cónsuli contemplatív adj. m., pl. contemplatívi;
consulát s. n., pl. consuláte f. sg. contemplatívã, pl. contemplatíve
consúlt s. n., pl. consúlturi contempláþie s. f. (sil. -þi-e), art.
consultá vb., ind. prez. 1 sg. consúlt, contempláþia (sil. -þi-a), g.-d. art.
3 sg. ºi pl. consúltã contempláþiei; pl. contempláþii, art.
consultáre s. f., g.-d. art. consultärii; pl. contempláþiile (sil. -þi-i-)
consultäri contemporán adj. m., pl. contemporáni;
consultáþie s. f. (sil. -þi-e), art. con- f. sg. contemporánã, pl. contemporáne
sultáþia (sil. -þi-a), g.-d. art. consultáþiei; contemporaneitáte s. f. (sil. -ne-i-),
pl. consultáþii, art. consultáþiile (sil. -þi-i-) g.-d. art. contemporaneitäþii
consúm s. n., pl. consúmuri contenciós adj. m. (sil. -ci-os), pl.
conºtiént adj. m. (sil. -ºti-ent), pl. contencióºi; f. sg. contencioásã, pl.
conºtiénþi; f. sg. conºtiéntã, pl. conºtiénte contencioáse
conºtientizáre s. f., pl. conºtientizäri contenciós s. n. (sil. -ci-os), pl.
conºtiinciós adj. m. (sil. -ºti-in-cios), pl. contencioáse
conºtiincióºi; f. sg. conºtiincioásã, pl. contení vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl.
conºtiincioáse contenésc, imperf. 3 sg. conteneá; conj.
conºtiinciozitáte s. f. (sil. -ºti-in-cio-), prez. 3 sg. ºi pl. conteneáscã
g.-d. art. conºtiinciozitäþii contésã s. f., g.-d. art. contései; pl. contése
conºtiínþã s. f., pl. conºtiínþe contestá vb., ind. prez. 1 sg. contést,
cont s. n., pl. cónturi 3 sg. ºi pl. contéstã
contá vb., ind. prez. 1 sg. contéz, 3 sg. contestábil adj. m., pl. contestábili; f. sg.
ºi pl. conteázã contestábilã, pl. contestábile
c contestatár 94
contestatár adj. m., pl. contestatári; asumã, se molipseºte) contracteázã, (se
f. sg. contestatárã, pl. contestatáre strâng(e), se micºoreazã) contráctã
contestáþie s. f. (sil. -þi-e), art. contestáþia contractábil adj. m., pl. contractábili;
(sil. -þi-a), g.-d. art. contestáþiei; pl. f. sg. contractábilã, pl. contractábile
contestáþii, art. contestáþiile (sil. -þi-i-) contractíl adj. m., pl. contractíli; f. sg.
contéxt s. n., pl. contéxte contractílã, pl. contractíle
contíguu adj. m. (sil. -gu-u), pl. contractuál adj. m. (sil. -tu-al), pl.
contígui; f. sg. contíguã (sil. -gu-ã), pl. contractuáli; f. sg. contractuálã, pl.
contígue (sil. -gu-e) contractuále
continént s. n., pl. continénte contrácþie s. f. (sil. -þi-e), art. contrácþia
continentál adj. m., pl. continentáli; (sil. -þi-a), g.-d. art. contrácþiei; pl.
f. sg. continentálã, pl. continentále contrácþii, art. contrácþiile (sil. -þi-i-)
continénþã s. f., g.-d. art. continénþei; pl. contracurént s. m., pl. contracurénþi
continénþe contradictóriu adj. m. [-riu pron. -rìu],
contingént adj. m., pl. contingénþi; f. sg. f. contradictórie (sil. -ri-e); pl. m. ºi f.
contingéntã, pl. contingénte contradictórii
contingént s. n., pl. contingénte contradícþie s. f. (sil. -þi-e), art.
contingénþã s. f., g.-d. art. contingénþei; contradícþia (sil. -þi-a), g.-d. art.
pl. contingénþe contradícþiei; pl. contradícþii, art.
continuitáte s. f. (sil. -nu-i-), g.-d. art. contradícþiile (sil. -þi-i-)
continuitäþii; pl. continuitäþi contrafáce vb., ind. prez. 1 sg.
contínuu adj. m. (sil. -nu-u), pl. contrafác, 1 pl. contrafácem, 2 pl.
contínui; f. sg. contínuã (sil. -nu-ã), pl. contrafáceþi
contínue (sil. -nu-e) contrafórt s. n., pl. contrafórturi
contondént adj. m., pl. contondénþi; contráge vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl.
f. sg. contondéntã, pl. contondénte contrág, 1 pl. contrágem; part. contrás
contopíre s. f., g.-d. art. contopírii; pl. contraindicá vb. (sil. -tra-in-), ind.
contopíri prez. 3 sg. ºi pl. contraindícã
contór s. n., pl. contoáre contramandá vb., ind. prez. 1 sg.
contorsionát adj. m. (sil. -si-o-), pl. contramandéz, 3 sg. ºi pl. contraman-
contorsionáþi; f. sg. contorsionátã, pl. deázã
contorsionáte contrapúnct s. n.
contorsiúne s. f., pl. contorsiúni contrár adj. m., pl. contrári; f. sg.
contraamirál s. m., pl. contraamiráli contrárã, pl. contráre
contrabándã s. f., g.-d. art. contrabán- contrár (ceea ce e opus) s. n.
dei; pl. contrabánde contrár prep.
contracará vb., ind. prez. 1 sg. contrarefórmã s. f., g.-d. art. contra-
contracaréz, 3 sg. ºi pl. contracareázã refórmei
contráct s. n., pl. contrácte contrarevolúþie s. f., pl. contrarevolúþii
contractá vb., ind. prez. 1 sg. contractéz, contrariá vb. (sil. -ri-a-), ind. prez. 1 sg.
3 sg. ºi pl. (încheie un contract, îºi contrariéz, 3 sg. ºi pl. contrariázã, 1 pl.
95 convertíbil c
contrariém (sil. -ri-em); conj. prez. 3 sg. conturbá vb., ind. prez. 1 sg. contúrb,
ºi pl. contrariéze; ger. contrariínd (sil. 3 sg. ºi pl. contúrbã
-ri-ind) contúzie s. f. (sil. -zi-e), art. contúzia (sil.
contrarietáte s. f. (sil. -ri-e-), g.-d. art. -zi-a), g.-d. art. contúziei; pl. contúzii, art.
contrarietäþii contúziile (sil. -zi-i-)
contráriu s. n. [-riu pron. -rìu], art. conþinút s. n., pl. conþinúturi
contráriul; pl. contrárii, art. contráriile conþopíst s. m., pl. conþopíºti
(sil. -ri-i) conþopístã s. f., pl. conþopíste
contrasemná vb., ind. prez. 1 sg. convalescénþã s. f., g.-d. art. conva-
contrasemnéz, 3 sg. ºi pl. contrasemneázã lescénþei; pl. convalescénþe
contraspionáj s. n. (sil. -spi-o-), pl. convécþie s. f. (sil. -þi-e), art. convécþia
contraspionáje (sil. -þi-a), g.-d. art. convécþiei; pl.
contrást s. n., pl. contráste convécþii, art. convécþiile (sil. -þi-i-)
contrastá vb., ind. prez. 1 sg. contrastéz, conveiér s. n. (sil. -ve-ier), pl. conveiére
3 sg. ºi pl. contrasteázã convenábil adj. m., pl. convenábili;
contrastánt adj. m., pl. contrastánþi; f. sg. convenábilã, pl. convenábile
f. sg. contrastántã, pl. contrastánte conveniénþã s. f. (sil. -ni-en-), g.-d. art.
contratímp s. m., pl. contratímpi conveniénþei; pl. conveniénþe
contratorpilór s. n., pl. contratorpiloáre convénþie s. f. (sil. -þi-e), art. convénþia
contravení vb., ind. prez. 1 sg. (sil. -þi-a), g.-d. art. convénþiei; pl.
contravín, 1 pl. contravením; imperf. convénþii, art. convénþiile (sil. -þi-i-)
3 sg. contraveneá; conj. prez. 3 sg. ºi pl. convenþionál adj. m. (sil. -þi-o-), pl.
contravínã convenþionáli; f. sg. convenþionálã, pl.
contravénþie s. f. (sil. -þi-e), art. convenþionále
contravénþia (sil. -þi-a), g.-d. art. convenþionalísm s. n. (sil. -þi-o-)
contravénþiei; pl. contravénþii, art. convérge vb., ind. prez. 3 pl. convérg,
contravénþiile (sil. -þi-i-) imperf. 3 sg. convergeá; conj. prez. 3 sg.
contribuábil s. m. (sil. -bu-a-), pl. ºi pl. conveárgã
contribuábili convergént adj. m., pl. convergénþi;
contribúþie s. f. (sil. -þi-e), art. f. sg. convergéntã, pl. convergénte
contribúþia (sil. -þi-a), g.-d. art. convergénþã s. f., g.-d. art. convergénþei;
contribúþiei; pl. contribúþii, art. pl. convergénþe
contribúþiile (sil. -þi-i-) conversaþionál adj. m., pl. conver-
contról s. n., pl. controále saþionáli; f. sg. conversaþionálã, pl.
controversá vb., ind. prez. 1 sg. conversaþionále
controverséz, 3 sg. ºi pl. controverseázã conversiúne s. f., pl. conversiúni
controvérsã s. f., g.-d. art. controvérsei; convertí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl.
pl. controvérse convertésc, imperf. 3 sg. converteá; conj.
contúr s. n., pl. contúruri prez. 3 sg. ºi pl. converteáscã
conturá vb., ind. prez. 1 sg. conturéz, convertíbil adj. m., pl. convertíbili; f. sg.
3 sg. ºi pl. contureázã convertíbilã, pl. convertíbile
c convertizáre 96
convertizáre s. f., g.-d. art. convertizärii; coordonáre s. f. (sil. co-or-), pl.
pl. convertizäri coordonäri
convertizór s. n., pl. convertizoáre coordonátã s. f., pl. coordonáte
convéx adj. m., pl. convécºi; f. sg. coordonatór adj. m., (persoanã) s. m.
convéxã, pl. convéxe (sil. co-or-), pl. coordonatóri
convieþuí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. coordonatór (aparat) s. n. (sil. co-or-),
convieþuiésc, imperf. 3 sg. convieþuiá; pl. coordonatoáre
conj. prez. 1 sg. ºi pl. convieþuiáscã cópcã s. f., g.-d. art. cópcii; pl. copci
convínge vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. cópie s. f. (sil. -pi-e), art. cópia (sil.
convíng, perf. s. 1 sg. convinséi, 1 pl. -pi-a), g.-d. art. cópiei; pl. cópii, art.
convínserãm; part. convíns cópiile (sil. -pi-i-)
convíngere s. f., g.-d. art. convíngerii; copiére s. f. (sil. -pi-e-), g.-d. art. copiérii;
pl. convíngeri pl. copiéri
convocá vb., ind. prez. 1 sg. convóc, copilãríe s. f., art. copilãría, g.-d. art.
3 sg. ºi pl. convoácã; conj. prez. 3 sg. ºi copilãríei; pl. copilãríi, art. copilãríile
pl. convoáce copiléþ s. m., pl. copiléþi
convói s. n., pl. convoáie copiós adj. m. (sil. -pi-os), pl. copióºi;
convúlsie s. f. (sil. -si-e), art. convúlsia f. sg. copioásã, pl. copioáse
(sil. -si-a), g.-d. art. convúlsiei; pl. copíst s. m., pl. copíºti
convúlsii, art. convúlsiile (sil. -si-i-) copístã s. f., pl. copíste
convulsív adj. m., pl. convulsívi; f. sg. coplanár adj. m. (sil. -pla-), pl.
convulsívã, p1. convulsíve coplanári; f. sg. coplanárã, pl. coplanáre
cooperá vb. (sil. co-o-), ind. prez. 1 sg. copleºí vb. (sil. -ple-), ind. prez. 1 sg.
cooperéz, 3 sg. ºi pl. coopereázã ºi 3 pl. copleºésc, imperf. 3 sg. copleºeá;
cooperáre s. f. (sil. co-o-); pl. cooperäri conj. prez. 3 sg. ºi pl. copleºeáscã
cooperatíst adj. m. (sil. co-o-), pl. copolimér s. n., pl. copoliméri
cooperatíºti; f. sg. cooperatístã, pl. copolimerizáre s. f., pl. copolimerizäri
cooperatíste coproprietár s. m. (sil. -pro-pri-e-), pl.
cooperatívã s. f. (sil. co-o-), g.-d. art. coproprietári
cooperatívei; pl. cooperatíve coproprietáte s. f. (sil. -pro-); pl.
cooperativizáre s. f. (sil. co-o-), g.-d. art. coproprietäþi
cooperativizärii; pl. cooperativizäri copulatív adj. m., pl. copulatívi; f. sg.
cooperatór s. m. (sil. co-o-), pl. copulatívã, pl. copulatíve
cooperatóri cópulã s. f., g.-d. art. cópulei; pl. cópule
cooperáþie s. f. (sil. co-o-), pl. cooperáþii cor s. n., pl. córuri
cooptá vb. (sil. co-op-), ind. prez. 1 sg. coracoíd adj. m. (sil. co-id), pl.
cooptéz, 3 sg. ºi pl. coopteázã coracoízi; f. sg. coracoídã, pl. coracoíde
coordinatív adj. m., pl. coordinatívi; corál adj. m., pl. coráli; f. sg. corálã, pl.
f. sg. coordinatívã, pl. coordinatíve corále
coordoná vb. (sil. co-or-), ind. prez. corál (zool.) s. m., pl. coráli
1 sg. coordonéz, 3 sg. ºi pl. coordoneázã corál (cântec religios) s. n., pl. corále
97 corn c
coraliér s. m., adj. m. (sil. -li-er), pl. coreligionár s. m. (sil. -gi-o-), pl.
coraliéri; f. sg. coraliérã, pl. coraliére coreligionári
coraligén adj. m., pl. coraligéni; f. sg. coreligionárã s. f. (sil. -gi-o-), g.-d. art.
coraligénã, pl. coraligéne coreligionárei; pl. coreligionáre
corán s. n. corepetitór s. m., pl. corepetitóri
corapórt s. n., pl. corapoárte corespondá vb., ind. prez. 1 sg.
corb s. m., pl. corbi corespondéz, 3 sg. ºi pl. corespondeázã
corcitúrã s. f., g.-d. art. corcitúrii; pl. corespondént s. m., adj. m., pl.
corcitúri corespondénþi; f. sg. corespondéntã, pl.
corcodúº s. m., pl. corcodúºi corespondénte
corcodúºã s. f., art. corcodúºa, g.-d. art. corespondénþã s. f., g.-d. art.
corcodúºei; pl. corcodúºe corespondénþei; pl. corespondénþe
cord (anat., tehn.) s. n., pl. córduri corespúnde vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl.
cord (þesãturã) s. n. corespúnd; conj. prez. 3 sg. ºi pl.
cordát adj. m., pl. cordáþi; f. sg. cordátã, corespúndã; ger. corespunz÷nd
pl. cordáte coriál adj. m. (sil. -ri-al), pl. coriáli; f. sg.
cordát s. n., pl. cordáte coriálã, pl. coriále
cordiál adj. m. (sil. -di-al), pl. cordiáli; coriámb s. m. (sil. -ri-amb), pl.
f. sg. cordiálã, pl. cordiále coriámbi
cordialitáte s. f. (sil. -di-a-), g.-d. art. coriándru s. m. (sil. -ri-an-), art.
cordialitäþii coriándrul; pl. coriándri
cordón s. n., pl. cordoáne corídã s. f., g.-d. art. corídei; pl. coríde
coréct adj. m., pl. corécþi; f. sg. coréctã, coridór s. n., pl. coridoáre
pl. corécte coriféu s. m., art. coriféul; pl. coriféi, art.
corectitúdine s. f., g.-d. art. corec- coriféii
titúdinii corigént adj. m., s. m., pl. corigénþi;
corectív s. n., pl. corectíve f. sg. corigéntã, pl. corigénte
corécþie s. f. (sil. -þi-e), art. corécþia (sil. corigénþã s. f., g.-d. art. corigénþei; pl.
-þi-a), g.-d. art. corécþiei; pl. corécþii, art. corigénþe
corécþiile (sil. -þi-i-) corigíbil adj. m., pl. corigíbili; f. sg.
corecþionál adj. m. (sil. -þi-o-), pl. corigíbilã, pl. corigíbile
corecþionáli; f. sg. corecþionálã, pl. corímb s. n., pl. corímbe
corecþionále corindón s. n.
coregrafíe s. f. (sil. -gra-), art. coregrafía, coríntic adj. m., pl. coríntici; f. sg.
g.-d. coregrafíi, art. coregrafíei corínticã, pl. coríntice
corelá vb., ind. prez. 1 sg. coreléz, 3 sg. corm s. n., pl. córmuri
ºi pl. coreleázã cormánã s. f., g.-d. art. cormánei; pl.
corelatív adj. m., pl. corelatívi; f. sg. cormáne
corelatívã, pl. corelatíve cormofítã s. f., pl. cormofíte
corelatív s. n., pl. corelatíve cormorán s. m., pl. cormoráni
coreláþie s. f., pl. coreláþii corn (bot., muz.) s. m., pl. corni
c corn 98
corn (de animale, de instrumente) cortégiu s. n. [-giu pron. -gìu], art.
s. n., pl. coárne cortegíul; pl. cortegíi, art. cortegíile (sil.
corn (franzeluþã, recipient, colþ, -gi-i-)
instrument-semnal de vânãtoare) córtex s. n., pl. córtexuri
s. n., pl. córnuri corticál adj. m., pl. corticáli; f. sg.
cornée s. f., art. cornéea, g.-d. art. corticálã, pl. corticále
cornéei; pl. cornée cortínã s. f., g.-d. art. cortínei; pl.
córner (econ., sport) s. n., pl. córnere cortíne
corníºã s. f., art. corniºa, g.-d. art. corúpe vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl.
corníºei; pl. corníºe corúp; part. corúpt
cornút adj. m., pl. cornúþi; f. sg. corúpt adj. m., pl. corúpþi; f. sg. corúptã,
cornútã, pl. cornúte pl. corúpte
coroánã s. f., g.-d. art. coroánei; pl. corúpþie s. f. (sil. -þi-e), art. corúpþia (sil.
coroáne -þi-a), g.-d. art. corúpþiei; pl. corúpþii, art.
coroborá vb., ind. prez. 1 sg. coroboréz, corúpþiile (sil. -þi-i-)
3 sg. ºi pl. coroboreázã corvétã s. f., pl. corvéte
corodábil adj. m., pl. corodábili; f. sg. cosẠs. m., pl. cosáºi
corodábilã, pl. corodábile cosecántã s. f., pl. cosecánte
coroídã s. f., g.-d. art. coroídei; pl. cósinus s. n., pl. cósinusuri
coroíde cositór adj. m., (persoanã) s. m., pl.
corolár s. n., pl. coroláre cositóri; f. sg. ºi pl. cositoáre
corólã s. f., g.-d. art. corólei; pl. coróle cositór (staniu) s. n.; simb. Sn
coronamént s. n., pl. coronaménte cosíþã s. f., g.-d. art. cosíþei, pl. cosíþe
coronár adj. n., f. coronárã, pl. n. ºi f. cosméticã s. f., g.-d. art. cosméticii
coronáre cósmic adj. m., pl. cósmici; f. sg.
corosív adj. m., pl. corosívi; f. sg. cósmicã, pl. cósmice
corosívã, pl. corosíve cosmodróm s. n. (sil. -drom), pl.
coroziúne s. f. (sil. -zi-u-), g.-d. art. cosmodrómuri
coroziúnii; pl. coroziúni cosmogoníe s. f., art. cosmogonía, g.-d.
corp (trup, obiect, ansamblu, unitate) cosmogoníi, art. cosmogoníei
s. n., pl. córpuri cosmografíe s. f. (sil. -gra-), g.-d. art.
corp (chim.) s. m., pl. corpi cosmografíei
corpolént adj. m., pl. corpolénþi; f. sg. cosmologíe s. f., art. cosmología, g.-d.
corpoléntã, pl. corpolénte cosmologíi, art. cosmologíei
corporáþie s. f. (sil. -þi-e), art. corporáþia cosmonaút s. m., pl. cosmonaúþi
(sil. -þi-a), g.-d. art. corporáþiei; pl. cosmonaútã s. f., pl. cosmonaúte
corporáþii,art. corporáþiile (sil. -þi-i-) cosmonaúticã s. f., g.-d. art. cosmo-
corpúscul s. m./s. n., pl. corpúsculi/ naúticii
corpúscule cosmopolít adj. m., s. m., pl. cosmopolíþi;
corsáj s. n., pl. corsáje f. sg. cosmopolítã, pl. cosmopolíte
corsár s. m., pl. corsári cosmopolitísm s. n.
99 cramponá c
cósmos s. n. cotropí vb. (sil. -tro-), ind. prez. 1 sg.
cost s. n., pl. cósturi ºi 3 pl. cotropésc, imperf. 3 sg. cotropeá;
costál adj. m., pl. costáli; f. sg. costálã, conj. prez. 3 sg. ºi pl. cotropeáscã
pl. costále cotropitór adj. m., s. m. (sil. -tro-), pl.
costelív adj. m., pl. costelívi; f. sg. cotropitóri; f. sg. ºi pl. cotropitoáre
costelívã, pl. costelíve cotrúþã s. f. (sil. -tru-), g.-d. art. cotrúþei;
costíº adj. m., pl. costíºi; f. sg. costíºã, pl. cotrúþe
pl. costíºe coþcár s. m., pl. coþcári
costíºã s. f., art. costíºa, g.-d. art. costíºei; coulómb s. m. [cou- pron. fr. cu-], pl.
pl. costíºe coulómbi; simb. C
costobóci s. m. pl. covalént adj. m., pl. covalénþi; f. sg.
costréi s. m., pl. costréi, art. costréii covaléntã, pl. covalénte
coºárcã s. f., g.-d. art. coºärcii; pl. covalénþã s. f., pl. covalénþe
coºärci covátã s. f., g.-d. art. covéþii; pl. covéþi
coºciúg s. n., pl. coºciúge covârºí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl.
coºcogeámite adj. invar. covârºésc, imperf. 3 sg. covârºeá; conj.
coºmár s. n., pl. coºmáruri prez. 3 sg. ºi pl. covârºeáscã
coºmelíe s. f., art. coºmelía, g.-d. art. covercót s. n., pl. covercóturi
coºmelíei; pl. coºmelíi, art. coºmelíile covérgã s. f., g.-d. art. covérgii; pl.
coºuléþ s. n., pl. coºuléþe covérgi
cot (unitate de mãsurã) s. m., pl. coþi covértã (nav.) s. f., g.-d. art. covértei; pl.
cot (anat.) s. n., pl. coáte covérte
cot (geogr., tehn.) s. n., pl. cóturi coviltír s. n., pl. coviltíre
cotá vb., ind. prez. 3 sg. ºi pl. coteázã cóvru s. n. (sil. -vru), art. cóvrul; pl.
cotangéntã s. f., pl. cotangénte; simb. cot cóvruri
sau cotg coxál adj. n., f. coxálã; pl. n. ºi f. coxále
cótã s. f., pl. cóte coxalgíe s. f. (sil. mf. cox-)
coteríe s. f., art. cotería, g.-d. art. coteríei; cóxã s. f., g.-d. art. cóxei; pl. cóxe
pl. coteríi, art. coteríile cozeríe s. f., art. cozería, g.-d. art.
cotidián adj. m. (sil. -di-an), pl. cozeríei; pl. cozeríi, art. cozeríile
cotidiéni (sil. -di-eni); f. sg. cotidiánã, pl. crab s. m., pl. crabi
cotidiéne cracáre s. f., g.-d. art. cracärii; pl.
cotidián s. n. (sil. -di-an), pl. cotidiene cracäri
(sil. -di-e-) crah s. n., pl. cráhuri
cotígã s. f., g.-d. art. cotígii; pl. cotígi crai s. m., pl. crai, art. cráii
cotiledón s. n., pl. cotiledoáne cráinic s. m., pl. cráinici
cotiledonát adj. m., pl. cotiledonáþi; crámpã s. f., g.-d. art. crámpei; pl.
f. sg. cotiledonátã, pl. cotiledonáte crámpe
cotizáþie s. f. (sil. -þi-e), art. cotizáþia (sil. crampón s. n., pl. crampoáne
-þi-a); pl. cotizáþii, art. cotizáþiile (sil. -þi-i-) cramponá vb., ind. prez. 1 sg.
cotlón s. n. (sil. -tlon), pl. cotloáne cramponéz, 3 sg. ºi pl. cramponeázã
c craniát 100
craniát s. n. (sil. -ni-at), pl. craniáte creáþie s. f. (sil. cre-a-þi-e), art. creáþia
crániu s. n. [-niu pron. -nìu], art. (sil. -þi-a), g.-d. art. creáþiei; pl. creáþii,
crániul; pl. cránii, art. crániile (sil. art. creáþiile (sil. -þi-i-)
-ni-i-) créde vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. créd,
crap s. m., pl. crapi 1 pl. crédem; conj. prez. 3 sg. ºi pl.
cras adj. m., pl. craºi; f. sg. crásã, pl. creádã; part. crezút
cráse credíbil adj. m., pl. credíbili; f. sg.
cratér/cráter s. n., pl. cratére/crátere credíbilã, pl. credíbile
crátimã s. f., g.-d. art. crátimei; pl. credibilitáte s. f., g.-d. art. credibilitäþii
crátime credínþã s. f., g.-d. art. credínþei; pl.
crátiþã s. f., g.-d.-art. crátiþei; pl. crátiþe credínþe
craváºã s. f., art. craváºa, g.-d. art. crédit s. n., pl. crédite
craváºei; pl. craváºe creditá vb., ind. prez. 1 sg. creditéz, 3 sg.
crâcní vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. ºi pl. crediteázã
crâcnésc, imperf. 3 sg. crâcneá; conj. creditór adj. m., s. m., pl. creditóri; f. sg.
prez. 3 sg. ºi pl. crâcneáscã ºi pl. creditoáre
crâmpéi s. n., pl. crâmpéie credúl adj. m., pl. credúli; f. sg. credúlã,
cr÷ncen adj. m., pl. cr÷nceni; f. sg. pl. credúle
cr÷ncenã, pl. cr÷ncene créier (anat.) s. m., pl. créieri
crâng s. n., pl. cr÷nguri créier (persoanã, element condu-
creá vb.,. ind. prez. 1 sg. creéz, 3 sg. cãtor) s. n., pl. créiere
ºi pl. creeázã, 1 pl. creäm; conj. prez. creioná vb., ind. prez. 1 sg. creionéz,
3 sg. ºi pl. creéze; ger. cre÷nd; part. 3 sg. ºi pl. creioneázã
creát crematóriu s. n. [-riu pron. -rìu], art.
creánþã s. f. (sil. cre-an-), g.-d. art. crematóriul; pl. crematórii, art.
creánþei; pl. creánþe crematóriile (sil. -ri-i-)
creáre s. f. (sil. cre-a-), g.-d. art. creärii; crémene s. f., g.-d. art. crémenii; pl.
pl. creäri crémeni
creástã s. f., g.-d. art. créstei; pl. créste cremónã s. f., g.-d. art. cremónei; pl.
creatínã s. f. (sil. cre-a-), g.-d. art. cremóne
creatínei crenát adj. m., pl. crenáþi; f. sg. crenátã,
creatinínã s. f. (sil. cre-a-), g.-d. art. pl. crenáte
creatinínei crenél s. n., pl. crenéluri
creatív adj. m., pl. creátivi; f. sg. creól s. m., adj. m., pl. creóli; f. sg.
creatívã, pl. creatíve creólã, g.-d. art. creólei, pl. creóle
creativitáte s. f., g.-d. art. cretivitäþii; pl. crep s. n., (sorturi) pl. crépuri
creativitäþi crepitánt adj. m., pl. crepitánþi; f. sg.
creatór adj. m., s. m. (sil. cre-a-), pl. crepitántã, pl. crepitánte
creatóri; f. sg. ºi pl. creatoáre crepúscul s. n., pl. crepúscule
creatúrã s. f. (sil. cre-a-), g.-d. art. crepusculár adj. m., pl. crepusculári;
creatúrii; pl. creatúri f. sg. crepusculárã, pl. crepusculáre
101 croaziérã c
crescãtór adj. m., s. m., pl. crescãtóri; criptogámã s. f., adj. f., g.-d. art.
f. sg. ºi pl. crescãtoáre criptogámei; pl. criptogáme
crestomaþíe s. f., art. crestomaþía, g.-d. criptográmã s. f. (sil. -gra-), g.-d. art.
art. crestomaþíei; pl. crestomaþíi, art. criptográmei; pl. criptográme
crestomaþíile crisalídã s. f., g.-d. art. crisalídei; pl.
creºtín adj. m., s. m., pl. creºtíni; f. sg. crisalíde
creºtínã, pl. creºtíne crispá vb., ind. prez. 1 sg. crispéz, 3 sg.
creºtinísm s. n. ºi pl. crispeázã
cretacéu s. n., art. cretacéul cristál (mineral) s. n., pl. cristále
cretácic adj. m., pl. cretácici; f. sg. cristál (obiect de cristal) s. n., pl.
cretácicã, pl. cretácice cristáluri
crétã s. f., pl. créte cristalín adj. m., pl. cristalíni; f. sg.
cretín adj. m., s. m., pl. cretíni; f. sg. cristalínã, pl. cristalíne
cretínã, pl. cretíne cristalít s. n., pl. cristalíte
cretinísm s. n. cristalizá vb., ind. prez. 1 sg. cristalizéz,
creuzét s. n. (sil. cre-u-), pl. creuzéte 3 sg. ºi pl. cristalizeázã
crevásã s. f., g.-d. art. crevásei; pl. cristalizáre s. f., g.-d. art. cristalizärii;
creváse pl. cristalizäri
crevétã s. f., pl. crevéte cristalizatór s. n., pl. cristalizatoáre
crez s. n., pl. crézuri cristalografíe s. f. (sil. -gra-), art.
crezãm÷nt s. n., pl. crezãmínte cristalografía, g.-d. cristalografíi, art.
crezól s. m., pl. crezóli cristalografíei
cric s. n., pl. crícuri cristéi/cristél s. m., pl. cristéi, art.
crichét s. n. cristéii
cricoíd adj. m., pl. cricoízi; f. sg. critériu s. n. [-riu pron -rìu], art.
cricoídã, pl. cricoíde critériul; pl. critérii, art. critériile (sil. -ri-i-)
crídã s. f., g.-d. art. crídei; pl. críde crític adj. m., pl. crítici; f. sg. críticã, pl.
crímã s. f., g.-d. art. crímei; pl. críme crítice
criminál adj. m., (persoanã) s. m., pl. crític (persoanã) s. m., pl. crítici
crimináli; f. sg. criminálã, pl. criminále criticá vb., ind. prez. 1 sg. crític, 3 sg.
crin s. m., pl. crini ºi pl. críticã
crinoíde s. n., pl. crinoíde criticábil adj. m., pl. criticábili; f. sg.
criolít s. n. (sil. cri-o-) criticábilã, pl. criticábile
criologíe s. f. (sil. cri-o-), art. criología, criticástru s. m., art. criticástrul; pl.
g.-d. criologíi, art. criologíei criticáºtri, art. criticáºtrii
críptã s. f., g.-d. art. críptei; pl. crípte críticã s. f., g.-d. art. críticii; (observaþii
críptic adj. m., pl. críptici; f. sg. crípticã, critice) pl. crítici
pl. críptice crívãþ s. n.
criptocristalín adj. m. (sil. -cris-), pl. crízã s. f., g.-d. art. crízei; pl. críze
criptocristalíni; f. sg. criptocristalínã, pl. croaziérã s. f. (sil. croa-zi-e-), g.-d. art.
criptocristalíne croaziérei; pl. croaziére
c crocánt 102
crocánt adj. m., pl. crocánþi; f. sg. cronicár s. m., pl. cronicári
crocántã, pl. crocánte crónicã s. f., g.-d. art. crónicii; pl. crónici
crochétã s. f., pl. crochéte cronográf s. n. (sil. -graf), pl. cronográfe
crochíu s. n. (sil. -chiu), art. crochíul; cronologíe s. f., art. cronología, g.-d. art.
pl. crochíuri cronologíei; pl. cronologíi, art. cronologíile
crocodíl s. m., pl. crocodíli cronometrá vb. (sil. -tra), ind. prez.
croitór s. m. (sil. cro-i-), pl. croitóri 1 sg. cronometréz, 3 sg. ºi pl. crono-
crom s. n., simb. Cr metreázã
cromá vb., ind. prez. 1 sg. croméz, 3 sg. cronométru s. n. (sil. -tru), art.
ºi pl. cromeázã cronométrul; pl. cronométre
cromáre s. f., g.-d. art. cromärii; pl. cros s. n., pl. crósuri
cromäri crósã s. f., g.-d. art. crósei; pl. cróse
cromát s. m., pl. cromáþi croºétã s. f., pl. croºéte
cromátic adj. m., pl. cromátici; f. sg. crotál (zool.) s. m., pl. crotáli
cromáticã, pl. cromátice crov s. n., pl. cróvuri
cromáticã s. f., g.-d. art. cromáticii crúce s. f., g.-d. art. crúcii; pl. cruci
cromatídã s. f., pl. cromatíde crucér s. m., pl. crucéri
cromatínã s. f., g.-d. art. cromatínei cruciádã s. f. (sil. -ci-a-), g.-d. art.
cromatísm s. n. cruciádei; pl. cruciáde
cromatofór s. m., pl. cromatofóri cruciál adj. m. (sil. -ci-al), pl. cruciáli;
cromatografíe s. f. (sil. -gra-), art. f. sg. cruciálã, pl. cruciále
cromatografía, g.-d. cromatografíi, art. cruciát s. m. (sil. -ci-at), pl. cruciáþi
cromatografíei crucificá vb., ind. prez. 1 sg. crucífic,
crómic adj. m., pl. crómici 3 sg. ºi pl. crucíficã
crómleh s.n., pl. crómlehuri crucifíx s. n., pl. crucifíxe/crucifíxuri
cromníchel s. n. cruciºãtór s. n., pl. cruciºãtoáre
cromofór s. m., pl. cromofóri crud adj. m., pl. cruzi; f. sg. crúdã, pl.
cromogén s. m., pl. cromogéni crúde
cromolitografíe s. f. (sil. -gra-), g.-d. crunt adj. m., pl. crunþi; f. sg. crúntã,
art. cromolitografíei pl. crúnte
cromoproteídã s. f. (sil. -pro-); pl. crúpã (zool., geogr.) s. f., g.-d. art.
cromoproteíde crúpei; pl. crúpe
cromosférã s. f. (sil. mf. -sfe-), g.-d. art. crupiér s. m. (sil. -pi-er), pl. crupiéri
cromosférei; pl. cromosfére crustacéu s. n., adj. n., pl. crustacée
cromozóm s. m., pl. cromozómi crústã s. f., g.-d. art. crústei; pl. crúste
cromozomiál/cromozomál adj. m., cruþá vb., ind. prez. 1 sg. cruþ, 3 sg. ºi
pl. cromozomiáli/cromozomáli; f. sg. pl. crúþã
cromozomiálã/cromozomálã, pl. cromo- ctítor s. m., pl. ctítori
zomiále/cromozomále ctítorã s. f., g.-d. art. ctítorei; pl. ctítore
crónic adj. m., pl. crónici; f. sg. crónicã, ctitoríe s. f., art. ctitoría, g.-d. art.
pl. crónice ctitoríei; pl. ctitoríi, art. ctitoríile
103 cultivatór c
cuántã s. f. (sil. cuan-), g.-d. art. cuántei; cugetá vb., ind. prez. 1 sg. cugét, 3 sg.
pl. cuánte ºi pl. cúgetã
cuántic adj. m. (sil. cuan-), pl. cuántici; cugetáre s. f., g.-d. art. cugetärii; pl.
f. sg. cuánticã, pl. cuántice cugetäri
cuantificá vb. (sil. cuan-), ind. prez. cuirasát s. n. (sil. cu-i-), pl. cuirasáte
1 sg. cuantífic, 3 sg. ºi pl. cuantíficã cuirásã s. f. (sil. cu-i-), g.-d. art. cuirásei;
cuantificatór s. m. (sil. cuan-), pl. pl. cuiráse
cuantificatóri cuiºoáre (condiment) s. n. pl.
cuántum s. n. (sil. cuan-), art. culánt adj. m., pl. culánþi; f. sg. culántã,
cuántumul; pl. cuántumuri pl. culánte
cuartét (sil. cuar-)/cvartét s. n., pl. cúlã s. f., g.-d. art. cúlei; pl. cúle
cuartéte/cvartéte culbéc s. m., pl. culbéci
cuarþ s. n., pl. cuárþuri culegãtoáre s. f., g.-d. art. culegãtoárei;
cuarþós adj. m. (sil. cuar-), pl. cuarþóºi; pl. culegãtoáre
f. sg. cuarþoásã, pl. cuarþoáse culegãtór s. m., pl. culegãtóri
cuaternár adj. m. (sil. cua-), pl. cúli s.m., pl. cúli, art. cúlii
cuaternári; f. sg. cuaternárã, pl. culinár adj. m., pl. culinári; f. sg.
cuaternáre culinárã, pl. culináre
cuaternár s. n. (sil. cua-) culisá vb., ind. prez. 1 sg. culiséz, 3 sg.
cub adj. m., pl. cubi ºi pl. culiseázã
cub s. n., pl. cúburi culísã s. f., g.-d. art. culísei; pl. culíse
cubáj s. n., pl. cubáje cúlme s. f., g.-d. art. cúlmii; pl. culmi
cúbic adj. m., pl. cúbici; f. sg. cúbicã, pl. culminá vb., ind. prez. 3 sg. ºi pl.
cúbice culmineázã
cubilóu s. n., art. cubilóul; pl. culminánt adj. m., pl. culminánþi; f. sg.
cubilóuri culminántã, pl. culminánte
cubísm s. n. culoár s. n., pl. culoáre
cubitál adj. m., pl. cubitáli; f. sg. culoáre s. f., g.-d. art. culórii; pl. culóri
cubitálã, pl. cubitále culpabilitáte s. f., g.-d. art. culpabi-
cúbitus s. n., art. cúbitusul litäþii; pl. culpabilitäþi
cuc s.m., voc. cucule!; pl. cuci cúlpã s. f., g.-d. art. cúlpei; pl. cúlpe
cucerí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. cult adj. m., pl. culþi; f. sg. cúltã, pl.
cucerésc, imperf. 3 sg. cucereá; conj. cúlte
prez. 3 sg. ºi pl. cucereáscã cult s. n., pl. cúlte
cucérnic adj. m., pl. cucérnici; f. sg. cultivá vb., ind. prez. 1 sg. cultív, 3 sg.
cucérnicã, pl. cucérnice ºi pl. cultívã; conj. prez. 3 sg. ºi pl.
cucurbitacée s. f., pl. cucurbitacée cultíve
cucútã s. f., pl. cucúte cultivatoáre s. f., g.-d. art. cultivatoárei;
cufundác s. m., pl. cufundáci pl. cultivatoáre
cufundár s. m., pl. cufundári cultivatór (persoanã) s. m., pl.
cúget s. n., pl. cúgete cultivatóri
c cultivatór 104
cultivatór (maºinã agricolã) s. n., pl. cupíd adj. m., pl. cupízi; f. sg. cupídã,
cultivatoáre pl. cupíde
culturalizá vb., ind. prez. 1 sg. cupiditáte s. f., g.-d. art. cupiditäþii
culturalizéz, 3 sg. ºi pl. culturalizeázã cuplá vb. (sil. -pla), ind. prez. 1 sg.
culturalizáre s. f., g.-d. art. cultura- cupléz, 3 sg. ºi pl. cupleázã
lizärii; pl. culturalizäri cupláj s. n. (sil. -plaj), pl. cupláje
cultúrã s. f., g.-d. art. cultúrii; pl. cuplét s. n. (sil. -plet), pl. cupléte
cultúri cúplu s. n. (sil. -plu), art. cúplul, pl.
culturísm s. n. cúpluri
cumán s. m., adj. m., pl. cumáni; f. sg. cupólã s. f., g.-d. art. cupólei; pl. cupóle
cumánã, pl. cumáne cupón s. n., pl. cupoáne
cumätru s. m. (sil. -tru), art. cumätrul, cupráre s. f. (sil. -pra-), g.-d. art.
voc. cumétre; pl. cumétri, art. cumétrii cuprärii; pl. cupräri
cúmen s. n. cúpric adj. m. (sil. -pric), pl. cúprici;
cuminecãtúrã s. f., g.-d. art. cumine- f. sg. cúpricã, pl. cúprice
cãtúrii; pl. cuminecãtúri cuprínde vb. (sil. -prin-), ind. prez.
cúmpãnã s. f., g.-d. art. cúmpenei; pl. 1 sg. ºi 3 pl. cuprínd, perf. s. 1 sg.
cúmpene cuprinséi, 1 pl. cuprínserãm; conj. prez.
cumpãní vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. 3 sg. ºi pl. cupríndã; part. cupríns
cumpãnésc, imperf. 3 sg. cumpãneá; cuprós adj. m., pl. cupróºi; f. sg.
conj. prez. 3 sg. ºi pl. cumpãneáscã cuproásã, pl. cuproáse
cúmpãt s. n. cuproxíd s. m. (sil. mf. cupr-), pl.
cumpãtáre s. f., g.-d. art. cumpãtärii cuproxízi
cumplít adj. m., pl. cumplíþi; f. sg. cúpru s. n. (sil. -pru), art. cúprul;
cumplítã, pl. cumplíte simb. Cu
cúmul s. n., pl. cúmuluri cuptór s. n., pl. cuptoáre
cumulárd s. m., pl. cumulárzi curá (a trata un bolnav) vb., ind. prez.
cumulárdã s. f., g.-d. art. cumulárdei; 3 sg. ºi pl. cureázã
pl. cumulárde curá (a curãþa ºtiuleþii) vb., ind. prez.
cúmulus s. m. 3 sg. ºi pl. cureázã/cúrã
cuneifórm adj. n., s. n. (sil. -ne-i-), f. curábil adj. m., pl. curábili; f. sg.
cuneifórmã; pl. n. ºi f. cuneifórme curábilã, pl. curábile
cunoáºte vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. curánt adj. m., pl. curánþi; f. sg.
cunósc, perf. s. 1 sg. cunoscúi, 3 sg. curántã, pl. curánte
cunoscú; part. cunoscút curatélã s. f., g.-d. art. curatélei; pl.
cunoáºtere s. f., g.-d. art. cunoáºterii; pl. curatéle
cunoáºteri curatív adj. m., pl. curatívi; f. sg.
cunoºtínþã s. f., g.-d. art. cunoºtínþei; pl. curatívã, pl. curatíve
cunoºtínþe cúrã s. f., g.-d. art. cúrei; pl. cúre
cúpã s. f., g.-d. art. cúpei; pl. cúpe curãtúrã s. f., g.-d. art. curãtúrii; pl.
cupéu s. n., art. cupéul; pl. cupéuri curãtúri
105 cutículã c
curb adj. m., pl. curbi; f. sg. cúrbã, pl. curmezíº adv.
cúrbe cúrpen s. m., pl. cúrpeni
cúrbã s. f., g.-d. art. cúrbei; pl. cúrbe curs s. n., pl. cúrsuri
curbilíniu adj. m. [-niu pron. -nìu], f. cúrsã s. f., g.-d. art. cúrsei; pl. cúrse
curbilínie (sil. -ni-e); pl. m. ºi f. curbilínii cursív adj. m., pl. cursívi; f. sg. cursívã,
curbúrã s. f., g.-d. art. curbúrii; pl. pl. cursíve
curbúri cursivitáte s. f., g.-d. art. cursivitäþii
curcubéu s. n., art. curcubéul; pl. cursór s. n., pl. cursoáre
curcubéie cúrte s. f., g.-d. art. cúrþii; pl. curþi
curéchi s. m. curteán s. m., pl. curténi
curént adj. m., pl. curénþi; f. sg. curéntã, curtezán s. m., pl. curtezáni
pl. curénte curtezánã s. f., g.-d. art. curtezánei; pl.
curént (de aer, marin) s. m., pl. curénþi curtezáne
curént (artistic, de idei) s. n., pl. curtoazíe s. f. (sil. -toa-), art. curtoazía,
curénte g.-d. art. curtoazíei; pl. curtoazíi, art.
curgãtór adj. m., pl. curgãtóri; f. sg. ºi curtoazíile
pl. curgãtoáre curúþ s. m., pl. curúþi
cúrie (diviziune tribalã, administraþie cúscrã s. f., g.-d. art. cúscrei; pl. cúscre
a bisericii) s. f. (sil. -ri-e), art. cúria (sil. cúscru s. m., art. cúscrul; pl. cúscri, art.
-ri-a), g.-d. art. cúriei; pl. cúrii, art. cúriile cúscrii
(sil. -ri-i-) custóde s. m., pl. custózi
curie (unitate de mãsurã) s. m. [pron. custúrã s. f., g.-d. art. custúrii; pl. custúri
fr. cü-rí]; simb. Ci cúºer adj. invar.
curiér (persoanã) s. m. (sil. -ri-er), pl. cutanát adj. m., pl. cutanáþi; f. sg.
curiéri cutanátã, pl. cutanáte
curiér (corespondenþã, publicaþie, cutanéu adj. m., pl. cutanéi; f. sg. ºi pl.
rubricã) s. n. (sil. -ri-er), (publicaþii, cutanée
rubrici) pl. curiére cutáre pr. m., f., g.-d. m. cutãrúia/ g.-d.
curiós adj. m. (sil. -ri-os), pl. curióºi; f. cutãréia; pl. m. ºi f. cutáre, g.-d.
f. sg. curioásã, pl. curioáse cutärora
curiu s. n. [pron. cürìu], art. curiul; cutáre s. f., g.-d. art. cutärii; pl. cutäri
simb. Cm cútã s. f., pl. cúte
curmá vb., ind. prez. 1 sg. curm, 3 sg. cúter s. n., pl. cútere
ºi pl. cúrmã, imperf. 3 sg. curmá; conj. cutezá vb., ind. prez. 1 sg. cutéz, 3 sg.
prez. 3 sg. ºi pl. cúrme ºi pl. cuteázã
curmál s. m., pl. curmáli cutezánþã s. f., g.-d. art. cutezánþei; pl.
curmálã s. f., g.-d. art. curmálei; pl. cutezánþe
curmále cutezãtór adj. m., s. m., pl. cutezãtóri;
curmãtúrã s. f., g.-d. art. curmãtúrii; pl. f. sg. ºi pl. cutezãtoáre
curmãtúri cutículã s. f., g.-d. art. cutículei; pl.
curméi s. n., art. curméiul; pl. curméie cutícule
c cutíe 106
cutíe s. f., art. cutía, g.-d. art. cutíei; pl. cuviós adj. m. (sil. -vi-os), pl. cuvióºi;
cutíi, art. cutíile f. sg. cuvioásã, pl. cuvioáse
cu toáte cã loc. conjcþ. cuzinét s.m., pl. cuzinéþi
cutreierá vb. (sil. -tre-), ind. prez. 1 sg. cvadragenár adj. m., s. m. (sil. -dra-),
cutreiér, 3 sg. ºi pl. cutreiérã pl. cvadragenári; f. sg. cvadragenárã, pl.
cutrémur s. n. (sil. -tre-), pl. cutrémure cvadragenáre
cutremurá vb. (sil. -tre-), ind. prez. cvadrát (tipogr.) s. m. (sil. -drat), pl.
1 sg. cutrémur, 3 sg. ºi pl. cutrémurã cvadráþi
cutremuráre s. f. (sil. -tre-), g.-d. art. cvadrát (pãtrat) s. n. (sil. -drat), pl.
cutremurärii; pl. cutremuräri cvadráte
cutremurãtór adj. m. (sil. -tre-), pl. cvadratúrã s. f. (sil. -dra-), g.-d. art.
cutremurãtóri; f. sg. ºi pl. cutremurãtoáre cvadratúrii; pl. cvadratúri
cutúmã s. f., g.-d. art. cutúmei; pl. cutúme cvadricentenár adj. m., s. n. cvadri-
cutumiár adj. m. (sil. -mi-ar), pl. centenári; f. sg. cvadricentenárã, pl.
cutumiári; f. sg. cutumiárã, pl. cutumiáre cvadricentenáre
cuþít s. n., pl. cuþíte cvadridimensionál adj. m. (sil. -si-o-),
cuþitár s. m., pl. cuþitári pl. cvadridimensionáli; f. sg. cvadridi-
cuþovláh s. m. (sil. -vlah), pl. cuþovláhi mensionálã, pl. cvadridimensionále
cuþovláhã s. f. (sil. -vla-), g.-d. art. cvadrigémeni adj. m. pl. (sil. -dri-), f.
cuþovláhei; pl. cuþovláhe cvadrigémene
cúvã s. f., g.-d. art. cúvei; pl. cúve cvadripartít adj. n. (sil. -dri-), f.
cuv÷nt s. n., pl. cuvínte cvadripartítã; pl. n. ºi f. cvadripartíte
cuvântá vb., ind. prez. 1 sg. cuvântéz, cvadripetál adj. m. (sil. -dri-), pl.
3 sg. ºi pl. cuvânteázã cvadripetáli; f. sg. cvadripetálã, pl.
cuvântáre s. f., g.-d. art. cuvântärii; pl. cvadripetále
cuvântäri cvadrisilábic adj. m., pl. cvadrisilábici;
cuvântãtór adj. m., s. m., pl. cuvân- f. sg. cvadrisilábicã, pl. cvadrisilábice
tãtóri; f. sg. ºi pl. cuvântãtoáre cvadruplá vb. (sil. -dru-pla), ind. prez.
cuvení vb., ind. prez. 3 sg. cuvíne, 3 pl. 1 sg. cvadrupléz, 3 sg. ºi pl. cvadrupleázã
cuvín, imperf. 3 sg. cuveneá; conj. prez. cvadrúplu adj. m. (sil. -dru-plu), pl.
3 sg. ºi pl. cuvínã; ger. cuvenínd cvadrúpli; f. sg. cvadrúplã, pl. cvadrúple
cuvenít adj. m., pl. cuveníþi; f. sg. cvartál s. n., pl. cvartále
cuvenítã, pl. cuveníte cvártã (tehn.) s. f., g.-d. art. cvártei; pl.
cuvertúrã s. f., g.-d. art. cuvertúrii; pl. cvárte
cuvertúri cvártã/cuártã (muz.) (sil. cuar-) s. f.,
cuvétã (geol., tehn.) s. f., pl. cuvéte g.-d. art. cvártei/cuártei; pl. cvárte/cuárte
cuviinciós adj. m. (sil. -vi-in-cios), pl. cvartét v. cuartet
cuviincióºi; f. sg. cuviincioásã, pl. cvietísm v. chietism
cuviincioáse cvíntã (muz.) s. f., g.-d. art. cvíntei; pl.
cuviínþã s. f. (sil. -vi-in-), g.-d. art. cvínte
cuviínþei; pl. cuviínþe cvintét (muz., sport) s. n., pl. cvintéte
CUPRINS
107

dac adj. m., s. m., pl. daci; f. sg. dácã,


d dánie s. f. (sil. -ni-e),y g.-d. art. dániei;
pl. dáce pl. dánii, art. dániile (sil. -ni-i-)
dácic adj. m., pl. dácici; f. sg. dácicã, pl. dans s. n., pl. dánsuri
dácice dantúrã s. f., g.-d. art. dantúrii; pl. dantúri
dacít s. n., pl. dacíte danubián adj. m. (sil. -bi-an), pl.
dáco-román adj. m., s. m., pl. danubiéni (sil. -bi-eni); f. sg. danubiánã,
dáco-románi; f. sg. dáco-románã, pl. pl. danubiéne
dáco-románe dar s. n., pl. dáruri
dactíl s. m., pl. dactíli dará s. f., art. daráua, g.-d. art. darálei;
dactilográfã s. f. (sil. -gra-), g.-d. art. pl. darále
dactilográfei; pl. dactilográfe darabánã s. f., g.-d. art. darabánei; pl.
dactilografiá vb.(sil. -gra-fi-a), ind. darabáne
prez. 1 sg. dactilografiéz; 3 sg. ºi pl. darác s. n., pl. daráce
dactilografiázã; 1 pl. dactilografiém (sil. dárãmite/dármite conjcþ.
-fi-em); conj. prez. 3 sg. ºi pl. dárdã s. f., g.-d. art. dárdei; pl. dárde
dactilografiéze; ger. dactilografiínd (sil. dáre s. f., g.-d. art. därii; pl. dãri
-fi-ind) darwinísm s. n.
dactiloscopíe s. f.(sil. mf.-sco-), art. dáscãl s. m., pl. dáscãli
dactiloscopía, g.-d. art. dactiloscopíei datá vb., ind. prez. 1 sg. datéz, 3 sg. ºi
dadaísm s. n. pl. dateázã
dáfin s. m., pl. dáfini dátã (soartã, obicei) s. f.
dájdie s. f. (sil. -di-e), g.-d. art. dájdiei; dátã (momentul unei întâmplãri,
pl. däjdii, art. däjdiile (sil. -di-i-) oarã) s. f., g.-d. art. däþii; pl. dãþi
dalác (plantã) s. m. dátã (calendaristicã, a unei pro-
dalác (boalã) s. n., pl. dalácuri bleme) s. f., pl. dáte
dálã s. f., g.-d. art. dálei; pl. dále dátinã s. f., g.-d. art. dátinii; pl. dátini
dálie s. f. (sil. -li-e), g.-d. art. dáliei; pl. datív s. n., pl. datíve
dálii, art. dáliile (sil. -li-i) datórnic s. m., pl. datórnici
dalmátic adj. m., pl. dalmátici; f. sg. datórnicã s. f., g.-d. art. datórnicei; pl.
dalmáticã, pl. dalmátice datórnice
daltonísm s. n. dáunã s. f. (sil. dã-u-), g.-d. art. dáunei;
daltoníst s. m., pl. daltoníºti pl. dáune
damnaþiúne s. f.(sil. -þi-u-), g.-d. art. dãdácã s. f., g.-d. art. dãdácei; pl. dãdáce
damnaþiúnii; pl. damnaþiúni dãinuí vb.(sil. -dãi-), ind. prez. 1 sg.
dánã s. f., g.-d. art. dánei; pl. dáne dãinuiésc/däinui, imperf. 3 sg. dãinuiá;
dángãt s. n., pl. dángãte conj. prez. 3 sg. ºi pl. dãinuiáscã/däinuie
d dãltuí 108
dãltuí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. debuºá vb., ind. prez. 1 sg. debuºéz,
dãltuiésc, imperf. 3 sg. dãltuiá; conj. 3 sg. ºi pl. debuºeázã, 1 pl. debuºäm;
prez. 3 sg. ºi pl. dãltuiáscã conj. prez. 3 sg. ºi pl. debuºéze; ger.
dãltuíre s. f., g.-d. art. dãltuírii; pl. dãltuíri debuº÷nd
dãuná vb. (sil. dã-u-), ind. prez. 1 sg. debuºéu s. n., art. debuºéul; pl.
dãunéz, 3 sg. ºi pl. dãuneázã debuºéuri/debuºée
dâmb s. n., pl. dâmburi debút s. n., pl. debúturi
d÷rdorã s. f. debutá vb., ind. prez. 1 sg. debutéz,
dârloágã s. f., g.-d. art. dârloágei; pl. 3 sg. ºi pl. debuteázã
dârloáge debutánt s. m., pl. debutánþi
dârlóg s. m., pl. dârlógi debutántã s. f., pl. debutánte
dârmón s. n., pl. dârmoáne decádã s. f., g.-d. art. decádei; pl. decáde
d÷rstã s. f., g. -d. art. d÷rstei; pl. d÷rste decadént adj. m., pl. decadénþi; f. sg.
dârz adj. m., pl. dârji; f. sg. d÷rzã, pl. decadéntã, pl. decadénte
d÷rze decadentísm s. n.
dârzénie s. f. (sil. -ni-e), art. dârzénia decadénþã s. f., g.-d. art. decadénþei; pl.
(sil. -ni-a), g.-d. dârzénii, art. dârzéniei decadénþe
deal s. n., pl. deáluri decaédru s. n. (sil. -ca-e-dru), art.
debandádã s. f., g.-d. art. debandádei decaédrul; pl. decaédre
debará s. f., art. debaráua, g.-d. art. decagón s. n., pl. decagoáne
debarálei; pl. debarále decagrám s. n. (sil. -gram), pl.
debarasá vb. ind. prez. 1 sg. debaraséz, decagráme; simb. dag
3 sg. ºi pl. debaraseázã decaláj s. n., pl. decaláje
debarcá vb., ind. prez. 1 sg. debárc, decalínã s. f., pl. decalíne
3 sg. ºi pl. debárcã decalítru s. m. (sil. -tru), art. decalítrul;
debarcadér s. n., pl. debarcadére pl. decalítri, art. decalítrii; simb. dal
debíl adj. m., pl. debíli; f. sg. debílã, pl. decalóg s. n., pl. decalóguri
debíle decamétru s. m. (sil. -tru), art.
débit s. n., pl. débite decamétrul; pl. decamétri, art. decamétrii;
debitá vb., ind. prez. 1 sg. debitéz, 3 sg. simb. dam
ºi pl. debiteázã decán s. m., pl. decáni
debitatór s. m., pl. debitatóri decantá vb., ind. prez. 1 sg. decantéz,
debitór adj. m., s. m., pl. debitóri, f. sg. 3 sg. ºi pl. decanteázã
ºi pl. debitoáre decantáre s. f., g.-d. art. decantärii; pl.
debléu s. n. (sil. -bleu), pl. debléuri decantäri
deblocá vb. (sil. -blo-), ind. prez. 1 sg. decantór s. n., pl. decantoáre
deblochéz, 3 sg. ºi pl. deblocheázã decapá vb., ind. prez. 1 sg. decapéz,
debordá vb., ind. prez. 1 sg. debordéz, 3 sg. ºi pl. decapeázã
3 sg. ºi pl. debordeázã decapánt s. n., pl. decapánte
debordánt adj. m., pl. debordánþi; f. sg. decapáre s. f., g.-d. art. decapärii; pl.
debordántã, pl. debordánte decapäri
109 decolá d
decapitá vb., ind. prez. 1 sg. decapitéz, decimétru s. m. (sil. -tru), art.
3 sg. ºi pl. decapiteázã decimétrul; pl. decimétri, art. decimétrii;
decapotábil adj. m., pl. decapotábili; simb. dm
f. sg. decapotábilã, pl. decapotábile decís adj. m., pl. decíºi; f. sg. decísã, pl.
decár s. m. (sil. mf. -ar), pl. decári decíse
decarboxiláre s. f. (sil. mf. -o-), g.-d. decisív adj. m., pl. decisívi; f. sg.
art. decarboxilärii; pl. decarboxiläri decisívã, pl. decisíve
decarburáre s. f., pl. decarburäri decízie s. f. (sil. -zi-e), art.decízia (sil.
decastér s. m. (sil. mf. -ster), pl. -zi-a), g.-d. art. decíziei; pl. decízii, art.
decastéri; simb. das decíziile (sil. -zi-i-)
decavá vb., ind. prez. 1 sg. decavéz, declamá vb. (sil. -cla-), ind. prez. 1 sg.
3 sg. ºi pl. decaveázã declám, 3 sg. ºi pl. declámã; ger. declam÷nd
decedá vb., ind. prez. 3 sg. decedeázã; declamatór adj. m. (sil. -cla-), pl.
ger. deced÷nd declamatóri; f. sg. ºi pl. declamatoáre
decéniu s. n. [-niu pron. -nìu], art. declamáþie s. f. (sil. -cla-, -þi-e), art.
decéniul; pl. decénii, art. decéniile (sil. declamáþia (sil. -þi-a), g.-d. art.
-ni-i-) declamáþiei; pl. declamáþii, art.
decént adj. m., pl. decénþi; f. sg. decéntã, declamáþiile (sil. -þi-i-)
pl. decénte declanºá vb. (sil. -clan-), ind. prez. 1 sg.
decénþã s. f., g.-d. art. decénþei declanºéz, 3 sg. ºi pl. declanºeázã, 1 pl.
decépþie s. f. (sil. -þi-e), art. decépþia (sil. declanºäm; conj. prez. 3 sg. ºi pl.
-þi-a), g.-d. art. decépþiei; pl. decépþii, art. declanºéze; ger. declanº÷nd
decépþiile (sil. -þi-i-) declará vb. (sil. -cla-), ind. prez. 1 sg.
decepþionísm s. n. (sil. -þi-o-) declár, 3 sg. ºi pl. declárã
decerná vb., ind. prez. 1 sg. decernéz/ declaráþie s. f. (sil. -cla-, -þi-e), art.
decérn, 3 sg. ºi pl. decerneázã/decérnã; declaráþia (sil. -þi-a), g.-d. art. declaráþiei;
conj. prez. 3 sg. ºi pl. decernéze/deceárnã pl. declaráþii, art. declaráþiile (sil. -þi-i-)
decés s. n., pl. decése/decésuri declasá vb. (sil. -cla-), ind. prez. 1 sg.
decibél s. m., pl. decibéli; simb. dB declaséz, 3 sg. ºi pl. declaseázã
decíde vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. decid, declasát s. m., adj. m., pl. declasáþi;
1 pl. decídem; conj. prez. 3 sg. ºi pl. f. sg. declasátã, pl. declasáte
decídã; ger. deciz÷nd; part. decís declín s. n. (sil. -clin), pl. declínuri
decigrám s. n. (sil. -gram), pl. decliná vb. (sil. -cli-), ind. prez. 1 sg.
decigráme; simb. dg declín, 3 sg. ºi pl. declínã
decilítru s. m. (sil. -tru), art. decilítrul; declináre s. f. (sil. -cli-), g.-d. art.
pl. decilítri, art. decilítrii; simb. dl declinärii; pl. declinäri
décima s. f. decóct s. n., pl. decócturi
decimá vb., ind. prez. 1 sg. deciméz, decodificáre s. f., pl. decodificäri
3 sg. ºi pl. decimeázã decodór s. n., pl. decodoáre
decimál adj. m., pl. decimáli; f. sg. decolá vb., ind. prez. 1 sg. decoléz, 3 sg.
decimálã, pl. decimále ºi pl. decoleázã
d decolonizáre 110
decolonizáre s. f., pl. decolonizäri dedá vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. dedáu;
decoltá vb., ind. prez. 1 sg. decoltéz, conj. prez. 3 sg. ºi pl. dedeá
3 sg. ºi pl. decolteázã dedicá vb., ind. prez. 1 sg. dedíc, 3 sg.
decompensá vb., ind. prez. 1 sg. ºi pl. dedícã; conj. prez. 3 sg. ºi pl. dedíce
decompenséz, 3 sg. ºi pl. decompenseázã dedicáþie s. f. (sil. -þi-e), art. dedicáþia
deconcertá vb., ind. prez. 1 sg. (sil. -þi-a), g.-d. art. dedicáþiei; pl.
deconcertéz, 3 sg. ºi pl. deconcerteázã dedicáþii, art. dedicáþiile (sil. -þi-i-)
deconectá vb., ind. prez. 1 sg. dediþél s. m., pl. dediþéi, art. dediþéii
deconectéz, 3 sg. ºi pl. deconecteázã dedublá vb. (sil. -bla), ind. prez. 1 sg.
decónt s. n., pl. decónturi dedubléz, 3 sg. ºi pl. dedubleázã
decontá vb., ind. prez. 1 sg. decontéz, dedubláre s. f., pl. dedubláre
3 sg. ºi pl. deconteázã; conj. prez. 3 sg. deductív adj. m., pl. deductívi; f. sg.
ºi pl. decontéze; ger. decont÷nd deductívã, pl. deductíve
decór s. n., pl. decóruri dedúcþie s. f. (sil. -þi-e), art. dedúcþia
decorá vb., ind. prez. 1 sg. decoréz, 3 sg. (sil. -þi-a), g.-d. art. dedúcþiei; pl.
ºi pl. decoreázã dedúcþii, art. dedúcþiile (sil. -þi-i-)
decoratív adj. m., pl. decoratívi; f. sg. dedurizáre s. f., g.-d. art. dedurizärii; pl.
decoratívã, pl. decoratíve dedurizäri
decoráþie s. f. (sil. -þi-e), art. decoráþia defalcá vb., ind. prez. 1 sg. defalchéz,
(sil. -þi-a), g.-d. art. decoráþiei; pl. 3 sg. ºi pl. defalcheázã
decoráþii, art. decoráþiile (sil. -þi-i-) defavorizá vb., ind. prez. 1 sg.
decorticá vb., ind. prez. 1 sg. decorti- defavorizéz, 3 sg. ºi pl. defavorizeázã
chéz, 3 sg. ºi pl. decorticheázã; conj. prez. defazáj s. n., pl. defazáje
3 sg. ºi pl. decortichéze; ger. decortic÷nd defãimá vb. (sil. -fãi-), ind. prez. 1 sg.
decrementáre s. f., g.-d. art. decre- defãiméz, 3 sg. ºi pl. defaimeázã
mentärii; pl. decrementäri deféct adj. m., pl. defécþi; f. sg. deféctã,
decrepít adj. m. (sil. -cre-), pl. decrepíþi; pl. defécte
f. sg. decrepítã, pl. decrepíte deféct s. n., pl. defécte
decrét s. n. (sil. -cret), pl. decréte defectív adj. m., pl. defectívi; f. sg.
decretá vb. (sil. -cre-), ind. prez. 1 sg. defectívã, pl. defectíve
decretéz, 3 sg. ºi pl. decreteázã; ger. decret÷nd defectologíe s. f., art. defectología, g.-d.
decupá vb., ind. prez. 1 sg. decupéz, defectologíi, art. defectologíei
3 sg. ºi pl. decupeázã defectoscóp s. n. (sil. mf. -scop), pl.
decupáj s. n., pl. decupáje defectoscoápe
decuplá vb. (sil. -pla), ind. prez. 1 sg. defectuós adj. m. (sil. -tu-os), pl.
decupléz, 3 sg. ºi pl. decupleázã defectuóºi; f. sg. defectuoásã, pl. defectuoáse
decúrge vb., ind. prez. 3 sg. decúrge defensív adj. m., pl. defensívi; f. sg.
decúrs s. n. defensívã, pl. defensíve
decusáþie s. f. (sil. -þi-e), art. decusáþia defensívã s. f., pl. defensíve
(sil. -þi-a), g.-d. art. decusáþiei; pl. defensór s. m., pl. defensóri
decusáþii, art. decusáþiile (sil. -þi-i-) deferénþã s. f., g.-d. art. deferénþei
111 dehiscénþã d
deferí vb., ind. prez. 1 sg. defér, 3 sg. ºi defúnct adj. m., s. m., pl. defúncþi; f. sg.
pl. deférã, imperf. 3 sg. defereá; conj. defúnctã (sil. -func-tã), g.-d. art.
prez. 3 sg. ºi pl. defére defúnctei, pl. defúncte
defertilizá vb., ind. prez. 1 sg. degajá vb., ind. prez. 1 sg. degajéz, 3 sg.
defertilizéz, 3 sg. ºi pl. defertilizeázã ºi pl. degajeázã, 1 pl. degajäm; conj.
defetísm s. n. prez. 3 sg. ºi pl. degajéze; ger. degaj÷nd
defetíst adj. m., s. m., pl. defetíºti; f. sg. („a rãspândi, a emana“ ºi: ind. prez.
defetístã, pl. defetíste 3 sg. degájã; conj. prez. 3 sg. ºi pl.
deficiénþã s. f. (sil. -ci-en-), g.-d. art. degáje)
deficiénþei; pl. deficiénþe degajáre s. f., g.-d. art. degajärii; pl.
deficít s. n., pl. deficíte degajäri
deficitár adj. m., pl. deficitári; f. sg. degaját adj. m., pl. degajáþi; f. sg.
deficitárã, pl. deficitáre degajátã, pl. degajáte
defiléu s. n.(sil. -leu), art. defiléul; pl. degazáre s. f., pl. degazäri
defiléuri degazolináre s. f., g.-d. art. degazoli-
definí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. närii; pl. degazolinäri
definésc, imperf. 3 sg. defineá; conj. degenerá vb., ind. prez. 1 sg. degeneréz,
prez. 3 sg. ºi pl. defineáscã 3 sg. ºi pl. degenereázã; conj. prez. 3 sg.
definitív adj. m., pl. definitívi; f. sg. ºi pl. degeneréze; ger. degener÷nd
definitívã, pl. definitíve degenerát adj. m., pl. degeneráþi; f. sg.
definitivá vb., ind. prez. 1 sg. degenerátã, pl. degeneráte
definitivéz, 3 sg. ºi pl. definitiveázã deghizá vb., ind. prez. 1 sg. deghizéz,
definitóriu adj. m. [-riu pron. -rìu], f. 3 sg. ºi pl. deghizeázã
definitórie (sil. -ri-e); pl. m. ºi f. definitórii deglutíþie s. f. (sil. -glu-, -þi-e), art.
definíþie s. f. (sil. -þi-e), art. definíþia (sil. deglutíþia (sil. -þi-a), g.-d. art. deglutíþiei;
-þi-a), g.-d. art. definíþiei; pl. definíþii, art. pl. deglutíþii, art. deglutíþiile (sil. -þi-i-)
definíþiile (sil. -þi-i-) degradá vb. (sil. -gra-), ind. prez. 1 sg.
deflectór adj. m. (sil. -flec-), pl. degradéz, 3 sg. ºi pl. degradeázã
deflectóri; f. sg. ºi pl. deflectoáre degradáre s. f. (sil. -gra-), pl. degradäri
deflectór s. n. (sil. -flec-), pl. deflectoáre degresá vb. (sil. -gre-), ind. prez. 1 sg.
deflexiúne s. f. (sil. -fle-), g.-d. art. degreséz, 3 sg. ºi pl. degreseázã
deflexiúnei degresánt adj. m., s. m. (sil. -gre-), pl.
deformá vb., ind. prez. 1 sg. deforméz, degresánþi; f. sg. degresántã, pl. degresánte
3 sg. ºi pl. deformeázã degrevá vb. (sil. -gre-), ind. prez. 1 sg.
deformáre s. f., pl. deformäri degrevéz, 3 sg. ºi pl. degreveázã
defraudá vb. (sil. -fra-u-), ind. prez. degustá vb., ind. prez. 1 sg. degúst,
1 sg. defraudéz, 3 sg. ºi pl. defraudeázã 3 sg. ºi pl. degústã
defriºá vb. (sil. -fri-), ind. prez. 1 sg. dehidrogenáre s. f., pl. dehidrogenäri
defriºéz, 3 sg. ºi pl. defriºeázã, 1 pl. dehiscént adj. m., pl. dehiscénþi; f. sg.
defriºäm; conj. prez. 3 sg. ºi pl. defriºéze; dehiscéntã, pl. dehiscénte
ger. defriº÷nd dehiscénþã s. f., g.-d. art. dehiscénþei
d deîmpãrþít 112
deîmpãrþít s. n. delimitá vb., ind. prez. 1 sg. delimitéz,
deînmulþít s. n. 3 sg. ºi pl. delimiteázã
dejécþie s. f. (sil. -þi-e), art. dejécþia (sil. delincvént s. m., pl. delincvénþi
-þi-a), g.-d. art. dejécþiei; pl. dejécþii, art. delincvéntã s. f., pl. delincvénte
dejécþiile (sil. -þi-i-) delincvénþã s. f., g.-d. art. delincvénþei;
dejucá vb., ind. prez. 1 sg. dejóc, 3 sg. pl. delincvénþe
ºi pl. dejoácã delír s. n., pl. delíruri
dejugá vb., ind. prez. 1 sg. dejúg, 3 sg. delirá vb., ind. prez. 1 sg. deliréz, 3 sg.
ºi pl. dejúgã ºi pl. delireázã
dejún s. n., pl. dejúnuri délniþã s. f., g.-d. art. délniþei; pl. délniþe
dejuná vb., ind. prez. 1 sg. dejunéz, délta (literã) s. m. invar.
3 sg. ºi pl. dejuneázã déltã (a unui fluviu) s. f., g.-d. art.
delapidá vb., ind. prez. 1 sg. delapidéz, déltei; pl. délte
3 sg. ºi pl. delapideázã deltoíd adj. m.(sil. -to-id), s. m., pl.
delaþiúne s. f. (sil. -þi-u-), g.-d. art. deltoízi; f. sg. deltoídã, pl. deltoíde
delaþiúnii; pl. delaþiúni delurós adj. m., pl. deluróºi; f. sg.
delãsáre s. f., g.-d. art. delãsärii; pl. deluroásã, pl. deluroáse
delãsäri demagóg s. m., pl. demagógi
delectá vb., ind. prez. 1 sg. delectéz, demagógã s. f., g.-d. art. demagógei; pl.
3 sg. ºi pl. delecteázã demagóge
delegá vb., ind. prez. 1 sg. delég, 3 sg. demagogíe s. f., art. demagogía, g.-d.
ºi pl. deleágã art. demagogíei; pl. demagogíi, art.
delegát s. m., pl. delegáþi demagogíile
delegátã s. f., pl. delegáte demará vb., ind. prez. 1 sg. demaréz,
delegáþie s. f., pl. delegáþii 3 sg. ºi pl. demareázã
delfín (zool., ist.) s. m., pl. delfíni demarcá vb., ind. prez. 1 sg. demarchéz/
deliberá vb., ind. prez. 1 sg. deliberéz, demárc, 3 sg. ºi pl. demarcheázã/demárcã
3 sg. ºi pl. delibereázã demarcáþie s. f. (sil. -þi-e), art.
delicát adj. m., pl. delicáþi; f. sg. demarcáþia (sil. -ti-a), g.-d. art.
delicátã, pl. delicáte demarcáþiei; pl. demarcáþii, art.
delicatésã s. f., pl. delicatése demarcáþiile (sil. -þi-i-)
deliciós adj. m. (sil. -cios), pl. delicióºi; demascá vb., ind. prez. 1 sg. demásc,
f. sg. delicioásã, pl. delicioáse 2 sg. demáºti, 3 sg. ºi pl. demáscã; conj.
delíciu s. n. [-ciu pron. -cìu ], art. prez. 3 sg. ºi pl. demáºte
delíciul; pl. delícii, art. delíciile (sil. -ci-i-) deménþã s. f., g.-d. art. deménþei; pl.
delíct s. n., pl. delícte deménþe
delicvescént (chim.) adj. m., pl. demenþiál adj. m. (sil. -þi-al), pl.
delicvescénþi; f. sg. delicvescéntã, pl. demenþiáli; f. sg. demenþiálã, pl.
delicvescénte demenþiále
delicvescénþã s. f., g.-d. art. delic- demérs s. n., pl. demérsuri
vescénþei demilitarizáre s. f., pl. demilitarizäri
113 denivelá d
demineralizáre s. f., pl. demineralizäri demonstrá vb., ind. prez. 1 sg.
demísie s. f. (sil. -si-e), art. demísia (sil. demonstréz, 3 sg. ºi pl. demonstreázã
-si-a), g.-d. art. demísiei; pl. demísii, art. demonstratív adj. m., pl. demonstratívi;
demísiile (sil. -si-i-) f. sg. demonstratívã, pl. demonstratíve
demisól s. n., pl. demisóluri demonstráþie s. f. (sil. -þi-e), art.
demíte vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. demonstráþia (sil. -þi-a), g.-d. art.
demít, 1 pl. demítem; conj. prez. 3 sg. ºi demonstráþiei; pl. demonstráþii, art.
pl. demítã; ger. demiþ÷nd; part. demís demonstráþiile (sil. -þi-i-)
demitizá vb., ind. prez.1 sg. demitizéz, demontá vb., ind. prez. 1 sg. demontéz,
3 sg. ºi pl. demitizeázã 3 sg. ºi pl. demonteázã; conj. prez. 3 sg.
demíu s. n., art. demíul; pl. demíuri ºi pl. demontéze
demiúrg s. m. (sil. -mi-urg) demoralizá vb., ind. prez. 1 sg.
demn adj. m., pl. demni; f. sg. démnã, demoralizéz, 3 sg. ºi pl. demoralizeázã
pl. démne demoralizáre s. f., g.-d. art. demora-
demnitár s. m., pl. demnitári lizärii; pl. demoralizäri
demnitáte s. f., g.-d. art. demnitäþii; pl. denaturá vb., ind. prez. 1 sg. denaturéz,
demnitäþi 3 sg. ºi pl. denatureázã
demobilá vb., ind. prez.1 sg. demobiléz, denaturalizá vb., ind. prez.1 sg.
3 sg. ºi pl. demobileázã denaturalizéz, 3 sg. ºi pl. denaturalizeázã
demobilizá vb., ind. prez. 1 sg. denaturánt adj. m., s. m., pl. denatu-
demobilizéz, 3 sg. ºi pl. demobilizeázã; ger. ránþi; f. sg. denaturántã, pl. denaturánte
demobiliz÷nd denaturáre s. f., g.-d. art. denaturärii;
democrát adj. m., s. m. (sil. -crat), pl. pl. denaturäri
democráþi; f. sg. democrátã, pl. democráte dendrítã s. f., pl. dendríte
democratísm s. n. (sil. -cra-) dendrografíe s. f. (sil. -gra-), art.
democratizáre s. f. (sil. -cra-), g.-d. art. dendrografía, g.-d. dendrografíi, art.
democratizärii; pl. democratizäri dendrografíei
democraþíe s. f. (sil. -cra-), art. dendrométru s. n. (sil. -tru), art.
democraþía, g.-d. art. democraþíei; pl. dendrométrul; pl. dendrométre
democraþíi, art. democraþíile denicotinizá vb., ind. prez. 1 sg.
demodá vb., ind. prez. 1 sg. demodéz, denicotinizéz, 3 sg. ºi pl. denicotinizeázã
3 sg. ºi pl. demodeázã dénie s. f. (sil. -ni-e), art. dénia (sil.
demoduláre s. f., pl. demoduläri -ni-a), g.-d. art. déniei; pl. dénii, art.
demoduláþie s. f., pl. demoduláþii déniile (sil. -ni-i-)
demografíe s. f. (sil. -gra-), art. demo- denigrá vb. (sil. -gra), ind. prez. 1 sg.
grafía, g.-d. demografíi, art. demografíei denigréz, 3 sg. ºi pl. denigreázã
demolá vb., ind. prez. 1 sg. demoléz, denigratór adj. m., s. m. (sil. -gra-), pl.
3 sg. ºi pl. demoleázã denigratóri; f. sg. ºi pl. denigratoáre
démon s. m., pl. démoni denitrificáre s. f., pl. denitrificäri
demonetizá vb., ind. prez. 1 sg. denivelá vb., ind. prez. 1 sg. deniveléz,
demonetizéz, 3 sg. ºi pl. demonetizeázã 3 sg. ºi pl. deniveleázã
d deniveláre 114
deniveláre s. f., pl. deniveläri dependínþã s. f., g.-d. art. dependínþei;
denotá vb., ind. prez. 3 sg. ºi pl. denótã; pl. dependínþe
conj. prez. 3 sg. ºi pl. denóte depéºã s. f., art. depéºa, g.-d. art. depéºei;
denotáþie s. f., pl. denotáþii pl. depéºe
dens adj. m., pl. denºi; f. sg. dénsã, pl. depilá vb., ind. prez. 1 sg. depiléz, 3 sg.
dénse ºi pl. depileázã
densimétru s. n. (sil. -tru), art. depistá vb., ind. prez. 1 sg. depistéz,
densimétrul; pl. densimétre 3 sg. ºi pl. depisteázã
densitáte s. f., g.-d. art. densitäþii; pl. deplasá vb. (sil. -pla-), ind. prez. 1 sg.
densitäþi deplaséz, 3 sg. ºi pl. deplaseázã
dentár adj. m., pl. dentári; f. sg. deplasáre s. f. (sil. -pla-), pl. deplasäri
dentárã, pl. dentáre deplasát adj. m., pl. deplasáþi; f. sg.
dentifórm adj. m., pl. dentifórmi; f. sg. deplasátã, pl. deplasáte
dentifórmã, pl. dentifórme deplorábil adj. m. (sil. -plo-), pl. deplo-
dentínã s. f., g.-d. art. dentínei; pl. dentíne rábili; f. sg. deplorábilã, pl. deplorábile
dentíþie s. f. (sil. -þi-e), art. dentíþia (sil. deponént (gram., fin.) adj. m., s. m.,
-þi-a), g. -d. art. dentíþiei; pl. dentíþii, art. pl. deponénþi; f. sg. deponéntã, pl.
dentíþiile (sil. -þi-i-) deponénte
denuclearizá vb. (sil. -cle-a-), ind. prez. depopulá vb., ind. prez. 1 sg. depopuléz,
1 sg. denuclearizéz, 3 sg. ºi pl. 3 sg. ºi pl. depopuleázã
denuclearizeázã deportá vb., ind. prez. 1 sg. deportéz,
denunþá vb., ind. prez.1 sg. denúnþ, 3 sg. ºi pl. deporteázã
3 sg. ºi pl. denúnþã deposedá vb., ind. prez. 1 sg. deposedéz,
denunþáre s. f., g.-d. art. denunþärii; pl. 3 sg. ºi pl. deposedeázã
denunþäri depóu s. n.(sil. -pou), art. depóul; pl.
deontologíe s. f. (sil. de-on-), art. depóuri
deontología, g.-d. deontologíi, art. depózit s. n., pl. depózite
deontologíei depozitá vb., ind. prez. 1 sg. depozitéz,
depaná vb., ind. prez. 1 sg. depanéz, 3 sg. ºi pl. depoziteázã
3 sg. ºi pl. depaneázã depozíþie s. f., pl. depozíþii
depanáre s. f., g.-d. art. depanärii; pl. depreciá vb. (sil. -pre-ci-a), ind. prez.
depanäri 1 sg. depreciéz, 3 sg. ºi pl. depreciázã, 1 pl.
depanór s. n., pl. depanoáre depreciém (sil. -ci-em); conj. prez. 3 sg. ºi
departamént s. n., pl. departaménte pl. depreciéze; ger. depreciínd (sil. -ci-ind)
depãná vb., ind. prez. 1 sg. deápãn/ depreciatív adj. m. (sil. -pre-ci-a-), pl.
dépãn, 2 sg. dépeni, 3 sg. deápãnã; conj. depreciatívi; f. sg. depreciatívã, pl.
prez. 3 sg. ºi pl. dépene depreciatíve
dependént adj. m., pl. dependénþi; f. sg. depresiúne s. f. (sil. -pre-si-u-), pl.
dependéntã, pl. dependénte depresiúni
dependénþã s. f., g.-d. art. dependénþei; depresív adj. m. (sil. -pre-), pl. depresívi;
pl. dependénþe f. sg. depresívã, pl. depresíve
115 descãzút d
deprimá vb. (sil. -pri-), ind. prez. 1 sg. derívã s. f., g.-d. art. derívei; pl. deríve
deprím, 3 sg. ºi pl. deprímã derizóriu adj. m. [-riu pron. .-rìu], f.
deprimánt adj. m. (sil. -pri-), pl. derizórie (sil. -ri-e); pl. m. ºi f. derizórii
deprimánþi; f. sg. deprimántã, pl. dermatográf s. n. (sil. -graf), pl.
deprimánte dermatográfe
deprimáre s. f. (sil. -pri-), g.-d. art. dermatológ s. m., pl. dermatológi
deprimärii; pl. deprimäri dermatológã s. f., g.-d. art. dermato-
depríndere s. f. (sil. -prin-), pl. deprínderi lógei; pl. dermatológe
deputát s. m., pl. deputáþi dermatologíe s. f., art. dermatología,
deputátã s. f., pl. deputáte g.-d. dermatologíi, art. dermatologíei
deraiá vb.(sil. -ra-ia), ind. prez. 1 sg. dermatózã s. f., g.-d. art. dermatózei; pl.
deraiéz, 3 sg. ºi pl. deraiázã, 1 pl. dermatóze
deraiém; conj. prez. 3 sg. ºi pl. deraiéze; dérmã s. f., g.-d. art. dérmei; pl. dérme
ger. deraínd dérmic adj. m., pl. dérmici; f. sg.
deranjá vb., ind. prez. 1 sg. deranjéz, dérmicã, pl. dérmice
3 sg. ºi pl. deranjeázã, 1 pl. deranjäm; derogá vb., ind. prez. 1 sg. deróg, 3 sg.
conj. prez. 3 sg. ºi pl. deranjéze; ger. ºi pl. derógã; conj. prez. 3 sg. ºi pl. deróge
deranj÷nd derulá vb., ind. prez. 1 sg. deruléz, 3 sg.
derapá vb., ind. prez. 1 sg. derapéz, ºi pl. deruleázã
3 sg. ºi pl. derapeázã; conj. prez. 3 sg. derutá vb., ind. prez. 1 sg. derutéz, 3 sg.
ºi pl. derapéze ºi pl. deruteázã
deratizá vb., ind. prez. 1 sg. deratizéz, derútã s. f., pl. derúte
3 sg. ºi pl. deratizeázã deságã s. f./deság s. m., pl. desági
deratizáre s. f., g.-d. art. deratizärii; pl. desánt s. n., pl. desánturi
deratizäri desãvârºí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl.
der÷dere s. f., g.-d. art. der÷derii desãvârºésc, imperf. 3 sg. desãvârºeá;
dérbi s. n., art. dérbiul (sil. -bi-ul); pl. conj. prez. 3 sg. ºi pl. desãvârºeáscã
dérbiuri descalificá vb., ind. prez. 1 sg.
derivá vb., ind. prez. 1 sg. derív, 3 sg. descalífic, 3 sg. ºi pl. descalíficã; ger.
ºi pl. derívã descalificând
derivábilã adj. f., pl. derivábile descãlecá vb., ind. prez. 1 sg. descálec,
derivabilitáte s. f., g.-d. art. deriva- 3 sg. ºi pl. descálecã; ger. descãlec÷nd
bilitäþii descãlecát s. n., pl. descãlecáturi
deriváre s. f., g.-d. art. derivärii; pl. descãrcáre s. f., g.-d. art. descãrcärii; pl.
deriväri descãrcäri
derivát (chim.) s. m., pl. deriváþi descãtuºá vb., ind. prez. 1 sg.
derivát (produs industrial, cuvânt) descãtuºéz, 3 sg. ºi pl. descãtuºeázã, 1 pl.
s. n., pl. deriváte descãtuºäm; conj. prez. 3 sg. ºi pl.
deriváþie s. f. (sil. -þi-e), art. deriváþia descãtuºéze; ger. descãtuº÷nd
(sil. -þi-a), g.-d. art. deriváþiei; pl. descãzút s. n. (sil. mf. -scã-), pl.
deriváþii, art. deriváþiile (sil. -þi-i-) descãzúturi
d desc÷ntec 116
desc÷ntec s. n., pl. desc÷ntece desená vb. ind. prez. 1 sg. desenéz, 3 sg.
descendént adj. m., s. m., pl. descen- ºi pl. deseneázã
dénþi; f. sg. descendéntã, pl. descendénte desért s. n., pl. desérturi
descendénþã s. f., g.-d. art. descendénþei; desetínã/desétinã s. f., g.-d. art.
pl. descendénþe desetínei/desétinei; pl. desetíne/desétine
descentralizá vb., ind. prez. 1 sg. desfácere s. f., g.-d. art. desfácerii; pl.
descentralizéz, 3 sg. ºi pl. descentralizeázã desfáceri
deschídere s. f., g.-d. art. deschíderii; pl. desfãºurá vb., ind. prez. 1 sg. desfãºór,
deschíderi 3 sg. ºi pl. desfãºoárã; conj. prez. 3 sg.
descifrá vb. (sil. -fra), ind. prez. 1 sg. ºi pl. desfãºoáre
descifréz, 3 sg. ºi pl. descifreázã desfãtá vb., ind. prez. 1 sg. desfät/
descínde vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. desfãtéz, 2 sg. desféþi/desfãtézi, 3 sg.
descínd, 1 pl. descíndem; perf. s. 1 sg. desfátã/desfãteázã; conj. prez. 3 sg. ºi pl.
descinséi, 1 pl. descínserãm; conj. prez. desféte/desfãtéze
3 sg. ºi pl. descíndã; ger. descinz÷nd; desfíde vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl.
part. descíns desfíd; conj. prez. 3 sg. ºi pl. desfídã
descompúne vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. desfigurá vb., ind. prez. 1 sg. desfiguréz,
descompún, 1 pl. descompúnem; perf. s. 3 sg. ºi pl. desfigureázã
1 sg. descompuséi, 1 pl. descompúserãm; desfiinþá vb. (sil. -fi-in-), ind. prez. 1 sg.
conj. prez. 3 sg. ºi pl. descompúnã; ger. desfiinþéz, 3 sg. ºi pl. desfiinþeázã
descompun÷nd; part. descompús desfoiá vb.(sil. -fo-ia), ind. ºi conj.
descompúnere s. f., g.-d. art. descom- prez. 1 ºi 2 sg. desfói, 3 sg. ºi pl. desfoáie;
púnerii; pl. descompúneri ger. desfoínd
descongestioná vb. (sil. -ti-o-), ind. desfr÷u s. n., art. desfr÷ul; pl. desfr÷uri
prez. 1 sg. descongestionéz, 3 sg. ºi pl. desfundá vb., ind. prez. 1 sg. desfúnd,
descongestioneázã 3 sg. ºi pl. desfúndã
descrescãtór adj. m., pl. descrescãtóri; deshidratá vb. (sil. -dra-), ind. prez.
f. sg. ºi pl. descrescãtoáre 1 sg. deshidratéz, 3 sg. ºi pl. deshidrateázã
descríere s. f. (sil. mf. -scri-), g.-d. art. deshidratáre s. f. (sil. -dra-), g.-d. art.
descríerii; pl. descríeri deshidratärii; pl. deshidratäri
descriptív adj. m. (sil. mf. -scrip-), pl. deshumá vb., ind. prez. 1 sg. deshuméz,
descriptívi; f. sg. descriptívã, pl. 3 sg. ºi pl. deshumeázã
descriptíve desincronizá vb., ind. prez.1 sg.
descuamá vb. (sil. mf. -scua-), ind. desincronizéz, 3 sg. ºi pl. desincronizeázã
prez. 3 sg. ºi pl. descuameázã desinénþã s. f., g.-d. art.desinénþei; pl.
desecá vb., ind. prez. 1 sg. deséc, 3 sg. desinénþe
ºi pl. deseácã; conj. prez. 3 sg. ºi pl. desluºí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl.
deséce desluºésc, imperf. 1 sg. desluºeá; conj.
desemná vb., ind. prez. 1 sg. desemnéz, prez. 3 sg. ºi pl. desluºeáscã
3 sg. ºi pl. desemneázã desolidarizá vb., ind. prez. 1 sg.
desén s. n., pl. deséne desolidarizéz, 3 sg. ºi pl. desolidarizeázã
117 detergént d
desórbþie s. f., pl. desórbþii destrãmá vb., ind. prez. 1 sg. destrám,
despãdurí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. 2 sg. destrámi, 3 sg. ºi pl. destrámã; conj.
despãdurésc, imperf. 3 sg. despãdureá; prez. 3 sg. ºi pl. destráme
conj. prez. 3 sg. ºi pl. despãdureáscã desþelení vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl.
desperá/disperá vb. (sil. mf. -spe-), desþelenésc, imperf. 3 sg. desþeleneá; conj.
ind. prez. 1 sg. despér/dispér, 3 sg. ºi pl. prez. 3 sg. ºi pl. desþeleneáscã
despérã/dispérã desuét adj. m. (sil. -su-et), pl. desuéþi;
despót/déspot s. m., pl. despóþi/déspoþi f. sg. desuétã, pl. desuéte
despótic adj. m., pl. despótici; f. sg. deºelá vb., ind. prez. 1 sg. deºél, 3 sg.
despóticã, pl. despótice ºi pl. deºálã; conj. prez. 3 sg. ºi pl. deºéle;
despotísm s. n. ger. deºel÷nd; part. deºelát
desprãfuíre s. f.(sil. -fu-i-), g.-d. art. deºért adj. m., pl. deºérþi; f. sg. deºártã,
desprãfuírii; pl. desprãfuíri pl. deºárte
despresurá vb., ind. prez. 1 sg. deºért s. n., pl. deºérturi
despresór, 3 sg. ºi pl. despresoárã; conj. deºertãciúne s. f.(sil. -ciu-), g.-d. art.
prez. 3 sg. ºi pl. despresoáre deºertãciúnii; pl. deºertãciúni
desprimãvãrá vb., ind. prez. 3 sg. deºéu s. n.(sil. -ºeu), art. deºeul; pl.
desprimãvãreázã deºéuri
desprínde vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. detaliá vb. (sil. -li-a), ind. prez. 1 sg.
desprínd, 1 pl. despríndem, 2 pl. detaliéz, 3 sg. ºi pl. detaliázã, 1 pl.
despríndeþi; perf. s. 1 sg. desprinséi, 1 pl. detaliém (sil. -li-em); conj. prez. 3 sg. ºi
desprínserãm; conj. prez. 3 sg. ºi pl. pl. detaliéze; ger. detaliínd (sil. -li-ind)
despríndã; part. despríns detaliát adj. m.(sil. -li-at), pl. detaliáþi;
despuiá vb.(sil. -pu-ia), ind. ºi conj. f. sg. detaliátã, pl. detaliáte
prez. 1 ºi 2 sg. despói, 3 sg. ºi pl. detáliu s. n. [-liu pron. -lìu], art.
despoáie, 1 pl. despuiém; ger. despuínd detáliul; pl. detálii (sil. -lii), art. detáliile
destín s.n., pl. destíne (sil. -li-i-)
destiná vb., ind. prez. 1 sg. destinéz, detaºá vb., ind. prez. 1 sg. detaºéz, 3 sg.
3 sg. ºi pl. destineázã ºi pl. detaºeázã, 1 pl. detaºäm; conj.
destinatár s. m., pl. destinatári prez. 3 sg. ºi pl. detaºéze; ger. detaº÷nd
destinatárã s. f., pl. destinatáre detaºamént s. n., pl. detaºaménte
destináþie s. f. (sil. -þi-e), art. destináþia detectá vb., ind. prez. 1 sg. detectéz,
(sil. -þi-a), g.-d. art. destináþiei; pl. 3 sg. ºi pl. detecteázã
destináþii, art. destináþiile (sil. -þi-i-) detécþie s. f. (sil. -þi-e), art. detécþia (sil.
destíndere s. f., g.-d. art. destínderii; pl. -þi-a), g.-d. art. detécþiei; pl. detécþii, art.
destínderi detécþiile (sil. -þi-i-)
destituí vb.( sil. -tu-i), ind. ºi conj. prez. deténtã s. f., g.-d. art. deténtei; pl. deténte
1 ºi 2 sg. destítui, 3 sg. ºi pl. destítuie, detenþiúne s. f. (sil. -þi-u-), g.-d. art.
imperf. 3 sg. destituiá detenþiúnii; pl. detenþiúni
destóinic adj. m.(sil. -stoi-), pl. detergént adj. m., s. m., pl. detergénþi;
destóinici; f. sg. destóinicã, pl. destóinice f. sg. detergéntã, pl. detergénte
d deteriorá 118
deteriorá vb. (sil. -ri-o), ind. prez. 1 sg. devãlmãºíe s. f., art. devãlmãºía, g.-d.
deterioréz, 3 sg. ºi pl. deterioreázã art. devãlmãºíei; pl. devãlmãºíi, art.
deter miná vb., ind. prez. 1 sg. devãlmãºíile
detérmin, 3 sg. ºi pl. detérminã developá vb., ind. prez. 1 sg. developéz,
determinánt adj. m., (mat.) s. m., pl. 3 sg. ºi pl. developeázã
determinánþi; f. sg. determinántã, pl. developáre s. f., g.-d. art. developärii;
determinánte pl. developäri
determinát adj. m., pl. determináþi, developatór s. n., pl. developatoáre
f. sg. determinátã, pl. determináte devení vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl.
determinísm s. n. devín, 2 sg. devíi, imperf. 3 sg. deveneá;
detestá vb., ind. prez. 1 sg. detést, 3 sg. conj. prez. 3 sg. ºi pl. devínã
ºi pl. detéstã; ger. detest÷nd déver s. n.
detestábil adj. m., pl. detestábili; f. sg. deversá vb., ind. prez. 1 sg. deverséz,
detestábilã, pl. detestábile 3 sg. ºi pl. deverseázã
detonánt adj. m., pl. detonánþi; f. sg. deviá vb. (sil. -vi-a), ind. prez. 1 sg.
detonántã, pl. detonánte deviéz, 3 sg. ºi pl. deviázã, 1 pl. deviém
detonáþie s. f. (sil. -þi-e), art. detonáþia (sil. -vi-em); conj. prez. 3 sg. ºi pl.
(sil. -þi-a), g.-d. art. detonáþiei; pl. deviéze; ger. deviínd (sil. -vi-ind)
detonáþii, art. detonáþiile (sil. -þi-i-) deviáþie s. f. (sil. -vi-a-þi-e), art. deviáþia
detrimént s. n. (sil. -tri-) (sil. -þi-a), g.-d. art. deviáþiei; pl. deviáþii,
detrític adj. m. (sil. -tri-), pl. detrítici; art. deviáþiile (sil. -þi-i-)
f. sg. detríticã, pl. detrítice devitrificáre s. f. (sil. -tri-), g.-d. art.
detrítus s. n. (sil. -tri-) devitrificärii; pl. devitrificäri
detroná vb. (sil. -tro-), ind. prez. 1 sg. devíz s. n., pl. devíze
detronéz, 3 sg. ºi pl. detroneázã devízã s. f., g.-d. art. devízei; pl. devíze
detunãtúrã s. f., g.-d. art. detunãtúrii; devíze s. n. pl.
pl. detunãtúri devonián adj. m. (sil. -ni-an), pl.
deturná vb., ind. prez. 1 sg. deturnéz, devoniéni (sil. -ni-eni); f. sg. devoniánã,
3 sg. ºi pl. deturneázã pl. devoniéne
deþíne vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. deþín, devorá vb., ind. prez. 1 sg. devoréz, 3 sg.
1 pl. deþínem; conj. prez. 3 sg. ºi pl. ºi pl. devoreázã
deþínã; ger. deþin÷nd; part. deþinút devotá vb., ind. prez. 1 sg. devotéz, 3 sg.
deutériu s. n. (sil. deu-) [-riu pron. ºi pl. devoteázã
-rìu], art. deutériul devotamént s. n.
deuterón s. m. (sil. deu-), pl. deuteróni dexteritáte s. f., g.-d. art. dexteritäþii;
devalorizáre s. f., g.-d. art. devalorizärii; (materii de învãþãmânt) pl. dexteritäþi
pl. devalorizäri dextrínã s. f., g.-d. art. dextrínei; pl.
devansá vb., ind. prez. 1 sg. devanséz, dextríne
3 sg. ºi pl. devanseázã dextrogír adj. m., pl. dextrogíri; f. sg.
devastá vb., ind. prez. 1 sg. devastéz, dextrogírã, pl. dextrogíre
3 sg. ºi pl. devasteázã dezagreábil adj. m. (sil. -gre-; mf. dez-),
119 deznaþionalizáre d
pl. dezagreábili; f. sg. dezagreábilã, pl. deziderát s. n., pl. dezideráte
dezagreábile dezilúzie s. f. (sil. -zi-e; mf. dez-), art.
dezagregá vb. (sil. -gre-; mf. dez-), ind. dezilúzia (sil. -zi-a), g.-d. art. dezilúziei;
prez. 3 sg. ºi pl. dezagrégã/dezagre- pl. dezilúzii, art. dezilúziile (sil. -zi-i-)
gheázã; ger. dezagreg÷nd dezinfectá vb. (sil. mf. dez-), ind. prez.
dezagregábil adj. m., pl. dezagregábili; 1 sg. dezinfectéz, 3 sg. ºi pl. dezinfecteázã
f. sg. dezagregábilã, pl. dezagregábile dezinfécþie s. f. (sil. -þi-e; mf. dez-), art.
dezamãgíre s. f. (sil. mf. dez-), g.-d. art. dezinfécþia (sil. -þi-a), g.-d. art. dezinfécþiei;
dezamãgírii; pl. dezamãgíri pl. dezinfécþii, art. dezinfécþiile (sil. -þi-i-)
dezamináre s. f. (sil. mf. dez-), g.-d. art. dezinformá vb. (sil. mf. dez-), ind.
dezaminärii prez. 1 sg. dezinforméz, 3 sg. ºi pl.
dezasimiláþie s. f. (sil. -þi-e; mf. dez-), dezinformeázã
art. dezasimiláþia (sil. -þi-a), g.-d. art. dezintegrá vb. (sil. -gra; mf. dez-), ind.
dezasimiláþiei; pl. dezasimiláþii, art. prez. 1 sg. dezintegréz, 3 sg. ºi pl.
dezasimiláþiile (sil. -þi-i-) dezintegreázã
dezástru s. n., art. dezástrul; pl. dezástre dezinterés s. n. (sil. mf. dez-)
dezavuá vb. (sil. -vu-a; mf. dez-), ind. dezinvólt adj. m. (sil. mf. dez-), pl.
prez. 1 sg. dezavuéz, 3 sg. ºi pl. deza- dezinvólþi; f. sg. dezinvóltã, pl. dezinvólte
vueázã, 1 pl. dezavuäm (sil. -vu-ãm); dezinvoltúrã s. f. (sil. mf. dez-), g.-d.
conj. prez. 3 sg. ºi pl. dezavuéze (sil. art. dezinvoltúrii; pl. dezinvoltúre
-vu-e-); ger. dezavu÷nd (sil. -vu-ând) dezlãnþuí vb., ind. ºi conj. prez. 1 ºi
dezaxá vb. (sil. mf. dez-), ind. prez. 2 sg. dezlänþui, 3 sg. ºi pl. dezlänþuie,
1 sg. dezaxéz, 3 sg. ºi pl. dezaxeázã imperf. 3 sg. dezlãnþuiá
dezbáte vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. dezmäþ s. n., pl. dezmäþuri
dezbát, 1 pl. dezbátem; conj. prez. 3 sg. dezmembrá vb., ind. prez. 1 sg.
ºi pl. dezbátã; imper. (neg.) 2 sg. (nu ) dezmembréz, 3 sg. ºi pl. dezmembreázã
dezbáte, 2 pl. (nu) dezbáteþi dezminþí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl.
dezbãrá vb., ind. prez. 1 sg. dezbár/ dezmínt, imperf. 3 sg. dezminþeá; conj.
dezbär, 2 sg. dezbári; conj. prez. 3 sg. ºi prez. 3 sg. ºi pl. dezmíntã
pl. dezbáre dezmiriºtí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl.
dezbiná vb., ind. prez. 1 sg. dezbín, dezmiriºtésc, imperf. 3 sg. dezmiriºteá;
3 sg. ºi pl. dezbínã conj. prez. 3 sg. ºi pl. dezmiriºteáscã
dezechilíbru s. n. (sil. -bru; mf. dez-), dezmiriºtít s. n.
art. dezechilíbrul; pl. dezechilíbre dezmoºtení vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl.
dezertá vb., ind. prez. 1 sg. dezertéz, dezmoºtenésc, imperf. 3 sg. dezmoºteneá;
3 sg. ºi pl. dezerteázã conj. prez. 3 sg. ºi pl. dezmoºteneáscã
dezghiocá vb. (sil. -ghio-), ind. prez. deznaþionalizá vb. (sil. -þi-o-), ind. prez.
1 sg. dezghióc, 3 sg. ºi pl. dezghioácã; 1 sg. deznaþionalizéz, 3 sg. ºi pl.
conj. prez. 3 sg. ºi pl. dezghioáce deznaþionalizeázã
dezíce vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. dezíc, deznaþionalizáre s. f. (sil. -þi-o-), g.-d.
perf. s. 1 sg. deziséi, 1 pl. dezíserãm art. deznaþionalizärii; pl. deznaþionalizäri
d deznãdéjde 120
deznãdéjde s. f., g.-d. art. deznãdéjdii; diacrónic adj. m. (sil. di-a-cro-), pl.
pl. deznãdéjdi diacrónici; f. sg. diacrónicã, pl. diacrónice
deznodãm÷nt s. n., pl. deznodãmínte diadémã s. f. (sil. di-a-), g.-d. art.
dezodorizá vb. (sil. mf. dez-), ind. prez. diadémei; pl. diadéme
1 sg. dezodorizéz, 3 sg. ºi pl. dezodorizeázã diafán adj. m. (sil. di-a-), pl. diafáni;
dezolánt adj. m., pl. dezolánþi; f. sg. f. sg. diafánã, pl. diafáne
dezolántã, pl. dezolánte diafízã s. f. (sil. di-a-), g.-d. art. diafízei;
dezoláre s. f., g.-d. art. dezolärii; pl. pl. diafíze
dezoläri diafrágmã s. f. (sil. di-a-frag-), g.-d. art.
dezonoáre s. f. (sil. mf. dez-), g.-d. art. diafrágmei; pl. diafrágme
dezonoárei diagnóstic s. n. (sil. di-a-; mf. -gnos-),
dezórdine s. f. (sil. mf. dez-), g.-d. art. pl. diagnóstice
dezórdinii; pl. dezórdini diagnózã s. f. (sil. di-a-; mf. -gno-), g.-d.
dezoxidá vb. (sil. mf. dez-), ind. prez. art. diagnózei; pl. diagnóze
1 sg. dezoxidéz, 3 sg. ºi pl. dezoxideázã diagonál adj. m. (sil. di-a-), pl.
dezoxidánt adj. m., s. m. (sil. mf. dez-), diagonáli; f. sg. diagonálã, pl. diagonále
pl. dezoxidánþi; f. sg. dezoxidántã, pl. diagrámã s. f. (sil. di-a-gra-), g.-d. art.
dezoxidánte diagrámei; pl. diagráme
dezoxiribonucléic adj. m.(sil. -cle-ic; dialéct s. n. (sil. di-a-), pl. dialécte
mf. dez-) dialectál adj. m. (sil. di-a-), pl.
dezrãdãciná vb., ind. prez. 1 sg. dialectáli; f. sg. dialectálã, pl. dialectále
dezrãdãcinéz, 3 sg. ºi pl. dezrãdãcineázã dialéctic adj. m. (sil. di-a-), pl. dialéctici;
dezrobí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. f. sg. dialécticã, pl. dialéctice
dezrobésc, imperf. 3 sg. dezrobeá; conj. dialécticã s. f. (sil. di-a-), g.-d. art.
prez. 3 sg. ºi pl. dezrobeáscã dialécticii
dezumanizá vb. (sil. mf. dez-), ind. dialectologíe s. f. (sil. di-a-), art.
prez. 1 sg. dezumanizéz, 3 sg. ºi pl. dialectología, g.-d. dialectologíi, art.
dezumanizeázã dialectologíei
dezvãluí vb., ind. ºi conj. prez. 1 ºi 2 sg. dialipetál adj. m. (sil. di-a-), pl. dia-
dezvälui, 3 sg. ºi pl. dezväluie, imperf. lipetáli; f. sg. dialipetálã, pl. dialipetále
3 sg. dezvãluiá dialisepál adj. m. (sil. di-a-), pl. dia-
dezvoltá vb., ind. prez. 1 sg. dezvólt, lisepáli; f. sg. dialisepálã, pl. dialisepále
3 sg. ºi pl. dezvóltã; conj. prez. 3 sg. ºi dialóg s. n. (sil. di-a-), pl. dialóguri
pl. dezvólte diamagnetísm s. n. (sil. di-a-)
diabét s. n. (sil. di-a-), pl. diabéturi diamánt s. n. (sil. di-a-), pl. diamánte
diabólic adj. m. (sil. di-a-), pl. diabólici; diamantifér adj. m. (sil. di-a-), pl.
f. sg. diabólicã, pl. diabólice diamantiféri; f. sg. diamantiférã, pl.
diác s. n.(sil. di-ac), pl. diáce (sil. di-a-ce) diamantifére
diácon s. m. (sil. dia-), pl. diáconi diamantín adj. m. (sil. di-a-), pl.
diacrític adj. n. (sil. di-a-cri-), pl. diamantíni; f. sg. diamantínã, pl.
diacrítice diamantíne
121 diferí d
diametrál adj. m. (sil. di-a-, -tral), pl. dictatúrã s. f., g.-d. art. dictatúrii; pl.
diametráli; f. sg. diametrálã, pl. dictatúri
diametrále dictón s. n., pl. dictoáne
diamétru s. n. (sil. di-a, -tru), art. dicþionár s. n. (sil. -þi-o-), pl. dicþionáre
diamétrul; pl. diamétre dicþiúne s. f. (sil. -þi-u-), g.-d. art.
diapazón s. n. (sil. di-a-), pl. diapazoáne dicþiúnii; pl. dicþiúni
diapedézã s. f. (sil. di-a-), g.-d. art. didáctic adj. m., pl. didáctici; f. sg.
diapedézei; pl. diapedéze didácticã, pl. didáctice
diapirísm s. n. (sil. di-a-) didácticã s. f., g.-d. art. didácticii; pl.
diapozitív s. n. (sil. di-a-), pl. diapozitíve didáctici
diarée s. f. (sil. di-a-), art. diaréea, g.-d. didacticísm s. n.
art. diaréii; pl. diaréi didahíe s. f., art. didahía, g.-d. art.
diascóp s. n. (sil. di-a-; mf. -scop), pl. didahíei; pl. didahíi, art. didahíile
diascoápe diecézã s. f. (sil. di-e-), g.-d. art. diecézei;
diáspora s. f. (sil. di-a-; mf. -spo-), g.-d. pl. diecéze
art. diásporei diédru s. n.(sil. di-e-dru), art. diédrul;
diástolã s. f. (sil. di-a-; mf. -sto-), g.-d. pl. diédre
art. diástolei; pl. diástole diéne s. f. pl. (sil. di-e-)
diastólic adj. m. (sil. di-a-; mf. -sto-), pl. diétã s. f. (sil. di-e-), g.-d. art. diétei; pl.
diastólici; f. sg. diastólicã, pl. diastólice diéte
diatézã s. f. (sil. di-a-), g.-d. art. diatézei; dietétic adj. m. (sil. di-e-), pl. dietétici;
pl. diatéze f. sg. dietéticã, pl. dietétice
diatomée s. f., pl. (sil. di-a-to-me-e) dietéticã s. f. (sil. di-e-), g.-d. art.
diatomée dietéticii
diatomít s. n. (sil. di-a-) diéz s. m., pl. diézi
diatríbã s. f. (sil. di-a-tri-), g.-d. art. diferénd s. n., pl. diferénde
diatríbei; pl. diatríbe diferénþã s. f., g.-d. art. diferénþei; pl.
diávol s. m. (sil. dia-), pl. diávoli diferénþe
dicarboxilític adj. m., pl. dicarboxilítici; diferenþiá vb. (sil. -þi-a), ind. prez. 1 sg.
f. sg. dicarboxilíticã, pl. dicarboxilítice diferenþiéz, 3 sg. ºi pl. diferenþiázã, 1 pl.
dichísi vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. diferenþiém (sil. -þi-em); conj. prez. 3 sg.
dichisésc, imperf. 3 sg. dichiseá; conj. ºi pl. diferenþiéze; ger. diferenþiínd (sil.
prez. 3 sg. ºi pl. dichiseáscã -þi-ind)
diclorbenzén s. m. (sil. -clor-), pl. diferenþiál adj. m. (sil. -þi-al), pl.
diclorbenzéni diferenþiáli; f. sg. diferenþiálã, pl.
dictá vb., ind. prez. 1 sg. dictéz, 3 sg. ºi diferenþiále
pl. dicteázã diferenþiére s. f. (sil. -þi-e-), g.-d. art.
dictafón s. n., pl. dictafoáne diferenþiérii; pl. diferenþiéri
dictáre s. f., g.-d. art. dictärii; pl. dictäri diferí vb., ind. prez. 1 sg. difér, 3 sg. ºi
dictát s. n., pl. dictáte pl. diférã, imperf. 3 sg. difereá; conj.
dictatór s. m., pl. dictatóri prez. 3 sg. ºi pl. difére
d dificíl 122
dificíl adj. m., pl. dificíli; f. sg. dificílã, dihotomíe s. f., art. dihotomía, g.-d.
pl. dificíle dihotomíi, art. dihotomíei
dificultáte s. f., g.-d. art. dificultäþii; pl. dijmẠs. m., pl. dijmáºi
dificultäþi díjmã s. f., g.-d. art. díjmei; pl. díjme
difórm adj. m., pl. difórmi; f. sg. dijmuí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl.
difórmã, pl. difórme dijmuiésc, imperf. 3 sg. dijmuiá; conj.
difrácþie s. f. (sil. -frac-), pl. difrácþii prez. 3 sg. ºi pl. dijmuiáscã
diftóng s. m. (sil. mf. -ftong), pl. dilatá vb., ind. prez. 1 sg. dilát, 3 sg. ºi
diftóngi pl. dilátã
difúz adj. m., pl. difúzi; f. sg. difúzã, pl. dilatáre s. f., g.-d. art. dilatärii; pl. dilatäri
difúze dilatáþie s. f. (sil. -þi-e), art. dilatáþia (sil.
difuzá vb., ind. prez. 1 sg. difuzéz, 3 sg. -þi-a), g.-d. art. dilatáþiei; pl. dilatáþii, art.
ºi pl. difuzeázã dilatáþiile (sil. -þi-i-)
difuziúne s. f., pl. difuziúni dilatóriu adj. m. [-riu pron. -rìu], f.
difuzór (persoanã) s. m., pl. difuzóri dilatórie (sil. -ri-e); pl. m. ºi f. dilatórii
difuzór (dispozitiv, aparat) s. n., pl. dilémã s. f., g.-d. art. dilémei; pl. diléme
difuzoáre diletánt s. m., pl. diletánþi
dig s. n., pl. díguri diletántã s. f., g.-d. art. diletántei; pl.
digerá vb., ind. prez. 1 sg. digér, 3 sg. diletánte
ºi pl. digérã/digereázã diletantísm s. n.
digéstie s. f. (sil. -ti-e), art. digéstia (sil. diligénþã s. f., g.-d. art. diligénþei; pl.
-ti-a), g.-d. art. digéstiei; pl. digéstii, art. diligénþe
digéstiile (sil. -ti-i-) diluá vb. (sil. -lu-a), ind. prez. 1 sg.
digestív adj. m., pl. digestívi; f. sg. diluéz, 3 sg. ºi pl. dilueázã, 1 pl. diluäm
digestívã, pl. digestíve (sil. -lu-ãm); conj. prez. 3 sg. ºi pl. diluéze
digitál adj. m., pl. digitáli; f. sg. digitálã, (sil. -lu-e); ger. dilu÷nd (sil. -lu-ând)
pl. digitále diluánt s. m. (sil. -lu-ant), pl. diluánþi
digitalínã s. f., g.-d. art. digitalínei; pl. diluáre s. f. (sil. -lu-a-), g.-d. art.
digitalíne diluärii; pl. diluäri
digitáþie s. f. (sil. -þi-e), art. digitáþia (sil. diluát s. n.(sil. -lu-at), adj. m., pl.
-þi-a), g.-d. digitáþii, art. digitáþiei diluáþi; f. sg. diluátã, pl. diluáte
digitigrád s. n., pl. (sil. -gra-) digitigráde dilúviu s. n. [-viu pron. -vìu], art. dilú-
digitizór s. n., pl. digitizoáre viul; pl. dilúvii, art. dilúviile (sil. -vi-i-)
digresiúne s. f. (sil. -gre-si-u-), g.-d. art. dimensioná vb. (sil. -si-o-), ind. prez.
digresiúnii; pl. digresiúni 1 sg. dimensionéz, 3 sg. ºi pl. dimen-
dihánie s. f. (sil. -ni-e), art. dihánia (sil. sioneázã
-ni-a), g.-d. art. dihánii; pl. dihänii, art. dimensionál adj. m. (sil. -si-o-), pl.
dihäniile (sil. -ni-i-) dimensionáli; f. sg. dimensionálã, pl.
dihór/díhor s. m., pl. dihóri/díhori dimensionále
dihotómic adj. m., pl. dihotómici; f. sg. dimensiúne s. f. (sil. -si-u-), g.-d. art.
dihotómicã, pl. dihotómice dimensiúnii; pl. dimensiúni
123 directoáre d
dimér s. m., pl. diméri diódã s. f. (sil. di-o-), g.-d. art. diódei;
dimerizáre s. f., g.-d. art. dimerizärii; pl. pl. dióde
dimerizäri dióic adj. m. (sil. di-o-), pl. dióici; f. sg.
dimerlíe s. f., art. dimerlía, g.-d. art. dióicã, pl. dióice
dimerlíei; pl. dimerlíi, art. dimerlíile dionisiác adj. m. (sil. di-o-, -si-ac), pl.
dimíe s. f., art. dimía, g.-d. art. dimíei; dionisiáci; f. sg. dionisiácã, pl. dionisiáce
pl. dimíi dioptríe s. f. (sil. di-op-), art. dioptría,
diminuá vb. (sil. -nu-a), ind. prez. 1 sg. g.-d. art. dioptríei; pl. dioptríi, art.
diminuéz; 3 sg. ºi pl. diminueázã; conj. dioptríile
prez. 3 sg. ºi pl. diminuéze (sil. -nu-e-); dióptru s. n. (sil. di-op-), art. dióptrul;
ger. diminu÷nd (sil. -nu-ând) pl. dióptre
diminuáre s. f. (sil. -nu-a-), g.-d. art. diorámã s. f. (sil. di-o-), g.-d. art.
diminuärii (sil. -nu-ã-); pl. diminuäri diorámei; pl. dioráme
diminutív adj. m., pl. diminutívi; f. sg. diorít s. n. (sil. di-o-), pl. dioríte
diminutívã, pl. diminutíve dioxíd s. m. (sil. di-o-), pl. dioxízi
diminutív s. n., pl. diminutíve dipeptídã s. f., g.-d. art. dipeptídei; pl.
diminutivál adj. m., pl. duminutiváli; dipeptíde
f. sg. diminutiválã, pl. diminutivále diplofázã s. f. (sil. -plo-), g.-d. art.
dimorfísm s. n. diplofázei; pl. diplofáze
dinám s. n., pl. dinámuri diploíd adj. n. (sil. -plo-id), f. sg.
dinámic adj. m., pl. dinámici; f. sg. diploídã; pl. n. ºi f. diploíde
dinámicã, pl. dinámice diplomát adj. m.(persoanã), s. m. (sil.
dinámicã s. f., g.-d. art. dinámicii -plo-), pl. diplomáþi; f. sg. diplomátã, pl.
dinamísm s. n. diplomáte
dinamítã s. f., g.-d. art. dinamítei diplomát (prãjiturã) s. n.
dinamizá vb., ind. prez. 1 sg. dinamizéz, diplomaþíe s. f. (sil. -plo-), art. diploma-
3 sg. ºi pl. dinamizeázã þía, g.-d. art. diplomaþíei; (manifestãri)
dinamogén adj. m., pl. dinamogéni; pl. diplomaþíi, art. diplomaþíile
f. sg. dinamogénã, pl. dinamogéne díplomã s. f. (sil. -plo-), g.-d. art.
dinamométru s. n. (sil. -tru), art. díplomei; pl. díplome
dinamométrul; pl. dinamométre diplopóde s. n., pl. diplopóde
dinastíe s. f., art. dinastía, g.-d. art. dipnói s. m., pl. (sil. mf. -pnoi) dipnói,
dinastíei; pl. dinastíi, art. dinastíile art. dipnóii
dínã s. f., g.-d. art. dínei; pl. díne; dipól s. m., pl. dipóli
simb. dyn dipolmomént s. n., pl. dipolmoménte
dinéu s. n., art. dinéul; pl. dinéuri diptér s. n. (sil. mf. -pter), pl. diptére
dinitrotoluén s. n. diréct adj. m., pl. dirécþi; f. sg. diréctã,
dinódã s. f., g.-d. art. dinódei; pl. dinóde pl. dirécte
dinotériu s. m. (-riu pron. -rìu), art. directívã s. f., pl. directíve
dinotériul; pl. dinotérii directoáre s. f., g.-d. art. directoárei; pl.
dinozáur s. m. (sil. -za-ur), pl. dinozáuri directoáre
d directór 124
directór adj. m., pl. directóri; f. sg. ºi pl. discrepánþã s. f., g.-d. art. discrepánþei;
directoáre pl. discrepánþe
diréctor s. m., pl. diréctori discrét adj. m., pl. discréþi; f. sg. discrétã,
dirécþie s. f. (sil. -þi-e), art. dirécþia (sil. pl. discréte
-þi-a), g.-d. art. dirécþiei; pl. dirécþii, art. discréþie s. f. (sil. -þi-e), art. discréþia (sil.
dirécþiile (sil. -þi-i-) -þi-a), g.-d. art. discréþiei; pl. discréþii
dirigenþíe s. f., art. dirigenþía, g.-d. art. discreþionár adj. m. (sil. -þi-o-), pl.
dirigenþíei; pl. dirigenþíi, art. dirigenþíile discreþionári; f. sg. discreþionárã, pl.
diriguitór adj. m. (sil. -gu-i-), pl. discreþionáre
diriguitóri; f. sg. ºi pl. diriguitoáre discriminánt adj. m., s. m., pl.
dirijá vb., ind. prez. 1 sg. dirijéz, 3 sg. discriminánþi; f. sg. discriminántã, pl.
ºi pl. dirijeázã, 1 pl. dirijäm; conj. prez. discriminánte
3 sg. ºi pl. dirijéze; ger. dirij÷nd discrimináre s. f., g.-d. art. discrimi-
dirijábil s. n., pl. dirijábile närii; pl. discriminäri
dirijoáre s. f., g.-d. art. dirijoárei; pl. dirijoáre discriminatóriu adj. m. [-riu pron.
dirijór s. m., pl. dirijóri -rìu], f. discriminatórie (sil. -ri-e); pl. m.
disc s. n., pl. díscuri ºi f. discriminatórii
discernãm÷nt s. n., pl. discernãmínte disculpá vb., ind. prez. 1 sg. discúlp,
discérne vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. 3 sg. ºi pl. discúlpã; conj. prez. 3 sg. ºi
discérn, 1 pl. discérnem; conj. prez. 3 sg. pl. discúlpe
ºi pl. disceárnã; part. discernút discúrs s. n., pl. discúrsuri
discipliná vb. (sil. -pli-), ind. prez. 1 sg. discursív adj. m., pl. discursívi; f. sg.
disciplinéz, 3 sg. ºi pl. disciplineázã discursívã, pl. discursíve
disciplínã s. f. (sil. -pli-), g.-d. art. discutábil adj. m., pl. discutábili; f. sg.
disciplínei; pl. disciplíne discatábilã, pl. discutábile
discípol s. m., pl. discípoli discúþie s. f. (sil. -þi-e), art. discúþia (sil.
discoból s. m., pl. discobóli -þi-a), g.-d. art. discúþiei; pl. discúþii, art.
discoidál adj. m. (sil. -co-i-), pl. discúþiile (sil. -þi-i-)
discoidáli; f. sg. discoidálã, pl. discoidále disecá vb., ind. prez. 1 sg. diséc, 3 sg.
discordánt adj. m., pl. discordánþi; f. sg. ºi pl. disécã; conj. prez. 3 sg. ºi pl. diséce
discordántã, pl. discordánte disécþie s. f. (sil. -þi-e), art. disécþia (sil.
discordánþã s. f., g.-d. art. discordánþei; -þi-a), g.-d. art. disécþiei; pl. disécþii, art.
pl. discordánþe disécþiile (sil. -þi-i-)
discórdie s. f. (sil. -di-e), art. discórdia disemináre s. f., g.-d. art. diseminärii;
(sil. -di-a), g.-d. art. discórdiei; pl. pl. diseminäri
discórdii, art. discórdiile (sil. -di-i-) disensiúne s. f. (sil. -si-u-), g.-d. art.
discotécã s. f., g.-d. art. discotécii; pl. disensiúnii; pl. disensiúni
discotéci disertáþie s. f. (sil. -þi-e), art. disertáþia
discreditá vb., ind. prez. 1 sg. (sil. -þi-a), g.-d. art. disertáþiei; pl.
discreditéz, 3 sg. ºi pl. discrediteázã; conj. disertáþii, art. disertáþiile (sil. -þi-i-)
prez. 3 sg. ºi pl. discreditéze disidént s. m., pl. disidénþi
125 distíncþie d
disidéntã s. f., pl. disidénte disperá v. despera
disidénþã s. f., g.-d. art. disidénþei; pl. dispersá vb., ind. prez. 1 sg. disperséz,
disidénþe 3 sg. ºi pl. disperseázã
disimiláre s. f., g.-d. art. disimilärii; pl. dispérsie s. f. (sil. -si-e), art. dispérsia
disimiläri (sil. -si-a), g.-d. art. dispérsiei; pl.
disimulá vb., ind. prez. 1 sg. disimuléz, dispérsii, art. dispérsiile (sil. -si-i-)
3 sg. ºi pl. disimuleázã dispnée s. f., art. dispnéea, g.-d. dispnée,
disjúnct adj. m., pl. disjúncþi; f. sg. art. dispnéei
disjúnctã (sil. -junc-), pl. disjúncte disponíbil adj. m., pl. disponíbili; f. sg.
disjunctív adj. m. (sil. -junc-), pl. dis- disponíbilã, pl. disponíbile
junctívi; f. sg. disjunctívã, pl. disjunctíve disponibilitáte s. f., g.-d. art. disponi-
disjúncþie s. f. (sil. -junc-þi-e), art. bilitäþii; pl. disponibilitäþi
disjúncþia (sil. -þi-a), g.-d. art. disjúncþiei; dispozitív s. n., pl. dispozitíve
pl. disjúncþii, art. disjúncþiile (sil. -þi-i-) dispozíþie s. f., pl. dispozíþii
dislocá vb., ind. prez. 1 sg. dislóc, 3 sg. dispréþ s. n.
ºi pl. dislócã; conj. prez. 3 sg. ºi pl. disprósiu s. n. [-siu pron. -sìu], art.
disloáce disprósiul
disociá vb. (sil. -ci-a), ind. prez. 1 sg. disputá vb., ind. prez. 1 sg. dispút, 3 sg.
disociéz, 3 sg. ºi pl. disociázã, 1 pl. ºi pl. dispútã
disociém (sil. -ci-em); conj. prez. 3 sg. ºi dispútã s. f., g.-d. art. dispútei; pl.
pl. disociéze; ger. disociínd (sil. -ci-ind) dispúte
disociáþie s. f. (sil. -ci-a-þi-e), art. distánt adj. m., pl. distánþi; f. sg.
disociáþia (sil. -þi-a), g.-d. art. disociáþiei; distántã, pl. distánte
pl. disociáþii, art. disociáþiile (sil. -þi-i-) distánþã s. f., g.-d. art. distánþei; pl.
disociére s. f. (sil. -ci-e-), g.-d. art. distánþe
disociérii; pl. disociéri distíh s. n. (sil. mf. -stih), pl. distíhuri
disonánt adj. m., pl. disonánþi; f. sg. distilá vb., ind. prez. 1 sg. distiléz, 3 sg.
disonántã, pl. disonánte ºi pl. distileázã
disonánþã s. f., g.-d. art. disonánþei; pl. distiláre s. f., g.-d. art. distilärii; pl.
disonánþe distiläri
disparát adj. m., pl. disparáþi; f. sg. distilatoáre s. f., g.-d. art. distilatoárei;
disparátã, pl. disparáte pl. distilatoáre
dispécer s. m., pl. dispéceri distilatór (persoanã) s. m., pl. distilatóri
dispensá vb., ind. prez. 1 sg. dispenséz, distilatór (aparat) s. n., pl. distilatoáre
3 sg. ºi pl. dispenseázã distínct adj. m., pl. distíncþi; f. sg.
dispensábil adj. m., pl. dispensábili; distínctã (sil. -tinc-), pl. distíncte
f. sg. dispensábilã, pl. dispensábile distinctív adj. m. (sil. -tinc-), pl.
dispensár s. n., pl. dispensáre distinctívi; f. sg. distinctívã, pl. distinctíve
dispepsíe s. f.(sil. -si-e), art. dispepsía, distíncþie s. f. (sil. -tinc-þi-e), art.
g.-d. art. dispepsíei; pl. dispepsíi, art. distíncþia (sil. -þi-a), g.-d. art. distíncþiei;
dispepsíile pl. distíncþii, art. distíncþiile (sil. -þi-i-)
d distínge 126
distínge vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. 3 sg. ºi pl. divagheázã; conj. prez. 3 sg.
distíng, 1 pl. distíngem; part. distíns ºi pl. divaghéze
distíns adj. m., pl. distínºi; f. sg. divagáþie s. f. (sil. -þi-e), art. divagáþia
distínsã, pl. distínse (sil. -þi-a), g.-d. art. divagáþiei; pl.
distoná vb., ind. prez. 1 sg. distonéz, divagáþii, art. divagáþiile (sil. -þi-i-)
3 sg. distoneázã diván s. n., pl. diváne/divánuri
distonánt adj. m., pl. distonánþi; f. sg. divergént adj. m., pl. divergénþi; f. sg.
distonántã, pl. distonánte divergéntã, pl. divergénte
distonánþã s. f., g.-d. art. distonánþei; pl. divergénþã s. f., g.-d. art. divergénþei; pl.
distonánþe divergénþe
distráge vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. divérs adj. m., pl. divérºi; f. sg. divérsã,
distrág; part. distrás pl. divérse
distribuitoáre s. f. (sil. -bu-i-), g.-d. art. diversificá vb., ind. prez. 1 sg.
distribuitoárei; pl. distribuitoáre diversífic, 3 sg. ºi pl. diversíficã
distribuitór (persoanã) s. m. (sil. diversitáte s. f., g.-d. art. diversitäþii; pl.
-bu-i-), pl. distribuitóri diversitäþi
distribuitór (instrument) s. n. (sil. diversiúne s. f. (sil. -si-u-), g.-d. art.
-bu-i-), pl. distribuitoáre diversiúnii; pl. diversiúni
distributív adj. m., pl. distributívi; f. sg. divertismént s. n., pl. divertisménte
distributívã, pl. distributíve divíde vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. divíd
distributivitáte s. f., g.-d. art. dividénd s. n., pl. dividénde
distributivitäþii divín adj. m., pl. divíni; f. sg. divínã,
distribúþie s. f. (sil. -þi-e), art. distribúþia pl. divíne
(sil. -þi-a), g.-d. art. distribúþiei; pl. divinitáte s. f., g.-d. art. divinitäþii; pl.
distribúþii, art. distribúþiile (sil. -þi-i-) divinitäþi
distríct s. n., pl. distrícte divinizá vb., ind. prez. 1 sg. divinizéz,
distrofíe s. f., art. distrofía, g.-d. art. 3 sg. ºi pl. divinizeázã
distrofíei; pl. distrofíi, art. distrofíile (sil. divizá vb., ind. prez. 1 sg. divizéz, 3 sg.
-fi-i-) ºi pl. divizeázã
distructív adj. m., pl. distructívi; f. sg. divizíbil adj. m., pl. divizíbili; f. sg.
distructívã, pl. distructíve divizíbilã, pl. divizíbile
distrugãtór s. n., pl. distrugãtoáre divizibilitáte s. f., g.-d. art. divizibilitäþii
ditiónic adj. m. (sil. -ti-o-); pl. ditiónici divízie s. f. (sil. -zi-e), art. divízia (sil.
ditirámb s. m., pl. ditirámbi -zi-a), g.-d. art. divíziei; pl. divízii, art.
ditirámbic adj. m., pl. ditirámbici; f. sg. divíziile (sil. -zi-i-)
ditirámbicã, pl. ditirámbice divizión s. n. (sil. -zi-on), pl. divizioáne
diurétic s. n. (sil. di-u-), pl. diurétice divizionár adj. m. (sil. -zi-o-), pl.
diúrn adj. m. (sil. -urn), pl. diúrni; f. sg. divizionári; f. sg. divizionárã, pl.
diúrnã, pl. diúrne divizionáre
diúrnã s. f.(sil. di-ur-), pl. diúrne diviziúne s. f. (sil. -zi-u-), g.-d. art.
divagá vb., ind. prez. 1 sg. divaghéz, diviziúnii; pl. diviziúni
127 domesticíre d
divizór s. m., pl. divizóri documentár s. n., pl. documentáre
divórþ s. n., pl. divórþuri dodecaédru s. n.(sil. -e-dru), art.
divulgá vb., ind. prez. 1 sg. divúlg, 3 sg. dodecaédrul; pl. dodecaédre
ºi pl. divúlgã dodecagón s. n., pl. dodecagoáne
dizaharídã s. f., g.-d. art. dizaharídei; pl. dodecasiláb adj. m., s. m., pl.
dizaharíde dodecasilábi; f. sg. dodecasilábã, pl.
dizenteríe s. f. (sil. mf. diz-), art. dodecasilábe
dizentería, g.-d. art. dizenteríei; pl. dóge s. m., pl. dogi
dizenteríi, art. dizenteríile (sil. -ri-i-) dogí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. dogésc,
dizolvá vb., ind. prez. 1 sg. dizólv, 3 sg. imperf. 3 sg. dogeá; conj. prez. 3 sg. ºi
ºi pl. dizólvã; conj. prez. 3 sg. ºi pl. pl. dogeáscã
dizólve dogmátic adj. m., s. m., pl. dogmátici;
dizolvánt adj. m., s. m., pl. dizolvánþi; (persoanã) f. sg. dogmáticã, pl. dogmátice
f. sg. dizolvántã, pl. dizolvánte dogmatísm s. n.
dizolváre s. f., g.-d. art. dizolvärii; pl. dógmã s. f., g.-d. art. dógmei; pl. dógme
dizolväri doi num. m., f. dóuã
do s. m. invar. dóicã s. f., g.-d. art. dóicii; pl. doici
dob÷ndã s. f., g.-d. art. dob÷nzii; pl. doíme s. f.(sil. do-i-), g.-d. art. doímii;
dob÷nzi pl. doími
doc (bazin portuar) s. n., pl. dócuri dóinã s. f.(sil. doi-), g.-d. art. dóinei; pl.
doc (þesãturã) s. n., (sorturi) pl. dócuri dóine
docár s. n., pl. docáre doleánþã s. f. (sil. -le-an-), g.-d. art.
dochér s. m., pl. dochéri doleánþei; pl. doleánþe
docíl adj. m., pl. docíli; f. sg. docílã, pl. dolínã s. f., g.-d. art. dolínei; pl. dolíne
docíle dóliu s. n. [-liu pron. -lìu], art. dóliul;
doct adj. m., pl. docþi; f. sg. dóctã, pl. dócte pl. dóliuri
dóctor s. m., pl. dóctori; abr. dr. dolmán s. n., pl. dolmáne
doctorál adj. m., pl. doctoráli; f. sg. dolomítã s. f., g.-d. art. dolomítei
doctorálã, pl. doctorále dolomitizáre s. f., g.-d. art. dolomi-
doctoránd s. m., pl. doctoránzi tizärii; pl. dolomitizäri
doctrinál adj. m., pl. doctrináli; f. sg. dom s. n., pl. dómuri
doctrinálã, pl. doctrinále doméniu s. n. [-niu pron. -nìu], art.
doctrinár adj. m., s. m., pl. doctrinári; doméniul; pl. doménii, art. doméniile (sil.
f. sg. doctrinárã, pl. doctrináre -ni-i-)
doctrínã s. f., g.-d. art. doctrínei; pl. doméstic adj. m., pl. doméstici; f. sg.
doctríne domésticã, pl. doméstice
documént s. n., pl. documénte domesticí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl.
documentá vb., ind. prez. 1 sg. domesticésc, imperf. 3 sg. domesticeá;
documentéz, 3 sg. ºi pl. documenteázã conj. prez. 3 sg. ºi pl. domesticeáscã
documentár adj. m., pl. documentári; domesticíre s. f., g.-d. art. domesticírii;
f. sg. documentárã, pl. documentáre pl. domesticíri
d domiciliá 128
domiciliá vb. (sil. -li-a), ind. prez. 1 sg. dorn s. n., pl. dórnuri
domiciliéz, 3 sg. ºi pl. domiciliázã, 1 pl. dorobánþ s. m., pl. dorobánþi
domiciliém (sil. -li-em); conj. prez. 3 sg. dorsál adj. m., pl. dorsáli; f. sg. dorsálã,
ºi pl. domiciliéze; ger. domiciliínd (sil. pl. dorsále
-li-ind) dorsoventrál adj. m., pl. dorsoventráli;
dominá vb., ind. prez. 1 sg. domín, f. sg. dorsoventrálã, pl. dorsoventrále
3 sg. ºi pl. domínã dospí vb., ind. prez. 3 sg. dospéºte,
dominánt adj. m., pl. dominánþi; f. sg. imperf. 3 sg. dospeá; conj. prez. 3 sg.
dominántã, pl. dominánte ºi pl. dospeáscã
domináþie s. f. (sil. -þi-e), art. domináþia dotá vb., ind. prez. 1 sg. dotéz, 3 sg. ºi
(sil. -þi-a), g.-d. art. domináþiei; pl. pl. doteázã
domináþii, art. domináþiile (sil. -þi-i-) doxologíe s. f., art. doxología, g.-d. art.
dominión s. n. (sil. -ni-on), pl. dominioáne doxologíei; pl. doxologíi, art. doxologíile
domn s. m., voc. dómnule; pl. domni, dozá vb., ind. prez. 1 sg. dozéz, 3 sg. ºi
voc. dómnilor; abr. sg. art. dl, g.-d. sg. pl. dozeázã
art. dlui, g.-d. pl. art. dlor dózã s. f., g.-d. art. dózei; pl. dóze
domní vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. drácilã s. f., g.-d. art. drácilei; pl. drácile
domnésc, imperf. 3 sg. domneá; conj. dracónic adj. m., pl. dracónici; f. sg.
prez. 3 sg. ºi pl. domneáscã dracónicã, pl. dracónice
domníe s. f., art. domnía, g.-d. art. drágã s. f., g.-d. art. drágei; pl. dráge
domníei; pl. domníi, art. domníile (sil. dráglinã s. f. (sil. -gli-), g.-d. art.
-ni-i-) dráglinei; pl. drágline
domnitór adj. m., s. m., pl. domnitóri; dragomán s. m., pl. dragománi
f. sg. ºi pl. domnitoáre dragón s. m., pl. dragóni
domól adj. m., pl. domóli; f. sg. dragór (persoanã) s. m., pl. dragóri
domoálã, pl. domoále dragór (navã) s. n., pl. dragoáre
dóniþã s. f., g.-d. art. dóniþei; pl. dóniþe drágoste s. f., g.-d. art. drágostei
donór adj. m., s. m., pl. donóri; f. sg. ºi dráhmã s. f., g.-d. art. dráhmei; pl.
pl. donoáre dráhme
dopá vb., ind. prez. 1 sg. dopéz, 3 sg. ºi drajéu s. n., art. drajéul; pl. drajéuri
pl. dopeázã dram s. n., pl. drámuri
dor s. n., pl. dóruri dramátic adj. m., pl. dramátici; f. sg.
dóric adj. m., pl. dórici; f. sg. dóricã, pl. dramáticã, pl. dramátice
dórice dramatísm s. n.
dorínþã s. f., g.-d. art. dorínþei; pl. dramatizá vb., ind. prez. 1 sg.
dorínþe dramatizéz, 3 sg. ºi pl. dramatizeázã
dormézã s. f., g.-d. art. dormézei; pl. dramaturgíe s. f., art. dramaturgía, g.-d.
dorméze dramaturgíi, art. dramaturgíei
dormí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. dórm, drámã s. f., g.-d. art. drámei; pl. dráme
imperf. 3 sg. dormeá; conj. prez. 3 sg. drániþã s. f., g.-d. art. drániþei; pl.
ºi pl. doármã drániþe
129 dublé d
drapá vb., ind. prez. 1 sg. drapéz, 3 sg. dríbling s. n. (sil. -bling), pl. dríblinguri
ºi pl. drapeázã dric s. n., pl. drícuri
drapél s. n., pl. drapéle drob (bulgãre de sare, plantã) s. m.,
draperíe s. f., art. drapería, g.-d. art. pl. drobi
draperíei; pl. draperíi, art. draperíile drob (maruntaie de miel, fel de
drástic adj. m., pl. drástici; f. sg. mâncare, cutia teascului) s. n., pl.
drásticã, pl. drástice dróburi
drãmuí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. drog s. n., pl. dróguri
drãmuiésc, imperf. 3 sg. drãmuiá; conj. drogá vb., ind. prez. 1 sg. droghéz, 3 sg.
prez. 3 sg. ºi pl. drãmuiáscã ºi pl. drogheázã
dr÷mbã s. f., g.-d. art. dr÷mbei; pl. drogheríe s. f., art. droghería, g.-d. art.
dr÷mbe drogheríei; pl. drogheríi, art. drogheríile
dregãtór s. m., pl. dregãtóri (sil. -ri-i-)
dregãtoríe s. f., art. dregãtoría, g.-d. art. drójdie s. f. (sil. -di-e), art. drójdia (sil.
dregãtoríei; pl. dregãtoríi, art. dregãtoríile -di-a), g.-d. art. drójdiei; pl. drójdii, art.
dren s. n., pl. drénuri drójdiile (sil. -di-i-)
drená vb., ind. prez. 1 sg. drenéz, 3 sg. dromadér s. m., pl. dromadéri
ºi pl. dreneázã drópie s. f. (sil. -pi-e), art. drópia (sil.
drept adj. m., pl. drepþi; f. sg. dreáptã, -pi-a), g.-d. art. drópiei; pl. drópii, art.
pl. drépte drópiile (sil. -pi-i-)
drept adv., prep. drúgã s. f., g.-d. art. drúgii; pl. drugi
drept s. n., pl. drépturi drumeág s. n., pl. drumeáguri
dreptáte s. f., g.-d. art. dreptäþii; pl. drúpã s. f., g.-d. art. drúpei; pl. drúpe
dreptäþi drúzã s. f., g.-d. art. drúzei; pl. drúze
dreptúnghi s. n. (sil. mf. drept-), pl. duál s. n., pl. duále
dreptúnghiuri dualísm s. n. (sil. du-a-)
dreptúnghic adj. m. (sil. mf. drept-), pl. dualíst adj. m., s. m. (sil. du-a-), pl.
dreptúnghici; f. sg. dreptúnghicã, pl. dualíºti; f. sg. dualístã, pl. dualíste
dreptúnghice dualitáte s. f. (sil. du-a-), g.-d. art.
dreptunghiulár adj. m. (sil. -ghiu-; mf. dualitäþii; pl. dualitäþi
drept-), pl. dreptunghiulári; f. sg. duánt s. m., pl. duánþi
dreptunghiulárã; pl. dreptunghiuláre dúbã s. f., g.-d. art. dúbei; pl. dúbe
dresá vb., ind. prez. 1 sg. dreséz, 3 sg. dubiós adj. m. (sil. -bi-os), pl. dubióºi;
ºi pl. dreseázã f. sg. dubioásã (sil. -bi-oa-), pl. dubioáse
dresáj s. n., pl. dresáje dubitatív adj. m., pl. dubitatívi; f. sg.
dresoáre s. f., g.-d. art. dresoárei; pl. dubitatívã, pl. dubitatíve
dresoáre dúbiu s. n. [-biu pron. -bìu], art. dúbiul;
dresór s. m., pl. dresóri pl. dúbii, art. dúbiile (sil. -bi-i-)
drezínã s. f., g.-d. art. drezínei; pl. drezíne dubláre s. f. (sil. -bla-), g.-d. art.
driblá vb. (sil. -bla), ind. prez. 1 sg. dublärii; pl. dubläri
dribléz, 3 sg. ºi pl. dribleázã dublé s. n. (sil. -ble), art. dubléul
d dublét 130
dublét s. n. (sil. -blet), pl. dubléte dulíe s. f., art. dulía, g.-d. art. dulíei; pl.
dúblu adj. m. (sil. -blu), pl. dubli; f. sg. dulíi, art. dulíile
dúblã, pl. dúble dúmã s. f., g.-d. art. dúmei
dúblu-decalítru s. m. (sil. -blu, -tru), pl. dumbrávã s. f., g.-d. art. dumbrävii; pl.
dubli-decalítri dumbrävi
dublúrã s. f. (sil. -blu-), g.-d. art. dumbrãveáncã s. f., g.-d. art. dumbrã-
dublúrii; pl. dublúri véncei, pl. dumbrãvénce
ducát (monedã) s. m., pl. ducáþi dum-dúm s. n. invar.
ducát (provincie) s. n., pl. ducáte dumerí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl.
dúce vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. duc, dumerésc, imperf. 3 sg. dumereá; conj.
1 pl. dúcem, 2 pl. dúceþi, perf. s. 1 sg. prez. 3 sg. ºi pl. dumereáscã
duséi, 1 pl. dúserãm; imper. 2 sg. du, Dumnezéu s. pr. m., g.-d. art. lui
neg. nu dúce; part. dus Dumnezéu (în expr. ºi Dumnezéului)
dúce s. m., pl. duci dúnã s. f., g.-d. art. dúnei; pl. dúne
ducésã s. f., g.-d. art. ducései; pl. ducése dúo s. n., art. duóul; pl. duóuri
dúco s. n. duodén s. n. (sil. du-o-), pl. duodénuri
ductíl adj. m., pl. ductíli; f. sg. ductílã, duodenál adj. m. (sil. du-o-), pl. duode-
pl. ductíle náli; f. sg. duodenálã, pl. duodenále
ductibilitáte s. f., g.-d. art. ductibilitäþii duodenítã s. f. (sil. du-o-), pl. duodeníte
dud s. m., pl. duzi duplicát s. n. (sil. -pli-), pl. duplicáte
dúdã s. f., g.-d. art. dúdei; pl. dúde duplicitáte s. f. (sil. -pli-), g.-d. art.
dudäu s. n., art. dudäul; pl. dudáie duplicitäþii; pl. duplicitäþi
dudúcã s. f., g.-d. art. dudúcãi/ dur adj. m., pl. duri; f. sg. dúrã, pl. dúre
dudúchii; pl. dudúci dúra/dur interj.
duél s. n., pl. duéluri durá vb., ind. prez. 1 sg. duréz, 3 sg. ºi
duelá vb. (sil. du-e-), ind. prez. 1 sg. pl. dureázã
dueléz, 3 sg. ºi pl. dueleázã durábil adj. m., pl. durábili; f. sg.
duét s. n., pl. duéte durábilã, pl. durábile
dugheánã s. f., g.-d. art. dughénei; pl. duralumíniu s. n. (sil. mf. dur-) [-niu
dughéne pron. -nìu], art. duralumíniul
dughíe s. f., art. dughía, g.-d. art. dúra máter s. f., g.-d. art. dúrei máter
dughíei, pl. dughíi, art. dughíile durátã s. f., pl. duráte
duh s. n., pl. dúhuri duratív adj. m., pl. duratívi; f. sg.
duhlíu adj. m. (sil. -hliu), f. duhlíe; pl. duratívã, pl. duratíve
m. ºi f. duhlíi dúrãt s. n., pl. dúrãte
duhoáre s. f., g.-d. art. duhórii; pl. dúrdã s. f., g.-d. art. dúrdei; pl. dúrde
duhóri duritáte s. f., g.-d. art. duritäþii;
duhóvnic s. m., pl. duhóvnici (manifestãri) pl. duritäþi
duiós adj. m.(sil. -ios), pl. duióºi, f. sg. dúzã s. f., g.-d. art. dúzei; pl. dúze
duioásã, pl. duioáse duzínã s. f., g.-d. art. duzínii; pl. duzíni
CUPRINS
131

ebonítã s. f., g.-d. art. ebonítei


e echipá vb., ind. prez. 1 sg. echipéz, 3 sg.
ebráic adj. m. (sil. -bra-ic), pl. ebráici; ºi pl. echipeázã
f. sg. ebráicã, pl. ebráice echipáj s. n., pl. echipáje
ebrietáte s. f. (sil. -bri-e-), g.-d. art. echipamént s. n., pl. echipaménte
ebrietäþii echípã s. f., g.-d. art. echípei; pl. echípe
ecarisáj s. n., pl. ecarisáje echipolént adj. m., pl. echipolénþi; f. sg.
ecartamént s. n., pl. ecartaménte echipoléntã, pl. echipolénte
echér s. n., pl. echére echipolénþã s. f., g.-d. art. echipolénþei
echicurént adj. m., pl. echicurénþi; f. sg. echitábil adj. m., pl. echitábili; f. sg.
echicuréntã, pl. echicurénte echitábilã, pl. echitábile
echilatér adj. m., pl. echilatéri; f. sg. echitáte s. f., g.-d. art. echitäþii; pl.
echilatérã, pl. echilatére echitäþi
echilaterál adj. m., pl. echilateráli; f. sg. echitáþie s. f. (sil. -þi-e), art. echitáþia (sil.
echilaterálã, pl. echilaterále -þi-a), g.-d. echitáþii, art. echitáþiei
echilibrá vb. (sil. -bra), ind. prez. 1 sg. echiunitár adj. m., pl. echiunitári; f. sg.
echilibréz, 3 sg. ºi pl. echilibreázã echiunitárã, pl. echiunitáre
echilibrát adj. m., pl. echilibráþi; f. sg. echivalá vb., ind. prez. 1 sg. echivaléz,
echilibrátã, pl. echilibráte 3 sg. ºi pl. echivaleázã
echilibrísticã s. f. (sil. -bris-), g.-d. art. echivalént adj. m., pl. echivalénþi; f. sg.
echilibrísticii echivaléntã, pl. echivalénte
echilíbru s. n. (sil. -bru), art. echilíbrul; echivalénþã s. f., pl. echivalénþe
pl. echilíbre echivóc adj. m., pl. echivóci; f. sg.
echimoleculár adj. m., pl. echimo- echivócã, pl. echivóce
leculári; f. sg. echimoleculárã, pl. echivóc s. n., pl. echivócuri
echimoleculáre eclatór s. n. (sil. -cla-), pl. eclatoáre
echimózã s. f., g.-d. art. echimózei; pl. ecléctic adj. m. (sil. -clec-), pl. ecléctici;
echimóze f. sg. eclécticã, pl. ecléctice
echinídã s. f., g.-d. art. echinídei; pl. eclectísm s. n. (sil. -clec-)
echiníde ecleziástic adj. m. (sil. -cle-zi-as-), pl.
echinocþiál adj. m. (sil. -þi-al), pl. ecleziástici; f. sg. ecleziásticã, pl. ecleziástice
echinocþiáli; f. sg. echinocþiálã, pl. eclipsá vb. (sil. -clip-), ind. prez. 1 sg.
echinocþiále eclipséz, 3 sg. ºi pl. eclipseázã
echinócþiu s. n. [-þiu pron. -þìu], art. eclípsã s. f. (sil. - clip -), g.-d. art. eclípsei;
echinócþiul; pl. echinócþii, art. echinócþiile pl. eclípse
(sil. -þi-i-) eclíptic adj. m. (sil. -clip-), pl. eclíptici;
echinodérm s. n., pl. echinodérme f. sg. eclípticã, pl. eclíptice
e eclípticã 132
eclípticã s. f., pl. eclíptice ecvéstru adj. m., pl. ecvéºtri; f. sg.
ecloziúne s. f. (sil. -clo-zi-u-), g.-d. art. ecvéstrã, pl. ecvéstre
ecloziúnii; pl. ecloziúni ecvidéu s. n., pl. ecvidée
eclúzã s. f. (sil. -clu-), g.-d. art. eclúzei; ecvisetacée s. f., pl. ecvisetacée
pl. eclúze eczémã s. f., g.-d. art. eczémei; pl. eczéme
ecologíe s. f., art. ecología, g.-d. ecologíi, edéc s. n., pl. edécuri
art. ecologíei edecár s. m., pl. edecári
ecomimíe s. f., art. ecomimía, g.-d. edém s. n., pl. edéme
ecomimíi, art. ecomimíei edén s. n.
econometríe s. f. (sil. -tri-), art. edentát s. n., pl. edentáte
econometría, g.-d. econometríi, art. edíct s. n., pl. edícte
econometríei edícul s. n., pl. edícule
económic adj. m., pl. económici; f. sg. edificá vb., ind. prez. 1 sg. edífic, 3 sg.
económicã, pl. económice ºi pl. edíficã
economíe s. f., art. economía, g.-d. art. edifíciu s. n. [-ciu pron. -cìu], art.
economíei; pl. economíi, art. economíile edifíciul; pl. edifícii, art. edifíciile (sil.
economisí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. -ci-i-)
economisésc, imperf. 3 sg. economiseá; edíl s. m., pl. edíli
conj. prez. 3 sg. ºi pl. economiseáscã edilitár adj. m., pl. edilitári; f. sg.
economizór s. n., pl. economizoáre edilitárã, pl. edilitáre
ecoséz adj. invar. edilitáte s. f., g.-d. art. edilitäþii
ecosistém s. n., pl. ecosistéme editá vb., ind. prez. 1 sg. editéz, 3 sg. ºi
ecóu s. n., art. ecóul; pl. ecóuri pl. editeázã
ecrán s. n. (sil. -cran), pl. ecráne editáre s. f., g.-d. art. editärii; pl. editäri
ecraná vb. (sil. -cra-), ind. prez. 1 sg. editoáre s. f., g.-d. art. editoárei; pl.
ecranéz, 3 sg. ºi pl. ecraneázã editoáre
ecranizá vb. (sil. -cra-), ind. prez. 1 sg. editór s. m., pl. editóri
ecranizéz, 3 sg. ºi pl. ecranizeázã editoriál adj. m. (sil. -ri-al), pl.
ectodérm s. n., pl. ectodérme editoriáli; f. sg. editoriálã, pl. editoriále
ectoparazít adj. m., s. m., pl. ectopa- editoriál s. n. (sil. -ri-al), pl. editoriále
razíþi; f. sg. ectoparazítã, pl. ectoparazíte editúrã s. f., g.-d. art. editúrii; pl.
ectoplásmã s. f. (sil. -plas-), g.-d. art. editúri
ectoplásmei; pl. ectoplásme edíþie s. f. (sil. -þi-e), art. edíþia (sil. -þi-a),
ecuatór s. n. (sil. -cu-a-) g.-d. art. edíþiei; pl. edíþii, art. edíþiile (sil.
ecuatoriál adj. m. (sil. -cu-a-, -ri-al), pl. -þi-i-)
ecuatoriáli; f. sg. ecuatoriálã, pl. educá vb., ind. prez. 1 sg. edúc, 3 sg. ºi
ecuatoriále pl. edúcã
ecuáþie s. f. (sil. -cu-a-þi-e), art. ecuáþia educáþie s. f. (sil. -þi-e), art. educáþia (sil.
(sil.-þi-a), g.-d. art. ecuáþiei; pl. ecuáþii, -þi-a), g.-d. art. educáþiei
art. ecuáþiile (sil. -þi-i-) eféb s. m., pl. efébi
ecusón s. n., pl. ecusoáne eféct s. n., pl. efécte
133 elasticitáte e
efectív adj. m., pl. efectívi; f. sg. efectívã, efuzív adj. m., pl. efuzívi; f. sg. efuzívã,
pl. efectíve pl. efuzíve
efectív s. n., pl. efectíve egál adj. m., pl. egáli; f. sg. egálã, pl.
efectór s. m., adj. m., pl. efectóri; f. sg. egále
ºi pl. efectoáre egalitáte s. f., g.-d. art. egalitäþii; pl.
efectuá vb. (sil. -tu-a), ind. prez. 1 sg. egalitäþi
efectuéz, 3 sg. ºi pl. efectueázã, 1 pl. egalizá vb., ind. prez. sg. egalizéz, 3 sg.
efectuäm (sil. -tu-ãm); conj. prez. 3 sg. ºi pl. egalizeázã
ºi pl. efectuéze (sil. -tu-e-); ger. efectu÷nd eghilét s. m., pl. eghiléþi
(sil. -tu-ând) egídã s. f., g.-d. art. egídei; pl. egíde
efemér adj. m., pl. efeméri; f. sg. efemérã, eglógã s. f. (sil. -glo-), g.-d. art. eglógei;
g.-d. art. efemérei, pl. efemére pl. eglóge
efemerídã s. f., g.-d. art. efemerídei; pl. egocéntric adj. m., s. m., pl. egocéntrici;
efemeríde f. sg. egocéntricã, pl. egocéntrice
eferént adj. m., pl. eferénþi; f. sg. egocentrísm s. n.
eferéntã, pl. eferénte egoísm s. n.
efervescént adj. m., pl. efervescénþi; egoíst adj. m., pl. egoíºti; f. sg. egoístã,
f. sg. efervescéntã, pl. efervescénte pl. egoíste
efervescénþã s. f., g.-d. art. efervescénþei; egrená vb. (sil. -gre-), ind. prez. 1 sg.
pl. efervescénþe egrenéz, 3 sg. ºi pl. egreneázã
eficáce adj. invar. egrenáre s. f. (sil. -gre-), g.-d. art.
eficacitáte s. f., g.-d. art. eficacitäþii egrenärii; pl. egrenäri
eficiénþã s. f. (sil. -ci-en-), g.-d. art. egrétã s. f. (sil. -gre-), pl. egréte
eficiénþei; pl. eficiénþe egúmen s. m., pl. egúmeni
efígie s. f. (sil. -gi-e), art. efígia (sil. egúmenã s. f., g.-d. art. egúmenei; pl.
-gi-a), g.-d. art. efígiei; pl. efígii, art. egúmene
efígiile (sil. -gi-i) einsteiniu s. n. [pron. ain-ºtái-niu], art.
efilát adj. m., pl. efiláþi; f. sg. efilátã, pl. einsteiniul; simb. Es
efiláte ejectá vb., ind. prez. 1 sg. ejectéz, 3 sg.
eflorescént adj. m. (sil. -flo-), pl. ºi pl. ejecteázã
eflorescénþi; f. sg. eflorescéntã, pl. ejectór s. n., pl. ejectoáre
eflorescénte elaborá vb., ind. prez. 1 sg. elaboréz,
eflorescénþã s. f. (sil. -flo-), g.-d. art. 3 sg. ºi pl. elaboreázã
eflorescénþei; pl. eflorescénþe elán (animal) s. m., pl. eláni
eflúviu s. n. (sil. -flu-), pl. eflúvii elán (entuziasm, avânt) s. n., pl.
éfor s. m., pl. éfori elánuri
eforíe s. f., art. eforía, g.-d. art. eforíei; elástic adj. m., pl. elástici; f. sg. elásticã,
pl. eforíi, art. eforíile pl. elástice
efórt s. n., pl. efórturi elástic s. n., (sorturi, bucãþi) pl.
efractór s. m. (sil. -frac-), pl. efractóri elástice
efuziúne s. f., pl. efuziúni elasticitáte s. f., g.-d. art. elasticitäþii
e elastínã 134
elastínã s. f., g.-d. art. elastínei; pl. electrolízã s. f., g.-d. art. electrolízei; pl.
elastíne electrolíze
elastomér s. m., pl. elastoméri electrolizór s. n., pl. electrolizoáre
electív adj. m., pl. electívi; f. sg. electívã, electromagnét s. m., pl. electro-
pl. electíve magnéþi
electoáre s. f., g.-d. art. electoárei; pl. electromagnetísm s. n.
electoáre electromecánicã s. f., g.-d. art.
electór s. m., pl. electóri electromecánicii
electorál adj. m., pl. electoráli; f. sg. electrométru s. n. (sil. -tru), art.
electorálã, pl. electorále electrométrul; pl. electrométre
electorát s. n., pl. electoráte electromotór s. n., pl. electromotoáre
electrét s. m., pl. electréþi electrón s. m., pl. electróni
eléctric adj. m., pl. eléctrici; f. sg. electrónic adj. m., pl. electrónici; f. sg.
eléctricã, pl. eléctrice electrónicã, pl. electrónice
electricitáte s. f., g.-d. art. electricitäþii electronvólt s. m., pl. electronvólþi;
electrificá vb., ind. prez. 1 sg. electrífic, simb. eV
3 sg. ºi pl. electríficã electroscóp s. n. (sil. mf. -scop), pl.
electrizá vb., ind. prez. 1 sg. electrizéz, electroscoápe
3 sg. ºi pl. electrizeázã electrostáticã s. f. (sil. mf. -sta-), g.-d.
electrocutá vb., ind. prez. 1 sg. art. electrostáticii
electrocutéz, 3 sg. ºi pl. electrocuteázã electrotéhnicã s. f., g.-d. art. electro-
electrocutáre s. f., g.-d. art. electro- téhnicii
cutärii; pl. electrocutäri electroterapíe s. f., art. electroterapía,
electród s. m., pl. electrózi g.-d. electroterapíi, art. electroterapíei
electrodinám s. n., pl. electrodinámuri elegánt adj. m., pl. elegánþi; f. sg.
electrodinámic adj. m., pl. electro- elegántã, pl. elegánte
dinámici; f. sg. electrodinámicã, pl. elegiác adj. m. (sil. -gi-ac), pl. elegiáci;
electrodinámice f. sg. elegiácã, pl. elegiáce
electrodinámicã s. f., g.-d. art. elegíe s. f., art. elegía, g.-d. art. elegíei;
electrodinámicii pl. elegíi, art. elegíile
electroencefalografíe s. f. (sil. -tro-en-), elemént s. n., pl. eleménte
g.-d. art. electroencefalografíei elementár adj. m., pl. elementári; f. sg.
electrofór s. n., pl. electrofoáre elementárã, pl. elementáre
electrogén adj. m., pl. electrogéni; f. sg. elén adj. m., s. m., pl. eléni; (persoanã)
electrogénã, pl. electrogéne f. sg. elénã, pl. eléne
electroizolánt adj. m., s. m. (sil. -tro-i-), elenísm s. n.
pl. electroizolánþi; f. sg. electroizolántã, pl. elév s. m., pl. elévi
electroizolánte elevát adj. m., pl. eleváþi; f. sg. elevátã,
electrolít s. m., pl. electrolíþi pl. eleváte
electrolític adj. m., pl. electrolítici; f. sg. elevatór s. n., pl. elevatoáre
electrolíticã, pl. electrolítice eleváþie s. f. (sil. -þi-e), art. eleváþia
135 embriologíe e
(sil. -þi-a), g.-d. art. eleváþiei; pl. elogiá vb. (sil. -gi-a), ind. prez. 1 sg.
eleváþii, art. eleváþiile (sil. -þi-i-) elogiéz, 3 sg. ºi pl. elogiázã, 1 pl. elogiém
elévã s. f., g.-d. art. elévei; pl. eléve (sil. -gi-em); conj. prez. 3 sg. ºi pl.
eliberá vb., ind. prez. 1 sg. eliberéz, 3 sg. elogiéze; ger. elogiínd (sil. -gi-ind)
ºi pl. elibereázã elógiu s. n. [-giu pron. -gìu], art. elógiul;
eliberáre s. f., g.-d. art. eliberärii; pl. pl. elógii, art. elógiile (sil. -gi-i-)
eliberäri elongáþie s. f. (sil. -þi-e), art. elongáþia
eliberatór adj. m., pl. eliberatóri; f. sg. (sil. -þi-a), g.-d. art. elongáþiei; pl.
ºi pl. eliberatoáre elongáþii, art. elongáþiile (sil. -þi-i-)
elíce s. f., art. elícea, g.-d. art. elícei; pl. elucidá vb., ind. prez. 1 sg. elucidéz,
elíce, art. elícele 3 sg. ºi pl. elucideázã
elicoidál adj. m. (sil. -co-i-), pl. elucubráþie s. f. (sil. -bra-þi-e), art.
elicoidáli; f. sg. elicoidálã, pl. elicoidále elucubráþia (sil. -þi-a), g.-d. art.
elicoptér s. n. (sil. mf. -pter), pl. elucubráþiei; pl. elucubráþii, art.
elicoptére elucubráþiile (sil. -þi-i-)
elidá vb., ind. prez. 1 sg. elidéz; 3 sg. ºi eludá vb., ind. prez. 1 sg. eludéz, 3 sg.
pl. elideázã; ger. elid÷nd ºi pl. eludeázã
eligíbil adj. m., pl. eligíbili; f. sg. emáil s. n. (sil. -mail), (feluri, obiecte)
eligíbilã, pl. eligíbile pl. emáiluri
eliminá vb., ind. prez. 1 sg. elímin, 3 sg. emaná vb., ind. prez. 1 sg. emán, 3 sg.
ºi pl. elíminã ºi pl. emánã
elípsã s. f., g.-d. art. elípsei; pl. elípse emanáþie s. f. (sil. -þi-e), art. emanáþia
elipsográf s. n. (sil. -graf), pl. elip- (sil. -þi-a), g.-d. art. emanáþiei; pl.
sográfe emanáþii, art. emanáþiile (sil. -þi-i-)
elipsoíd s. n., pl. elipsoíde emancipá vb., ind. prez. 1 sg.
elipsoidál adj. m. (sil. -so-i-), pl. emancipéz, 3 sg. ºi pl. emancipeázã
elipsoidáli; f. sg. elipsoidálã, pl. emancipáre s. f., g.-d. art. emancipärii;
elipsoidále pl. emancipäri
elíptic adj. m., pl. elíptici; f. sg. elípticã, embargó s. n., art. embargóul; pl.
pl. elíptice embargóuri
elítã s. f., pl. elíte embatíc s. n., pl. embatícuri
elítrã s. f. (sil. -trã), g.-d. art. elítrei; pl. embaticár s. m., pl. embaticári
elítre emblémã s. f., g.-d. art. emblémei; pl.
elixír s. n. [x pron. gz], pl. elixíre embléme
elizéu s. n. (sil. -zeu), art. elizéul; pl. embolíe s. f., art. embolía, g.-d. art.
elizée embolíei; pl. embolíi, art. embolíile
eliziúne s. f. (sil. -zi-u-), g.-d. art. embriogenézã s. f. (sil. -bri-o-), g.-d. art.
eliziúnii; pl. eliziúni embriogenézei; pl. embriogenéze
elocvént adj. m., pl. elocvénþi; f. sg. embriologíe s. f. (sil. -bri-o-), art.
elocvéntã, pl. elocvénte embriología, g.-d. embriologíi, art.
elocvénþã s. f., g.-d. art. elocvénþei embriologíei
e embrión 136
embrión s. m. (sil. -bri-on), pl. embrióni emiþãtór adj. m., pl. emiþãtóri; f. sg. ºi
embrionár adj. m. (sil. -bri-o-), pl. pl. emiþãtoáre
embrionári; f. sg. embrionárã, pl. emoliént adj. m. (sil. -li-ent), pl.
embrionáre emoliénþi; f. sg. emoliéntã, pl. emoliénte
emergént adj. m., pl. emergénþi; f. sg. emoliént s. n. (sil. -li-ent), pl. emoliénte
emergéntã, pl. emergénte emotív adj. m., pl. emotívi; f. sg.
emergénþã s. f., g.-d. art. emergénþei; pl. emotívã, pl. emotíve
emergénþe emotivitáte s. f., g.-d. art. emotivitäþii
emerít adj. m., pl. emeríþi; f. sg. emerítã, emóþie s. f. (sil. -þi-e), art. emóþia (sil.
pl. emeríte -þi-a), g.-d. art. emóþiei; pl. emóþii, art.
emersiúne s. f. (sil. -si-u-), g.-d. art. emóþiile (sil. -þi-i-)
emersiúnii; pl. emersiúni emoþioná vb. (sil. -þi-o-), ind. prez. 1 sg.
emetróp adj. m., s. m. (sil. mf. -trop), emoþionéz, 3 sg. ºi pl. emoþioneázã
pl. emetrópi; f. sg. emetrópã, pl. emetrópe emoþionál adj. m. (sil. -þi-o-), pl. emo-
emfátic adj. m., pl. emfátici; f. sg. þionáli; f. sg. emoþionálã, pl. emoþionále
emfáticã, pl. emfátice emoþionánt adj. m. (sil. -þi-o-), pl.
emfázã s. f., g.-d. art. emfázei emoþionánþi; f. sg. emoþionántã, pl.
emfizém s. n., pl. emfizéme emoþionánte
emigrá vb. (sil. -gra), ind. prez. 1 sg. empiréu s. n., art. empiréul
emigréz, 3 sg. ºi pl. emigreázã empíric adj. m., pl. empírici; f. sg.
emigránt s. m., adj. m. (sil. -grant), pl. empíricã, pl. empírice
emigránþi; f. sg. emigrántã, g.-d. art. empiriocriticísm s. n. (sil. -ri-o-cri-)
emigrántei, pl. emigránte empirísm s. n.
eminaménte adv. emplástru s. n., art. emplástrul; pl.
eminént adj. m., pl. eminénþi; f. sg. emplástre
eminéntã, pl. eminénte emúl s. m., pl. emúli
emír s. m., pl. emíri emuláþie s. f. (sil. -þi-e), art. emuláþia
emirát s. n., pl. emiráte (sil. -þi-a), g.-d. art. emuláþiei; pl.
emisár (persoanã) s. m., pl. emisári emuláþii, art. emuláþiile (sil. -þi-i-)
emisár (apã) s. n., pl. emisáre emulgatór s. m., pl. emulgatóri
emisférã s. f. (sil. mf. -sfe-), pl. emisfére emúlsie s. f. (sil. -si-e), art. emúlsia (sil.
emisiúne s. f. (sil. -si-u-), g.-d. art. -si-a), g.-d. art. emúlsiei; pl. emúlsii, art.
emisiúnii; pl. emisiúni emúlsiile (sil. -si-i-)
emistíh s. n. (sil. mf. -stih), pl. emi- emulsioná vb. (sil. -si-o-), ind. prez.
stíhuri 1 sg. emulsionéz, 3 sg. ºi pl. emul-
emitánþã s. f., g.-d. art. emitánþei; pl. sioneázã
emitánþe emulsionáre s. f. (sil. -si-o-), g.-d. art.
emíte vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. emít, emulsionärii; pl. emulsionäri
1 pl. emítem; conj. prez. 3 sg. ºi pl. enantiomér s. m., pl. enantioméri
emítã; part. emís encefál s. n., pl. encefále
emitór s. n., pl. emitoáre encefalítã s. f., pl. encefalíte
137 enumeratív e
encíclicã s. f. (sil. -cli-), g.-d. art. energíe s. f., art. energía, g.-d. art.
encíclicei, pl. encíclice energíei; pl. energíi, art. energíile (sil.
enciclopédic adj. m. (sil. -clo-), pl. -gi-i-)
enciclopédici; f. sg. enciclopédicã, pl. enervá vb., ind. prez. 1 sg. enervéz, 3 sg.
enciclopédice ºi pl. enerveázã
enciclopedíe s. f. (sil. -clo-), art. enigmátic adj. m., pl. enigmátici; f. sg.
enciclopedía, g.-d. art. enciclopedíei; pl. enigmáticã, g.-d. art. enigmáticei, pl.
enciclopedíi, art. enciclopedíile enigmátice, art. enigmáticele
enciclopedísm s. n. (sil. -clo-) enígmã s. f., g.-d. art. enígmei; pl. enígme
enclític adj. m., pl. enclítici; f. sg. enologíe s. f., art. enología, g.-d.
enclíticã, pl. enclítice enologíi, art. enologíei
endémic adj. m., pl. endémici; f. sg. enoriẠs. m. (sil. -ri-aº), pl. enoriáºi
endémicã, pl. endémice enoriáºã s. f. (sil. -ri-a-), art. enoriáºa,
endocárd s. n., pl. endocárduri g.-d. art. enoriáºei; pl. enoriáºe
endocrín adj. m. (sil. -crin), pl. enoríe s.f., art. enoría, g.-d. art. enoríei;
endocríni; f. sg. endocrínã, pl. endocríne pl. enoríi, art. enoríile
endocrinologíe s. f. (sil. -cri-), art. enórm adj. m., pl. enórmi; f. sg. enórmã,
endocrinología, g.-d. endocrinologíi, art. pl. enórme
endocrinologíei enormitáte s. f., g.-d. art. enormitäþii;
endodérm s. n., pl. endodérme pl. enormitäþi
endogén adj. m., pl. endogéni; f. sg. enterítã s. f., pl. enteríte
endogénã, pl. endogéne enterochinázã s. f., g.-d. art. ente-
endolímfã s. f., g.-d. art. endolímfei rochinázei; pl. enterochináze
endoparazít s. m., adj. m., pl. endopa- enterocolítã s. f., pl. enterocolíte
razíþi; f. sg. endoparazítã, pl. endoparazíte entitáte s. f., g.-d. art. entitäþii; pl.
endoplásmã s. f. (sil. -plas-), g.-d. art. entitäþi
endoplásmei; pl. endoplásme entomologíe s. f., art. entomología, g.-d.
endosmózã s. f. (sil. mf. end-), g.-d. art. entomologíi, art. entomologíei
endosmózei entomostracéu s. n., pl. (sil. mf. -stra-)
endospérm s. n. (sil. mf. -sperm), pl. entomostracée
endospérme entórsã s. f., g.-d. art. entórsei; pl. entórse
endotéliu s. n. [-liu pron. -lìu], art. entropíe s. f., art. entropía, g.-d. art.
endotéliul; pl. endotélii, art. endotéliile entropíei; pl. entropíi, art. entropíile
(sil. -li-i-) entuziásm s. n. (sil. -zi-asm), pl.
endotérm adj. m., pl. endotérmi; f. sg. entuziásme
endotérmã, pl. endotérme enumerá vb., ind. prez. 1 sg. enúmãr,
energétic adj. m., pl. energétici; f. sg. 2 sg. enúmeri, 3 sg. ºi pl. enúmerã; conj.
energéticã, pl. energétice prez. 3 sg. ºi pl. enúmere; ger.
energéticã s. f., g -d. art. energéticii enumer÷nd, part. enumerát
enérgic adj. m., pl. enérgici; f. sg. enumeratív adj. m., pl. enumeratívi;
enérgicã, pl. enérgice f. sg. enumeratívã, pl. enumeratíve
e enumeráþie 138
enumeráþie s. f., pl. enumeráþii epifít adj. m., pl. epifíþi; f. sg. epifítã, pl.
enúnþ s. n., pl. enúnþuri epifíte
enunþá vb., ind. prez. 1 sg. enúnþ, 3 sg. epifízã s. f., g.-d. art. epifízei; pl. epifíze
ºi pl. enúnþã epifórã s. f., g.-d. art. epifórei; pl. epifóre
enurézis s. n. (sil. mf. en-) epigástru s. n., art. epigástrul; pl.
enzimátic adj. m., pl. enzimátici; f. sg. epigástre
enzimáticã, pl. enzimátice epigenézã s. f., g.-d. art. epigenézei
enzímã s. f., g.-d. art. enzímei; pl. epiglótã s. f. (sil. -glo-), pl. epiglóte
enzíme epigón s. m., pl. epigóni
eocén adj. m. (sil. e-o-), pl. eocéni; f. sg. epigonísm s. n.
eocénã, pl. eocéne epigráf s. n. (sil. mf. -graf), pl. epigráfe
eocén s. n. (sil. e-o-) epigrafíe s. f. (sil. -gra-), art. epigrafía,
eolián adj. m. (sil. e-o-li-an), pl. eoliéni g.-d. epigrafíi, art. epigrafíei
(sil. -li-eni); f. sg. eoliánã, pl. eoliéne epigrámã s. f. (sil. -gra-), g.-d. art.
eolític adj. m. (sil. e-o-), pl. eolítici; f. sg. epigrámei; pl. epigráme
eolíticã, pl. eolítice epiláþie s. f. (sil. -þi-e), art. epiláþia (sil.
eparhíe s. f., art. eparhía, g.-d. art. -þi-a), g.-d. art. epiláþiei; pl. epiláþii, art.
eparhíei; pl. eparhíi, art. eparhíile epiláþiile (sil. -þi-i-)
epatá vb., ind. prez. 1 sg. epatéz, 3 sg. epilepsíe s. f., art. epilepsía, g.-d. art.
ºi pl. epateázã epilepsíei; pl. epilepsíi, art. epilepsíile
epávã s. f., g.-d. art. epávei; pl. epáve epiléptic adj. m., s. m., pl. epiléptici;
ependím s. n., pl. ependíme f. sg. epilépticã, pl. epiléptice
epentézã s. f., g.-d. art. epentézei; pl. epilóg s. n., pl. epilóguri
epentéze epinefrínã s. f. (sil. -fri-), g.-d. art.
épic adj. m., pl. épici; f. sg. épicã, pl. epinefrínei
épice epirogénic adj. m., pl. epirogénici; f. sg.
epicárd s. n., pl. epicárduri epirogénicã, pl. epirogénice
epicén adj. n., pl. epicéne epíscop s. m., pl. epíscopi
epicéntru s. n., art. epicéntrul; pl. episcóp s. n. (sil. mf. -scop), pl.
epicéntre episcoápe
epicurián adj. m., s. m. (sil. -ri-an), pl. episcopíe s. f., art. episcopía, g.-d. art.
epicuriéni (sil. -ri-eni); f. sg. epicuriánã, episcopíei; pl. episcopíi, art. episcopíile
pl. epicuriéne episód s. n., pl. episoáde
epicurísm s. n. episódic adj. m., pl. episódici; f. sg.
epidémic adj. m., pl. epidémici; f. sg. episódicã, pl. episódice
epidémicã, pl. epidémice epistát s. m., pl. epistáþi
epidemíe s. f., art. epidemía, g.-d. art. epistemologíe s. f., art. epistemología,
epidemíei; pl. epidemíi, art. epidemíile g.-d. epistemologíi, art. epistemologíei
epidérmã s. f., pl. epidérme epistolár adj. m., pl. epistolári; f. sg.
epidiascóp s. n. (sil. -di-a-; mf. -scop), epistolárã, pl. epistoláre
pl. epidiascoápe epistolár s. n., pl. epistoláre
139 erudíþie e
epístolã s. f., g.-d. art. epístolei; pl. eréct adj. m., pl. erécþi; f. sg. eréctã, pl.
epístole erécte
epistolíe s.f., art. epistolía, g.-d. art. ereditár adj. m., pl. ereditári; f. sg.
epistolíei; pl. epistolíi, art. epistolíile ereditárã, pl. ereditáre
epitáf s. n., pl. epitáfuri ereditáte s. f., g.-d. art. ereditäþii; pl.
epitalám s. n., pl. epitalámuri ereditäþi
epitelióm s. n. (sil. -li-om), pl. epiteliómuri eremít s. m., pl. eremíþi
epitéliu s. n. [-liu pron. -lìu], art. erepsínã s. f., g.-d. art. erepsínei; pl.
epitéliul; pl. epitélii, art. epitéliile (sil. erepsíne
-li-i-) erés s. n., pl. erésuri
epitét s. n., pl. epitéte eréte s. m., pl. eréþi
epítrop s. m. (sil. -trop), pl. epítropi erétic s. m., pl. erétici
epizoár s. n. (sil. -zo-ar), pl. epizoáre erezíe s. f., art. erezía, g.-d. art. erezíei;
epizónã s. f., pl. epizóne pl. erezíi, art. erezíile
epizootíe s. f. (sil. -zo-o-), art. epizootía, ergonomíe s. f., art. ergonomía, g.-d.
g.-d. art. epizootíei; pl. epizootíi, art. ergonomíi, art. ergonomíei
epizootíile erijá vb., ind. prez. 1 sg. erijéz, 3 sg. ºi
epocál adj. m., pl. epocáli; f. sg. epocálã, pl. erijeázã, 1 pl. erijäm; conj. prez. 3 sg.
pl. epocále ºi pl. erijéze; ger. erij÷nd
épocã s. f., g.-d. art. épocii; pl. époci eritém s. n., pl. eritéme
epopée s. f., art. epopéea, g.-d. art. eritrocít s. n. (sil. -tro-), pl. eritrocíte
epopéii; pl. epopéi erizipél s. n., pl. erizipéle
épos s. n., pl. éposuri ermétic adj. m., pl. ermétici; f. sg.
eprubétã s. f. (sil. -pru-), pl. eprubéte erméticã, pl. ermétice
epuizá vb. (sil. -pu-i-), ind. prez. 1 sg. ermetísm s. n.
epuizéz, 3 sg. ºi pl. epuizeázã eroáre s. f., g.-d. art. erórii; pl. eróri
epurá vb., ind. prez. 1. sg. epuréz, 3 sg. erodá vb., ind. prez. 3 sg. erodeázã
ºi pl. epureázã eróic adj. m. (sil. -ro-ic), pl. eróici; f. sg.
epuráre s. f., g.-d. art. epurärii; pl. eróicã, pl. eróice
epuräri eroísm s. n. (sil. -ro-ism)
epuratór s. n., pl. epuratoáre eronát adj. m., pl. eronáþi; f. sg. eronátã,
epúrã s. f., g.-d. art. epúrei; pl. epúre pl. eronáte
erátã s. f., pl. eráte erótic adj. m., pl. erótici; f. sg. eróticã,
érã s. f., g.-d. art. érei; pl. ére pl. erótice
erbacée adj. f., s. f., pl. erbacée eróu s. m., art. eróul; pl. erói, art. eróii
erbicíd s. n., pl. erbicíde eroziúne s. f. (sil. -zi-u-), g.-d. art.
érbiu s. n. [-biu pron. -bìu], art. érbiul; eroziúnii; pl. eroziúni
simb. Er erudít adj. m., pl. erudíþi; f. sg. erudítã,
erbivór adj. m., pl. erbivóri; f. sg. pl. erudíte
erbivórã, pl. erbivóre erudíþie s. f. (sil. -þi-e), art. erudíþia (sil.
erbivór s. n., pl. erbivóre -þi-a), g.-d. erudíþii, art. erudíþiei
e erúpe 140
erúpe vb., ind. prez. 3 sg. erúpe; conj. esotéric adj. m., pl. esotérici; f. sg.
prez. 3 sg. ºi pl. erúpã esotéricã, pl. esotérice
eruptív adj. m., pl. eruptívi; f. sg. espadrílã s. f. (sil. -dri-), g.-d. art.
eruptívã, pl. eruptíve espadrílei; pl. espadríle
eruptivísm s. n. esperánto s. n.
erúpþie f. (sil. -þi-e), art. erúpþia (sil. esplanádã s. f., g.-d. art. esplanádei; pl.
-þi-a), g.-d. art. erúpþiei; pl. erúpþii, art. esplanáde
erúpþiile (sil. -þi-i-) est s. n.; simb. E
erzáþ s. n., pl. erzáþuri estacádã s. f., g.-d. art. estacádei; pl.
escádrã s. f. (sil. -drã), g.-d. art. escádrei; estacáde
pl. escádre estér s. m., pl. estéri
escadrílã s. f. (sil. -dri-), g.-d. art. esterificáre s. f., g.-d. art. esterificärii;
escadrílei; pl. escadríle pl. esterificäri
escadrón s. n. (sil. -dron), pl. escadroáne estét s. m., pl. estéþi
escaladá vb., ind. prez. 1 sg. escaladéz, estétã s. f., g.-d. art. estétei; pl. estéte
3 sg. ºi pl. escaladeázã estétic adj. m., pl. estétici; f. sg. estéticã,
escalatór s. n., pl. escalatoáre pl. estétice
escálã s. f., g.-d. art. escálei; pl. escále estéticã s. f., g.-d. art. estéticii
escamotá vb., ind. prez. 1 sg. escamotéz, estetísm s. n.
3 sg. ºi pl. escamoteázã éstic adj. m., pl. éstici; f. sg. ésticã, pl.
escapádã s. f., g.-d. art. escapádei; pl. éstice
escapáde estimá vb., ind. prez. 1 sg. estiméz, 3 sg.
eschimós s. m., adj. m., pl. eschimóºi; ºi pl. estimeázã
f. sg. eschimósã, g.-d. art. eschimósei, pl. estimáre s. f., g.-d. art. estimärii; pl.
eschimóse estimäri
eschivá vb., ind. prez. 1 sg. eschivéz, estivál adj. m., pl. estiváli; f. sg. estiválã,
3 sg. ºi pl. eschiveázã pl. estivále
escortá vb., ind. prez. 1 sg. escortéz, estompá vb., ind. prez. 1 sg. estompéz,
3 sg. ºi pl. escorteázã 3 sg. ºi pl. estompeázã
escórtã s. f., g.-d. art. escórtei; pl. escórte estómpã s. f., g.-d. art. estómpei; pl.
escróc s. m., pl. escróci estómpe
eseíst s. m., pl. eseíºti estrádã s. f., g.-d. art. estrádei; pl.
eseístã s. f., pl. eseíste estráde
esénþã s. f., g.-d. art. esénþei; (lichide, estuár s. n. (sil. -tu-ar), pl. estuáre
varietãþi de arbori, de lemn) pl. esénþe eºafód s. n., pl. eºafóduri/eºafoáde
esenþiál adj. m. (sil. -þi-al), pl. esenþiáli; eºafodáj s. n., pl. eºafodáje
f. sg. esenþiálã, pl. esenþiále eºalón s. n., pl. eºaloáne
eséu s. n., art. eséul; pl. eséuri eºaloná vb., ind. prez. 1 sg. eºalonéz,
eshatologíe s. f., art. eshatología, g.-d. 3 sg. ºi pl. eºaloneázã
eshatologíi, art. eshatologíei eºantión s. n. (sil. -ti-on), pl. eºantioáne
esofág s. n., pl. esofáge/esofáguri eºapamént s. n., pl. eºapaménte
141 eucalípt e
eºárfã s. f., g.-d. art. eºárfei; pl. eºárfe eterogén adj. m., pl. eterogéni; f. sg.
eºéc s. n., pl. eºécuri eterogénã, pl. eterogéne
eºuá vb. (sil. -ºu-a), ind. prez. 1 sg. eteromórf adj. m., pl. eteromórfi; f. sg.
eºuéz, 3 sg. ºi pl. eºueázã, 1 pl. eºuäm (sil. eteromórfã, pl. eteromórfe
-ºu-ãm); conj. prez. 3 sg. ºi pl. eºuéze (sil. eteronóm adj. m., pl. eteronómi; f. sg.
-ºu-e-); ger. eºu÷nd (sil. -ºu-ând) eteronómã, pl. eteronóme
etalá vb., ind. prez. 1 sg. etaléz, 3 sg. ºi étic adj. m., pl. étici; f. sg. éticã, pl. étice
pl. etaleázã éticã s. f., g.-d. art. éticii
etalón s. n., pl. etaloáne etichetá vb., ind. prez. 1 sg. etichetéz,
etamínã s. f., g.-d. art. etamínei; 3 sg. ºi pl. eticheteázã
(sorturi, bucãþi) pl. etamíne etichétã s. f., pl. etichéte
etán s. m. etíl s. m., pl. etíli
etanóic adj. m. (sil. -no-ic), pl. etanóici etiláre s. f., g.-d. art. etilärii; pl. etiläri
etanól s. m., pl. etanóli etilénã s. f., g.-d. art. etilénei; pl.
etánº adj. m., pl. etánºi; f. sg. etánºã, pl. etiléne
etánºe etilenglicól s. m., pl. etilenglicóli
etápã s. f., g.-d. art. etápei; pl. etápe etílic adj. m., pl. etílici; f. sg. etílicã, pl.
etapizá vb., ind. prez. 1 sg. etapizéz, etílice
3 sg. ºi pl. etapizeázã etilísm s. n.
etáte s. f., g.-d. art. etäþii etimologíe s. f., art. etimología, g.-d.
etatizá vb., ind. prez. 1 sg. etatizéz, 3 sg. art. etimologíei; pl. etimologíi, art.
ºi pl. etatizeázã etimologíile
etatizáre s. f., g.-d. art. etatizärii; pl. etimologísm s. n.
etatizäri etimón s. n., pl. etimoáne
etcétera adv.; abr. etc. etioláre s. f. (sil. -ti-o-), g.-d. art. etiolärii;
eténã s. f., g.-d. art. eténei; pl. eténe pl. etioläri
etér (combinaþie organicã lichidã, etiologíe s. f. (sil. -ti-o-), art. etiología,
element al universului) s. m., pl. etéri g.-d. etiologíi, art. etiologíei
etér (aer, atmosferã) s. n., pl. etéruri etiráre s. f., g.-d. art. etirärii; pl. etiräri
eterát adj. m., s. m., pl. eteráþi; f. sg. étnic adj. m., pl. étnici; f. sg. étnicã, pl.
eterátã, pl. eteráte étnice
etéric adj. m., pl. etérici; f. sg. etéricã, pl. etnicísm s. n.
etérice etnogenézã s. f., g.-d. art. etnogenézei
eteríe s. f., art. etería, g.-d. eteríi, art. etnografíe s. f. (sil. -gra-), art.
eteríei etnografía, g.-d. etnografíi, art. etnografíei
eterificáre s. f., g.-d. art. eterificärii; pl. étos s. n.
eterificäri etúvã s. f., g.-d. art. etúvei; pl. etúve
etérn adj. m., pl. etérni; f. sg. etérnã, pl. eu pr. [pron. ieu], d. acc. mie, neacc.
etérne îmi, mi, mi-, -mi, -mi-; ac. acc. mine,
eternitáte s. f., g.-d. art. eternitäþii; pl. neacc. mã, mã-, -mã, -mã-, m-, -m-
eternitäþi eucalípt s. m. (sil. e-u-), pl. eucalípþi
e euclidián 142
euclidián adj. m. (sil. e-u-cli-di-an), pl. evangheliár s. n. (sil. -li-ar), pl.
euclidiéni (sil. -di-eni); f. sg. euclidiánã, evangheliáre
pl. euclidiéne evanghélie s. f. (sil. -li-e), art. evanghélia
eufemísm s. n. (sil. e-u-), pl. eufemísme (sil. -li-a), g.-d. art. evanghéliei; pl.
eufeníe s. f., art. eufenía, g.-d. art. evanghélii, art. evanghéliile (sil. -li-i-)
eufeníei; pl. eufeníi evaporá vb., ind. prez. 1 sg. evápor/
eufoníe s. f. (sil. e-u-), art. eufonía, g.-d. evaporéz, 3 sg. ºi pl. eváporã/evaporeázã;
art. eufoníei; pl. eufoníi, art. eufoníile conj. prez. 3 sg. ºi pl. evápore/evaporéze
eufóric adj. m. (sil. e-u-), pl. eufórici; evaporatoáre s. f., g.-d. art. evapo-
f. sg. eufóricã, pl. eufórice ratoárei; pl. evaporatoáre
euforíe s. f. (sil. e-u-), art. euforía, g.-d. evaporatór (persoanã) s. m., pl.
art. euforíei; pl. euforíi, art. euforíile evaporatóri
euharistíe s. f. (sil. e-u-), art. euharistía, evaporatór (aparat) s. n., pl. eva-
g.-d. art. euharistíei; pl. euharistíi, art. poratoáre
euharistíile evazá vb., ind. prez. 1 sg. evazéz, 3 sg.
eunúc s. m. (sil. e-u-), pl. eunúci ºi pl. evazeázã
eurístic adj. m. (sil. e-u-), pl. eurístici; evaziúne s. f. (sil. -zi-u-), g.-d. art.
f. sg. eurísticã, pl. eurístice evaziúnii; pl. evaziúni
eurísticã s.f. (sil. e-u-), g.-d. art. eurísticii evazív adj. m., pl. evazívi; f. sg. evazívã,
euritmíe s. f. (sil. e-u-), art. euritmía, pl. evazíve
g.-d. art. euritmíei; pl. euritmíi, art. evenimént s. n., pl. eveniménte
euritmíile eventuál adj. m. (sil. -tu-al), pl.
európiu s. n. (sil. e-u-) [-piu pron. -pìu], eventuáli; f. sg. eventuálã, pl. eventuále
art. európiul; simb. Eu eventualitáte s. f. (sil. -tu-a-), g.-d. art.
europoíd s. m., adj. m., pl. europoízi; eventualitäþii; pl. eventualitäþi
f. sg. europoídã, pl. europoíde evidént adj. m., pl. evidénþi; f. sg.
eutanasíe s. f. (sil. e-u-), art. eutanasía, evidéntã, pl. evidénte
g.-d. eutanasíi, art. eutanasíei evidénþã s. f., g.-d. art. evidénþei; pl.
ev s. n., pl. évuri evidénþe
evacuá vb. (sil. -cu-a), ind. prez. 1 sg. evidenþiá vb. (sil. -ti-a), ind. prez. 1 sg.
evacuéz, 3 sg. ºi pl. evacueázã, 1 pl. evidenþiéz, 3 sg. ºi pl. evidenþiázã, 1 pl.
evacuäm (sil. -cu-ãm); conj. prez. 3 sg. evidenþiém (sil. -þi-em); conj. prez. 3 sg.
ºi pl. evacuéze (sil. -cu-e-); ger. evacu÷nd ºi pl. evidenþiéze; ger. evidenþiínd (sil.
(sil. -cu-ând) -þi-ind)
evadá vb., ind. prez. 1 sg. evadéz, 3 sg. evitá vb., ind. prez. 1 sg. evít, 3 sg. ºi
ºi pl. evadeázã pl. evítã
evaluá vb. (sil. -lu-a), ind. prez. 1 sg. evlávie s. f. (sil. -vla-vi-e), art. evlávia
evaluéz, 3 sg. ºi pl. evalueázã, 1 pl. (sil. -vi-a), g.-d. art. evláviei; pl. evlávii,
evaluäm (sil. -lu-ãm); conj. prez. 3 sg. art. evláviile (sil. -vi-i-)
ºi pl. evaluéze (sil. -lu-e-); ger. evalu÷nd evocá vb., ind. prez. 1 sg. evóc, 3 sg. ºi
(sil. -lu-ând) pl. evócã; conj. prez. 3 sg. ºi pl. evóce
143 exclamatív e
evocáre s. f., g.-d. art. evocärii; pl. excedentár adj. m., pl. excedentári;
evocäri f. sg. excedentárã, pl. excedentáre
evocatív adj. m., pl. evocatívi; f. sg. excelá vb., ind. prez. 1 sg. exceléz, 3 sg.
evocatívã, pl. evocatíve ºi pl. exceleázã
evoluá vb. (sil. -lu-a), ind. prez. 1 sg. excelént adj. m., pl. excelénþi; f. sg.
evoluéz, 3 sg. ºi pl. evolueázã, 1 pl. exceléntã, pl. excelénte
evoluäm (sil. -lu-ãm); conj. prez. 3 sg. Excelénþa sa (voástrã) s. f. art. + adj.,
ºi pl. evoluéze (sil. -lu-e-); ger. evolu÷nd g.-d. Excelénþei sále (voástre)
(sil. -lu-ând) excelénþã s. f., g.-d. art. excelénþei; pl.
evolutív adj. m., pl. evolutívi; f. sg. excelénþe
evolutívã, pl. evolutíve excéntric adj. m., pl. excéntrici; f. sg.
evolúþie s. f. (sil. -þi-e), art. evolúþia (sil. excéntricã, pl. excéntrice
-þi-a), g.-d. art. evolúþiei; pl. evolúþii, art. excentricitáte s. f., g.-d. art. excentri-
evolúþiile (sil. -þi-i-) citäþii; pl. excentricitäþi
evoluþionísm s. n. (sil. -þi-o-) exceptá vb., ind. prez. 1 sg. exceptéz,
évrica interj. (sil. -vri-) 3 sg. ºi pl. excepteázã
exacerbá vb. (sil. mf. ex-), ind. prez. excépþie s. f. (sil. -þi-e), art. excépþia (sil.
1 sg. exacerbéz, 3 sg. ºi pl. exacerbeázã -þi-a), g.-d. art. excépþiei; pl. excépþii, art.
exáct adj. m. [x pron. gz], pl. exácþi; excépþiile (sil. -þi-i-)
f. sg. exáctã, pl. exácte excepþionál adj. m. (sil. -þi-o-), pl.
exagerá vb., ind. prez. 1 sg. exageréz, excepþionáli; f. sg. excepþionálã, pl.
3 sg. ºi pl. exagereázã excepþionále
exalá vb. [x pron. gz], ind. prez. 1 sg. excérpte s. n. pl.
exal, 3 sg. ºi pl. exálã excés s. n., pl. excése
exaltá vb. [x pron. gz], ind. prez. 1 sg. excesív adj. m., pl. excesívi; f. sg.
exalt, 3 sg. ºi pl. exáltã excesívã, pl. excesíve
exaltáre s. f. [x pron. gz], g.-d. art. excipiént s. n. (sil. -pi-ent), pl. excipiénte
exaltärii; pl. exaltäri excitá vb., ind. prez. 1 sg. excít, 3 sg. ºi
exámen s. n. [x pron. gz], pl. exámene pl. excítã
examiná vb. [x pron. gz], ind. prez. excitánt adj. m., pl. excitánþi; f. sg.
1 sg. examinéz, 3 sg. ºi pl. examineázã excitántã, pl. excitánte
exantém s. n. [x pron. gz], pl. exantéme excitatór adj. m., pl. excitatóri; f. sg. ºi
exantemátic adj. n. [x pron. gz], pl. pl. excitatoáre
exantemátice excitatór s. n., pl. excitatoáre
exasperá vb. [x pron. gz], ind. prez. excitáþie s. f. (sil. -þi-e), art. excitáþia (sil.
1 sg. exasperéz, 3 sg. ºi pl. exaspereázã -þi-a), g.-d. art. excitáþiei; pl. excitáþii, art.
exasperánt adj. m. [x pron. gz], pl. excitáþiile (sil. -þi-i-)
exasperánþi; f. sg. exasperántã, pl. exclamá vb., ind. prez. 1 sg. exclám,
exasperánte 3 sg. ºi pl. exclámã
excavatór s. n., pl. excavatoáre exclamatív adj. m., pl. exclamatívi;
excedént º. n., pl. excedénte f. sg. exclamatívã, pl. exclamatíve
e exclamáþie 144
exclamáþie s. f. (sil. -þi-e), art. exclamáþia execúþie s. f. (sil. -þi-e) [x pron. gz], art.
(sil. -þi-a), g.-d. art. exclamáþiei; pl. execúþia (sil. -þi-a), g.-d. art. execúþiei; pl.
exclamáþii, art. exclamáþiile (sil. -þi-i-) execúþii, art. execúþiile (sil. -þi-i-)
exclúde vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. exegézã s. f., g.-d. art. exegézei; pl.
exclúd; ger. excluz÷nd; part. exclús exegéze
exclusív adj. m., pl. exclusívi; f. sg. exemplár adj. m. [x pron. gz], pl.
exclusívã, pl. exclusíve exemplári; f. sg. exemplárã, pl. exempláre
exclusivísm s. n. exemplár s. n. [x pron. gz], pl.
exclusivitáte s. f., g.-d. art. exclusivitäþii; exempláre
pl. exclusivitäþi exemplificá vb. [x pron. gz], ind. prez.
excomunicá vb., ind. prez. 1 sg. 1 sg. exemplífic, 3 sg. ºi pl. exemplíficã
excomúnic, 3 sg. ºi pl. excomúnicã exémplu s. n. [x pron. gz], art.
excomunicáre s. f., g.-d. art. excomu- exémplul; pl. exémple
nicärii; pl. excomunicäri exercitá vb. [x pron. gz], ind. prez.
excremént s. n., pl. excreménte 1 sg. exércit, 3 sg. ºi pl. exércítã
excrescénþã s. f., g.-d. art. excrescénþei; exercíþiu s. n. [-þiu pron. -þìu, x pron.
pl. excrescénþe gz], art. exercíþiul; pl. exercíþii, art.
excretá vb., ind. prez. 1 sg. excretéz, exercíþiile (sil. -þi-i-)
3 sg. ºi pl. excreteázã exérgã s. f., g.-d. art. exérgei; pl. exérge
excretór adj. m., pl. excretóri; f. sg. ºi exersá vb. [x pron. gz], ind. prez. 1 sg.
pl. excretoáre exerséz, 3 sg. ºi pl. exerseázã
excréþie s. f. (sil. -þi-e), art. excréþia (sil. exfoliére s. f. (sil. -li-e-), g.-d. art.
-þi-a), g.-d. art. excréþiei; pl. excréþii, art. exfoliérii; pl. exfoliéri
excréþiile (sil. -þi-i-) exhaustív adj. m. (sil. -ha-us-), pl.
excúrsie s. f. (sil. -si-e), art. excúrsia (sil. exhaustívi; f. sg. exhaustívã, pl.
-si-a), g.-d. art. excúrsiei; pl. excúrsii, art. exhaustíve
excúrsiile (sil. -si-i-) exhaustór s. n. (sil. -ha-us-), pl.
excursioníst s. m. (sil. -si-o-), pl. exhaustoáre
excursioníºti exhibíþie s. f. (sil. -þi-e), art. exhibíþia (sil.
excursionístã s. f. (sil. -si-o-), pl. -þi-a), g.-d. art. exhibíþiei; pl. exhibíþii, art.
excursioníste exhibíþiile (sil. -þi-i-)
execrábil adj. m. (sil. -cra-) [x pron. exhumá vb., ind. prez. 1 sg. exhuméz,
gz], pl. execrábili; f. sg. execrábilã, pl. 3 sg. ºi pl. exhumeázã
execrábile exigént adj. m., pl. exigénþi; f. sg.
executá vb. [x pron. gz], ind. prez. exigéntã, pl. exigénte
1 sg. execút, 3 sg. ºi pl. execútã exigénþã s. f., g.-d. art. exigénþei; pl.
executív adj. m. [x pron. gz], pl. exigénþe
executívi; f. sg. executívã, pl. executíve exigíbil adj. m., pl. exigíbili; f. sg.
executóriu adj. m. [-riu pron. -rìu, x exigíbilã, pl. exigíbile
pron. gz], f. executórie (sil. -ri-e); pl. m. exíl s. n. [x pron. gz], pl. exíluri
ºi f. executórii exínã s. f., pl. exíne
145 expiá e
existá vb. [x pron. gz], ind. prez. 1 sg. expatriá vb. (sil. -tri-a), ind. prez. 1 sg.
exíst, 3 sg. ºi pl. exístã expatriéz, 3 sg. ºi pl. expatriázã, 1 pl.
existénþã s. f. [x pron. gz], g.-d. art. expatriém (sil. -tri-em); conj. prez. 3 sg.
existénþei; pl. existénþe ºi pl. expatriéze; ger. expatriínd (sil.
existenþiál adj. m. (sil. -þi-al) [x pron. -tri-ind)
gz], pl. existenþiáli; f. sg. existenþiálã, pl. expectatívã s. f., g.-d. art. expectatívei;
existenþiále pl. expectatíve
existenþialísm s. n. (sil. -þi-a-) [x expectorá vb., ind. prez. 1 sg.
pron. gz] expectoréz, 3 sg. ºi pl. expectoreázã
existenþialíst adj. m., s. m. (sil. -þi-a-) expediá vb. (sil. -di-a), ind. prez. 1 sg.
[x pron. gz], pl. existenþialíºti; f. sg. expediéz, 3 sg. ºi pl. expediázã, 1 pl.
existenþialístã, pl. existenþialíste expediém (sil. -di-em); conj. prez. 3 sg.
exînscrís adj. n. (sil. mf. ex-), f. ºi pl. expediéze; ger. expediínd (sil.
exînscrísã; pl. n. ºi f. exînscríse -di-ind)
exmatriculá vb. (sil. -tri-), ind. prez. expediént s. n. (sil. -di-ent), pl.
1 sg. exmatriculéz, 3 sg. ºi pl. exma- expediénte
triculeázã expeditív adj. m., pl. expeditívi; f. sg.
exocrín adj. m. (sil. -crin), pl. exocríni; expeditívã, pl. expeditíve
f. sg. exocrínã, pl. exocríne expeditór s. m., adj. m., pl. expeditóri;
exód s. n., pl. exóduri f. sg. ºi pl. expeditoáre, g.-d. sg. art.
exoftalmíe s. f. (sil. mf. ex-); pl. expeditoárei
exoftalmíi expedíþie s. f. (sil. -þi-e), art. expedíþia
exorbitánt adj. m. (sil. mf. ex-), pl. (sil. -þi-a), g.-d. art. expedíþiei; pl.
exorbitánþi; f. sg. exorbitántã, pl. expedíþii, art. expedíþiile (sil. -þi-i-)
exorbitánte experiénþã s. f. (sil. -ri-en-), g.-d. art.
exorcísm s. n. experiénþei; pl. experiénþe
exosmózã s. f. (sil. mf. ex-); pl. exosmóze experimént s. n., pl. experiménte
exotéric adj. m., pl. exotérici; f. sg. experimentá vb., ind. prez. 1 sg.
exotéricã, pl. exotérice experimentéz, 3 sg. ºi pl. experimenteázã
exotérm adj. m., pl. exotérmi; f. sg. experimentábil adj. m,. pl. experi-
exotérmã, pl. exotérme mentábili; f. sg. experimentábilã, pl.
exótic adj. m. [x pron. gz], pl. exótici; experimentábile
f. sg. exóticã, pl. exótice experimentál adj. m., pl. experimentáli;
exotísm s. n. [x pron. gz] f. sg. experimentálã, pl. experimentále
expansíbil adj. m., pl. expansíbili; f. sg. expért s. m., pl. expérþi
expansíbilã, pl. expansíbile expértã s. f., g.-d. art. expértei; pl.
expansionísm s. n. (sil. -si-o-) expérte
expansiúne s. f. (sil. -si-u-), g.-d. art. expertízã s. f., g.-d. art. expertízei; pl.
expansiúnii; pl. expansiúni expertíze
expansív adj. m., pl. expansívi; f. sg. expiá vb. (sil. -pi-a), ind. prez. 1 sg.
expansívã, pl. expansíve expiéz, 3 sg. ºi pl. expiázã, 1 pl. expiém
e expirá 146
(sil. -pi-em); conj. prez. 3 sg. ºi pl. exponenþiál adj. m. (sil. -þi-al), pl.
expiéze; ger. expiínd (sil. -pi-ind) exponenþiáli; f. sg. exponenþiálã, pl.
expirá vb., ind. prez. 1 sg. expír, 3 sg. exponenþiále
ºi pl. expírã exponométru s. n. (sil. -tru), art.
expiráre s. f., g.-d. art. expirärii; pl. exponométrul; pl. exponométre
expiräri expórt s. n., pl. expórturi
expiráþie s. f. (sil. -þi-e), art. expiráþia exportá vb., ind. prez. 1 sg. expórt, 3 sg.
(sil. -þi-a), g.-d. art. expiráþiei; pl. ºi pl. expórtã
expiráþii, art. expiráþiile (sil. -þi-i-) expozánt adj. m., s. m., pl. expozánþi;
expletív adj. m., pl. expletívi; f. sg. f. sg. expozántã, pl. expozánte
expletívã, pl. expletíve expozéu s. n., art. expozéul; pl. expozéuri
explicá vb., ind. prez. 1 sg. explíc, 3 sg. expozitív adj. m., pl. expozitívi; f. sg.
ºi pl. explícã expozitívã, pl. expozitíve
explicábil adj. m., pl. explicábili; f. sg. expozíþie s. f., pl. expozíþii
explicábilã, pl. explicábile exprés adj. m., pl. expréºi; f. sg. exprésã,
explicít adj. m., pl. explicíþi; f. sg. pl. exprése
explicítã, pl. explicíte exprés s. n., pl. exprése
exploatá vb. (sil. -ploa-), ind. prez. 1 sg. exprésie s. f. (sil. -si-e), art. exprésia (sil.
exploatéz, 3 sg. ºi pl. exploateázã -si-a), g.-d. art. exprésiei; pl. exprésii, art.
exploatáre s. f. (sil. -ploa-), g.-d. art. exprésiile (sil. -si-i-)
exploatärii expresionísm s. n. (sil. -si-o-)
exploatát adj. m., s. m. (sil. -ploa-), pl. expresioníst adj. m., s. m. (sil. -si-o-),
exploatáþi; f. sg. exploatátã, pl. exploatáte pl. expresioníºti; f. sg. expresionístã, pl.
exploatatór s. m., adj. m. (sil. -ploa-), expresioníste
pl. exploatatóri; f. sg. ºi pl. exploatatoáre, expresív adj. m., pl. expresívi; f. sg.
g.-d. sg. art. exploatatoárei expresívã, pl. expresíve
explorá vb., ind. prez. 1 sg. exploréz, expresivitáte s. f., g.-d. art. expresivitäþii
3 sg. ºi pl. exploreázã exprimá vb., ind. prez. 1 sg. exprím,
exploratoáre s. f., g.-d. art. explo- 3 sg. ºi pl. exprímã
ratoárei; pl. exploratoáre expropriá vb. (sil. -pri-a), ind. prez.
exploratór s. m., pl. exploratóri 1 sg. expropriéz, 3 sg. ºi pl. expropriázã,
explozíbil adj. m., pl. explozíbili; f. sg. 1 pl. expropriém (sil. -pri-em); conj. prez.
explozíbilã, pl. explozíbile 3 sg. ºi pl. expropriéze; ger. expropriínd
explózie s. f. (sil. -zi-e), art. explózia (sil. (sil. -pri-ind)
-zi-a), g.-d. art. explóziei; pl. explózii, art. expropriére s. f. (sil. -pri-e-), g.-d. art.
explóziile (sil. -zi-i-) expropriérii; pl. expropriéri
explozív adj. m., pl. explozívi; f. sg. expúlsie s. f. (sil. -si-e), art. expúlsia (sil.
explozívã, pl. explozíve -si-a), g.-d. art. expúlsiei; pl. expúlsii, art.
explozív s. n., pl. explozíve expúlsiile (sil. -si-i-)
exponát s. n., pl. exponáte expulzá vb., ind. prez. 1 sg. expulzéz,
exponént s. m., pl. exponénþi 3 sg. ºi pl. expulzeázã
147 extravagánt e
expulzáre s. f., g.-d. art. expulzärii; pl. extirpá vb., ind. prez. 1 sg. extírp, 3 sg.
expulzäri ºi pl. extírpã
expúnere s. f., g.-d. art. expúnerii; pl. extirpáre s. f., g.-d. art. extirpärii; pl.
expúneri extirpäri
exsicatór s. n., pl. exsicatoáre extorcá vb., ind. prez. 1 sg. extorchéz,
extátic adj. m., pl. extátici; f. sg. 3 sg. ºi pl. extorcheázã
extáticã, pl. extátice extraconjugál adj. m., pl. extraconjugáli;
extáz s. n., pl. extáze/extázuri f. sg. extraconjugálã, pl. extraconjugále
extemporál s. n., pl. extemporále extráct s. n., pl. extrácte
extensíbil adj. m., pl. extensíbili; f. sg. extractív adj. m., pl. extractívi; f. sg.
extensíbilã, pl. extensíbile extractívã, pl. extractíve
extensiúne s. f., pl. extensiúni extractór adj. m., pl. extractóri; f. sg. ºi
extensív adj. m., pl. extensívi; f. sg. pl. extractoáre
extensívã, pl. extensíve extractór s. n., pl. extractoáre
extensór adj. m., pl. extensóri; f. sg. ºi extrácþie s. f. (sil. -þi-e), art. extrácþia
pl. extensoáre (sil. -þi-a), g.-d. art. extrácþiei; pl.
extensór s. n., pl. extensoáre extrácþii, art. extrácþiile (sil. -þi-i-)
extenuá vb. (sil. -nu-a), ind. prez. 1 sg. extradós s. n., pl. extradósuri
extenuéz, 3 sg. ºi pl. extenueázã, 1 pl. extraordinár adj. m., pl. extraordinári;
extenuäm (sil. -nu-ãm); conj. prez. 3 sg. f. sg. extraordinárã, pl. extraordináre
ºi pl. extenuéze (sil. -nu-e-); ger. extrapoláre s. f., g.-d. art. extrapolärii;
extenu÷nd (sil. -nu-ând) pl. extrapoläri
exteriór adj. m. (sil. -ri-or), pl. exterióri; extrás s. n., pl. extráse
f. sg. exterioárã, pl. exterioáre extrasensíbil adj. m., pl. extrasensíbili;
exteriorizá vb. (sil. -ri-o-), ind. prez. f. sg. extrasensíbilã, pl. extrasensíbile
1 sg. exteriorizéz, 3 sg. ºi pl. exteriorizeázã; extrasenzoriál adj. m., pl. extra-
conj. prez. 3 sg. ºi pl. exteriorizéze senzoriáli; f. sg. extrasenzoriálã, pl.
exterminá vb., ind. prez. 1 sg. extérmin, extrasenzoriále
3 sg. ºi pl. extérminã extraºcolár adj. m. (sil. mf. -ºco-), pl.
extérn adj. m., s. m., pl. extérni, f. sg. extraºcolári; f. sg. extraºcolárã, pl
extérnã, pl. extérne extraºcoláre
exteroceptór s. m., pl. exteroceptóri extrateritorialitáte s. f. (sil. -ri-a-), g.-d.
extinctór adj. m. (sil. -tinc-), pl. art. extrateritorialitäþii
extinctóri; f. sg. ºi pl. extinctoáre extratextuál adj. m., pl. extratextuáli;
extinctór s. n. (sil. -tinc-), pl. extinctoáre f. sg. extratextuálã, pl. extratextuále
extíncþie s. f. (sil. -tinc-þi-e), art. extíncþia extratextualitáte s. f., g.-d. art.
(sil. -þi-a), g.-d. art. extíncþiei; pl. extratextualitäþii
extíncþii, art. extíncþiile (sil. -þi-i-) extraurgént adj. m., pl. extraurgénþi;
extínde vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. f. sg. extraurgéntã, pl. extraurgénte
extínd, perf. s. 1 sg. extinséi, 1 pl. extravagánt adj. m., pl. extravagánþi;
extínserãm; part. extíns f. sg. extravagántã, pl. extravagánte
e extravagánþã 148
extravagánþã s. f., g.-d. art. extrava- extruderíst s. m., pl. extruderíºti
gánþei; pl. extravagánþe extruderístã s. f., pl. extruderíste
extravazá vb., ind. prez. 1 sg. extruziúne s. f. (sil. -zi-u-), g.-d. art.
extravazéz, 3 sg. ºi pl. extravazeázã extruziúnii; pl. extruziúni
extravazáre s. f., g.-d. art. extravazärii , extruzív adj. m., pl. extruzívi; f. sg.
pl. extravazäri extruzívã, pl. extruzíve
extravehiculár adj. m., pl. extravehiculári; extumescénþã s. f., g.-d. art. extu-
f. sg. extravehiculárã, pl. extravehiculáre mescénþei; pl. extumescénþe
extravelín adj. m., pl. extravelíni; f. sg. exuberá vb., ind. prez. 1 sg. exuberéz,
extravelínã, pl. extravelíne 3 sg. ºi pl. exubereázã
extraversiúne s. f., pl. extraversiúni exuberánt adj. m., pl. exuberánþi, f. sg.
extravertít adj. m., pl. extravertíþi; f. sg. exuberántã, pl. exuberánte
extravertítã, pl. extravertíte exuberánþã s. f., g. -d. art. exuberánþei;
extravilán adj. m., pl. extraviláni; f. sg. pl. exuberánþe
extravilánã, pl. extraviláne exulcerá vb., ind. prez. 1 sg. exulceréz,
extrazonál adj. m., pl. extrazonáli; f. sg. 3 sg. ºi pl. exulcereázã
extrazonálã, pl. extrazonále exultá vb. [x pron. gz], ind. prez. 1 sg.
extrãdá vb., ind. prez. 1 sg. extrãdéz, exúlt, 3 sg. ºi pl. exúltã
3 sg. ºi pl. extrãdeázã exultánt adj. m. [x pron. gz], pl.
extrém adj. m., (mat.) s. m., pl. exultánþi; f. sg. exultántã, pl. exultánte
extrémi; f. sg. extrémã, pl. extréme exultánþã s. f., pl. exultánþe
extrém (mat.) s. n., pl. extréme exultáre s. f. [x pron. gz], g.-d. art.
extremálã s. f., g.-d. art. extremálei, pl. exultärii; pl. exultäri
extremále exultáþie s. f. (sil. -þi-e) [x pron gz], art.
extrémã s. f., pl. extréme exultáþia (sil. -þi-a), g.-d. art. exultáþiei;
extremísm s. n. pl. exultáþii, art. exultáþiile (sil. -þi-i-)
extremíst adj. m., s. m., pl. extremíºti; exurgénþã s. f., g.-d. art. exurgénþei; pl.
f. sg. extremístã, pl. extremíste exurgénþe
extremitáte s. f., g.-d. art. extremitäþii; exuviábil adj. m. (sil. -vi-a-), pl.
pl. extremitäþi exuviábili; f. sg. exuviábilã, pl. exuviábile
extrinséc adj. m., pl. extrinséci; f. sg. exuviál adj. m., pl. exuviáli; f. sg.
extrinsécã, pl. extrinséce exuviálã, pl. exuviále
extrospectív adj. m., pl. extrospectívi; exuvíe s. n., pl. exuvíi
f. sg. extrospectívã, pl. extrospectíve ezerínã s. f., g.-d. art. ezerínei, pl. ezeríne
extrospécþie s. f., art. extrospécþia, g.-d. ezitá vb., ind. prez. 1 sg. ezít, 3 sg. ºi
art. extrospécþiei; pl. extrospécþii pl. ezítã
extrudá vb., ind. prez. 1 sg. extrudéz, ezitánt adj. m., pl. ezitánþi; f. sg.
3 sg. ºi pl. extrudeázã ezitántã, pl. ezitánte
extrudáre s. f., g.-d. art. extrudärii; pl. ezitáre s. f., g.-d. art. ezitärii, pl. ezitäri
extrudäri ezotéric adj. m., pl. ezotérici; f. sg.
extrudér s. n., pl. extrudére ezotéricã, pl. ezotérice
CUPRINS
149

fabricá vb. (sil. -bri-), ind. prez. 1 sg.


f factúrã s. f., g.-d. art. factúrii; pl. factúri
fábric, 3 sg. ºi pl. fábricã facturiér s. n. (sil. -ri-er), pl. facturiére
fabricáþie s. f. (sil. -bri-, -þi-e), art. facþiúne s. f. (sil. -þi-u-), g.-d. art.
fabricáþia (sil. -þi-a), g.-d. art. fabricáþiei; facþiúnii; pl. facþiúni
pl. fabricáþii, art. fabricáþiile (sil. -þi-i-) fáculã s. f., g.-d. art. fáculei; pl. fácule
fábricã s. f. (sil. -bri-), g.-d. art. fábricii; facultáte s. f., g.-d. art. facultäþii; pl.
pl. fábrici facultäþi
fabulá vb., ind. prez. 1 sg. fabuléz, 3 sg. facultatív adj. m., pl. facultatívi; f. sg.
ºi pl. fabuleázã facultatívã, pl. facultatíve
fabuláre s. f., pl. fabuläri fad adj. m., pl. fázi; f. sg. fádã, pl. fáde
fabuláþie s. f. (sil. -þi-e), art. fabuláþia faetón s. n. (sil. fa-e-), pl. faetoáne
(sil. -þi-a), g.-d. art. fabuláþiei; pl. fag adj. m., pl. fagi
fabuláþii, art. fabuláþiile (sil. -þi-i-) fagocít s. n., pl. fagocíte
fábulã s. f., g.-d. art. fábulei; pl. fábule fagocitár adj. m., pl. fagocitári; f. sg.
fabulós adj. m., pl. fabulóºi; f. sg. fagocitárã, pl. fagocitáre
fabuloásã, pl. fabuloáse fagocitózã s. f., g.-d. art. fagocitózei; pl.
fáce vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. fac, fagocitóze
1 pl. fácem, 2 pl. fáceþi; imperf. 2 sg. fã, fágure s.m., art. fágurele; pl. fáguri
neg. nu fáce; part. fãcút faiánþã s. f. (sil. fa-ian-), g.-d. art.
fachír s. m., pl. fachíri faiánþei; pl. faiánþe
faciál adj. m. (sil -ci-al), pl. faciáli; f. sg. fáimã s. f. (sil. fai-), g.-d. art. fáimei; pl.
faciálã, pl. faciále fáime
fácies s. n. (sil. -ci-es), pl. fáciesuri faimós adj. m. (sil. fai-), pl. faimóºi;
facíl adj. m., pl. facíli; f. sg. facílã, pl. f. sg. faimoásã, g.-d. art. faimoásei; pl.
facíle faimoáse
facilitá vb., ind. prez. 1 sg. facilitéz, falángã s. f., g.-d. art. falángei; pl.
3 sg. ºi pl. faciliteázã falánge
facilitáte s. f., g.-d. art. facilitäþii; pl. falanstér s. n., pl. falanstére
facilitäþi fálã s. f., g.-d. art. fálei
fáclã s. f. (sil. -clã), g.-d. art. fáclei; pl. fálce s. f., g.-d. art. fälcii; pl. fãlci
fácle falconifórm s. f., pl. falconifórme
facsimíl/facsímil s. n., pl. facsimíle/ falézã s. f., g.-d. art. falézei; pl. faléze
facsímile fálie s. f. (sil. -li-e), art. fália (sil. -li-a),
fáctor s. m., pl. fáctori g.-d. art. fáliei; pl. fálii, art. fáliile (sil.
factoriál adj. n., s. n. (sil. -ri-al) -li-i-)
factótum s. m. invar. falimént s. n., pl. faliménte
f falít 150
falít s. m., adj. m., pl. falíþi; f. sg. falítã, fanfarón s. m., adj. m., pl. fanfaróni;
pl. falíte f. sg. fanfaroánã, g.-d. art. fanfaroánei,
fálnic adj. m., pl. fálnici; f. sg. fálnicã, pl. fanfaroáne
g.-d. art. fálnicei, pl. fálnice fanfaronádã s. f., g.-d. art. fanfaro-
fals adj. m., pl. falºi; f. sg. fálsã, g.-d. nádei; pl. fanfaronáde
art. fálsei, pl. fálse fanión s. n. (sil. -ni-on), pl. fanioáne
fals s. n., pl. fálsuri fanón s. n., pl. fanoáne
falsificá vb., ind. prez. 1 sg. falsífic, fantasmagóric adj. m., pl. fantas-
3 sg. ºi pl. falsíficã magórici; f. sg. fantasmagóricã, pl.
falsitáte s. f., g.-d. art. falsitäþii fantasmagórice
famát adj. m., pl. famáþi; f. sg. famátã, fantasmagoríe s. f., art. fantasmagoría,
pl. famáte g.-d. art. fantasmagoríei; pl. fantas-
fámen s. m., pl. fámeni magoríi, art. fantasmagoríile
familiál adj. m. (sil. -li-al), pl. familiáli; fantásmã s. f., g.-d. art. fantásmei; pl.
f. sg. familiálã, pl. familiále fantásme
familiár adj. m. (sil. -li-ar), pl. familiári; fantástic adj. m., pl. fantástici; f. sg.
f. sg. familiárã, pl. familiáre fantásticã, pl. fantástice
familiarísm s. n. (sil. -li-a-), pl. fánte s. m., pl. fanþi
familiarísme fantezíe s. f., art. fantezía, g.-d. art.
familiaritáte s. f. (sil. -li-a-), g.-d. art. fantezíei; pl. fantezíi, art. fantezíile
familiaritäþii; (gesturi, cuvinte) pl. fantezíst adj. m., pl. fantezíºti; f. sg.
familiaritäþi fantezístã, pl. fantezíste
familiarizá vb. (sil. -li-a-), ind. fantomátic adj. m., pl. fantomátici;
prez.1 sg. familiarizéz, 3 sg. ºi pl. f. sg. fantomáticã, pl. fantomátice
familiarizeázã fantómã s. f., g.-d. art. fantómei; pl.
famílie s. f. (sil. -li-e), art. família (sil. fantóme
-li-a), g.-d. art. famíliei; pl. famílii, art. fapt (zool.) s. m., pl. fapþi
famíliile (sil. -li-i-) fapt (acþiune) s. n., pl. fápte
faná vb., ind. prez. 1 sg. fanéz, 3 sg. ºi fapt (farmec, vrajã) s. n., pl. fápturi
pl. faneázã fáptã s. f., g.-d. art. fáptei; pl. fápte
fanariót s. m., adj. m. (sil. -ri-ot), pl. fáptic adj. n., pl. fáptice
fanarióþi; f. sg. fanariótã, pl. fanarióte far s. n., pl. fáruri
fanátic s. m., adj. m., pl. fanátici; f. sg. farád s. m., pl. farázi; simb. F
fanáticã, g.-d. art. fanáticei, pl. fanátice farádic adj. m.
fanatísm s. n. faraón s. m., pl. faraóni
fandosí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. fard s. n., pl. fárduri
fandosésc, imperf. 3 sg. fandoseá; conj. farínge s. n., pl. farínge
prez. 3 sg. ºi pl. fandoseáscã faringián adj. m. (sil. -gi-an), pl.
fanerogámã s. f., adj. f., g.-d. art. faringiéni (sil. -gi-eni); f. sg. faringiánã,
fanerogámei; pl. fanerogáme pl. faringiéne
fanfárã s. f., g.-d. art fanfárei; pl. fanfáre faringítã s. f., pl. faringíte
151 fãt f
fariséic adj. m. (sil. -se-ic), pl. fariséici; faþádã s. f., g.-d. art. faþádei; pl. faþáde
f. sg. fariséicã, pl. fariséice faþétã s. f., pl. faþéte
fariseísm s. n. fáult s. n., pl. fáulturi
fariséu s. m., art. fariséul; pl. fariséi, art. fáunã s. f. (sil. fa-u-), g.-d. art. fáunei;
fariséii pl. fáune
farmacíe s. f., art. farmacía, g.-d. art. fáur (februarie) s. m.
farmacíei; pl. farmacíi, art. farmacíile fáur (fierar) s. m., pl. fáuri
fármec s. n., pl. fármece favoáre s. f. (sil. -voa-), g.-d. art. favórii;
fársã s. f., g.-d. art. fársei; pl. fárse pl. favóruri
farsór s. m., pl. farsóri favorábil adj. m., pl. favorábili; f. sg.
fascícul s. n., pl. fascícule favorábilã, pl. favorábile
fasciculát adj. m., pl. fasciculáþi; f. sg. favorít (preferat) s. m., adj. m., pl.
fasciculátã, pl. fasciculáte favoríþi; f. sg. favorítã, pl. favoríte
fascículã s. f., g.-d. art. fascículei; pl. favorít (perciune) s. m., pl. favoríþi
fascícule favoritísm s. n., pl. favoritísme
fáscie s. f. (sil. -ci-e), art. fáscia (sil. favorizá vb., ind. prez. 1 sg. favorizéz,
-ci-a), g.-d. art. fásciei; pl. fáscii, art. 3 sg. ºi pl. favorizeázã
fásciile (sil. -ci-i-) fázã s. f., g.-d. art. fázei; pl. fáze
fasciná vb., ind. prez. 1 sg. fascinéz, fazotrón s. n. (sil. -tron), pl. fazotroáne
3 sg. ºi pl. fascineázã fãclíe s. f. (sil. -cli-), art. fãclía, g.-d. art.
fascinánt adj. m., pl. fascinánþi; f. sg. fãclíei; pl. fãclíi, art. fãclíile
fascinántã, pl. fascinánte fãgẠs. n., pl. fãgáºe
fascísm s. n. fãgãdäu s. n., art. fãgãdäul; pl.
fasón s. n., pl. fasoáne fãgãdáie
fasoná vb., ind. prez. 1 sg. fasonéz, 3 sg. fãgãduí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl.
ºi pl. fasoneázã fãgãduiésc, imperf. 3 sg. fãgãduiá; conj.
fast adj. m., pl. faºti; f. sg. fástã, pl. fáste prez. 3 sg. ºi pl. fãgãduiáscã
fast s. n. fãgét s. n., pl. fãgéte
fastuós adj. m. (sil. -tu-os), pl. fastuóºi; fãináre s. f. (sil. fã-i-), g.-d. art. fãinärii
f. sg. fastuoásã, pl. fastuoáse fãptẠs. m., pl. fãptáºi
fásung s. n., pl. fásunguri fãptáºã s. f., art. fãptáºa, g.-d. art.
fatál adj. m., pl. fatáli; f. sg. fatálã, pl. fãptáºei; pl. fãptáºe
fatále fãptuí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl.
fatalísm s. n. fãptuiésc, imperf. 3 sg. fãptuiá; conj.
fatalitáte s. f., g.-d. art. fatalitäþii; pl. prez. 3 sg. ºi pl. fãptuiáscã
fatalitäþi fãptúrã s. f., g.-d. art. fãptúrii; pl.
fatalménte adv. fãptúri
fáta morgána s. f. fãrãdelége s. f., art. fãrãdelégea, g.-d.
fátã s. f., g.-d. art. fétei; pl. féte art. fãrãdelégii; pl. fãrãdelégi
fatídic adj. m., pl. fatídici; f. sg. fatídicã, fãrºerót s. m., pl. fãrºeróþi
pl. fatídice fãt s. m., pl. feþi
f fãþárnic 152
fãþárnic adj. m., s. m., pl. fãþárnici; fedeléº s. n., pl. fedeléºuri/fedeléºe
f. sg. fãþárnicã, g.-d. art. fãþárnicei, pl. féder s. n., pl. fédere
fãþárnice federáþie s. f. (sil. -þi-e), art. federáþia
fãþãrnicíe s. f., art. fãþãrnicía, g.-d. art. (sil. -þi-a), g.-d. art. federáþiei; pl.
fãþãrnicíei; pl. fãþãrnicíi, art. fãþãrnicíile federáþii, art. federáþiile (sil. -þi-i-)
fãþuitoáre (persoanã) s. f. (sil. -þu-i-), féding s. n., pl. fédinguri
g.-d. art. fãþuitoárei; pl. fãþiutoáre feéric adj. m., pl. feérici; f. sg. feéricã,
fãþuitoáre (unealtã) s. f. (sil. -þu-i-), g.-d. art. feéricei, pl. feérice
g.-d. art. fãþuitórii; pl. fãþuitóri feeríe s. f., art. feería, g.-d. art. feeríei;
fãþuitór (persoanã) s. m. (sil. -þu-i-), pl. pl. feeríi, art. feeríile
fãþuitóri feláh s. m., pl. feláhi
fãþuitór (unealtã) s. n. (sil. -þu-i), pl. félcer s. m., pl. félceri
fãþuitoáre félcerã s. f., g.-d. art. félcerei; pl. félcere
fãurár (februarie) s. m. (sil. fã-u-) félceriþã s. f., g.-d. art. félceriþei; pl.
fãurár (fierar, fãuritor) s. m. (sil. félceriþe
fã-u-), pl. fãurári féldmareºal s. m. (sil. mf. feld-), pl.
fãurí vb. (sil. fã-u-), ind. prez. 1 sg. ºi féldmareºali
3 pl. fãurésc, imperf. 3 sg. fãureá; conj. féldspat s. m. (sil. mf. feld-), pl. féldspaþi
prez. 3 sg. ºi pl. fãureáscã felíd s. n., pl. felíde
fân s. n., pl. f÷nuri felín adj. m., pl. felíni; f. sg. felínã, g.-d.
fâneáþã s. f., g.-d. art. fânéþei; pl. fânéþe art. felínei, pl. felíne
fébrã s. f. (sil. -brã), g.-d. art. fébrei felodérm s. n., pl. felodérme
febrifúg adj. m. (sil. -bri-), pl. febrifúgi; felogén s. n., pl. felogéne
f. sg. febrifúgã, pl. febrifúge felón s. n., pl. feloáne
febrifúg s. n. (sil. -bri-), pl. febrifúge feloníe s. f., art. felonía, g.-d. art.
febríl adj. m. (sil. -bril), pl. febríli; f. sg. feloníei; pl. feloníi
febrílã, pl. febríle femélã s. f., g.-d. art. femélei; pl. feméle
febrilitáte s. f. (sil. -bri-), g.-d. art. feminín adj. m., pl. feminíni; f. sg.
febrilitäþii feminínã, pl. feminíne
fecále s. f. pl. feminitáte s. f., g.-d. art. feminitäþii
fecioárã s. f., g.-d. art. fecioárei; pl. femúr s. n., pl. femúruri
fecioáre fenantrén s. n.
feciór s. m., pl. fecióri fénic adj. m.
feciorélnic adj. m., pl. feciorélnici; f. sg. feníl s. m., pl. feníli
feciorélnicã, pl. feciorélnice fenilamínã s. f. (sil. mf. -nil-), g.-d. art.
fecúnd adj. m., pl. fecúnzi; f. sg. fenilamínei
fecúndã, pl. fecúnde fénix s. m., pl. fénicºi
fecundáþie s. f. (sil. -þi-e), art. fecundáþia fenól s. m., pl. fenóli
(sil. -þi-a), g.-d. art. fecundáþiei; pl. fenolát s. m., pl. fenoláþi
fecundáþii, art. fecundáþiile (sil. -þi-i-) fenolftaleínã s. f., g.-d. art. fenolfta-
fecunditáte s. f., g.-d. art. fecunditäþii leínei; pl. fenolftaleíne
153 festín f
fenológic adj. m., pl. fenológici; f. sg. fermént s. m., pl. ferménþi
fenológicã, pl. fenológice fermentáþie s. f. (sil. -þi-e), art.
fenomén s. n., pl. fenoméne fermentáþia (sil. -þi-a), g.-d. art.
fenomenál adj. m., pl. fenomenáli; f. sg. fermentáþiei; pl. fermentáþii, art.
fenomenálã, g.-d. art. fenomenálei, pl. fermentáþiile (sil. -þi-i-)
fenomenále fermiér s. m. (sil. -mi-er), pl. fermiéri
fenomenalísm s. n. fermiérã s. f. (sil. -mi-e-), g.-d. art.
fenomenologíe s. f., art. fenomenología, fermiérei; pl. fermiére
g.-d. fenomenologíi, art. fenomenologíei fermitáte s. f., g.-d. art. fermitäþii
fenoplást s. n. (sil. -plast), pl. fenopláste férmiu s. n. [-miu pron. -mìu], art.
fenotíp s. n., pl. fenotípuri férmiul; simb. Fm
féntã s. f., g.-d. art. féntei; pl. fénte feroaliáj s. n. (sil. -ro-a-li-), pl. feroaliáje
ferát s. m., pl. feráþi feróce adj. invar.
ferátã adj. f., pl. feráte feromagnétic adj. m., pl. feromagnétici;
fereástrã s. f., g.-d. art. feréstrei; pl. f. sg. feromagnéticã, pl. feromagnétice
feréstre feromagnetísm s. n.
ferecá vb., ind. prez. 1 sg. férec, 3 sg. ºi feroneríe s. f., art. feronería, g.-d. art.
pl. férecã, 1 pl. ferecäm feroneríei; pl. feroneríi, art. feroneríile
feregeá s. f., art. feregeáua, g.-d. art. ferós adj. m., pl. feróºi; f. sg. feroásã, pl.
feregélei; pl. feregéle feroáse
ferestruí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. ferotipíe s. f., art. ferotipía, g.-d. ferotipíi,
ferestruiésc, imperf. 3 sg. ferestruiá; conj. art. ferotipíei
prez. 3 sg. ºi pl. ferestruiáscã feroviár adj. m., s. m. (sil. -vi-ar), pl.
feribót s. n., pl. feribóturi feroviári; f. sg. feroviárã, pl. feroviáre
féric adj. m., pl. férici; f. sg. féricã, pl. fertíl adj. m., pl. fertíli; f. sg. fertílã, pl.
férice fertíle
fericí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. fericésc, fertilitáte s. f., g.-d. art. fertilitäþii; pl.
imperf. 3 sg. fericeá; conj. prez. 3 sg. ºi fertilitäþi
pl. fericeáscã fertilizá vb., ind. prez. 1 sg. fertilizéz,
fericianúrã s. f., pl. fericianúri 3 sg. ºi pl. fertilizeázã
fericíre s. f., g.-d. art. fericírii; pl. feruginós adj. m., pl. feruginóºi; f. sg.
fericíri feruginoásã, pl. feruginoáse
ferígã s. f., g.-d. art. ferígii; pl. ferígi fervént adj. m., pl. fervénþi; f. sg.
ferm adj. m., pl. fermi; f. sg. férmã, pl. fervénþã, pl. fervénte
férme fervoáre s. f. (sil. -voa-), art. fervoárea,
férmã s. f., g.-d. art. férmei; pl. férme g.-d. art. fervórii
fermecá vb., ind. prez. 1 sg. fármec, fésã s. f., g.-d. art. fései; pl. fése
2 sg. fármeci, 3 sg. ºi pl. fármecã, 1 pl. fesiér adj. m. (sil. -si-er), pl. fesiéri; f. sg.
fermecäm; conj. prez. 3 sg. ºi pl. fármece fesiérã, pl. fesiére
fermeneá s. f., art. fermeneáua, g.-d. féstã s. f., g.-d. art. féstei; pl. féste
art. fermenélei; pl. fermenéle festín s. n., pl. festínuri
f festív 154
festív adj. m., pl. festívi; f. sg. festívã, fíbulã s. f., g.-d. art. fíbulei; pl. fíbule
pl. festíve ficoeritrínã s. f. (sil. -tri-), g.-d. art.
festivál s. n., pl. festiváluri ficoeritrínei; pl. ficoeritríne
festivitáte s. f., g.-d. art. festivitäþii; pl. fictív adj. m., pl. fictívi; f. sg. fictívã, pl.
festivitäþi fictíve
festón s. n., pl. festoáne ficþiúne s. f. (sil. -þi-u-), g.-d. art.
feºtílã s. f., g.-d. art. feºtílei; pl. feºtíle ficþiúnii; pl. ficþiúni
fetíd adj. m., pl. fetízi; f. sg. fetídã, pl. fícus s. m., pl. fícuºi
fetíde fideísm s. n.
fetíº s. n., pl. fetíºuri fidél adj. m., pl. fidéli; f. sg. fidélã, pl.
fetiºísm s. n. fidéle
fétru s. n. (sil. -tru), art. fétrul fidelitáte s. f., g.-d. art. fidelitäþii
fétus s. m., pl. fétuºi fíder s. n., pl. fídere
feudál adj. m., s. m. (sil. fe-u-), pl. fiduciár adj. m. (sil. -ci-ar), pl. fiduciári;
feudáli; f. sg. feudálã, pl. feudále f. sg. fiduciárã, pl. fiduciáre
feudalísm s. n. (sil. fe-u-) fier s. n., pl. fiáre; simb. Fe
feúdã s. f., g.-d. art. feúdei; pl. feúde fierbãtór (persoanã) s. m. (sil. fier-),
fi vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. sunt, pl. fierbãtóri
neacc. s-,-s, îs, 2 sg. eºti, 3 sg. este, neacc. fierbãtór (aparat) s. n. (sil. fier-), pl.
e, i-, -i, îi, 1 pl. suntém/súntem, 2 pl. fierbãtoáre
suntéþi/súnteþi, imperf. 1 sg. ºi pl. erám, fiérbe vb. (sil. fier-), ind. prez. 1 sg. ºi
2 sg. erái, 3 sg. erá, 2 pl. eráþi, 3 pl. eráu, 3 pl. fierb, perf. s. 1 sg. fierséi, 1 pl.
perf. s. 1 sg. fuséi/fui, 1 pl. fusérãm/ fiérserãm; conj. prez. 3 sg. ºi pl. fiárbã;
fúrãm, m. m. c. perf. 1 sg. fusésem, 1 pl. part. fiert
fuséserãm; conj. prez. 1 sg. fíu, 2 sg. fíi, fiérbere s. f. (sil. fier-), g.-d. art. fiérberii;
3 sg. ºi pl. fíe; imper. 2 sg. fii, neg. nu pl. fiérberi
fi, pl. fiþi; ger. fiínd; part. fost fiére s. f. (sil. fie-), g.-d. art. fiérii
fiabilitáte s. f. (sil. fi-a-) figurá vb., ind. prez. 1 sg. figuréz, 3 sg.
fiárã s. f. (sil. fia-), g.-d. art fiárei; pl. ºi pl. figureázã
fiáre figuránt s. m., pl. figuránþi
fiásco s. n. (sil. fias-), art. fiáscoul figurántã s. f., pl. figuránte
fíbrã s. f. (sil. -brã), g.-d. art. fíbrei; pl. figurát adj. m., pl. figuráþi; f. sg.
fíbre figurátã, pl. figuráte
fibrílã s. f. (sil. -bri-), g.-d. art. fibrílei, figuratív adj. m., pl. figuratívi; f. sg.
pl. fibríle figuratívã, pl. figuratíve
fibrínã s. f. (sil. -bri-), g.-d. art. fibrínei; figúrã s. f., g.-d. art. figúrii; pl. figúri
pl. fibríne figurínã s. f., g.-d. art. figurínei; pl.
fibrinogén s. n. (sil. -bri-) figuríne
fibróm s. n. (sil. -brom), pl. fibroáme fíicã s. f. (sil. fii-), g.-d. art. fíicei; pl. fíice
fibrós adj. m. (sil. -bros), pl. fibróºi; f. sg. fiínþã s. f. (sil. fi-in-), g.-d. art. fiínþei;
fibroásã, pl. fibroáse pl. fiínþe
155 finalizá f
filá vb., ind. prez. 1 sg. filéz, 3 sg. ºi pl. filípicã s. f., g.-d. art. filípicei; pl.
fileázã filípice
filábil adj. m., pl. filábili; f. sg. filábilã, filistín s. m., pl. filistíni
pl. filábile filít s. n., pl. filíte
filamént s. n., pl. filaménte film s. n., pl. fílme
filamentós adj. m., pl. filamentóºi; f. sg. filmotécã s. f., g.-d. art. filmotécii; pl.
filamentoásã, pl. filamentoáse filmotéci
filantroápã s. f., g.-d. art. filantroápei; filodórmã s. f., g.-d. art. filodórmei; pl.
pl. filantroápe filodórme
filantróp s. m., pl. filantrópi filogenézã s. f., g.-d. art. filogenézei
filantropíe s. f., art. filantropía, g.-d. filogeníe s. f., art. fologenía, g.-d. art.
filantropíi, art. filantropíei filogeníei; pl. filogeníi
filáre s. f., g.-d. art. filärii; pl. filäri filologíe s. f., art. filología, g.-d. filologíi,
filarmónicã s. f., g.-d. art. filarmónicii; art. filologíei
pl. filarmónici filón s. n., pl. filoáne
filatelíe s. f.. art. filatelía, g.-d. filatelíi, filoxérã s. f., g.-d. art. filoxérei; pl.
art. filatelíei filoxére
filatoáre s. f., g.-d. art. filatoárei; pl. filozoáfã s. f., g.-d. art. filozoáfei; pl.
filatoáre filozoáfe
filatór s. m., pl. filatóri filozóf s. m., pl. filozófi
filatúrã s. f., g.-d. art. filatúrii; pl. filozofá vb., ind. prez. 1 sg. filozoféz,
filatúri 3 sg. ºi pl. filozofeázã
fíldeº (dinte) s. m., pl. fíldeºi filozofíe s. f., art. filozofía, g.-d. art.
fíldeº (ivoriu) s. n., pl. fíldeºuri filozofíei; pl. filozofíi, art. filozofíile
filét (med.) s. n., pl. filéte filtrá vb., ind. prez. 1 sg. filtréz, 3 sg. ºi
filét (tehn.) s. n., pl. filéturi pl. filtreázã
filéu s. n., art. filéul; pl. filéuri filtránt adj. m., pl. filtránþi; f. sg.
filiál adj. m. (sil. -li-al), pl. filiáli; f. sg. filtrántã, pl. filtránte
filiálã, pl. filiále filtráre s. f., g.-d. art. filträrii; pl.
filiálã s. f. (sil. -li-a-), g.-d. art. filiálei; filträri
pl. filiále fíltru s. n., art. fíltrul; pl. fíltre
filiáþie s. f. (sil. -li-a-þi-e), art. filiáþia (sil. fin adj. m., pl. fini; f. sg. fínã, pl. fíne
-þi-a), g.-d. art. filiáþiei; pl. filiáþii, art. fin s. m., pl. fini
filiáþiile (sil. -þi-i-) finál adj. m., pl. fináli; f. sg. finálã, pl.
filiérã s. f. (sil. -li-e-), g.-d. art. filiérei; finále
pl. filiére finál s. n., pl. finále
filifórm adj. m., pl. filifórmi; f. sg. finálã s. f., g.-d. art. finálei; p1. finále
filifórmã, pl. filifórme finalísm s. n.
filigrán s. n. (sil. -gran), pl. filigráne finalitáte s. f., g.-d. art. finalitäþii
filigraná vb. (sil. -gra-), ind. prez. 1 sg. finalizá vb., ind. prez. 1 sg. finalizéz,
filigranéz, 3 sg. ºi pl. filigraneázã 3 sg. ºi pl. finalizeázã
f financiár 156
financiár adj. m., s. m. (sil. -ci-ar), pl. fisurá vb., ind. prez. 1 sg. fisuréz, 3 sg.
financiári; f. sg. financiárã, pl. ºi pl. fisureázã
financiáre fisúrã s. f., g.-d. art. fisúrii; pl. fisúri
finanþá vb., ind. prez. 1 sg. finanþéz, fiºá vb., ind. prez. 1 sg. fiºéz, 3 sg. ºi pl.
3 sg. ºi pl. finanþeázã fiºeázã, 1 pl. fiºäm; conj. prez. 3 sg. ºi
finánþe s. f. pl. pl. fiºéze; ger. fiº÷nd
fíne s. n., art. fínele fíºã s. f., art. fíºa, g.-d. art. fíºei; pl.
finisá vb., ind. prez. 1 sg. finiséz, 3 sg. fíºe
ºi pl. finiseázã fiºíc s. n., pl. fiºícuri
finisáj s. n., pl. finisáje fiºiér s. n. (sil. -ºi-er), pl. fiºiére
finít s. n., pl. finíturi fiºíu s. n., art. fiºíul; pl. fiºíuri
fiór s. m., pl. fióri fit s. n.
fiórd s. n., pl. fiórduri fitíl s. n., pl. fitíluri
fiorós adj. m. (sil. fi-o-), pl. fioróºi; f. sg. fíting s. n., pl. fítinguri
fioroásã, pl. fioroáse fitofág adj. m., pl. fitofági; f. sg. fitofágã,
fir s. n., pl. fíre pl. fitofáge
fírav adj. m., pl. fíravi; f. sg. fíravã, pl. fitogén adj. m., pl. fitogéni; f. sg.
fírave fitogénã, pl. fitogéne
fíre s. f., g.-d. art. fírii; pl. firi fitopatologíe s. f., g.-d. art. fitopatologíei
firésc adj. m., f. fireáscã; pl. m. ºi f. fitotóxic adj. m., pl. fitotóxici; f. sg.
firéºti fitotóxicã, pl. fitotóxice
firéºte adv. fitotóxic s. n.
firét s. n., pl. firéturi fix adj. m., pl. fícºi; f. sg. fíxã, pl. fíxe
firfiríc s. m., pl. firfiríci fixá vb., ind. prez. 1 sg. fixéz, 3 sg. ºi
firídã s. f., g.-d. art. firídei; pl. firíde pl. fixeázã
firmamént s. n., pl. firmaménte fixatív adj. m., pl. fixatívi; f. sg. fixatívã,
firmán s. n., pl. firmáne pl. fixatíve
fírmã s. f., g.-d. art. fírmei; pl. fírme fixatív s. n., pl. fixatíve
fírnis s. n., pl. fírnisuri fixísm s. n.
físã s. f., g.-d. art. físei; pl. físe fixíst adj. m., s. m., pl. fixíºti; f. sg.
fisc s. n. fixístã, pl. fixíste
fisioná vb. (sil. -si-o-), ind. prez. 1 sg. fízic adj. m., pl. fízici; f. sg. fízicã, pl.
fisionéz, 3 sg. ºi pl. fisioneázã fízice
fisionábil adj. m. (sil. -si-o-), pl. fízic s. n.
fisionábili; f. sg. fisionábilã, pl. fízicã s. f., g.-d. art fízicii
fisionábile fizicéºte adv.
fisiúne s. f. (sil. -si-u-), g.-d. art. fisiúnii; fiziologíe s. f. (sil. -zi-o-), art. fiziología,
pl. fisiúni g.-d. fiziologíi, art. fiziologíei
fistichíu adj. m., f. fistichíe; pl. m. ºi f. fizionomíe s. f. (sil. -zi-o-), art.
fistichíi fizionomía, g.-d. art. fizionomíei; pl.
fístulã s. f., g.-d. art. fístulei; pl. fístule fizionomíi, art. fizionomíile
157 fluént f
fizioterapíe s. f. (sil. -zi-o-), art. flexíbil s. n., pl. flexíbile
fizioterapía, g.-d. fizioterapíi, art. flexibilitáte s. f., g.-d. art. flexibilitäþii
fizioterapíei flexiúne s. f. (sil. -xi-u-), g.-d. art.
flacón s. n., pl. flacoáne flexiúnii; pl. flexiúni
flagél (zool., bot.) s. m., pl. flagéli flíntã s. f., pl. flínte
flagél (bici, calamitate) s. n., pl. flirt s. n., pl. flírturi
flagéluri fliº s. n., pl. flíºuri
flagelá vb., ind. prez. 1 sg. flageléz, 3 sg. floáre s. f., g.-d. art. flórii; pl. flori
ºi pl. flageleázã florál adj. m., pl. floráli; f. sg. florálã,
flagelát s. n., pl. flageláte pl. florále
flagránt adj. m. (sil. -grant), pl. florár (luna mai) s. m.
flagránþi; f. sg. flagrántã, pl. flagránte florár (persoanã) s. m., pl. florári
fláier s. n. (sil. -ier), pl. fláiere florár (instrument) s. n., pl. floráre
flámã s. f., g.-d. art. flámei; pl. fláme flórã s. f., g.-d. art. flórei; pl. flóre
flambá vb., ind. prez. 1 sg. flambéz, florétã s. f., pl. floréte
3 sg. ºi pl. flambeázã florín s. m., pl. floríni
flamíngo s. m., art. flamíngoul; pl. flotá vb., ind. prez. 1 sg. flotéz, 3 sg. ºi
flamíngi pl. floteázã
flámurã s. f., g.-d. art. flámurii; pl. flotábil adj. m., pl. flotábili; f. sg.
flámuri flotábilã, pl. flotábile
flanc s. n., pl. fláncuri flotánt adj. m., pl. flotánþi; f. sg.
flancá vb., ind. prez. 1 sg. flanchéz, 3 sg. flotántã, pl. flotánte
ºi pl. flancheázã flotáþie s. f. (sil. -þi-e), art. flotáþia (sil.
flasc adj. m., pl. flasci; f. sg. fláscã, pl. -þi-a), g.-d. art. flotáþiei; pl. flotáþii, art.
flásce flotáþiile (sil. -þi-i-)
flaºnétã s. f., pl. flaºnéte flótã (tehn., nav.) s. f., g.-d. art. flótei;
flatá vb., ind. prez. 1 sg. flatéz, 3 sg. ºi pl. flóte
pl. flateázã flótã (postav) s. f.
fláut s. n., pl. fláute flotílã s. f., g.-d. art. flotílei; pl. flotíle
fleac s. n., pl. fleácuri flotór s. n., pl. flotoáre
flebítã s. f., pl. flebíte fluctuá vb. (sil. -tu-a), ind. prez. 3 sg.
flec s. n., pl. flécuri ºi pl. fluctueázã, 1 pl. fluctuäm (sil.
flecár s. m., pl. flecári -tu-ãm); conj. prez. 3 sg. ºi pl. fluctuéze
flegmátic adj. m., pl. flegmátici; f. sg. (sil. -tu-e-); ger. fluctu÷nd (sil. -tu-ând)
flegmáticã, pl. flegmátice fluctuánt adj. m. (sil. -tu-ant), pl.
flégmã s. f., g.-d. art. flégmei; pl. flégme fluctuánþi; f. sg. fluctuántã, pl. fluctuánte
flegmón s. n., pl. flegmoáne fluctuáþie s. f. (sil. -tu-a-þi-e), art.
fléicã s.f. (sil. flei-), g.-d. art. fléicii; pl. fluctuáþia (sil. -þi-a), g.-d. art. fluctuáþiei;
fleici pl. fluctuáþii, art. fluctuáþiile (sil. -þi-i-)
fler s. n., pl. fléruri fluént adj. m., pl. fluénþi; f. sg. fluéntã,
fleºcãít s. n. pl. fluénte
f fluíd 158
fluíd adj. m., pl. fluízi; f. sg. fluídã, pl. focós s. n., pl. focoáse
fluíde fofeázã s. f., g.-d. art. fofézei; pl.
fluíd s. n., pl. fluíde foféze
fluiditáte s. f. (sil. flu-i-), g.-d. art. fofilá vb., ind. prez. 1 sg. fofiléz, 3 sg.
fluiditäþii ºi pl. fofileázã
fluidizáre s. f. (sil. flu-i-), g.-d. art. foiletá vb. (sil. fo-i-), ind. prez. 1 sg.
fluidizärii; pl. fluidizäri foiletéz, 3 sg. ºi pl. foileteázã
fluór s. n., simb. F foiletón s. n. (sil. fo-i-), pl. foiletoáne
fluorescént adj. m. (sil. flu-o-), pl. foioáse (bot.) s. f. pl.
fluorescénþi; f. sg. fluorescéntã, pl. foiós adj. m., pl. foióºi; f. sg. foioásã, pl.
fluorescénte foioáse
fluorescénþã s. f. (sil. flu-o-), g.-d. art. foiós (zool.) s. n., pl. foioáse
fluorescénþei; pl. fluorescénþe foiºór s. n. (sil. fo-i-), pl. foiºoáre
fluorhídric adj. m. (sil. flu-or, -dric) foíþã s. f., g.-d. art. foíþei; pl. foíþe
fluorínã s. f. (sil. flu-o-), g.-d. art. folclór s. n. (sil. mf. folc-)
fluorínei folclorísticã s. f. (sil. mf. folc-), g.-d. art.
fluorúrã s. f. (sil. flu-o-), g.-d. art. folclorísticii
fluorúrii; pl. fluorúri foliár adj. m. (sil. -li-ar), pl. foliári; f. sg.
flúture s. m., art. flúturele; pl. flúturi foliárã, pl. foliáre
fluviométru s. n. (sil. -vi-o-, -tru), art. folícul (anat.) s. m., pl. folículi
fluviométrul; pl. fluviométre foliculár adj. m., pl. foliculári; f. sg.
flúviu s. n. [-viu pron. -vìu], art. foliculárã, pl. foliculáre
flúviul; pl. flúvii. art. flúviile (sil. -vi-i-) folículã (bot.) s. f., g.-d. art. folículei;
flux s. n., pl. flúxuri pl. folícule
fluxmétru s. n. (sil. -tru), art. foliculínã s. f., g.-d. art. foliculínei; pl.
fluxmétrul; pl. fluxmétre foliculíne
foáie s. f., art. foáia, g.-d. art. fóii; pl. fólie s. f. (sil. -li-e), art. fólia (sil. -li-a),
foi g.-d. art. fóliei; pl. fólii, art. fóliile (sil.
foaiér s. n. (sil. foa-ier), pl. foaiére -li-i-)
foále s. n., pl. foále foliólã s. f. (sil. -li-o-), g.-d. art. foliólei;
fobíe s. f., art. fobía, g.-d. art. fobíei; pl. pl. folióle
fobíi, art. fobíile fon (fiz.) s. m., pl. foni
foc s. n., pl. fócuri fonatór adj. n., pl. fonatoáre
focál adj. m., pl. focáli; f. sg. focálã, pl. fonaþiúne s. f. (sil. -þi-u-), g.-d. art.
focále fonaþiúnii; pl. fonaþiúni
focalizá vb., ind. prez. 1 sg. focalizéz, fonciérã s. f. (sil. -ci-e-), g.-d. art.
3 sg. ºi pl. focalizeázã fonciérei; pl. fonciére
focár s. n., pl. focáre fond s. n., pl. fónduri
fócã s. f., g.-d. art. fócii; pl. foci fondánt adj. m., pl. fondánþi; f. sg.
focós adj. m., pl. focóºi; f. sg. focoásã, fondántã, pl. fondánte
pl. focoáse fondánt s. m., pl. fondánþi
159 fortuít f
fondatór adj. m., s. m., pl. fondatóri; formalíst s. m., adj. m., pl. formalíºti;
f. sg. ºi pl. fondatoáre, g.-d. sg. art. f. sg. formalístã, pl. formalíste
fondatoárei formalitáte s. f., g.-d. art. formalitäþii;
foném s. n., pl. fonéme pl. formalitäþi
fonétic adj. m., pl. fonétici; f. sg. formalizá vb., ind. prez. 1 sg.
fonéticã, pl. fonétice formalizéz, 3 sg. ºi pl. formalizeázã
fonéticã s. f., g.-d. art. fonéticii formalizáre s. f., g.-d. art. formalizärii;
fonetísm s. n., pl. fonetísme pl. formalizäri
fónic adj. m., pl. fónici; f. sg. fónicã, pl. formát s. n., pl. formáte
fónice formatáre s. f., pl. formatäri
fonográf s. n. (sil. -graf), pl. fonográfe formáþie s. f. (sil. -þi-e), art. formáþia
fonoizolatór adj. m., pl. fonoizolatóri; (sil. -þi-a), g.-d. art. formáþiei; pl.
f. sg. ºi pl. fonoizolatoáre formáþii, art. formáþiile (sil. -þi-i-)
fonón s. m., pl. fonóni fórmã s. f., g.-d. art. fórmei; pl. fórme
fonotécã s. f., g.-d. art. fonotécii; pl. formiát s. m. (sil. -mi-at), pl. formiáþi
fonotéci fórmic adj. m., pl. fórmici; f. sg. fórmicã,
font s. n., pl. fónturi pl. fórmice
fóntã s. f., g.-d. art. fóntei; pl. fónte formidábil adj. m., pl. formidábili; f. sg.
for s. n., pl. fóruri formidábilã, pl. formidábile
forá vb., ind. prez. 1 sg. foréz, 3 sg. ºi formól s. n.
pl. foreázã formulá vb., ind. prez. 1 sg. formuléz,
foraminifér s. n., pl. foraminifére 3 sg. ºi pl. formuleázã
forestiér adj. m. (sil. -ti-er), pl. forestiéri; formulár s. n., pl. formuláre
f. sg. forestiérã, pl. forestiére formúlã s. f., g.-d. art. formúlei; pl.
forfetár adj. m., pl. forfetári; f. sg. formúle
forfetárã, pl. forfetáre fort s. n., pl. fórturi
fórfotã s. f., g.-d. art. fórfotei fortãreáþã s. f., g.-d. art. fortãréþei; pl.
forjá vb., ind. prez. 1 sg. forjéz, 3 sg. ºi fortãréþe
pl. forjeázã, 1 pl. forjäm; conj. prez. 3 sg. fórte adj. invar., adv.
ºi pl. forjéze; ger. forj÷nd fortifiánt adj. m. (sil. -fi-ant), pl.
fórjã s. f., art. fórja, g.-d. art. fórjei; pl. fortifiánþi; f. sg. fortifiántã, pl.
fórje fortifiánte
formá vb., ind. prez. 1 sg. forméz, 3 sg. fortificá vb., ind. prez. 1 sg. fortífic,
ºi pl. formeázã 3 sg. ºi pl. fortíficã, imperf. 3 sg.
formál adj. m., pl. formáli; f. sg. fortificá; conj. prez. 3 sg. ºi pl. fortífice
formálã, pl. formále fortificáþie s. f. (sil. -þi-e), art. fortificáþia
formaldehídã s. f. (sil. mf. form-), g.-d. (sil. -þi-a), g.-d. art. fortificáþiei; pl.
art. formaldehídei fortificáþii, art. fortificáþiile (sil. -þi-i-)
formalínã s. f., g.-d. art. formalínei; pl. fortrán s. n.
formalíne fortuít adj. m., pl. fortuíþi; f. sg. fortuítã,
formalísm s. n. pl. fortuíte
f forþá 160
forþá vb., ind. prez. 1 sg. forþéz, 3 sg. ºi fotogén adj. m., pl. fotogéni; f. sg.
pl. forþeázã fotogénã, pl. fotogéne
forþaménte adv. fotogénic adj. m., pl. fotogénici; f. sg.
fórþã s. f.. g.-d. art. fórþei; pl. fórþe fotogénicã, pl. fotogénice
fórum s. n., pl. fórumuri fotográmã s. f. (sil. -gra-), g.-d. art.
fósã s. f., g.-d. art. fósei; pl. fóse fotográmei; pl. fotográme
fosétã s. f., pl. foséte fotóliu s. n. [-liu pron. -lìu], art.
fosfát s. m., pl. fosfáþi fotóliul; pl. fotólii, art. fotóliile (sil. -li-i-)
fosfatídã s. f., g.-d. art. fosfatídei; pl. fotometríe s. f. (sil. -tri-), art. fotometría,
fosfatíde g.-d. fotometríi, art. fotometríei
fosfínã s. f., g.-d. art. fosfínei fotométru s. n. (sil. -tru), art.
fosfocreatínã s. f. (sil. -cre-a-), g.-d. art. fotométrul; pl. fotométre
fosfocreatínei fotomontáj s. n., pl. fotomontáje
fósfor s. n., simb. P fotomultiplicatór s. n. (sil. -pli-), pl.
fosforát adj. m., pl. fosforáþi; f. sg. fotomultiplicatoáre
fosforátã, pl. fosforáte fotón s. m., pl. fotóni
fosforescént adj. m., pl. fosforescénþi; fotoreportáj s. n., pl. fotoreportáje
f. sg. fosforescéntã, pl. fosforescénte fotorezistív adj. m., pl. fotorezistívi;
fosforescénþã s. f., g.-d. art. fosfores- f. sg. fotorezistívã, pl. fotorezistíve
cénþei; pl. fosforescénþe fotosensíbil adj. m., pl. fotosensíbili;
fosfóric adj. m., pl. fosfórici; f. sg. f. sg. fotosensíbilã, pl. fotosensíbile
fosfóricã, pl. fosfórice fotosférã s. f. (sil. mf. -sfe-)
fosforít s. n., pl. fosforíte fotosintézã s. f., pl. fotosintéze
fosforós adj. m., pl. fosforóºi fototactísm s. n., pl. fototactísme
fosfúrã s. f., g.-d. art. fosfúrii; pl. fosfúri fototelegrafíe s. f. (sil. -gra-), art.
fosgén s. n. fototelegrafía, g.-d. fototelegrafíi, art.
fosíl adj. m., pl. fosíli; f. sg. fosílã, pl. fototelegrafíei
fosíle fototerapíe s. f., g.-d. art. fototerapíei
fosílã s. f., g.-d. art. fosílei; pl. fosíle fototipíe s. f., art. fototipía, g.-d. art.
fot s. m., pl. foþi fototipíei; pl. fototipíi, art. fototipíile
fótã s. f., pl. fóte fototropísm s. n. (sil. -tro-)
fotbal s. n. fourierísm s. n. (sil. -ri-e-) [fou- pron.
fotoconductibilitáte s. f., g.-d. art. fr. fu-]
fotoconductibilitäþii frac s. n., pl. frácuri
fotocópie s. f., pl. fotocópii fractúrã s. f., g.-d. art. fractúrii; pl.
fotocromíe s. f. (sil. -cro-), art. fractúri
fotocromía, g.-d. art. fotocromíei; pl. frácþie (mat.) s. f. (sil. -þi-e), art. fracþía
fotocromíi (sil. -þi-a), g.-d. art. fracþíei; pl. fracþíi,
fotoelectricitáte s. f., g.-d. art. art. fracþíile (sil. -þi-i-)
fotoelectricitäþii fracþioná vb. (sil. -þi-o-), ind. prez. 1 sg.
fotoelemént s. n., pl. fotoeleménte fracþionéz, 3 sg. ºi pl. fractioneázã
161 frenezíe f
fracþionár adj. m. (sil. -þi-o-), pl. fratérn adj. m., pl. fratérni; f. sg.
fracþionári; f. sg. fracþionárã, pl. fratérnã, pl. fratérne
fracþionáre fraternitáte s. f., g.-d. art. fraternitäþii;
fracþionáre s. f. (sil. -þi-o-), g.-d. art. pl. fraternitäþi
fracþionärii; pl. fracþionäri fraternizá vb., ind. prez. 1 sg.
fracþionísm s. n. (sil. -þi-o-) fraternizéz, 3 sg. ºi pl. fraternizeázã
fracþiúne s. f. (sil. -þi-u-), g.-d. art. fraternizáre s. f., g.-d. art. fraternizärii;
fracþiúnii; pl. fracþiúni pl. fraternizäri
fráged adj. m., pl. frágezi; f. sg. frágedã, fratricíd (criminal) s. m., adj. m. (sil.
pl. frágede -tri-), pl. fratricízi; f. sg. fratricídã, g.-d.
fragíl adj. m., pl. fragíli; f. sg. fragílã, art. fratricídei, pl. fratricíde
pl. fragíle fratricíd (crimã) s. n. (sil. -tri-), pl.
fragmént s. n., pl. fragménte fratricíduri
fragmentá vb., ind. prez. 1 sg. fráudã s. f. (sil. fra-u-), g.-d. art. fráudei;
fragmentéz, 3 sg. ºi pl. fragmenteázã pl. fráude
fraht s. n., pl. fráhturi fraudulós adj. m. (sil. -fra-u-), pl. frau-
franc (loial, care aparþine francilor) dulóºi; f. sg. frauduloásã, pl. frauduloáse
adj. m., pl. franci; f. sg. fráncã, pl. frázã s. f., g.-d. art. frázei; pl. fráze
fránce frazeologíe s. f. (sil. -ze-o-), art.
franc (monedã, portaltoi, nume de frazeología, g.-d. art. frazeologíei; pl.
popor) s. m., pl. franci frazeologíi, art. frazeologíile
francá vb., ind. prez. 1 sg. franchéz, freátic adj. m. (sil. fre-a-), pl. freátici;
3 sg. ºi pl. francheázã f. sg. freáticã, pl. freátice
franchéþe s. f., art. franchéþea, g.-d. art. frecvént adj. m., pl. frecvénþi; f. sg.
franchéþei frecvéntã, pl. frecvénte
franciscán s. m., adj. m., pl. francis- frecventá vb., ind. prez. 1 sg. frecventéz,
cáni; f. sg. franciscánã, g.-d. art. 3 sg. ºi pl. frecventeázã
franciscánei, pl. franciscáne frecvénþã s. f., g.-d. art. frecvénþei; pl.
fránciu s. n. [-ciu pron. -cìu], art. frecvénþe
fránciul; simb. Fr frecvenþmétru s. n. (sil. -tru; mf.
francmasoneríe s. f. (sil. mf. franc-) -venþ-); pl. frecvenþmétre
fránco adv., adj. invar. fredoná vb., ind. prez. 1 sg. fredonéz,
franctirór s. m. (sil. franc-), pl. 3 sg. ºi pl. fredoneázã
franctiróri fregátã s. f., pl. fregáte
fránjã s. f., art. fránja, g.-d. art. fránjei; fremãtá vb., ind. prez. 1 sg. freámãt,
pl. fránje 2 sg. freámãþi, 3 sg. freámãtã; conj. prez.
franþuzísm s. n., pl. franþuzísme 3 sg. ºi pl. frémete
frapá vb., ind. prez. 1 sg. frapéz, 3 sg. frenétic adj. m., pl. frenétici; f. sg.
ºi pl. frapeázã frenéticã, pl. frenétice
frapánt adj. m., pl. frapánþi; f. sg. frenezíe s. f., art. frenezía, g.-d. art.
frapántã, pl. frapánte frenezíei; pl. frenezíi, art. frenezíile
f frénic 162
frénic adj. m., s. m., pl. frénici; f. sg. fructifér adj. m., pl. fructiféri; f. sg.
frénicã, pl. frénice fructiférã, pl. fructifére
freón s. m., pl. freóni fructificá vb., ind. prez. 1 sg. fructífic,
fréscã s. f., g.-d. art. fréscei; pl. frésce 3 sg. ºi pl. fructíficã
freudísm s. n. [freu- pron. germ. froi-] fructificáþie s. f. (sil. -þi-e), art.
frez adj. invar. fructificáþia (sil. -þi-a), g.-d. art.
frézã s. f., g.-d. art. frézei; pl. fréze fructificáþiei; pl. fructificáþii, art.
friábil adj. m. (sil. fri-a-), pl. friábili; fructificáþiile (sil. -þi-i-)
f. sg. friábilã, pl. friábile fructózã s. f., g.-d. art. fructózei
fricþiúne s. f. (sil. -þi-u-), g.-d. art. fructuós adj. m. (sil. -tu-os), pl.
fricþiúnii; pl. fricþiúni fructuóºi; f. sg. fructuoásã, pl. fructuoáse
frig s. n., (frisoane, malarie) pl. fríguri frugál adj. m., pl. frugáli; f. sg. frugálã,
frigidér s. n., pl. frigidére pl. frugále
frigiditáte s. f., g.-d. art. frigiditäþii frugivór adj. m., s. m., pl. frugivóri;
frigoríe s. f., art. frigoría, g.-d. art. f. sg. frugivórã, pl. frugivóre
frigoríei; pl. frigoríi, art. frigoríile frumós adj. m., s. m., pl. frumóºi; f. sg.
frigorifér adj. m., pl. frigoriféri; f. sg. frumoásã, g.-d. art. frumoásei, pl.
frigoriférã, pl. frigorifére frumoáse
frigorifér s. n., pl. frigorifére frumós s. n.
frigorífic adj. m., pl. frigorífici; f. sg. frunzár s. n., pl. frunzáre
frigoríficã, pl. frigorífice frúnzã s. f., g.-d. art. frúnzei; pl. frúnze
frigorigén adj. m., pl. frigorigéni; f. sg. frupt s. n., pl. frúpturi
frigorigénã, pl. frigorigéne frust adj. m., pl. fruºti; f. sg. frústã, pl.
frigotéhnicã s. f., g.-d. art. frigotéhnicii frúste
fringilídã s. n., pl. fringilíde frustrá vb., ind. prez. 1 sg. frustréz, 3 sg.
frisón s. n., pl. frisoáne ºi pl. frustreázã
frivól adj. m., pl. frivóli; f. sg. frivólã, ftálic adj. m., f. ftálicã
pl. frivóle ftizíe s. f., g.-d. art. ftizíei; pl. ftizíi
frízã s. f., g.-d. art. frízei; pl. fríze ftiziologíe s. f. (sil. -zi-o-), art. ftiziología,
fróndã s. f., g.-d. art. fróndei; pl. frónde g.-d. ftiziologíi, art. ftiziologíei
front s. n., pl. frónturi fugitív adj. m., pl. fugitívi; f. sg.
frontál adj. m., pl. frontáli; f. sg. fugitívã, pl. fugitíve
frontálã, pl. frontále fuiór s. n. (sil. fu-ior), pl. fuioáre
frontiérã s. f. (sil. -þi-e-), g.-d. art. fulá vb., ind. prez. 3 sg. ºi pl. fuleázã
frontiérei; pl. frontiére fuléu s. n., art. fuléul; pl. fulée
frontispíciu s. n. [-ciu pron. -cìu], art. fúlger s. n., pl. fúlgere
frontispíciul; pl. frontispícii, art. fulguránt adj. m., pl. fulguránþi; f. sg.
frontispíciile (sil. -ci-i-) fulgurántã, pl. fulguránte
frontón s. n., pl. frontoáne fulguráþie s. f. (sil. -þi-e), art. fulguráþia
frotíu s. n., art. frotíul; pl. frotíi (sil. -þi-a), g.-d. art. fulguráþiei; pl.
fruct s. n., pl. frúcte fulguráþii, art. fulguráþiile (sil. -þi-i-)
163 furnicár f
fulmicotón s. n. fúndã s. f., g.-d. art. fúndei; pl. fúnde
fulminánt adj. m., pl. fulminánþi; f. sg. fundúc s. m., pl. fundúci
fulminántã, pl. fulminánte funébru adj. m. (sil. -bru), pl. funébri;
fulminát s. m., pl. fulmináþi f. sg. funébrã, pl. funébre
fulmínic adj. m. funerálii s. n. pl., art. funeráliile (sil.
fumáric adj. m. -li-i-)
fumarólã s. f., g.-d. art fumarólei; pl. funerár adj. m., pl. funerári; f. sg.
fumaróle funerárã, pl. funeráre
fumãrít s. n. funést adj. m., pl. funéºti; f. sg. funéstã,
fumigáþie s. f. (sil. -þi-e), art. fumigáþia pl. funéste
(sil. þi-a), g.-d. art. fumigáþiei; pl. fungíbil adj. m., pl. fungíbili; f. sg.
fumigáþii, art. fumigáþiile (sil. -þi-i-) fungíbilã, pl. fungíbile
fumigén adj. m., pl. fumigéni; f. sg. fungicíd adj. m., pl. fungicízi; f. sg.
fumigénã, pl. fumigéne fungicídã, pl. fungicíde
funambulésc adj. m., f. funambuléscã; fungicíd s. n., pl. fungicíde
pl. m. ºi f. funambuléºti fungifórm adj. m., pl. fungifórmi; f. sg.
funciár adj. m. (sil. -ci-ar), pl. funciári; fungifórmã, pl. fungifórme
f. sg. funciárã, pl. funciáre funícul s. m., pl. funículi
fúncþie (mat., mãrime variabilã, rol, funiculár s. n., adj. n., pl. funiculáre
ocupaþie) s. f., (sil. func-þi-e), art. funigél s. m., pl. funigéi, art. funigéii
fúncþia (sil. -þi-a), g.-d. art. fúncþiei; pl. funíngine s. f., g.-d. art. funínginii; pl.
fúncþii, art. fúncþiile (sil. -þi-i-) funíngini
fúncþie/funcþiúne (chim., cont., furáj s. n., pl. furáje
gram., fil., med., log.) s. f., g.-d. art. furajér adj. m., pl. furajéri; f. sg.
fúncþiei/funcþiúnii; pl. fúncþii/funcþiúni furajérã, pl. furajére
funcþionál adj. m. (sil. -þi-o-), pl. furán s. m.
funcþionáli; f. sg. funcþionálã, pl. furchét s. m., pl. furchéþi
funcþionále furfuról s. m., pl. furfuróli
funcþionalísm s. n. (sil. -þi-o-) furgón s. n., pl. furgoáne
fundá vb., ind. prez. 1 sg. fundéz, 3 sg. furibúnd adj. m., pl. furibúnzi; f. sg.
ºi pl. fundeázã furibúndã, pl. furibúnde
fundál s. n., pl. fundále/fundáluri fúrie s. f. (sil. -ri-e), art. fúria (sil. -ri-a),
fundamént s. n., pl. fundaménte g.-d. art. fúriei; pl. fúrii, art. fúriile (sil.
fundamentá vb., ind. prez. 1 sg. -ri-i-)
fundamentéz, 3 sg. ºi pl. fundamen- furiér s. m. (sil. -ri-er), pl. furiéri
teázã furiós adj. m. (sil. -ri-os), pl. furióºi;
fundamentál adj. m., pl. fundamentáli; f. sg. furioásã, pl. furioáse
f. sg. fundamentálã, pl. fundamentále furnál s. n., pl. furnále
fundáþie s. f. (sil. -þi-e), art. fundáþia furnicár (zool.) s. m., pl. furnicári
(sil. -þi-a), g.-d. art. fandáþiei; pl. furnicár (muºuroi) s. n., pl. fur-
fundáþii, art. fundáþiile (sil. -þi-i-) nicáre
f furnír 164
furnír s. n., pl. furníre fusifórm adj. m., pl. fusifórmi; f. sg.
furniruí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. fusifórmã, pl. fusifórme
furniruiésc, imperf. 3 sg. furniruiá; fustanélã s. f., g.-d. art. fustanélei; pl.
conj. prez. 3 sg. ºi pl. furniruiáscã fustanéle
furniruíre s. f., g.-d. art. furniruírii; pl. fústã s. f., g.-d. art. fústei; pl. fúste
furniruíri fustigáþie s. f. (sil. -þi-e), art. fustigáþia
furnitúrã s. f., g.-d. art. furnitúrii; pl. (sil. -þi-a), g.-d. art. fustigáþiei; pl.
furnitúri fustigáþii, art. fustigáþiile (sil. -þi-i-)
furnizá vb., ind. prez. 1 sg. furnizéz, fustiºoárã s. f., g.-d. art. fustiºoárei; pl.
3 sg. ºi pl. furnizeázã fustiºoáre
furnizáre s. f., g.-d. art. furnizärii; pl. fustíþã s. f., g.-d. art. fustíþei; pl. fustíþe
furnizäri fusulínã s. f., pl. fusulíne
furnizoáre s. f., g.-d. art. furnizoárei; pl. fuºaläu s. m., art. fuºaläul; pl. fuºaläi,
furnizoáre art. fuºaläii
furnizór s. m., pl. furnizóri fuºtẠs. m., pl. fuºtáºi
furoáre s. f., g.-d. art. furórii; pl. furóri fúºte s. f., g.-d. art. fúºtii; pl. fuºti
furóu s. n., art. furóul; pl. furóuri futíl adj. m., pl. futíli; f. sg. futílã, pl. futíle
furséc s. n., pl. fursécuri futilitáte s. f., g.-d. art. futilitäþii; pl.
furt s. n., pl. fúrturi futilitäþi
furtiºág s. n., pl. furtiºáguri futurísm s. n.
furtív adj. m., pl. furtívi; f. sg. furtívã, futuríst adj. m., s. m., pl. futuríºti; f. sg.
pl. furtíve futurístã, pl. futuríste
furtún s. n., pl. furtúnuri futurológ s. m., pl. futurológi
furtunár s. m., pl. furtunári futurológã s. f., pl. futurológe
furtunátic adj. m., pl. furtunátici; f. sg. futurologíe s. f., art. futurología, g.-d.
furtunáticã, pl. furtunátice futurologíi, art. futurologíei
furtúnã s. f., g.-d. art. furtúnii; pl. furtúni fuzánt adj. m., pl. fuzánþi; f. sg. fuzántã,
furtunós adj. m., pl. furtunóºi; f. sg. pl. fuzánte
furtunoásã, pl. furtunoáse fuzariózã s. f. (sil. -ri-o-), g.-d. art.
furúncul s. n., pl. furúncule fuzariózei; pl. fuzarióze
furunculós adj. m., pl. furunculóºi; fuzée s. f., art. fuzéea, g.-d. art. fuzéei;
f. sg. furunculoásã, pl. furunculoáse pl. fuzée
furunculózã s. f., g.-d. art. furunculózei; fuzeláj s. n., pl. fuzeláje
pl. furunculóze fuzíbil adj. m., s. m., pl. fuzíbili; f. sg.
furúrã s. f., g.-d. art. furúrii; pl. furúri fuzíbilã, pl. fuzíbile
fus (de tors) s. n., pl. fúse fuzioná vb. (sil. -zi-o-), ind. prez.
fus s. n., pl. fusúri 1 sg.fuzionéz, 3 sg. ºi pl. fuzioneázã
fusár s. m., pl. fusári fuzionáre s. f. (sil. -zi-o-), g.-d. art.
fusarólã s. f., g.-d. art. fusarólei; pl. fuzionärii; pl. fuzionäri
fusaróle fuziúne s. f. (sil. -zi-u-), g.-d. art.
fuscél s. m., pl. fuscéi fuziúnii; pl. fuziúni
CUPRINS
165

gabardínã s. f., g.-d. art. gabardínei


g galeríe s. f., art. galería, g.-d. art.
gabarít s. n., pl. gabaríte galeríei; pl. galeríi, art. galeríile (sil. -ri-i-)
gábie s. f. (sil. -bi-e), art. gábia (sil. gáleº adj. m., pl. gáleºi; f. sg. gáleºã, art.
-bi-a), g.-d. art. gábiei; pl. gábii, art. gáleºa, pl. gáleºe
gábiile (sil. -bi-i-) gálic adj. m., pl. gálici; f. sg. gálicã, pl. gálice
gabró/gabróu s. n. (sil. -bro/-brou), art. galicísm s. n., pl. galicísme
gabróul; pl. gabróuri gáliu s. n. [-liu pron. -lìu], art. gáliul;
gádinã s. f., g.-d. art. gádinei; pl. gádine simb. Ga
gadolíniu s. n. [-niu pron. -nìu], art. galvanizá vb., ind. prez. 1 sg.
gadolíniul; simb. Gd galvanizéz, 3 sg. ºi pl. galvanizeázã
gáfã s. f., g.-d. art. gáfei; pl. gáfe galvanizáre s. f., g.-d. art. galvanizärii;
gag s. n., pl. gáguri pl. galvanizäri
gáie s. f. (sil. ga-ie), art. gáia, g.-d. art. galvanométru s. n. (sil. -tru), art.
gãii; pl. gãi galvanométrul; pl. galvanométre
gaj s. n., pl. gájuri galvanoplastíe s. f. (sil. -plas-), art.
galactofór adj. m., pl. galactofóri; f. sg. galvanoplastía, g.-d. art. galvanoplastíei;
galactofórã, pl. galactofóre pl. galvanoplastíi
galánt adj. m., pl. galánþi; f. sg. galántã, galvanoscóp s. n. (sil. mf. -scop), pl.
pl. galánte galvanoscoápe
galantár s. n., pl. galantáre galvanostegíe s. f. (sil. mf. -ste-), art.
galanteríe s. f., art. galantería, g.-d. galvanostegía, g.-d. galvanostegíi, art.
art. galanteríei; pl. galanteríi, art. galvanostegíei; pl. galvanostegíi
galanteríile galvanotéhnicã s. f., g.-d. art.
galantóm/galantón adj. m. pl., galvanotéhnicii
galantómi/galantóni; f. sg. galantoámã/ galvanoterapíe s. f., art. galvanoterapía,
galantoanã, pl. galantoáme/galantoáne g.-d. galvanoterapíi, art. galvanoterapíei
galaxíe s. f. art. galaxía, g.-d. art. gámã s. f., g.-d. art. gámei; pl. gáme
galaxíei; pl. galaxíi, art. galaxíile gámbã s. f., g.-d. art. gámbei; pl. gámbe
gálã s. f., g.-d. art. gálei; pl. gále gamét s. m., pl. gaméþi
gálben adj. m., pl. gálbeni; f. sg. gametofít s. m., pl. gametofíþi
gálbenã, pl. gálbene gang s. n., pl. gánguri
gálben (monedã) s. m., pl. gálbeni gángã s. f., g.-d. art. gángei; pl. gánge
gálben (culoare) s. n. ganglión s. m. (sil. -gli-on), pl. ganglióni
gálbenã s. f., g.-d. art. gálbenei ganglionár adj. m. (sil. -gli-o-), pl.
galénã s. f., g.-d. art. galénei ganglionári; f. sg. ganglionárã, pl.
galérã s. f., g.-d. art. galérei; pl. galére ganglionáre
g gángster 166
gángster s. m. (sil. mf. gang-), pl. gaz (corp chimic) s. n., pl. gáze
gángsteri gazá vb., ind. prez. 1 sg. gazéz, 3 sg. ºi
ganoíd s. m., pl. ganoízi pl. gazeázã
gará vb., ind. prez. 1 sg. garéz, 3 sg. ºi gazáre s. f., g.-d. art. gazärii; pl. gazäri
pl. gareázã gázdã s. f., g.-d. art. gázdei; pl. gázde
garánt s. m., pl. garánþi gazél s. n., pl. gazéluri
garántã s. f., pl. garánte gazélã s. f., g.-d. art. gazélei; pl. gazéle
garantá vb., ind. prez. 1 sg. garantéz, gazétã s. f., pl. gazéte
3 sg. ºi pl. garanteázã gazifér adj. m., pl. gaziféri; f. sg.
garanþíe s. f., art. garanþía, g.-d. art. gaziférã, pl. gazifére
garanþíei; pl. garanþíi, art. garanþíile (sil. gazodúct s. n., pl. gazodúcte
-þi-i-) gazogén s. n., pl. gazogéne
gárã s. f., g.-d. art. gärii; pl. gãri gazolínã s. f., g.-d. art. gazolínei; pl.
gárdã s. f., g.-d. art. gärzii; pl. gãrzi gazolíne
garderóbã s. f., g.-d. art. garderóbei; pl. gazométru s. n. (sil. -tru), art.
garderóbe gazométrul; pl. gazométre
gárdinã s. f., g.-d. art. gárdinii; pl. gárdini gazón s. n., pl. gazoáne
gardíst s. m., pl. gardíºti gazós adj. m., pl. gazóºi; f. sg. gazoásã,
gargárã s. f., g.-d. art. gargárei; pl. gargáre pl. gazoáse
gargarisí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. gãínã s. f., g.-d. art. gãínii; pl. gãíni
gargarisésc, imperf. 3 sg. gargariseá; gãitán s. n. (sil. gã-i-), pl. gãitáne
conj. prez. 3 sg. ºi pl. gargariseáscã gãlbeázã s. f., g.-d. art. gãlbézei; pl.
garnitúrã s. f., g.-d. art. garnitúrii; pl. gãlbéze
garnitúri gãlbenúº s. n., pl. gãlbenúºuri/gãlbenúºe
garníþã s. f., g.-d. art. garníþei; pl. garníþe gãligán s. m., pl. gãligáni
garnizoánã s. f., g.-d. art. garnizoánei; gãlúºcã s. f., g.-d. art. gãlúºtei; pl. gãlúºte
pl. garnizoáne gärgãriþã s. f., g.-d. art. gärgãriþei; pl.
garoáfã s. f., g.-d. art. garoáfei; pl. garoáfe gärgãriþe
garóu s. n., art. garóul; pl. garóuri gãsélniþã s. f., g.-d. art. gãsélniþei; pl.
garsoniérã s. f. (sil. -ni-e-), g.-d. art. gãsélniþe
garsoniérei; pl. garsoniére gãtéj s. n., pl. gãtéje
gasteropód s. n., pl. gasteropóde g÷de s. m., art. g÷dea/g÷dele, g.-d. art.
gástric adj. m., pl. gástrici; f. sg. g÷dei/ g÷delui; pl. gâzi
gástricã, pl. gástrice g÷lmã s. f., g.-d. art. g÷lmei; pl. g÷lme
gastrítã s. f., pl. gastríte gând s. n., pl. g÷nduri
gastroenterítã s. f., pl. gastroenteríte gândác s. m., pl. gândáci
gastronomíe s. f., art. gastronomía, g.-d. gândíre s. f., g.-d. art. gândírii; pl.
art. gastronomíei; pl. gastronomíi gândíri
gastrúlã s. f., g.-d. art. gastrúlei gândirísm s. n.
gáter s. n., pl. gátere gânditór adj. m., s. m., pl. gânditóri;
gaz (þesãturã subþire) s. n. f. sg. ºi pl. gânditoáre
167 genitív g
g÷rbiþã s. f., g.-d. art. g÷rbiþei; pl. g÷rbiþe genealógic adj. m. (sil. -ne-a-), pl.
g÷rbov adj. m., pl. g÷rbovi; f. sg. genealógici; f. sg. genealógicã, pl.
g÷rbovã, pl. g÷rbove genealógice
g÷rlã s. f., g.-d. art. g÷rlei; pl. g÷rle genealogíe s. f. (sil. -ne-a-), art.
gârlíci s. n., pl. gârlíciuri/gârlíce genealogía, g.-d. art. genealogíei; pl.
g÷rniþã/gâr neáþã s. f., g.-d. art. genealogíi, art. genealogíile
g÷rniþei/gârnéþei; pl. g÷rniþe/gârnéþe generá vb., ind. prez. 3 sg. ºi pl.
g÷zã s. f., g.-d. art. g÷zei; pl. g÷ze genereázã
gealát s. m. (sil. gea-), pl. gealáþi generál adj. m., pl. generáli; f. sg.
geamandúrã s. f. (sil. gea-), g.-d. art. generálã, pl. generále
geamandúrii; pl. geamandúri generál s. m., pl. generáli
geambẠs. m. (sil. geam-), pl. geambáºi generalísim s. m., pl. generalísimi
geamíe s. f. (sil. gea-), art. geamía, g.-d. generalizá vb., ind. prez. 1 sg.
art. geamíei; pl. geamíi, art. geamíile generalizéz, 3 sg. ºi pl. generalizeázã
geaml÷c s. n., pl. geaml÷curi generalizáre s. f., g.-d. art. generalizärii;
geamparále s. f. pl. (sil. geam-) pl. generalizäri
gel s. n., pl. géluri generatoáre (mat.) s. f., g.-d. art.
gelatínã s. f., g.-d. art. gelatínei; pl. generatoárei; pl. generatoáre
gelatíne generatór adj. m., pl. generatóri; f. sg.
gelatinizáre s. f., g.-d. art. gelatinizärii; ºi pl. generatoáre
pl. gelatinizäri generatór (tehn.) s. n., pl. generatoáre
gelatinós adj. m., pl. gelatinóºi; f. sg. generáþie s. f. (sil. -þi-e), art. generáþia
gelatinoásã, pl. gelatinoáse (sil. -þi-a), g.-d. art. generáþiei; pl.
gelép (persoanã) s. m., pl. gelépi generáþii, art. generáþiile (sil. -þi-i-)
gelép (taxã) s. n., pl. gelépuri génere s. n. invar.
gelificáre s. f., g.-d. art. gelificärii; pl. genéric adj. m., pl. genérici; f. sg.
gelificäri genéricã, pl. genérice
gelózã s. f., g.-d. art. gelózei; pl. gelóze generós adj. m., pl. generóºi; f. sg.
gelozíe s. f., art. gelozía, g.-d. art. generoásã, pl. generoáse
gelozíei; pl. gelozíi, art. gelozíile generozitáte s. f., g.-d. art. generozitäþii
gémã s. f., g.-d. art. gémei; pl. géme genétic adj. m., pl. genétici; f. sg.
géme vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. gem, genéticã, pl. genétice
imperf. 3 sg. gemeá; conj. prez. 3 sg. ºi genéticã s. f., g.-d. art. genéticii
pl. geámã; part. gemút genézã s. f., g.-d. art. genézei; pl. genéze
geminát adj. m., pl. gemináþi; f. sg. geniál adj. m. (sil. -ni-al), pl. geniáli;
geminátã, pl. gemináte f. sg. geniálã, pl. geniále
gemináþie s. f. (sil. -þi-e), art. gemináþia génic adj. m., pl. génici; f. sg. génicã, pl.
(sil. -þi-a), g.-d. art. gemináþiei; pl. génice
gemináþii, art. gemináþiile (sil. -þi-i-) genitál adj. m., pl. genitáli; f. sg.
gen s. n., pl. génuri genitálã, pl. genitále
génã s. f., g.-d. art. génei; pl. géne genitív s. n., pl. genitíve
g géniu 168
géniu s. n. [-niu pron. -nìu], art. géniul; geosférã s. f. (sil. ge-o-; mf. -sfe-), pl.
pl. génii, art. géniile (sil. -ni-i-) geosfére
genocíd s. n., pl. genocíduri/genocíde geosinclinál s. n. (sil. ge-o-), pl.
genotíp s. n., pl. genotípuri geosinclinále
gentíl adj. m., pl. gentíli; f. sg. gentílã, geotectónicã s. f. (sil. ge-o-), g.-d. art.
pl. gentíle geotectónicii
gentiléþe s. f., art. gentiléþea, g.-d. art. geotermál adj. m. (sil. ge-o-), pl.
gentiléþei geotermáli; f. sg. geotermálã, pl. geotermále
gentílic adj. m., pl. gentílici; f. sg. geotérmic adj. m. (sil. ge-o-), pl.
gentílicã, pl. gentílice geotérmici; f. sg. geotérmicã, pl. geotérmice
gentilóm s. m. (sil. mf. -om), pl. gentilómi geotermíe s. f. (sil. ge-o-), art. geotermía,
genþiánã s. f. (sil. -þi-a-), g.-d. art. g.-d. geotermíi, art. geotermíei
genþiánei; pl. genþiáne geotropísm s. n. (sil. ge-o-tro-)
genuflexiúne s. f., pl. genuflexiúni gepíd s. m., adj. m., pl. gepízi; f. sg.
genúne s. f., g.-d. art. genúnii; pl. genúni gepídã, g.-d. art. gepídei, pl. gepíde
geocéntric adj. m. (sil. ge-o-), pl. ger s. n., pl. géruri
geocéntrici; f. sg. geocéntricã, pl. geocéntrice geraniól s. n. (sil. -ni-ol)
geocentrísm s. n. (sil. ge-o-) geriatríe s. f. (sil. -ri-a-tri-), art. geriatría,
geochimíe s. f. (sil. ge-o-) g.-d. geriatríi, art. geriatríei
geódã s. f. (sil. ge-o-), g.-d. art. geódei; germán s. m., adj. m., pl. germáni; f. sg.
pl. geóde germánã, g.-d. art. germánei, pl. germáne
geodézic adj. m. (sil. ge-o-), pl. germániu s. n. [-niu pron. -nìu], art.
geodézici; f. sg. geodézicã, pl. geodézice germániul; simb. Ge
geodezíe s. f. (sil. ge-o-), art. geodezía, gérmen/gérmene s. m. (în loc. numai
g.-d. geodezíi, art. geodezíei germene: în ~ ), pl. gérmeni
geofízic adj. m. (sil. ge-o-), pl. geofízici; germicíd s. n., pl. germicíde
f. sg. geofízicã, pl. geofízice germinatív adj. m., pl. germinatívi;
geofízicã s. f. (sil. ge-o-), g.-d. art. f. sg. germinatívã, pl. germinatíve
geofízicii germinatór adj. m., pl. germinatóri;
geografíe s. f. (sil. ge-o-), art. geografía, f. sg. ºi pl. germinatoáre
g.-d. geografíi, art. geografíei germinatór s. n., pl. germinatoáre
geoíd s. n. (sil. ge-o-) germináþie s. f. (sil. -þi-e), art.
geologíe s. f. (sil. ge-o-), art. geología, germináþia (sil. -þi-a), g.-d. art.
g.-d. geologíi, art. geologíei germináþiei; pl. germináþii, art.
geométric adj. m. (sil. ge-o-), pl. germináþiile (sil. -þi-i-)
geométrici; f. sg. geométricã, pl. geométrice gerontologíe s. f., art. gerontología, g.-d.
geometríe s. f. (sil. ge-o-, -tri-), art. gerontologíi, art. gerontologíei
geometría, g.-d. art. geometríei; pl. gerúnziu s. n. [-ziu pron. -zìu], art.
geometríi gerúnziul; pl. gerúnzii, art. gerúnziile
geopolíticã s. f. (sil. ge-o-), g.-d. art. (sil. -zi-i-)
geopolíticii gest s. n., pl. gésturi
169 ginecológã g
gestántã adj. f., pl. gestánte ghíldã s. f., g.-d. art. ghíldei; pl. ghílde
gestáþie s. f. (sil. -þi-e), art. gestáþia (sil. ghiliméle s. f. pl.
-þi-a), g.-d. gestáþii, art. gestáþiei; pl. ghilotínã s. f., g.-d. art. ghilotínei; pl.
gestáþii ghilotíne
gesticulá vb., ind. prez. 1 sg. gesticuléz, ghímpe (bot.) s. m., pl. ghimpi
3 sg. ºi pl. gesticuleázã ghíndã s. f., g.-d. art. ghíndei; pl. ghínde
gestionár adj. m., s. m. (sil. -ti-o-), pl. ghinión s. n. (sil. -ni-on), pl. ghinioáne
gestionári; f. sg. gestionárã, pl. gestionáre ghint s. n., pl. ghínturi
gestiúne s. f. (sil. -ti-u-), g.-d. art. ghintuí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl.
gestiúnii; pl. gestiúni ghintuiésc, imperf. 3 sg. ghintuiá; conj.
get s. m., adj. m., pl. geþi; f. sg. gétã, pl. prez. 3 sg. ºi pl. ghintuiáscã
géte ghioágã s. f. (sil. ghioa-), g.-d. art.
gét-begét adj. invar. ghioágei; pl. ghioáge
gheárã s. f., g.-d. art. gheárei; pl. gheáre ghióc (bot.) s. m., pl. ghióci
gheátã s. f., g.-d. art. ghétei; pl. ghéte ghióc (zool.) s. n., pl. ghiócuri
gheénã s. f., g.-d. art. gheénei; pl. gheéne ghiol s. n., pl. ghióluri
ghéiºã s. f. (sil. ghei-), art. ghéiºa, g.-d. ghips s. n., (obiecte, ornamente) pl.
art. ghéiºei; pl. ghéiºe ghípsuri
ghéizer s. n. (sil. ghei-), pl. ghéizere ghirlándã s. f., g.-d. art. ghirlándei; pl.
ghepárd s. m., pl. ghepárzi ghirlánde
gherdáp s. n., pl. gherdápuri ghiºéu s. n., art. ghiºéul; pl. ghiºée
gherétã s. f., pl. gheréte ghiuleá s. f. (sil. ghiu-), art. ghiuleáua,
gherghéf s. n., pl. gherghéfuri g.-d. art. ghiulélei; pl. ghiuléle
gherghínã s. f., g.-d. art. gherghínei; pl. ghivéci (de flori) s. n., pl. ghivéce
gherghíne ghivéci (mâncare) s. n., pl. ghivéciuri
ghetóu s. n., art. ghetóul; pl. ghetóuri ghivént s. n., pl. ghivénturi
gheþár (masã de gheaþã) s. m., pl. gig s. n., pl. gíguri
gheþári gigánt s. m., pl. gigánþi
gheþár (rãcitor) s. n., pl. gheþáre gigántic adj. m., pl. gigántici; f. sg.
ghiaúr s. m. (sil. ghia-), pl. ghiaúri gigánticã, pl. gigántice
ghibirdíc s. m., pl. ghibirdíci gigantísm s. n.
ghicitoáre (persoanã) s. f., g.-d. art. gimnásticã s. f., g.-d. art. gimnásticii
ghicitoárei; pl. ghicitoáre gimnáziu s. n. [-ziu pron. -zìu], art.
ghicitoáre (cimiliturã) s. f., g.-d. art. gimnáziul; pl. gimnázii, art. gimnáziile
ghicitórii; pl. ghicitóri (sil. -zi-i-)
ghid (persoanã) s. m., pl. ghizi gimnospérmã s. f. (sil. mf. -sper-), pl.
ghid (carte) s. n., pl. ghíduri gimnospérme
ghidá vb., ind. prez. 1 sg. ghidéz, 3 sg. ginecéu s. n., art. ginecéul; pl. ginecée
ºi pl. ghideázã ginecológ s. m., pl. ginecológi
ghidáj s. n., pl. ghidáje ginecológã s. f., g.-d. art. ginecológei; pl.
ghidón s. n., pl. ghidoáne ginecológe
g ginecologíe 170
ginecologíe s. f., art. ginecología, g.-d. glandúlã s. f., g.-d. art. glandúlei; pl.
ginecologíi, art. ginecologíei glandúle
gíngaº adj. m., pl. gíngaºi; f. sg. glasá vb., ind. prez. 1 sg. glaséz, 3 sg. ºi
gíngaºã, art. gíngaºa, pl. gíngaºe pl. glaseázã
gingãºíe s. f., art. gingãºía, g.-d. art. gláspapir s. n.
gingãºíei; pl. gingãºíi, art. gingãºíile glásvand s. n., pl. glásvanduri
gingirícã s. f., g.-d. art. gingirícii; pl. glazurá vb., ind. prez. 1 sg. glazuréz,
gingiríci 3 sg. ºi pl. glazureázã
gingivítã s. f., pl. gingivíte glazúrã s. f., g.-d. art. glazúrii; pl. glazúri
gíntã s. f., g.-d. art. gínþii; pl. ginþi glet s. n., pl. gléturi
gir s. n., pl. gíruri glicemíe s. f., art. glicemía, g.-d. art.
girá vb., ind. prez. 1 sg. giréz, 3 sg. ºi glicemíei; pl. glicemíi
pl. gireázã glicerídã s. f., g.-d. art. glicerídei; pl.
giráfã s. f., g.-d. art. giráfei; pl. giráfe gliceríde
giratóriu adj. m. [-riu pron. -rìu], f. glicerínã s. f., g.-d. art. glicerínei
giratórie (sil. -ri-e-); pl. m. ºi f. giratórii glicínã s. f., g.-d. art. glicínei; pl. glicíne
giráþie s. f. (sil. -þi-e), art. giráþia (sil. glicocól s. m., pl. glicocóli
-þi-a), g.-d. art. giráþiei; pl. giráþii, art. glicogén s. m., pl. glicogéni
giráþiile (sil. -þi-i-) glicól s. m., pl. glicóli
giroscóp s. n. (sil. mf. -scop), pl. giroscoápe glicozídã s. f., g.-d. art. glicozídei; pl.
giruétã s. f. (sil. -ru-e-), pl. giruéte glicozíde
giubeá s. f., art. giubeáua, g.-d. art. glicozuríe s. f. (sil. mf. -coz-), art.
giubélei; pl. giubéle glicozuría, g.-d. art. glicozuríei; pl.
giúlgiu s. n. (sil. giul-) [-giu pron. -gìu], glicozuríi, art. glicozuríile
art. giúlgiul; pl. giúlgiuri glíe s. f., art. glía, g.-d. art. glíei; pl. glii
giumbuºlúc s. n. (sil. gium-), pl. glioxál s. n. (sil. gli-o-)
giumbuºlúcuri gliptál s. m., pl. gliptáli
giuvaiér s. n. (sil. giu-), pl. giuvaiére glisá vb., ind. prez. 1 sg. gliséz, 3 sg. ºi
glábru adj. (sil. -bru), pl. glábri; f. sg. pl. gliseázã
glábrã, pl. glábre glisánt adj. m., pl. glisánþi; f. sg.
glaciál adj. m. (sil. -ci-al), pl. glaciáli; glisántã, pl. glisánte
f. sg. glaciálã, pl. glaciále glisiérã s. f. (sil. -si-e-), g.-d. art. glisiérei;
glaciár adj. m. (sil. -ci-ar), pl. glaciári; pl. glisiére
f. sg. glaciárã, pl. glaciáre gloábã s. f., g.-d. art. gloábei; pl. gloábe
glaciáþie s. f. (sil. -ci-a-þi-e), art. glaciáþia gloátã s. f., g.-d. art. gloátei; pl. gloáte
(sil. -þi-a), g.-d. art. glaciáþiei; pl. glob (anat.) s. m., pl. globi
glaciáþii, art. glaciáþiile (sil. -þi-i-) glob (geogr.) s. n.
gladiatór s. m. (sil. -di-a-), pl. gladiatóri glob (corp, obiect sferic) s. n., pl.
glándã s. f., g.-d. art. glándei; pl. glánde glóburi
glandulár adj. m., pl. glandulári; f. sg. globál adj. m., pl. globáli; f. sg. globálã,
glandulárã, pl. glanduláre pl. globále
171 got g
globigerínã s. f., g.-d. art. globigerínei; gogoáºã s. f., art. gogoáºa; pl. (obiecte)
pl. globigeríne gogoáºe/gogóºi, (minciuni) gogóºi
globulár adj. m., pl. globulári; f. sg. gogomán s. m., adj. m., pl. gogománi;
globulárã, pl. globuláre f. sg. gogománã, pl. gogománe
globúlã s. f., g.-d. art. globúlei; pl. globúle gogonát adj. m., pl. gogonáþi; f. sg.
globulínã s. f., g.-d. art. globulínei; pl. gogonátã, pl. gogonáte
globulíne gógoriþã s. f., g.-d. art. gógoriþei; pl.
glomerulár adj. m., pl. glomerulári; gógoriþe
f. sg. glomerulárã, pl. glomeruláre gol adj. m., pl. goi; f. sg. goálã, pl. goále
glomerúlã s. f., g.-d. art. glomerúlei; pl. gol s. n., pl. góluri
glomerúle golaveráj s. n. (sil. mf. gol-), pl.
glórie s. f. (sil. -ri-e), art. glória (sil. golaveráje
-ri-a), g.-d. art. glóriei; pl. glórii, art. golf (sport) s. n.
glóriile (sil. -ri-i-) golf (geogr.) s. n., pl. gólfuri
glorificá vb., ind. prez. 1 sg. glorífic, golghéter s. m., pl. golghéteri
3 sg. ºi pl. gloríficã gonáci s. m., pl. gonáci
gloriós adj. m. (sil. -ri-os), pl. glorióºi; gonádã s. f., g.-d. art. gonádei; pl.
f. sg. glorioásã, pl. glorioáse gonáde
glosá vb., ind. prez. 1 sg. gloséz, 3 sg. ºi gonadotróp adj. m. (sil. -trop), pl.
pl. gloseázã gonadotrópi
glosár s. n., pl. glosáre gondólã s. f., g.-d. art. gondólei; pl.
glósã s. f., g.-d. art. glósei; pl. glóse gondóle
glosítã s. f., pl. glosíte gondoliér s. m. (sil. -li-er), pl. gondoliéri
glótã s. f., pl. glóte gondoliérã s. f. (sil. -li-e-), g.-d. art.
glucídã s. f., g.-d. art. glucídei; pl. glucíde gondoliérei; pl. gondoliére
glucózã s. f., g.-d. art. glucózei gong s. n., pl. gónguri
glúmã s. f., g.-d. art. glúmei; pl. glúme gongorísm s. n.
glutén s. n. gonocóc s. m., pl. gonocóci
gnais s. n., pl. gnáisuri gonorée s. f., art. gonoréea, g.-d. art.
gnatostóm s. m. (sil. mf. -stom), pl. gonoréei
gnatostómi gordián adj. n. (sil. -di-an), pl. gordiéne
gnómic adj. m., pl. gnómici; f. sg. (sil. -die-)
gnómicã, pl. gnómice górdin s. m.
gnomón s. n., pl. gnomoáne gorgán s. n., pl. gorgáne
gnoseologíe s. f. (sil. -se-o-), art. gorílã s. f., g.-d. art. gorílei; pl. goríle
gnoseología g.-d. gnoseologíi, art. gorún s. m., pl. gorúni
gnoseologíei gospodãríe s. f., art. gospodãría, g.-d.
goblén s. n. (sil. -blen), pl. goblénuri art. gospodãríei; pl. gospodãríi, art.
godéu s. n. (sil. -deu), art. godéul; pl. gospodãríile
godéuri góºtinã s. f., g.-d. art. góºtinii; pl. góºtini
gofráj s. n. (sil. -fraj), pl. gofráje got s. m., pl. goþi
g gótic 172
gótic adj. m., pl. gótici; f. sg. góticã, pl. grandiós adj. m. (sil. -di-os), pl.
gótice grandióºi; f. sg. grandioásã, pl. grandioáse
gráben s. n., pl. grábene grandoáre s. f., g.-d. art. grandórii; pl.
grad s. n., pl. gráde grandóri
gradá vb., ind. prez. 1 sg. gradéz, 3 sg. grandomán s. m., pl. grandománi
ºi pl. gradeázã grandománã s. f., g.-d. art. grando-
gradát s. m., pl. gradáþi mánei; pl. grandománe
gradáþie s. f. (sil. -þi-e), art. gradáþia (sil. grandomaníe s. f., pl. grandomaníi
-þi-a), g.-d. art. gradáþiei; pl. gradáþii, art. granít s. n., pl. graníturi
gradáþiile (sil. -þi-i-) grániþã s. f., g.-d. art. grániþei; pl. grániþe
gradén s. n., pl. gradénuri granivór adj. m., pl. granivóri; f. sg.
graf (conte) s. m., pl. grafi granivórã, pl. granivóre
graf (mat.) s. n., pl. gráfuri granodiorít s. n. (sil. -di-o-), pl. gra-
gráfic adj. m., pl. gráfici; f. sg. gráficã, nodioríte
pl. gráfice granulár adj. m., pl. granulári; f. sg.
gráfic s. n., pl. gráfice granulárã, pl. granuláre
grafíe s. f., art. grafía, g.-d. art. grafíei; granulát adj. m., pl. granuláþi; f. sg.
pl. grafíi, art. grafíile granulátã, pl. granuláte
grafít (mineral.) s. n. granulát s. n.
grafológ s. m., pl. grafológi granúlã s. f., g.-d. art. granúlei; pl.
grafológã s. f., g.-d. art. grafológei; pl. granúle
grafológe granulóm s. n., pl. granuloáme
grafologíe s. f., art. grafología, g.-d. grápã s. f., g.-d. art. grápei; pl. grápe
grafologíi, art. grafologíei gras adj. m., pl. graºi; f. sg. grásã, pl.
grafométru s. n. (sil. -tru), art. gráse
grafométrul; pl. grafométre graseiá vb., ind. prez. 1 sg. graseiéz,
grahám s. n. 3 sg. ºi pl. graseiázã, 1 pl. graseiém; conj.
grai s. n., pl. gráiuri prez. 3 sg. ºi pl. graseiéze; ger. graseínd
gram s. n., pl. gráme; simb. gr sau g grátie s. f. (sil. -ti-e), art. grátia (sil.
gramaticál adj. m., pl. gramaticáli; f. sg. -ti-a), g.-d. art. grátiei; pl. grátii, art.
gramaticálã, pl. gramaticále grátiile (sil. -ti-i-)
gramaticalizá vb., ind. prez. 1 sg. gra- gratificáþie s. f. (sil. -þi-e), art. grati-
maticalizéz, 3 sg. ºi pl. gramaticalizeázã ficáþia (sil. -þi-a), g.-d. art. gratificáþiei;
gramáticã s. f., g.-d. art. gramáticii; pl. pl. gratificáþii, art. gratificáþiile (sil. -þi-i-)
gramátici grátis adv.
gramofón s. n., pl. gramofoáne gratitúdine s. f., g.-d. art. gratitúdinii;
granát (bot.) s. m., pl. granáþi pl. gratitúdini
granát (mineral) s. n., pl. granáte gratuít adj. m., pl. gratuíþi; f. sg.
grandilocvént adj. m., pl. grandi- gratuítã, pl. gratuíte
locvénþi; f. sg. grandilocvéntã, pl. gratuitáte s. f. (sil. -tu-i-), g.-d. art.
grandilocvénte gratuitäþii; pl. gratuitäþi
173 grimá g
gratulá vb., ind. prez. 1 sg. gratuléz, grãsíme s. f., g.-d. art. grãsímii;
3 sg. ºi pl. gratuleázã (substanþe unsuroase) pl. grãsími
graþiá vb. (sil. -þi-a), ind. prez. 1 sg. grãúnte s. m., pl. grãúnþi
graþiéz, 3 sg. ºi pl. graþiázã, 1 pl. graþiém grãunþoáse f. pl.
(sil. -þi-em); conj. prez. 3 sg. ºi pl. grãunþós adj. m., pl. grãunþóºi; f. sg.
graþiéze; ger. graþiínd (sil. -þi-ind) grãunþoásã, pl. grãunþoáse
gráþie prep. grânár s. n., pl. grânáre
gráþie s. f. (sil. -þi-e), art. gráþia (sil. gr÷ne s. n. pl.
-þi-a), g.-d. art. gráþiei; pl. gráþii, art. gr÷u s. m., s. n., (sorturi) pl. gr÷uri/
gráþiile (sil. -þi-i-) (lanuri) pl. gr÷ie
graþiós adj. m. (sil. -þi-os), pl. graþióºi; grâuºór s. n. (sil. grâ-u-), pl. grâuºoáre
f. sg. graþioásã, pl. graþioáse greábãn s. n./s. m., pl. grébene/grébeni
gráur s. m., pl. gráuri gréder s. n., pl. grédere
grav adj. m., pl. gravi; f. sg. grávã, pl. grefá vb., ind. prez. 1 sg. greféz, 3 sg. ºi
gráve pl. grefeázã
gravá vb., ind. prez. 1 sg. gravéz, 3 sg. gréfã (jur., med.) s. f., g.-d. art. gréfei;
ºi pl. graveázã pl. gréfe
gravídã adj. f., s. f., pl. gravíde grefiér s. m. (sil. -fi-er), pl. grefiéri
gravitá vb., ind. prez. 1 sg. gravitéz, gregár adj. m., pl. gregári; f. sg. gregárã,
3 sg. ºi pl. graviteázã pl. gregáre
gravitáte s. f., g.-d. art. gravitäþii gregorián adj. n. (sil. -ri-an), f. grego-
gravitáþie s. f. (sil. -þi-e), art. gravitáþia riánã; pl. n. ºi f. gregoriéne (sil. -ri-e-)
(sil. -þi-a), g.-d. gravitáþii, art. gravitáþiei grená adj. invar., s. n., art. grenául
gravúrã s. f., g.-d. art. gravúrii; (plãci, grenádã s. f., g.-d. art. grenádei; pl.
stampe) pl. gravúri grenáde
grãbí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. grãbésc, gresá vb., ind. prez. 1 sg. greséz, 3 sg. ºi
imperf. 3 sg. grãbeá; conj. prez. 3 sg. pl. greseázã
ºi pl. grãbeáscã grésie s. f. (sil. -si-e), art. grésia (sil.
grãdínã s. f., g.-d. art. grãdínii; pl. -si-a), g.-d. art. grésiei; pl. grésii, art.
grãdíni grésiile (sil. -si-i-)
grãdiníþã s. f., g.-d. art. grãdiníþei; pl. greutáte s. f. (sil. gre-u-), g.-d. art.
grãdiníþe greutäþii; pl. greutäþi
grädiºte s. f., g.-d. art. grädiºtii; pl. grevá vb., ind. prez. 1 sg. grevéz, 3 sg.
grädiºti ºi pl. greveázã
grãí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. grãiésc, grévã s. f., g.-d. art. grévei; pl. gréve
imperf. 3 sg. grãiá; conj. prez. 3 sg. ºi grifón s. m., pl. grifóni
pl. grãiáscã grijulíu adj. m., f. grijulíe; pl. m. ºi f.
grãitór adj. m., pl. grãitóri; f. sg. ºi pl. grijulíi
grãitoáre grílã s. f., g.-d. art grílei; pl. gríle
grãmãtíc s. m., pl. grãmãtíci grimá vb., ind. prez. 1 sg. griméz, 3 sg.
grãnicér s. m., pl. grãnicéri ºi pl. grimeázã
g grimásã 174
grimásã s. f., g.-d. art. grimásei; pl. grunz s. m./s. n., pl. grunji/grúnzuri
grimáse grup s. n., pl. grúpuri
grímã s. f., g.-d. art. grímei; pl. gríme grúpã s. f., g.-d. art. grúpei; pl. grúpe
grimér s. m., pl. griméri guanínã s. f. (sil. gua-), g.-d. art.
grimérã s. f., pl. grimére guanínei
grind s. n., pl. grínduri guáno s. n. (sil. gua-)
gríndã s. f., g.-d. art. grínzii; pl. grinzi guáºã s. f. (sil. gua-), art. guáºa, g.-d.
grindéi (obiect) s. n., pl. grindéie art. guáºei; pl. guáºe
grindéi (peºte) s. m., pl. grindéi, art. gudrón s. n. (sil. -dron), pl. gudroáne
grindéii gugiumán s. n. (sil. -giu-), pl. gugiumáne
gríndinã s. f., g.-d. art. gríndinei; pl. guguºtiúc s. m., pl. guguºtiúci
gríndine/gríndini gúmã s. f., g.-d. art. gúmei; pl. gúme
gripáre s. f., g.-d. art. gripärii; pl. gripäri gúrã s. f., g.-d. art. gúrii; pl. guri
griº s. n., pl. gríºuri gúreº adj. m., pl. gúreºi; f. sg. gúreºã,
griv adj. m., pl. grivi; f. sg. grívã, pl. gríve art. gúreºa, pl. gúreºe
grizú s. n., art. grizúul gurgúi s. n., pl. gurgúie
grobián adj. m. (sil. -bi-an), pl. grobiéni gurmánd adj. m., s. m., pl. gurmánzi;
(sil. -bi-eni); f. sg. grobiánã, pl. grobiéne f. sg. gurmándã, pl. gurmánde
grof s. m., pl. grofi gúru s. m.
grohotíº s. n., pl. grohotíºuri gust s. n., pl. gústuri
gromóvnic s. n., pl. gromóvnice gustatív adj. m., pl. gustatívi; f. sg.
grópniþã s. f., g.-d. art. grópniþei; pl. gustatívã, pl. gustatíve
grópniþe gúºã s. f., art. gúºa, g.-d. art. gúºii; pl.
gros adj. m., pl. groºi; f. sg. groásã, pl. guºi
groáse gúºter (zool.) s. m., pl. gúºteri
gros (buºtean, bârnã) s. m., pl. groºi gutapércã s. f., g.-d. art. gutapércii
gros (majoritate, închisoare) s. n. gutáþie s. f., pl. gutáþii
grosiér adj. m. (sil. -si-er), pl. grosiéri; gútã (med.) s. f.
f. sg. grosiérã, pl. grosiére gútã (fir subþire de material plastic)
grosíme s. f., g.-d. art. grosímii; pl. s. f., pl. gúte
grosími guvérn s. n., pl. guvérne
grosismént s. n., pl. grosisménte guverná vb., ind. prez. 1 sg. guvernéz,
grosolán adj. m., pl. grosoláni; f. sg. 3 sg. ºi pl. guverneázã
grosolánã, pl. grosoláne guvernánt adj. m., pl. guvernánþi; f. sg.
grótã s. f., pl. gróte guvernántã, pl. guvernánte
grotésc adj. m., f. grotéscã; pl. m. ºi f. guvernánt s. m., pl. guvernánþi
grotéºti guvernántã s. f., pl. guvernánte
grotésc s. n. guvernatór s. m., pl. guvernatóri
grui s. n., art. grúiul; pl. grúiuri/grúie guvernãm÷nt s. n., (unitãþi terito-
grumáz s. m., pl. grumáji rial-administrative) pl. guvernãmínte
grund s. n., pl. grúnduri guvíd s. m., pl. guvízi
CUPRINS
175

habitát s. n., pl. habitáte


h halogén s. m., adj. m., pl. halogéni;
habótnic adj. m., s. m., pl. habótnici; f. sg. halogénã, pl. halogéne
f. sg. habótnicã, pl. habótnice halogenáre s. f., g.-d. art. halogenärii;
háfniu s. n. [-niu pron. -nìu], art. pl. halogenäri
háfniul; simb. H halogenát adj. m., pl. halogenáþi; f. sg.
hageal÷c s. n. (sil. -gea-), pl. hageal÷curi halogenátã, pl. halogenáte
hagiográf s. m. (sil. -gi-o-graf ), pl. halogenúrã s. f., g.-d. art. halogenúrii;
hagiográfi pl. halogenúri
hagiografíe s. f. (sil. -gi-o-gra-), art. háltã s. f., g.-d. art. háltei; pl. hálte
hagiografía, g.-d. hagiografíi, art. haltérã (sport) s. f., g.-d. art. haltérei;
hagiografíei pl. haltére
hagíu s. m. (în nume proprii Hagi-), hálterã (zool.) s. f., pl. háltere
art. hagíul; pl. hagíi, art. hagíii halucinánt adj. m., pl. halucinánþi;
háhniu s. n. [ah pron. germ. a]; f. sg. halucinántã, pl. halucinánte
simb. Hn halucinát s. m., pl. halucináþi
haidúc s. m., pl. haidúci halucináþie s. f. (sil. -þi-e), art. halucináþia
haiducíe s. f., art. haiducía, g.-d. art. (sil. -þi-a), g.-d. art. halucináþiei; pl.
haiducíei; pl. haiducíi, art. haiducíile halucináþii, art. halucináþiile (sil. -þi-i-)
haimaná s. f., art. haimanáua, g.-d. art. hamác s. n., pl. hamácuri/hamáce
haimanálei; pl. haimanále hamádã s. f., g.-d. art. hamádei; pl.
haín adj. m., pl. haíni; f. sg. haínã, pl. hamáde
haíne hamál s. m., pl. hamáli
háinã s. f., g.-d. art. háinei; pl. háine hambár s. n., pl. hambáre
hait s. n., pl. háituri (sil. hai-) haméi s. m.
haitíc s. n. (sil. hai-), pl. haitícuri han (persoanã) s. m., pl. hani
hal s. n., pl. háluri han (local) s. n., pl. hánuri
halát (sculã, funie) s. n., pl. haláturi hanát s. n., pl. hanáturi/hanáte
halát (hainã) s. n., pl. haláte hándbal s. n. (sil. mf. hand-)
hálã s. f., g.-d. art. hálei; pl. hále handicáp s. n., pl. handicápuri
hálbã s. f., g.-d. art. hálbei; pl. hálbe handicapát s. m., pl. handicapáþi
hálcã s. f., g.-d. art. hälcii; pl. hãlci handicapát adj. m., pl. handicapáþi;
halebárdã s. f., g.-d. art. halebárdei; pl. f. sg. handicapátã, pl. handicapáte
halebárde hangár s. n., pl. hangáre
halimá s. f., art. halimáua, g.-d. art. hangér s. n., pl. hangére
halimálei; pl. halimále hangíu s. m., art. hangíul; pl. hangíi,
haló s. n., art. halóul; pl. halóuri art. hangíii
h hanorác 176
hanorác s. n., pl. hanoráce havúz s. n., pl. havúzuri
hántru s. m., art. hántrul; pl. hántri, art. haz s.n., pl. házuri
hántrii hazárd s. n., pl. hazárduri
háos s.n., pl. háosuri hazardá vb., ind. prez. 1 sg. hazardéz,
haótic adj. m., pl. haótici; f. sg. haóticã, 3 sg. ºi pl. hazardeázã
pl. haótice hazardát adj. m., pl. hazardáþi, f. sg.
hap s. n., pl. hápuri hazardátã, pl. hazardáte
hapalíde s. f., pl. hapalíde hazná s. f., art. haznáua, g.-d. art.
haps÷n adj. m., pl. haps÷ni; f. sg. haználei; pl. haznále
haps÷nã, pl. haps÷ne hãitẠ(gonaci) s. m., pl. hãitáºi
har s. n., pl. háruri hãitẠ(stârnirea vânatului) s. n., pl.
harababúrã s. f., g.-d. art. harababúrii; hãitáºe
pl. harababúri hãituí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl.
harachíri s. n. (sil. -ri) hãituiésc, imperf. 3 sg. hãituiá; conj.
haráci s. n. (sil. -raci), pl. haráciuri prez. 3 sg. ºi pl. hãituiáscã
harém s. n., pl. harémuri hãlãduí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl.
harnaºamént s. n., pl. harnaºaménte hãlãduiésc, imperf. 3 sg. hãlãduiá;
harpagón s. m., pl. harpagóni conj. prez. 3 sg. ºi pl. hãlãduiáscã
hárpã/hárfã s. f., g.-d. art. hárpei/ hãrãzí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl.
hárfei; pl. hárpe/hárfe hãrãzésc, imperf. 3 sg. hãrãzeá; conj.
harpón s. n., pl. harpoáne prez. 3 sg. ºi pl. hãrãzeáscã
hártã s. f., g.-d. art. härþii; pl. hãrþi hãrþuí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl.
hárþã s. f., g.-d. art. hárþei hãrþuiésc, imperf. 3 sg. hãrþuiá; conj.
háspel s. n., pl. háspeluri prez. 3 sg. ºi pl. hãrþuiáscã
haºíº s. n. hãþíº s. n., pl. hãþíºuri
haºurá vb., ind. prez. 1 sg. haºuréz, hãu s. n., art. häul; pl. häuri
3 sg. ºi pl. haºureázã hârcióg s. m. (sil. -ciog), pl. hârciógi
haºúrã s. f., g.-d. art. haºúrii; pl. haºúri hârþoágã s. f., g.-d. art. hârþoágei; pl.
hat÷r s. n., pl. hat÷ruri hârþoáge
hatiºeríf s. n., pl. hatiºerífuri hârzób s. n., pl. hârzoábe
hátman/hatmán s. m., pl. hátmani/ h÷tru adj. m., s. m. (sil. -tru), art.
hatmáni h÷trul, pl. h÷tri, art. h÷trii; f. sg.
haustór s. m. (sil. haus-), pl. haustóri h÷trã, g.-d. art. h÷trei, pl. h÷tre
havaiánã s. f. (sil. -va-ia-), g.-d. art. hebdomadár adj. m., pl. hebdomadári;
havaiénei; pl. havaiéne f. sg. hebdomadárã, pl. hebdomadáre
havaleá s. f., art. havaleáua, g.-d. art. hecatómbã s. f., g.-d. art. hecatómbei; pl.
havalélei; pl. havaléle hecatómbe
havánã s. f., g.-d. art. havánei; pl. haváne hectár s. n., pl. hectáre; simb. ha
haversián adj. m., pl. haversiéni; f. sg. hectográf s. n. (sil. -graf), pl. hectográfe
haversiánã, pl. haversiéne hectográm s. n. (sil. -gram), pl.
havézã s. f., g.-d. art. havézei; pl. havéze hectográme; simb. hg
177 hemostátic h
hectolítru s. m. (sil. -tru), art. hectolítrul; hematofág adj. m., s. m., pl. hema-
pl. hectolítri, art. hectolítrii; simb. hl tofági; f. sg. hematofágã, pl. hematofáge
hectométru s. m. (sil. -tru), art. hematologíe s. f., art. hematología, g.-d.
hectométrul; pl. hectométri, art. hematologíi, art. hematologíei
hectométrii; simb. hm hematóm s. n., pl. hematoáme
hectowátt s. m. [-tt pron. -t], pl. hematopoiétic adj. m. (sil. -po-ie-), pl.
hectowáþi; simb. hw hematopoiétici; f. sg. hematopoiéticã, pl.
hedonísm s. n. hematopoiétice
hegemón s. m., adj. m., pl. hegemóni hematopoiézã s. f. (sil. -po-ie), g.-d. art.
hegemoníe s. f., art. hegemonía, g.-d. hematopoiézei
hegemoníi, art. hegemoníei hematózã s. f., g.-d. art. hematózei; pl.
heleºtéu s. n., art. heleºtéul; pl. heleºtéie hematóze
heliocéntric adj. m. (sil. -li-o-), pl. hemeralopíe s. f. (sil. mf. -ral-), art.
heliocéntrici; f. sg. heliocéntricã, pl. hemeralopía, g.-d. art. hemeralopíei; pl.
heliocéntrice hemeralopíi, art. hemeralopíile
heliocentrísm s. n. (sil. -li-o-) hemicíclu s. n., pl. hemicícluri
heliográf s. n. (sil. -li-o-graf ), pl. heliográfe hemiplegíe s. f. (sil. -ple-), art.
heliográfic adj. m. (sil. -li-o-gra-), pl. hemiplegía, g.-d. art. hemiplegíei; pl.
heliográfici; f. sg. heliográficã, pl. hemiplegíi, art. hemiplegíile
heliográfice hemiptér s. n. (sil. mf. -pter), pl. hemiptére
heliografíe s. f. (sil. -li-o-gra-), art. helio- hemocianínã s. f. (sil. -ci-a-), g.-d. art.
grafía, g.-d. heliografíi, art. heliografíei hemocianínei; pl. hemocianíne
heliogravúrã s. f. (sil. -li-o-gra-), pl. hemocultúrã s. f., pl. hemocultúri
heliogravúri hemofilíe s. f., art. hemofilía, g.-d. art.
heliométru s. n. (sil. -li-o-, -tru), art. hemofilíei; pl. hemofilíi, art. hemofilíile
heliométrul; pl. heliométre hemoglobínã s. f. (sil. -glo-), g.-d. art.
helión s. m. (sil. -li-on), pl. helióni hemoglobínei
helioplastíe s. f. (sil. -li-o-plas-), pl. hemográmã s. f. (sil. -gra-), g.-d. art.
helioplastíi hemográmei; pl. hemográme
helioscóp s. n. (sil. -li-o-; mf. -scop), pl. hemolímfã s. f., pl. hemolímfe
helioscoápe hemolític adj. m., pl. hemolítici, f. sg.
helioterapíe s. f. (sil. -li-o-) hemolíticã; pl. hemolítice
heliotropísm s. n. (sil. -li-o-tro-) hemoptizíe s. f. (sil. mf. -pti-), art.
héliu s. n. [-liu pron. -lìu], art. héliul; hemoptizía, g.-d. art. hemoptizíei; pl.
simb. He hemoptizíi, art. hemoptizíile
hem s. n., pl. hémuri hemoragíe s. f., art. hemoragía, g.-d. art.
hematemézã s. f. (sil. mf. -mat-), g.-d. hemoragíei; pl. hemoragíi, art. hemoragíile
art. hematemézei; pl. hemateméze hemoroízi s. m. pl.
hematíe s. f., art. hematía, g.-d. art. hemostátic adj. m. (sil. mf. -sta-), pl.
hematíei; pl. hematíi, art. hematíile hemostátici; f. sg. hemostáticã, pl.
hematít s. n. hemostátice
h hemostátic 178
hemostátic s. n. (sil. mf. -sta-), pl. heteroauxínã s. f. (sil. -ro-a-), pl.
hemostátice heteroauxíne
hemostázã s. f. (sil. mf. -sta-), pl. heterodínã s. f., g.-d. art. heterodínei; pl.
hemostáze heterodíne
hemoterapíe s. f., g.-d. art. hemoterapíei heterogamíe s. f., art. heterogamía, g.-d.
hepátic adj. m., pl. hepátici; f. sg. art. heterogamíei; pl. heterogamíi, art.
hepáticã, pl. hepátice heterogamíile
hepatítã s. f., pl. hepatíte heteromórf adj. m., pl. heteromórfi;
heptagón s. n., pl. heptagoáne f. sg. heteromórfã, pl. heteromórfe
heptódã s. f. (sil. mf. hept-), g.-d. art. heterotróf adj. m. (sil. -trof ), pl.
heptódei; pl. heptóde heterotrófi; f. sg. heterotrófã; pl. heterotrófe
heráld s. m., pl. herálzi heterozigót s. m., pl. heterozigóþi
heráldic adj. m., pl. heráldici; f. sg. hexaclorbenzén s. m. (sil. -clor-)
heráldicã, pl. heráldice hexaclorciclohexán s. n. (sil. -clor,
heráldicã s. f., g.-d. art. heráldicii -clo-), pl. hexaclorciclohexánuri
herb s. n., pl. hérburi hexaédru s. n. (sil. -dru), art. hexaédrul;
hercínic adj. m., pl. hercínici; f. sg. pl. hexaédre
hercínicã, pl. hercínice hexagón s. n., pl. hexagoáne
herculeán adj. m. (sil. -le-an), pl. hexagonál adj. m., pl. hexagonáli; f. sg.
herculeéni (sil. -le-eni); f. sg. herculeánã, hexagonálã, pl. hexagonále
pl. herculeéne hexametilentetramínã s. f. (sil. -tra-;
herghelíe s. f., art. herghelía, g.-d. art. mf. -tetr-) g.-d. art. hexametilentetramínei
herghelíei; pl. herghelíi, art. herghelíile hexamétru s. m. (sil. -tru), art.
héring s. m., pl. héringi hexamétrul; pl. hexamétri, art. hexamétrii
hermafrodít adj. m. (sil. -fro; mf. hexán s. m., pl. hexáni
herm-), pl. hermafrodíþi; f. sg. hermafro- hexapód adj. m., pl. hexapózi; f. sg.
dítã, pl. hermafrodíte hexapódã, pl. hexapóde
hermeneúticã s. f. (sil. -neu-), g.-d. art. hexavalént adj. m., pl. hexavalénþi;
hermeneúticii f. sg. hexavaléntã, pl. hexavalénte
hermínã s. f., g.-d. art. hermínei; pl. hermíne hexódã s. f. (sil. mf. hex-), g.-d. art.
herníe s. f., art. hernía, g.-d. art. herníei; hexódei; pl. hexóde
pl. herníi, art. herníile hexózã s. f., g.-d. art. hexózei; pl. hexóze
heroínã s. f., g.-d. art. heroínei hialín adj. m. (sil. hi-a-), pl. hialíni;
hérpes s. n., pl. hérpesuri f. sg. hialínã, pl. hialíne
hertz s. m. [pron. germ. herþ], pl. hialoplásmã s. f. (sil. hi-a-, -plas-), pl.
hertzi; simb. Hz hialoplásme
hertzián adj. m. (sil. -tzi- [pron. germ. hiát s. n., pl. hiáturi
-þi-] -an), pl. hertziéni (sil. -tzi-eni); f. sg. hibernál adj. m., pl. hibernáli; f. sg.
hertziánã, pl. hertziéne hibernálã, pl. hibernále
heruvíc s. n., pl. heruvíce hibernáre s. f., g.-d. art. hibernärii; pl.
heruvím s. m., pl. heruvími hibernäri
179 hidrogél h
hibríd s. m., adj. m. (sil. -brid), pl. hidrocarbonát s. m. (sil. -dro-), pl.
hibrízi; f. sg. hibrídã, pl. hibríde hidrocarbonáþi
hibridá vb. (sil. -bri-), ind. prez. 1 sg. hidrocarbúrã s. f. (sil. -dro-), pl.
hibridéz, 3 sg. ºi pl. hibridizeázã hidrocarbúri
hibridáre s. f. (sil. -bri-), g.-d. art. hidrocelulózã s. f. (sil. -dro-), pl.
hibridärii; pl. hibridäri hidrocelulóze
hibridizáre s. f. (sil. -bri-), g.-d. art. hidrocentrálã s. f. (sil. -dro-), pl.
hibridizärii; pl. hibridizäri hidrocentrále
hidálgo s. m. (hi- pron. sp. i-), art. hidrochinónã s. f. (sil. -dro-), g.-d. art.
hidalgóul hidrochinónei; pl. hidrochinóne
hidátic adj. n., pl. hidátice hidrocinemáticã s. f. (sil. -dro-), g.-d.
hidós adj. m., pl. hidóºi; f. sg. hidoásã, art. hidrocinemáticii
pl. hidoáse hidrodinámic adj. m. (sil. -dro-), pl.
hidracíd s. m. (sil. mf. hidr-), pl. hidracízi hidrodinámici; f. sg. hidrodinámicã, pl.
hidránt s. n. (sil. -drant), pl. hidránte/ hidrodinámice
m. hidránþi hidrodinámicã s. f. (sil. -dro-), g.-d. art.
hidrargír s. n. (sil. mf. hidr-); simb. Hg hidrodinámicii
hidrát s. m. (sil. -drat), pl. hidráþi hidroenergétic adj. m. (sil. -dro-), pl.
hidratá vb. (sil. -dra-), ind. prez. 3 sg. hidroenergétici; f. sg. hidroenergéticã, pl.
hidrateázã hidroenergétice
hidratáre s. f. (sil. -dra-), g.-d. art. hidrofíl adj. m. (sil. -dro-), pl. hidrofíli;
hidratärii; pl. hidratäri f. sg. hidrofílã, pl. hidrofíle
hidraúlic adj. m. (sil. mf. hidr-), pl. hidrofilíe s. f. (sil. -dro-), art. hidrofilía,
hidraúlici; f. sg. hidraúlicã, pl. hidraúlice g.-d. art. hidrofilíei; pl. hidrofilíi, art.
hidraúlicã s. f. (sil. mf. hidr-), g.-d. art. hidrofilíile
hidraúlicii hidrofináre s. f. (sil. -dro-), g.-d. art.
hidrazídã s. f. (sil. -dra-), g.-d. art. hidrofinärii; pl. hidrofinäri
hidrazídei; pl. hidrazíde hidrofítã adj. f., s. f. (sil. -dro-), pl.
hidrazínã s. f. (sil. -dra-), g.-d. art. hidrofíte
hidrazínei; pl. hidrazíne hidrofób adj. m., s. m. (sil. -dro-), pl.
hidrazobenzén s. m. (sil. -dra-) hidrofóbi; f. sg. hidrofóbã, pl. hidrofóbe
hidrazónã s. f. (sil. -dra-), g.-d. art. hidrofón s. n. (sil. -dro-), pl. hidrofoáne
hidrazónei; pl. hidrazóne hidrofór s. n. (sil. -dro-), pl. hidrofoáre/
hídrã s. f. (sil. -drã), g.-d. art. hídrei; pl. hidrofóri
hídre hidrofúg adj. m. (sil. -dro-), pl.
hídric adj. m. (sil. -dric), pl. hídrici; hidrofúgi; f. sg. hidrofúgã, pl. hidrofúge
f. sg. hídricã, pl. hídrice hidrofugáre s. f. (sil. -dro-), g.-d. art.
hidroavión s. n. (sil. -dro-a-vi-on), pl. hidrofugärii; pl. hidrofugäri
hidroavioáne hidrogámã adj. f., s. f. (sil. -dro-), pl.
hidrobiologíe s. f. (sil. -dro-), g.-d. art. hidrogáme
hidrobiologíei hidrogél s. n. (sil. -dro-), pl. hidrogéluri
h hidrogén 180
hidrogén s. n. (sil. -dro-); simb. H hidroterapíe s. f. (sil. -dro-), g.-d. art.
hidrogenáre s. f. (sil. -dro-), g.-d. art. hidroterapíei
hidrogenärii; pl. hidrogenäri hidrotermál adj. m. (sil. -dro-), pl.
hidrografíe s. f. (sil. -dro-gra-), art. hi- hidrotermáli; f. sg. hidrotermálã, pl.
drografía, g.-d. hidrografíi, art. hidrografíei hidrotermále
hidrolázã s. f. (sil. -dro-), g.-d. art. hidroxíd s. m. (sil. mf. hidr-), pl.
hidrolázei; pl. hidroláze hidroxízi
hidrolizá vb., ind. prez. 1 sg. hidrolizéz, hidroxíl s. m. (sil. mf. hidr-), pl.
3 sg. ºi pl. hidrolizeázã hidroxíli
hidrolízã s. f. (sil. -dro-), pl. hidrolíze hidroxilamínã s. f. (sil. mf. hidr-, -xil-),
hidrologíe s. f. (sil. -dro-), art. g.-d. art. hidroxilamínei
hidrología, g.-d. hidrologíi, art. hidrologíei hidrozoár s. n. (sil. -dro-zo-), pl.
hidromecánic adj. m. (sil. -dro-), pl. hidrozoáre
hidromecánici; f. sg. hidromecánicã, pl. hidrúrã s. f. (sil. -dru-), g.-d. art.
hidromecánice hidrúrii; pl. hidrúri
hidromecánicã s. f. (sil. -dro-), g.-d. art. hierátic adj. m. (sil. hi-e-), pl. hierátici;
hidromecánicii f. sg. hieráticã, pl. hierátice
hidromél s. n. (sil. -dro-), pl. hidroméluri hieratísm s. n. (sil. hi-e-)
hidrométru s. n. (sil. -dro-, -tru), art. hieroglífã s. f. (sil. hi-e-, -gli-), g.-d. art.
hidrométrul; pl. hidrométre hieroglífei; pl. hieroglífe
hidroním adj. m. (sil. mf. hidr-), pl. hieroglífic adj. m. (sil. hi-e-, -gli-), pl.
hidroními; f. sg. hidronímã, pl. hidroníme hieroglífici; f. sg. hieroglíficã, pl.
hidroním s. n. (sil. mf. hidr-), pl. hieroglífice
hidroníme hífã s. f., g.-d. art. hífei; pl. hífe
hidróniu s. m. (sil. -dro-) [-niu pron. higrográf s. n. (sil. -gro-graf), pl.
-nìu], art. hidróniul; pl. hidrónii, art. higrográfe
hidróniii (sil. -ni-ii) higrologíe s. f. (sil. -gro-), art. higrología,
hidropizíe s. f. (sil. -dro-), art. g.-d. higrologíi, art. higrologíei
hidropizía, g.-d. hidropizíi, art. hidropizíei higrometríe s. f. (sil. -gro-, -tri-), art.
hidrosférã s. f. (sil. -dro-; mf. -sfe-), g.-d. higrometría, g.-d. higrometríi, art.
art. hidrosférei higrometríei
hidrostátic adj. m. (sil. -dro-; mf. -sta-), higrométru s. n. (sil. -gro-, -tru), art.
pl. hidrostátici; f. sg. hidrostáticã, pl. higrométrul; pl. higrométre
hidrostátice higroscóp s. n. (sil. -gro-; mf. -scop), pl.
hidrostáticã s. f. (sil. -dro-; mf. -sta-), higroscoápe
g.-d. art. hidrostáticii higrostát s. n. (sil. -gro-; mf. -stat), pl.
hidrotéhnic adj. m. (sil. -dro-), pl. higrostáte
hidrotéhnici; f. sg. hidrotéhnicã, pl. hil s. n., pl. híluri
hidrotéhnice himenoptér s. n. (sil. mf. -pte-), pl.
hidrotéhnicã s. f. (sil. -dro-), g.-d. art. himenoptére
hidrotéhnicii himérã s. f., g.-d. art. himérei; pl. himére
181 hólmiu h
himéric adj. m., pl. himérici; f. sg. hipocóndru (anat.) s. n., art.
himéricã, pl. himérice hipocóndrul; pl. hipocóndre
hínterland s. n., pl. hínterlanduri hipodróm s. n. (sil. -drom), pl.
hipérbolã s. f., g.-d. art. hipérbolei; pl. hipodrómuri
hipérbole hipofízã s. f., g.-d. art. hipofízei; pl.
hiperbólic adj. m., pl. hiperbólici; f. sg. hipofíze
hiperbólicã, pl. hiperbólice hipofúncþie s. f. (sil. -func-þi-e), art. hi-
hiperboloíd s. m., pl. hiperboloízi pofúncþia (sil. -þi-a), g.-d. art. hipofúncþiei;
hiperglicemíe s. f., pl. hiperglicemíi pl. hipofúncþii, art. hipofúncþiile (sil. -þi-i-)
hipermetróp adj. m., s. m. (sil. -trop), hipogástru s. n., art. hipogástrul; pl.
pl. hipermetrópi; f. sg. hipermetrópã, pl. hipogástre
hipermetrópe hipoglicemíe s. f. (sil. -gli-), pl.
hipermetropíe s. f. (sil. -tro-), art. hipoglicemíi
hipermetropía, g.-d. art. hipermetropíei; hipoglós adj. m. (sil. -glos), pl. hipoglóºi
pl. hipermetropíi, art. hipermetropíile hipopotám s. m., pl. hipopotámi
hipersecréþie s. f., pl. hipersecréþii hiposecréþie s. f., pl. hiposecréþii
hipertensiúne s. f. (sil. -si-u-), g.-d. art. hipotalámus s. n., pl. hipotalámuºi
hipertensiúnii; pl. hipertensiúni hipotensiúne s. f. (sil. -si-u-), g.-d. art.
hipertiroidísm s. n. (sil. -ro-i-) hipotensiúnii
hipertónic adj. m., pl. hipertónici; f. sg. hipotracþiúne s. f., g.-d. art. hipotrac-
hipertónicã, pl. hipertónice þiúnii
hipertrofíe s. f., g.-d. art. hipertrofíei hirotoníe s. f., art. hirotonía, g.-d. art.
hiperurbanísm s. n. (sil. mf. -per-), pl. hirotoníei; pl. hirotoníi, art. hirotoníile
hiperurbanísme hirudinéu s. n., pl. hirudinée
hípic adj. m., pl. hípici; f. sg. hípicã, pl. histerézis s. n.
hípice histográmã s. f. (sil. -gra-), g.-d. art.
hipísm s. n. histográmei; pl. histográme
hipnótic adj. m., pl. hipnótici; f. sg. histologíe s. f., art. histología, g.-d.
hipnóticã, pl. hipnótice histologíi, art. histologíei
hipnotísm s. n. histrión s. m. (sil. -tri-on), pl. histrióni
hipnotizá vb., ind. prez. 1 sg. hlamídã s. f., g.-d. art. hlamídei; pl.
hipnotizéz, 3 sg. ºi pl. hipnotizeázã hlamíde
hipnózã s. f., g.-d. art. hipnózei; pl. hipnóze hoárdã s. f., g.-d. art. hoárdei; pl. hoárde
hipoazotídã s. f. (sil. -po-a-), g.-d. art. hóbot s. n., pl. hóbote
hipoazotídei; pl. hipoazotíde hóchei s. n.
hipobarísm s. n. hóge s. m., art. hógea, g.-d. art. hógii;
hipocéntru s. n., pl. hipocéntri pl. hogi, art. hógii
hipoclorít s. m. (sil. -clo-), pl. hipocloríþi hol s. n., pl. hóluri
hipoclorós adj. m. (sil. -clo-), pl. hóldã s. f., g.-d. art. hóldei; pl. hólde
hipocloróºi; f. sg. hipocloroásã, pl. holérã s. f., g.-d. art. holérei; pl. holére
hipocloroáse hólmiu s. n. [miu pron. -mìu]; simb. Ho
h holocáust 182
holocáust s. n. (sil. -caust), pl. horticultoáre s. f., g.-d. art. horticul-
holocáusturi toárei; pl. horticultoáre
holocén adj. m., pl. holocéni; f. sg. horticultór s. m., pl. horticultóri
holocénã, pl. holocéne horticultúrã s. f., g.-d. art. horticultúrii
holocén s. n. hotár s. n., pl. hotáre
holografíe (fotogr.) s. f. (sil. -gra-) hotél s. n., pl. hotéluri
holoturíd s. n., pl. holoturíde hrãpãréþ adj. m., pl. hrãpãréþi; f. sg.
holotúrie s. f. (sil. -ri-e), art, holotúria hrãpãreáþã, pl. hrãpãréþe
(sil. -ri-a), g.-d. art. holotúriei; pl. hrib s. m., pl. hribi
holotúrii, art. holotúriile (sil. -ri-i-) hrisóv s. n., pl. hrisoáve
holtéi s. m., pl. holtéi, art. holtéii hrónic s. n., pl. hrónice
holteí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. hrúbã s. f., g.-d. art. hrúbei; pl. hrúbe
holteiésc, imperf. 3 sg. holteiá; conj. hublóu s. n. (sil. -blou), art. hublóul; pl.
prez. 3 sg. ºi pl. holteiáscã hublóuri
homár s. m., pl. homári huceág s. n., pl. huceáguri
homeostazíe s. f. (sil. -me-o-; mf. -sta-), hughenót s. m., pl. hughenóþi
art. homeostazía, g.-d. art. homeostazíei; hughenótã s. f., pl. hughenóte
pl. homeostazíi huhuréz s. m., pl. huhurézi
homeotérm adj. m., s. m. (sil. -me-o-), huiálã s. f., g.-d. art. huiélii; pl. huiéli
pl. homeotérmi; f. sg. homeotérmã, pl. húiet s. n., pl. húiete
homeotérme huílã s. f., g.-d. art. huílei; pl. huíle
homéric adj. m., pl. homérici; f. sg. húlã s. f., g.-d. art. húlei; pl. húle
homéricã, pl. homérice huligán s. m., pl. huligáni
hominíd s. m., pl. hominízi huliganísm s. n., (fapte) pl. huli-
homocromíe s. f. (sil.-cro-), art. ganísme
homocromía, g.-d. art. homocromíei; pl. húlpav adj. m., pl. húlpavi; f. sg.
homocromíi, art. homocromíile húlpavã, pl. húlpave
homoptér s. n. (sil. mf. -pter), pl. hulúbã s. f., g.-d. art. hulúbei; pl.
homoptére hulúbe
homozigót s. m., pl. homozigóþi húmã s. f., g.-d. art. húmei; (sorturi) pl.
homúnculus s. m., pl. homúnculuºi húme
honvéd s. m., pl. honvézi húmerus s. n., pl. húmeruºi
hormón s. m., pl. hormóni húmus s. n.
horn s. n., pf. hórnuri hun s. m., pl. huni
hornbléndã s. f. (sil. mf. horn-), g.-d. hurducá vb., ind. prez. 3 sg. ºi pl.
art. hornbléndei; pl. hornblénde hurdúcã
horoscóp s. n. (sil. mf. -scop), pl. husár s. m., pl. husári
horoscoápe húsã s. f., g.-d. art. húsei; pl. húse
horst s. n., pl. hórsturi husitísm s. n.
hortatív adj. m., pl. hortatívi; f. sg. huzmét s. n., pl. huzméturi
hortatívã, pl. hortatíve huzúr s. n.
CUPRINS
183

iac s. m., pl. iaci


i ideál adj. m. (sil. -de-al), pl. ideáli; f. sg.
iad s. n., pl. iáduri ideálã, pl. ideále
iádeº s. n., pl. iádeºuri ideál s. n. (sil. -de-al), pl. ideáluri
iaht s. n., pl. iáhturi idealísm s. n. (sil. -de-a-)
iamb s. m., pl. iambi idealíst adj. m., s. m. (sil. -de-a-), pl.
iard s. m., pl. iarzi idealíºti; f. sg. idealístã, pl. idealíste
iarmaróc s. n., pl. iarmaroáce idealizá vb. (sil. -de-a-), ind. prez. 1 sg.
iárnã s. f., g.-d. art. iérnii; pl. ierni idealizéz, 3 sg. ºi pl. idealizeázã
iarovizáre s. f. (sil. ia-), g.-d. art. idealizáre s. f. (sil. -de-a-), g.-d. art.
iarovizärii; pl. iarovizäri idealizärii; pl. idealizäri
iáscã s. f. ideátic adj. m. (sil. -de-a-), pl. ideátici;
iasomíe s. f., art. iasomía, g.-d. art. f. sg. ideáticã, pl. ideátice
iasomíei; pl. iasomíi, art. iasomíile ideáþie s. f. (sil. -de-a-þi-e), art. ideáþia
iatác s. n., pl. iatácuri (sil. -þi-a), g.-d. art. ideáþiei; pl. ideáþii
iatagán s. n., pl. iatagáne idée s. f., art. idéea, g.-d. art. idéii; pl.
iaz s. n., pl. iázuri idéi, art. idéile (sil. -de-i-)
iázmã s. f., g.-d. art. iézmei; pl. iézme ídem adv.; abr. id.
ibídem adv. (sil. mf. ib-); abr. ib. sau idempoténþã s. f., g.-d. art. idempoténþei
ibid. idéntic adj. m., pl. idéntici; f. sg.
íbis s. m., pl. íbiºi idénticã, pl. idéntice
ibríc s. n. (sil. -bric), pl. ibríce identificá vb., ind. prez. 1 sg. identífic,
ibriºín s. n. (sil. -bri-), pl. ibriºíne 3 sg. ºi pl. identíficã
icní vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. icnésc, identificáre s. f., g.-d. art. identificärii;
imperf. 3 sg. icneá; conj. prez. 3 sg. ºi pl. identificäri
pl. icneáscã identificatór s. m., pl. identificatóri
icoánã s. f., g.-d. art. icoánei; pl. icoáne identificatór s. n., pl. identificatoáre
iconár s. m., pl. iconári identitáte s. f., g.-d. art. identitäþii; pl.
iconografíe s. f., pl. iconografíi identitäþi
iconoscóp s. n. (sil. mf. -scop), pl. ideográmã s. f. (sil. -de-o-gra-), g.-d. art.
iconoscoápe ideográmei; pl. ideográme
iconostás s. n. (sil. mf. -stas), pl. ideologíe (sil. -de-o-), art. ideología,
iconostáse g.-d. art. ideologíei; pl. ideologíi, art.
icosaédru s. n. (sil. -dru), art. ideologíile
icosaédrul; pl. icosaédre idílã s. f., g.-d. art. idílei; pl. idíle
ícrã s. f. (sil. -crã), pl. ícre idílic adj. m., pl. idílici; f. sg. idílicã, pl.
ícter s. n., pl. íctere idílice
i idilizá 184
idilizá vb., ind. prez. 1 sg. idilizéz, 3 sg. ieºíre s. f. (sil. ie-), g.-d. art. ieºírii; pl.
ºi pl. idilizeázã ieºíri
idióm s. n. (sil. -di-om), pl. idiómuri ieºitúrã s. f. (sil. ie-), g.-d. art. ieºitúrii;
idiomátic adj. m. (sil. -di-o-), pl. pl. ieºitúri
idiomátici; f. sg. idiomáticã, pl. iezãtúrã s. f. (sil. ie-), g.-d. art. iezãtúrii;
idiomátice pl. iezãtúri
idiosincrasíe s. f. (sil. -di-o-, -cra-), art. iézer s. n. (sil. ie-), pl. iézere
idiosincrasía, g.-d. art. idiosincrasíei; pl. iezuít s. m. (sil. ie-), pl. iezuíþi
idiosincrasíi, art. idiosincrasíile iezuitísm s. n. (sil. ie-zu-i-)
idiotísm s. n. (sil. -di-o-), pl. idiotísme ífos s. n., pl. ífose
ídiº s. n. igiénã s. f. (sil. -gi-e-), g.-d. art. igiénei
ído s. n. ígliþã s. f. (sil. -gli-), g.-d. art. ígliþei; pl.
ídol s. m., pl. ídoli ígliþe
idolatríe s. f. (sil. -tri-), art. idolatría, ignifúg adj. m., pl. ignifúgi; f. sg.
g.-d. idolatríi, art. idolatríei ignifúgã, pl. ignifúge
idolatrizá vb. (sil. -tri-), ind. prez. 1 sg. ignorá vb. (sil. mf. i-), ind. prez. 1 sg.
idolatrizéz, 3 sg. ºi pl. idolatrizeázã ignoréz/ignór, 3 sg. ºi pl. ignoreázã/
íe s. f., art. ía, g.-d. art. íei; pl. ii, art. ignórã
íile (sil. i-i-) ignoránt adj. m., s. m. (sil. mf. i-), pl.
iéderã s. f. (sil. ie-), g.-d. art. iéderei; pl. ignoránþi; f. sg. ignorántã, pl. ignoránte
iédere ignoránþã s. f. (sil. mf. i-), g.-d. art.
iéftin adj. m. (sil. ie-), pl. iéftini; f. sg. ignoránþei
iéftinã, pl. iéftine igrasíe s. f. (sil. -gra-), art. igrasía, g.-d.
iéle s. f. pl. (sil. ie-), art. iélele, g.-d. art. art. igrasíei; pl. igrasíi
iélelor iguánã s. f. (sil. -gua-), g.-d. art. iguánei;
ienibahár s. n. (sil. ie-) pl. iguáne
ienicér s. m. (sil. ie-), pl. ienicéri ihtiofág adj. m. (sil. -ti-o-), pl. ihtiofági;
ienúpãr s. m. (sil. ie-), pl. ienúperi f. sg. ihtiofágã, pl. ihtiofáge
iépure s. m. (sil. ie-), art. iépurele; pl. ihtiologíe s. f. (sil. -ti-o-), art. ihtiología,
iépuri g.-d. ihtiologíi, art. ihtiologíei
ierárh s. m. (sil. ie-), pl. ierárhi ilár adj. m., pl. ilári; f. sg. ilárã, pl.
ierárhic adj. m. (sil. ie-), pl. ierárhici; iláre
f. sg. ierárhicã, pl. ierárhice ilariánt adj. m. (sil. -ri-ant), pl. ilariánþi;
ierarhíe s. f. (sil. ie-), art. ierarhía, g.-d. f. sg. ilariántã, pl. ilariánte
art. ierarhíei; pl. ierarhíi, art. ierarhíile ilaritáte s. f., g.-d. art. ilaritäþii
ierarhizá vb. (sil. ie-), ind. prez. 1 sg. ilegál adj. m., pl. ilegáli; f. sg. ilegálã,
ierarhizéz, 3 sg. ºi pl. ierarhizeázã pl. ilegále
ierbár (bot., anat.) s. n. (sil. ie-), pl. ilegalitáte s. f., g.-d. art. ilegalitäþii
ierbáre ileón s. n. (sil. -le-on), pl. ileónuri
ieromonáh s. m. (sil. ie-), pl. ieromonáhi iliác adj. m. (sil. -li-ac), pl. iliáci; f. sg.
iésle s. f. (sil. ie-), g.-d. art. iéslei; pl. iésle iliácã, pl. iliáce
185 iminéi i
ilíc s. n., pl. ilíce imagístic adj. m., pl. imagístici; f. sg.
ilicít adj. m., pl. ilicíþi; f. sg. ilicítã, pl. imagísticã, pl. imagístice
ilicíte imám s. m., pl. imámi
ilión s. n. (sil. -li-on), pl. iliónuri imanént adj. m., pl. imanénþi; f. sg.
ilógic adj. m., pl. ilógici; f. sg. ilógicã, imanéntã, pl. imanénte
pl. ilógice imẠs. n., pl. imáºuri
iluminá vb., ind. prez. 1 sg. iluminéz, imateriál adj. m., pl. imateriáli; f. sg.
3 sg. ºi pl. ilumineázã imateriálã, pl. imateriále
ilumináre s. f., pl. iluminäri imbatábil adj. m., pl. imbatábili; f. sg.
iluminát s. n. imbatábilã, pl. imbatábile
ilumináþie s. f., pl. ilumináþii imbecíl adj. m., s. m., pl. imbecíli; f. sg.
iluminísm s. n. imbecílã, pl. imbecíle
ilustrá vb., ind. prez. 1 sg. ilustréz, 3 sg. imbérb adj. m., pl. imbérbi; f. sg.
ºi pl. ilustreázã imbérbã, pl. imbérbe
ilustratív adj. m., pl. ilustratívi; f. sg. imbibíþie s. f. (sil. -þi-e), art. imbibíþia
ilustratívã, pl. ilustratíve (sil. -þi-a), g.-d. art. imbibíþiei, pl.
ilústru adj. m., art. ilústrul, pl. ilúºtri, imbibíþii
art. ilúºtrii; f. sg. ilústrã, g.-d. art. imbóld s. n., pl. imbólduri
ilústrei, pl. ilústre imbrifúg adj. m., pl. imbrifúgi; f. sg.
ilúzie s. f. (sil. -zi-e), art. ilúzia (sil. -zi-a), imbrifúgã, pl. imbrifúge
g.-d. art. ilúziei; pl. ilúzii, art. ilúziile (sil. imemorábil adj. m., pl. imemorábili;
-zi-i-) f. sg. imemorábilã, pl. imemorábile
iluzioná vb. (sil. -zi-o-), ind. prez. 1 sg. imemoriál adj. m. (sil. -ri-al), pl. ime-
iluzionéz, 3 sg. ºi pl. iluzioneázã moriáli; f. sg. imemoriálã, pl. imemoriále
iluzionísm s. n. (sil. -zi-o-) iméns adj. m., pl. iménºi; f. sg. iménsã,
iluzóriu adj. m. [-riu pron. -rìu], f. pl. iménse
iluzórie (sil. -ri-e); pl. m. ºi f. iluzórii imensitáte s. f., g.-d. art. imensitäþii; pl.
imaculát adj. m., pl. imaculáþi; f. sg. imensitäþi
imaculátã, pl. imaculáte imergént adj. m., pl. imergénþi; f. sg.
imaginá vb., ind. prez. 1 sg. imaginéz, imergéntã, pl. imergénte
3 sg. ºi pl. imagineázã imersiúne s. f. (sil. -si-u-), g.-d. art.
imaginábil adj. m., pl. imaginábili; imersiúnii; pl. imersiúni
f. sg. imaginábilã, pl. imaginábile imigrá vb. (sil. -gra), ind. prez. 1 sg.
imaginár adj. m., pl. imaginári; f. sg. imigréz, 3 sg. ºi pl. imigreázã
imaginárã, pl. imagináre imigránt s. m. (sil. -grant), pl.
imagináþie s. f. (sil. -þi-e), art. imigránþi
imagináþia (sil. -þi-a), g.-d. art. imigrántã s. f. (sil. -gran-), pl.
imagináþiei; pl. imagináþii, art. imigránte
imagináþiile (sil. -þi-i-) imigráre s. f. (sil. -gra-), g.-d. art.
imágine s. f., art. imáginea, g.-d. art. imigrärii; pl. imigräri
imáginii; pl. imágini iminéi s. m. pl., art. iminéii
i iminént 186
iminént adj. m., pl. iminénþi; f. sg. imperféct s. n., pl. imperfécte
iminéntã, pl. iminénte imperiál adj. m. (sil. -ri-al), pl.
imitá vb., ind. prez. 1 sg. imít, 3 sg. ºi imperiáli; f. sg. imperiálã, pl. imperiále
pl. imítã imperialísm s. n. (sil. -ri-a-)
imixtiúne s. f. (sil. -ti-u-), g.-d. art. imperiós adj. m. (sil. -ri-os), pl.
imixtiúnii; pl. imixtiúni imperióºi; f. sg. imperioásã, pl.
imn s. n., pl. ímnuri imperioáse
imóbil s. n., pl. imóbile impériu s. n. [-riu pron. -rìu], art.
imobíl adj. m. (jur. ºi imóbil), pl. impériul; pl. impérii, art. impériile (sil.
imobíli; f. sg. imobílã, pl. imobíle -ri-i-)
imobiliár adj. m., pl. imobiliári; f. sg. impermeábil s. n. (sil. -me-a-), pl.
imobiliárã, pl. imobiliáre impermeábile
imobilísm s. n. impersonál adj. m., pl. impersonáli;
imobilitáte s. f., g.-d. art. imobilitäþii f. sg. impersonálã, pl. impersonále
imobilizá vb., ind. prez. 1 sg. imobilizéz, impertinént adj. m., s. m., pl.
3 sg. ºi pl. imobilizeázã impertinénþi; f. sg. impertinéntã, pl.
imorál adj. m., pl. imoráli; f. sg. imorálã, impertinénte
pl. imorále imperturbábil adj. m., pl. imper-
imoralitáte s. f., g.-d. art. imoralitäþii; turbábili; f. sg. imperturbábilã, pl.
(manifestãri) pl. imoralitäþi imperturbábile
imortalizá vb., ind. prez. 1 sg. impetuós adj. m. (sil. -tu-os), pl.
imortalizéz, 3 sg. ºi pl. imortalizeázã impetuóºi, f. sg. impetuoásã, pl.
impacientá vb. (sil. -ci-en-), ind. prez. impetuoáse
1 sg. impacientéz, 3 sg. ºi pl. impa- impiegát s. m. (sil. -pie-), pl. impiegáþi
cienteázã impiegátã s. f. (sil. -pie-), pl. impiegáte
impáct s. n., pl. impácturi impietá vb. (sil. -pi-e-), ind. prez. 1 sg.
impár adj. m., pl. impári; f. sg. impárã, impietéz, 3 sg. ºi pl. impieteázã
pl. impáre impietáte s. f. (sil. -pi-e-), g.-d. art.
imparitáte s. f., g.-d. art. imparitäþii impietäþii; (atitudini, fapte) pl.
imparþiál adj. m., pl. imparþiáli; f. sg. impietäþi
imparþiálã, pl. imparþiále implacábil adj. m., pl, implacábili; f. sg.
impás s. n., pl. impásuri implacábilã, pl. implacábile
impasíbil adj. m., pl. impasíbili; f. sg. implementáre s. f., pl. implementäri
impasíbilã, pl. impasíbile implicá vb., ind. prez. 1 sg. implíc, 3 sg.
impecábil adj. m., pl. impecábili; f. sg. ºi pl. implícã
impecábilã, pl. impecábile implicát adj. m., pl. implicáþi; f. sg.
impedánþã s. f., g.-d. art. impedánþei; pl. implicátã, pl. implicáte
impedánþe implicít adj. m., pl. implicíþi; f. sg.
impedimént s. n., pl. impediménte implicítã, pl. implicíte
imperatív adj. m., pl. imperatívi; f. sg. implorá vb., ind. prez. 1 sg. implór,
imperatívã, pl. imperatíve 3 sg. ºi pl. implórã
187 imputáre i
imponderabilitáte s. f., g.-d. art. imprimá vb., ind. prez. 1 sg. imprím,
imponderabilitäþii 3 sg. ºi pl. imprímã
impórt s. n., pl. impórturi imprimántã s. f., pl. imprimánte
importá vb., ind. prez. 1 sg. impórt, imprimát s. n., pl. imprimáte
3 sg. ºi pl. impórtã imprimeríe s. f., art. imprimería, g.-d.
imposíbil adj. m., pl. imposíbili; f. sg. art. imprimeríei; pl. imprimeríi, art.
imposíbilã, pl. imposíbile imprimeríile
imposíbil s. n. impriméu s. n., art. impriméul; pl.
impostoáre s. f., g.-d. art. impostoárei; impriméuri
pl. impostoáre improprietáte s. f. (sil. -pri-e-), g.-d. art.
impostór s. m., pl. impostóri improprietäþii; pl. improprietäþi
impozábil adj. m., pl. impozábili; f. sg. improvizá vb., ind. prez. 1 sg.
impozábilã, pl. impozábile improvizéz, 3 sg. ºi pl. improvizeázã
impozánt adj. m., pl. impozánþi; f. sg. improvizáþie s. f. (sil. -þi-e), art.
impozántã, pl. impozánte improvizáþia (sil. -þi-a), g.-d. art.
impózit s. n., pl. impózite improvizáþiei; pl. improvizáþii, art.
imprecáþie s. f. (sil. -þi-e), art. improvizáþiile (sil. -þi-i)
imprecáþia (sil. -þi-a), g.-d. art. imprudénþã s. f., g.-d. art. imprudénþei;
imprecáþiei; pl. imprecáþii, art. (fapte) pl. imprudénþe
imprecáþiile (sil. -þi-i) impudént adj. m., pl. impudénþi; f. sg.
impregná vb., ind. prez. 1 sg. impudéntã, pl. impudénte
impregnéz, 3 sg. ºi pl. impregneázã impúdic adj. m., pl. impúdici: f. sg.
impegnáre s. f., g.-d. art. impregnärii; impúdicã, pl. impúdice
pl. impregnäri impúls s. n., pl. impúlsuri
impresár s. m., pl. impresári impulsioná vb. (sil. -si-o-), ind. prez.
imprésie s. f. (sil. -si-e), art. imprésia 1 sg. impulsionéz, 3 sg. ºi pl. impul-
(sil. -si-a), g.-d. art. imprésiei; pl. imprésii, sioneázã
art. imprésiile (sil. -si-i-) impulsív adj. m., pl. impulsívi; f. sg.
impresioná vb. (sil. -si-o-), ind. prez. impulsívã, pl. impulsíve
1 sg. impresionéz, 3 sg. ºi pl. impre- impunãtór adj. m., pl. impunãtóri; f. sg.
sioneázã ºi pl. impunãtoáre
impresionábil adj. m. (sil. -si-o-), pl. impúne vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl.
impresionábili; f. sg. impresionábilã, pl. impún; conj. prez. 3 sg. ºi pl. impúnã;
impresionábile ger. impun÷nd
impresionánt adj. m. (sil. -si-o-), pl. impunitáte s. f., g.-d. art. impunitäþii
impresionánþi; f. sg. impresionántã, pl. impuritáte s. f., g.-d. art. impuritäþii; pl.
impresionánte impuritäþi
impresionísm s. n. (sil. -si-o-) imputá vb., ind. prez. 1 sg. impút, 3 sg.
impresioníst adj. m., s. m. (sil. -si-o-), ºi pl. impútã
pl. impresioníºti; f. sg. impresionístã, pl. imputáre s. f., g.-d. art. imputärii; pl.
impresioníste imputäri
i imputáþie 188
imputáþie s. f. (sil. -þi-e), art. imputáþia incendiém (sil. -di-em); conj. prez. 3 sg.
(sil. -þi-a), g.-d. art. imputáþiei; pl. ºi pl. incendiéze; ger. incendiínd (sil.
imputáþii, art. imputáþiile (sil. -þi-i-) -di-ind)
imuábil adj. m. (sil. -mu-a-), pl. incendiár adj. m. (sil. -di-ar), pl.
imuábili; f. sg. imuábilã, pl. imuábile incendiári; f. sg. incendiárã, pl.
imún adj. m., pl. imúni; f. sg. imúnã, incendiáre
pl. imúne incéndiu s. n. [-diu pron. -dìu], art.
imúnd adj. m., pl. imúnzi; f. sg. incéndiul; pl. incéndii, art. incéndiile (sil.
imúndã, pl. imúnde -di-i-)
imunitáte s. f., g.-d. art. imunitäþii; pl. incért adj. m., pl. incérþi; f. sg. incértã,
imunitäþi pl. incérte
in (plantã) s. m. incertitúdine s. f., pl. incertitúdini
in (lan, fir, pânzã) s. n., pl. ínuri incést s. n., pl. incésturi
inadverténþã s. f. (sil. mf. in-), g.-d. art. inchizitór s. m., pl. inchizitóri
inadverténþei; pl. inadverténþe inchizitoriál adj. m. (sil. -ri-al), pl.
inaníþie s. f. (sil. -þi-e; mf. in-), art. inchizitoriáli; f. sg. inchizitoriálã, pl.
inaníþia (sil. -þi-a), g.-d. inaníþii, art. inchizitoriále
inaníþiei inchizíþie s. f. (sil. -þi-e), art. inchizíþia
inapeténþã s. f. (sil. mf. in-), g.-d. art. (sil. -þi-a), g.-d. inchizíþii , art.
inapeténþei; pl. inapeténþe inchizíþiei
inaugurá vb. (sil. mf. in-), ind. prez. incidént adj. m., pl. incidénþi; f. sg.
1 sg. inauguréz, 3 sg. ºi pl. inau- incidéntã, pl. incidénte
gureázã incidént s. n., pl. incidénte
incalificábil adj. m., pl. incalificábili; incidentál adj. m., pl. incidentáli; f. sg.
f. sg. incalificábilã, pl. incalificábile incidentálã, pl. incidentále
incandescént adj. m., pl. incandescénþi; incidénþã s. f., g.-d. art. incidénþei; pl.
f. sg. incandescéntã, pl. incandescénte incidénþe
incandescénþã s. f., g.-d. art. incan- incinerá vb., ind. prez. 1 sg. incineréz,
descénþei 3 sg. ºi pl. incinereázã
incantáþie s. f. (sil. -þi-e), art. incantáþia incineráþie s. f. (sil. -þi-e), art.
(sil. -þi-a), g.-d. art. incantáþiei; pl. incineráþia (sil. -þi-a), g.-d. art.
incantáþii, art. incantáþiile (sil. -þi-i-) incineráþiei; pl. incineráþii, art.
incapacitáte s. f., g.-d. art. incapacitäþii incineráþiile (sil. -þi-i-)
incarbonizáre s. f., g.-d. art. incar- incíntã s. f., g.-d. art. incíntei; pl.
bonizärii incínte
incarná vb., ind. prez. 1 sg. incarnéz, incipiént adj. m. (sil. -pi-ent), pl.
3 sg. ºi pl. incarneázã incipiénþi; f. sg. incipiéntã, pl. incipiénte
incasábil adj. m., pl. incasábili; f. sg. incisív adj. m., s. m., pl. incisívi; f. sg.
incasábilã, pl. incasábile incisívã, pl. incisíve
incendiá vb. (sil. -di-a), ind. prez. 1 sg. incitá vb., ind. prez. 1 sg. incít, 3 sg. ºi
incendiéz, 3 sg. ºi pl. incendiázã, 1 pl. pl. incitã
189 indezirábil i
incízie s. f. (sil. -zi-e), art. incízia (sil. incultúrã s. f., g.-d. art. incultúrii
-zi-a), g.-d. art. incíziei; pl. incízii, art. incumbá vb., ind. prez. 3 sg. incúmbã
incíziile (sil. -zi-i-) incunábul s. n., pl. incunábule
inclúde vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. incurábil adj. m., pl. incurábili; f. sg.
inclúd; conj. prez. 3 sg. ºi pl. inclúdã; incurábilã, pl. incurábile
ger. incluz÷nd; part. inclús incursiúne s. f. (sil. -si-u-), g.-d. art.
inclusív adv. incursiúnii; pl. incursiúni
incluziúne s. f. (sil. -zi-u-), g.-d. art. in-cvárto adj.; abr. in 4o
incluziúnii; pl. incluziúni indantrén s. m., pl. indantréni
incógnito adv. indecént adj. m., pl. indecénþi f. sg.
incolór adj. m., pl. incolóri; f. sg. indecéntã, pl. indecénte
incolórã, pl. incolóre indecénþã s. f., g.-d. art. indecénþei; pl.
incomodá vb., ind. prez. 1 sg. indecénþe
incomodéz, 3 sg. ºi pl. incomodeázã indecís adj. m., pl. indecíºi; f. sg.
incomunicábil adj. m., pl. incomu- indecísã, pl. indecíse
nicábili; f. sg. incomunicábilã, pl. indehiscént adj. m., pl. indehiscénþi;
incomunicábile f. sg. indehiscéntã, pl. indehiscénte
inconciliábil adj. m. (sil. -li-a-), pl. indelébil adj. m., pl. indelébili; f. sg.
inconciliábili; f. sg. inconciliábilã, pl. indelébilã, pl. indelébile
inconciliábile indemnizáþie s. f. (sil. -þi-e), art.
inconstatábil adj. m., pl. inconstatábili; indemnizáþia (sil. -þi-a), g.-d. art.
f. sg. inconstatábilã, pl. inconstatábile indemnizáþiei; pl. indemnizáþii, art.
incontinénþã s. f., g.-d. art. incontinénþei indemnizáþiile (sil. -þi-i-)
inconveniént s. n. (sil. -ni-ent), pl. independént adj. m., pl. independénþi;
inconveniénte f. sg. independéntã, pl. independénte
increát s. n. independénþã s. f., g.-d. art. inde-
incriminá vb., ind. prez. 1 sg. pendénþei
incriminéz, 3 sg. ºi pl. incrimineázã indescifrábil adj. m. (sil. -fra-), pl.
incrustáre s. f., g.-d. art. incrustärii; pl. indescifrábili; f. sg. indescifrábilã, pl.
incrustäri indescifrábile
incrustáþie s. f. (sil. -þi-e), art. indescriptíbil adj. m. (sil. mf. -scrip-),
incrustáþia (sil. -þi-a), g.-d. art. pl. indescriptíbili; f. sg. indescriptíbilã, pl.
incrustáþiei; pl. incrustáþii, art. indescriptíbile
incrustáþiile (sil. -þi-i-) indestructíbil adj. m. (sil. mf. -struc-),
incubatór s. n., pl. incubatoáre pl. indestructíbili; f. sg. indestructíbilã,
incubáþie s. f. (sil. -þi-e), art. incubáþia pl. indestructíbile
(sil. -þi-a), g.-d. art. incubáþiei; pl. indeterminísm s. n.
incubáþii, art. incubáþiile (sil. -þi-i-) indéx (deget) s. m., pl. indécºi
inculpá vb., ind. prez. 3 sg. ºi pl. índex (listã) s. n., pl. índexuri
incúlpã indezirábil adj. m., pl. indezirábili; f. sg.
inculpát s. m., pl. inculpáþi indezirábilã, pl. indezirábile
i indicá 190
indicá vb., ind. prez. 1 sg. indíc, 3 sg. índiu s. n. [-diu pron. -dìu], art. índiul;
ºi pl. indícã simb. In
indicatív adj. m., pl. indicatívi; f. sg. indivíd s. m., pl. indivízi
indicatívã, pl. indicatíve individuál adj. m. (sil. -du-al), pl.
indicatív s.n., pl. indicatíve individuáli; f. sg. individuálã, pl.
indicatór adj. m., pl. indicatóri; f. sg. ºi individuále
pl. indicatoáre individualíst adj. m., s. m. (sil. -du-a-),
indicatór (expresie numericã, pl. individualíºti; f. sg. individualístã,
substanþã) s. m., pl. indicatóri pl. individualíste
indicatór (dispozitiv, semnal, text) individualitáte s. f. (sil. -du-a-), g.-d.
s. n., pl. indicatoáre art. individualitäþii; pl. individualitäþi
indicáþie s. f. (sil. -þi-e), art. indicáþia individualizá vb. (sil. -du-a-), ind. prez.
(sil. -þi-a), g.-d. art. indicáþiei; pl. 1 sg. individualizéz, 3 sg. ºi pl.
indicáþii, art. indicáþiile (sil. -þi-i-) individualizeázã
índice (numãr) s. m., pl. índici individualizáre s. f. (sil. -du-a-), g.-d.
índice (index) s. n., pl. índice art. individualizärii; pl. individu-
indíciu s. n. [-ciu pron. -cìu], art. alizäri
indíciul; pl. indícii, art. indíciile (sil. indiviziúne s. f. (sil. -zi-u-), g.-d. art.
-ci-i-) indiviziúnii
indiferént adj. m., pl. indiferénþi; f. sg. indo-europeán adj. m., s. m., pl.
indiferéntã, pl. indiferénte indo-européni; f. sg. indo-europeánã, pl.
indigén adj. m., s. m., pl. indigéni; f. sg. indo-européne
indigénã, pl. indigéne indo-europeánã (limba) s. f. (sil. -e-u-,
indigést adj. m., pl. indigéºti; f. sg. -pea-), g.-d. art. indo-europénei
indigéstã, pl. indigéste indól s. n., pl. indóli
indigéstie s. f. (sil. -ti-e), art. indigéstia indolént adj. m., pl. indolénþi; f. sg.
(sil. -ti-a), g.-d. art. indigéstiei; pl. indoléntã, pl. indolénte
indigéstii, art. indigéstiile (sil. -ti-i-) indubitábil adj. m., pl. indubitábili;
indigná vb., ind. prez. 1 sg. indignéz, f. sg. indubitábilã, pl. indubitábile
3 sg. ºi pl. indigneázã indúce vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl.
indignáre s. f., g.-d. art. indignärii; pl. indúc; part. indús
indignäri inductánþã s. f., g.-d. art. inductánþei;
indigó s. n., art. indigóul, pl. indigóuri pl. inductánþe
indiréct adj. m., pl. indirécþi; f. sg. inductív adj. m., pl. inductívi; f. sg.
indiréctã, pl. indirécte inductívã, pl. inductíve
indispensábili s. m. pl. inductór adj. m., pl. inductóri; f. sg. ºi
indisponíbil adj. m., pl. indisponíbili; pl. inductoáre
f. sg. indisponíbilã, pl. indisponíbile inductór s. n., pl. inductoáre
indispúne vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. indúcþie s. f. (sil. -þi-e), art. indúcþia (sil.
indispún; conj. prez. 3 sg. ºi pl. -þi-a), g.-d. art. indúcþiei; pl. indúcþii, art.
indispúnã; ger. indispun÷nd indúcþiile (sil. -þi-i-)
191 inferénþã i
indulgént adj. m., pl. indulgénþi; f. sg. inerþíe s. f., art. inerþía, g.-d. art. inerþíei;
indulgéntã, pl. indulgénte pl. inerþíi, art. inerþíile
indulgénþã s. f., g.-d. art. indulgénþei; inerváþie s. f. (sil. -þi-e), art. inerváþia
(hârtii) pl. indulgénþe (sil. -þi-a), g.-d. art. inerváþiei; pl.
indús s. n., pl. indúse inerváþii, art. inerváþiile (sil. -þi-i-)
industriál adj. m. (sil. -tri-al), pl. inexorábil adj. m., pl. inexorábili; f. sg.
industriáli; f. sg. industriálã, pl. inexorábilã, pl. inexorábile
industriále inexpugnábil adj. m. (sil. mf. in-), pl.
industrializá vb. (sil. -tri-a-), ind. prez. inexpugnábili; f. sg. inexpugnábilã, pl.
1 sg. industrializéz, 3 sg. ºi pl. inexpugnábile
industrializeázã infailíbil adj. m. (sil. -fa-i-), pl.
industrializáre s. f. (sil. -tri-a-), g.-d. art. infailíbili; f. sg. infailíbilã, pl.
industrializärii; pl. industrializäri infailíbile
industriẠs. m. (sil. -tri-aº), pl. infám adj. m., pl. infámi; f. sg. infámã,
industriáºi pl. infáme
indústrie s. f. (sil. -tri-e), art. indústria infamánt adj. m., pl. infamánþi; f. sg.
(sil. -tri-a), g.-d. art. indústriei; pl. infamántã, pl. infamánte
indústrii, art. indústriile (sil. -tri-i-) infamíe s. f., art. infamía, g.-d. art.
inechitáte s. f. (sil. mf. in-), g.-d. art. infamíei; pl. infamíi, art. infamíile
inechitäþii; pl. inechitäþi infánte s. m., pl. infánþi
inedít adj. m. (sil. mf. in-), pl. inedíþi; infantérie s. f. (sil. -ri-e), art. infantéria
f. sg. inedítã, pl. inedíte (sil. -ri-a), g.-d. art. infantériei; pl.
inefábil adj. m. (sil. mf. in-), pl. infantérii
inefábili; f. sg. inefábilã, pl. inefábile infanticíd adj. m., s. m., pl. infanticízi;
inél s. n., pl. inéle f. sg. infanticídã, pl. infanticíde
inelár adj. m., pl. inelári; f. sg. inelárã, infantíl adj. m., pl. infantíli; f. sg.
pl. ineláre infantílã, pl. infantíle
inelár (fluture, fabricant) s. m., pl. infárct s. n., pl. infárcte
inelári infatigábil adj. m., pl. infatigábili; f. sg.
inelár (deget) s. n., pl. ineláre infatigábilã, pl. infatigábile
ineluctábil adj. m. (sil. mf. in-), pl. infatuáre s. f. (sil. -tu-a-), g.-d. art.
ineluctábili; f. sg. ineluctábilã, pl. infatuärii (sil. -tu-ã-); pl. infatuäri
ineluctábile inféct adj. m., pl. infécþi; f. sg. inféctã,
inepþíe s. f., art. inepþía, g.-d. art. pl. infécte
inepþíei; pl. inepþíi, art. inepþíile infectá vb., ind. prez. 1 sg. infectéz, 3 sg.
inerént adj. m., pl. inerénþi; f. sg. ºi pl. infecteázã
ineréntã, pl. inerénte infécþie s. f. (sil. -þi-e), art. infécþia (sil.
inért adj. m., pl. inérþi; f. sg. inértã, pl. -þi-a), g.-d. art. infécþiei; pl. infécþii, art.
inérte infécþiile (sil. -þi-i-)
inerþiál adj. m. (sil. -þi-al), pl. inerþiáli; inferénþã s. f., g.-d. art. inferénþei; pl.
f. sg. inerþiálã, pl. inerþiále inferénþe
i inferiór 192
inferiór adj. m. (sil. -ri-or), pl. inferióri; inflamábil adj. m., pl. inflamábili; f. sg.
f. sg. inferioárã, pl. inferioáre inflamábilã, pl. inflamábile
inférn s. n. inflamáþie s, f. (sil. -þi-e), art. inflamáþia
infernál adj. m., pl. infernáli; f. sg. (sil. -þi-a), g.-d. art. inflamáþiei; pl.
infernálã, pl. infernále inflamáþii, art. inflamáþiile (sil. -þi-i-)
infestá vb., ind. prez. 1 sg. infestéz, 3 sg. infláþie s. f. (sil. -þi-e), art. infláþia (sil.
ºi pl. infesteázã -þi-a), g.-d. art. infláþiei; pl. infláþii, art.
infidél adj. m., pl. infidéli; f. sg. infláþiile (sil. -þi-i-)
infidélã, pl. infidéle inflorescénþã s. f., g.-d. art. inflores-
infidelitáte s. f., g.-d. art. infidelitäþii; cénþei; pl. inflorescénþe
pl. infidelitäþi influenþá vb., ind. prez. 1 sg. influenþéz,
infiltrá vb., ind. prez. 1 sg. infiltréz, 3 sg. ºi pl. influenþeázã
3 sg. ºi pl. infiltreázã influénþã s. f., g.-d. art. influénþei; pl.
infiltráþie s. f. (sil. -þi-e), art. infiltráþia influénþe
(sil. -þi-a), g.-d. art. infiltráþiei; pl. inflúx s. n., pl. inflúxuri
infiltráþii, art. infiltráþiile (sil. -þi-i-) infórm adj. m., pl. infórmi; f. sg.
infím/ínfim adj. m., pl. infími/ínfimi; f. sg. infórmã, pl. infórme
infímã/ínfimã, pl. infíme/ínfime informá vb., ind. prez. 1 sg. informéz,
infinít adj. m., pl. infiníþi; f. sg. infinítã, 3 sg. ºi pl. informeázã
pl. infiníte informáticã s. f., g.-d. art. informáticii
infinít (mat) s. m., pl. infiníþi informáþie s. f., pl. informáþii
infinít (categoria filozoficã) s. n., pl. informaþionál adj. m. (sil. -þi-o-), pl.
infiníturi informaþionáli; f. sg. informaþionálã, pl.
infinitáte s. f., g.-d. art. infinitäþii; pl. informaþionále
infinitäþi infractoáre s. f., g.-d. art. infractoárei;
infinitezimál adj. m., pl. infinitezimáli; pl. infractoáre
f. sg. infinitezimálã, pl. infinitezimále infractór s. m., pl. infractóri
infinitív s. n., pl. infinitíve infracþiúne s. f., pl. infracþiúni
infírm adj. m., s. m., pl. infírmi; f. sg. inframicrób s. m. (sil. -crob), pl.
infírmã, pl. infírme inframicróbi
infirmá vb., ind. prez. 1 sg. infírm, 3 sg. inframicrobiologíe s. f. (sil. -cro-), g.-d.
ºi pl. infírmã art. inframicrobiologíei
infirmeríe s. f., art. infirmería, g.-d. infraróºu adj. m., f. sg. infraróºie (sil.
art. infirmeríei; pl. infirmeríi, art. -ºi-e); pl. m. ºi f. infraróºii
infirmeríile infrastructúrã s. f. (sil. mf. -struc-), pl.
infirmiér s. m. (sil. -mi-er), pl. infirmiéri infrastructúri
infirmiérã s. f. (sil. -mi-e-), g.-d. art. infrasúnet s. n., pl. infrasúnete
infirmiérei; pl. infirmiére infuzá vb., ind. prez. 1 sg. infuzéz, 3 sg.
infirmitáte s. f., g.-d. art. infirmitäþii; ºi pl. infuzeázã
pl. infirmitäþi infuzíbil adj. m., pl. infuzíbili; f. sg.
inflamá vb., ind. prez. 3 sg. inflameázã infuzíbilã, pl. infuzíbile
193 inopinát i
infúzie s. f. (sil. -zi-e), art. infúzia (sil. inhibitór adj. m., s. m., pl. inhibitóri;
-zi-a), g.-d. art. infúziei; pl. infúzii, art. f. sg. ºi pl. inhibitoáre
infúziile (sil. -zi-i-) inhibíþie s. f. (sil. -þi-e), art. inhibíþia (sil.
infuzór (zool.) s. m., pl. infuzóri -þi-a), g.-d. art. inhibíþiei; pl. inhibíþii,
infuzór (tehn.) s. n., pl. infuzoáre art. inhibíþiile (sil. -þi-i-)
ingambamént s. n., pl. ingambaménte ínimã s. f., g.-d. art. ínimii; pl. ínimi
ingeniós adj. m. (sil. -ni-os), pl. íniºte s. f., g.-d. art. íniºtii; pl. íniºti
ingenióºi; f. sg. ingenioásã, pl. iniþiá vb. (sil. -þi-a), ind. prez. 1 sg.
ingenioáse iniþiéz, 1 pl. iniþiém (sil. -þi-em); conj.
ingeniozitáte s. f. (sil. -ni-o-), g.-d. art. prez. 3 sg. ºi pl. iniþiéze; ger. iniþiínd (sil.
ingeniozitäþii, pl. ingeniozitäþi -þi-ind)
ingenuitáte s. f. (sil. -nu-i-), g.-d. art. iniþiál adj. m. (sil. -þi-al), pl. iniþiáli;
ingenuitäþii f. sg. iniþiálã, pl. iniþiále
ingénuu adj. m. (sil. -nu-u), pl. ingénui; iniþiát adj. m., s. m. (sil. -þi-at), pl.
f. sg. ingénuã (sil. -nu-ã), pl. ingénue iniþiáþi; f. sg. iniþiátã, pl. iniþiáte
(sil. -nu-e) iniþiatívã s. f. (sil. -þi-a-), g.-d. art.
ingerá vb., ind. prez. 1 sg. ingeréz, 3 sg. iniþiatívei; pl. iniþiatíve
ºi pl. ingereázã iniþiatór adj. m., s. m. (sil. -þi-a-), pl.
ingerínþã s. f., g.-d. art. ingerínþei; pl. iniþiatóri; f. sg. ºi pl. iniþiatoáre
ingerínþe iniþiére s. f. (sil. -þi-e-), g.-d. art. iniþiérii;
ingéstie s. f. (sil. -ti-e), art. ingéstia (sil. pl. iniþiéri
-ti-a), g.-d. art. ingéstiei; pl. ingéstii, art. injectá vb., ind. prez. 1 sg. injectéz, 3 sg.
ingéstiile (sil. -ti-i-) ºi pl. injecteázã
inginér s. m., pl. inginéri injectív adj. m., pl. injectívi; f. sg.
inginérã s. f., g.-d. art. inginérei; pl. injectívã, pl. injectíve
inginére injectór s. n., pl. injectoáre
ingrát adj. m., s. m., pl. ingráþi; f. sg. injécþie s. f. (sil. -þi-e), art. injécþia (sil.
ingrátã, pl. ingráte -þi-a), g.-d. art. injécþiei; pl. injécþii, art.
ingrediént s. n. (sil. -di-ent), pl. injécþiile (sil. -þi-i-)
ingrediénte injúrie s. f. (sil. -ri-e), art. injúria (sil.
ingurgitá vb., ind. prez. 1 sg. ingurgitéz, -ri-a), g.-d. art. injúriei; pl. injúrii, art.
3 sg. ºi pl. ingurgiteázã injúriile (sil. -ri-i-)
inhalá vb., ind. prez. 1 sg. inhaléz, 3 sg. inocént adj. m., pl. inocénþi; f. sg.
ºi pl. inhaleázã inocéntã, pl. inocénte
inhalánt s. n., adj. m., pl. inhalánþi; inocénþã s. f., g.-d. art. inocénþei
f. sg. inhalántã, pl. inhalánte inoculá vb. (sil. mf. in-), ind. prez. 1 sg.
inhaláþie s. f. (sil. -þi-e), art. inhaláþia inoculéz, 3 sg. ºi pl. inoculeázã
(sil. -þi-a), g.-d. art. inhaláþiei; pl. inodór adj. m. (sil. mf. in-), pl. inodóri;
inhaláþii, art. inhaláþiile (sil. -þi-i-) f. sg. inodórã, pl. inodóre
inhibá vb., ind. prez. 1 sg. inhíb, 3 sg. inopinát adj. m. (sil. mf. in-), pl.
ºi pl. inhíbã inopináþi; f. sg. inopinátã, pl. inopináte
i inoróg 194
inoróg s. m., pl. inorógi insistá vb., ind. prez. 1 sg. insíst, 3 sg.
inová vb., ind. prez. 1 sg. inovéz, 3 sg. ºi pl. insístã
ºi pl. inoveázã insisténþã s. f., g.-d, art. insisténþei; pl.
inováþie s. f., pl. inováþii insisténþe
ínput s. n. insoláþie s. f. (sil. -þi-e), art. insoláþia (sil.
ins s. m., pl. inºi -þi-a), g.-d. art. insoláþiei; pl. insoláþii,
inscriptíbil adj. m., pl. inscriptíbili; art. insoláþiile (sil. -þi-i-)
f. sg. inscriptíbilã, pl. inscriptíbile insolént adj. m., pl. insolénþi; f. sg.
inscrípþie s. f. (sil. -þi-e), art. inscrípþia insoléntã, pl. insolénte
(sil. -þi-a), g.-d. art. inscrípþiei; pl. insolít adj. m., pl. insolíþi; f. sg. insolítã,
inscrípþii, art. inscrípþiile (sil. -þi-i-) pl. insolíte
insectár s. n., pl. insectáre insomníe s. f., pl. insomníi
inséctã s. f., g.-d. art. inséctei; pl. insécte insondábil adj. m., pl. insondábili; f. sg.
insecticíd adj. m., pl. insecticízi; f. sg. insondábilã, pl. insondábile
insecticídã, pl. insecticíde inspectá vb., ind. prez. 1 sg. inspectéz,
insectivór adj. m., pl. insectivóri; f. sg. 3 sg. ºi pl. inspecteázã
insectivórã, pl. insectivóre inspirá vb., ind. prez. 1 sg. inspír, 3 sg.
insectofungicíd adj. m., pl. insecto- ºi pl. inspírã
fungicízi; f. sg. insectofungicídã, pl. inspiráþie s. f. (sil. -þi-e), art. inspiráþia
insectofungicíde (sil. -þi-a), g.-d. art. inspiráþiei; pl.
inserá vb., ind. prez. 1 sg. inseréz, 3 sg. inspiráþii, art. inspiráþiile (sil. -þi-i-)
ºi pl. insereázã instaláþie s. f. (sil. -þi-e), art. instaláþia
insérþie s. f. (sil. -þi-e), art. insérþia (sil. (sil. -þi-a), g.-d. art. instaláþiei; pl.
-þi-a), g.-d. art. insérþiei; pl. insérþii, art. instaláþii, art. instaláþiile (sil. -þi-i-)
insérþiile (sil. -þi-i-) instantanéu adj. m., pl. instantanéi;
insidiós adj. m. (sil. -di-os), pl. insidióºi; f. sg. ºi pl. instantanée
f. sg. insidioásã, pl. insidioáse instánþã s. f., g.-d. art. instánþei; pl.
insígnã s. f., g.-d. art. insígnei; pl. instánþe
insígne instaurá vb. (sil. -sta-u-), ind. prez. 1 sg.
insignifiánt adj. m. (sil. -fi-ant), pl. instauréz, 3 sg. ºi pl. instaureázã
insignifiánþi; f. sg. insignifiántã, pl. instigá vb., ind. prez. 1 sg. instíg, 3 sg.
insignifiánte ºi pl. instígã
insinuá vb. (sil. -nu-a), ind. prez. 1 sg. instigatór adj. m., s. m., pl. instigatóri;
insinuéz, 3 sg. ºi pl. insinueázã, 1 pl. f. sg. ºi pl. instigatoáre
insinuäm (sil. -nu-ãm); conj. prez. 3 sg. instilá vb., ind. prez. 1 sg. instiléz, 3 sg.
ºi pl. insinuéze (sil. -nu-e-); ger. ºi pl. instileázã
insinu÷nd (sil. -nu-ând) instínct s. n., pl. instíncte
insinuáre s. f. (sil. -nu-a-), g.-d. art. instinctív adj. m. (sil. -stinc-), pl.
insinuärii (sil. -nu-ã-); pl. insinuäri instinctívi; f. sg. instinctívã, pl.
insipíd adj. m., pl. insipízi; f. sg. instinctíve
insipídã, pl. insipíde instinctuál adj. m. (sil. -stinc-tu-al), pl.
195 inteligént i
instinctuáli; f. sg. instinctuálã, pl. insurécþie s. f. (sil. -þi-e), art. insurécþia
instinctuále (sil. -þi-a), g.-d. art. insurécþiei; pl.
instituí vb., ind. ºi conj. prez. 1 sg. insurécþii, art. insurécþiile (sil. -þi-i-)
instítui, 3 sg. ºi pl. instítuie, imperf. insurgént s. m., pl. insurgénþi
3 sg. instituiá insurgéntã s. f., g.-d. art. insurgéntei; pl.
institutoáre s. f., g.-d. art. institutoárei; insurgénte
pl. institutoáre insurgénþã s. f., g.-d. art. insurgénþei; pl.
institutór s. m., pl. institutóri insurgénþe
institúþie s. f. (sil. -þi-e), art. institúþia insurmontábil adj. m., pl. insur-
(sil. -þi-a), g.-d. art. institúþiei; pl. montábili; f. sg. insurmontábilã, pl.
institúþii, art. institúþiile (sil. -þi-i-) insurmontábile
instituþionál adj. m. (sil. -þi-o-), pl. intabulá vb., ind. prez. 1 sg. intabuléz,
instituþionáli; f. sg. instituþionálã, pl. 3 sg. ºi pl. intabuleázã
instituþionále intáct adj. m., pl. intácþi; f. sg. intáctã,
instructá vb., ind. prez. 1 sg. instructéz, pl. intácte
3 sg. instructeázã integrá vb. (sil. -gra), ind. prez. 1 sg.
instructáj s. n., pl. instructáje integréz, 3 sg. ºi pl. integreázã
instructív adj. m., pl. instructívi; f. sg. integrábil adj. m. (sil. -gra-), pl.
instructívã, pl. instructíve integrábili; f. sg. integrábilã, pl.
instrúcþie s. f. (sil. -þi-e), art. instrúcþia integrábile
(sil. -þi-a), g.-d. art. instrúcþiei; pl. integrál adj. m. (sil. -gral), pl. integráli;
instrúcþii f. sg. integrálã, pl. integrále
instrucþiúne s. f. (sil. -þi-u-), g.-d. art. integránt adj. m., pl. integránþi; f. sg.
instrucþiúnii; pl. instrucþiúni integrántã, pl. integránte
instruí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. integrántã adj. f. (sil. -gran-), pl.
instruiésc, imperf. 3 sg. instruiá; conj. integránte
prez. 3 sg. ºi pl. instruiáscã integráre s. f. (sil. -gra-), g.-d. art.
instrumént s. n., pl. instruménte integrärii; pl. integräri
instrumentál adj. m., pl. instru- integritáte s. f. (sil. -gri-), g.-d. art.
mentáli; f. sg. instrumentálã, pl. integritäþii; pl. integritäþi
instrumentále intégru adj. m. (sil. -gru), pl. intégri;
instrumentár s. n., pl. instrumentáre f. sg. intégrã, pl. intégre
insuccés s. n., pl. insuccése integumént s. n., pl. integuménte
insuficiénþã s. f. (sil. -ci-en-), g.-d. art. inteléct s. n., pl. intelécte
insuficiénþei; pl. insuficiénþe intelectuál adj. m., s. m. (sil. -tu-al), pl.
insuflá vb. (sil. -fla), ind. prez. 1 sg. intelectuáli; f. sg. intelectuálã, pl.
insúflu, 3 sg. ºi pl. insúflã intelectuále
ínsulã s. f., g.-d. art. ínsulei; pl. ínsule intelectualitáte s. f. (sil. -tu-a-), g.-d.
insulínã s. f., g.-d. art. insulínei art. intelectualitäþii; pl. intelectualitäþi
insúltã s. f., g.-d. art. insúltei; pl. inteligént adj. m., pl. inteligénþi; f. sg.
insúlte inteligéntã, pl. inteligénte
i inteligénþã 196
inteligénþã s. f., g.-d. art. inteligénþei; pl. intercondiþionáre s. f., g.-d. art.
inteligénþe intercondiþionärii; pl. intercondiþionäri
inteligíbil adj. m., pl. inteligíbili; f. sg. interdependénþã s. f., g.-d. art.
inteligíbilã, pl. inteligíbile interdependénþei
intemperíe s. f., art. intempería, g.-d. interdícþie s. f. (sil. -þi-e), art. interdícþia
art. intemperíei; pl. intemperíi, art. (sil. -þi-a), g.-d. art. interdícþiei; pl.
intemperíile interdícþii, art. interdícþiile (sil. -þi-i-)
intempestív adj. m., pl. intempestívi; interdigitál adj. m., pl. interdigitáli;
f. sg. intempestívã, pl. intempestíve f. sg. interdigitálã, pl. interdigitále
intendént s. m., pl. intendénþi interdisciplinár adj. m., pl. interdis-
intendéntã s. f., g.-d. art. intendéntei; ciplinári; f. sg. interdisciplinárã, pl.
pl. intendénte interdisciplináre
inténs adj. m., pl. inténºi; f. sg. inténsã, interdisciplinaritáte s. f., g.-d. art.
pl. inténse interdisciplinaritäþii
intensificá vb., ind. prez. 1 sg. interferá vb., ind. prez. 3 sg. inter-
intensífic, 3 sg. ºi pl. intensíficã fereázã
intensitáte s. f., g.-d. art. intensitäþii; pl. interferénþã s. f., g.-d. art. interferénþei;
intensitäþi pl. interferénþe
intensív adj. m., pl. intensívi; f. sg. interferometríe s. f. (sil. -tri-), art.
intensívã, pl. intensíve interferometría, g.-d. art. interferometríei;
intentá vb., ind. prez. 1 sg. intentéz, pl. interferometríi, art. interferometríile
3 sg. ºi pl. intenteázã interferométru s. n. (sil. -tru), art.
inténþie s. f. (sil. -þi-e), art. inténþia (sil. interferométrul; pl. interferométre
-þi-a), g.-d. art. inténþiei; pl. inténþii, art. interferón s. m., pl. interferóni
inténþiile (sil. -þi-i-) interfuncþionál adj. m., pl. inter-
intenþioná vb. (sil. -þi-o-), ind. prez. funcþionáli; f. sg. interfuncþionálã, pl.
1 sg. intenþionéz, 3 sg. ºi pl. inten- interfuncþionále
þioneázã interimár adj. m., s. m., pl. interimári;
intenþionát adj. m. (sil. -þi-o-), pl. f. sg. interimárã, pl. interimáre
intenþionáþi; f. sg. intenþionátã, pl. interiór adj. m. (sil. -ri-or), pl. interióri;
intenþionáte f. sg. interioárã, pl. interioáre
interbélic adj. m., pl. interbélici; f. sg. interiorizá vb., ind. prez. 1 sg.
interbélicã, pl. interbélice interiorizéz, 3 sg. ºi pl. interiorizeázã
intercalá vb., ind. prez. 1 sg. intercaléz, interjécþie s. f. (sil. -þi-e), art. interjécþia
3 sg. ºi pl. intercaleázã (sil. -þi-a), g.-d. art. interjécþiei; pl.
intercalár adj. m., pl. intercalári; f. sg. interjécþii, art. interjécþiile (sil. -þi-i-)
intercalárã, pl. intercaláre interlocutoáre s. f., g.-d. art.
interceptá vb., ind. prez. 1 sg. interlocutoárei; pl. interlocutoáre
interceptéz, 3 sg. ºi pl. intercepteázã interlocutór s. m., pl. interlocutóri
interceptór s. n., pl. interceptoáre interlóp adj. m., pl. interlópi; f. sg.
interceptór s. m., pl. interceptóri interlópã, pl. interlópe
197 intimidá i
interlúdiu s. n. [-diu pron. -dìu], art. interpelá vb., ind. prez. 1 sg. interpeléz,
interlúdiul; pl. interlúdii, art. interlúdiile 3 sg. ºi pl. interpeleázã
(sil. -di-i-) interpeláre s. f., g.-d. art. interpelärii;
intermediár adj. m., s. m. (sil. -di-ar), pl. interpeläri
pl. intermediári, f. sg. intermediárã, pl. interpolá vb., ind. prez. 1 sg. interpoléz,
intermediáre 3 sg. ºi pl. interpoleázã
intermézzo s. n. [zz pron. þ ], pl. interpoláre s. f., g.-d. art. interpolärii;
intermézzi pl. interpoläri
interminábil adj. m., pl. interminábili; interprét s. m., pl. interpréþi
f. sg. interminábilã, pl. interminábile interpretá vb., ind. prez. 1 sg.
intermitént adj. m., pl. intermiténþi, interpretéz, 3 sg. ºi pl. interpreteázã
f. sg. intermiténtã, pl. intermiténte interpretatív adj. m., pl. interpretatívi;
intermiténþã s. f., g.-d. art. intermiténþei; f. sg. interpretatívã, pl. interpretatíve
pl. intermiténþe interrégn s. n., pl. interrégnuri
intérn adj. m., s. m., pl. intérni, f. sg. interschimbabilitáte s. f., g.-d. art.
intérnã, pl. intérne interschimbabilitäþii
interná vb., ind. prez. 1 sg. internéz, intersécþie s. f., pl. intersécþii
3 sg. ºi pl. interneázã interstadiál adj. m., pl. interstadiáli;
internaþionál adj. m., pl. internaþionáli; f. sg. interstadiálã, pl. interstadiále
f. sg. internaþionálã, pl. internaþionále interstíþiu s. n. [-þiu pron. -þìu], art.
internaþionála (asociaþie, imn) s. f. interstíþiul; pl. interstiþii, art. interstíþiile
art. (sil. -þi-o-), g.-d. art. internaþionálei; (sil. -þi-i-)
(asociaþii) pl. internaþionále intervál s. n., pl. intervále
internaþionalísm s. n. (sil. -þi-o-) intervénþie s. f. (sil. -þi-e), art. inter-
interníst s. m., pl. interníºti vénþia (sil. -þi-a), g.-d. art. intervénþiei;
internístã s. f., pl. interníste pl. intervénþii, art. intervénþiile (sil.
internód s. n., pl. internóduri -þi-i-)
interogá vb., ind. prez. 1 sg. interoghéz, intervenþionísm s. n. (sil. -þi-o-)
3 sg. ºi pl. interogheázã intervertí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl.
interogáre s. f., g.-d. art. interogärii; pl. intervertésc, imperf. 3 sg. interverteá;
interogäri conj. prez. 3 sg. ºi pl. interverteáscã
interogatóriu s. n. [-riu pron. -rìu], art. inter víu s. n., art. inter víul; pl.
interogatóriul; pl. interogatórii, art. intervíuri
interogatóriile (sil. -ri-i-) intestín adj. m., pl. intestíni; f. sg.
interogáþie s. f. (sil. -þi-e), art. intero- intestínã, pl. intestíne
gáþia (sil. -þi-a), g.-d. art. interogáþiei; intestinál adj. m., pl. intestináli; f. sg.
pl. interogáþii, art. interogáþiile (sil. intestinálã, pl. intestinále
-þi-i-) íntim/intím adj. m., pl. íntimi/intími;
interparlamentár adj. m., pl. inter- f. sg. íntimã/intímã, pl. íntime/intíme
parlamentári; f. sg. interparlamentárã, intimidá vb., ind. prez. 1 sg. intimidéz,
pl. interparlamentáre 3 sg. ºi pl. intimideázã
i intimitáte 198
intimitáte s. f., g.-d. art. intimitäþii; intruzív adj. m., pl. intruzívi; f. sg.
(chestiuni personale) pl. intimitäþi intruzívã, pl. intruzíve
intitulá vb., ind. prez. 1 sg. intituléz, intuí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. intuiésc,
3 sg. ºi pl. intituleázã imperf. 3 sg. intuiá; conj. prez. 3 sg.
intonáþie s. f. (sil. -þi-e), art. intonáþia ºi pl. intuiáscã
(sil. -þi-a), g.-d. art. intonáþiei; pl. intuíre s. f., g.-d. art. intuírii; pl.
intonáþii, art. intonáþiile (sil. -þi-i-) intuíri
intoxicá vb., ind. prez. 1 sg. intóxic, intuitív adj. m. (sil. -tu-i-), pl. intuitívi;
3 sg. ºi pl. intóxicã f. sg. intuitívã, pl. intuitíve
intoxicáþie s. f. (sil. -þi-e), art. intoxicáþia intuíþie s. f. (sil. -þi-e), art. intuíþia (sil.
(sil. -þi-a), g.-d. art. intoxicáþiei; pl. -þi-a), g.-d. art. intuíþiei; pl. intuíþii, art.
intoxicáþii, art. intoxicáþiile (sil. -þi-i-) intuíþiile (sil. -þi-i-)
intransigént adj. m., pl. intransigénþi; inundá vb. (sil. mf. in-), ind. prez. 3 sg.
f. sg. intransigéntã, pl. intransigénte ºi pl. inúndã; conj. prez. 3 sg. ºi pl.
intransigénþã s. f., g.-d. art. intrasigénþei inúnde
intranzitív adj. m., pl. intranzitívi; f. sg. inundáþie s. f. (sil. -þi-e; mf. in-), art.
intranzitívã, pl. intranzitíve inundáþia (sil. -þi-a), g.-d. art.
intravilán s. n., pl. intraviláne inundáþiei; pl. inundáþii, art. inundáþiile
intrepíd adj. m., pl. intrepízi; f. sg. (sil.-þi-i-)
intrepídã, pl. intrepíde inutíl adj. m. (sil. mf. in-), pl. inutíli;
intrigá vb., ind. prez. 1 sg. intríg, 3 sg. f. sg. inutílã, pl. inutíle
intrígã invadá vb., ind. prez. 1 sg. invadéz,
intrigánt s. m., adj. m., pl. intrigánþi; 3 sg. ºi pl. invadeázã
f. sg. intrigántã, pl. intrigánte invalidá vb., ind. prez. 1 sg. invalidéz,
íntrigã s. f., g.-d. art. íntrigii; pl. 3 sg. ºi pl. invalideázã
íntrigi invaliditáte s. f., g.-d. art. invaliditäþii;
intrinséc adj. m., pl. intrinséci; f. sg. pl. invaliditäþi
intrinsécã, pl. intrinséce invázie s. f. (sil. -zi-e), art. invázia (sil.
introspectív adj. m. (sil. mf. -spec-), pl. -zi-a), g.-d. art. inváziei; pl. invázii, art.
introspectívi; f. sg. introspectívã, pl. inváziile (sil. -zi-i-)
introspectíve invectívã s. f., g.-d. art. invectívei; pl.
introspécþie s. f. (sil. -þi-e; mf. -spec-), invectíve
art. introspécþia (sil. -þi-a), g.-d. art. inventá vb., ind. prez. 1 sg. inventéz,
introspécþiei; pl. introspécþii, art. 3 sg. ºi pl. inventeázã; conj. prez. 3 sg.
introspécþiile (sil. -þi-i-) ºi pl. inventéze
introvertít adj. m., pl. introvertíþi; f. sg. inventár s. n., pl. inventáre
introvertítã, pl. introvertíte inventív adj. m., pl. inventívi; f. sg.
intrús s. m., adj. m., pl. intrúºi; f. sg. inventívã, pl. inventíve
intrúsã, pl. intrúse invénþie s. f. (sil. -þi-e), art. invénþia (sil.
intruziúne s. f. (sil. -zi-u-), g.-d. art. -þi-a), g.-d. art. invénþiei; pl. invénþii, art.
intruziúnii; pl. intruziúni invénþiile (sil. -þi-i-)
199 ionizáre i
ínvers adj. m., pl. ínverºi; f. sg. ínversã, invitá vb., ind. prez. 1 sg. invít, 3 sg. ºi
pl. ínverse pl. invítã
inversá vb., ind. prez. 1 sg. inverséz, in vítro loc. adv.
3 sg. ºi pl. inverseázã in vívo loc. adv.
invérsie (fiz.) s. f. (sil. -si-e), art. invérsia invocá vb., ind. prez. 1 sg. invóc, 3 sg.
(sil. -si-a), g.-d. art. invérsiei; pl. invérsii, ºi pl. invócã; conj. prez. 3 sg. ºi pl.
art. invérsiile (sil. -si-i-) invóce
inversiúne s. f. (sil. -si-u-), g.-d. art. invocáþie s. f., pl. invocáþii
inversiúnii; pl. inversiúni involúcru s. n. (sil. -cru), art.
inversór s. n., pl. inversoáre involúcrul; pl. involúcre
invertázã s. f., g.-d. art. invertázei; pl. involuntár adj. m., pl. involuntári; f. sg.
invertáze involuntárã, pl. involuntáre
invertíre s. f., g.-d. art. invertírii; pl. involúþie s. f. (sil. -þi-e), art. involúþia
invertíri (sil. -þi-a), g.-d. art. involúþiei; pl.
investí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. involúþii, art. involúþiile (sil. -þi-i-)
investésc, imperf. 3 sg. investeá; conj. ioanít s. m., adj. m. (sil. i-oa-), pl.
prez. 3 sg. ºi pl. investeáscã ioaníþi; f. sg. ioanítã, pl. ioaníte
investigá vb., ind. prez. 1 sg. iobág s. m., pl. iobági
investighéz, 3 sg. ºi pl. investigheázã iobãgíe s. f., art. iobãgía, g.-d. iobãgíi,
investigáre s. f., pl. investigäri art. iobãgíei
investigáþie s. f. (sil. -þi-e), art. iod s. n., simb. I
investigáþia (sil. -þi-a), g.-d. art. iod/iot (fon.) s. n., pl. íoduri/íoturi
investigáþiei; pl. investigáþii, art. iodát s. m. (sil. io-), pl. iodáþi
investigáþiile (sil. -þi-i-) iodhídric adj. m. (sil. -dric), pl.
investíþie s. f. (sil. -þi-e), art. investíþia iodhídrici
(sil. -þi-a), g.-d. art. investíþiei; pl. iódic adj. m. (sil. io-), pl. iódici
investíþii, art. investíþiile (sil. -þi-i-) iodofórm s. n. (sil. io-)
inveterát adj. m., pl. inveteráþi; f. sg. iodúrã s. f. (sil. io-), g.-d. art. iodúrii;
inveterátã, pl. inveteráte pl. iodúri
invidiá vb. (sil. -di-a), ind. prez. 1 sg. ión s. m., pl. ióni
invidiéz, 3 sg. ºi pl. invidiázã, 1 pl. iónic (din Ionia) adj. m., (vers.) s. m.
invidiém (sil. -di-em); conj. prez. 3 sg. (sil. i-o-), pl. iónici; f. sg. iónicã, pl.
ºi pl. invidiéze; ger. invidiínd (sil. iónice
-di-ind) iónic (fiz.) adj. m. (sil. i-o-), pl. iónici;
invídie s. f. (sil. -di-e), art. invídia (sil. f. sg. iónicã, pl. iónice
-di-a), g.-d. art. invídiei; pl. invídii, art. ionizá vb. (sil. i-o-), ind. prez. 1 sg.
invídiile (sil. -di-i-) ionizéz, 3 sg. ionizeázã
invincíbil adj. m., pl. invincíbili; f. sg. ionizánt adj. m. (sil. i-o-), pl. ionizánþi;
invincíbilã, pl. invincíbile f. sg. ionizántã, pl. ionizánte
inviolabilitáte s. f. (sil. -vi-o-), g.-d. art. ionizáre s. f. (sil. i-o-), g.-d. art. ionizärii;
inviolabilitäþii; pl. inviolabilitäþi pl. ionizäri
i ionosférã 200
ionosférã s. f. (sil. i-o-, mf. -sfe-), g.-d. iredentísm s. n.
art. ionosférei irepetábil adj. m., pl. irepetábili; f. sg.
iot v. iod irepetábilã, pl. irepetábile
iotacizáre s. f. (sil. io-), g.-d. art. irídiu s. n. [-diu pron. -dìu], art. irídiul;
iotacizärii; pl. iotacizäri simb. Ir
iótã s. f. (sil. io-) irigá vb., ind. prez. 1 sg. irighéz/iríg,
iperítã s. f. 3 sg. ºi pl. irigheázã/irígã
ipocrít adj. m., s. m. (sil. -crit), pl. irigatór s. n., pl. irigatoáre
ipocríþi; f. sg. ipocrítã, pl. ipocríte irigáþie s. f. (sil. -þi-e), art. irigáþia (sil.
ipohondríe s. f., art. ipohondría, g.-d. -þi-a), g.-d. art. irigáþiei; pl. irigáþii, art.
art. ipohondríei; pl. ipohondríi, art. irigáþiile (sil. -þi-i-)
ipohondríile íris (bot.) s. m., pl. íriºi
ipohóndru adj. m., s. m., art. íris (anat., fiz.) s. n., pl. írisuri
ipohóndrul, pl. ipohóndri, art. ipohóndrii; iritá vb., ind. prez. 1 sg. irít, 3 sg. ºi pl.
f. sg. ipohóndrã, pl. ipohóndre irítã
ipostázã s. f. (sil. mf. -sta-), g.-d. art. iritabilitáte s. f., g.-d. art. iritabilitäþii;
ipostázei; pl. ipostáze pl. iritabilitäþi
ipostaziére s. f. (sil. -zi-e-), g.-d. art. irizá vb., ind. prez. 1 sg. irizéz, 3 sg. ºi
ipostaziérii; pl. ipostaziéri pl. irizeázã
ipotecá vb., ind. prez. 1 sg. ipotechéz, irizáþie s. f. (sil. -þi-e), art. irizáþia (sil.
3 sg. ºi pl. ipotecheázã; conj. prez. 3 sg. -þi-a), g.-d. art. irizáþiei; pl. irizáþii, art.
ºi pl. ipotechéze irizáþiile (sil. -þi-i-)
ipotécã s. f., g.-d. art. ipotécii; pl. ipotéci irmilíc s. m., pl. irmilíci
ipotenúzã s. f., g.-d. art. ipotenúzei; pl. irónic adj. m., pl. irónici; f. sg. irónicã,
ipotenúze pl. irónice
ipotétic adj. m., pl. ipotétici; f. sg. ironíe s. f., art. ironía, g.-d. art. ironíei;
ipotéticã, pl. ipotétice pl. ironíi, art. ironíile
ipotézã s. f., g.-d. art. ipotézei; pl. ipotéze irosí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. irosésc,
ípso fácto loc. adv. imperf. 3 sg. iroseá; conj. prez. 3 sg. ºi
ípsos s. n., pl. ípsosuri pl. iroseáscã
ir s. n., pl. íruri irúpe vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. irúp
iradiáþie s. f., art. iradiáþia (sil. -þi-a), iscá vb., ind. prez. 3 sg. íscã; conj. prez.
g.-d. art. iradiáþiei; pl. iradiáþii, art. 3 sg. ºi pl. íºte
iradiáþiile (sil. -þi-i-) ischemíe s. f., art. ischemía, g.-d. art.
iradiére s. f. (sil. -di-e-), g.-d. art. ischemíei; pl. ischemíi, art. ischemíile
iradiérii; pl. iradiéri ischión s. n. (sil. -chi-on), pl. ischiónuri
irascíbil adj. m., pl. irascíbili, f. sg. iscoádã s. f., g.-d. art. iscoádei; pl.
irascíbilã, pl. irascíbile iscoáde
irascibilitáte s. f., g.-d. art. irascibilitäþii; iscodí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl.
pl. irascibilitäþi iscodésc, imperf. 3 sg. iscodeá; conj.
iraþionalísm s. n. (sil. -þi-o-) prez. 3 sg. ºi pl. iscodeáscã
201 izobár i
iscoditór adj. m., pl. iscoditóri; f. sg. ºi rom÷ni; f. sg. istrorom÷nã, pl.
pl. iscoditoáre istrorom÷ne
iscusínþã s. f., g.-d. art. iscusínþei; pl. istrorom÷nã (idiomul) s. f., g.-d. art.
iscusínþe istrorom÷nei
islám s. n. istrorom÷ncã s. f., g.-d. art. istro-
islamísm s. n. rom÷ncei; pl. istrorom÷nce
isón s. n. iºlíc s. n., pl. iºlíce
isoscél adj. n., pl. isoscéle iteratív adj. m., pl. iteratívi; f. sg.
ispãºí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. iteratívã, pl. iteratíve
ispãºésc, imperf. 3 sg. ispãºeá; conj. iteráþie s. f. (sil. -þi-e), art. iteráþia, (sil.
prez. 3 sg. ºi pl. ispãºeáscã -þi-a), g.-d. art. iteráþiei; pl. iteráþii, art.
ispítã s. f., pl. ispíte iteráþiile (sil. -þi-i-)
ispití vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. ispitésc, itinerár s. n., pl. itineráre
imperf. 3 sg. ispiteá; conj. prez. 3 sg. iþári s. m. pl.
ºi pl. ispiteáscã íþã s. f., g.-d. art. íþei; pl. íþe
isprávã s. f., g.-d. art. isprävii; pl. iudaísm s. n. (sil. iu-)
isprävi iuft s. n.
isprávnic s. m., pl. isprávnici iúgãr s. n., pl. iúgãre
isprãvnicél s. m., pl. isprãvnicéi, art. iúncher s. m., pl. iúncheri
isprãvnicéii iúreº s. n., pl. iúreºuri
isteríe s. f., art. istería, g.-d. art. isteríei; iúrtã s. f., g.-d. art. iúrtei; pl. iúrte
pl. isteríi, art. isteríile iútã s. f., g.-d. art. iútei
istéþ adj. m., pl. istéþi; f. sg. isteáþã, pl. ívãr s. n., pl. ívãre
istéþe ivorín s. n.
istm s. n., pl. ístmuri ivóriu s. n. [-riu pron. -rìu]
istóric adj. m., s. m., pl. istórici; f. sg. iz s. n., pl. izúri
istóricã, pl. istórice izbãví vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl.
istóric s. n. izbãvésc, imperf. 3 sg. izbãveá; conj.
istórie s. f. (sil. -ri-e), art. istória (sil. prez. 3 sg. ºi pl. izbãveáscã
-ri-a), g.-d. art. istóriei; pl. istórii, art. izb÷ndã s. f., g.-d. art. izb÷nzii; pl.
istóriile (sil. -ri-i-) izb÷nzi
istoriográf s. m. (sil. -ri-o-graf), pl. izbéliºte s. f., g.-d. art. izbéliºtii
istoriográfi izbúc s. n., pl. izbúcuri
istoriografíe s. f. (sil. -ri-o-gra-), art. izbucní vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl.
istoriografía, g.-d. art. istoriografíei; pl. izbucnésc, imperf. 3 sg. izbucneá; conj.
istoriografíi, art. istoriografíile prez. 3 sg. ºi pl. izbucneáscã
istorisí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. izláz s. n., pl. izlázuri
istorisésc, imperf. 3 sg. istoriseá; conj. ízmã s. f., g.-d. art. ízmei; pl. ízme
prez. 3 sg. ºi pl. istoriseáscã izoalcáni s. m. pl. (sil. -zo-al-)
istorísm s. n. izobár adj. m., s. m., pl. izobári; f. sg.
istrorom÷n s. m., adj. m., pl. istro- izobárã, pl. izobáre
i izobátã 202
izobátã s. f., pl. izobáte izometropíe s. f. (sil. -tro-), art. izome-
izobután s. n. tropía, g.-d. izometropíi, art. izometropíei
izocór adj. m., pl. izocóri; f. sg. izocórã, izomórf adj. m., pl. izomórfi; f. sg.
pl. izocóre izomórfã, pl. izomórfe
izocrón adj. m. (sil. -cron), pl. izocróni; izomorfíe s. f., art. izomorfía, g.-d.
f. sg. izocrónã, pl. izocróne izomorfíi, art. izomorfíei
izoédric adj. m. (sil. -dric), pl. izoédrici; izomorfísm s. n.
f. sg. izoédricã, pl. izoédrice izooctán s. m. (sil. -zo-oc-), pl. izooctáni
izogamíe s. f., art. izogamía, g.-d. art. izoplétã s. f. (sil. -ple-), pl. izopléte
izogamíei; pl. izogamíi izopód s. n., pl. izopóde
izogón adj. m., pl. izogóni; f. sg. izoprén s. m. (sil. -pren), pl. izopréni
izogónã, pl. izogóne izopropilbenzén s. m. (sil. -pro-), pl.
izolá vb., ind. prez. 1 sg. izoléz, 3 sg. ºi izopropilbenzéni
pl. izoleázã izostazíe s. f. (sil. mf. -sta-), art.
izolábil adj. m., pl. izolábili; f. sg. izostazía, g.-d. izostazíi, art. izostazíei
izolábilã, pl. izolábile izotér adj. m., pl. izotéri; f. sg. izotérã,
izolamént s. n., pl. izolaménte pl. izotére
izolánt adj. m., pl. izolánþi; f. sg. izotérm adj. m., pl. izotérmi; f. sg.
izolántã, pl. izolánte izotérmã, pl. izotérme
izoláre s. f., g.-d. art. izolärii; pl. izoläri izotíp s. n., pl. izotípe
izolatoáre s. f., pl. izolatoáre izotipíe s. f., art. izotipía, g.-d. izotipíi,
izolatór adj. m., pl. izolatóri; f. sg. ºi pl. art. izotipíei
izolatoáre izotomíe s. f., art. izotomía, g.-d. art.
izolatór s. n., pl. izolatoáre izotomíei
izolatór s. m., pl. izolatóri izotoníe s. f., art. izotonía, g.-d. izotoníi,
izoláþie s. f. (sil. -þi-e), art. izoláþia (sil. art. izotoníei
-þi-a), g.-d. art. izoláþiei; pl. izoláþii, art. izotóp s. m., pl. izotópi
izoláþiile (sil. -þi-i-) izotopíe s. f., art. izotopía, g.-d. izotopíi,
izológ adj. m., pl. izológi; f. sg. izológã, art. izotopíei
pl. izológe izotróp adj. m. (sil. -trop), pl. izotrópi;
izomér adj. m., s. m., pl. izoméri; f. sg. f. sg. izotrópã, pl. izotrópe
izomérã, pl. izomére izotropíe s. f., art. izotropía, g.-d.
izomeríe s. f., art. izomería, g.-d. izotropíi, art. izotropíei
izomeríi, art. izomeríei izraelián adj. m., s. m. (sil. -li-an), pl.
izomerizá vb., ind. prez. 3 sg. izomerizeázã izraeliéni (sil. -li-eni); f. sg. izraeliánã,
izomerizáre s. f., g.-d. art. izomerizärii; pl. izraeliéne
pl. izomerizäri izvód s. n., pl. izvoáde
izométric adj. m. (sil. -tric), pl. izvodí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl.
izométrici; f. sg. izométricã, pl. izométrice izvodésc, imperf. 3 sg. izvodeá; conj.
izometríe s. f., art. izometría, g.-d. art. prez. 3 sg. ºi pl. izvodeáscã
izometríei; pl. izometríi izvór s. n., pl. izvoáre
CUPRINS
203

îmbarcá vb., ind. prez. 1 sg. îmbárc,


î împãmânteneá; conj. prez. 3 sg. ºi pl.
3 sg. ºi pl. îmbárcã împãmânteneáscã
îmbãlsãmá vb., ind. prez. 1 sg. împãná vb., ind. prez. 1 sg. împãnéz,
îmbãlsãméz, 3 sg. ºi pl. îmbãlsãmeázã 3 sg. ºi pl. împãneázã
îmbãlsãmáre s. f., g.-d. art. îmbãlsã- împãrát s. m., pl. împãráþi
märii; pl. îmbãlsãmäri împãrtãºíre s. f., g.-d. art. împãrtãºírii;
îmbãrbãtá vb., ind. prez. 1 sg. pl. împãrtãºíri
îmbãrbãtéz, 3 sg. ºi pl. îmbãrbãteázã împãrþíre s. f., g.-d. art. împãrþírii; pl.
îmbâcsí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. împãrþíri
îmbâcsésc, imperf. 3 sg. îmbâcseá; conj. împãrþitór s. m., pl. împãrþitóri
prez. 3 sg. ºi pl. îmbâcseáscã împãuná vb. (sil. -pã-u-), ind. prez.
imbiá vb. (sil. -bi-a), ind. ºi conj. prez. 1 sg. împãunéz, 3 sg. ºi pl. împãuneázã;
1 ºi 2 sg. îmbíi, 3 sg. ºi pl. îmbíe (sil. conj. prez. 3 sg. ºi pl. împãunéze
-bi-e), 1 pl. îmbiém; ger. îmbiínd (sil. împânzí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl.
-bi-ind) împânzésc, imperf. 3 sg. împânzeá; conj.
îmbibá vb., ind. prez. 1 sg. îmbíb, 3 sg. prez. 3 sg. ºi pl. împânzeáscã
ºi pl. îmbíbã împietrí vb. (sil. -tri), ind. prez. 1 sg.
îmbietór adj. m. (sil. -bi-e-), pl. ºi 3 pl. împietrésc, imper f. 3 sg.
îmbietóri; f. sg. ºi pl. îmbietoáre împietreá; conj. prez. 3 sg. ºi pl.
îmbiná vb., ind. prez. 1 sg. îmbín, 3 sg. împietreáscã
ºi pl. îmbínã împilá vb., ind. prez. 1 sg. împiléz, 3 sg.
îmblânzíre s. f., g.-d. art. îmblânzírii; pl. ºi pl. împileázã; conj. prez. 3 sg. ºi pl.
îmblânzíri împiléze
îmbucãtúrã s. f., g.-d. art. îmbucãtúrii; împlântá vb., ind. prez. 1 sg. împl÷nt,
pl. îmbucãtúri 3 sg. ºi pl. împl÷ntã
îmbuibá vb. (sil. -bui-), ind. prez. 1 sg. împovãrá vb., ind. prez. 1 sg.
îmbúib, 3 sg. ºi pl. îmbúibã împovãréz, 3 sg. ºi pl. împovãreázã
îmbujorá vb., ind. prez. 1 sg. îmbujoréz, împresurá vb., ind. prez. 1 sg. împresór,
3 sg. ºi pl. îmbujoreázã; conj. prez. 3 sg. 3 sg. ºi pl. împresoárã; conj. prez. 3 sg.
ºi pl. îmbujoréze ºi pl. împresoáre
îmburghezí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. împricinát adj, m., s. m., pl. împricináþi,
îmburghezésc, imperf. 3 sg. îmburghezeá; f. sg. împricinátã, pl. împricináte
conj. prez. 3 sg. ºi pl. îmburghezeáscã împroprietãrí vb. (sil. -pri-e-), ind. prez.
împãciuitorísm s. n. (sil. -ciu-i-) 1 sg. ºi 3 pl. împroprietãrésc, imperf.
împãmântení vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 sg. împroprietãreá; conj. prez. 3 sg. ºi
3 pl. împãmântenésc, imperf. 3 sg. pl. împroprietãreáscã
î împroprietãríre 204
împroprietãríre s. f. (sil. -pri-e-), g.-d. încãrcãtór (aparat, dispozitiv) s. n., pl.
art. împroprietãrírii; pl. împroprietãríri încãrcãtoáre
împrospãtáre s. f., g.-d. art. împrospã- încãtuºá vb., ind. prez. 1 sg. încãtuºéz,
tärii; pl. împrospãtäri 1 pl. încãtuºäm; conj. prez. 3 sg. ºi pl.
împurpurá vb., ind. prez. 1 sg. încãtuºéze; ger. încãtuº÷nd
împurpuréz, 3 sg. ºi pl. împurpureázã încâlcí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl.
înalt adj. m., pl. înálþi; f. sg. înáltã, pl. încâlcésc, imperf. 3 sg. încâlceá; conj.
înálte prez. 3 sg. ºi pl. încâlceáscã
înaripá vb. (sil. mf. în-), ind. prez. 1 sg. încântá vb., ind. prez. 1 sg. înc÷nt,
înaripéz, 3 sg. ºi pl. înaripeázã 3 sg. ºi pl. înc÷ntã
înãbuºitór adj. m., pl. înãbuºitóri; f. sg. încetãþení vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl.
ºi pl. înãbuºitoáre încetãþenésc, imperf. 3 sg. încetãþeneá;
înãlbãstrí vb. (sil. mf. în-), ind. prez. conj. prez. 3 sg. ºi pl. încetãþeneáscã
1 sg. ºi 3 pl. înãlbãstrésc, imperf. 3 sg. încetinitór s. n., pl. încetinitoáre
înãlbãstreá; conj. prez. 3 sg. ºi pl. închídere s. f., g.-d. art. închíderii; pl.
înãlbãstreáscã închíderi
înãlþáre s. f., g.-d. art. înãlþärii; pl. închipuí vb., ind. ºi conj. prez. 1 ºi 2 sg.
înãlþäri închípui, 3 sg. ºi pl. închípuie, imperf.
înãlþíme s. f., g.-d. art. înãlþímii; pl. 3 sg. închipuiá; ger. închipuínd
înãlþími închipuíre s. f., g.-d. art. închipuírii;
încadrá vb. (sil. -dra), ind. prez. 1 sg. (plãsmuiri) pl. închipuíri
încadréz, 3 sg. ºi pl. încadreázã închiriá vb. (sil. -ri-a), ind. prez. 1 sg.
încáltea/încálte adv. închiriéz, 3 sg. ºi pl. închiriázã, 1 pl.
încarcerá vb., ind. prez. 1 sg. încarceréz, închiriém (sil. -ri-em); conj. prez. 3 sg.
3 sg. ºi pl. încarcereázã ºi pl. închiriéze; ger. închiriínd (sil.
încartiruí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. -ri-ind)
încartiruiésc, imperf. 3 sg. încartiruiá; închistá vb., ind. prez. 1 sg. închistéz,
conj. prez. 3 sg. ºi pl. încartiruiáscã 3 sg. ºi pl. închisteázã; conj. prez. 3 sg.
încartiruíre s. f., g.-d. art. încartiruírii; ºi pl. închistéze
pl. încartiruíri închistáre s. f., g.-d. art. închistärii; pl.
încasá vb., ind. prez. 1 sg. încaséz, 3 sg. închistäri
ºi pl. încaseázã; conj. prez. 3 sg. ºi pl. încifrá vb., ind. prez. 1 sg. încifréz, 3 sg.
încaséze ºi pl. încifreázã
încastrá vb., ind. prez. 1 sg. încastréz, încifráre s. f., g.-d. art. încifrärii; pl.
3 sg. ºi pl. încastreázã încifräri
încãlcá vb., ind. prez. 1 sg. încálc, 3 sg. încínge vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl.
ºi pl. încálcã încíng, perf. s. 1 sg. încinséi, 1 pl.
încãrcáre s. f., g.-d. art. încãrcärii; pl. încínserãm; ger. încing÷nd; part.
încãrcäri încíns
încãrcãtór (persoanã) s. m., pl. încleºtá vb., ind. prez. 1 sg. încleºtéz,
încãrcãtóri 3 sg. ºi pl. încleºteázã
205 îndrumá î
încleºtáre s. f., g.-d. art. încleºtärii; pl. încununá vb., ind. prez. 1 sg. încunun/
încleºtäri încununéz, 3 sg. ºi pl. încununeázã
încliná vb., ind. prez. 1 sg. înclín, 3 sg. încuviinþá vb. (sil -vi-in-), ind. prez.
ºi pl. înclínã 1 sg. încuviinþéz, 3 sg. ºi pl. încu-
înclináre s. f., g.-d. art. înclinärii; pl. viinþeázã
înclinäri îndatorá vb., ind. prez. 1 sg.
înclináþie s. f. (sil. -þi-e), art. înclináþia îndatoréz, 3 sg. ºi pl. îndatoreázã; ger.
(sil. -þi-a), g.-d. art. înclináþiei; pl. îndator÷nd
înclináþii, art. înclináþiile (sil. -þi-i-) îndatoríre s. f., g.-d. art. îndatorírii; pl.
încondeiá vb., ind. prez. 1 sg. îndatoríri
încondeiéz, 3 sg. ºi pl. încondeiázã, 1 pl. îndatoritór adj. m., pl. îndatoritóri,
încondeiém; conj. prez. 3 sg. ºi pl. f. sg. ºi pl. îndatoritoáre
încondeiéze; ger. încondeínd îndãtiná vb., ind. prez. 1 sg. îndãtinéz,
încontínuu adv. (sil. -nu-u) 3 sg. ºi pl. îndãtineázã
încordáre s. f., g.-d. art. încordärii; pl. îndeaproápe adv. (sil. -dea-proa- în
încordäri tempo rapid/ -de-a-proa- în tempo
încorporá vb., ind. prez. 1 sg. lent)
încorporéz, 3 sg. ºi pl. încorporeázã îndeletnicíre s. f., g.-d. art. îndelet-
încorsetá vb., ind. prez. 1 sg. încorsetéz, nicírii; pl. îndeletnicíri
3 sg. ºi pl. încorseteázã îndemânátic adj. m., pl. îndemânátici;
încotoºmãná vb., ind. prez. 1 sg. f. sg. îndemânáticã, pl. îndemânátice
încotoºmãnéz, 3 sg. ºi pl. încotoº- îndeóbºte adv. (sil -de-ob-)
mãneázã îndeosébi adv. (sil. -de-o-)
încovrigá vb. (sil. -vri-), ind. prez. 1 sg. îndoiálã s.f., g.-d. art. îndoiélii; pl.
încovríg, 3 sg. ºi pl. încovrígã îndoiéli
încrâncenáre s. f., g.-d. art. încrân- îndoiélnic adj. m., pl. îndoiélnici; f. sg.
cenärii; pl. încrâncenäri îndoiélnicã, pl. îndoiélnice
încrédere s. f., g.-d. art. încréderii îndoliá vb. (sil. -li-a), ind. prez. 1 sg.
încredinþá vb., ind. prez. 1 sg. îndoliéz, 3 sg. ºi pl. îndoliázã, 1 pl.
încredinþéz, 3 sg. ºi pl. încredinþeázã îndoliém (sil. -li-em); conj. prez. 3 sg.
încrengãtúrã s. f., g.-d. art. încren- ºi pl. îndoliéze; ger. îndoliínd (sil.
gãtúrii; pl. încrengãtúri -li-ind)
încropí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. îndreptá vb., ind. prez. 1 sg. îndrépt,
încropésc, imperf. 3 sg. încropeá; conj. 3 sg. ºi pl. îndreáptã
prez. 3 sg. ºi pl. încropeáscã îndreptár s. n., pl. îndreptáre
încruciºáre s. f., g.-d. art. încruciºärii; îndreptãþí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl.
pl. încruciºäri îndreptãþésc, imperf. 3 sg. îndreptãþeá;
încruciºát s. n. conj. prez. 3 sg. ºi pl. îndreptãþeáscã
încumetá vb., ind. prez. 1 sg. încúmet, îndrumá vb., ind. prez. 1 sg. îndruméz/
3 sg. ºi pl. încúmetã; conj. prez. 3 sg. ºi îndrúm, 3 sg. ºi pl. îndrumeázã/
pl. încúmete îndrúmã, perf. s. 1 sg. îndrumái
î îndumnezeíre 206
îndumnezeíre s. f., g.-d. art. îndum- înfrânge vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl.
nezeírii înfr÷ng, perf. s. 1 sg. înfrânséi, 1 pl.
înduplecá vb. (sil. -ple-), ind. prez. 1 sg. înfr÷nserãm; part. înfr÷nt
îndúplec, 3 sg. ºi pl. îndúplecã înfriguráre s. f., g.-d. art. înfrigurärii
îndurá vb., ind. prez. 1 sg. îndúr, 3 sg. înfruntá vb., ind. prez. 1 sg. înfrúnt,
ºi pl. îndúrã, perf. s. 1 sg. îndurái 3 sg. ºi pl. înfrúntã
îndurerá vb., ind. prez. 1 sg. îndureréz, înfruptá vb., ind. prez. 1 sg. înfrúpt,
3 sg. ºi pl. îndurereázã 3 sg. ºi pl. înfrúptã, perf. s. 1 sg.
înfãptuí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. înfruptái
înfãptuiésc, imperf. 3 sg. înfãptuiá; înfumurá vb., ind. prez. 1 sg.
conj. prez. 3 sg. ºi pl. înfãptuiáscã înfumuréz, 3 sg. ºi pl. înfumureázã
înfãþiºá vb., ind. prez. 1 sg. înfãþiºéz, înfumuráre s. f., g.-d. art. înfumurärii;
3 sg. ºi pl. înfãþiºeázã, 1 pl. înfãþiºäm; pl. înfumuräri
conj. prez. 3 sg. ºi pl. înfãþiºéze; ger. îngãimá vb. (sil. -gãi-), ind. prez.
înfãþiº÷nd 1 sg. îngäim, 2 sg. îngäimi, 3 sg. ºi pl.
înfeudá vb. (sil. -fe-u-), ind. prez. 1 sg. îngáimã; conj. prez. 3 sg. ºi pl.
înfeudéz, 3 sg. ºi pl. înfeudeázã îngáime
înfeudáre s. f. (sil. -fe-u-), g.-d. art. îngâmfáre s. f., g.-d. art. îngâmfärii; pl.
înfeudärii; pl. înfeudäri îngâmfäri
înfiá vb. (sil. -fi-a), ind. prez. 1 sg. îngâná vb., ind. prez. 1 sg. îng÷n, 3 sg.
înfiéz, 3 sg. ºi pl. înfiázã, 1 pl. înfiém (sil. ºi pl. îng÷nã
-fi-em); conj. prez. 3 sg. ºi pl. înfiéze; ger. îngemãná vb., ind. prez. 1 sg.
înfiínd (sil. -fi-ind) îngemãnéz/îngémãn, 2 sg. îngemãnézi/
înfierá vb. (sil. -fie-), ind. prez. 1 sg. îngémeni, 3 sg. ºi pl. îngemãneázã/
înfieréz, 3 sg. ºi pl. înfiereázã îngeámãnã; conj. prez. 3 sg. ºi pl. înge-
înfíge vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. înfíg, mãnéze/îngémene
perf. s. 1 sg. înfipséi, 1 pl. înfípserãm; înghéþ s. n., pl. înghéþuri
part. înfípt înghiþíre s. f., g.-d. art. înghiþírii; pl.
înfiinþá vb. (sil. -fi-in-), ind. prez. 1 sg. înghiþíri
înfiinþéz, 3 sg. ºi pl. înfiinþeázã înglobá vb., ind. prez. 1 sg. înglobéz,
înfiorá vb. (sil. -fi-o-), ind. prez. 1 sg. 3 sg. ºi pl. înglobeázã
înfioréz/înfiór, 3 sg. ºi pl. înfioárã îngrãdíre s. f., g.-d. art. îngrãdírii; pl.
înfiripá vb., ind. prez. 1 sg. înfiripéz/ îngrãdíri
înfiríp, 3 sg. ºi pl. înfiripeázã/înfirípã îngrãºãtm÷nt s. n., pl. îngrãºãmínte
înflãcãrá vb., ind. prez. 1 sg. înflãcãréz, înhumá vb., ind. prez. 1 sg. înhuméz,
3 sg. ºi pl. înflãcãreázã 3 sg. ºi pl. înhumeázã
înfloritór adj. m., pl. înfloritóri; f. sg. înhumáre s. f., g.-d. art. înhumärii; pl.
ºi pl. înfloritoáre înhumäri
înfocáre s. f., g.-d. art. înfocärii înjghebá vb., ind. prez. 1 sg. înjghebéz/
înfrâná vb., ind. prez. 1 sg. înfrânéz, înjghéb, 3 sg. ºi pl. înjghebeázã/
3 sg. ºi pl. înfrâneázã înjgheábã
207 însémn î
înjumãtãþí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. înnobilá vb., ind. prez. 1 sg. înnobiléz,
înjumãtãþésc, imperf. 3 sg. înjumãtãþeá; 3 sg. ºi pl. înnobileázã
conj. prez. 3 sg. ºi pl. înjumãtãþeáscã înnoptát s. n. (pl. înnoptáte în loc. pe ~)
înjumãtãþíre s. f., g.-d. art. înjumãtãþírii înotãtór adj. m., s. m., pl. înotãtóri;
înlãnþuí vb., ind. ºi conj. prez. 1 ºi (fiinþã, aripioarã) f. sg. ºi pl. îno-
2 sg. înlänþui, 3 sg. ºi pl. înlänþuie, tãtoáre
imperf. 3 sg. înlãnþuiá, perf. s. 1 sg. înrâurí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl.
înlãnþuíi înrâurésc, imperf. 3 sg. înrâureá; conj.
înlesní vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. prez. 3 sg. ºi pl. înrâureáscã
înlesnésc, imperf. 3 sg. înlesneá; conj. înregimentá vb., ind. prez. 1 sg.
prez. 3 sg. ºi pl. înlesneáscã înregimentéz, 3 sg. ºi pl. înregimenteázã
înmagaziná vb., ind. prez. 1 sg. înregistrá vb., ind. prez. 1 sg.
înmagazinéz, 3 sg. ºi pl. înmagazineázã înregistréz, 3 sg. ºi pl. înregistreázã
înmatriculá vb. (sil. -tri-), ind. prez. înregistratór adj. m., pl. înregistratóri;
1 sg. înmatriculéz, 3 sg. ºi pl. înma- f. sg. ºi pl. înregistratoáre
triculeázã înregistratór s. n., pl. înregistratoáre
înmãnuncheá vb., ind. prez. 1 sg. înrobí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl.
înmãnunchéz, 1 pl. înmãnunchém; conj. înrobésc, imperf. 3 sg. înrobeá; conj.
prez, 3 sg. ºi pl. înmãnunchéze; ger. prez. 3 sg. ºi pl. înrobeáscã
înmãnunchínd înrobitór adj. m., s. m., pl. înrobitóri;
înmãrmurí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. f. sg. ºi pl. înrobitoáre
înmãrmurésc, imperf. 3 sg. înmãrmureá; înrolá vb., ind. prez. 1 sg. înroléz, 3 sg.
conj. prez. 3 sg. ºi pl. înmãrmureáscã ºi pl. înroleázã
înmâná vb., ind. prez. 1 sg. înmânéz, însãilá vb. (sil. -sã-i-), ind. prez. 1 sg.
3 sg. ºi pl. înmâneázã însãiléz, 3 sg. ºi pl. însãileázã
înmiresmá vb., ind. prez. 1 sg. însãmânþáre s. f., g.-d. art. însãmân-
înmiresméz, 3 sg. ºi pl. înmiresmeázã þärii; pl. însãmânþäri
înmlãdiá vb. (sil. -di-a), ind. prez. 1 sg. însãmânþát s. n.
înmlãdiéz, 3 sg. ºi pl. înmlãdiázã, 1 pl. însãrciná vb., ind. prez. 1sg. însãrcinéz,
înmlãdiém (sil. -di-em); conj. prez. 3 sg. 3 sg. însãrcineázã
ºi pl. înmlãdiéze; ger. înmlãdiínd (sil. înscãuná vb. (sil. -scã-u-), ind. prez.
-di-ind) 1 sg. înscãunéz, 3 sg. ºi pl. înscãuneázã
înmormântáre s. f., g.-d. art. înscená vb., ind. prez. 1 sg. înscenéz,
înmormântärii; pl. înmormântäri 3 sg. ºi pl. însceneázã
înmuguríre s. f., g.-d. art. înmugurírii; înscríe vb., ind. ºi conj. prez. 1 sg.
pl. înmuguríri înscríu, 2 sg. înscríi, 3 sg. înscríe, 1 pl.
înmulþíre s. f., g.-d. art. înmulþírii; pl. înscríem, 2 pl. înscríeþi, perf. s. 1 sg.
înmulþíri înscriséi, 1 pl. înscríserãm; ger. înscriínd;
înmulþitór s. m., pl. înmulþitóri part. înscrís
înnãscút adj. m., pl. înnãscúþi; f. sg. înscrís s. n., pl. înscrísuri
înnãscútã, pl. înnãscúte însémn s. n., pl. însémne
î însemná 208
însemná vb., ind. prez. 1 sg. însémn/ întipãrí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl.
însemnéz, 3 sg. ºi pl. înseámnã/însemneázã întipãrésc, imperf. 3 sg. întipãreá; conj.
însilozá vb., ind. prez. 1 sg. însilozéz, prez. 3 sg. ºi pl. întipãreáscã
3 sg. ºi pl. însilozeázã întrajutorá vb. (sil. mf. într-), ind. prez.
însorí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. 1 sg. întrajutoréz, 3 sg. ºi pl. întrajutoreázã
însorésc, imperf. 3 sg. însoreá; conj. întrajutoráre s. f., g.-d. art. întrajuto-
prez. 3 sg. ºi pl. însoreáscã rärii; pl. întrajutoräri
înspicáre s. f., g.-d. art. înspicärii; pl. întrég adj. m., f. întreágã, g.-d. art.
înspicäri întrégii; pl. m. ºi f. întrégi
înstrãiná vb. (sil. -strã-i-), ind. prez. întremá vb., ind. prez. 1 sg. întreméz,
1 sg. înstrãinéz, 3 sg. ºi pl. înstrãineázã 3 sg. ºi pl. întremeázã; conj. prez. 3 sg.
ïnsul pr. m., pl. ïnºii; f. sg. ïnsa, pl. ïnsele ºi pl. întreméze
însumá vb., ind. prez. 1 sg. însuméz, întreprínde vb. (sil. -prin-) vb., ind. prez.
3 sg. ºi pl. însumeázã 1 sg. ºi 3 pl. întreprínd, 3 sg. întreprínde
ïnsumi pr. m., adj. m., pl. ïnºine; f. sg. întrepríndere s. f. (sil. -prin-); pl.
ïnsãmi, g.-d. ïnsemi, pl. ïnsene întreprínderi
ïnsuºi pr. m., adj. m., pl. ïnºiºi; f. sg. întrerupãtór s. n., pl. întrerupãtoáre
ïnsãºi, pl. ïnseºi/ïnsele întrevedére s. f., g.-d. art. întrevedérii;
însuºíre s. f., g.-d. art. însuºírii; pl. însuºíri pl. întrevedéri
înºeuá vb. (sil. -ua), ind. prez. 1 sg. întroná vb., ind. prez. 1 sg. întronéz,
înºeuéz, 3 sg. ºi pl. înºeueázã, 1 pl. 3 sg. ºi pl. întroneázã; conj. prez. 3 sg.
înºeuäm (sil. -uãm); conj. prez. 3 sg. ºi ºi pl. întronéze
pl. înºeuéze (sil. -ue-); ger. înºeu÷nd (sil. întruchipá vb., ind. prez. 1 sg.
-uând) întruchipéz, 3 sg. ºi pl. întruchipeázã
înºfãcá vb., ind. prez. 1 sg. înºfác, 2 sg. întruní vb. (sil. mf. într-), ind. prez. 1 sg.
înºfáci, 3 sg. înºfácã; conj. prez. 3 sg. ºi 3 pl. întrunésc, imperf. 3 sg. întruneá;
ºi pl. înºfáce conj. prez. 3 sg. ºi pl. întruneáscã
întâmpiná vb., ind. prez. 1 sg. întrupá vb., ind. prez. 1 sg. întrupéz,
înt÷mpin, 3 sg. ºi pl. înt÷mpinã, perf. 3 sg. ºi pl. întrupeázã
s. 1 sg. întâmpinái întrupáre s. f., g.-d. art. întrupärii; pl.
întâmpláre s. f., g.-d. art. întâmplärii; întrupäri
pl. întâmpläri înþelégere s. f., g.-d. art. înþelégerii; pl.
întemeiá vb., ind. prez. 1 sg. întemeiéz, înþelégeri
3 sg. ºi pl. întemeiázã, 1 pl. întemeiém; înþelepciúne s. f., g.-d. art. înþelepciúnii
conj. prez. 3 sg. ºi pl. întemeiéze; ger. înþelépt adj. m., pl. înþelépþi; f. sg.
întemeínd înþeleáptã, pl. înþelépte
înteþí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. înþelés s. n., pl. înþelésuri
înteþésc, imperf. 3 sg. înteþeá; conj. prez. înþepá vb., ind.prez. 1 sg. înþép, 3 sg. ºi
3 sg. ºi pl. înteþeáscã pl. înþeápã; conj. prez. 3 sg. ºi pl. înþépe
întiná vb., ind. prez. 1 sg. întinéz, 3 sg. înþepáre s. f., g.-d. art. înþepärii; pl.
ºi pl. întineázã înþepäri
209 învârtitór î
înþepãtór adj. m., pl. înþepãtóri; f. sg. ºi învãluráre s. f., g.-d. art. învãlurärii; pl.
pl. înþepãtoáre învãluräri
înþepãtúrã s. f., g.-d. art. înþepãtúrii; pl. învãpãiá vb., ind. prez. 1 sg. învãpãiéz,
înþepãtúri 3 sg. ºi pl. învãpãiázã, 1 pl. învãpãiém;
înþepeneálã s. f., g.-d. art. înþepenélii conj. prez. 3 sg. ºi pl. învãpãiéze; ger.
înþepení vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. învãpãínd
înþepenésc, imperf. 3 sg. înþepeneá; conj. învãpãiére s. f., g.-d. art. învãpãiérii; pl.
prez. 3 sg. ºi pl. înþepeneáscã învãpãiéri
înþepeníre s. f., g.-d. art. înþepenírii învãþá vb., ind. prez. 1 sg. înväþ, 3 sg.
înþepós adj. m., pl. înþepóºi; f. sg. ºi pl. înváþã, perf. s. 1 sg. învãþái
înþepoásã, pl. înþepoáse învãþáre s. f., g.-d. art. învãþärii; pl.
înþesá vb., ind. prez. 1 sg. înþés, 3 sg. învãþäri
ºi pl. înþeásã; conj. prez. 3 sg. ºi pl. învãþãcél s. m., pl. învãþãcéi, art. învãþãcéii
înþése învãþãm÷nt s. n., (precepte, învãþã-
înþolí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. înþolésc, turi) pl. învãþãmínte
imperf. 3 sg. înþoleá; conj. prez. 3 sg. învãþãtór s. m., adj. m., pl. învãþãtóri;
ºi pl. înþoleáscã f. sg. ºi pl. învãþãtoáre, g.-d. sg. art.
înþoþoná vb., ind. prez. 1 sg. înþoþonéz, învãþãtoárei
3 sg. ºi pl. înþoþoneázã învãþãtoríme s. f., g.-d. art. învãþãtorímii
învãlãtucí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. învãþãtúrã s. f., g.-d. art. învãþãtúrii;
învãlãtucésc, imperf. 3 sg. învãlãtuceá; (principii, poveþe) pl. învãþãtúri
conj. prez. 3 sg. ºi pl. învãlãtuceáscã învâlvorá vb., ind. prez. 3 sg. învâlvoreázã
învãlãtucíre s. f., g.-d. art. învãlãtucírii; învârstá vb., ind. prez. 1 sg. învârstéz,
pl. învãlãtucíri 3 sg. ºi pl. învârsteázã
învãlmãºág s. n., pl. învãlmãºáguri învârstáre s. f., g.-d. art. învârstärii; pl.
învãlmãºeálã s. f., g.-d. art. învãlmãºélii; învârstäri
pl. învãlmãºéli învârteálã s. f., g.-d. art. învârtélii; pl.
învãlmãºí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. învârtéli
învãlmãºésc, imperf. 3 sg. învãlmãºeá; învârtecúº s. n., pl. învârtecúºuri
conj. prez. 3 sg. ºi pl. învãlmãºeáscã învârtejí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl.
învãlmãºíre s. f., g.-d. art. învãlmãºírii; învârtejésc, imperf. 3 sg. învârtejeá;
pl. învãlmãºíri conj. prez. 3 sg. ºi pl. învârtejeáscã
învãluí vb., ind. ºi conj. prez. 1 ºi 2 sg. învârtí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. în-
învälui, 3 sg. ºi pl. înväluie, imperf. vârtésc/înv÷rt, imperf. 3 sg. învârteá;
3 sg. învãluiá conj. prez. 3 sg. ºi pl. învârteáscã/înv÷rtã
învãluíre s. f., g.-d. art. învãluírii; pl. învârtíre s. f., g.-d. art. învârtírii; pl.
învãluíri învârtíri
învãluitór adj. m., pl. învãluitóri; f. sg. învârtít adj. m., s. m., pl. învârtíþi; f. sg.
ºi pl. învãluitoáre învârtítã, pl. învârtíte
învãlurá vb., ind. prez. 1 sg. învãluréz, învârtitór adj. m., pl. învârtitóri; f. sg.
3 sg. ºi pl. învãlureázã ºi pl. învârtitoáre
î învârtitúrã 210
învârtitúrã s. f., g.-d. art. învârtitúrii; înveselíre s. f., g.-d. art. înveselírii; pl.
pl. învârtitúri înveselíri
învârtoºá vb., ind. prez. 1 sg. învârtoºéz, înveselitór adj. m., pl. înveselitóri; f. sg.
3 sg. ºi pl. învârtoºeázã, 1 pl. învârtoºäm; ºi pl. înveselitoáre
conj. prez. 3 sg. ºi pl. învârtoºéze; ger. învestí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl.
învârtoº÷nd învestésc, imperf. 3 sg. învesteá; conj.
învechí vb., ind. prez. 3 sg. învechéºte, prez. 3 sg. ºi pl. învesteáscã
3 pl. învechésc, imperf. 3 sg. învecheá; învestíre (împuternicire datã cuiva
conj. prez. 3 sg. ºi pl. învecheáscã spre a exercita un drept, o atribuþie)
învechíre s. f., g.-d. art. învechírii s. f., g.-d. art. învestírii; pl. învestíri
înveciná vb., ind. prez. 1 sg. învecinéz, învestitór s. m., pl. învestitóri
3 sg. ºi pl. învecineázã învestitúrã s. f., g.-d. art. învestitúrii; pl.
învecináre s. f., g.-d. art învecinärii învestitúri
învederá vb., ind. prez. 1 sg. învederéz, înveºmântá vb., ind. prez. 1 sg.
3 sg. ºi pl. învedereázã înveºm÷nt, 3 sg. ºi pl. înveºmânteázã/
învederát adj. m., pl. învederáþi; f. sg. înveºm÷ntã
învederátã, pl. învederáte înveºmântáre s. f., g.-d. art. înveºmân-
învelí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. tärii; pl. înveºmântäri
învelésc, imperf. 3 sg. înveleá; conj. înveºnicí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl.
prez. 3 sg. ºi pl. înveleáscã înveºnicésc, imperf. 3 sg. înveºniceá;
învelíre s. f., g.-d. art. învelírii; pl. învelíri conj. prez. 3 sg. ºi pl. înveºniceáscã
învelíº s. n., pl. învelíºuri învéºte vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. învésc,
învelitoáre s. f., g.-d. art. învelitórii; pl. 2 sg. învéºti, perf. s. 1 sg. învãscúi; conj.
învelitóri prez. 3 sg. ºi pl. înveáscã; part. învãscút
înveniná vb., ind. prez. 1 sg. înveninéz, înviá vb. (sil. -vi-a), ind. ºi conj. prez. 1
3 sg. ºi pl. învenineázã ºi 2 sg. învíi, 3 sg. ºi pl. învíe, 1 pl. înviém
învenináre s. f., g.-d. art. înveninärii; (sil. -vi-em); ger. înviínd (sil. -vi-ind)
pl. înveninäri înviére s. f. (sil. -vi-e-), g.-d. art. înviérii
înverºuná vb., ind. prez. 1 sg. înviforá vb., ind. prez. 3 sg. înviforeázã
înverºunéz, 3 sg. ºi pl. înverºuneázã învolburá vb., ind. prez. 3 sg. ºi pl.
înverºunáre s. f., g.-d, art. înverºunärii; învólburã/învolbureázã
pl. înverºunäri învólt adj. m., pl. învólþi; f. sg. învoáltã,
înverzí vb., ind. prez 3 sg. înverzéºte, pl. învoálte
3 pl. înverzésc, imperf. 3 sg. înverzeá; învrãjbí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl.
conj. prez. 3 sg. ºi pl. înverzeáscã învrãjbésc, imperf. 3 sg. învrãjbeá; conj.
înverzíre s. f., g.-d. art. înverzírii prez. 3 sg. ºi pl. învrãjbeáscã
înverzitór adj. m., pl. înverzitóri; f. sg. înzestrá vb., ind. prez. 1 sg. înzestréz,
ºi pl. înverzitoáre 3 sg. ºi pl. înzestreázã; conj. prez. 3 sg.
înveselí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. ºi pl. înzestréze
înveselésc, imperf. 3 sg. înveseleá; conj. înzorzoná vb., ind. prez. 1 sg.
prez. 3 sg. ºi pl. înveseleáscã înzorzonéz, 3 sg. ºi pl. înzorzoneázã
CUPRINS
211

jabóu s. n., art. jabóul; pl. jabóuri


j jená vb., ind. prez. 1 sg. jenéz, 3 sg. ºi
jachétã s. f., pl. jachéte pl. jeneázã
jad s. n., pl. jáduri jenánt adj. m., pl. jenánþi; f. sg. jenántã,
jaf s. n., pl. jáfuri pl. jenánte
jaguár s. m. (sil. -guar), pl. jaguári jénã s. f., g.-d. art. jénei
jalón s. n., pl. jaloáne jep s. m., pl. jepi
jaloná vb., ind. prez. 1sg. jalonéz, 3 sg. jérbã s. f., g.-d. art. jérbei; pl. jérbe
ºi pl. jaloneázã jerséu s. n., art. jerséul; pl. jerséuri /jersée
jaluzeá s. f., art. jaluzeáua, g.-d. art. jértfã s. f. (sil. jert-), g.-d. art. jértfei; pl.
jaluzélei; pl. jaluzéle jértfe
jambiérã s. f. (sil. -bi-e-), g.-d. art. jet (curent de lichid sau de gaz) s. n.,
jambiérei; pl. jambiére pl. jéturi
jambón s. n., pl. jamboáne jet (avion cu reacþie) s. n. [pron. engl.
jandárm s. m., pl. jandármi get], pl. jéturi
jántã (tehn.) s. f., g.-d. art. jántei; pl. jetón s. n., pl. jetoáne
jánte jeþ/jilþ s. n., pl. jéþuri / jílþuri
jar s. n. jgheab s. n., pl. jgheáburi
jardiniérã s. f. (sil. -ni-e-), g.-d. art. jiclór s. n. (sil. -clor), pl. jicloáre
jardiniérei; pl. jardiniére jigódie s. f. (sil. -di-e), art. jigódia (sil.
jarét s. n., pl. jaréte -di-a), g.-d. art. jigódiei ; pl. jigódii, art.
jargón s. n., pl. jargoáne jigódiile (sil. -di-i-)
jartiérã s. f. (sil. -ti-e), g.-d. art. jartiérei; jílav adj. m., pl. jílavi; f. sg. jílavã, pl.
pl. jartiére (ºi jaretiérã in îmbinarea jílave
Ordinul Jaretierei) jilétcã s. f., g.-d. art. jilétcii ; pl. jilétci
jasp s. n. jímblã s. f., g.-d. art. jímblei; pl. jímble
jaz s. n., (orchestre) pl. jázuri jind s. n.
jder s. m., pl. jderi jinduí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl.
jefuí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. jefuiésc, jinduiésc imperf. 3 sg. jinduiá; conj.
imperf. 3 sg. jefuiá; conj. prez. 3 sg. ºi prez.3 sg. ºi pl. jinduiáscã
pl. jefuiáscã jíntiþã s. f., g.-d. art. jíntiþei
jejún s. n., pl. jejúnuri jir s. n.
jelánie s. f. (sil. -ni-e), art. jelánia (sil. jitár s. m., pl. jitári
-ni-a), g. -d. art. jelániei; pl. jelánii, art. jitnicér s. m., pl. jitnicéri
jelániile (sil. -ni-i- ) jítniþã s. f., g.-d. art. jítniþei ; pl. jítniþe
jelér s. m., pl. jeléri jivínã s. f., g.-d. art. jivínei; pl. jivíne
jeléu s. n., art. jeléul; pl. jeléuri jivráj s. n. (sil. -vraj)
j jneápãn 212
jneápãn s. m., pl. jnépeni art. judecãtoríei; pl. judecãtoríi, art.
joágãr s. n., pl. joágãre judecãtoríile
joántã s. f., g.-d. art. joántei; pl. joánte judéþ (primar, judecãtor) s. m., pl. judéþi
joárdã s. f., g.-d. art. joárdei; pl. joárde judéþ (unitate administrativ-teri-
jobén s. n., pl. jobénuri torialã, judecatã) s. n., pl. judéþe
jochéu s. m., art. jochéul; pl. jochéi, art. judeþeán adj. m., pl. judeþéni; f. sg.
jochéii judeþeánã, pl. judeþéne
joimãríþã s. f., g.-d. art. joimãríþei; pl. judiciár adj. m. (sil. -ci-ar), pl. judiciári;
joimãríþe f. sg. judiciárã, pl. judiciáre
joncþiúne s. f. (sil. jonc-þi-u-), g.-d. art. judiciós adj. m. (sil. -ci-os), pl. judicióºi;
joncþiúnii; pl. joncþiúni f. sg. judicioásã, pl. judicioáse
jonglá vb., ind. prez. 1 sg. jongléz, 3 sg. judiciozitáte s. f. (sil. -ci-o-), g.-d. art.
ºi pl. jongleázã judiciozitäþii; pl. judiciozitäþi
jonglér s. m., pl. jongléri júdo s. n. [j pron. gi]
joule s. m. [pron. engl. giul/ fr. jul], judocán s. m. [j pron. gi], pl. judocáni
pl. jouli; simb. J jug s. n., pl. júguri
joviál adj. m. (sil. -vi-al), pl. joviáli; jugál s. n., adj. m., pl. jugáli; f. sg.
f. sg. joviálã, pl. joviále jugálã, pl. jugále
jovialitáte s. f. (sil. -vi-a-), g.-d. art. jugán s. m., pl. jugáni
jovialitäþii; pl. jovialitäþii jugástru s. m., art. jugástrul; pl. jugáºtri,
jubilá vb., ind. prez. 1 sg. jubiléz, 3 sg. art. jugáºtrii
ºi pl. jubileázã jugãnár s. m., pl. jugãnári
jubiléu s. n., art. jubiléul; pl. jubilée jugãní vb., ind. prez. 1 sg. si 3 pl.
jubiliár adj. m. (sil. -li-ar), pl. jubiliári; jugãnésc, imperf. 3 sg. jugãneá; conj.
f. sg. jubiliárã, pl. jubiliáre prez. 3 sg. ºi pl. jugãneáscã
jucãtór s. m., pl. jucãtóri jugãníre s. f., g.-d. art. jugãnírii
júde s. m., pl. juzi jugãnít adj. m., pl. jugãníþi
judecá vb., ind. prez. 1 sg. júdec, 3 sg. juglandacée s. f., pl. (sil. -glan-) [j pron.
ºi pl. júdecã i] juglandacée
judecáre s. f., g.-d. art. judecärii; pl. juglónã s . f., pl. juglóne
judecäri jugulá vb., ind. prez. 1 sg. juguléz, 3 sg.
judecátã s. f., g.-d. art. judecäþii; pl. ºi pl. juguleázã
judecäþi jugulár adj. m., pl. jugulári; f. sg.
judecãtoáre s. f., g.-d. art. judecãtoárei; jugulárã, pl. juguláre
pl. judecãtoáre juguláre s. f., g.-d. art. jugulärii; pl.
judecãtór s. m., pl. judecãtóri juguläri
judecãtoreásã s. f., g.-d. art. judecã- jugulográmã s. f., pl. jugulográme
torései; pl. judecãtorése juisá vb. (sil. ju-i-), ind. prez. 3 sg. ºi
judecãtorésc adj. m., f. judecãtoreáscã; pl. juiseázã; conj. prez. 3 sg. ºi pl. juiséze
pl. m. ºi f. judecãtoréºti juisáre s. f. (sil. ju-i-), g.-d. art. juisãrii;
judecãtoríe s. f., art. judecãtoría, g.-d. pl. jisãri
213 jupón j
juisénþã s. f., pl. juisénþe junghiá vb. (sil. -ghi-a), ind. ºi conj.
juisór s. m. (sil. ju-i-), pl. juisóri prez. 1 ºi 2 sg. júnghii, 3 sg. ºi pl. júnghie
jujéu s. n., art. jujéul; pl. jujéie (sil. -ghi-e), 1 pl. junghiém (sil. -ghi-em);
jujúb s. m., pl. jujúbi ger. junghiínd (sil. -ghi-ind)
jujubiér s. m., pl. jujubiéri junghiére s. f. (sil. -ghi-e-), g.-d. art.
júlfã s. f., g.-d. art. júlfei; pl. júlfe junghiérii; pl. junghiéri
julí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. julésc, junghietór adj. m. (sil. -ghi-e-), pl.
imperf. 3 sg. juleá; conj. prez. 3 sg. ºi junghietóri; f. sg. ºi pl. junghietoáre
pl. juleáscã junghietúrã s. f. (sil. -ghi-e-), g.-d. art.
julíre s. f., g.-d. art. julírii; pl. julíri junghietúrii; pl. junghietúri
julitúrã s. f., g.-d. art. julitúrii; pl. julitúri júnglã s. f., g.-d. art. júnglei; pl. júngle
jumárã s. f., pl. (rest de la topirea juníe s. f., art. junía, g.-d. juníi, art. juníei
slãninei) jumäri juníme s. f., g.-d. art. junímii; pl. juními
jumãtáte s. f., g.-d. art. jumãtäþii; pl. junimísm s. n.
jumãtäþi juníncã s. f., g.-d. art. juníncii; pl. junínci
jumãtãþí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. juniór (sportiv) s. m., adj. m. (sil.
jumãtãþésc, imperf. 3 sg. jumãtãþeá; -ni-or), pl. junióri; f. sg. junioárã (sil.
conj. prez. 3 sg. ºi pl. jumãtãþeáscã -ni-oa-), g.-d. art. junioárei, pl. junioáre
jumuleálã s. f., g.-d. art. jumulélii; pl. juniór (fiul) s. m. (sil. -ni-or); abr. jr
jumuléli juniorát s. n. (sil. -ni-o-)
jumulí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. junt s. n., pl. júnturi
jumulésc, imperf. 3 sg. jumuleá; conj. júntã s. f. [ j pron. sp. h ], g.-d. art.
prez. 3 sg. ºi pl. jumuleáscã júntei; pl. júnte
jumulíre s. f., g.-d. art. jumulírii; pl. jupán s. m., pl. jupáni
jumulíri jupániþã s. f., g.-d. art. jupániþei; pl.
juncán s. m., pl. juncáni jupániþe
juncánã s. f., g.-d. art. juncánei; pl. júpã s. f., g.-d. art. júpei; pl. júpe
juncáne jup÷n s. m., pl. jup÷ni
juncáncã s. f., g.-d. art. juncáncei; pl. jupâneásã s. f., g.-d. art. jupânései; pl.
juncánce jupânése
júncã s. f., g.-d. art. júncii; pl. junci jupâneºícã s. f., g.-d. art. jupâneºícãi /
junctúrã s. f. (sil. junc-), g.-d. art. jupâneºíchii; pl. jupâneºíci
junctúrii; pl. junctúri jupâníþã s. f., g.-d. art. jupâníþei; pl.
júne adj. m., s. m., pl. juni; f. sg. júnã, jupâníþe
pl. júne jupí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. jupésc,
junél s. m., pl. junéi, art. junéii imperf. 3 sg. jupeá; conj. prez. 3 sg. ºi
junelẠs. m., pl. juneláºi pl. jupeáscã
junéþe s. f., art. junéþea, g.-d. art. junéþii; jupíre s. f., g.-d. art. jupírii; pl. jupíri
pl. junéþi jupitór s. m., adj. m., pl. jupitóri; f. sg.
junghér s. n., pl. junghére ºi pl. jupitoáre, g.-d. sg. art. jupitoárei
junghi s. n., art. júnghiul; pl. júnghiuri jupón s. n., pl. jupoáne
j jupuí 214
jupuí vb., ind. ºi conj. prez. 3 sg. ºi pl. jurístã s. f., pl. juríste
jupoáie, imperf. 3 sg. jupuiá; ger. jupuínd júriu s. n. [-riu pron. -rìu], art. júriul;
jupuiálã s. f., g.-d. art. jupuiélii; pl. jupuiéli pl. júrii, art. júriile (sil. -ri-i-)
jupuíre s. f., g.-d. art. jupuírii; pl. jupuíri jurizáre s .f., g.- d. art. jurizärii
jupuitór adj. m., s. m., pl. jupuitóri; jur-împrejúr loc. adv.
f. sg. ºi pl. jupuitoáre jurnál s. n., pl. jurnále
jupuitúrã s. f., g.-d. art. jupuitúrii; pl. jurnaliér adj. m. (sil. -li-er), pl.
jupuitúri jurnaliéri; f. sg. jurnaliérã, pl. jurnaliére
jur s. n., pl. júruri jurnalísm s. n.
jurá vb., ind. prez. 1 sg. júr, 3 sg. ºi pl. jurnalíst s. m., pl. jurnalíºti
júrã jurnalístã s. f., pl. jurnalíste
juráre s. f., g.-d. art. jurärii; pl. juräri jurnalístic adj. m., pl. jurnalístici; f. sg.
jurásic adj. m., pl. jurásici; f. sg. jurnalísticã, pl. jurnalístice
jurásicã, pl. jurásice jurnalísticã s. f., g.-d. art. jurnalísticii
jurásic s. n. juruí (a fãgãdui, a roti) vb., ind. prez.
jurát s. m., pl. juráþi 1 sg. ºi 3 pl. juruiésc, imperf. 3 sg.
jurãm÷nt s. n., pl. jurãmínte juruiá; conj. prez. 3 sg. ºi pl. juruiáscã
jurãtoáre s. f., g.-d. art. jurãtoárei; pl. juruínþã s. f., g.-d. art. juruínþei; pl.
jurãtoáre juruínþe
jurãtór s. m., pl. jurãtóri just adj. m., pl. juºti; f. sg. jústã, pl. júste
juri (juraþi) s. m. pl. justéþe s. f., art. justéþea, g.-d. art. justéþei
jurídic adj. m., pl. jurídici; f. sg. justificá vb., ind. prez.1 sg. justífic,
jurídicã, pl. jurídice 3 sg. ºi pl. justíficã
juridicéºte adv. justificábil adj. m., pl. justificábili; f. sg.
juridicitáte s. f., g.- d. art. juridicitäþii justificábilã, pl. justificábile
jurimetríe s. f., g.- d. art. jurimetríei justificatív adj. m., pl. justificatívi; f. sg.
jurisconsúlt s. m., pl. jurisconsúlþi justificatívã, pl. justificatíve
jurisconsúltã s. f., g.-d. art. juriscon- justiþiábil s. m. (sil. -þi-a-), pl. justiþiábili
súltei; pl. jurisconsúlte justiþiábilã s. f. (sil. -þi-a-), g.-d. art.
jurisdícþie s. f. (sil. -þi-e), art. jurisdícþia justiþiábilei; pl. justiþiábile
(sil.-þi-a), g.-d. art. jurisdícþiei; pl. justiþiár adj. m. (sil. -þi-ar), pl. justiþiári;
jurisdícþii, art. jurisdicþíile (sil. -þi-i-) f. sg. justiþiárã, pl. justiþiáre
jurisdicþionál adj. m. (sil. -þi-o-), pl. justíþie s. f. (sil. -þi-e), art. justíþia (sil.
jurisdicþionáli; f. sg. jurisdicþionálã, pl. -þi-a), g.-d. justíþii, art. justíþiei
jurisdicþionále juveníl adj. m., pl. juveníli; f. sg.
jurisprudénþã s. f., g.-d. art. juris- juvenílã, pl. juveníle
prudénþei; pl. jurisprudénþe juvéte s. m., pl. juvéþi
jurisprudenþiál adj. m., pl. jurispru- juxtaliniárã /juxtalineárã adj. f. (sil.
denþiáli; f sg. jurisprudenþiálã, pl. -ni-a-/-ne-a-), pl. juxtaliniáre/juxtalineáre
jurisprudenþiále juxtapúnere s. f., g.-d. art. juxtapúnerii;
juríst s. m., pl. juríºti pl. juxtapúneri
CUPRINS
215

kabíli s. m. pl. (sil. -bili)


k kasolít s. n.
kainít s. n. (sil. ka-i- ) káva s. f.
káizer (împãrat) s. m. (sil. kai-) [-er kazáh s. m., adj. m., pl. kazáhi; f. sg.
pron. germ. -ãr], pl. káizeri kazáhã, g.-d. art. kazáhei, pl. kazáhe
káizer (afumãturã ) s. n. (sil. kai-) [-er kedív s. m., pl. kedívi
pron. germ. -ãr] kélvin s. m.
kakemóno s. n. kéndo s. m.
kakí adj. invar. kendóka s. m.
kakí s. n., art. kakíul kenoglosíe s. f., g.-d. art. kenoglosíei
kala-azár s. n. kenotrón s. n. (sil. -tron), pl. kenotroáne
kalam s. n. kenyán s. m., adj. m. (sil. -ny-an), pl.
kaliemie s. f., g.-d. art. kaliemiei kenyéni (sil. -ny-eni); f. sg. kenyánã, g.-d.
kalipatron s. n. (sil. -tron), pl. kalipa- art. kenyénei, pl. kenyéne
troane keramít s. n.
káliu s. n. [-liu pron. -lìu], art. káliul; kerdométru s. n., pl. kerdométre
simb. K kerosén s. n.
kamála s. m. kéta s. f.
kamikáze s. m., s. n. keynesísm s. n.
kampuchián s. m., adj. m. (sil. -chi-an) khmer s. m., adj. m. [kh pron. c], pl.
[-chi pron. -ci-], pl. kampuchiéni; f. sg. khméri; f. sg. khmérã , g.-d. art. khmérei,
kampuchiánã, g.-d. art. kampuchiénei, pl. khmére
pl. kampuchiéne kidnapá vb., ind. prez. 3 sg. ºi pl.
kanthál s. n., pl. kanthále kidnapeázã
kantián adj. m., s. m. (sil. -ti-an), pl. kanti- kieselgúr s. n. [kies- pron. germ. chiz-]
éni (sil. -ti-eni); f. sg. kantiánã, pl. kantiéne kieserít s. n. [kies- pron. chiz-]
kantianísm s. n. (sil. -ti-a-) kieveán s. m., adj. m., pl. kievéni; f. sg.
kantísm s. n. kieveánã, g.-d. art. kievénei, pl. kievéne
kaón s. m., pl. kaóni kil/kílo s. n., pl. kíle/kílo
káppa s. m.; scris k kiln s. n.
karaté s. n. kiloampér s. m., pl. kiloampéri
karatéka s. m., s. f. kiloampermétru s. n.
karatíst s. m., pl. karatíºti kilobyte [pron. chilo-báit] s. m., pl.
karatístã s. f., pl. karatíste kilobyþi
karibú s. m. kilocaloríe s. f., art. kilocaloría, g.-d. art.
kárling s. n., pl. kárlinguri kilocaloríei; pl. kilocaloríi, art. kiloca-
kárma s. f. loríile; simb. kcal
k kilocíclu 216
kilocíclu s. m. (sil. -clu), art. kilocíclul; kilowátt s. m., pl. kilowáþi; simb. kW
pl. kilocícli, art. kilocíclii; simb. kc kilowátt-órã s. m., pl. kilowáþi-órã;
kiloelectrón-volt s. m., pl. kiloelec- simb. kWh
trón-volþi; simb. keV kilt s. m.
kilográm s. n. (sil. -gram), pl. kilográme; kimberlít s. n., pl. kimberlíte
simb. kg kimeridgián adj. m. (sil. -dgi-an) [-dgi-
kilográm-fórþã s. n. (sil. -gram), art. pron. -gi-], pl. kimeridgiéni (sil. -dgi-eni);
kilográmul-fórþã; pl. kilográme-fórþã; f. sg. kimeridgiánã, pl. kimeridgiéne
simb. kgf kimeridgián s. n. (sil. -dgi-an) [-dgi-
kilográm-fórþã-métru s. n. (sil. -gram-, pron. -gi-]
-tru), art. kilográmul-fórþã-métru; pl. kinescóp s. n., pl. kinescoápe
kilográme-fórþã-métru; simb. kgf.m kinetografíe s. f., g.-d. art. kinetografíei
kilogrammétru s. m. (sil. -gram-, -tru), kinorámã s. f., pl. kinoráme
art. kilogrammétrul; pl. kilogrammétri, kirghíz s. m., adj. m., pl. kirghízi; f. sg.
art. kilogrammétrii; simb. kgm kirghízã, pl. kirghíze
kilohértz s. m. [tz pron. þ], pl. kilohértzi; kirghizã s. f., pl. kirghíze
simb. kHz kiselgúr s. n.
kilojoule s. m. [-joule pron. engl. -gìul/ kiº-miº s. n.
fr. -jul ], pl. kilojouli; simb. kJ kit s. n., pl. kíturi
kilolítru s. m. (sil. -tru), art. kilolítrul; kíwi s. f. invar.
pl. kilolítri, art. kilolítrii; simb. kl klippã s. f.
kilometrá vb. (sil. -tra), ind. prez. 1 sg. koála s. f. (sil. ko-a-)
kilometréz, 3 sg. ºi pl. kilometreázã koblenzián s. n. [zi-an pron. -þi-an]
kilometráj s. n. (sil. -traj), pl. kilometráje kódak s. n.
kilometráre s. f. (sil. -tra-), g.-d. art. koiné s. f. / s. n. (sil. koi-)
kilometrärii; pl. kilometräri kóvar s. n.
kilométric adj. m. (sil. -tric), pl. kilo- kraft s. n.
métrici; f. sg. kilométricã, pl. kilométrice krarupizáre s. f., g.-d. art. krarupizärii
kilométru s. m. (sil. -tru), art. kilométrul; kremlinológ s. m., pl. kremlinológi
pl. kilométri, art. kilométrii; simb. km krennerít s. n.
kilomól s. m., pl. kilomóli kriptón s. n., simb. Kr
kiloóhm s. m., pl. kiloóhmi krónprinz s. m. [z pron. þ]
kilotónã s. f., g.-d. art. kilotónei; pl. kungurián adj. m. (sil. -ri-an), pl.
kilotóne; simb. kt kunguriéni (sil. -ri-eni); f. sg. kungu-
kilotónic adj. m., pl. kilotónici; f. sg. riánã, pl. kunguriéne
kilotónicã; pl. kilotónice kungurián s. n. (sil. -ri-an)
kilovár s. m., pl. kilovári; simb. kVAR kurd s. m., adj. m., pl. kurzi; f. sg. kúrdã,
kilovólt s. m., pl. kilovólþi; simb. kV g.-d. art. kúrdei, pl. kúrde
kilovoltampér s. m. (sil. mf. -volt-), pl. kurúmã s. f., g.-d. art. kurúmei; pl. kurúme
kilovoltampéri; simb. kVA kuweitián adj. m., pl. kuweitiéni; f. sg.
kilovoltmétru s. n., pl. kilovoltmétre kuweitiánã, pl. kuweitiéne
CUPRINS
217

labfermént s. m., pl. labferménþi


l lactifér adj. m., pl. lactiféri; f. sg.
labiát adj. m. (sil. -bi-at), pl. labiáþi; lactiférã, pl. lactifére
f. sg. labiátã, pl. labiáte lactodensimétru s. n., pl. lactoden-
labiátã s. f., pl. labiáte simétre
labíl adj. m., pl. labíli; f. sg. labílã, pl. lactofermént s. m., pl. lactoferménþi
labíle lactoflavínã s. f. (sil. -fla-), g.-d. art.
labilitáte s. f., g.-d. art. labilitäþii lactoflavínei
labirínt s. n., pl. labirínturi lactométru s. n. (sil. -tru), art.
lábium s. n. (sil. -bi-um) lactométrul; pl. lactométre
laboránt s. m., pl. laboránþi lactovegetarián adj. m. (sil. -ri-an), pl.
laborántã s. f., pl. laboránte lactovegetariéni (sil. -ri-eni); f. sg.
laboratór s. n., pl. laboratoáre lactovegetariánã, pl. lactovegetariéne
laboriós adj. m. (sil. -ri-os), pl. laborióºi; lactózã s. f., g.-d. art. lactózei
f. sg. laborioásã, pl. laborioáse lacunár adj. m., pl. lacunári; f. sg.
lábrum s. n. (sil. -brum) lacunárã, pl. lacunáre
lac (apã stãtãtoare, soluþie) s. n., pl. lacúnã s. f., g.-d. art. lacúnei; pl. lacúne
lácuri lacústru adj. m., pl. lacúºtri; f. sg.
lac (piele) s. n., pl. lácuri lacústrã, pl. lacústre
lachéu s. m., art. lachéul; pl. lachéi, art. lágãr s. n., pl. lágãre
lachéii lagénã s. f., g.-d. art. lagénei; pl. lagéne
lacónic adj. m., pl. lacónici; f. sg. lagunár adj. m., pl. lagunári; f. sg.
lacónicã, pl. lacónice lagunárã, pl. lagunáre
lacrimogén adj. m. (sil. -cri-), pl. lagúnã s. f., g.-d. art. lagúnei; pl. lagúne
lacrimogéni; f. sg. lacrimogénã, pl. lai adj. m., f. láie; pl. m. ºi f. lãi
lacrimogéne láic adj. m., pl. láici; f. sg. láicã, pl. láice
lactámã s. f., g.-d. art. lactámei; pl. laicizá vb. (sil. la-i-), ind. prez. 1 sg.
lactáme laicizéz, 3 sg. ºi pl. laicizeázã; conj. prez.
lactát adj. m., pl. lactáþi; f.sg. lactátã, 3 sg. ºi pl. laicizéze
pl. lactáte láie s. f.
lactát (chim.) s. m., pl. lactáþi láinic s. m., pl. láinici
lactáþie s. f. (sil. -þi-e-), art. lactáþia (sil. láinicã s. f., g.-d. art. láinicei; pl. láinice
-þi-a), g.-d. art. lactáþiei; pl. lactáþii láitmotiv s. n. (sil. lait-), pl. láitmotive
lactázã s. f., g.-d. art. lactázei; pl. laleá s. f., art. laleáua, g.-d. art. lalélei;
lactáze pl. laléle
láctic adj. m., pl. láctici; f. sg. lácticã, láma s. m. invar.
pl. láctice lamarckísm s. n. [-ckism pron. -chism]
l lámã 218
lámã s. f., g.-d. art. lámei; pl. láme lanolínã s. f., g.-d. art. lanolínei; pl.
lambrechín s. n., pl. lambrechíne lanolíne
lambríu s. n., art. lambríul; pl. lambríuri lansá vb., ind. prez. 1 sg. lanséz, 3 sg.
lamélã s. f., g.-d. art. lamélei; pl. laméle ºi pl. lanseázã
lamelibranhiát adj. m. (sil. -bran-hi-at), lansétã s. f., pl. lanséte
pl. lamelibranhiáþi; f. sg. lamelibran- lantán s. n., simb. La
hiátã, pl. lamelibranhiáte lantanídã s. f., pl. lantaníde
lamelifórm adj. m., pl. lamelifórmi; lanþ s. n., pl. lánþuri
f. sg. lamelifórmã, pl. lamelifórme lanþétã s. f., pl. lanþéte
lamentá vb., ind. prez. 1 sg. lamentéz, lapidá vb., ind. prez. 1 sg. lapidéz, 3 sg.
3 sg. ºi pl. lamenteázã ºi pl. lapideázã
lamentábil adj. m., pl. lamentábili; f. sg. lapidár adj. m., pl. lapidári; f. sg.
lamentábilã, pl. lamentábile lapidárã, pl. lapidáre
laminá vb., ind. prez. 1 sg. laminéz, lapidáriu s. n. [-riu pron. -rìu], art. lapi-
3 sg. ºi pl. lamineázã dáriul; pl. lapidárii, art. lapidáriile (sil.
laminár adj. m., pl. laminári; f. sg. -ri-i-)
laminárã, pl. lamináre lapiéz (sil. -pi-ez)/lapiáz (sil. -pi-az)
lamináre s. f., g.-d. art. laminärii; pl. s. n., pl. lapiézuri/lapiázuri
laminäri lapislazúli s. n. (sil. -zu-li)
laminát (acþiune, produs) s. n., lapón s. m., adj. m., pl. lapóni; f. sg.
(produse) pl. lamináte lapónã, g.-d. art. lapónei, pl. lapóne
laminatoáre s. f., g.-d. art. laminatoárei; lápoviþã s. f., g.-d. art. lápoviþei; pl.
pl. laminatoáre lápoviþe
laminatór s. m., pl. laminatóri lápsus s. n., pl. lápsusuri
laminór s. n., pl. laminoáre lápte (mulsoare) s. m., pl. lápþi
lampadár s. n., pl. lampadáre lápte s. n., (feluri, produse din lapte)
lampás s. n., pl. lampásuri pl. läpturi
lámpã s. f., g.-d. art. lämpii; pl. lãmpi lapþi (la peºti) s. m. pl.
lampión s. n. (sil. -pi-on), pl. lampioáne larghéþe s. f., art. larghéþea, g.-d. art.
lámurã s. f., g.-d. art. lámurii larghéþei
lan s. n., pl. lánuri lárice s. f., g.-d. art. láricii; pl. lárici
lánce s. f., art. láncea, g.-d. art. läncii; larínge s. n., pl. larínge
pl. lãnci laringítã s. f., pl. laringíte
lanceolát adj. m. (sil. -ce-o-), pl. laringológ s. m., pl. laringológi
lanceoláþi; f. sg. lanceolátã, pl. laringológã s. f., g.-d. art. laringológei;
lanceoláte pl. laringológe
landóu s. n., art. landóul; pl. landóuri lármã s. f., g.-d. art. lármei; pl. lárme
langurós adj. m., pl. languróºi; f. sg. lárvã s. f., g.-d. art. lárvei; pl. lárve
languroásã, pl. languroáse lascív adj. m., pl. lascívi; f. sg. lascívã,
langústã s. f., g.-d. art. langústei; pl. pl. lascíve
langúste lascivitáte s. f., g.-d. art. lascivitäþii
219 leál l
láser s. n., pl. lásere lavaliérã s. f. (sil. -li-e-), g.-d. art.
laº adj. m., s. m., pl. laºi; f. sg. láºã, pl. lavaliérei; pl. lavaliére
láºe lavándã s. f., g.-d. art. lavándei; pl.
laºitáte s. f., g.-d. art. laºitäþii; (fapte) lavánde
pl. laºitäþi lávã s. f., g.-d. art. lávei; pl. láve
latént adj. m., pl. laténþi; f. sg. laténtã, lavínã s. f., g.-d. art. lavínei; pl. lavíne
pl. laténte láviþã s. f., g.-d art. láviþei; pl. láviþe
laterál adj. m., pl. lateráli; f. sg. laterálã, lavoár s. n. (sil. -voar), pl. lavoáre
pl. laterále lawrénþiu s n. (law- pron. lo-, -þiu pron.
látex s. n., pl. látexuri -þìu), art. lawrénþiul; simb. Lw
laticifér s. n., pl. laticifére lax adj. m., pl. lacºi; f. sg. láxã, pl. láxe
latifundiár adj. m., s. m. (sil. -di-ar), pl. laxatív adj. m., pl. laxatívi; f. sg.
latifundiári; f. sg. latifundiárã, pl. laxatívã, pl. laxatíve
latifundiáre laxatív s. n., pl. laxatíve
latifúndiu s. n. [-diu pron. -dìu], art. lazarét s. n., pl. lazaréte/lazaréturi
latifúndiul; pl. latifúndii, art. lazurít s. n.
latifúndiile (sil. -di-i-) lãcrimioárã s. f. (sil. -cri-mioa-), g.-d.
latín s. m., adj. m., pl. latíni; f. sg. art. lãcrimioárei; pl. lãcrimioáre
latínã, g.-d. art. latínei, pl. latíne lãl÷u adj. m., pl. lãl÷i; f. sg. lãl÷ie, pl.
latinísm s. n., (cuvinte) pl. latinísme lãl÷ie/lãl÷i
latiníst s. m., adj. m., pl. latiníºti; f. sg. lãnciér s. m. (sil. -ci-er), pl. lãnciéri
latinístã, pl. latiníste lãptiºór (bot.) s. m., pl. lãptiºóri
latinitáte s. f., g.-d. art. latinitäþii lãptiºór (substanþã) s. n.
latinizánt adj. m., pl. latinizánþi; f. sg. lãptóc s. n., pl. lãptoáce
latinizántã, pl. latinizánte lãstár s. m., pl. lãstári
latitúdine s. f., g.-d. art. latitúdinii; pl. lãstún s. m., pl. lãstúni
latitúdini lãturálnic adj. m., pl. lãturálnici; f. sg.
latrínã s. f. (sil. -tri-), g.-d. art. latrínei; lãturálnicã, pl. lãturálnice
pl. latríne lãturẠadj. m., s. m., pl. lãturáºi; f. sg.
láturã s. f., art. látura, g.-d. art. láturii; lãturáºã, pl. lãturáºe
pl. láturi (ºi lãturi în expr.: în lãturi) lãþíme s. f., g.-d. art. lãþímii; pl. lãþími
laudatív adj. m. (sil. la-u-), pl. lãúntric adj. m., pl. lãúntrici; f. sg.
laudatívi; f. sg. laudatívã, pl. laudatíve lãúntricã, pl. lãúntrice
láudã s. f. (sil. la-u-), g.-d. art. láudei; lãútã s. f., pl. lãúte
pl. láude lãúzã s. f., g.-d. art. lãúzei; pl. lãúze
láur s. m., pl. láuri lãuzíe s. f. (sil. lã-u-), art. lãuzía, g.-d.
laureát s. m.(sil. la-u-re-at), pl. laureáþi lãuzíi, art. lãuzíei; pl. lãuzíi
laureátã s. f. (sil. la-u-re-a-), pl. laureáte leágãn s. n., pl. leágãne
lavábil adj. m., pl. lavábili; f. sg. leah s. m., pl. leºi
lavábilã, pl. lavábile leáhã s. f., pl. léhe
lavabóu s. n., art. lavabóul; pl. lavabóuri leál adj. m., pl. leáli; f. sg. leálã, pl. leále
l leásã 220
leásã s. f., g.-d. art. lései; pl. lése legendár adj. m., pl. legendári; f. sg.
leat (soldat) s. m., pl. leþi legendárã, pl. legendáre
leat (an, contingent) s. n., pl. leáturi legéndã s. f., g.-d. art. legéndei; pl.
leaþ s. n., pl. leáþuri legénde
lébãdã s. f., g.-d. art. lébedei; pl. lébede léghe s f., g.-d. art. léghei; pl. léghe
lébãrvurºt s. m., pl. lébãrvuºti légic adj. m., pl. légici; f. sg. légicã, pl.
lectícã s. f., g.-d. art. lectícii; pl. lectíci légice
léctor s. m., pl. léctori legiferá vb., ind. prez. 1 sg. legiferéz,
lectorát s. n., pl. lectoráte 3 sg. ºi pl. legifeázã
léctorã s. f., g.-d. art. léctorei; pl. léctore legionár s. m., adj. m. (sil. -gi-o-), pl.
lecturá vb., ind. prez. 1 sg. lecturéz, legionári; f. sg. legionárã, g.-d. art.
3 sg. ºi pl. lectureázã legionárei, pl. legionáre
lectúrã s. f., g.-d. art. lectúrii; pl. lectúri legislatív adj. m., pl. legislatívi; f. sg.
lécþie (ped.) s. f. (sil. -þi-e), art. lécþia legislatívã, pl. legislatíve
(sil. -þi-a), g.-d. art. lécþiei; pl. lécþii, art. legislatúrã s. f., g.-d. art. legislatúrii; pl.
lécþiile (sil. -þi-i) legislatúri
lefegíu s. m., art. lefegíul; pl. lefegíi, art. legisláþie s. f. (sil. -þi-e), art. legisláþia
lefegíii (sil. -þi-a), g.-d. art. legisláþiei; pl.
léfter adj. m., pl. léfteri; f. sg. léfterã, pl. legisláþii, art. legisláþiile (sil. -þi-i-)
léftere legíst adj. m., s. m., pl. legíºti
legá (a uni) vb., ind. prez. 1 sg. lég, legístã s. f., pl. legíste
3 sg. ºi pl. leágã legitáte s. f., g.-d. art. legitäþii; pl. legitäþi
legá (a lãsa prin testament) vb., ind. legítim adj. m., pl. legítimi; f. sg.
prez. 1 sg. leghéz, 3 sg. ºi pl. legheázã legítimã, pl. legítime
legál adj. m., pl. legáli; f. sg. legálã, pl. legitimá vb., ind. prez. 1 sg. legitiméz,
legále 3 sg. ºi pl. legitimeázã
legalitáte s. f., g.-d. art. legalitäþii; pl. legitimáþie s. f. (sil. -þi-e), art. legitimáþia
legalitäþi (sil. -þi-a), g.-d. art. legitimáþiei; pl.
legalizá vb., ind. prez 1 sg. legalizéz, legitimáþii, art. legitimáþiile (sil. -þi-i-)
3 sg. ºi pl. legalizeázã legiuí vb. (sil. -giu-), ind. prez. 1 sg. ºi
legát (persoanã) s. m., pl. legáþi 3 pl. legiuiésc, imperf. 3 sg. legiuiá;
legát (acþiune) s. n. conj. prez. 3 sg. ºi pl. legiuiáscã
legát (dispoziþie testamentarã) s. n., legiúne s. f. (sil. -gi-u-), g.-d. art.
pl. legáte legiúnii; pl. legiúni
legáþie s. f. (sil. -þi-e), art. legáþia (sil. legumícol adj. m., pl. legumícoli; f. sg.
-þi-a), g.-d. art. legáþiei; pl. legáþii, art. legumícolã, pl. legumícole
legáþiile (sil. -þi-i-) legumicultoáre s. f., g.-d. art.
legãm÷nt s. n., pl. legãmínte legumicultoárei; pl. legumicultoáre
legãtúrã s. f., g.-d. art. legãtúrii; pl. legumicultór s. m., pl. legumicultóri
legãtúri legumicultúrã s. f., g.-d. art. legu-
lége s. f., g.-d. art. légii; pl. legi micultúrii
221 leziúne l
legumínã s. f., g.-d. art. legumínei létcon s. n., pl. létcoane
lehámite s. f. letopiséþ s. n., pl. letopiséþe
leít adj. m. pl. leíþi; f. sg. leítã, pl. leíte leu s. m., art. léul; pl. lei, art. léii
lejér adj. m., pl. lejéri; f. sg. lejérã, pl. léucã s. f. (sil. leu-), g.-d. art. léucii; pl.
lejére leuci
léle s. f., g.-d. art. lélei leucemíe s. f. (sil. le-; mf. -uc-), art.
lémã s. f., g.-d. art. lémei; pl. léme leucemía; g.-d. leucemíi, art. leucemíei; pl.
lemurián s. m. (sil. -ri-an), pl. lemuriéni, leucemíi
(sil. -ri-eni) leucínã s. f. (sil. le-u-), g.-d. art. leucínei;
lenitív adj. m., pl. lenitívi; f. sg. lenitívã, pl. leucíne
pl. lenitíve leucocitár adj. m. (sil. le-u-), pl. leuco-
lenjeríe s. f., art. lenjería, g.-d. art. citári; f. sg. leucocitárã, pl. leucocitáre
lenjeríei; pl. lenjeríi leucocítã s. f. (sil. le-u-), pl. leucocíte
lent adj. m., pl. lenþi; f. sg. léntã, pl. lénte leucocitózã s. f. (sil. le-u-), g.-d. art.
lenticélã s. f., g.-d. art. lenticélei; pl. leucocitózei; pl. leucocitóze
lenticéle leucodermíe s. f. (sil. le-u-), art.
lenticulár adj. m., pl. lenticulári; f. sg. leucodermía, g.-d. leucodermíi, art.
lenticulárã, pl. lenticuláre leucodermíei
lentílã s. f., g.-d. art. lentílei; pl. lentíle leucóm s. n. (sil. le-u-), pl. leucoáme
leonín adj. m. (sil. le-o-), pl. leoníni; leucoplást (farm.) s. n. (sil. le-u, -plast),
f. sg. leonínã, pl. leoníne pl. leucopláste
leopárd s. m. (sil. le-o-), pl. leopárzi leucózã s. f. (sil. le-u-), g.-d. art. leucózei;
lepidoptér s. n. (sil. mf. -pter), pl. pl. leucóze
lepidoptére levãnþícã s. f., g.-d. art. levãnþícii
léprã s. f. (sil. -prã), g.-d. art. léprei; levogír adj. m., pl. levogíri; f. sg.
(racile, persoane) pl. lépre levogírã, pl. levogíre
leprozeríe s. f. (sil. -pro-), art. leprozería, levulózã s. f., g.-d. art. levulózei; pl.
g.-d. art. leprozeríei; pl. leprozeríi, art. levulóze
leprozeríile léxic s. n.
lésã s. f., g.-d. art. lései; pl. lése lexicál adj. m., pl. lexicáli; f. sg. lexicálã,
lésne adv. pl. lexicále
lesniciós adj. m., pl. lesnicióºi; f. sg. lexicográfic adj. m. (sil. -gra-), pl.
lesnicioásã, pl. lesnicioáse lexicográfici; f. sg. lexicográficã, pl.
léspede s. f., g.-d. art. léspezii; pl. léspezi lexicográfice
lest s. n., pl. lésturi lexicologíe s. f., art. lexicología, g.-d.
leº s. n., pl. léºuri lexicologíi, art. lexicologíei
leºíe s. f., art. leºía, g.-d. leºíi, art. leºíei lexicón s. n., pl. lexicoáne
letál adj. m., pl. letáli; f. sg. letálã, pl. lezá vb., ind. prez. 1 sg. lezéz, 3 sg. ºi
letále pl. lezeázã
letargíe s. f., art. letargía, g.-d. letargíi, leziúne s. f. (sil. -zi-u-), g.-d. art. leziúnii;
art. letargíei; pl. letargíi pl. leziúni
l lezmaiestáte 222
lezmaiestáte s. f. lichefiá vb. (sil. -fi-a), ind. prez. 1 sg.
liánã s. f. (sil. li-a-), g.-d. art. liánei; pl. lichefiéz, 1 pl. lichefiém (sil. -fi-em); conj.
liáne prez. 3 sg. ºi pl. lichefiéze; ger. lichefiínd
liánt s. m. (sil. li-ant), pl. liánþi (sil. -fi-i-)
libelúlã s. f., g.-d. art. libelúlei; pl. libelúle lichén s. m., pl. lichéni
líber adj. m., pl. líberi; f. sg. líberã, pl. lichíd adj. m., pl. lichízi; f. sg. lichídã,
líbere pl. lichíde
líber (bot.) s. n., pl. líbere lichíd s. n., pl. lichíde
liberál adj. m., s. m., pl. liberáli; f. sg. lichidá vb., ind. prez. 1 sg. lichidéz, 3 sg.
liberálã, pl. liberále ºi pl. lichideázã
liberalísm s. n. licít adj. m., pl. licíþi; f. sg. licítã, pl. licíte
líber-arbítru s. m. (sil. -tru), pl. líber-arbítri licitáþie s. f. (sil. -þi-e), art. licitáþia (sil.
líber-cugetãtór s. m., pl. líber-cugetãtóri -þi-a), g.-d. art. licitáþiei; pl. licitáþii, art.
liberián s. m., adj. m. (sil. -ri-an), pl. licitáþiile (sil. -þi-i-)
liberiéni (sil. -ri-eni); f. sg. liberiánã, g.-d. licoáre s. f., g.-d. art. licórii; pl. licóri
art. liberiénei, pl. liberiéne licuáþie s. f. (sil. -cu-a-þi-e), art. licuáþia
líber-schimbíst adj. m., s. m., pl. (sil. -þi-a), g.-d. art. licuáþiei; pl. licuáþii,
líber-schimbíºti; f. sg. líber-schimbístã, pl. art. licuáþiile (sil. -þi-i-)
líber-schimbíste líder s. m., pl. líderi
libertáte s. f., g.-d. art. libertäþii; lidítã s. f., pl. lidíte
(drepturi) pl. libertäþi lied s. n. [pron. germ. lid], pl. liéduri
libertín adj. m., pl. libertíni; f. sg. [pron. liduri]
libertínã, pl. libertíne lift s. n., pl. lífturi
libertináj s. n., pl. libertináje líftã s. f., g.-d. art. líftei; pl. lífte
libidinós adj. m., pl. libidinóºi; f. sg. ligamént s. n., pl. ligaménte
libidinoásã, pl. libidinoáse lígã s. f., g.-d. art. lígii; pl. ligi
librét (muz., fin.) s. n. (sil. -bret), pl. ligheán s. n., pl. lighéne
libréte lighioánã s. f. (sil. -ghi-oa-), g.-d. art.
libretíst s. m. (sil. -bre-), pl. libretíºti lighioánei; pl. lighioáne
licénþã s. f., g.-d. art. licénþei; pl. licénþe lignínã s. f., g.-d. art. lignínei, pl. ligníne
licenþiá vb. (sil. -þi-a), ind. prez. 1 sg. lignít s. n.
licenþiéz, 1 pl. licenþiém (sil. -þi-em); conj. ligúlã s. f., g.-d. art. ligúlei; pl. ligúle
prez. 3 sg. ºi pl. licenþiéze; ger. licenþiínd lihnít adj. m., pl. lihníþi; f. sg. lihnítã,
(sil. -þi-ind) pl. lihníte
licenþiát s. m. (sil. -þi-at), pl. licenþiáþi lilá adj. invar., s. n.
licenþiátã s. f. (sil. -þi-a-), pl. licenþiáte liliác s. m. (sil. -li-ac), pl. liliéci
licenþiós adj. m. (sil. -þi-os), pl. licenþióºi; liliacée s. f. (sil. -li-a), pl. liliacée
f. sg. licenþioásã, pl. licenþioáse lilipút adj. invar.
licéu s. n., art. licéul; pl. licée limán s. n., pl. limánuri
licheá s. f., art. licheáua, g.-d. art. limáx s. m., pl. limácºi
lichélei; pl. lichéle limb s. n., pl. límburi
223 litárgã l
limbáj s. n., pl. limbáje línie s. f. (sil. -ni-e), art. línia (sil. -ni-a),
límbã s. f., g.-d. art. límbii; pl. limbi g.-d. art. líniei; pl. línii, art. líniile (sil.
limbríc s. m., pl. limbríci -ni-i-)
limbút adj. m., s. m., pl. limbúþi; f. sg. liniúþã s. f. (sil. -ni-u-), g.-d. art. liniúþei;
limbútã, pl. limbúte pl. liniúþe
limfátic adj. m., pl. limfátici; f. sg. linogravúrã s. f. (sil. -gra-), g.-d. art.
limfáticã, pl. limfátice linogravúrii; pl. linogravúri
limfatísm s. n. linoléum s. n. (sil. -le-um), art.
límfã s. f., g.-d. art. límfei; pl. límfe linoléumul; pl. linoléumuri
limfocít s. n., pl. limfocíte linotíp s. n., pl. linotípuri
limfoíd adj. m., pl. limfoízi; f. sg. linºáj s. n., pl. linºáje
limfoídã, pl. limfoíde líntiþã s. f., g.-d. art. líntiþei; pl. líntiþe
limitá vb., ind. prez. 1 sg. limitéz, 3 sg. linþóliu s. n. [-liu pron. -lìu], art.
ºi pl. limiteázã linþóliul; pl. linþólii, art. linþóliile (sil.
límitã s. f., pl. límite -li-i-)
limitróf adj. m. (sil. -trof), pl. limitrófi; líotã s. f., pl. líote
f. sg. limitrófã, pl. limitrófe lipázã s. f., g.-d. art. lipázei; pl. lipáze
limnée s. f., pl. limnée lipídã s. f., pl. lipíde
limnimétru s. n. (sil. -tru), art. lipitoáre (persoanã) s. f., g.-d. art.
limnimétrul; pl. limnimétre lipitoárei; pl. lipitoáre
limonít s. n. lipitoáre (vierme, pasãre) s. f., g.-d.
limuzínã s. f., g.-d. art. limuzínei; pl. art. lipitórii; pl. lipitóri
limuzíne lipitúrã s. f., g.-d. art. lipitúrii; pl.
lin adj. m., pl. lini; f. sg. línã, pl. líne lipitúri
lin (peºte) s. m., pl. lini lipoídã s. f., pl. lipoíde
lin (vas) s. n., pl. línuri lipóm s. n., pl. lipómuri
linacée s. f., pl. linacée liposarcóm s. n., pl. liposarcómuri
lingoáre/lângoáre s. f., g.-d. art. lipsí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. lipsésc,
lingórii/lângórii imperf. 3 sg. lipseá; conj. prez. 3 sg. ºi
lingóu s. n., art. lingóul; pl. lingóuri pl. lipseascã; imper. 2 sg. lipséºte
linguºí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. lírã s. f., g.-d. art. lírei; pl. líre
linguºésc, imperf. 3 sg. linguºeá; conj. líric adj. m., pl. lírici; f. sg. líricã, pl.
prez. 3 sg. ºi pl. linguºeáscã lírice
lingvístic adj. m., pl. lingvístici; f. sg. líricã s. f., g.-d. art. líricii
lingvísticã, pl. lingvístice lirísm s. n.
lingvísticã s. f., g.-d. art. lingvísticii; pl. lístã s. f., g.-d. art. lístei; pl. líste
lingvístici líºiþã s. f., g.-d. art. líºiþei; pl. líºiþe
liniár adj. m. (sil. -ni-ar), pl. liniári; litánie s. f. (sil. -ni-e), art. litánia (sil.
f. sg. liniárã, pl. liniáre -ni-a), g.-d. art. litániei; pl. litánii, art.
liniatúrã s. f. (sil. -ni-a-), g.-d. art. litániile (sil. -ni-i-)
liniatúrii; pl. liniatúri litárgã s. f. (sil. mf. lit-), g.-d. art. litárgei
l literál 224
literál adj. m., pl. literáli; f. sg. literálã, lívrã s. f. (sil. -vrã), g.-d. art. lívrei; pl.
pl. literále lívre
literalménte adv. livreá s. f. (sil. -vrea), art. livreáua, g.-d.
literár adj. m., pl. literári; f. sg. literárã, art. livrélei; pl. livréle
pl. literáre livrésc adj. m. (sil. -vresc), f. livréscã; pl.
literát s. m., pl. literáþi m. ºi f. livréºti
literátã s. f., pl. literáte livrét s. n. (sil. -vret), pl. livréte
literatúrã s. f., g.-d. art. literatúrii; pl. lizíbil adj. m., pl. lizíbili; f. sg. lizíbilã,
literatúri pl. lizíbile
líterã s. f., g.-d. art. líterei; pl. lítere liziérã s. f. (sil. -zi-e-), g.-d. art. liziérei;
litiázã s. f. (sil. -ti-a-), g.-d. art. litiázei; pl. liziére
pl. litiáze lizínã s. f., g.-d. art. lizínei; pl. lizíne
litiérã s. f. (sil. -ti-e-), g.-d. art. litiérei; lizozímã s. f., g.-d. art. lizozímei; pl.
pl. litiére lizozíme
litigiós adj. m. (sil. -gi-os), pl. litigióºi; lob (anat., arhit., geogr.) s. m., pl. lobi
f. sg. litigioásã, pl. litigioáse lob (sport) s. n., pl. lóburi
litígiu s. n. [-giu pron. -gìu], art. litígiul; lobúl s. m., pl. lobúli
pl. litígii, art. litígiile (sil. -gi-i-) localitáte s. f., g.-d. art. localitäþii; pl.
lítiu s. n. [-tiu pron. -tìu], art. lítiul; localitäþi
simb. Li localizá vb., ind. prez. 1 sg. localizéz,
litogenézã s. f., g.-d. art. litogenézei 3 sg. ºi pl. localizeázã
litografiá vb. (sil. -gra-fi-a), ind. prez. localizáre s. f., g.-d. art. localizärii; pl.
1 sg. litografiéz, 1 pl. litografiém (sil. localizäri
-fi-em), conj. prez. 3 sg. ºi pl. locẠs. n., pl. locáºuri
litografiéze; ger. litografiínd (sil. locatár s. m., pl. locatári
-fi-ind) locatárã s. f., g.-d. art. locatárei; pl.
litografíe s. f. (sil. -gra-); pl. litografíi locatáre
litorál adj. m., pl. litoráli; f. sg. litorálã, locatív adj. m., pl. locatívi; f. sg.
pl. litorále locatívã, pl. locatíve
litosférã s. f. (sil. mf. -sfe-), g.-d. art. locáþie s. f. (sil. -þi-e), art. locáþia (sil.
litosférei -þi-a), g.-d. art. locáþiei; pl. locáþii, art.
litótã s. f., pl. litóte locáþiile (sil. -þi-i-)
lítru s. m. (sil. -tru), art. lítrul; pl. lítri, lóco adv.
art. lítrii; simb. l locomobíl adj. m., pl. locomobíli, f. sg.
liturghíe s. f., art. liturghía, g.-d. art. locomobílã; pl. locomobíle
liturghíei; pl. liturghíi, art. liturghíile locomotívã s. f., g.-d. art. locomotívei;
líþã s. f., g.-d. art. líþei; pl. líþe pl. locomotíve
livíd adj. m., pl. livízi; f. sg. livídã, pl. locomotór s. n., pl. locomotoáre
livíde locomóþie s. f. (sil. -þi-e), art. locomóþia
livrá vb. (sil. -vra), ind. prez. 1 sg. livréz, (sil. -þi-a), g.-d. art. locomóþii, art.
3 sg. ºi pl. livreázã locomóþiei
225 luétã l
locotenénþã s. f., g.-d. art. locotenénþei; lot s. n., pl. lóturi
pl. locotenénþe lótcã s. f., g.-d. art. lótcii; pl. lotci
locuí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. loteríe s. f., art. lotería, g.-d. art. loteríei;
locuiésc, imperf. 3 sg. locuiá; conj. prez. pl. loteríi, art. loteríile
3 sg. ºi pl. locuiáscã lóto s. n., art. lótoul; (jocuri) pl. lótouri
locuþiúne s. f. (sil. -þi-u-), g.-d. art. lótru s. m., adj. m. (sil. -tru), art. lótrul,
locuþiúnii; pl. locuþiúni pl. lotri, art. lótrii; f. sg. loátrã, pl. loátre
locváce adj. invar. lótus s. m., pl. lótuºi
lóden s. n., (pardesie) pl. lódene loþiúne s. f. (sil. -þi-u-), g.-d. art. loþiúnii;
logarítm s. m., pl. logarítmi pl. loþiúni
logarítmic adj. m., pl. logarítmici; f. sg. loz s. n., pl. lózuri
logarítmicã, pl. logarítmice lozíncã s. f., g.-d. art. lozíncii; pl. lozínci
lógic adj. m., pl. lógici; f. sg. lógicã, pl. luá vb. (sil. lu-a), ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl.
lógice iau, 2 sg. iei, 3 sg. ia, 1 pl. luäm (sil.
lógicã s. f., g.-d. art. lógicii; pl. lógici lu-ãm), perf. s. 1 sg. luái, m. m. c. perf.
logofät s. m., pl. logoféþi 1 sg. luásem, 1 pl. luáserãm; conj. prez.
logogríf s. n. (sil. -grif), pl. logogrífuri/ 3 sg. ºi pl. ia; imper. 2 sg. ia; ger. lu÷nd
logogrífe (sil. lu-ând)
logopedíe s. f., art. logopedía, g.-d. lúbric adj. m. (sil. -bric), pl. lúbrici; f. sg.
logopedíi, art. logopedíei lúbricã, pl. lúbrice
logorée s. f., art. logoréea, g.-d. logorée, lubrifiánt s. m. (sil. -bri-fi-ant), pl.
art. logoréei lubrifiánþi
lógos s. n., pl. lógosuri lucárnã s. f., g.-d. art. lucárnei; pl.
loiál adj. m., pl. loiáli; f. sg. loiálã, pl. lucárne
loiále luceáfãr s. m., pl. lucéferi
lóitrã s. f. (sil. -trã), g.-d. art. lóitrei; pl. lucérnã s. f., g.-d. art. lucérnei
lóitre lucíd adj. m., pl. lucízi; f. sg. lucídã, pl.
lójã s. f., g.-d. art. lójii; pl. loji lucíde
lombár adj. m., pl. lombári; f. sg. luciditáte s. f., g.-d. art. luciditäþii
lombárã, pl. lombáre lúciu adj. m. [-ciu pron. -cìu], f. lúcie
longevitáte s. f., g.-d. art. longevitäþii; (sil. -ci-e); pl. m. ºi f. lúcii
pl. longevitäþi lúciu s. n. [-ciu pron. -cìu], art. lúciul;
longitudinál adj. m., pl. longitudináli; pl. lúciuri
f. sg. longitudinálã, pl. longitudinále lucráre s. f. (sil. -cra-), g.-d. art. lucrärii;
longitúdine s. f., g.-d. art. longitúdinii; pl. lucräri
pl. longitúdini lucratív adj. m. (sil. -cra-), pl. lucratívi;
lonjerón s. n., pl. lonjeroáne f. sg. lucratívã, pl. lucratíve
lord s. m., pl. lorzi lúcru s. n. (sif. -cru), art. lúcrul; pl.
lordózã s. f., g.-d. art. lordózei; pl. lordóze lúcruri
lorniétã s. f. (sil. -nie-), g.-d. art. lúes s. n.
lorniétei; pl. lorniéte luétã s. f. (sil. lu-e), pl. luéte
l luft 226
luft s. n., pl. lúfturi lúpã s. f., g.-d. art. lúpei; pl. lúpe
lugúbru adj. m. (sil. -bru), pl. lugúbri; lúping s. n., pl. lúpinguri
f. sg. lugúbrã, pl. lugúbre lúptã s. f., g.-d. art. lúptei; pl. lúpte
lújer s. m., pl. lújeri lúpus s. n.
lumânáre s. f., g.-d. art. lumânärii; pl. lústrã s. f., g.-d. art. lústrei; pl. lústre
lumânäri luteínã s. f., g.-d. art. luteínei
lumbágo s. n., art. lumbágoul luterán adj. m., s. m., pl. luteráni; f. sg.
lúme s. f., g.-d. art. lúmii; pl. lumi luteránã, pl. luteráne
lúmen (fiz.) s. m., pl. lúmeni; simb. lm luteranísm s. n.
lúmen (anat.) s. n., pl. lúmene lutéþiu s. n. [-þiu pron. -þìu], art.
lumenmétru s. n. (sil. -tru), art. lutéþiul; simb. Lu
lumenmétrul; pl. lumenmétre lutiér s. m. (sil. -ti-er), pl. lutiéri
luminánþã s. f., g.-d. art. luminánþei lutós adj. m., pl. lutóºi; f. sg. lutoásã,
luminatór s. n., pl. luminatoáre pl. lutoáse
lumínã s. f., g.-d. art. lumínii; pl. lumíni lútrã (zool.) s. f. (sil. -trã), g.-d. art.
luminescént adj. m., pl. luminescénþi; lútrei; pl. lútre
f. sg. luminescéntã, pl. luminescénte lux (fiz.) s. m., pl. lucºi; simb. lx
luminescénþã s. f., g.-d. art. lumines- lux s. n., pl. lúxuri
cénþei, pl. luminescénþe luxá vb., ind. prez. 1 sg. luxéz, 3 sg. ºi
luminísm s. n. pl. luxeázã
luminíº s. n., pl. luminíºuri luxábil adj. m., pl. luxábili; f. sg.
luminíþã s. f., g.-d. art. luminíþei; pl. luxábilã, pl. luxábile
luminíþe luxáþie s. f. (sil. -þi-e), art. luxáþia (sil.
luminofór adj. m., pl. luminofóri; f. sg. -þi-a), g.-d. art. luxáþiei; pl. luxáþii, art.
luminofórã, pl. luminofóre luxáþiile (sil. -þi-i)
luminozitáte s. f., g.-d. art. luminozi- luxemburghéz s. m., adj. m., pl.
täþii; pl. luminozitäþi luxemburghézi; f. sg. luxemburghézã, g.-d.
lumpenproletariát s. n. (sil. -ri-at) art. luxemburghézei, pl. luxemburghéze
lunár adj. m., pl. lunári; f. sg. lunárã, luxmétru s. n. (sil. -tru), art. luxmétrul;
pl. lunáre pl. luxmétre
lunátic adj. m., pl. lunátici; f. sg. luxós adj. m., pl. luxóºi; f. sg. luxoásã,
lunáticã, pl. lunátice pl. luxoáse
lúnã s. f., g.-d. art. lúnii; (sateliþi ai unei luxúrã s. f., g.-d. art. luxúrii; pl. luxúri
planete, perioade) pl. luni luxuriánt adj. m. (sil. -ri-ant), pl.
lúncã s. f., g.-d. art. lúncii; pl. lunci luxuriánþi; f. sg. luxuriántã, pl.
lunétã s. f., pl. lunéte luxuriánte
lungíme s. f., g.-d. art. lungímii; pl. luxuriánþã s. f. (sil. -ri-an-), g.-d. art.
lungími luxuriánþei
lúntre s. f., g.-d. art. lúntrei; pl. lúntre luxuríe s. f., pl. luxuríi
lunúlã s. f., g.-d. art. lunúlei; pl. lunúle luxuriós adj. m. (sil. ri-os), pl. luxurióºi;
lup s. m., pl. lupi f. sg. luxurioásã, pl. luxurioáse
CUPRINS
227

macábru adj. m. (sil. -bru), pl. macábri;


m macrospór s. m. (sil. -cro-; mf. -spor),
f. sg. macábrã, pl. macábre pl. macrospóri
macadám s. n., pl. macadámuri macrosporánge s. m., pl. macrospo-
macará s. f., art. macaráua, g.-d. art. rángi
macarálei; pl. macarále maculá vb., ind. prez. 1 sg. maculéz,
macaragíu s. m., art. macaragíul; pl. 3 sg. ºi pl. maculeázã
macaragíi, art. macaragíii maculatúrã s. f., g.-d. art. maculatúrii;
macát s. n., pl. macáturi pl. maculatúri
macáz s. n., pl. macázuri máculã s. f., g.-d. art. máculei; pl.
macerá vb., ind. prez. 1 sg. maceréz, mácule
3 sg. ºi pl.macereázã madónã s. f., g.-d. art. madónei; pl.
machétã s. f., pl. machéte madóne
machiá vb. (sil. -chi-a), ind. prez. 1 sg. madrigál s. n. (sil. -dri-), pl. madrigále/
machiéz, 3 sg. ºi pl. machiázã, 1 pl. madrigáluri
machiém (sil. -chi-em); conj. prez. 3 sg. maéstrã s. f., g.-d. art. maéstrei; pl.
ºi pl. machiéze; ger. machíind (sil. chi-ind) maéstre
machiavélic adj. m. (sil. -chi-a-), pl. maéstru s. m., art. maéstrul; pl. maéºtri,
machiavélici; f. sg. machiavélicã, pl. art. maéºtrii
machiavélice máfie s. f. (sil. -fi-e), art. máfia (sil.
machiór s. m. (sil. -chi-or), pl. machióri -fi-a), g.-d. máfii, art. máfiei
macraméu s. n. (sil. -cra-), art. mag s. m., pl. magi
macraméul; pl. macraméuri magazíe s. f., art. magazía, g.-d. art.
macrocefál adj. m., s. m. (sil. -cro-), pl. magazíei; pl. magazíi, art. magazíile
macrocefáli; f. sg. macrocefálã, pl. magazín s. n., pl. magazíne
macrocefále maghiár s. m., adj. m. (sil. -ghiar), pl.
macrocósm s. n. (sil. -cro-); pl. maghiári; f. sg. maghiárã, g.-d. art.
macrocósmuri maghiárei, pl. maghiáre
macroelemént s. n. (sil. -cro-e-), pl. maghiárã (limba) s. f. (sil. -ghia-), g.-d.
macroeleménte art. maghiárei
macromolecúlã s. f. (sil. -cro-), pl. maghirán s. m., pl. maghiráni
macromolecúle mágic adj. m., pl. mágici; f. sg. mágicã,
macronucléu s. n. (sil. -cro-), pl. pl. mágice
macronuclée magíe s. f., art. magía, g.-d. art. magíei;
macroscópic adj. m. (sil. -cro-; mf. pl. magíi, art. magíile
-sco-), pl. macroscópici; f. sg. macro- magistrál adj. m., pl. magistráli; f. sg.
scópicã, pl. macroscópice magistrálã, pl. magistrále
m magistrálã 228
magistrálã s. f., g.-d. art. magistrálei; pl. mahomedán adj. m., s. m., pl.
magistrále mahomedáni; f. sg. mahomedánã, pl.
magistrát s. m., pl. magistráþi mahomedáne
magístru s. m., art. magístrul; pl. mahomedanísm s. n.
magíºtri, art. magíºtrii mai adv.
magmátic adj. m., pl. magmátici; f. sg. mai (luna) s. m. invar., g.-d. art. lui
magmáticã, pl. magmátice mai; simb. V (ºi: .5./-5-)
mágmã s. f., g.-d. art. mágmei; pl. mai (ciocan, ficat) s. n., pl. máiuri
mágme maiá s. f., art. maiáua, g.-d. art. maiélei;
magnáliu s. n. pl. maiéle
magnát s. m., pl. magnáþi máia (etnic) s. m., adj. invar. (sil. ma-ia)
magnét s. m., pl. magnéþi Máica Dómnului s. pr. f., g.-d. art.
magnétic adj. m., pl. magnétici; f. sg. Máicii Dómnului
magnéticã, pl. magnétice máicã s. f., g.-d. art. máicii
magnetísm s. n. maidán s. n., pl. maidáne
magnetít s. n. maiestáte s. f., g.-d. art. maiestäþii; pl.
magnetizá vb., ind. prez. 1 sg. maiestäþii
magnetizéz, 3 sg. ºi pl. magnetizeázã maiestuós adj. m. (sil. -tu-os), pl.
magnetizáre s. f., g.-d. art. magnetizärii; maiestuóºi; f. sg. maiestuoásã, pl.
pl. magnetizäri maiestuoáse
magnetizáþie s. f. (sil. -þi-e), art. maieúticã s. f. (sil. -ie-u-), g.-d. art.
magnetizáþia (sil. -þi-a), g.-d. art. maieúticii
magnetizáþiei; pl. magnetizáþii, art. maimúþã s. f., g.-d. art. maimúþei; pl.
magnetizáþiile (sil. -þi-i-) maimúþe
magnetofón s. n., pl. magnetofoáne maionézã s. f. (sil. ma-io-), g.-d. art.
magnetón s. m., pl. magnetóni maionézei; pl. maionéze
magnetosférã s. f., g.-d. art. máistru s. m. (sil. mais-), art. máistrul;
magnetosférei pl. máiºtri, art. máiºtrii
magnezít s. n. majolícã s. f., g.-d. art. majolícii
magnéziu s. n. [-ziu pron. -zìu], art. majór adj. m., pl. majóri; f. sg. majórã,
magnéziul; simb. Mg pl. majóre
magnífic adj. m., pl. magnífici; f. sg. majór s. m., pl. majóri
magníficã, pl. magnífice majorá vb., ind. prez. 1 sg. majoréz,
magnitúdine s. f., g.-d. art. magnitú- 3 sg. ºi pl. majoreázã
dinii; pl. magnitúdini majordóm s. m., pl. majordómi
magnólie s. f. (sil. -li-e), art. magnólia majoritár adj. m., pl. majoritári; f. sg.
(sil. -li-a), g.-d. art. magnóliei; pl. majoritárã, pl. majoritáre
magnólii, art. magnóliile (sil. -li-i-) majoritáte s. f., g.-d. art. majoritäþii; pl.
mahmudeá s. f., art. mahmudeáua, majoritäþi
g.-d. art. mahmudélei; pl. mahmudéle majúscul adj. m., pl. majúsculi; f. sg.
mahmúr s. n. majúsculã, pl. majúscule
229 maníe m
majúsculã s. f., g.-d. art. majúsculei; pl. mamár adj. m., pl. mamári; f. sg.
majúscule mamárã, pl. mamáre
mal s. n., pl. máluri mamélã s. f., g.-d. art. mamélei; pl.
maladíe s. f., art. maladía, g.-d. art. maméle
maladíei; pl. maladíi, art. maladíile mamelón s. n., pl. mameloáne
maladív adj. m., pl. maladívi; f. sg. mamelúc s. m., pl. mamelúci
maladívã, pl. maladíve mamifér s. n., pl. mamifére
malahít s. n. mamón s. n., pl. mamóni
malárie s. f. (sil. -ri-e), art. malária mámoº s. m., pl. mámoºi
(sil. -ri-a), g.-d. art. maláriei; pl. mamút s. m., pl. mamúþi
malárii mánã s. f., g.-d. art. mánei
malaxá vb., ind. prez. 1 sg malaxéz 3 sg. mánco s. n.
ºi pl. malaxeázã mandát s. n., pl. mandáte
malaxáre s. f., g.-d. art. malaxärii; pl. mandatár s. m., pl. mandatári
malaxäri mandatárã s. f., g.-d. art. mandatárei;
malaxór s. n., pl. malaxoáre pl. mandatáre
maleábil adj. m. (sil. -le-a-), pl. mandíbulã s. f., g.-d. art. mandíbulei;
maleábili; f. sg. maleábilã, pl. maleábile pl. mandíbule
maleabilitáte s. f. (sil. -le-a-), g.-d. art. mandrínã s. f., g.-d. art. mandrínei; pl.
maleabilitäþii mandríne
maléfic adj. m., pl. maléfici; f. sg. manechín s. n., pl. manechíne
maléficã, pl. maléfice manéj s. n., pl. manéjuri
maléic adj. m. (sil. -le-ic-), pl. maléici; manétã s. f., pl. manéte
f. sg. maléicã, pl. maléice manevrá vb. (sil. -vra), ind. prez. 1 sg.
malformáþie s. f., pl. malformáþii manevréz, 3 sg. ºi pl. manevreázã
málic adj. m. mangál s. n., pl. mangáluri
malígn adj. m., pl. malígni; f. sg. mangán s. n., simb. Mn
malígnã, pl. malígne manganín s. n.
maliþiós adj. m. (sil. -þi-os), pl. maliþióºi; mangróvã s. f., g.-d. art. mangróvei; pl.
f. sg. maliþioásã, pl. maliþioáse mangróve
maliþiozitáte s. f. (sil. -þi-o-), g.-d. art. maniábil adj. m. (sil. -ni-a-), pl.
maliþiozitäþii; (fapte) pl. maliþiozitäþi maniábili; f. sg. maniábilã, pl. maniábile
malónic adj. m. maniác s. m., adj. m. (sil. -ni-ac), pl.
maltázã s. f., g.-d. art. maltázei maniáci; f. sg. maniácã, g.-d. art.
malthusianísm s. n. (sil. -si-a-) [-thu- maniácei, pl. maniáce
pron. -tu-] maniamént s. n. (sil. -ni-a-), pl.
maltózã s. f., g.-d. art. maltózei maniaménte
maltratá vb., ind. prez. 1 sg. maltratéz, manichiúrã s. f. (sil. -chiu-), g.-d. art.
3 sg. ºi pl. maltrateázã manichiúrii; pl. manichiúri
malþ s. n. maníe s. f., art. manía, g.-d. art. maníei;
malvacée s. f., pl. malvacée pl. maníi, art. maníile
m manierát 230
manierát adj. m. (sil. -ni-e-), pl. mansárdã s. f., g.-d. art. mansárdei; pl.
manieráþi; f. sg. manierátã, pl. manieráte mansárde
maniérã s. f. (sil. -ni-e-), g.-d. art. mánºã (av., sport) s. f., art. mánºa, g.-d.
maniérei; pl. maniére art. mánºei; pl. mánºe
manierísm s. n. (sil. -ni-e-) manºétã s. f., pl. manºéte
manifést adj. m., pl. maniféºti; f. sg. mantá s. f., art. mantáua, g.-d. art.
maniféstã, pl. maniféste mantálei; pl. mantále
manifést s. n., pl. maniféste mantinélã s. f., g.-d. art. mantinélei; pl.
manifestá (a exprima, a arãta un mantinéle
sentiment, o tendinþã, a (se) face mantísã s. f., g.-d. art. mantísei; pl.
cunoscut) vb., ind. prez. 3 sg. ºi pl. mantíse
maniféstã manuál adj. m. (sil. -nu-al), pl.
manifestá (a participa la o manifes- manuáli; f. sg. manuálã, pl. manuále
taþie) vb., ind. prez. 1 sg. manifestéz, manuál s. n. (sil. -nu-al), pl. manuále
3 sg. ºi pl. manifesteázã manúbriu s. n. [-briu pron. -brìu], art.
manifestáre s. f., g.-d. art. manifestärii; manúbriul; pl. manúbrii
pl. manifestäri manufactúrã s. f., g.-d. art. manufac-
manifestáþie s. f. (sil. -þi-e), art. túrii; pl. manufactúri
manifestáþia (sil. -þi-a), g.-d. art. manuscrís adj. m. (sil. mf. -scris), pl.
manifestáþiei; pl. manifestáþii, art. manuscríºi; f. sg. manuscrísã, pl.
manifestáþiile (sil. -þi-i-) manuscríse
manióc s. m. (sil. -ni-oc), pl. manióci manuscrís s. n. (sil. mf. -scris), pl.
manipulá vb., ind. prez. 1 sg. manuscríse
manipuléz, 3 sg. ºi pl. manipuleázã manutánþã s. f., g.-d. art. manutánþei;
manipulánt s. m., pl. manipulánþi pl. manutánþe
manipulántã s. f., pl. manipulánte mapamónd s. n., pl. mapamónduri
manipulatoáre s. f., g.-d. art. mápã s. f., g.-d. art. mápei, pl. mápe
manipulatoárei; pl. manipulatoáre marámã s. f., g.-d. art. marámei; pl.
manipulatór (persoanã) s. m., pl. maráme
manipulatóri marásm s. n.
manipulatór (aparat) s. n., pl. maratón s. n., pl. maratoáne
manipulatoáre marcá vb., ind. prez. 1 sg. marchéz, 3 sg.
manivélã s. f., g.-d. art. manivélei; pl. ºi pl. marcheázã
manivéle marcáj s. n., pl. marcáje
manometríe s. f. (sil. -tri-), art. marcánt adj. m., pl. marcánþi; f. sg.
manometría, g.-d. manometríi, art. marcántã pl. marcánte
manometríei; pl. manometríi marcasít s. n., pl. marcasíte
manométru s. n. (sil. -tru), art. marcatoáre s. f., g.-d. art. marcatoárei;
manométrul; pl. manométre pl. marcatoáre
manóperã s. f. (sil. mf. man-), pl. marcatór (persoanã) s. m., pl. mar-
manópere catóri
231 masáj m
marcatór (unealtã) s. n., pl. marcatoáre marnós adj. m., pl. marnóºi; f. sg.
márcã s. f., g.-d. art. märcii; pl. mãrci marnoásã, pl. marnoáse
marchíz s. m., pl. marchízi marochín s. n., (sorturi, obiecte) pl.
marchízã s. f., g.-d. art. marchízei; pl. marochínuri/marochíne
marchíze marochinãríe s. f., art. marochinãría,
marcotáj s. n., pl. marcotáje g.-d. art. marochinãríei; (ateliere) pl.
marcótã s. f., pl. marcóte marochinãríi, art. marochinãríile
máre s. f., g.-d. art. märii; pl. mãri marótã s. f., pl. maróte
marée s. f., art. maréea, g.-d. art. maréei; marsupiál s. m. (sil. -pi-al), pl. mar-
pl. marée supiáli
maregráf s. n. (sil. -graf), pl. maregráfe marsúpiu s. n. [-piu pron. -pìu], art.
mareºál s. m., pl. mareºáli marsúpiul; pl. marsúpii, art. marsúpiile
márfã s. f., g.-d. mãrfi, art. märfii; pl. (sil. -pi-i-)
märfuri marºrút s. n. (sil. mt. marº-), pl.
margarínã s. f., g.-d. art. margarínei marºrúte
márgã s. f., g.-d. art. márgei martír (persoanã) s. m., pl. martíri
marginál adj. m., pl. margináli; f. sg. martír (martiriu) s. n., pl. martíre
marginálã, pl. marginále martíriu s. n. [-riu pron. -rìu], art.
márgine s. f., g.-d. art. márginii; pl. martíriul; pl. martírii, art. martíriile (sil.
márgini -ri-i-)
mariáj s. n. (sil. -ri-aj), pl. mariáje martirizá vb., ind. prez. 1 sg. martirizéz,
marín adj. m., pl. maríni; f. sg. marínã, 3 sg. ºi pl. martirizeázã
pl. maríne mártor s. m., pl. mártori
mariná vb., ind. prez. 1 sg. marinéz, mártorã s. f., g.-d. art. mártorei; pl.
3 sg. ºi pl. marineázã mártore
marinátã s. f., pl. marináte marþiál adj. m. (sil. -þi-al), pl. marþiáli;
marínã s. f., g.-d. art. marínei f. sg. marþiálã, pl. marþiále
marionétã s. f. (sil. -ri-o-), pl. marionéte marþián s. m., adj. m. (sil. -þi-an), pl.
maritál adj. m., pl. maritáli; f. sg. marþiéni (sil. -þi-eni); f. sg. marþiánã,
maritálã, pl. maritále g.-d. art. marþiénei, pl. marþiéne
marítim adj. m., pl. marítimi; f. sg. marþipán s. n., pl. marþipáne
marítimã, pl. marítime marufláre s. f. (sil. -fla-), g.-d. art.
marmeládã s. f., g.-d. art. marmeládei; maruflärii; pl. marufläri
pl. marmeláde mas s. n., pl. másuri
marmítã s. f., pl. marmíte masá vb., ind. prez. 1 sg. maséz, 3 sg.
marmoreán adj. m. (sil. -re-an), pl. ºi pl. maseázã
marmoreéni (sil. -re-eni); f. sg. marmo- masacrá vb. (sil. -cra), ind. prez. 1 sg.
reánã, pl. marmoreéne masacréz, 3 sg. ºi pl. masacreázã
mármurã s. f., g.-d. art. mármurii; masácru s. n. (sil. -cru), art. masácrul;
(sorturi, blocuri, statui) pl. mármuri pl. masácre
márnã s. f., g.-d. art. márnei; pl. márne masáj s. n., pl. masáje
m másã 232
másã (mulþime, corp compact) s. f., (sil. -þi-a), g.-d. art. maºináþiei; pl.
g.-d. art. másei; pl. máse maºináþii, art. maºináþiile (sil. -þi-i-)
másã (mobilã, prânz sau cinã) s. f., maºínã s. f., g.-d. art. maºínii; pl. maºíni
g.-d. art. mései; pl. mése maºinísm s. n.
mascá vb., ind. prez. 1 sg. maschéz, máºter adj. m., pl. máºteri; f. sg.
3 sg. ºi pl. mascheázã máºterã, pl. máºtere
mascarádã s. f., g.-d. art. mascarádei; pl. mat adj. m., pl. maþi; f. sg. mátã, pl.
mascaráde máte
máscã s. f., g.-d. art. mäºtii; pl. mãºti mat s. n., pl. máturi
mascótã s. f., pl. mascóte matadór s. m., pl. matadóri
mascúl s. m., adj. m., pl. mascúli; f. sg. mátcã s. f., g.-d. art. mätcii; pl. mãtci
mascúlã, pl. mascúle matelót s. m., pl. matelóþi
masculín adj. m., pl. masculíni; f. sg. matemátic adj. m., pl. matemátici; f. sg.
masculínã, pl. masculíne matemáticã, pl. matemátice
masculinitáte s. f., g.-d. art. mascu- matemátic s. m., pl. matemátici
linitäþii matemáticã s. f., g.-d. art. matemáticii;
masculinizá vb., ind. prez. 1 sg. pl. matemátici
masculinizéz, 3 sg. ºi pl. masculinizeázã materiál adj. m. (sil. -ri-al), pl.
máser s. n., pl. másere materiáli; f. sg. materiálã, pl. materiále
masetér adj. m., pl. masetéri materiál s. n. (sil. -ri-al), pl. materiále
masézã s. f., g.-d. art. masézei; pl. materialísm s. n. (sil. -ri-a-)
maséze materialíst s. m., adj. m. (sil. -ri-a-), pl.
masív adj. m., pl. masívi; f. sg. masívã, materialíºti; f. sg. materialístã, pl.
pl. masíve materialíste
masív s. n., pl. masíve materialitáte s. f. (sil. -ri-a-), g.-d. art.
máslu s. n., art. máslul; pl. másluri/ materialitäþii
másle materializá vb. (sil. -ri-a-), ind. prez.
masón s. m., pl. masóni 1 sg. materalizéz, 3 sg. ºi pl. mate-
masór s. m., pl. masóri rializeázã
mastíc s. n., pl. mastícuri matérie s. f. (sil. -ri-e), art. matéria (sil.
masticatór adj. m., pl. masticatóri; f. sg. -ri-a), g.-d. art. matériei; pl. matérii, art.
ºi pl. masticatoáre matériile (sil. -ri-i-)
masticatór s. n., pl. masticatoáre matérn adj. m., pl. matérni; f. sg.
masticáþie s. f. (sil. -þi-e), art. masticáþia matérnã, pl. matérne
(sil. -þi-a), g.-d. art. masticáþiei; pl. maternitáte s. f., g.-d. art. maternitäþii;
masticáþii, art. masticáþiile (sil. -þi-i) (spitale) pl. maternitäþi
mastoídã s. f., adj. f., g.-d. art. matinál adj. m., pl. matináli; f. sg.
mastoídei; pl. mastoíde matinálã, pl. matinále
maºinál adj. m., pl. maºináli; f. sg. matinéu (spectacol, capot) s. n., art.
maºinálã, pl. maºinále matinéul; pl. (spectacole) matinée/
maºináþie s. f. (sil. -þi-e), art. maºináþia (capoate) matinéuri
233 mãrãcíne m
matisá vb., ind. prez. 1 sg. matiséz, 3 sg. máximum adv.
ºi pl. matiseázã mazíl s. m., pl. mazíli
matlasá vb. (sil. -tla-), ind. prez. 1 sg. mazilí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl.
matlaséz, 3 sg. ºi pl. matlaseázã mazilésc, imperf. 3 sg. mazileá; conj.
matriarhát s. n. (sil. -tri-ar-) prez. 3 sg. ºi pl. mazileáscã
matríce (anat.) s. f. (sil. -tri-), art. mãcél s. n., pl. mãcéluri
matrícea, g.-d. art. matrícei mãcelãrí vb., ind. prez. 1 sg. si 3 pl.
matríce (mat., log.) s. f. (sil. -tri-), mãcelãrésc, imperf. 3 sg. mãcelãreá;
art. matrícea, g.-d. art. matrícei; pl. conj. prez. 3 sg. ºi pl. mãcelãreáscã
matríce mãcéº s. m., pl. mãcéºi
matrícolã s. f. (sil. -tri-), g.-d. art. mãcríº s. m. (sil. -criº), pl. mãcríºi
matrícolei; pl. matrícole mãdulár (anat.) s. n., pl. mãduláre
matrimoniál adj. m. (sil. -tri-, -ni-al), mäduvã s. f., g.-d. art. mäduvei; pl.
pl. matrimoniáli; f. sg. matrimoniálã, pl. mäduve
matrimoniále mãgár s. m., pl. mãgári
matríþã s. f. (sil. -tri-), g.-d. art. matríþei; mãgulí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl.
pl. matríþe mãgulésc, imperf. 3 sg. mãguleá; conj.
matroánã s. f. (sil. -troa-), g.-d. art. prez. 3 sg. ºi pl. mãguleáscã
matroánei; pl. matroáne mägurã s. f., g.-d. art. mägurii; pl.
matróz s. m. (sil. -troz), pl. matrózi mäguri
matúr adj. m., pl. matúri; f. sg. matúrã, mãicúþã s. f., g.-d. art. mãicúþei; pl.
pl. matúre mãicúþe
maturáþie s. f. (sil. -þi-e), art. maturáþia mãiestríe s. f., art. mãiestría, g.-d. art.
(sil. -þi-a), g.-d. art. maturáþiei; pl. mãiestríei; (obiecte, meserii) pl.
maturáþii, art. maturáþiile (sil. -þi-i-) mãiestríi, art. mãiestríile
maturitáte s. f., g.-d. art. maturitäþii mãiéstru adj. m., pl. mãiéºtri; f. sg.
mausoléu s. n. (sil. mau-), art. mãiástrã, pl. mãiéstre
mausoléul; pl. mausolée mãlái s. n., (turte, semãnãturi) pl.
maxilár adj. m., pl. maxilári; f. sg. mãláie
maxilárã, pl. maxiláre mãlãiéþ adj. m., pl. mãlãiéþi; f. sg.
maxilár s. n., pl. maxiláre mãlãiáþã, pl. mãlãiéþe
maxílã s. f., g.-d. art. maxílei; pl. mãlúrã/mälurã s. f., g.-d. art. mãlúrii/
maxíle mälurii , pl. mãlúri/mäluri
máxim adj. m., pl. máximi; f. sg. mãnãstíre/mânãstíre s. f., g.-d. art.
máximã, pl. máxime mãnãstírii/mânãstírii; pl. mãnãstíri/
máxim s. n., pl. máximuri mânãstíri
maximál adj. m., pl. maximáli; f. sg. mãnós adj. m., pl. mãnóºi; f. sg.
maximálã, pl. maximále mãnoásã, pl. mãnoáse
maximál s. n., pl. maximále mãnúnchi s. n., pl. mãnúnchiuri
máximã s. f., g.-d. art. máximei; pl. mãrãcíne s. m., art. mãrãcínele; pl.
máxime mãrãcíni
m märe/märi 234
märe/märi interj. mãtreáþã s. f. (sil. -trea-), g.-d. art.
mãréþ adj. m., pl. mãréþi; f. sg. mãreáþã, mãtréþii
g.-d. art. mãréþei, pl. mãréþe mãzãríche s. f., art. mãzãríchea, g.-d.
mãrgãritár (bot.) s. m. art. mãzãríchii; pl. mãzãríchi
mãrgãritár (perlã) s. n., pl. mãrgãritáre mâl s. n., pl. m÷luri
mãrgãritãrél (boalã) s. n. mânãtárcã s. f., g.-d. art. mânãtärcii; pl.
mãrgeán s. n., pl. mãrgeánuri mânãtärci
mãríme s. f., g.-d. art. mãrímii; pl. mândríe s. f., art. mândría, g.-d. art.
mãrími mândríei; pl. mândríi, art. mândríile
mãrinimíe (sil. mf. mãr-) s. f., art. mângâietór adj. m., pl. mângâietóri;
mãrinimía, g.-d. mãrinimíi, art. f. sg. ºi pl. mângâietoáre
mãrinimíei mâníe s. f., art. mânía, g.-d. art. mâníei;
mãríre s. f., g.-d. art. mãrírii; pl. pl. mâníi, art. mâníile
mãríri mântuí vb., ind. ºi conj. prez. 3 sg. ºi
mãrturíe s.f., art. mãrturía, g.-d. art. pl. m÷ntuie, imperf. 3 sg. mântuiá (a
mãrturíei; pl. mãrturíi, art. mãrturíile salva, a vindeca ind. prez. 1 sg.
mãrturisí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. mãntuiésc, 3 sg. mântuiéºte; conj. prez.
mãrturisésc, imperf. 3 sg. mãrturiseá, 3 sg. ºi pl. mântuiáscã)
conj. prez. 3 sg. ºi pl. mãrturiseáscã mântuiálã s. f., g.-d. art. mântuiélii; pl.
mãrturisíre s. f., g.-d. art. mãrturisírii; mântuiéli
pl. mãrturisíri mântuíre s. f., g.-d. art. mântuírii; pl.
mãscãríci s. m., pl. mãscãríci mântuíri
mãslín s. m., pl. mãslíni mântuitór adj. m. (sil. -tu-i-), pl.
mãslínã s. f., g.-d. art. mãslínei; pl. mântuitóri; f. sg. ºi pl. mântuitoáre
mãslíne mânuí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl.
mãsluí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. mânuiésc, imperf. 3 sg. mânuiá; conj.
mãsluiésc, imperf. 3 sg. mãsluiá; conj. prez. 3 sg. ºi pl. mânuiáscã
prez. 3 sg. ºi pl. mãsluiáscã mânzáre s. f., g.-d. art. mânzärii; pl.
mãsurá vb., ind. prez. 1 sg. mãsór, 3 sg. mânzäri
ºi pl. mãsoárã mânzát s. m., pl. mânzáþi
mãsurábil adj. m., pl. mãsurábili; f. sg. m÷rºav adj. m., pl. m÷rºavi; f. sg.
mãsurábilã, pl. mãsurábile m÷rºavã, pl. m÷rºave
mãsuráre s. f., g.-d. art. mãsurärii; pl. mârzác s. m., pl. mârzáci
mãsuräri mâþ s. m., pl. mâþi
mãsurát s. n. mâþiºór (zool., bot.) s. m., pl. mâþiºóri
mãsúrã s. f., g.-d. art. mãsúrii; pl. m÷zgã s. f.
mãsúri meándru s. n. (sil. me-an-), art.
mãtáse s. f., art. mãtásea, g.-d. mãtäsi, meándrul; pl. meándre
art. mãtäsii; pl. mãtäsuri meát s. n., pl. meáturi
mãtrãgúnã s. f. (sil. -trã-), g.-d. art. mecánic s. m., adj. m., pl. mecánici;
mãtrãgúnei; pl. mãtrãgúne f. sg. mecánicã, pl. mecánice
235 megalomaníe m
mecánicã s. f., g.-d. art. mecánicii mediciníst s. m., pl. mediciníºti
mecanicísm s. n. medicinístã s. f., pl. mediciníste
mecanísm s. n., pl. mecanísme médie s. f. (sil. -di-e), art. média (sil.
mecanizá vb., ind. prez. 1 sg. -di-a), g.-d. art. médiei; pl. médii, art.
mecanizéz, 3 sg. ºi pl. mecanizeázã médiile (sil. -di-i-)
mecanoterapíe s. f., art. mecanoterapía, medievál adj. m. (sil. -di-e-), pl.
g.-d. mecanoterapíi, art. mecanoterapíei medieváli; f. sg. medieválã, pl. medievále
mecãí vb., ind. ºi conj. prez. 3 sg. mediócru adj. m. (sil. -di-o-cru), pl.
mécãie, imperf. 3 sg. mecãiá mediócri, f. sg. mediócrã, pl. mediócre
mecéna s. m. meditá vb., ind. prez. 1 sg. meditéz,
meci s. n., pl. méciuri 3 sg. ºi pl. mediteázã
medálie s. f. (sil. -li-e), art. medália (sil. meditatív adj. m., pl. meditatívi; f. sg.
-li-a), g.-d. art. medáliei; pl. medálii, art. meditatívã, pl. meditatíve
medáliile (sil. -li-i-) meditáþie s. f. (sil. -þi-e), art. meditáþia
medalión s. n. (sil. -li-on), pl. meda- (sil. -þi-a), g.-d. art. meditáþiei; pl.
lioáne meditáþii, art. meditáþiile (sil. -þi-i-)
medelnicér s. m., pl. medelnicéri mediteraneán adj. m. (sil. -ne-an), pl.
mediá vb. (sil. -di-a), ind. prez. 1 sg. mediteraneéni (sil. -ne-eni); f. sg.
mediéz, 3 sg. ºi pl. mediázã, 1 pl. mediém mediteraneánã, pl. mediteraneéne
(sil. -di-em); conj. prez. 3 sg. ºi pl. médiu adj. m. [-diu pron. -dìu], f. médie
mediéze; ger. mediínd (sil. -di-ind) (sil. -di-e); pl. m. ºi f. médii
mediál adj. m. (sil. -di-al), pl. mediáli; médiu s. n. [-diu pron. -dìu], art.
f. sg. mediálã, pl. mediále médiul; pl. médii, art. médiile (sil.
medián adj. m. (sil. -di-an), pl. mediáni; -di-i-)
f. sg. mediánã, pl. mediáne medulár adj. m., pl. medulári; f. sg.
mediatoáre s. f. (sil. -di-a-), g.-d. art. medulárã, pl. meduláre
mediatoárei; pl. mediatoáre medulosuprarenálã adj. f. (sil. -pra-),
mediatór adj. m., pl. mediatóri; f. sg. ºi pl. medulosuprarenále
pl. mediatoáre medúzã s. f., g.-d. art. medúzei; pl.
mediatór s. m. (sil. -di-a-), pl. mediatóri medúze
mediáþie s. f. (sil. -di-a-þi-e), art. mefistofélic adj. m., pl. mefistofélici;
mediáþia, (sil. -þi-a), g.-d. art. mediáþiei; f. sg. mefistofélicã, pl. mefistofélice
pl. mediáþii, art. mediáþiile (sil. -þi-i-) megafón s. n., pl. megafoáne
medicamént s. n., pl. medicaménte megahértz s. m. [-hertz pron. germ.
medicáþie s. f. (sil. -þi-e), art. medicáþia -herþ], pl. megahértzi; simb. MHz
(sil. -þi-a), g.-d. art. medicáþiei; pl. megalít s. m., pl. megalíþi
medicáþii, art. medicáþiile (sil. -þi-i-) megalític adj. m., pl. megalítici; f. sg.
medicinál adj. m., pl. medicináli; f. sg. megalíticã, pl. megalítice
medicinálã, pl. medicinále megalomán adj. m., s. m., pl. megalo-
medicínã s. f., g.-d. art. medicínei; máni; f. sg. megalománã, pl. megalománe
(medicamente) pl. medicíne/medicíni megalomaníe s. f., pl. megalomaníi
m megawátt 236
megawátt s. m. [tt pron. t], art. mélos s. n., pl. mélosuri
megawáttul; pl. megawáþi; simb. MW membránã s. f., g.-d. art. membránei; pl.
megiéº s. m., adj. m. (sil. -gi-eº), pl. membráne
megiéºi; f. sg. megiéºã, art. megiéºa, g.-d. membranós adj. m., pl. membranóºi;
art. megiéºei, pl. megiéºe f. sg. membranoásã, pl. membranoáse
meglenít adj. m., s. m. (sil. -gle-), pl. mémbrã s. f., g.-d. art. mémbrei; pl.
megleníþi; f. sg. meglenítã, pl. megleníte mémbre
meglenorom÷n s. m., adj. m. (sil. -gle-) mémbru (persoanã, parte a unei
¿ român expresii matematice) s. m., art.
mei (planta) s. m. mémbrul; pl. mémbri, art. mémbrii
meiózã s. f. (sil. me-io-), g.-d. art. mémbru (anat., lingv.) s. n., art.
meiózei; pl. meióze mémbrul; pl. mémbre
melamínã s. f., g.-d. art. melamínei; pl. meménto s. n.
melamíne memorábil adj. m., pl. memorábili; f. sg.
melánã s. f., g.-d. art. melánei memorábilã, pl. memorábile
melancólic adj. m., pl. melancólici; f. sg. memorándum s. n., pl. memorándumuri
melancólicã, pl. melancólice memoratór s. n., pl. memoratoáre
melancolíe s. f., art melancolía, g.-d. memoriál adj. m. (sil. -ri-al), pl.
art. melancolíei; pl. melancolíi, art. memoriáli; f. sg. memoriálã, pl. memoriále
melancolíile memoriál s. n. (sil. -ri-al), pl. memoriále
melanínã s. f., g.-d. art. melanínei; pl. memorialístic adj. m. (sil. -ri-a-), pl.
melaníne memorialístici; f. sg. memorialísticã, pl.
melanísm s. n. memorialístice
melásã s. f., g.-d. art. melásei; pl. meláse memorialísticã s. f. (sil. -ri-a-), g.-d. art.
melc s. m., pl. melci memorialísticii
meleág s. n., pl. meleáguri memórie s. f. (sil. -ri-e), art. memória
melifér adj. m., pl. meliféri; f. sg. (sil. -ri-a), g.-d. art. memóriei; pl.
meliférã,pl. melifére memórii, art. memóriile (sil. -ri-i-)
melinítã s. f., g.-d. art. melinítei memórii s. n. pl., art. memóriile (sil.
melódic adj. m., pl. melódici; f. sg. -ri-i-)
melódicã, pl. melódice memóriu s. n. [-riu pron.-rìu], art.
melodíe s. f., art. melodía, g.-d. art. memóriul; pl. memórii, art. memóriile (sil.
melodíei; pl. melodíi, art. melodíile -ri-i-)
melodiós adj. m. (sil.-di-os), pl. memorizá vb., ind. prez. 1 sg.
melodióºi; f. sg. melodioásã, pl. melodioáse memorizéz, 3 sg. ºi pl. memorizeázã
melodrámã s. f. (sil. -dra-), pl. melodráme menáj s. n., pl. menájuri
melomán s. m., pl. melománi menajá vb., ind. prez. 1 sg. menajéz,
melománã s. f., g.-d. art. melománei; pl. 3 sg. ºi pl. menajeázã, 1 pl. menajäm;
melománe conj. prez. 3 sg. ºi pl. menajéze; ger.
melopée s. f., art. melopéea, g.-d. art. menaj÷nd
melopéii; pl. melopéi menajamént s. n., pl. menajaménte
237 meschín m
menajér s. m., adj. m., pl. menajéri; mercaptán s. m., pl. mercaptáni
f. sg. menajérã, pl. menajére mercenár s. m., adj. m., pl. mercenári;
menajérã s. f., g.-d. art. menajérei; pl. f. sg. mercenárã, pl. mercenáre
menajére merceologíe s. f. (sil. -re-o-), art.
menajeríe s. f., art. menajería, g.-d. art. merceología, g.-d. art. merceologíei; pl.
menajeríei; pl. menajeríi, art. menajeríile merceologíi, art. merceologíile
mendeleéviu s. n. [-viu pron. -vìu], merceríe s. f., art. mercería, g.-d. art.
art. mendeleéviul; simb. Md merceríei; pl. merceríi, art. merceríile
menestrél s. m., pl. menestréli mercerizá vb., ind. prez. 1 sg.
ménghinã s. f., g.-d. art. ménghinei; pl. mercerizéz, 3 sg. ºi pl. mercerizeázã
ménghine mercerizáre s. f., g.-d. art. mercerizärii;
menhír s. n., pl. menhíre pl. mercerizäri
menínge s. n., pl. menínge mercúr s. n., simb. Hg
meningítã s. f., pl. meningíte mercuriál adj. m. (sil. -ri-al), pl.
meníre s. f., g.-d. art. menírii; pl. meníri mercuriáli; f. sg. mercuriálã, pl.
menísc s. n., pl. meníscuri mercuriále
meníu s. n., art. meníul; pl. meníuri mercúric adj. m., pl. mercúrici; f. sg.
menopáuzã s. f. (sil. -pa-u-), g.-d. art. mercúricã, pl. mercúrice
menopáuzei; pl. menopáuze mercurós adj. m., pl. mercuróºi; f. sg.
menstruál adj. m. (sil. -stru-al), pl. mercuroásã, pl. mercuroáse
menstruáli; f. sg. menstruálã, pl. meridián adj. n. (sil. -di-an), f.
menstruále meridiánã; pl. n. ºi f. meridiáne
menstruáþie s. f. (sil. -stru-a-þi-e), art. meridián s. n. (sil. -di-an), pl. meridiáne
menstruáþia (sil. -þi-a), g.-d. art. meridionál adj. m., s. m. (sil. -di-o-),
menstruáþiei; pl. menstruáþii, art. pl.meridionáli; f. sg. meridionálã, pl.
menstruáþiile (sil. -þi-i-) meridionále
mensuál adj. m. (sil. -su-al), pl. merínde s. f., art. meríndea, g.-d. art.
mensuáli; f. sg. mensuálã, pl. mensuále meríndei; pl. merínde
mentalitáte s. f., g.-d. art. mentalitäþii; meristém s. n., pl. meristéme
pl. mentalitäþi mérit s. n., pl. mérite
méntã s. f., g.-d. art. méntei meritóriu adj. m. [-riu pron. -rìu], f.
mentól s. n. meritórie (sil. -ri-e); pl. m. ºi f. meritórii
méntor s. m., pl. méntori mertíc s. n., pl. mertíce/mertícuri
menþioná vb. (sil. -þi-o-), ind. prez. 1 sg. mesagér s. m., pl. mesagéri
menþionéz, 3 sg. ºi pl. menþioneázã mesagérã s. f., g.-d. art. mesagérei; pl.
menþiúne s. f. (sil. -þi-u-), g.-d. art. mesagére
menþiúnii; pl. menþiúni mesageríe s. f., art. mesagería, g.-d. art.
menuét s. n. (sil. -nu-et), pl. menuéte mesageríei; pl. mesageríi, art. mesageríile
mer s. m., pl. meri mesáj s. n., pl. mesáje
mercantíl adj. m., pl. mercantíli; f. sg. meschín adj. m., pl. meschíni; f. sg.
mercantílã, pl. mercantíle meschínã, pl. meschíne
m meschinãríe 238
meschinãríe s. f., art. meschinãría, g.-d. metalifér adj. m., pl. metaliféri; f. sg.
art. meschinãríei; pl. meschinãríi, art. metaliférã, pl. metalifére
meschinãríile metalimbáj s. n., pl. metalimbáje
meseriẠs. m. (sil. -ri-aº), pl. meseriáºi metalografíe s. f. (sil. -gra-), art.
meseriáºã s. f. (sil. -ri-a-), art. meseriáºa, metalografía, g.-d. metalografíi, art.
g.-d. art. meseriáºei; pl. meseriáºe metalografíei
Mesía s. pr. m. metaloíd s. m., pl. metaloízi
mesiánic adj. m.(sil.-si-a-), pl. mesi- metalúrgic adj. m., pl. metalúrgici; f. sg.
ánici; f. sg. mesiánicã, pl. mesiánice metalúrgicã, pl. metalúrgice
mesteácãn s. m., pl. mestéceni metalurgíe s. f., art. metalurgía, g.-d.
méºã s. f., art. méºa, g.-d. art. méºei; pl. metalurgíi, art. metalurgíei
méºe metamér s. n., pl. metamére
meºínã s. f., g.-d. art. meºínei; pl. meºíne metameríe s. f., art. metamería, g.-d.
meºteºúg s. n., pl. meºteºúguri art. metameríei; pl. metameríi, art.
meºteºugár s. m., pl. meºteºugári metameríile
metabólã s. f., g.-d. art. metabólei; pl. metamórfic adj. m., pl. metamórfici;
metabóle f. sg. metamórficã, pl. metamórfice
metabólic adj. m., pl. metabólici; f. sg. metamorfísm s. n.
metabólicã, pl. metabólice metamorfozá vb., ind. prez. 1 sg.
metabolísm s. n. metamorfozéz, 3 sg. ºi pl. metamorfozeázã
metacárp s. n., pl. metacárpuri metamorfózã s. f., g.-d. art. metamor-
metacrilát s. m. (sil. -cri-; mf. met-), pl. fózei; pl. metamorfóze
metacriláþi metán s. n.
metacrílic adj. m. (sil. -cri-; mf. met-) metanefrídie s. f., g.-d. art. meta-
metafázã s. f., pl.metafáze nefrídiei; pl. metanefrídii
metafízic adj. m., s. m., pl. metafízici; metastázã s. f. (sil. mf. -sta-), pl.
f. sg. metafízicã, pl. metafízice metastáze
metafízicã s. f., g.-d. art. metafízicii metatárs s. n., pl. metatársuri
metáforã s. f., g.-d. art. metáforei; pl. metateoríe s. f., pl. metateoríi
metáfore metatézã s. f., g.-d. art. metatézei; pl.
metafóric adj. m., pl. metafórici; f. sg. metatéze
metafóricã, pl. metafórice metazoár s. n., pl. (sil. -zo-a-) metazoáre
metafosfát s. m., pl. metafosfáþi meteáhnã s. f., g.-d. art. metéhnei; pl.
metafosfóric adj. m. metéhne
metafrázã s. f. (sil. -fra-), pl. metafráze metempsihózã s. f., g.-d. art.
metagenézã s. f., g.-d. art. metagenézei metempsihózei
metagrámã s. f. (sil. -gra-), g.-d. art. metencefál s. n. (sil. mf. met-), pl.
metagrámei; pl. metagráme metencefále
metál s. n., pl. metále meteór s. m. (sil. -te-or), pl. meteóri
metálic adj. m., pl. metálici; f. sg. meteóric adj. m. (sil. -te-o-), pl.
metálicã, pl. metálice meteórici; f. sg. meteóricã, pl. meteórice
239 micaºíst m
meteorít s. m. (sil. -te-o-), pl. meteoríþi metropolitán s. n. (sil. -tro-), pl.
meteorologíe s. f. (sil. -te-o-), art. metropolitáne
meteorología, g.-d. meteorologíi, art. metróu s. n. (sil. -trou), art. metróul; pl.
meteorologíei metróuri
meteréz s. n., pl. meteréze métru s. m. (sil. -tru), art. métrul; pl.
meticulós adj. m., pl. meticulóºi; f. sg. métri, art. métrii; simb. m
meticuloásã, pl. meticuloáse mezaliánþã s. f. (sil. mf. mez-), pl.
metiláre s. f., pl. metiläri mezaliánþe
metilbenzén s. m. mezanín s. n., pl. mezaníne
metilén s. m. mezát s.n., pl. mezáturi
metílic adj. m., pl. metílici; f. sg. mezencefál s. n. (sil. mf. mez-), pl.
metílicã, pl. metílice mezencefále
metiloránj s. n. (sil. mf. -til-) mezentér s. n. (sil. mf. mez-), pl. mezentére
metilstirén s. m., pl. metilstiréni mezi (mat.) s. m. pl., art. mézii
metilurée s. f. mezi (populaþie) s. m. pl.
metilviolét s. n. (sil. -vi-o-) mezín adj. m., s. m., pl. mezíni; f. sg.
metís s. m., pl. metíºi mezínã, pl. mezíne
metóc s. n., pl. metócuri/metoáce mezoblást s. n., pl. mezabláste
metódã s. f., g.-d. art. metódei; pl. mezodérm s. n., pl. mezodérme
metóde mezodérmic adj. m., pl. mezodérmici;
metódic adj. m., pl. metódici; f. sg. f. sg. mezodérmicã, pl. mezodérmice
metódicã, pl. metódice mezofíl (þesut) s. n.
metodologíe s. f., art. metodología, g.-d. mezofítã adj. f., s. f., pl. mezofíte
metodologíi, art. metodologíei mezoglée s. f., g.-d. art. mezogléei, pl.
metonimíe s. f. (sil. mf. met-), art. mezoglée
metonimía, g.-d. art. metonimíei; pl. mezolític adj. m., pl. mezolítici; f. sg.
metonimíi, art. metonimíile mezolíticã, pl. mezolítice
metráj s. n. (sil. -traj), pl. metráje mezolític s. n., pl. mezolítice
métric adj. m. (sil.-tric), pl. métrici; mezomér adj. m., pl. mezoméri; f. sg.
f. sg. métricã, pl. métrice mezomérã, pl. mezomére
métricã s. f. (sil. -tri-), g.-d. art. métricei; mezomeríe s. f., art. mezomería, g.-d.
pl.métrice art. mezomeríei
metrologíe s. f. (sil. -tro-), art. metrología, mezón s. m., pl. mezóni
g.-d. metrologíi, art. metrologíei mezozóic adj. m. (sil. -zo-ic), pl.
metronóm s. n. (sil. -tro-), pl. metro- mezozóici; f. sg. mezozóicã, pl. mezozóice
noáme mi (muz.) s. m. invar.
metrópolã s. f. (sil. -tro-), g.-d. art. miásmã s. f. (sil. mi-as-), g.-d. art.
metrópolei; pl. metrópole miásmei; pl. miásme
metropolitán adj. m. (sil. -tro-), pl. miazãnoápte s. f. (sil. mia-)
metropolitáni; f. sg. metropolitánã, pl. miazãzí s. f. (sil. mia-)
metropolitáne micaºíst s. n., pl. micaºísturi
m mícã 240
mícã (clipã) s. f. micrográm s. n. (sil. -cro-gram), pl.
mícã (mineral) s. f., g.-d. art. mícii micrográme; simb. µg
micélã s. f., g.-d. art. micélei; pl. micéle microinstrucþiúne s. f., pl. microin-
micelián adj. m., pl. miceliéni; f. sg. strucþiúni
miceliánã, pl. miceliéne microlít s. n. (sil. -cro-), pl. microlíte
micéliu s. n. [-liu pron. -lìu], art. micrométru s. m. (sil. -cro-, -tru), art.
micéliul; pl. micélii, art. micéliile (sil. -li-i-) micrométrul; pl. micrométri
Michidúþã s. pr. m. micromilimétru (micron) s. m. (sil.
micologíe s. f., art. micología, g.-d. -cro-,-tru), art. micromilimétrul; pl.
micologíi, art. micologíei micromilimétri, art. micromilimétrii
micorízã s. f., g.-d. art. micorízei; pl. micrón s. m. (sil. -cron), pl. micróni;
micoríze simb µ
micózã s. f., g.-d. art. micózei; pl. micóze microóhm s. m. (sil. -cro-) [-ohm
microampér s. m. (sil. -cro-), pl. pron. germ. -om ], pl. microóhmi;
microampéri; simb. µá simb. µΩ
micrób s. m. (sil. -crob), pl. micróbi microorganísm s. n. (sil. -cro-), pl.
microbalánþã s. f. (sil. -cro-), pl. microorganísme
microbalánþe micropartículã s. f., pl. micropartícule
microbián adj. m. (sil.-cro-bi-an), pl. micropíl s. n. (sil. -cro-), pl. micropíle
microbiéni (sil.-bi-eni); f. sg. microbiánã, microprocesór s. n., pl. microprocesoáre
pl. microbiéne microprogramáre s. f., pl. micropro-
microbiologíe s. f. (sil. -cro-) gramäri
microbúz s. n. (sil. -cro-), pl. microbúze microraión s. n. (sil. -cro-ra-ion), pl.
microcalculatór s. n., pl. microcal- microraioáne
culatoáre microreceptór s. n. (sil. -cro-), pl.
microcentrálã s. f. (sil. -cro-); pl. microreceptoáre
microcentrále microscóp s. n. (sil. -cro-; mf. -scop), pl.
microclimát s. n. (sil. -cro-cli-), pl. microscoápe
microclimáte microscópic adj. m. (sil. -cro-; mf. -sco-),
microclímã s. f. (sil. -cro-cli-) pl. microscópici; f. sg. microscópicã, pl.
microelectrónic adj. m., pl. microe- microscópice
lectrónici; f. sg. microelectrónicã, pl. microsión adj. n., s. n. (sil. -cro-si-on),
microelectrónice pl. microsioáne
microelemént s. n. (sil. -cro-), pl. microspór s. m. (sil. -cro-; mf. -spor), pl.
microeleménte microspóri
microfáunã s. f. (sil. -cro-fa-u-), g.-d. art. microsporánge s. n. (sil. -cro-; mf.
microfáunei; pl. microfáune -spo-), pl. microsporánge
microfíl adj. m., pl. microfíli; f. sg. microstructúrã s. f. (sil. -cro-; mf.
microfílã, pl. microfíle -struc-), pl. microstructúri
microfílm s. n. (sil. -cro-), pl. microfílme microvoltmétru s. n. (sil. -cro-; mf.
microfón s. n. (sil. -cro-), pl. microfoáne -volt-); pl. microvoltmétre
241 mim m
micsándrã s. f., g.-d. art. micsándrei; pl. míjloc/mijlóc s. n., pl. míjloace/mijloáce
micsándre mijoárca s. f. art.
micºuneá/micºunícã s. f., art. micºu- mikadó s. m., art. mikadóul
neáua/micºuníca, g.-d. art. micºunélei; mílã (sentiment) s. f., g.-d. art. mílei;
pl. micºunéle (pomeni, ajutoare) pl. míle
micþiúne s. f. (sil. -þi-u-), g.-d. art. mílã (unitate de mãsurã) s. f., g.-d. art.
micþiúnii; pl. micþiúni mílei; pl. míle; (marinã) simb. Mm,
mídie s. f. (sil. -di-e), art. mídia (sil. (terestrã) simb. mi
-di-a), g.-d. art. mídiei; pl. mídii, art. milenár adj. m., pl. milenári; f. sg.
mídiile (sil. -di-i-) milenárã, pl. milenáre
midriátic adj. m. (sil. -dri-a-), pl. miléniu s. n. [-niu pron. -nìu], art.
midriátici; f. sg. midriáticã, pl. midriátice miléniul; pl. milénii, art. miléniile
míe s. f., art. mía, g.-d. art. míei; pl. mii, (sil.-ni-i-)
art. míile miliampér s. m. (sil. -li-am-), pl.
mielencefál s. n., pl. mielencefále miliampéri; simb. ma
mielínã s. f. (sil. mi-e-), g.-d. art. mielínei miliampermétru s. n. (sil. -li-am-), pl.
mielítã s. f. (sil. mi-e-), pl. mielíte miliampermétre
mieloblást s. n. (sil. mi-e-, -blast), pl. miliárd s. n. (sil. -li-ard), pl. miliárde
mielobláste miligrám s. n. (sil. -gram), pl.
miérlã s. f., g.-d. art. miérlei; pl. miérle miligráme; simb. mg
miérþã s. f., g.-d. art. miérþei; pl. miérþe mililítru s. m. (sil. -tru), art. mililítrul;
migálã s. f., g.-d. art. migálei pl. mililítri, art. mililítrii; simb. ml
migdál s. m., pl. migdáli milimétru s. m. (sil. -tru), art.
migdalát adj. m., pl. migdaláþi; f. sg. milimétrul; pl. milimétri, art. milimétrii;
migdalátã, pl. migdaláte simb. mm
migdálã s. f., g.-d. art. migdálei; pl. milión s. n. (sil. -li-on), pl. milioáne
migdále militá vb., ind. prez. 1 sg. militéz, 3 sg.
migrá vb. (sil. -gra), ind. prez. 1 sg. ºi pl. militeázã
migréz, 3 sg. ºi pl. migreázã militánt adj. m., s. m., pl. militánþi;
migratór adj. m. (sil. -gra-), pl. f. sg. militántã, pl. militánte
migratóri; f. sg. ºi pl. migratoáre militarísm s. n.
migraþiúne s. f. (sil. -gra-þi-u-), g.-d. art. militarizáre s. f., g.-d. art. militarizärii;
migraþiúnii; pl. migraþiúni pl. militarizäri
migrénã s. f. (sil. -gre-), g.-d. art. milivólt s. m., pl. milivólþi; simb. mV
migrénei; pl. migréne milivoltmétru s. n. (sil. mf. -volt-); pl.
mihohó interj. milivoltmétre
miíme s. f., g.-d. art. miímii; pl. miími miluí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl.
míjã s. f., art. míja; pl. miji miluiésc, imperf. 3 sg. miluiá; conj.
mijí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. mijésc, prez. 3 sg. ºi pl. miluiáscã
imperf. 3 sg. mijeá; conj. prez. 3 sg. ºi mim (actor de pantomimã) s. m., pl.
pl. mijeáscã mimi
m mim 242
mim (scurtã comedie, la greci ºi la minimalizá vb., ind. prez. 1 sg.
romani) s. n., pl. mímuri minimalizéz, 3 sg. ºi pl. minimalizeázã
mimá vb., ind. prez. 1 sg. miméz, 3 sg. mínimum adv.
ºi pl. mimeázã ministér s. n., pl. ministére
mimétic adj. m., pl. mimétici; f. sg. minístru s. m., art. minístrul; pl.
miméticã, pl. mimétice miníºtri, art. miníºtrii
mimetísm s. n. míniu s. n. [-niu pron. -nìu], art.
mímicã s. f., g.-d. art. mímicii; pl. míniul
mímicii minór adj. m., s. m., pl. minóri; f. sg.
mimodrámã s. f. (sil. -dra-), pl. minórã, pl. minóre
mimodráme minoritáte s. f., g.-d. art. minoritäþii; pl.
mimózã s. f., g.-d. art. mimózei; pl. minoritäþi
mimóze mintál adj. m., pl. mintáli; f. sg.
miná vb., ind. prez. 1 sg. minéz, 3 sg. mintálã, pl. mintále
ºi pl. mineázã minúne s. f., g.-d. art. minúnii; pl.
minarét s. n., pl. minaréte minúni
mínã s. f., g.-d. art. mínei; pl. míne mínus adv.
mincióg s. n., pl. mincióguri/mincioáge mínus s. n., pl. mínusuri
minerál adj. m., pl. mineráli; f. sg. minúscul adj. m., pl. minúsculi; f. sg.
minerálã, pl. minerále minúsculã, pl. minúscule
minerál s. n., pl. minerále minút s. n., pl. minúte; abr. min., simb. ’
mineralogíe s. f., art. mineralogía, g.-d. minutár s. n., pl. minutáre
mineralogíi, art. mineralogíei minuþiós adj. m. (sil. -þi-os), pl. minu-
mineralurgíe s. f., art. mineralurgía, þióºi; f. sg. minuþioásã, pl. minuþioáse
g.-d. mineralurgíi, art. mineralurgíei mioárã s. f. (sil. mi-oa-), g.-d. art.
mineréu s. n., art. mineréul; pl. mioárei; pl. mioáre
mineréuri miocárd s. n. (sil. mi-o-); pl. miocárduri
minerít s. n. miocardítã s. f. (sil. mi-o-), pl. miocardíte
miniaturál adj. m. (sil. -ni-a-), pl. miocén s. n. (sil. mi-o-)
miniaturáli; f. sg. miniaturálã, pl. miofibrílã s. f. (sil. mi-o-); pl. miofibríle
miniaturále miofilamént s. n. (sil. mi-o-), pl.
miniatúrã s. f. (sil. -ni-a-), g.-d. art. miofilaménte
miniatúrii; pl. miniatúri mioglobínã s. f. (sil. mi-o-glo-), g.-d. art.
minicalculatór s. n., pl. minicalculatoáre mioglobínei; pl. mioglobíne
miniér adj. m. (sil. -ni-er), pl. miniéri; miopíe s. f. (sil. mi-o-), art. miopía, g.-d.
f. sg. miniérã, pl. miniére art. miopíei; pl. miopíi, art. miopíile
mínim adj. m., pl. mínimi; f. sg. miór s. m., pl. mióri
mínimã, pl. mínime mioríþã s. f. (sil. mi-o-), g.-d. art.
mínim s. n., pl. mínimuri mioríþei; pl. mioríþe
minimál adj. m., pl. minimáli; f. sg. miozínã s.f. (sil. mi-o-), g.-d. art.
minimálã, pl. minimále miozínei; pl. miozíne
243 mitománã m
mirábil adj. m., pl. mirábili; f. sg. místic adj. m., s. m., pl. místici;
mirábilã, pl. mirábile (persoanã) f. sg. místicã, pl. místice
mirácol s. n., pl. mirácole misticísm s. n., (practici mistice) pl.
miraculós adj. m., pl. miraculóºi; f. sg. misticísme
miraculoásã, pl. miraculoáse mistificá vb., ind. prez. 1 sg. mistífic,
miráj s. n., pl. miráje 3 sg. ºi pl. mistíficã
mírã s. f., g.-d. art. mírei; pl. míre mistrál s. n.
mireán s. m., adj. m., pl. miréni; f. sg. mistuí vb., ind. ºi conj. prez. 3 sg.
mireánã, g.-d. art. mirénei, pl. miréne místuie, imperf. 3 sg. mistuiá
mireáncã s. f., g.-d. art. miréncei; pl. mistuitór adj. m, (sil. -tu-i-), pl.
mirénce mistuitóri; f. sg. ºi pl. mistuitoáre
mireásmã s. f., g.-d. art. mirésmei; pl. miºcá vb., ind. prez. 1 sg. miºc, 2 sg.
mirésme miºti, 3 sg. ºi pl. míºcã; conj. prez. 3 sg.
miriádã s. f. (sil. -ri-a-), g.-d. art. ºi pl. míºte
miriádei; pl. miriáde miºcáre s. f., g.-d. art. miºcärii; pl.
miriamétru s. m. (sil. -ri-a-, -tru), art. miºcäri
miriamétrul; p1. miriamétri, art. miºél adj. m., s. m., pl. miºéi; f. sg.
miriamétrii; simb. mam miºeá, pl. miºéle
miriapód s. n., pl. (sil. -ri-a-) miriapóde miºeléºte adv.
mirífic adj. m., pl. mirífici; f. sg. miºuná vb., ind. prez. 3 sg. ºi pl.
miríficã, pl. mirífice míºunã
míriºte s. f., g.-d. art. míriºtii; pl. míriºti mit s. n., pl. míturi
mirodénie s. f. (sil. -ni-e), art. mirodénia míte adv.
(sil. -ni-a), g.-d. art. mirodéniei; pl. miténã s. f., g.-d. art. miténei; pl. miténe
mirodénii, art. mirodéniile (sil. -ni-i-) mític adj. m., pl. mítici; f. sg. míticã, pl.
mirt s. m., pl. mirþi mítice
miscelanéu adj. n., f., pl. miscelanée míting s. n., pl. mítinguri
miscíbil adj. m., pl. miscíbili; f. sg. mitocán s. m., pl. mitocáni
miscíbilã, pl. miscíbile mitocáncã s. f., g.-d. art. mitocáncei; pl.
misionár s. m. (sil. -si-o-), pl. misionári mitocánce
misít s. m., pl. misíþi mitocondriál adj. m. (sil. -dri-al), pl.
misiúne s. f. (sil. -si-u-), g.-d. art. mitocondriáli; f. sg. mitocondriálã, pl.
misiúnii; pl. misiúni mitocondriále
misívã s. f., g.-d. art. misívei; pl. misíve mitocóndrie s. f. (sil. -dri-e), art.
misogín s. m., adj. m., pl. misogíni; mitocóndria (sil. -dri-a), g.-d. mito-
f. sg. misogínã, pl. misogíne cóndrii, art. mitocóndriei
míster s. m. invar. mitologíe s. f.. art. mitología, g.-d. art.
mistér s. n., pl. mistére mitologíei; pl. mitologíi, art. mitologíile
misteriós adj. m. (sil.-ri-os), pl. mitomán s. m., pl. mitománi
misterióºi; f. sg. misterioásã, pl. mitománã s. f., g.-d. art. mitománei; pl.
misterioáse mitománe
m mitózã 244
mitózã s. f., g.-d. art. mitózei; pl. mitóze mlãdíþã s. f., g.-d. art. mlãdíþei; pl.
mitrál adj. m. (sil. -tral), pl. mitráli; mlãdíþe
f. sg. mitrálã, pl. mitrále mlãºtinós adj. m., pl. mlãºtinóºi; f. sg.
mítrã s. f. (sil. -trã), g.-d. art. mítrei; pl. mlãºtinoásã, pl. mlãºtinoáse
mítre mnemotéhnicã s. f., g.-d. art.
mitropolíe s. f. (sil. -tro-), art. mnemotéhnicii
mitropolía, g.-d. art. mitropolíei; pl. moár s. n., pl. moáruri
mitropolíi, art. mitropolíile moárã s. f., g.-d. art. mórii; pl. mori
mitropolít s. m. (sil. -tro-), pl. mitro- moárte s. f., g.-d. art. mórþii; pl. morþi
políþi moáºte s. f., pl. moáºte
miþós adj. m., pl. miþóºi; f. sg. miþoásã, moáþã s. f., g.-d. art. moáþei; pl. moáþe
pl. miþoáse mobíl (jur. ºi móbil) adj. m., pl. mobíli;
mixotróf adj. m., pl. mixotrófi; f. sg. f. sg. mobílã, pl. mobíle
mixotrófã, pl. mixotrófe mobíl s. n., pl. mobíle/mobíluri
mixt adj. m., pl. micºti; f. sg. míxtã, pl. móbilã s. f., g.-d. art. móbilei; pl. móbile
míxte mobiliár adj. m. (sil. -li-ar), pl.
mixtúrã s. f., g.-d. art. mixtúrii; pl. mobiliári; f. sg. mobiliárã, pl. mobiliáre
mixtúri mobiliár s. n. (sil. -li-ar), pl. mobiliére
mizá vb., ind. prez. 1 sg. mizéz, 3 sg. ºi mobilitáte s. f., g.-d. art. mobilitäþii; pl.
pl. mizeázã mobilitäþi
mizantróp s. m. (sil. mf. miz-), pl. mobilizá vb., ind. prez. 1 sg. mobilizéz,
mizantrópi 3 sg. ºi pl. mobilizeázã
mizantrópã s. f. (sil. mf. miz-), g.-d. art. mocán s. m., pl. mocáni
mizantrópei; pl. mizantrópe mocáncã s. f., g.-d. art. mocáncei; pl.
mizantropíe s. f. (sil. mf. miz-), art. mocánce
mizantropía, g.-d. mizantropíi, art. mochétã s. f., pl. mochéte
mizantropíei mocírlã s. f., g.-d. art. mocírlei; pl.
mízer adj. m., s. m., pl. mízeri; f. sg. mocírle
mízerã, pl. mízere mocofán s. m., pl. mocofáni
mizerábil adj. m., s. m., pl. mizerábili; mod s. n., pl. móduri
f. sg. mizerábilã, pl. mizerábile modál adj. m., pl. modáli; f. sg. modálã,
mizérie s. f. (sil. -ri-e), art. mizéria (sil. pl. modále
-ri-a), g.-d. art. mizériei; (griji, necazuri) modalitáte s. f., g.-d. art. modalitäþii; pl.
pl. mizérii, art. mizériile (sil. -ri-i-) modalitäþi
mládã s. f., g.-d. art. mläzii; pl. mlãzi módã s. f., g.-d. art. módei; pl. móde
mlájã s. f., art. mlája, g.-d. art. mläjii; modél s. n., pl. modéle
pl. mlãji modelá vb., ind. prez. 1 sg. modeléz,
mlaºtínã s. f., g.-d. art. mlaºtínii; pl. 3 sg. ºi pl. modeleázã
mlaºtíni modeláre s. f., g.-d. art. modelärii; pl.
mlãdiós adj. m. (sil. -di-os), pl. mlãdióºi; modeläri
f. sg. mlãdioásã, pl. mlãdioáse modém s. n., pl. modémuri
245 mom÷ie m
moderá vb., ind. prez. 1 sg. moderéz, mojíc s. m., adj. m., pl. mojíci; f. sg.
3 sg. ºi pl. modereázã mojícã, g.-d. art. mojícei, pl. mojíce
moderatór adj. m., (factor care mojicíe s. f., art. mojicía, g.-d. art.
modereazã) s. m., pl. moderatóri; f. sg. mojicíei; pl. mojicíi, art. mojicíile
ºi pl. moderatoáre mol (moleculã-gram) s. m., pl. moli
moderatór (substanþã) s. m., pl. mol (dig) s. n., pl. móluri
moderatóri molalitáte s. f., g.-d. art. molalitäþii
moderatór (dispozitiv de reglare a molár (chim.) adj. m., pl. molári; f. sg.
vitezei sau de diminuare a sunetului) molárã, pl. moláre
s. n., pl. moderatoáre molár s. m., (referitor la mãsea)
moderáþie s. f. (sil. -þi-e), art. moderáþia adj. m., pl. molári
(sil. -þi-a), g.-d. art. moderáþiei; pl. molaritáte s. f., g.-d. art. molaritäþii
moderáþii, art. moderáþiile (sil. -þi-i-) molátic adj. m., s. m., pl. molátici; f. sg.
modérn adj. m., pl. modérni; f. sg. moláticã, pl. molátice
modérnã, pl. modérne moleculár adj. m., pl. moleculári; f. sg.
modernísm s. n., (atitudini, mani- moleculárã, pl. moleculáre
festãri) pl. modernísme molecúlã s. f., g.-d. art. molecúlei; pl.
modernitáte s. f., g.-d. art. modernitäþii molecúle
modernizá vb., ind. prez. 1 sg. molestá vb., ind. prez. 1 sg. molestéz,
modernizéz, 3 sg. ºi pl. modernizeázã 3 sg. ºi pl. molesteázã
modést adj. m., pl. modéºti; f. sg. moletiérã s. f. (sil. -ti-e-), g.-d. art.
modéstã, pl. modéste moletiérei; pl. moletiére
modíst s. m., pl. modíºti molibdén s. n., simb. Mo
modístã s. f., pl. modíste molíd s. m., pl. molízi
modúl s. n., art. modúlul, pl. modúle mólie s. f. (sil. -li-e), art. mólia (sil. -li-a),
modulá vb., ind. prez. 1 sg. moduléz, g.-d. art. móliei; pl. mólii, art. móliile (sil.
3 sg. ºi pl. moduleázã -li-i-)
moduláre s. f., g.-d. art. modulärii; pl. mólimã s. f., g.-d. art. mólimei; pl.
moduläri mólime
mofétã s. f., pl. moféte molipsí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl.
moftangíu s. m., art. moftangíul; pl. molipsésc, imperf. 3 sg. molipseá; conj.
moftangíi, art. moftangíii prez. 3 sg. ºi pl. molipseáscã
mogâldeáþã s. f., g.-d. art. mogâldéþei; molipsitór adj. m., pl. molipsitóri; f. sg.
pl. mogâldéþe ºi pl. molipsitoáre
mohaír s. n., (sorturi, obiecte) pl. molítvã s. f., g.-d. art. molítvei; pl.
mohaíruri molítve
mohicán s. m., pl. mohicáni molóh s. m., pl. molóhi
mohór s. n., (terenuri) pl. mohoáre molúscã s. f., g.-d. art. molúºtei; pl.
móinã s. f. (sil. moi-), g.-d. art. móinei; molúºte
(terenuri) pl. móine mom÷ie s. f., art. mom÷ia, g.-d. art.
mojár s. n., pl. mojáre mom÷ii; pl. mom÷i, art. mom÷ile
m momént 246
momént s. n., pl. moménte monoclorurát adj. m., pl. mono-
momí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. cloruráþi; f. sg. monoclorurátã, pl.
momésc, imperf. 3 sg. momeá; conj. monocloruráte
prez. 3 sg. ºi pl. momeáscã monóclu s. n. (sil. -clu; mf. mon-), art.
monádã s. f., g.-d. art. monádei; pl. monóclul; pl. monócluri
monáde monocórd adj. n., f. monocórdã; pl. n.
monáh s. m., pl. monáhi ºi f. monocórde
monárh s. m., pl. monárhi monocórd s. n., pl. monocórduri
monarhíe s. f., art. monarhía, g.-d. art. monocróm adj. m. (sil. -crom), pl.
monarhíei; pl. monarhíi, art. monarhíile monocrómi; f. sg. monocrómã, pl.
monarhíst adj. m., s. m., pl. monarhíºti; monocróme
f. sg. monarhístã, pl. monarhíste monocromíe s. f. (sil. -cro-), art.
monástic adj. m., pl. monástici; f. sg. monocromía, g.-d. art. monocromíei; pl.
monásticã, pl. monástice monocromíi, art. monocromíile
mondén adj. m., pl. mondéni; f. sg. monodíe s. f. (sil. mf. mon-), art.
mondénã, pl. mondéne monodía, g.-d. art. monodíei; pl. monodíi,
mondiál adj. m. (sil. -di-al), pl. art. monodíile
mondiáli; f. sg. mondiálã, pl. mondiále monoelectrovalént adj. m. (sil. -no-e-),
monédã s. f., g.-d. art. monédei; pl. pl. monoelectrovalénþi; f. sg. monoelec-
monéde trovaléntã, pl. monoelectrovalénte
monetár adj. m., pl. monetári; f. sg. monogám s. m., adj. m., pl. monogámi;
monetárã, pl. monetáre f. sg. monogámã, g.-d. art. monogámei,
monetár (persoanã) s. m., pl. monetári pl. monogáme
monetár (inventar al banilor) s. n., pl. monogamíe s. f., art. monogamía, g.-d.
monetáre art. monogamíei; pl. monogamíi
monetãríe s. f., art. monetãría, g.-d. monogenézã s. f., g.-d. art. monogenézei;
art. monetãríei; pl. monetãríi, art. pl. monogenéze
monetãríile monografíe s. f. (sil. -gra-), pl.
mongoloíd s. m., adj. m., pl. mon- monografíi
goloízi; f. sg. mongoloídã, g.-d. art. monográmã s. f. (sil. -gra-), g.-d. art.
mongoloídei, pl. mongoloíde monográmei; pl. monográme
monísm s. n. monohidrát s. m., pl. monohidráþi
monitoáre s. f., g.-d. art. monitoárei; pl. monóic adj. m. (sil. -no-ic), pl. monóici,
monitoáre f. sg. monóicã, pl. monóice
monitór (persoanã) s. m., pl. monitóri monolít adj. m., pl. monolíþi; f. sg.
monitór (navã, periodic, aparat, monolítã, pl. monolíte
program de control) s. n., pl. monolític adj. m., pl. monolítici; f. sg.
monitoáre monolíticã, pl. monolítice
monobázic adj. m., pl. monobázici monológ s. n., pl. monoloáge/monológuri
monocíclu s. n., pl. monocícluri monologá vb., ind. prez. 1 sg.
monocít s. n., pl. monocíte monologhéz, 3 sg. ºi pl. monologheázã
247 morfoanatómic m
monóm s. n., pl. monoáme montán adj. m., pl. montáni; f. sg.
monomaníe s. f., pl. monomaníi montánã, pl. montáne
monomér s. m., pl. monoméri montánt adj. m., s. m., pl. montánþi;
monometalísm s. n. f. sg. montántã, pl. montánte
monoplán s. n. (sil. -plan), pl. móntã s. f., g.-d. art. móntei; pl. mónte
monopláne montmorillonít s. n. (sil. mf. mont-)
monoplegíe s. f. (sil. -ple-), art. [ll pron. l]
monoplegía, g.-d. art. monoplegíei; pl. montúrã s. f., g.-d. art. montúrii; pl.
monoplegíi, art. monoplegíile montúri
monopól s. n., pl. monopóluri monumént s. n., pl. monuménte
monopolizá vb., ind. prez. 1 sg. monumentál adj. m., pl. monumentáli,
monopolizéz, 3 sg. ºi pl. monopolizeázã f. sg. monumentálã, pl. monumentále
monorímã adj. f., s. f., pl. monoríme mops (câine) s. m., pl. mopºi
monoteísm s. n. mops (cleºte) s. n., pl. mópsuri
monotíp adj. m., pl. monotípi; f. sg. morál adj. m., pl. moráli; f. sg. morálã,
monotípã, pl. monotípe pl. morále
monotón adj. m., pl. monotóni; f. sg. morál s. n., pl. moráluri
monotónã, pl. monotóne morálã s. f., g.-d. art. morálei; pl.
monotoníe s. f., art. monotonía, g.-d. morále
art. monotoníei; pl. monotoníi, art. moralíst s. m., pl. moralíºti
monotoníile moralístã s. f., pl. moralíste
monotrém s. n., pl. (sil. -tre-) monotréme moralitáte s. f., g.-d. art. moralitäþii
monovalént adj. m., pl. monovalénþi; moralménte adv.
f. sg. monovaléntã, pl. monovalénte moratóriu s. n. [-riu pron. -rìu ], pl.
monoxíd s. m., pl. monoxízi moratórii
monoxíl s. n. (sil. mf. mon-), pl. morávuri s. n. pl.
monoxíle morb s. n., pl. mórburi
monozaharídã s. f., g.-d. art. monoza- morbíd adj. m., pl. morbízi; f. sg.
harídei; pl. monozaharíde morbídã, pl. morbíde
monseniór s. m. (sil. -nior), pl. morbiditáte s. f., g.-d. art. morbiditäþii
monsenióri mordánt adj. m., s. m., pl. mordánþi;
mónstru s. m., art. mónstrul; pl. f. sg. mordántã, pl. mordánte
mónºtri, art. mónºtrii morénã s. f., g.-d. art. morénei; pl.
monstruós adj. m. (sil. -stru-os), pl. moréne
monstruóºi; f. sg. monstruoásã, pl. morfínã s. f., g.-d. art. morfínei
monstruoáse morfinomán s. m., pl. morfinománi
monstruozitáte s. f. (sil. -stru-o-), g.-d. morfinománã s. f., g.-d. art. morfi-
art. monstruozitäþii, pl. monstruozitäþi nománei; pl. morfinománe
montá(tehn., zool.) vb., ind. prez. morfoanatómic adj. m., pl. morfoa-
1 sg. montéz, 3 sg. ºi pl. monteázã natómici; f. sg. morfoanatómicã, pl.
montáj s. n., pl. montáje morfoanatómice
m morfofiziologíe 248
morfofiziologíe s. f., g.-d. art. morfo- motiváþie s. f. (sil. -þi-e), art. motiváþia
fiziologíei (sil. -þi-a), g.-d. art. motiváþiei; pl.
morfofuncþionál adj. m., pl. mor- motiváþii, art. motiváþiile (sil. -þi-i-)
fofuncþionáli; f. sg. morfofuncþionálã, pl. móto s. n., art. motóul; pl. motóuri
morfofuncþionále motocrós s. n. (sil. -cros), pl. motocrósuri
morfologíe s. f., art. morfología, g.-d. motonávã s. f., pl. motonáve
morfologíi, art. morfologíei motorínã s. f., g.-d. art. motorínei; pl.
morganáticã adj. f., pl. morganátice motoríne
mórgã (clãdire) s. f., g.-d. art. mórgii; motríce/mótrice adj. invar. (sil. -tri-)
pl. morgi moþ (persoanã) s. m., pl. moþi
mórgã (aroganþã) s. f., g.-d. art. mórgii moþ (ºuviþã de pãr, smoc de pene,
mormán s. n., pl. mormáne ciucure, vârf) s. n., pl. móþuri
mormolóc s. m., pl. mormolóci moþ (fundã în cap, bigudiu rudi-
mórsã (zool., tehn.) s. f., g.-d. art. mentar) s. n., pl. moáþe
mórsei; pl. mórse moþiúne (jur., lingv.) s. f. (sil. -þi-u-),
mortár s. n., pl. mortáre g.-d. art. moþiúnii; pl. moþiúni
mortézã s. f., g.-d. art. mortézei; pl. mov adj. invar., s. n.
mortéze movílã s. f., g.-d. art. movílei; pl. movíle
mortiér s. n./mortiérã s. f. (sil. -ti-e(r), mozáic adj. m., s. m. (sil. -za-ic), pl.
pl. mortiére mozáici, f. sg. mozáicã, pl. mozáice
mortuár adj. m. (sil. -tu-ar), pl. mozaíc s. n., pl. mozaícuri
mortuári; f. sg. mortuárã, pl. mortuáre mozaísm s. n.
morúlã s. f., g.-d. art. morúlei; pl. mrániþã s. f., g.-d. art. mrániþei
morúle mreájã s. f. (sil. mrea-), art. mreája, g.-d.
morún s. m., pl. morúni art. mréjei; pl. mréje
mosc (zool.) s. m., pl. moºti mreánã s. f. (sil. mrea-), g.-d. art.
mosc (substanþã) s. n., pl. móscuri mrénei; pl. mréne
moschée s. f., art. moschéea, g.-d. art. mucalít adj. m., pl. mucalíþi; f. sg.
moschéii; pl. moschéi, art. moschéile (sil. mucalítã, pl. mucalíte
-che-i-) mucarér s. n., pl. mucaréruri
móstrã s. f., g.-d. art. móstrei; pl. móstre mucavá s. f., art. mucaváua, g.-d. art.
moºíe s. f., art. moºía, g.-d. art. moºíei; mucaválei; pl. mucavále
pl. moºíi, art. moºíile muceníc s. m., pl. muceníci
moºiér s. m. (sil. -ºi-er), pl. moºiéri mucenícã s. f., g.-d. art. mucenícei; pl.
moºieríme s. f. (sil. -ºi-e-), g.-d. art. muceníce
moºierímii; pl. moºierími muceníþã s. f., g.-d. art. muceníþei; pl.
motél s. n., pl. motéluri muceníþe
motilitáte s. f., g.-d. art. motilitäþii múchie (sil. -chi-e)/múche s. f., art.
motív s. n., pl. motíve múchia (sil. -chi-a)/múchea, g.-d. art.
motivá vb., ind. prez. 1 sg. motivéz, múchiei/múchii; pl. múchii/múchi, art.
3 sg. ºi pl. motiveázã múchiile (sil. -chi-i-)/múchile
249 muschétã m
mucilagíu s. n. [-giu pron. -gìu], art. mulþíme s. f., g.-d. art. mulþímii; pl.
mucilagíul; pl. mucilagíi, art. mucilagíile mulþími
(sil. -gi-i-) mulúrã s. f., g.-d. art. mulúrii; pl.
mucínã s. f., g.-d. art. mucínei; pl. mulúri
mucíne mumíe s. f., art. mumía, g.-d. art.
mucoásã s. f., g.-d. art. mucoásei; pl. mumíei; pl. mumíi, art. mumíile
mucoáse múncã s. f., g.-d. art. múncii; pl. munci
mucozitáte s. f., g.-d. art. mucozitäþii; muncél s. n., pl. muncéle
pl. mucozitäþi municipalitáte s. f., g.-d. art.
múcus s. n. municipalitäþii; pl. municipalitäþi
muezín s. m. (sil. mu-e-), pl. muezíni municípiu s. n. [-piu pron. -pìu], art.
múfã s. f., g.-d. art. múfei; pl. múfe municípiul; pl. municípii, art.
múgur s. m., pl. múguri municípiile (sil. -pi-i-)
mulá vb., ind. prez. 1 sg. muléz, 3 sg. ºi muníþie s. f. (sil. -þi-e), art. muníþia (sil.
pl. muleázã -þi-a), g.-d. art. muníþiei; pl. muníþii, art.
muláj s. n., pl. muláje muníþiile (sil. -þi-i-)
mulátrã s. f. (sil. -trã), g.-d. art. munteán s. m., pl. munténi
mulátrei; pl. mulátre munteáncã s. f., g.-d. art. munténcei; pl.
mulátru s. m. (sil. -tru), art. mulátrul; munténce
pl. mulátri, art. mulátrii muntenísm s. n., pl. muntenísme
mulétã s. f., pl. muléte mur s. m., pl. muri
muliná vb., ind. prez. 1 sg. mulinéz, murál adj. m., pl. muráli; f. sg. murálã,
3 sg. ºi pl. mulineázã pl. murále
mulinétã s. f., pl. mulinéte múrã s. f., g.-d. art. múrei; pl. múre
multicolór adj. m., pl. multicolóri; f. sg. murg (despre cai) adj. m., s. m., pl.
multicolórã, pl. multicolóre murgi; f. sg. múrgã, pl. múrge
multidimensionál adj. m. (sil. -si-o-), murg (amurg) s. n., pl. múrguri
pl. multidimensionáli; f. sg. multidi- muribúnd adj. m., s. m., pl. muribúnzi;
mensionálã, pl. multidimensionále f. sg. muribúndã, pl. muribúnde
multiplicá vb. (sil. -pli-), ind. prez. 1 sg. muritór adj. m., s. m., pl. muritóri; f. sg.
multíplic, 3 sg. ºi pl. multíplicã ºi pl. muritoáre
multiplicatív adj. m. (sil. -pli-), pl. muruí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl.
multiplicatívi; f. sg. multiplicatívã, pl. muruiésc, imperf. 3 sg. muruiá; conj.
multiplicatíve prez. 3 sg. ºi pl. muruiáscã
multíplu s. m., adj. m. (sil. -plu), art. mus s. m., pl. muºi
multíplul, pl. multípli, art. multíplii; musacá s. f., art. musacáua, g.-d. art.
f. sg. multíplã, pl. multíple musacálei; pl. musacále
multiprogramáre s. f., pl. multipro- múscã s. f., g.-d. art. múºtei; pl. múºte
gramäri muscél s. n., pl. muscéle
multitúdine s. f., g.-d. art. multitúdinii; muschetár s. m., pl. muschetári
pl. multitúdini muschétã s. f., pl. muschéte
m muscovít 250
muscovít s. n., pl. muscovíte muzeál adj. m. (sil. -ze-al), pl. muzeáli;
musculár adj. m., pl. musculári; f. sg. f. sg. muzeálã, pl. muzeále
musculárã, pl. musculáre muzeografíe s. f. (sil. -ze-o-gra-), art.
muselínã s. f., g.-d. art. muselínei; pl. muzeografía, g.-d. muzeografíi, art.
muselíne muzeografíei
musón s. m., pl. musóni muzeológ s. m. (sil. -ze-o-), pl. muzeológi
mustelídã s. f., pl. mustelíde muzeológã s. f. (sil. -ze-o-), g.-d. art.
mustrá vb., ind. prez. 1 sg. mústru, muzeológei; pl. muzeológe
2 sg. mústri, 3 sg. ºi pl. mústrã muzeologíe s. f. (sil. -ze-o-), art. muze-
musulmán adj. m., s. m., pl. musul- ología, g.-d. muzeologíi, art. muzeologíei
máni; f. sg. musulmánã, pl. musulmáne muzéu s. n., art. muzéul; pl. muzée
muºamalizá vb., ind. prez. 1 sg. muzicál adj. m., pl. muzicáli; f. sg.
muºamalizéz, 3 sg. ºi pl. muºamalizeázã muzicálã, pl. muzicále
muºchi (bot., anat.) s. m., art. muzicalitáte s. f., g.-d. art. muzicalitäþii
múºchiul; pl. muºchi, art. múºchii muzicalizá vb., ind. prez. 1 sg.
muºeþél s. m. muzicalizéz, 3 sg. ºi pl. muzicalizeázã
múºiþã s. f., g.-d. art. múºiþei; pl. múºiþe muzicánt s. m., pl. muzicánþi
muºteríu s. m., art. muºteríul; pl. muzicántã s. f., pl. muzicánte
muºteríi, art. muºteríii múzicã s. f., g.-d. art. múzicii; (or-
muºtiúc s. n. (sil. -tiuc), pl. muºtiúcuri chestre) pl. múzici
muºtruluí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. muzicián s. m. (sil. -ci-an), pl. muziciéni
muºtruluiésc, imperf. 3 sg. muºtruluiá; (sil. -ci-eni)
conj. prez. 3 sg. ºi pl. muºtruluiáscã muziciánã s. f. (sil. -ci-a-), g.-d. art.
muºurói s. n., pl. muºuroáie muziciénei (sil. -ci-e-); pl. muziciéne
muºuroí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. muzicográf s. m., pl. muzicográfi
muºuroiésc, imperf. 3 sg. muºuroiá; muzicográfã s. f., pl. muzicográfe
conj. prez. 3 sg. ºi pl. muºuroiáscã muzicográfic adj. m., pl. muzicográfici;
mutáþie s. f. (sil. -þi-e), art. mutáþia (sil. f. sg. muzicográficã, pl. muzicográfice
-þi-a), g.-d. art. mutáþiei; pl. mutáþii, art. muzicografíe s. f., g.-d. art. muzicografíei
mutáþiile (sil. -þi-i-) muzicológ s. m., pl. muzicológi
mutaþionísm s. n. (sil. -þi-o-) muzicológã s. f., g.-d. art. muzicológei;
mutilá vb., ind. prez. 1 sg. mutiléz, 3 sg. pl. muzicológe
ºi pl. mutileázã muzicologíe s. f., art. muzicología, g.-d.
mutitáte s. f., g.-d. art. mutitäþii muzicologíi, art. muzicologíei
mútrã s. f. (sil. -trã), g.-d. art. mútrei; muzicomán s. m., pl. muzicománi
pl. mútre muzicománã s. f., g.-d. art. muzico-
mutuál adj. m. (sil. -tu-al), pl. mutuáli; mánei; pl. muzicománe
f. sg. mutuálã, pl. mutuále muzicomaníe s. f., art. muzicomanía,
mutualísm s. n. (sil. -tu-a-) g.-d. muzicomaníi, art. muzicomaníei
muþunáche s. m. invar. muzicoterapíe s. f., art. muzicoterapía,
múzã s. f., g.-d. art. múzei; pl. múze g.-d. muzicoterapíi, art. muzicoterapíei
CUPRINS
251

nabáb s. m., pl. nabábi


n narcisísm s. n.
nacélã s. f., g.-d. art. nacélei; pl. nacéle narcótic adj. m., pl. narcótici; f. sg.
nádã (momealã, înnãditurã) s. f., g.-d. narcóticã, pl. narcótice
art. (momealã) nádei, (înnãditurã) narcótic s. n., pl. narcótice
nádei/näzii; pl. (momeli) náde; narcotizá vb., ind. prez. 1 sg. narcotizéz,
(înnãdituri) náde/näzi 3 sg. ºi pl. narcotizeázã
nadír s. n. narcózã s. f., g.-d. art. narcózei; pl.
naftalínã s. f., g.-d. art. naftalínei narcóze
nafténã s. f., pl. nafténe narodnicísm s. n.
naftól s. m., pl. naftóli nastíe s. f., art. nastía, g.-d. art. nastíei;
nag÷þ s. m., pl. nag÷þi pl. nastíi, art. nastíile
nahláp s. m. (sil. -hlap), pl. nahlápi nat s. m., pl. naþi
nai s. n., pl. náiuri natál adj. m., pl. natáli; f. sg. natálã,
naiádã s. f. (sil. -ia-), g.-d. art. naiádei; pl. natále
pl. naiáde natalitáte s. f., g.-d. art. natalitäþii
náilon s. n. (sil. nai-) natáþie s. f. (sil. -þi-e), art. natáþia (sil.
naív adj. m., pl. naívi; f. sg. naívã, pl. -þi-a), g.-d. natáþii, art. natáþiei
naíve natív adj. m., pl. natívi; f. sg. natívã,
námilã s. f., g.-d. art. námilei; pl. pl. natíve
námile nátrã s. f. (sil. -trã), g.-d. art. nátrei; pl.
nan s. m., pl. nani nátre
nánã s. f., g.-d. art. nánei; pl. náne nátriu s. n. (-triu pron. -trìu), art.
náni/náni, náni/náni-náni interj. nátriul; simb. Na
nanísm s. n. naturál adj. m., pl. naturáli; f. sg.
náos s. n., pl. náosuri naturálã, pl. naturále
napálm s. n. naturál s. n.
napoleón s. m. (sil. -le-on), pl.napoleóni naturaléþe s. f., art. naturaléþea, g.-d.
nará vb., ind. prez. 1 sg. naréz, 3 sg. ºi art. naturaléþei
pl. nareázã naturalísm s. n.
naratív adj. m., pl. naratívi; f. sg. naturalíst s. m., adj. m., pl. naturalíºti;
naratívã, pl. naratíve f. sg. naturalístã, pl. naturalíste
naraþiúne s. f. (sil. -þi-u-), g.-d. art. naturalizá vb., ind. prez. 1 sg.
naraþiúnii; pl. naraþiúni naturalizéz, 3 sg. ºi pl. naturalizeázã
nárã s. f., g.-d. art. närii; pl. nãri natúrã s. f., g.-d. art. natúrii; pl.
narcísã s.f., g.-d. art. narcísei; pl. natúri
narcíse naturísm s. n.
n naþionál 252
naþionál adj. m. (sil. -þi-o-), pl. návlu s. n. (sil. -vlu), art. návlul; pl.
naþionáli; f. sg. naþionálã, pl. naþionále návluri
naþionalísm s. n. (sil. -þi-o-) nazál adj. m., pl. nazáli; f. sg. nazálã,
naþionalíst adj. m., s. m. (sil. -þi-o-), pl. pl. nazále
naþionalíºti; f. sg. naþionalístã, pl. nazalizá vb., ind. prez. 1 sg. nazalizéz,
naþionalíste 3 sg. ºi pl. nazalizeázã
naþionalitáte s. f. (sil. -þi-o-), g.-d. art. nazísm s. n.
naþionalitäþii; pl. naþionalitäþi nãbãdãiós adj. m. (sil. -ios), pl.
naþionalizá vb. (sil. -þi-o-), ind. prez. nãbãdãióºi; f. sg. nãbãdãioáºã, pl.
1 sg. naþionalizéz; 3 sg. ºi pl. naþio- nãbãdãioáse
nalizeázã nãbúc s. n.
naþiúne s. f. (sil. -þi-u-), g.-d. art. nãclãí vb. (sil. -clã-), ind. prez. 1 sg. ºi
naþiúnii; pl. naþiúni 3 pl. nãclãiésc, imperf. 3 sg. nãclãiá;
naufragiá vb. (sil. na-u-fra-gi-a), ind. conj. prez. 3 sg. ºi pl. nãclãiáscã
prez. 1 sg. naufragiéz, 3 sg. ºi pl. nãfrámã s. f. (sil. -fra-), g.-d. art.
naufragiázã, 1 pl. naufragiém (sil. nãfrámei; pl. nãfráme
-gi-em); conj. prez. 3 sg. ºi pl. naufragiéze; nãlbár s. m., pl. nãlbári
ger. naufragiínd (sil. -gi-ind) nãlúcã s. f., g.-d. art. nãlúcii; pl. nãlúci
naufrágiu s. n. (sil. na-u-fra-) (-giu nãlucíre s. f., g.-d. art. nãlucírii; pl.
pron. -gìu), art. naufrágiul; pl. nãlucíri
naufrágii, art. naufrágiile (sil. -gi-i-) nãméte s. f., pl. nãméþi
naupatíe s. f. (sil. na-u-), art. naupatía, nãmól s. n., pl. nãmóluri
g.-d. art. naupatíei; pl. naupatíi, art. nãpástã s. f., g.-d. art. nãpástei/nãpäºtii;
naupatíile pl. nãpáste/nãpäºti
naútic adj. m. (sil. na-u-), pl. naútici; nãpãdí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl.
f. sg. naúticã, pl. naútice nãpãdésc, imperf. 3 sg. nãpãdeá; conj.
nautíl s. m. (sil. na-u-), pl. nautíli prez. 3 sg. ºi pl. nãpãdeáscã
navál adj. m., pl. naváli; f. sg. naválã, nãpãstuí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl.
pl. navále nãpãstuiésc, imperf. 3 sg. nãpãstuiá;
návã s. f., g.-d. art. návei; pl. náve conj. prez. 3 sg. ºi pl. nãpãstuiáscã
navétã s. f., pl. navéte nãp÷rcã s. f., g.-d. art. nãp÷rcii; pl.
navigá vb., ind. prez. 1 sg. navighéz, nãp÷rci
3 sg. ºi pl. navigheázã nãpârlí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl.
navigábil adj. m., pl. navigábili; f. sg. nãpârlésc, imperf. 3 sg. nãpârleá; conj.
navigábilã, pl. navigábile prez. 3 sg. ºi pl. nãpârleáscã
navigatoáre s. f., g.-d. art. navigatoárei; nãprásnic adj. m., s. m. (sil. -pras-), pl.
pl. navigatoáre nãprásnici; f. sg. nãprásnicã, g.-d. art.
navigatór s. m., pl. navigatóri nãprásnicei, pl. nãprásnice
navigáþie s. f. (sil. -þi-e), art. navigáþia nãpustí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl.
(sil. -þi-a), g.-d. art. navigáþiei; pl. nãpustésc, imperf. 3 sg. nãpusteá; conj.
navigáþii, art. navigáþiile (sil. -þi-i-) prez. 3 sg. ºi pl. nãpusteáscã
253 neconsolát n
nãráv s. n., pl. nãrávuri neajutorát adj. m. (sil. ne-a-), pl.
nãruí vb., ind. ºi conj. prez. 1 ºi 2 sg. neajutoráþi; f. sg. neajutorátã, pl.
närui, 3 sg. ºi pl. näruie, imperf. 3 sg. neajutoráte
nãruiá nealiniát adj. m. (sil. ne-a-, -ni-at), pl.
nãsãlíe s. f., art. nãsãlía, g.-d. art. nealiniáþi; f. sg. nealiniátã, pl. nealiniáte
nãsãlíei; pl. nãsãlíi, art. nãsãlíile nealiniére s. f. (sil. ne-a-, -ni-e-), g.-d.
nãstáºnic adj. m., pl. nãstáºnici; f. sg. art. nealiniérii; pl. nealiniéri
nãstáºnicã, pl. nãstáºnice neam s. n., pl. neámuri
nãt÷ng adj. m., s. m., pl. nãt÷ngi; neaméstec s. n. (sil. ne-a-)
f. sg. nãt÷ngã, g.-d. art. nãt÷ngei, pl. neánt s. n. (sil. -ant), pl. neánturi
nãt÷nge neaóº adj. m. (sil. nea-), pl. neaóºi; f. sg.
nãúc adj. m., pl. nãúci; f. sg. nãúcã, pl. neaóºã, pl. neaóºe
nãúce neapãrát adj. m. (sil. ne-a-), pl.
nãválnic adj. m., pl. nãválnici; f. sg. neapãráþi; f. sg. neapãrátã, pl. neapãráte
nãválnicã, pl. nãválnice neatârnáre s. f. (sil. ne-a-), g.-d. art.
nãválnic (bot.) s. m. neatârnärii; pl. neatârnäri
nãvãdí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. neavenít adj. m. (sil. ne-a-), pl.
nãvãdésc, imperf. 3 sg. nãvãdeá; conj. neaveníþi; f. sg. neavenítã, pl. neaveníte
prez. 3 sg. ºi pl. nãvãdeáscã nebuloásã s. f., g.-d. art. nebuloásei
nãvãlí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. nebulós adj. m., pl. nebulóºi; f. sg.
nãvãlésc, imperf. 3 sg. nãvãleá; conj. nebuloásã, g.-d. art. nebuloásei, pl.
prez. 3 sg. ºi pl. nãvãleáscã nebuloáse
nãvód s. n., pl. nãvoáde nebulozitáte s. f., g.-d. art. nebulozitäþii;
nãzb÷tie s. f. (sil. -ti-e), art. nãzb÷tia pl. nebulozitäþi
(sil. -ti-a), g.-d. art. nãzb÷tiei; pl. necesár adj. m., pl. necesári; f. sg.
nãzb÷tii, art. nãzb÷tiile (sil. -ti-i-) necesárã, pl. necesáre
nãzdrãván adj. m., pl. nãzdrãváni; f. sg. necesitá vb., ind. prez. 3 sg. necésitã
nãzdrãvánã, pl. nãzdrãváne necesitáte s. f., g.-d. art. necesitäþii; pl.
nãzuí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. necesitäþi
nãzuiésc, imperf. 3 sg. nãzuiá; conj. nechemát adj. m., s. m., pl. nechemáþi;
prez. 3 sg. ºi pl. nãzuiáscã f. sg. nechemátã, pl. nechemáte
nãzuínþã s. f., g.-d. art. nãzuínþei; pl. nechibzuít adj. m., pl. nechibzuíþi; f. sg.
nãzuínþe nechibzuítã, pl. nechibzuíte
nãzurós adj. m., pl. nãzuróºi; f. sg. necondiþionát adj. m. (sil. -þi-o-), pl.
nãzuroásã, pl. nãzuroáse necondiþionáþi; f. sg. necondiþionátã, pl.
nea s. f., art. neáua necondiþionáte
neabãtút adj. m. (sil. ne-a-), pl. neconformíst adj. m., s. m., pl.
neabãtúþi; f. sg. neabãtútã, pl. neabãtúte neconformíºti; f. sg. neconformístã, pl.
neagresiúne s. f. (sil. ne-a-gre-si-u-), neconformíste
g.-d. art. neagresiúnii; pl. neagresiúni neconsolát adj. m., pl. neconsoláþi; f. sg.
neajúns s. n. (sil. ne-a-), pl. neajúnsuri neconsolátã, pl. neconsoláte
n necontenít 254
necontenít adj. m., pl. neconteníþi; f. sg. nedesluºít adj. m., pl. nedesluºíþi; f. sg.
necontenítã, pl. neconteníte nedesluºítã, pl. nedesluºíte
necontestát adj. m., pl. necontestáþi; nedeterminát adj. m., pl. nedeter-
f. sg. necontestátã, pl. necontestáte mináþi; f. sg. nedeterminátã, pl.
necrofág adj. m., s. m. (sil. -cro-), pl. nedetermináte
necrofági; f. sg. necrofágã, pl. necrofáge nefást adj. m., pl. nefáºti; f. sg. nefástã,
necrofór s. m. (sil. -cro-), pl. necrofóri pl. nefáste
necrológ s. n. (sil. -cro-), pl. necrológuri neferós adj. m., pl. neferóºi; f. sg.
necrópolã s. f. (sil. -cro-), g.-d. art. neferoásã, pl. neferoáse
necrópolei; pl. necrópole nefiínþã s. f. (sil. -fi-in-), g.-d. art.
necrozá vb. (sil, -cro-), ind. prez. 3 sg. nefiínþei
necrozeázã neflexíbil adj. m. (sil. -fle-), pl.
necrózã s. f. (sil. -cro-), g.-d. art. necrózei; neflexíbili; f. sg. neflexíbilã, pl. neflexíbile
pl. necróze nefrítã s. f. (sil. -fri-), pl. nefríte
necruþãtór adj. m. (sil. -cru-), pl. nefrític adj. m., s. m. (sil. -fri-), pl.
necruþãtóri; f. sg. ºi pl. necruþãtoáre nefrítici; f. sg. nefríticã, pl. nefrítice
nectár s. n., pl. nectáre/nectáruri nefrón s. m. (sil. -fron), pl. nefróni
nectarifér adj. m., pl. nectariféri; f. sg. negá vb., ind. prez. 1 sg. neg, 3 sg. ºi
nectariférã, pl. nectarifére pl. neágã
nectárii s. f. pl. (sil. -rii), art. nectáriile negáre s. f., g.-d. art. negärii; pl. negäri
(sil. -ri-i-) negatív adj. m., pl. negatívi; f. sg.
nectón s. n. negatívã, pl. negatíve
necugetát adj. m., pl. necugetáþi; f. sg. negatív s. n., pl. negatíve
necugetátã, pl. necugetáte negativísm s. n.
necúm adv., conjcþ. negáþie s. f. (sil. -þi-e), art. negáþia (sil.
necunoscút adj. m., s. m., pl. ne- þi-a), g.-d. art. negáþiei; pl. negáþii, art.
cunoscúþi; f. sg. necunoscútã, pl. negáþiile (sil. -þi-i-)
necunoscúte neghínã s. f., g.-d. art. neghínei; pl.
necupríns adj. m. (sil. -prins), pl. ne- neghíne
cuprínºi; f. sg. necuprínsã, pl. necuprínse neghiób adj. m., s. m., pl. neghióbi;
necupríns s. n. (sil. -prins) f. sg. neghioábã, pl. neghioábe
necurát adj. m., pl. necuráþi; f. sg. neghiobíe s. f., art. neghiobía, g.-d. art.
necurátã, pl. necuráte neghiobíei; pl. neghiobíi, art. neghiobíile
necurmát adj. m., pl. necurmáþi; f. sg. neglijá vb. (sil. -gli-), ind. prez. 1 sg.
necurmátã, pl. necurmáte neglijéz, 3 sg. ºi pl. neglijeázã, l pl.
necuviínþã s. f., g.-d. art. necuviínþei; pl. neglijãm; conj. prez. 3 sg. ºi pl. neglijéze;
necuviínþe ger. neglij÷nd
nedefinít adj. m., pl. nedefiníþi; f. sg. neglijábil adj. m. (sil. -gli-), pl.
nedefinítã, pl. nedefiníte neglijábili; f. sg. neglijábilã, pl. neglijábile
nedéie s. f., art. nedéia, g.-d. art. nedéii; neglijént adj. m. (sil. -gli-), pl. neglijénþi;
pl. nedéi f. sg. neglijéntã, pl. neglijénte
255 neoformáþie n
neglijénþã s. f. (sil. -gli-), g.-d. art. neînduplecát adj. m. (sil. -ple-), pl.
neglijénþei pl. neglijénþe neînduplecáþi; f. sg. neînduplecátã, pl.
negociá vb. (sil. -ci-a), ind. prez. 1 sg. neînduplecáte
negociéz, 3 sg. ºi pl. 1 pl. negociém (sil. neînduráre s. f., g.-d. art. neîndurärii
-ci-em); conj. prez. 3 sg. ºi pl. negociéze, neînfricáre s. f., g.-d. art. neînfricärii
ger. negociínd (sil. -ci-ind) neînfricát adj. m., pl. neînfricáþi; f. sg.
negrãít adj. m. (sil. -grã-), pl. negrãíþi; neînfricátã, pl. neînfricáte
f. sg. negrãítã, pl. negrãíte neîntinát adj. m., pl. neîntináþi; f. sg.
negrésã s. f. (sil. -gre-), g.-d. art. negrései; neîntinátã, pl. neîntináte
pl. negrése nelegítim adj. m., pl. nelegítimi; f. sg.
negreºít adv. (sil. -gre-) nelegítimã, pl. nelegítime
negríd adj. m., s. m., pl. negrízi; f. sg. nelegiuíre s. f., g.-d. art. nelegiuírii; pl.
negrídã, pl. negríde nelegiuíri
negroíd s. m., adj. m. (sil. -gro-), pl. nemaipomenít adj. m., pl. nemai-
negroízi; f. sg. negroídã, g.-d. art. pomeníþi; f. sg. nemaipomenítã, pl.
negroídei, pl. negroíde nemaipomeníte
négru adj. m., s. m. (sil. -gru), art. nematelmínt s. m., pl. nematelmínþi
négrul, pl. négri, art. négrii; f. sg. neágrã, nematód s. m., pl. nematózi
pl. négre nemérnic adj. m., s. m., pl. nemérnici;
négru s. n. (sil. -gru), art. négrul f. sg. nemérnicã, g.-d. art. nemérnicei, pl.
négurã s. f., g.-d. art. négurii; pl. néguri nemérnice
negurós adj. m., pl. neguróºi; f. sg. némeº s. m., pl. némeºi
neguroásã, pl. neguroáse némeºã s. f., g.-d. art. némeºei; pl.
nehotãr÷t adj. m., pl. nehotãr÷þi; f. sg. némeºe
nehotãr÷tã, pl. nehotãr÷te nemetál s. n., pl. nemetále
neiertát adj. m. (sil. -ier-), pl. neiertáþi; nemijlocít adj. m., pl. nemijlocíþi; f. sg.
f. sg. neiertátã, pl. neiertáte nemijlocítã, pl. nemijlocíte
neimpozábil adj. m. (sil. ne-im-), pl. nemilós adj. m., pl. nemilóºi; f. sg.
neimpozábili; f. sg. neimpozábilã, pl. nemiloásã, pl. nemiloáse
neimpozábile nemiluíta s. f. art.
neintenþionát adj. m. (sil. -þi-o-), pl. nemuríre s. f., g.-d. art. nemurírii
neintenþionáþi; f. sg. neintenþionátã, pl. neoclasicísm s. n. (sil. ne-o-cla-)
neintenþionáte neocolonialísm s. n. (sil. ne-o-, -ni-a-)
neinter vénþie s. f. (sil. -þi-e), art. neodím s. n. (sil. ne-o-); simb. Nd
neintervénþia (sil. -þi-a), g.-d. art. neofalínã s. f. (sil. ne-o-), g.-d. art.
neintervénþiei; pl. neintervénþii, art. neofalínei
neintervénþiile (sil. -þi-i-) neofít s. m. (sil. ne-o-), pl. neofíþi
neistovít adj. m., pl neistovíþi; f. sg. neoformáþie s. f. (sil. ne-o-, -þi-e), art.
neistovítã, pl. neistovíte neoformáþia (sil. -þi-a), g.-d. art.
neîndoiós adj. m., pl. neîndoióºi; f. sg. neoformáþiei, pl. neoformáþii, art.
neîndoioásã, pl. neîndoioáse neoformáþiile (sil. -þi-i-)
n neogén 256
neogén adj. m. (sil. ne-o-), pl. neogéni; neprihãnít adj. m. (sil. -pri-). pl.
f. sg. neogénã, pl. neogéne neprihãníþi; f. sg. neprihãnítã, pl.
neogén s. n. (sil. ne-o-) neprihãníte
neogoít adj. m., pl. neogoíþi; f. sg. neproductív adj. m. (sil. -pro-), pl.
neogoítã, pl. neogoíte neproductívi; f. sg. neproductívã, pl.
neogreácã (limba) s. f. (sil. ne-o-grea-) neproductíve
neogréc adj. m. (sil. ne-o-grec), pl. neproliferáre s. f. (sil. -pro-), g.-d. art.
neogréci; f. sg. neogreácã, pl. neogréce neproliferärii
neolític adj. m. (sil. ne-o-), pl. neolítici; neptúniu s. n. [-niu pron. -nìu], art.
f. sg. neolíticã, pl. neolítice neptúniul; simb. Np
neologísm s. n. (sil. ne-o-), pl. neo- neputinciós adj. m., pl. neputincióºi;
logísme f. sg. neputincioásã, pl. neputincioáse
neón s. n., simb. Ne nerític adj. m., pl. nerítici; f. sg. neríticã,
neoplásm s. n. (sil. ne-o-plasm), pl. pl. nerítice
neoplásme neród adj. m., s. m., pl. nerózi; f. sg.
neopozitivísm s. n. (sil. ne-o-) neroádã, g.-d. art. neroádei, pl. neroáde
neoprén s. n. (sil. ne-o-pren) nerozíe s. f., art. nerozía, g.-d. art.
neorealísm s. n. (sil. ne-o-re-a-) nerozíei; pl. nerozíi, art. nerozíile
neoxidábil adj. m., pl. neoxidábili; f. sg. nerv s. m., pl. nervi
neoxidábilã, pl. neoxidábile nervatúrã s. f., g.-d. art. nervatúrii; pl.
neozóic adj. m. (sil. ne-o-zo-ic), pl. nervatúri
neozóici; f. sg. neozóicã, pl. neozóice nerváþie (zool.) s. f. (sil. -þi-e), art.
nepãrtiníre s. f., g.-d. art. nepãrtinírii nerváþia, (sil. -þi-a), g.-d. art. nerváþiei;
nepieritór adj. m., pl. nepieritóri; f. sg. pl. nerváþii, art. nerváþiile (sil. -þi-i-)
ºi pl. nepieritoáre ner vós adj. m., pl. nervóºi; f. sg.
nepolár adj. m., pl. nepolári; f. sg. nervoásã, pl. nervoáse
nepolárã, pl. nepoláre nervozitáte s. f., g.-d. art. nervozitäþii
nepotísm s. n. nervúrã s. f., g.-d. art. nervúrii; pl.
neprecupeþít adj. m. (sil. -pre-), pl. nervúri
neprecupeþíþi; f. sg. neprecupeþítã, pl. nesaturát adj. m., pl. nesaturáþi; f. sg.
neprecupeþíte nesaturátã, pl. nesaturáte
nepreþuít adj. m. (sil. -pre-), pl. nesáþ s. n.
nepreþuíþi; f. sg. nepreþuítã, pl. nepreþuíte nesãbuínþã s. f., g.-d. art. nesãbuínþei;
nepricopsít adj. m. (sil. -pri-), pl. pl. nesãbuínþe
nepricopsíþi; f. sg. nepricopsítã, pl. nesãbuít adj. m., pl. nesãbuíþi; f. sg.
nepricopsíte nesãbuítã, pl. nesãbuíte
nepriélnic adj. m. (sil. -pri-ei-), pl. nesimþíre s. f., g.-d. art. nesimþírii
nepriélnici; f. sg. nepriélnicã, pl. nestabíl adj. m. (sil. mf. -sta-), pl.
nepriélnice nestabíli; f. sg. nestabílã, pl. nestabíle
neprihãníre s. f. (sil. -pri-), g.-d. art. nestãvilít adj. m. (sil. mf. -stã-), pl.
neprihãnírii nestãvilíþi; f. sg. nestãvilítã, pl. nestãvilíte
257 nevroglíe n
nestemátã adj. f., s. f. (sil. mf. -ste-), pl. neuropsihiatríe s. f. (sil. ne-u-;
nestemáte mf.-psih-)
nestingherít adj. m., pl. nestingheríþi; neutrál adj. m. (sil. -tral), pl. neutráli;
f. sg. nestingherítã, pl. nestingheríte f. sg. neutrálã, pl. neutrále
nestrãmutát adj. m. (sil. mf. -strã-), pl. neutralitáte s. f. (sil. -tra-), g.-d. art.
nestrãmutáþi; f. sg. nestrãmutátã, pl. neutralitäþii
nestrãmutáte neutralizá vb. (sil. -tra-), ind. prez. 1 sg.
neºánsã s. f., g.-d. art. neºánsei; pl. neutralizéz, 3 sg. ºi pl. neutralizeázã
neºánse neutralizáre s. f. (sil. -tra-), g.-d. art.
neºtiínþã s. f. (sil. mf. -ºti-), g.-d. art. neutralizärii; pl. neutralizäri
neºtiínþei neutríno s. m. (sil. -tri-)
neºtiutór adj. m. (sil. mf. -ºti-), pl. neutrón s. m. (sil. -tron), pl. neutróni
neºtiutóri; f. sg. ºi pl. neºtiutoáre neútru/néutru adj. m., pl. neútri/
net adj. m., f. sg. nétã, pl. néte néutri; f. sg. neútrã/néutrã, pl. néutre/
néted adj. m., pl. nétezi; f. sg. nétedã, neútre
pl. nétede nev s. m., pl. nevi
néto adv. nev÷rstnic adj. m. (sil. mf. -vârst-), pl.
netót adj. m., s. m., pl. netóþi; f. sg. nev÷rstnici; f. sg. nev÷rstnicã, pl.
netoátã, pl. netoáte nev÷rstnice
netrébnic adj. m. (sil. -treb-), pl. neverosímil adj. m., pl. neverosímili;
netrébnici; f. sg. netrébnicã, pl. f. sg. neverosímilã, pl. neverosímile
netrébnice nevertebrát adj. m. (sil. -brat), pl.
neþãrmurít adj. m., pl. neþãrmuríþi; nevertebráþi; f. sg. nevertebrátã, pl.
f. sg. neþãrmurítã, pl. neþãrmuríte nevertebráte
neurál adj. m. (sil. ne-u-), pl. neuráli; nevólnic adj. m., s. m., pl. nevólnici;
f. sg. neurálã, pl. neurále f. sg. nevólnicã, g.-d. art. nevólnicei, pl.
neurasteníe s. f. (sil. ne-; mf. -ur-) nevólnice
neurínã s. f. (sil. ne-u-), g.-d. art. nevrálgic adj. m. (sil. mf. nevr-), pl.
neurínei; pl. neuríne nevrálgici; f. sg. nevrálgicã, pl. nevrálgice
neurít s. m. (sil. ne-u-), pl. neuríþi nevralgíe s. f. (sil. mf. nevr-), art.
neurocibernéticã s. f. (sil. ne-u-), g.-d. nevralgía, g.-d. art. nevralgíei; pl.
art. neurocibernéticii nevralgíi, art. nevralgíile
neurofibríle s. f. (sil. ne-u-, -bri-), pl. nevrédnic adj. m. (sil. -vred-), pl.
neurofibríle nevrédnici; f. sg. nevrédnicã, pl.
neurológ s. m. (sil. ne-u-), pl. neurológi nevrédnice
neurológã s. f. (sil. ne-u-), g.-d. art. nevricále s. f. pl. (sil. -vri-)
neurológei; pl. neurológe nevricós adj. m. (sil. -vri-), pl. nevricóºi;
neurologíe s. f. (sil. ne-u-), art. f. sg. nevricoásã, pl. nevricoáse
neurología, g.-d. neurologíi, art. nevrítã s. f. (sil. -vri-), pl. nevríte
neurologíei nevroglíe s. f. (sil. -vro-gli-), art.
neurón s. m. (sil. ne-u-), pl. neuróni nevroglía, g.-d. nevroglíi, art. nevroglíei
n nevropát 258
nevropát adj. m., s. m. (sil. -vro-), pl. nimicésc, imperf. 3 sg. nimiceá; conj.
nevropáþi; f. sg. nevropátã, pl. prez. 3 sg. ºi pl. nimiceáscã
nevropáte nimicnicíe s. f., art. nimicnicía, g.-d.
nevropatíe s. f. (sil. -vro-), art. nimicnicíi, art. nimicnicíei; pl. nimicnicíi
nevropatía, g.-d. nevropatíi, art. ninsoáre s. f., g.-d. art. ninsórii; pl.
nevropatíei ninsóri
nevrótic adj. m., s. m. (sil. -vro-), pl. nióbiu s. n. (sil. ni-o-) [-biu pron. -bìu],
nevrótici; f. sg. nevróticã, pl. nevrótice art. nióbiul; simb. Nb
nevrózã s. f. (sil. -vro-), g.-d. art. nipón s. m., adj. m., pl. nipóni; f. sg.
nevrózei; pl. nevróze nipónã, g.-d. art. nipónei, pl. nipóne
newton s. m. [pron. niúton], pl. nirvána s. f., g.-d. art. nirvánei
newtoni; simb. N níscai/niscái adj. invar.
níchel s. n., simb. Ni nisétru s. m. (sil. -tru), art. nisétrul; pl.
nicheláre s. f., g.-d. art. nichelärii; pl. nisétri, art. nisétrii
nicheläri nisíp s. n., pl. nisípuri
nichelínã s. f., g.-d. art. nichelínei; pl. nisipós adj. m., pl. nisipóºi; f. sg.
nichelíne nisipoásã, pl. nisipoáse
nichipércea s. m. art. níºã s. f., art. níºa, g.-d. art. níºei; pl.
nicotinamídã s. f. (sil. mf. -tin-), g.-d. níºe
art. nicotinamídei nitám-nisám adv.
nicotínã s. f., g.-d. art. nicotínei nitráre s. f. (sil. -tra-), g.-d. art. niträrii;
nicotínic adj. m., pl. nicotínici; f. sg. pl. niträri
nicotínicã, pl. nicotínice nitrát s. m. (sil. -trat), pl. nitráþi
nicotinísm s. n. nítric adj. m. (sil. -tric), pl. nítrici; f. sg.
nicoválã s. f., g.-d. art. nicoválei; pl. nítricã, pl. nítrice
nicovále nitrificatór adj. m. (sil. -tri-), pl.
nictalóp adj. m., s. m., pl. nictalópi; nitrificatóri; f. sg. ºi pl. nitrificatoáre
f. sg. nictalópã, pl. nictalópe nitríl s. m. (sil. -tril), pl. nitríli
nidícol adj. m., pl. nidícoli; f. sg. nitrít s. m. (sil. -trit), pl. nitríþi
nidícolã, pl. nidícole nitrobactérie s. f. (sil. -tro-), pl.
nidifúg adj. m., pl. nidifúgi; f. sg. nitrobactérii
nidifúgã, pl. nidifúge nitrobenzén s. m. (sil. -tro-)
nihilísm s. n. nitrocelulózã s. f. (sil. -tro-), pl.
nihilíst s. m., adj. m., pl. nihilíºti; f. sg. nitrocelulóze
nihilístã, pl. nihilíste nitroderivát s. m. (sil. -tro-), pl.
nimb s. n., pl. nímburi nitroderiváþi
nimerí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. nitrogén s. m. (sil. -tro-); simb. N
nimerésc, imperf. 3 sg. nimereá; conj. nitroglicerínã s. f. (sil. -tro-gli-), g.-d.
prez. 3 sg. ºi pl. nimereáscã art. nitroglicerínei
nímfã s. f., g.-d. art. nímfei; pl. nímfe nitrós adj. m. (sil. -tros), pl. nitróºi; f. sg.
nimicí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. nitroásã, pl. nitroáse
259 normá n
nitrotoluén s. n. (sil. -tro-, -lu-en) nóimã s. f., g.-d. art. nóimei; pl. nóime
nituí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. nituiésc, nojíþã s. f., g.-d. art. nojíþei; pl. nojíþe
3 sg. nituiéºte, imperf. 3 sg. nituiá; nomád adj. m., s. m., pl. nomázi; f. sg.
conj. prez. 3 sg. ºi pl. nituiáscã nomádã, pl. nomáde
nituitoáre (persoanã) s. f. (sil. -tu-i-), nomadísm s. n.
g.-d. art. nituitoárei; pl. nituitoáre nomenclatór s. n., pl. nomenclatoáre
nituitoáre (maºinã) s. f. (sil. -tu-i-), nomenclatúrã s. f., g.-d. art. nomen-
g.-d. art. nituitórii; pl. nituitóri clatúrii; pl. nomenclatúri
nituitór s. m. (sil. -tu-i-), pl. nituitóri nominál adj. m., pl. nomináli; f. sg.
nivél s. n., pl. nivéluri nominálã, pl. nominále
nivelá vb., ind. prez. 1 sg. niveléz, 3 sg. nominatív adj. m., pl. nominatívi; f. sg.
ºi pl. niveleázã nominatívã, pl. nominatíve
niveláre s. f., g.-d. art. nivelärii; pl. nomografíe s. f. (sil. -gra-), art.
niveläri nomografía, g.-d. nomografíi, art.
nivélã s. f. (tehn.), pl. nivéle nomografíei; pl. nomografíi
niznái adv. nomográmã s. f. (sil. -gra-), g.-d. art.
noádã s. f., g.-d. art. noádei; pl. noáde nomográmei; pl. nomográme
noáten s. m., pl. noáteni nonagenár s. m., adj. m. (sil. mf. non-),
nobéliu s. n. [-liu pron. -lìu], art. pl. nonagenári; f. sg. nonagenárã, g.-d.
nobéliul; simb. No art. nonagenárei, pl. nonagenáre
nóbil adj. m., s. m., pl. nobili; f. sg. nonconformísm s. n.
nóbilã, g.-d. art. nóbilei, pl. nóbile nonéu s. n. (sil. mf. non-), art. nonéul
nobilíme s. f., g.-d. art. nobilímii nonexisténþã s. f. (sil. mf. non-), g.-d.
nobléþe s. f. (sil. -ble-), art. nobléþea, g.-d. art. nonexisténþei
art. nobléþei nonséns s. n., pl. nonsénsuri
nocív adj. m., pl. nocívi; f. sg. nocívã, nonºalánt adj. m., pl. nonºalánþi; f. sg.
pl. nocíve nonºalántã, pl. nonºalánte
nocivitáte s. f., g.-d. art. nocivitäþii nonvaloáre s. f., pl. nonvalóri
noctambúl s. m. (sil. mf. noct-), pl. noosférã s. f. (sil. no-o-), pl. noosfére
noctambúli nor s. m., pl. nori
noctambúlã s. f. (sil. mf. noct-), g.-d. noradrenalínã s. f. (sil. -dre-; mf. nor-),
art. noctambúlei; pl noctambúle g.-d. art. noradrenalínei
noctúrn adj. m., pl. noctúrni; f. sg. nord s. n., simb. N
noctúrnã, pl. noctúrne nord-ést s. n., simb. N-E
nod s. n., pl. nóduri nórdic adj. m., pl. nórdici; f. sg. nórdicã,
nodál adj. m., pl. nodáli; f. sg. nodálã, pl. nórdice
pl. nodále nordíst adj. m., s. m., pl. nordíºti; f. sg.
nodozitáte s. f., g.-d. art. nodozitäþii; pl. nordístã, pl. nordíste
nodozitäþi nord-vést s. n., simb. N-V
nodúl s. m., pl. nodúli normá vb., ind. prez. 1 sg. norméz, 3 sg.
noián s. n., pl. noiáne ºi pl. normeázã
n normál 260
normál adj. m., pl. normáli; f. sg. notificá vb., ind. prez. 1 sg. notífic, 3 sg.
normálã, pl. normále ºi pl. notíficã; conj. prez. 3 sg. ºi pl. notífice
normalitáte s. f., g.-d. art. normalitäþii notificáre s. f., g.-d. art. notificärii; pl.
normalizá vb., ind. prez. 1 sg. notificäri
normalizéz, 3 sg. ºi pl. normalizeázã notocórd s. n., pl. notocórde
normánd s. m., adj. m., pl. normánzi; notorietáte s. f. (sil. -ri-e-), g.-d. art.
f. sg. normándã, g.-d. art. normándei, pl. notorietäþii
normánde notóriu adj. m. [-riu pron. -rìu], f. sg.
normát adj. m., pl. normáþi; f. sg. notórie (sil. -ri-e); pl. m. ºi f. notórii
normátã, pl. normáte noþiúne s. f. (sil. -þi-u-), g.-d. art.
normatív adj. m., pl. normatívi; f. sg. noþiúnii; pl. noþiúni
normatívã, pl. normatíve nou adj. m., art. noúl, pl. noi, art. noii;
normatív s. n., pl. normatíve f. sg. nóuã, g.-d. art. noii, pl. noi
nórmã s. f., g.-d. art. nórmei; pl. nórme nóuã num.
noróc s. n., pl. noroáce novatór s. m., adj. m., pl. novatóri; f. sg.
norói s. n., pl. noroáie ºi pl. novatoáre, g.-d. sg. art. novatoárei
noroí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. nováþie s. f. (sil. -þi-e), art. nováþia (sil.
noroiésc, imperf. 3 sg. noroiá; conj. -þi-a), g.-d. art. nováþiei; pl. nováþii, art.
prez. 3 sg. ºi pl. noroiáscã nováþiile (sil. -þi-i-)
nostálgic adj. m., pl. nostálgici; f. sg. novíce s. f., g.-d. art. novícei; pl. novíce
nostálgicã, pl. nostálgice novíce s. m., pl. novíci
nostalgíe s. f., art. nostalgía, g.-d. art. novocaínã s. f., g.-d. art. novocaínei; pl.
nostalgíei; pl. nostalgíi, art. nostalgíile novocaíne
nóstim adj. m., pl. nóstimi; f. sg. novolác s, n., pl. novolácuri
nóstimã, pl. nóstime nóxã s. f., g.-d. art. nóxei; pl. nóxe
nostimádã s. f., g.-d. art. nostimádei; pl. nuanþá vb. (sil. nu-an-), ind. prez. 1 sg.
nostimáde nuanþéz, 3 sg. ºi pl. nuanþeázã
nostróm s. m., pl. nostrómi nuánþã s. f. (sil. nu-an-), g.-d. art.
notá vb., ind. prez. 1 sg. notéz, 3 sg. ºi nuánþei; pl. nuánþe
pl. noteázã nuc s. m., pl. nuci
notábil adj. m., pl. notábili; f. sg. nucélã s. f., g.-d. art. nucélei; pl. nucéle
notábilã, pl. notábile nucifér adj. m., pl. nuciféri; f. sg.
notabilitáte s. f., g.-d. art. notabilitäþii; nuciférã, pl. nucifére
pl. notabilitäþi nucifórm adj. m., pl. nucifórmi; f. sg.
notár s. m., pl. notári nucifórmã, pl. nucifórme
notariát s. n. (sil. -ri-at), pl. notariáte nucivór adj. m., pl. nucivóri; f. sg.
notáþie s. f. (sil. -þi-e), art. notáþia (sil. nucivórã, pl. nucivóre
-þi-a), g.-d. art. notáþiei; pl. notáþii, art. nucleár adj. m. (sil. -cle-), pl. nucleári;
notáþiile (sil.-þi-i-) f. sg. nucleárã, pl. nucleáre
nótã s. f., g.-d. art. nótei; pl. nóte nuclearizá vb. (sil. -cle-a-), ind. prez.
nótes s. n., pl. nótesuri 1 sg. nuclearizéz, 3 sg. ºi pl. nuclearizeázã
261 numericéºte n
nuclearizáre s. f., g.-d. art. nuclearizärii nulitáte s. f., g.-d. art. nulitäþii; pl. nulitäþi
nucleát adj. m., pl. nucleáþi; f. sg. númai (doar) adv.
nucleátã, pl. nucleáte nu mai adv. + adv.
nucleáþie s. f. (sil. -cle-, -þi-e), art. nucleáþia numaidec÷t adv.
(sil. -þi-a), g.-d. nucleáþii, art. nucleáþiei númai de cât adv. + prep. + adv. (a vor-
nucléic adj. m. (sil. -cle-), pl. nucléici bit numai de cât a cheltuit)
nucleínã s. f. (sil. -cle-), g.-d. art. númãr s. n., pl. númere; abr. nr.
nucleínei; pl. nucleíne numãrá vb., ind. prez. 1 sg. númãr,
nucleínic adj. m. (sil. -cle-), pl. nucleínici 3 sg. ºi pl. númãrã
nucleól s. m. (sil. -cle-), pl. nucleóli numãráre s. f., g.-d. art. numãrärii; pl.
nucleón s. m. (sil. -cle-), pl. nucleóni numãräri
nucleoproteídã s. f. (sil. -cle-o-pro-); pl. numãrãtoáre (numãrare, diagramã)
nucleoproteíde s. f., g.-d. art. numãrãtórii; pl. numãrãtóri
nucléu s. n. (sil. -cleu), art. nucléul; pl. numãrãtoáre (persoanã) s. f., g.-d art.
nuclée numãrãtoárei; pl. numãrãtoáre
nucºoárã s. f., g.-d. art. nucºoárei; pl. numãrãtór (persoanã, termen al unei
nucºoáre fracþii) s. m., pl. numãrãtóri
nucúlã s. f., g.-d. art. nucúlei; pl. nucúle numãrãtór (aparat) s. n., pl. numãrãtoáre
nud adj. m., pl. nuzi; f. sg. núdã, pl. núde numãrãtúrã s. f., g.-d. art. numãrãtúrii;
nud s. n., pl. núduri pl. numãrãtúri
nudícol adj. m., pl. nudícoli; f. sg. nu-mã-uitá s. f.
nudícolã, pl. nudícole núme s. n., art. númele; pl. núme
nudísm s. n. númen s. n.
nudíst s. m., pl. nudíºti numenál adj. m., pl. numenáli; f. sg.
nudístã s. f., pl. nudíste numenálã, pl. numenále
nuditáte s. f., g.-d. art. nuditäþii; pl. numerábil adj. m., pl. numerábili; f. sg.
nuditäþi numerábilã, pl. numerábile
núfãr s. m., pl. núferi numerabilitáte s. f., g.-d. art. numera-
nufãríº s. n., pl. nufãríºuri bilitäþii
nugá s. f., art. nugáua, g.-d. art. nugálei; numerál adj. m., pl. numeráli; f. sg.
pl. nugále numerálã, pl. numerále
nuiá s. f., art. nuiáua, g.-d. art. nuiélei; numerál s. n., pl. numerále
pl. nuiéle numerár s. n.
nuizíbil adj. m., pl. nuizíbili; f. sg. numeratív adj. m., pl. numeratívi; f. sg.
nuizíbilã, pl. nuizíbile numeratívã, pl. numeratíve
nuizibilitáte s. f., g.-d. art. nuizibilitäþii numeráþie s. f. (sil. -þi-e), art. numeráþia
nul adj. m., pl. nuli; f. sg. núlã, pl. núle (sil. -þi-a), g.-d. art. numeráþiei; pl.
núlã s. f., g.-d. art. núlei; pl. núle numeráþii, art. numeráþiile (sil. -þi-i-)
nuligéstã s. f., adj. f., pl. nuligéste numéric adj. m., pl. numérici; f. sg.
nulipárã s. f., adj. f., g.-d. art. nulipárei; numéricã, pl. numérice
pl. nulipáre numericéºte adv.
n numerologíe 262
numerologíe s. f., art. numerología, g.-d. nunþiál adj. m. (sil. -þi-al), pl. nunþiáli;
art. numerologíei f. sg. nunþiálã, pl. nunþiále
numerós adj. m., pl. numeróºi; f. sg. nunþiatúrã s. f. (sil. -þi-a-), g.-d. art.
numeroásã, pl. numeroáse nunþiatúrii; pl. nunþiatúri
numerotá vb., ind. prez. 1 sg. núnþiu s. m. [-þiu pron. -þìu], art.
numerotez, 3 sg. ºi pl. numeroteázã núnþiul; pl. núnþii, art. núnþiii (sil. -þi-ii)
numerotáre s. f., g.-d. art. numerotärii; nupþiál adj. m. (sil. -þi-al), pl. nupþiáli;
pl. numerotäri f. sg. nupþiálã, pl. nupþiále
numerotatór s. n., pl. numerotatoáre nupþialitáte s. f. (sil. -þi-a-), g.-d. art.
numerotáþie s. f. (sil. -þi-e), art. nupþialitäþii
numerotáþia (sil. -þi-a), g.-d. art. nur s. m., pl. nuri
numerotáþiei; pl. numerotáþii, art. núrcã s. f., g.-d. art. núrcii; pl. nurci
numerotáþiile (sil. -þi-i-) nurlíu adj. m., f. nurlíe; pl. m. ºi f. nurlíi
numí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. núrsã s. f., g.-d. art. núrsei; pl. núrse
numésc, imperf. 3 sg. numeá; conj. nursologíe s. f., art. nursología, g.-d. art.
prez. 3 sg. ºi pl. numeáscã nursologíei
numismát s. m., pl. numismáþi nut s. n., pl. núturi
numismátã s. f., pl. numismáte nutánt adj. m., pl. nutánþi; f. sg.
numismátic adj. m., pl. numismátici; nutántã, pl. nutánte
f. sg. numismáticã, pl. numismátice nutáþie s. f. (sil. -þi-e), art. nutáþia (sil.
numismáticã s. f., g.-d. art. numismáticii -þi-a), g.-d. art. nutáþiei; pl. nutáþii, art.
numitór s. m., pl. numitóri nutáþiile (sil. -þi-i-)
numulít s. m., pl. numulíþi nutréþ s. n. (sil. -treþ), pl. nutréþuri
numulític adj. m., pl. numulítici; f. sg. nutrí vb. (sil. -tri), ind. prez. 1 sg. ºi
numulíticã, pl. numulítice 3 pl. nutrésc, imperf. 3 sg. nutreá.; conj.
nun s. m., pl. nuni prez. 3 sg. ºi pl. nutreáscã
núnã s. f., g.-d. art. núnei; pl. núne nútria s. f. (sil. -tri-a), g.-d. art. nútriei
nuncupatív adj. m., pl. nuncupatívi; (sil.-tri-ei); pl. nútrii, art. nútriile (sil. -tri-i-)
f. sg. nuncupatívã, pl. nuncupatíve nutriét s. n. (sil. -tri-et)
nuncupaþíe s. f., art. nuncupaþía, g.-d. nutrimént s. n. (sil. -tri-), pl. nutriménte
art. nuncupaþíei nutríre s. f. (sil. -tri-), g.-d. art. nutrírii;
nuntẠs. m., pl. nuntáºi pl. nutríri
nuntáºã s. f., art. nuntáºa, g.-d. art. nutritív adj. m. (sil. -tri-), pl. nutritívi;
nuntáºei; pl. nuntáºe f. sg. nutritívã, pl. nutritíve
núntã s. f., g.-d. art. núnþii; pl. nunþi nutríþie s. f. (sil. -tri-þi-e), art. nutríþia
nuntí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. (sil. -þi-a), g.-d. nutríþii, art. nutríþiei; pl.
nuntésc, imperf. 3 sg. nunteá; conj. nutríþii
prez. 3 sg. ºi pl. nunteáscã nuvélã s. f., g.-d. art. nuvélei; pl. nuvéle
nuntíre s. f., g.-d. art. nuntírii; pl. nuntíri nuvelétã s. f., g.-d. art. nuvelétei; pl.
nuntitór adj. m., pl. nuntitóri; f. sg. ºi nuveléte
pl. nuntitoáre nuvelísticã s. f., g.-d. art. nuvelísticii
CUPRINS
263

oácheº adj. m., pl. oácheºi; f. sg.


o obiectivizá vb. (sil. -biec-; mf. ob-), ind.
oácheºã, pl. oácheºe prez. 3 sg. ºi pl. obiectivizeázã
oáie s. f., art. oáia, g.-d. art. óii; pl. oi obiécþie s. f. (sil. -biec-þi-e; mf. ob-), art.
oálã s. f., g.-d. art. oálei; pl. oále obiécþia (sil. -þi-a), g.-d. art. obiécþiei; pl.
oáspete s. m., pl. oáspeþi obiécþii, art. obiécþiile (sil. -þi-i-)
oáste s. f., g.-d. art. óºtii; pl. oºti obijduí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl.
oázã s. f., g.-d. art. oázei; pl. oáze obijduiésc, imperf. 3 sg. obijduiá; conj.
obádã s. f., g.-d. art. obézii; pl. obézi prez. 3 sg. ºi pl. obijduiáscã
ob÷rºie s. f. (sil. -ºi-e), art. ob÷rºia (sil. oblánic s. n. (sil. -bla-), pl. oblánice
-ºi-a), g.-d. art. ob÷rºiei; pl. ob÷rºii, art. oblãduí vb. (sil. -blã-), ind. prez. 1 sg.
ob÷rºiile (sil.-ºi-i-) ºi 3 pl. oblãduiésc, imper f. 3 sg.
óbcinã s. f., g.-d. art. óbcinii; pl. óbcini oblãduiá; conj. prez. 3 sg. ºi pl.
obelísc s. n., pl. obelíscuri oblãduiáscã
óberliht s. n., pl. óberlihturi obl÷nc s. n. (sil. -blânc), pl. obl÷ncuri
obéz adj. m., pl. obézi; f. sg. obézã, pl. óblic adj. m. (sil. -blic), pl. óblici; f. sg.
obéze óblicã, pl. óblice
obezitáte s. f., g.-d. art. obezitäþii obligatóriu adj. m. (sil. -bli-) [-riu
obiálã s. f., g.-d. art. obiélei; pl. obiéle pron. -rìu], f. obligatórie (sil. -ri-e); pl.
obicéi s. n., pl. obicéiuri m. ºi f. obligatórii
obídã s. f., g.-d. art. obídei; pl. obíde obligáþie s. f. (sil. -bli-, -þi-e), art.
obidí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. obidésc, obligáþia (sil. -þi-a), g.-d. art. obligáþiei;
imperf. 3 sg. obideá; conj. prez. 3 sg. pl. obligáþii, art. obligáþiile (sil. -þi-i-)
ºi pl. obideáscã obliterá vb., ind. prez. 1 sg. obliteréz,
obiéct s. n. (sil. -bieci; mf. ob-), pl. obiécte 3 sg. ºi pl. oblitereázã
obiectá vb. (sil. -biec-; mf. ob-), ind. oblojí vb. (sil. -blo-), ind. prez. 1 sg. ºi
prez. 1 sg. obiectéz, 3 sg. ºi pl. obiecteázã 3 pl. oblojésc, imperf. 3 sg. oblojeá; conj.
obiectív adj. m. (sil. -biec-; mf. ob-), pl. prez. 3 sg. ºi pl. oblojeáscã
obiectívi; f. sg. obiectívã, pl. obiectíve oblóng adj. m. (sil. mf. ob-), pl. oblóngi;
obiectivá vb. (sil. -biec-; mf. ob-), ind. f. sg. oblóngã, pl. oblónge
prez. 1 sg. obiectivéz, 3 sg. ºi pl. óblu adj. m. (sil. -blu), pl. óbli; f. sg.
obiectiveázã oáblã, pl. oáble
obiectiváre s. f. (sil. -biec-; mf. ob-), g.-d. obói s. n., pl. oboáie
art. obiectivärii; pl. obiectiväri oból (monedã) s. m., pl. obóli
obiectivísm s. n. (sil. -biec-; mf. ob-) oból (contribuþie) s. n., pl. obóluri
obiectivitáte s. f. (sil. -biec-; mf. ob-); obór s. n., pl. oboáre
g.-d. art. obiectivitäþii oboróc s. n., pl. oboroáce
o obosí 264
obosí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. óbºte s. f., g.-d. art. óbºtii; pl. obºti
obosésc, imperf. 3 sg. oboseá; conj. prez. obºtésc adj. m., f. obºteáscã; pl. m. ºi f.
3 sg. ºi pl. oboseáscã obºtéºti
obrãzár s. n. (sil. -brã-), pl. obrãzáre obturá vb., ind. prez. 1 sg. obturéz, 3 sg.
obrinteálã s. f. (sil. -brin-), g.-d. art. ºi pl. obtureázã
obrintélii; pl. obrintéli obturatór s. n., pl. obturatoáre
obscén adj. m., pl. obscéni; f. sg. obtúz adj. m., pl. obtúzi; f. sg. obtúzã,
obscénã, pl. obscéne pl. obtúze
obscenitáte s. f., g.-d. art. obscenitäþii; obúz s. n., pl. obúze
pl. obscenitäþi obuziér s. n. (sil. -zi-er), pl. obuziére
obscúr adj. m., pl. obscúri; f. sg. ocá s. f., art. ocáua, g.-d. art. ocálei; pl.
obscúrã, pl. obscúre ocále
obscurantísm s. n. ocázie s. f. (sil. -zi-e), art. ocázia (sil.
obscuritáte s. f., g.-d. art. obscuritäþii; -zi-a), g.-d. art. ocáziei; pl. ocázii, art.
pl. obscuritäþi ocáziile (sil.-zi-i-)
obsedá vb., ind. prez. 1 sg. obsedéz, ocazionál adj. m. (sil. -zi-o-), pl.
3 sg. ºi pl. obsedeázã ocazionáli; f. sg. ocazionálã, pl.
obsedánt adj. m., pl. obsedánþi; f. sg. ocazionále
obsedántã, pl. obsedánte ocãrï vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl.
obsedát adj. m., s. m., pl. obsedáþi; f. sg. ocãräsc, imperf. 3 sg. ocãrá; conj. prez.
obsedátã, pl. obsedáte 3 sg. ºi pl. ocãráscã
observá vb., ind. prez. 1 sg. obsérv, 3 sg. occidént s. n.
ºi pl. obsérvã occipitál adj. m., pl. occipitáli; f. sg.
observatór (persoanã) s. m., adj. m., occipitálã, pl. occipitále
pl. observatóri; f. sg. ºi pl. observatoáre, occipitál s. n., pl. occipitále
g.-d. sg. art. observatoárei oceán s. n. (sil. -cean), pl. oceáne
observatór (astron.) s. n., pl. obser- oceánic adj. m. (sil. -ce-a-), pl. oceánici;
vatoáre f. sg. oceánicã, pl. oceánice
observáþie s. f. (sil. -þi-e), art. observáþia oceanografíe s. f. (sil. -cea-, -gra-), art.
(sil. -þi-a), g.-d. art. observáþiei; pl. oceanografía, g.-d. oceanografíi, art.
observáþii, art. observáþiile (sil. -þi-i-) oceanografíei
obsésie s. f. (sil. -si-e), art. obsésia (sil. océl s. m., pl. océli
-si-a), g.-d. art. obsésiei; pl. obsésii, art. ocheán s. n. (sil. -chean), pl. ocheáne
obsésiile (sil. si-i-) ochi (organul vederii, mugur) s. m.,
obsidián s. n. (sil. -di-an), pl. obsidiáne pl. ochi
obstácol s. n., pl. obstácole ochi (de fereastrã, de pãdure, la o
obstétricã s. f. (sil. -tri-), g.-d. art. împletiturã, la plitã, mâncare) s. n.,
obstétricii pl. óchiuri
obstrúcþie s. f. (sil. -þi-e), art. obstrúcþia ochí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. ochésc,
(sil. -þi-a), g.-d. art. obstrúcþiei; pl. imperf. 3 sg. ocheá; conj. prez. 3 sg. ºi
obstrúcþii, art. obstrúcþiile (sil. -þi-i-) pl. ocheáscã
265 ofensívã o
ócinã s. f., g.-d. art. ócinii; pl. ócini ocultíst s. m., adj. m., pl. ocultíºti; f. sg.
ocluziúne s. f. (sil. -zi-u-), g.-d. art. ocultístã, pl. ocultíste
ocluziúnii; pl. ocluziúni ocupá vb., ind. prez. 1 sg. ocúp, 3 sg.
ocnẠs. m., pl. ocnáºi ºi pl. ocúpã
ócnã s. f., g.-d. art. ócnei; pl. ócne ocupáþie s. f. (sil. -þi-e), art. ocupáþia
ócniþã s. f., g.-d. art. ócniþei; pl. ócniþe (sil. -þi-a), g.-d. art. ocupáþiei; pl.
ocól (miºcare) s. n., pl. ocóluri ocupáþii, art. ocupáþiile (sil. -þi-i-)
ocól (împrejmuire, unitate admi- odalíscã s. f., g.-d. art. odalíscei; pl.
nistrativã) s. n., pl. ocoále odalísce
ocrotí vb. (sil. -cro-), ind. prez. 1 sg. ºi odátã (odinioarã) adv.
3 pl. ocrotésc, imperf. 3 sg. ocroteá; conj. ódã s. f., g.-d. art. ódei; pl. óde
prez. 3 sg. ºi pl. ocroteáscã odgón s. n., pl. odgoáne
ócru s. n. (sil. -cru), art. ócrul odíhnã s. f., g.-d. art. odíhnei; (paliere)
octaédru s. n. (sil. -dru), art. octaédrul; pl. odíhne
pl. octaédre odiós adj. m. (sil. -di-os), pl. odióºi; f. sg.
octál adj. n. odioásã, pl. odioáse
octán s. m., pl. octáni odisée s. f., art. odiséea, g.-d. art. odiséei;
octánic adj. m., pl. octánici; f. sg. pl. odiséi
octánicã, pl. octánice odoleán (bot) s. m. (sil. -lean), pl.
octét s. n., pl. octéte odoléni
octódã s. f., g.-d. art. octódei; pl. octóde odonát s. n., pl. odonáte
octogenár adj. m., s. m., pl. octogenári; odontocéte s. n., pl. odontocéte
f. sg. octogenárã, pl. octogenáre odontologíe s. f., art. odontología, g.-d.
octogón adj. m., pl. octogóni; f. sg. odontologíi, art. odontologíei
octogónã, pl. octogóne odór (obiect de preþ) s. n., pl. odoáre
octogón s. n., pl. octogoáne odór (miros) s. n., pl. odóruri
octogonál adj. m., pl. octogonáli; f. sg. odoránt adj. m., pl. odoránþi; f. sg.
octogonálã, pl. octogonále odorántã, pl. odoránte
octoíh s. n., pl. octoíhuri odorizánt s. m., pl. odorizánþi
octopód s. n., pl. octopóde odorizáre s. f., g.-d. art. odorizärii; pl.
octosiláb s. n., pl. octosilábe odorizäri
oculár adj. m., pl. oculári; f. sg. oculárã, odráslã s. f. (sil. -dras-), g.-d. art.
pl. oculáre odráslei; pl. odrásle
oculár s. n., pl. oculáre odrãslí vb. (sil. -drãs-), ind. prez. 1 sg.
oculíst s. m., pl. oculíºti ºi 3 pl. odrãslésc, imperf. 3 sg. odrãsleá;
oculístã s. f., pl. oculíste conj. prez. 3 sg. ºi pl. odrãsleáscã
oculomotór adj. m., pl. oculomotóri; ofénsã s. f., g.-d. art. ofénsei; pl. ofénse
f. sg. ºi pl. oculomotoáre ofensív adj. m., pl. ofensívi; f. sg.
ocúlt adj. m., pl. ocúlþi; f. sg. ocúltã, pl. ofensívã, pl. ofensíve
ocúlte ofensívã s. f., g.-d. art. ofensívei; pl.
ocultísm s. n. ofensíve
o oferí 266
oferí vb., ind. prez. 1 sg. ofér, 3 sg. ºi oglindí vb. (sil. -glin-), ind. prez. 1 sg.
pl. oférã, imperf. 3 sg. ofereá; conj. prez. ºi 3 pl. oglindésc, imperf. 3 sg. oglindeá;
3 sg. ºi pl. ofére conj. prez. 3 sg. ºi pl. oglindeáscã
ofértã s. f., g.-d. art. ofértei; pl. oférte ogoí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. ogoiésc,
oficiá vb. (sil. -ci-a), ind. prez. 1 sg. imperf. 3 sg. ogoiá; conj. prez. 3 sg. ºi
oficiéz, 3 sg. ºi pl. oficiázã, 1 pl. oficiém pl. ogoiáscã
(sil. -ci-em), imperf. 1 sg. oficiám (sil. ogór s. n., pl. ogoáre
-ci-am); conj. prez. 3 sg. ºi pl. oficiéze; ogorï vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl.
ger. oficiínd (sil. -ci-ind) ogoräsc, imperf. 3 sg. ogorá; conj. prez.
oficiál adj. m. (sil. -ci-al), pl. oficiáli; 3 sg. ºi pl. ogoráscã
f. sg. oficiálã, pl. oficiále ogrínji s. m. pl. (sil. -grinji)
oficialitáte s. f. (sil. -ci-a-), g.-d. art. ohábã s. f., g.-d. art. ohábei; pl. ohábe
oficialitäþii; pl. oficialitäþi ohm s. m. [pron. germ. om], pl. óhmi;
oficializá vb. (sil. -ci-a-), ind. prez. 1 sg. simb. Ω
oficializéz, 3 sg. ºi pl. oficializeázã ohmmétru s. n. (sil. -tru; mf. ohm-)
oficinál adj. m., pl. oficináli; f. sg. [ohm pron. germ. om], art. ohmmétrul;
oficinálã, pl. oficinále pl. ohmmétre
oficínã s. f., g.-d. art. oficínei; pl. oficíne oídium s. n. (sil. -di-um)
oficiós s. n. (sil. -ci-os), pl. oficioáse oierít (impozit, creºterea oilor) s. n.
ofíciu s. n. [-ciu pron. -cìu], art. oficíul; (sil.o-ie-)
pl. ofícii óiºte s. f. (sil. o-iº-), g.-d. art. óiºtii; pl.
ofilí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. ofilésc, óiºti
imperf. 3 sg. ofileá; conj. prez. 3 sg. ºi olác (sol) s. m., pl. oláci
pl. ofileáscã olác (poºtalion) s. n., pl. oláce
ofiurídã (paleont., mat.) s. f. (sil. olán (monedã) s. m., pl. oláni
-fi-u-), g.-d. art. ofiurídei; pl. ofiuríde olán (piesã de argilã arsã) s. n., pl.
ofrándã s. f. (sil. -fran-), g.-d. art. oláne
ofrándei; pl. ofránde olãcár s. m., pl. olãcári
ófsaid s. n. (sil. -said), pl. ófsaiduri oleácã adv.
ófset s. n. oleaginós adj. m. (sil. -le-a-), pl.
oftalmológ s. m., pl. oftalmológi oleaginóºi; f. sg. oleaginoásã, pl.
oftalmológã s. f., g.-d. art. oftalmológei; oleaginoáse
pl. oftalmológe aleándru s. f., pl. oleándri
oftalmologíe s. f., art. oftalmología, oleát s. m. (sil. -le-at), pl. oleáþi
g.-d. oftatmotogíi, art. oftalmologíei olefínic adj. m., pl. olefínici; f. sg.
ogár s. m., pl. ogári olefínicã, pl. olefínice
ogivál adj. m., pl. ogiváli; f. sg. ogiválã, oléic adj. m. (sil. -le-ic), pl. oléici; f. sg.
pl. ogivále oléicã, pl. oléice
ogívã s. f., g.-d. art. ogívei; pl. ogíve oléum s. n. (sil. -le-um)
oglíndã s. f. (sil. -glin-), g.-d. art. olfactív adj. m., pl. olfactívi; f. sg.
oglínzii; pl. oglínzi olfactívã, pl. olfactíve
267 onést o
oligarhíe s. f. (sil. mf. -lig-), art. omofón adj. m., pl. omofóni; f. sg.
oligarhía, g.-d. art. oligarhíei; pl. omofónã, pl. omofóne
oligarhíi, art. oligarhíile omogén adj. m., pl. omogéni; f. sg.
oligochét s. n., pl. oligochéte omogénã, pl. omogéne
oligofreníe s. f. (sil. -fre-), art. omogenitáte s. f., g.-d. art. omogenitäþii;
oligofrenía, g.-d. art. oligofreníei; pl. pl. omogenitäþi
oligofreníi omogenizá vb., ind. prez. 1 sg.
olimpiádã s. f. (sil. -pi-a-), g.-d. art. omogenizéz, 3 sg. ºi pl. omogenizeázã
olimpiádei; pl. olimpiáde omogenizáre s. f., g.-d. art. omoge-
olimpián adj. m. (sil. -pi-an), pl. nizärii; pl. omogenizäri
olimpiéni (sil. -pi-eni); f. sg. olimpiána, omográf adj. m. (sil. -graf), pl.
pl. olimpiéne omográfi; f. sg. omográfã, pl. omográfe
olív adj. invar., s. n. omológ adj. m., s. m., pl. omológi; f. sg.
olívã s. f., g.-d. art. olívei; pl. olíve omoloágã, pl. omoloáge
olivínã s. f., g.-d. art. olivínei; pl. omologá vb., ind. prez. 1 sg. omologhéz,
olivíne 3 sg. ºi pl. omologheázã
ológ adj. m., pl. ológi; f. sg. oloágã, pl. omoním (persoanã) s. m. (sil. mf.
oloáge om-), pl. omoními
olográf adj. m. (sil. -graf), pl. olográfi; omoním (cuvânt) s. n., pl. omoníme
f. sg. olográfã, pl. olográfe omoplát s. m. (sil. -plat), pl. omopláþi
om s. m., pl. oámeni omotetíe s. f., art. omotetía, g.-d. art.
omágiu s. n. [-giu pron. -gìu ], art. omotetíei; pl. omotetíi, art. omotetíile
omágiul; pl. omágii, art. omágiile (sil. omucídere s. f. (sil. mf. om-); pl. omucíderi
-gi-i-) omuºór (omuleþ) s. m., pl. omuºóri
omatidíe s. f., art. omatidía, g.-d. art. omuºór (uvulã) s. n., pl. omuºoáre
omatidíei; pl. omatidíi, art. omatidíile oncologíe s. f., art. oncología, g.-d.
ombilíc s. n., pl. ombilícuri oncologíi, art. oncologíei
ombilicál adj. m., pl. ombilicáli; f. sg. onctuós adj. m.( sil. onc-tu-os), pl.
ombilicálã, pl. ombilicále onctuóºi; f. sg. onctuoásã, pl. onctuoáse
omeníe s. f., art. omenía, g.-d. omeníi, ondulá vb., ind. prez. 1 sg. onduléz,
art. omeníei 3 sg. ºi pl. onduleázã
omídã s. f., g.-d. art. omízii; pl. omízi ondulatóriu (fiz.) adj. m. [-riu pron.
omilíe s. f., art. omilía, g.-d. art. omilíei; -rìu], f. ondulatórie (sil. -ri-e); pl. m. ºi
pl. omilíi, art. omilíile f. ondulatórii
omisiúne s. f. (sil. -si-u-), g.-d. art. onduláþie s. f. (sil. -þi-e), art. onduláþia
omisiúnii; pl. omisiúni (sil. -þi-a), g.-d. art. onduláþiei; pl.
omíte vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. omít; onduláþii, art. onduláþiile (sil. -þi-i-)
conj. prez. 3 sg. ºi pl. omítã; part. omís onerós adj. m., pl. oneróºi; f. sg.
omlétã s. f., pl. omléte oneroásã, pl. oneroáse
omnivór adj. m., pl. omnivóri; f. sg. onést adj. m., pl. onéºti; f. sg. onéstã, pl.
omnivórã, pl. omnivóre onéste
o oníric 268
oníric adj. m., pl. onírici; f. sg. oníricã, op s. n., pl. ópuri
pl. onírice opác adj. m., pl. opáci; f. sg. opácã, pl.
onirísm s. n. opáce
oníx/ónix (mineral) s. n. opáiþ s. n. (sil. -pa-iþ), pl. opáiþe
onoáre s. f., g.-d. art. onoárei opál s. n., pl. opále
onomástic adj. m., pl. onomástici; f. sg. opalescént adj. m., pl. opalescénþi; f. sg.
onomásticã, pl. onomástice opalescéntã, pl. opalescénte
onomásticã s. f., g.-d. art. onomásticii opalescénþã s. f., g.-d. art. opalescéntei;
onomatopée s. f., art. onomatopéea, pl. opalescénte
g.-d. art. onomatopéei; pl. onomatopée opalín adj. m., pl. opalíni; f. sg. opalínã,
onomatopéic adj. m. (sil. -pe-ic), pl. pl. opalíne
onomatopéici; f. sg. onomatopéicã, pl. opãrí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl.
onomatopéice opãrésc, imperf. 3 sg. opãreá; conj. prez.
onór s. n., pl. onóruri 3 sg. ºi pl. opãreáscã
onorá vb., ind. prez. 1 sg. onoréz, 3 sg. operá vb., ind. prez. 1 sg. operéz, 3 sg.
ºi pl. onoreázã ºi pl. opereázã
onorábil adj. m., pl. onorábili; f. sg. operánd s. m.
onorábilã, pl. onorábile operánt adj. m., pl. operánþi; f. sg.
onorár adj. m., pl. onorári; f. sg. operántã, pl. operánte
onorárã, pl. onoráre operatív adj. m., pl. operatívi; f. sg.
onoráriu s. n. [-riu pron. -rìu], art. operatívã, pl. operatíve
onoráriul; pl. onorárii, art. onoráriile (sil. operatoáre s. f., g.-d. art. operatoárei;
-ri-i-) pl. operatoáre
onorífic adj. m., pl. onorífici; f. sg. operatór s. m., pl. operatóri
onoríficã, pl. onorífice operáþie s. f. (sil. -þi-e), art. operáþia
ontogenézã s. f., g.-d. art. ontogenézei; (sil.-þi-a), g.-d. art. operáþiei; pl. operáþii,
pl. ontogenéze art. operáþiile (sil. -þi-i-)
ontogeníe s f., art. ontogenía, g.-d. operaþionál adj. m. (sil. -þi-o-), pl.
ontogeníi, art. ontogeníei operaþionáli; f. sg. operaþionálã, pl.
ontologíe s. f., art. ontología, g.-d. operaþionále
ontologíi, art. ontologíei óperã s. f., g.-d. art. óperei; pl. ópere
oocít s. n. (sil. o-o-), pl. oocíte opércul s. n., pl. opércule
oogamíe s. f., art. oogamía, g.-d. operétã s. f., pl. operéte
oogamíi, art. oogamíei opiná vb., ind. prez. 1 sg. opinéz, 3 sg.
oogenézã s. f. (sil. o-o-), g.-d. art. ºi pl. opineázã
oogenézei; pl. oogenéze opíncã s. f., g.-d. art. opíncii; pl. opínci
oogón s. n., pl. oogoáne opínie s. f. (sil. -ni-e), art. opínia (sil.
oolít s. n., pl. oolíte -ni-a), g.-d. art. opíniei; pl. opínii, art.
oolític adj. m., pl. oolítici; f. sg. oolíticã, opíniile (sil.-ni-i-)
pl. oolítice ópis s. n., pl. ópise
oosférã s. f. (sil. mf. -sfe-); pl. oosfére ópiu s. n. [-piu pron. –pìu], art. ópiul
269 orbitál o
opleán s. n. (sil. -plean), pl. opléne optimísm s. n.
oponént s. m., pl. oponénþi optimíst adj. m., s. m., pl. optimíºti;
oponéntã s. f., pl. oponénte f. sg. optimístã, pl. optimíste
oportún adj. m., pl. oportúni; f. sg. optimizáre s. f., g.-d. art. optimizärii; pl.
oportúnã, pl. oportúne optimizäri
oportunísm s. n. opþiúne s. f. (sil. -þi-u-), g.-d. art.
oportuníst adj. m., s. m., pl. oportu- opþiúnii; pl. opþiúni
níºti; f. sg. oportunístã, pl. oportuníste opulént adj. m., pl. opulénþi; f. sg.
opozábil adj. m., pl. opozábili; f. sg. opuléntã, pl. opulénte
opozábilã,pl. opozábile opulénþã s. f., g.-d. art. opulénþei; pl.
opozánt s. m., pl. opozánþi opulénþe
opozántã s. f., pl. opozánte opús adj. m., pl. opúºi; f. sg. opúsã, pl.
opozíþie s. f., pl. opozíþii opúse
oprég s. n. (sil. -preg), pl. oprége ópus s. n., pl. ópusuri
opréliºte s. f. (sil. -pre-), g.-d. art. opúscul s. n., pl. opúscule
opréliºtii; pl. opréliºti orácol s. n., pl. orácole
opresiúne s. f. (sil. -pre-); pl. opresiúni orál adj. m., pl. oráli; f. sg. orálã, pl. orále
opresív adj. m. (sil. -pre-), pl. opresívi; orál s. n., pl. oráluri
f. sg. opresívã, pl. opresíve oralitáte s. f., g.-d. art. oralitäþii
opresór s. m., adj. m. (sil. -pre-), pl. oránj adj. invar., s. n.
opresóri; f. sg. ºi pl. opresoáre, g.-d. sg. orár adj. m., pl. orári; f. sg. orárã, pl.
art. opresoárei oráre
oprimá vb. (sil. -pri-), ind. prez. 1 sg. orár s. n., pl. oráre
oprím, 3 sg. ºi pl. oprímã orẠs. n., pl. oráºe
opróbriu s. n. (sil. -pro-briu [pron. oratór s. m., pl. oratóri
-brìu]), art. opróbriul oratóriu adj. m. [-riu pron. -rìu], f.
opt num. oratórie (sil. -ri-e); pl. m. ºi f. oratórii
opt s. n., pl. ópturi oráþie s. f., (sil. -þi-e), art. oráþia (sil.
optá vb., ind. prez.1 sg. optéz, 3 sg. ºi -þi-a), g.-d. art. oráþiei; pl. oráþii, art.
pl. opteázã oráþiile (sil.-þi-i-)
optatív adj. m., pl. optatívi; f. sg. órã s. f., g.-d. art. órei; pl. óre
optatívã, pl. optatíve orânduíre s. f., g.-d. art. orânduírii; pl.
óptic adj. m., pl. óptici; f. sg. ópticã, pl. orânduíri
óptice orbecãí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl.
ópticã s. f., g.-d. art. ópticii orbecãiésc, imperf. 3 sg. orbecãiá; conj.
opticián s. m. (sil. -ci-an), pl. opticiéni prez. 3 sg. ºi pl. orbecãiáscã
(sil. -ci-eni) orbiculár adj. m., pl. orbiculári; f. sg.
opticiánã s. f. (sil. -ci-a-), g.-d. art. orbiculárã, pl. orbiculáre
opticiénei (sil. -ci-e-); pl. opticiéne orbíre s. f., g.-d. art. orbírii; pl. orbíri
óptim adj. m., pl. óptimi; f. sg. óptimã, orbitál adj. m., pl. orbitáli; f. sg.
pl. óptime orbitálã, pl. orbitále
o orbítã 270
orbítã s. f., pl. orbíte organizáre s. f., g.-d. art. organizärii; pl.
orchéstrã s. f., g.-d. art. orchéstrei; pl. organizäri
orchéstre organizáþie s. f. (sil. -þi-e), art.
órdie s. f. (sil. -di-e), art. órdia (sil. organizáþia (sil. -þi-a), g.-d. art.
-di-a), g.-d. art. órdiei; pl. órdii, art. organizáþiei; pl. organizáþii, art.
órdiile (sil. -di-i-) organizáþiile (sil. -þi-i-)
órdin s. n., pl. órdine organogén adj. m., pl. organogéni; f. sg.
ordinál adj. n., pl. ordinále organogénã, pl. organogéne
ordinár adj. m., pl. ordinári; f. sg. organogenézã s. f., g.-d. art.
ordinárã, pl. ordináre organogenézei; pl. organogenéze
ordinatór s. n., pl. ordinatoáre organoléptic adj. m., pl. organoléptici;
órdine s. f., g.-d. art. órdinii; pl. órdini f. sg. organolépticã, pl. organoléptice
ordonanþá vb., ind. prez. 1 ordonanþéz, órgã s. f., g.-d. art. órgii; pl. orgi
3 sg. ºi pl. ordonanþéazã orgelét s. n. [ge pron. je], pl. orgeléte
ordonánþã s. f., g.-d. art. ordonánþei; pl. orgíe s. f., art. orgía, g.-d. art. orgíei; pl.
ordonánþe orgíi, art. orgíile
ordonátã (mat.) s. f., pl. ordonáte orgoliós adj. m. (sil. -li-os), pl. orgolióºi;
ordonatoáre s. f., g.-d. art. ordonatoárei; f. sg. orgolioásã, pl. orgolioáse
pl. ordonatoáre orgóliu s. n. [-liu pron. -lìu], art.
ordonatór s. m., pl. ordonatóri orgóliul; pl. orgólii, art. orgóliile (sil. -li-i-)
ordonatór adj. m., pl. ordonatóri; f. sg. orhidée s. f., art. orhidéea, g.-d. art.
ºi pl. ordonatoáre orhidéei; pl. orhidée
oreión s. n. (sil. -re-ion), pl. oreioáne oríbil adj. m., pl. oríbili; f. sg. oríbilã,
orez s. m., s. n., (sorturi) pl. n. orézuri pl. oríbile
orfán adj. m., pl. orfáni; f. sg. orfánã, orientá vb. (sil. -ri-en-), ind. prez. 1 sg.
pl. orfáne orientéz, 3 sg. ºi pl. orienteázã
orfelín s. m., adj. m., pl. orfelíni; f. sg. orientál adj. m., s. m. (sil. -ri-en-), pl.
orfelínã, g.-d. art. orfelínei, pl. orfelíne orientáli; f. sg. orientálã, pl. orientále
orfelinát s. n., pl. orfelináte orientáre s. f. (sil. -ri-en-), g.-d. art.
orfevrãríe s. f. (sil. -vrã-), art. orientärii ; pl. orientäri
orfevrãría, g.-d. art. orfevrãríei; pl. orifíciu s. n. [-ciu pron. –cìu], art.
orfevrãríi, art. orfevrãríile orifíciul; pl. orifícii, art. orifíciile (sil.
orgán s. n., pl. orgáne -ci-i-)
orgánic adj. m., pl. orgánici; f. sg. originál adj. m., pl. origináli; f. sg.
orgánicã, pl. orgánice originálã, pl. originále
organigrámã s. f. (sil. -gra-), g.-d. art. originár adj. m., pl. originári; f. sg.
organigrámei; pl. organigráme originárã, pl. origináre
organísm s. n., pl. organísme orígine s. f., g.-d. art. oríginii; pl. orígini
organít s. n., pl. organíte oripilá vb., ind. prez. 1 sg. oripiléz, 3 sg.
organizá vb., ind. prez. 1 sg. organizéz, ºi pl. oripileázã
3 sg. ºi pl. organizeázã orizónt s. n., pl. orizónturi
271 osemínte o
orizontál adj. m., pl. orizontáli; f. sg. ortofosfát s. m., pl. ortofosfáþi
orizontálã, pl. orizontále ortofosfóric adj. m.
orná vb., ind. prez. 1 sg. ornéz, 3 sg. ºi ortogonál adj. m., pl. ortogonáli; f. sg.
pl. orneázã ortogonálã, pl. ortogonále
ornamént s. n., pl. ornaménte ortografíe s. f. (sil. -gra-); pl. ortografíi
ornamentá vb., ind. prez. 1 sg. ortomán adj. m., pl. ortománi; f. sg.
ornamentéz, 3 sg. ºi pl. ornamenteázã ortománã, pl. ortománe
ornamentál adj. m., pl. ornamentáli; ortopedíe s. f., art. ortopedía, g.-d.
f. sg. ornamentálã, pl. ornamentále ortopedíi, art. ortopedíei
ornánt adj. m., pl. ornánþi; f. sg. ortoptér s. n. (sil. mf. -pte-), pl.
ornántã, pl. ornánte ortoptére
órnic s. n., pl. órnice ortózã s. f., g.-d. art. ortózei; pl. ortóze
ornitologíe s. f., art. ornitología, g.-d. orz s. m., s. n., pl. n. (sorturi) órzuri/
ornitologíi, art. ornitologíei (lanuri) oárze
ornitorínc s. m., pl. ornitorínci orzoáicã s. f., g.-d. art. orzoáicei; pl.
oroáre s. f., g.-d. art. orórii; (fapte) pl. orzoáice
oróri os s. n., pl. oáse
orogén s. n., pl. orogéne osatúrã s. f., g.-d. art. osatúrii; pl.
orogenézã s. f., pl. orogenéze osatúri
orogeníe s. f., art. orogenía, g.-d. os÷ndã s. f., g.-d. art. os÷ndei; pl.
orogeníi, art. orogeníei os÷nde
orografíe s. f. (sil. -gra-), art. orografía, osândí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl.
g.-d. orografíi, art. orografíei osândésc, imperf. 3 sg. osândeá; conj.
orológiu s. n. [-giu pron. -gìu], art. prez. 3 sg. ºi pl. osândeáscã
orológiul; pl. orológii, art. orológiile (sil. os÷nzã s. f., g.-d. art. os÷nzei; pl.
-gi-i-) os÷nze
oropsí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. oscilá vb., ind. prez. 1 sg. osciléz, 3 sg.
oropsésc, imperf. 3 sg. oropseá; conj. ºi pl. oscileázã
prez. 3 sg. ºi pl. oropseáscã oscilánt adj. m., pl. oscilánþi; f. sg.
ort (monedã) s. m., pl. orþi oscilántã, pl. oscilánte
ort (abataj) s. n., pl. órturi oscilatór s. n., pl. oscilatoáre
ortác s. m., pl. ortáci oscilatór adj. m., pl. oscilatóri; f. sg. ºi
ortocéntru s. n., pl. ortocéntre pl. oscilatoáre
ortocláz s. n. (sil. -claz) osciláþie s. f. (sil. -þi-e), art. osciláþia (sil.
ortoderivát s. m., pl. ortoderiváþi -þi-a), g.-d. art. osciláþiei; pl. osciláþii, art.
ortodóx adj. m., pl. ortodócºi; f. sg. osciláþiile (sil. -þi-i-)
ortodóxã, pl. ortodóxe oscilográf s. n. (sil. -graf), pl. oscilográfe
ortodoxíe s. f., art., ortodoxía, g.-d. oscilográmã s. f. (sil. -gra-), g.-d. art.
ortodoxíi, art. ortodoxíei oscilográmei; pl. oscilográme
ortoepíe s. f., art. ortoepía, g.-d. ortoepíi, oseínã s. f., g.-d. art. oseínei
art. ortoepíei osemínte s. n. pl.
o ósie 272
ósie s. f. (sil. -si-e), art. ósia (sil. -si-a), osteomalacíe s. f. (sil. -te-o-), art.
g.-d. art. ósiei; pl. ósii, art. ósiile (sil. -si-i-) osteomalacía, g.-d. art. osteomalacíei; pl.
osificá vb., ind. prez. 3 sg. ºi pl. osíficã osteomalacíi
osificáre s. f., g.-d. art. osificärii; pl. osteomielítã s. f. (sil. -te-o-mi-e-), pl.
osificäri osteomielíte
osmanl÷u/osmanlíu s. m., adj. m., osteopatíe s. f. (sil. -te-o-), art.
art. osmanl÷ul/osmanlíul, f. osmanl÷ie/ osteopatía, g.-d. art. osteopatíei; pl.
osmanlíe, g.-d. art. osmanl÷iei/ osteopatíi, art. osteopatíile
osmanlíei; pl. m. ºi f. osmanl÷i/ osmanlíi osteosarcóm s. n. (sil. -te-o-), pl.
ósmiu s. n. [-miu pron. -mìu], art. osteosarcómuri
ósmiul; simb. Os osteózã s. f. (sil. -te-o-), g.-d. art. osteózei;
osmótic adj. m., pl. osmótici; f. sg. pl. osteóze
osmóticã pl. osmótice ostíl adj. m., pl. ostíli; f. sg. ostílã, pl. ostíle
osmózã s. f., g.-d. art. osmózei; pl. osmóze ostilitáte (duºmãnie) s. f., g.-d. art.
osós adj. m., pl. osóºi; f. sg. osoásã, pl. ostilitäþii; (operaþii militare) pl. ostilitäþi
osoáse ostiólã s. f. (sil. -ti-o-), g.-d. art. ostiólei;
ospãþ s. n., pl. ospéþe pl. ostióle
ospeþíe s. f., art. ospeþía, g.-d. art. ostoí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. ostoiésc,
ospeþíei; (ospeþe) pl. ospeþíi, art. ospeþíile imperf. 3 sg. ostoiá; conj. prez. 3 sg. ºi
ospíciu s. n. [-ciu pron. -cìu], art. pl. ostoiáscã
ospíciul; pl. ospícii, art. ospíciile (sil. -ci-i-) ostracizá vb., ind. prez. 1 sg. ostracizéz,
ospitaliér adj. m. (sil. -li-er), pl. 3 sg. ºi pl. ostracizeázã
ospitaliéri; f. sg. ospitaliérã, pl. ospitaliére ostréþ s. n., pl. ostréþe
ostátic s. m., pl. ostátici ostropél s. n., pl. ostropéluri
osteítã s. f., pl. osteíte ostróv s. n., pl. ostroáve
ostensív adj. m., pl. ostensívi; f. sg. osuár s. n. (sil. -su-ar), pl. osuáre
ostensívã, pl. ostensíve oºteán s. m., pl. oºténi
ostentatív adj. m., pl. ostentatívi; f. sg. oºtíre s. f., g.-d. art. oºtírii; pl. oºtíri
ostentatívã, pl. ostentatíve otávã s. f., g.-d. art. otávei
ostentáþie s. f. (sil. -þi-e), art. ostentáþia otíc s. n., pl. otíce
(sil. -þi-a), g.-d. art. ostentáþiei; pl. otítã s. f., pl. otíte
ostentáþii, art. ostentáþiile (sil. -þi-i-) otolít s. n., pl. otolíte
osteoblást s. n. (sil. -te-o-blast), pl. otomán s. m., adj. m., pl. otománi; f. sg.
osteobláste otománã, g.-d. art. otománei, pl. otománe
osteocít s. n. (sil. -te-o-), pl. osteocíte otománã s. f., g.-d. art. otománei; pl.
osteoclást s. n. (sil. -te-o-), pl. osteocláste otománe
osteogenézã s. f. (sil. -te-o-), g.-d. art. ótova adj. invar.
osteogenézei; pl. osteogenéze otrávã s. f. (sil. -tra-), g.-d. art. otrávei;
osteologíe s. f. (sil. -te-o-), art. osteología, (soiuri) pl. oträvuri/oträvi
g.-d. art. osteologíei otrãvíre s. f. (sil. -trã-), g.-d. art.
osteóm s. n. (sil. -te-om), pl. osteómuri otrãvírii; pl. otrãvíri
273 oxálic o
otrãvitór adj. m. (sil. -trã-), pl. ovarítã s. f., pl. ovaríte
otrãvitóri; f. sg. ºi pl. otrãvitoáre ovát adj. m., pl. ováþi; f. sg. ovátã, pl. ováte
otreápã s. f. (sil. -trea-), g.-d. art. otrépei; ováþie s. f. (sil. -þi-e-), art. ováþia (sil.
pl. otrépe -þi-a), g.-d. art. ováþiei; pl. ováþii, art.
otrocól s. n. (sil. -tro-), pl. otrocoále ováþiile (sil. -þi-i-)
oþãr÷re s. f., g.-d. art. oþãr÷rii; pl. oþãr÷ri ovaþioná vb. (sil. -þi-o-), ind. prez 1 sg.
oþãrï vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. oþãräsc, ovaþionéz, 3 sg. ºi pl. ovaþioneázã
imperf. 3 sg. oþãrá; conj. prez. 3 sg. ºi oväz s. m., s. n., (lanuri) pl. n. ovéze
pl. oþãráscã ovidúct s. n., pl. ovidúcte
oþél (aliaj) s. n., (soiuri) pl. oþéluri ovifórm adj. m., pl. ovifórme; f. sg.
oþelár s. m., pl. oþelári ovifórmã, pl. ovifórme
oþelãríe (întreprindere, meserie) s. f., ovigén adj. m., pl. ovigéni; f. sg. ovigénã,
art. oþelãría, g.-d. art. oþelãríei; (între- pl. ovigéne
prinderi) pl. oþelãríi, art. oþelãríile ovigér adj. m., pl. ovigéri; f. sg. ovigérã,
oþelí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. oþelésc, pl. ovigére
imperf. 3 sg. oþeleá; conj. prez. 3 sg. ºi ovín adj. m., pl. ovíni; f. sg. ovínã, pl.
pl. oþeleáscã ovíne
oþelíre s. f., g.-d. art. oþelírii; pl. oþelíri ovíne s. f. pl.
oþét s. n., (varietãþi) pl. oþéturi ovipár adj. m., pl. ovipári; f. sg. ovipárã,
oþelár s. m., pl. oþelári pl. ovipáre
oþetár (serviciu de masã) s. n., pl. oþetáre oviparitáte s. f., g.-d. art. oviparitäþii
oþetí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. oþetésc, ovipozitór s. n., pl. ovipozitoáre
imperf. 3 sg. oþeteá; conj. prez. 3 sg. ºi ovogenézã s. f., g.-d. art. ovogenézei
pl. oþeteáscã ovoíd adj. m., pl. ovoízi; f. sg. ovoídã,
ou s. n., art. óul; pl. óuã, art. óuãle, g.-d. pl. ovoíde
art. óuãlor ovoidál adj. m. (sil. -vo-i-), pl. ovoidáli;
ouá vb., ind. ºi conj. prez. 3 sg. ºi pl. f. sg. ovoidálã, pl. ovoidále
óuã; ger. ou÷nd; part. ouát ovoscóp s. n. (sil. mf. -scop), pl. ovoscoápe
ouãtoáre adj. f., s. f., pl. ouãtoáre ovovivipár adj. m., pl. ovovivipári; f. sg.
ovál adj. m., pl. ováli; f. sg. oválã, pl. ovále ovovivipárã, pl. ovovivipáre
ovál s. n., pl. ovále ovúl s. n., pl. ovúle
ovalitáte s. f., g.-d. art. ovalitäþii ovulár adj. m., pl. ovulári; f. sg. ovulárã,
ovalizá vb., ind. prez. 3 sg. ºi pl. ovalizeázã pl. ovuláre
ovár s. n., pl. ováre ovuláþie s. f. (sil. -þi-e), art. ovuláþia (sil.
ovarián adj. m. (sil. -ri-an), pl. ovariéni -þi-a), g.-d. art. ovuláþiei; pl. ovuláþii, art.
(sil. -ri-eni); f. sg. ovariánã, pl. ovariéne ovuláþiile (sil. -þi-i-)
ovariectomíe s. f. (sil. -ri-ec-), art. oxalát s. m., pl. oxaláþi
ovariectomía, g.-d. art. ovariectomíei; pl. oxalemíe s. f., g.-d. art. oxalemíei; pl.
ovariectomíi, art. ovariectomíile oxalemíi
ovariopatíe s. f., art. ovariopatía, g.-d. oxálic adj. m., pl. oxálici; f. sg. oxálicã,
art. ovariopatíei; pl. ovariopatíi pl. oxálice
o oxiacíd 274
oxiacíd s. m. (sil. -xi-a-), pl. oxiacízi oxigenoterapíe s. f., art. oxigenoterapía,
oxibiótic adj. m. (sil. -bi-o-), pl. g.-d. oxigenoterapíi, art. oxigenoterapíei
oxibiótici; f. sg. oxibióticã, pl. oxibiótice oxihemoglobínã s. f., g.-d. art.
oxibiozã s. f. (sil. -bi-o-), g.-d. art. oxibiózei oxihemoglobínei
oxicefál adj. m., pl. oxicefáli; f. sg. oxilít s. m., pl. oxilíþi
oxicefálã, pl. oxicefále oximétru s. n., art. oximétrul; pl. oximétre
oxicefalíe s. f., art. oxicefalía, g.-d. art. oximorón s. n., pl. oximoroáne
oxicefalíei; pl. oxicefalíi, art. oxicefalíile oxitón adj. n., f. oxitónã; pl. n. ºi f. oxitóne
oxíd s. m., pl. oxízi oxitón s. n., pl. oxitóne
oxidá vb., ind. prez. 1 sg. oxidéz, 3 sg. oxitónic adj. m., pl. oxitónici; f. sg.
ºi pl. oxideázã oxitónicã, pl oxitónice
oxidábil adj. m., pl. oxidábili; f. sg. oxitoníe s. f., g.-d. art. oxitoníei
oxidábilã, pl. oxidábile oxiúr s. m. (sil. -xi-ur), pl. oxiúri
oxidabilitáte s. f., g.-d. art. oxidabilitäþii oxiuriázã s. f. (sil. -xi-u-ri-a-), g.-d. art.
oxidánt adj. m., pl. oxidánþi; f. sg. oxiuriázei; pl. oxiuriáze
oxidántã, pl. oxidánte ozénã s. f., g.-d. art. ozénei; pl. ozéne
oxidáre s. f., g.-d. art. oxidärii; pl. oxidäri ozené s. n., pl. ozenéuri; abr. OZN
oxidatív adj. m., pl. oxidatívi; f. sg. ozeneologíe s. f., g.-d. art. ozeneologíei
oxidatívã, pl. oxidatíve ozocherítã s. f., pl. ozochérite
oxidáþie s. f. (sil. -þi-e), art. oxidáþia. (sil. ozón s. n., simb. O3
-þi-a), g.-d. art. oxidáþiei; pl. oxidáþii, art. ozoná vb., ind. prez. 1 sg. ozonéz, 3 sg.
oxidáþiile (sil. -þi-i-) ºi pl. ozoneázã
oxidimétric adj. m., pl. oxidimétrici; ozonificá vb., ind. prez. 3 sg. ozoníficã
f. sg. oxidimétricã, pl. oxidimétrice ozonizá vb., ind. prez. 1 sg. ozonizéz,
oxidimetríe s. f. (sil. -tri-), art. oxidi- 3 sg. ºi pl. ozonizeázã
metría, g.-d. oxidimetríi, art. oxidimetríei ozonizáre s. f., g.-d. art. ozonizärii; pl.
oxidimétru s. n., pl. oxidimétre ozonizäri
oxiredúcþie s. f., art. oxiredúcþia, g.-d. ozonizatór s. n., pl. ozonizatoáre
art. oxireducþíei ozonizór s. n., pl. ozonizoáre
oxidríl s. m. (sil. -dri-), pl. oxidríli ozonimetríe s. f. g.-d. art. ozonométriei;
oxifób adj. m., pl. oxifóbi; f. sg. oxifóbã, pl. ozonimetríi
pl. oxifóbe ozonométric adj. m., pl. ozonométrici;
oxifoníe s. f., art. ofifonía, g.-d. art. oxifoníei f. sg. ozonométricã, pl. ozonométrice
oxigén s. n., simb. O ozonometríe s. f., g.-d. art. ozonometríi
oxigená vb., ind. prez. 1 sg. oxigenéz, ozonométru s. n. (sil. -tru), art.
3 sg. ºi pl. oxigeneázã ozonométrul, pl. ozonométre
oxigenáre s. f., g.-d. art. oxigenärii; pl. ozonoscóp s. n., pl. ozonoscoápe
oxigenäri ozonosférã s. f. (sil. mf. -sfe-), g.-d. art.
oxigenát adj. m., pl. oxigenáþi; f. sg. ozonosférei
oxigenátã, pl. oxigenáte ozonoterapíe s. f., pl. ozonoterapíi
oxigenatór s. m. pl. oxigenatóri ozór s. n., pl. ozoare
CUPRINS
275

páce s. f., g.-d. art. päcii; pl. pãci


p páisprezece num. (sil. mf. -spre-)
pacfóng s. n. paj s. m., pl. paji
pachebót s. n., pl. pachebóturi pájiºte s. f., g.-d. art. pájiºtii; pl. pájiºti
pachét s. n., pl. pachéte pájurã s. f., g.-d. art. pájurii; pl. pájuri
paciént s. m., adj. m. (sil. -ci-ent), pl. pal adj. m., pl. pali; f. sg. pálã, pl. pále
paciénþi; f. sg. paciéntã, pl. paciénte pal s. n., pl. páluri
pacífic adj. m., pl. pacífici; f. sg. paladín s. m., pl. paladíni
pacíficã, pl. pacífice paládiu (chim.) s. n. [-diu pron. -dìu],
pacificá vb., ind. prez. 1 sg. pacífic, art. paládiul; simb. Pd
3 sg. ºi pl. pacíficã; conj. prez. 3 sg. ºi palafítã s. f., pl. palafíte
pl. pacífice palát (anat.) s. n.
pacifísm s. n. palát (arhit.) s. n., pl. paláte
pácoste s. f., g.-d. art. pácostei; pl. palatál adj. m., pl. palatáli; f. sg.
pácoste palatálã, pl. palatále
pact s. n., pl. pácte palatín (anat., ist.) adj. m., s. m., pl.
pactizá vb., ind. prez. 1 sg. pactizéz, palatíni; f. sg. palatínã, pl. palatíne
3 sg. ºi pl. pactizeázã palavragíu s. m. (sil. -vra-), art.
pactizáre s. f., g.-d. art. pactizärii; pl. palavragíul; pl. palavragíi, art.
pactizäri palavragíii
padélã s. f., g.-d. art. padélei; pl. padéle palávrã s. f. (sil. -vrã), g.-d. art. palávrei;
padiºáh s. m., pl. padiºáhi pl. palávre
padóc s. n., pl. padócuri pálã s. f., g.-d. art. pálei; pl. pále
paftá s. f., art. paftáua, g.-d. art. paleál adj. m. (sil. -le-al), pl. paleále;
paftálei; pl. paftále f. sg. paleálã, pl. paleále
pag adj. m., pl. pagi; f. sg. págã, pl. páge palée (constr., bot.) s. f., art. paléea,
paginá vb., ind. prez. 1 sg. paginéz, g.-d. art. paléei; pl. palée
3 sg. ºi pl. pagineázã paleobotánicã s. f. (sil. -le-o-), g.-d. art.
pagináþie s. f. (sil. -þi-e), art. pagináþia paleobotánicii
(sil. -þi-a), g.-d. art. pagináþiei; pl. paleocén adj. m. (sil. -le-o-), pl.
pagináþii, art. pagináþiile (sil. -þi-i-) paleocéni; f. sg. paleocénã, pl. paleocéne
páginã s. f., g.-d. art. páginii pl. págini paleocén s. n. (sil. -le-o-)
pagódã s. f., g.-d. art. pagódei; pl. pagóde paleogén adj. m. (sil. -le-o-), pl.
pahárnic s. m., pl. pahárnici paleogéni; f. sg. paleogénã, pl. paleogéne
pahidérm s. n., pl. pahidérme paleogén s. n. (sil. -le-o-)
paiáþã s. f., g.-d. art. paiáþei; pl. paiáþe paleogeografíe s. f. (sil. -le-o-), g.-d. art.
paiétã s. f., pl. paiéte paleogeografíei
p paleografíe 276
paleografíe s. f. (sil. -le-o-gra-), art. palmifórm adj. m., pl. palmifórmi; f. sg.
paleografía, g.-d. paleografíi, art. palmifórmã, pl. palmifórme
paleografíei palmipéd s. n., pl. palmipéde
paleolític adj. m. (sil. -le-o-), pl. palmitát s. m., pl. palmitáþi
paleolítici; f. sg. paleolíticã, pl. paleolítice palmític adj. m., pl. palmítici
paleolític s. n. (sil. -le-o-) paloáre s. f., g.-d. art. palórii; pl. palóri
paleontologíe s. f. (sil. -le-on-), g.-d. art. páloº s. n., pl. páloºe
paleontologíei palpá vb., ind. prez. 1 sg. palpéz, 3 sg.
paleozóic adj. m. (sil. -le-o-zo-ic), pl. ºi pl. palpeázã
paleozóici, f. sg. paleozóicã, pl. paleozóice palpábil adj. m., pl. palpábili; f. sg.
paleozóic s. n. (sil. -le-o-zo-ic) palpábilã, pl. palpábile
paleozoologíe s. f. (sil. -le-o-), g.-d. art. palpitá vb., ind. prez. 1 sg palpít, 3 sg.
paleozoologíei ºi pl. palpítã; conj. prez. 3 sg. ºi pl.
palétã s. f., pl. paléte palpíte
paliatív adj. m. (sil. -li-a-), pl. paliatívi; palpitánt adj. m., pl. palpitánþi; f. sg.
f. sg. paliatívã, pl. paliatíve palpitántã, pl. palpitánte
paliatív s. n. (sil. -li-a-), pl. paliatíve palpitáþie s. f. (sil. -þi-e), art. palpitáþia
pálid adj. m., pl. pálizi; f. sg. pálidã, pl. (sil. -þi-a), g.-d. art. palpitáþiei; pl.
pálide palpitáþii, art. palpitáþiile (sil. -þi-i-)
palíe s. f., art. palía, g.-d. art. palíei; pl. paludísm s. n.
palíi, art. palíile palústru adj. m., pl. palúºtri; f. sg.
paliér s. n. (sil. -li-er), pl. paliére palústrã, pl. palústre
palingenézã s. f., g.-d. art. palingenézei pamflét s. n., pl. pamfléte
palinodíe s. f., art. palinodía, g.-d. pamfletár s. m., adj. m., pl. pamfletári;
art. palinodíei; pl. palinodíi, art. f. sg. pamfletárã, pl. pamfletáre
palinodíile pámpas s. n., pl. pámpasuri
palisádã s. f., g.-d. art. palisádei; pl. pan s. m., pl. pani
palisáde panacéu s. n., art. panacéul; pl. panacée
palisándru s. m., art. palisándrul; pl. panamá s. f., art. panamáua, g.-d. art.
palisándri, art. palisándrii panamálei; pl. panamále
palisáre s. f., g.-d. art. palisärii; pl. panaríþiu s. n. [-þiu pron. -þìu], art.
palisäri panaríþiul; pl. panaríþii, art. panaríþiile
pállium (ist.) s. n. [pron. -li-um], pl. (sil. -þi-i-)
pálliumuri panẠs. n., pl. panáºuri/panáºe
palmarés s. n., pl. palmarésuri pánã s. f., g.-d. art. pénei; pl. péne
palmát adj. m., pl. palmáþi; f. sg. pancártã s. f., pl. pancárte
palmátã, pl. palmáte pancreás s. n. (sil. -cre-as), pl.
palmér s. n., pl. palmére pancreásuri
palmétã s. f., pl. palméte pancreátic adj. m. (sil. -cre-a-), pl.
palmiér (bot.) s. m. (sil. -mi-er), pl. pancreátici; f. sg. pancreáticã, pl.
palmiéri pancreátice
277 paraboloíd p
pandantív s. n., pl. pandantíve pantomímã s. f., g.-d. art. pantomímei;
pandiºpán s. n., pl. pandiºpánuri pl. pantomíme
pandúr s. m., pl. pandúri panþír s. m., pl. panþíri
panegíric s. n., pl. panegírice papagál s. m., pl. papagáli
panél s. n., pl. panéle papalitáte s. f., g.-d. art. papalitäþii
panér s. n., pl. panére papárã s. f., g.-d. art. papárei/papärii;
panerẠs. n., pl. paneráºe pl. papäri
pánglicã s. f., g.-d. art. pánglicii; pl. paparúdã s. f., g.-d. art. paparúdei; pl.
pánglici paparúde
pánicã s. f., g.-d. art. pánicii papaveracée s. f., pl. papaveracée
panícul s. n., pl. panícule pápã s. f., g.-d. art. pápei
paniculát adj. m., pl. paniculáþi; f. sg. pápã (bis.) s. m., g.-d. art. pápei; pl.
paniculátã, pl. paniculáte papi
panificáþie s. f. (sil. -þi-e), art. papetãríe s. f., art. papetãría, g.-d. art.
panificáþia (sil. -þi-a), g.-d. art. papetãríei; pl. papetãríi, art. papetãríile
panificáþiei; pl. panificáþii papilár adj. m., pl. papilári; f. sg.
panoplíe s. f. (sil. -pli-), art. panoplía, papilárã, pl. papiláre
g.-d. art. panoplíei; pl. panoplíi, art. papílã s. f., g.-d. art. papílei; pl. papíle
panoplíile papilionacéu adj. m. (sil. -li-o-), pl.
panóptic s. n. (sil. mf. pan-), pl. papilionacéi; f. sg. ºi pl. papilionacée
panóptice papión (câine) s. m. (sil. -pi-on), pl.
panorámã s. f. (sil. mf. pan-), g.-d. art. papióni
panorámei; pl. panoráme papión (cravatã) s. n. (sil. -pi-on), pl.
panorámic adj. m. (sil. mf. pan-), pl. papioáne
panorámici; f. sg. panorámicã, pl. papiótã s. f. (sil. -pi-o-), pl. papióte
panorámice papírus s. n., pl. papírusuri
panóu s. n., art. panóul; pl. panóuri pápurã s. f., g.-d. art. pápurii; pl.
pansá vb., ind. prez. 1 sg. panséz, 3 sg. pápuri
ºi pl. panseázã par adj. m., pl. pari; f. sg. párã, pl. páre
pansamént s. n., pl. pansaménte par s. m., pl. pari
panséu s. n., art. panséul; pl. panséuri pará s. f., art. paráua, g.-d. art. parálei;
pantalón s. m., pl. pantalóni pl. parále
pántã s. f., pl. pánte pará vb., ind. prez. 1 sg. paréz, 3 sg. ºi
panteísm s. n. pl. pareázã
panteón s. n. (sil. -te-on), pl. panteónuri paraacetaldehídã s. f. (sil. mf. -cet-),
pantérã s. f., g.-d. art. pantérei; pl. g.-d. art. paraacetaldehídei
pantére parábolã s. f., g.-d. art. parábolei; pl.
pantocrátor s. n. (sil. -cra-) parábole
pantográf s. n. (sil. -graf), pl. pan- parabólic adj. m., pl. parabólici; f. sg.
tográfe parabólicã, pl. parabólice
pantomím s. m., pl. pantomími paraboloíd s. m., pl. paraboloízi
p paraboloidál 278
paraboloidál adj. m. (sil. -lo-i-), pl. paralél (cerc în mat., geogr.) s. n., pl.
paraboloidáli; f. sg. paraboloidálã, pl. paraléle
paraboloidále paralél (instrument pentru trasat)
paracentézã s. f., g.-d. art. paracentézei; s. n., pl. paraléluri
pl. paracentéze paralelísm s. n., pl. paralelísme
paraclís s. n. (sil. -clis), pl. paraclíse paralelográm s. n. (sil. -gram), pl.
paraclisér s. m. (sil. -cli-), pl. paracliséri paralelográme
parádã s. f., g.-d, art. parádei; pl. paraléu s. m., pl. paraléi
paráde paralític adj. m., s. m., pl. paralítici;
paradentózã s. f., pl. paradentóze f. sg. paralíticã, pl. paralítice
paradígmã s. f., g.-d. art. paradígmei; pl. paralizíe s. f., art. paralizía, g.-d. art.
paradígme paralizíei; pl. paralizíi, art. paralizíile
paradís s. n., pl. paradísuri paralogísm s. n., pl. paralogísme
paradiziác adj. m. (sil. -zi-ac), pl. paramagnetísm s. n.
paradiziáci; f. sg. paradiziácã, pl. paraméci s. m. (sil. -meci), pl. paraméci
paradiziáce paramént s. n., pl. paraménte
paradóx s. n., pl. paradóxuri paramétru s. m. (sil. -tru), art.
paradoxál adj. m., pl. paradoxáli; f. sg. paramétrul; pl. paramétri, art. paramétrii
paradoxálã, pl. paradoxále paranóia s. f., g.-d. art. paranóiei
parafá vb., ind. prez. 1 sg. paraféz, 3 sg. paranóic s. m., adj. m. (sil. -no-ic), pl.
ºi pl. parafeázã paranóici; f. sg. paranóicã, g.-d. art.
paráfã s. f., g.-d. art. paráfei; pl. paráfe paranóicei, pl. paranóice
parafínã s. f., g.-d. art. parafínei; pl. parantézã s. f., g.-d. art. parantézei; pl.
parafíne parantéze
parafínic adj. m., pl. parafínici; f. sg. parapét s. n., pl. parapéte
parafínicã, pl. parafínice paraplegíe s. f. (sil. -ple-), art.
parafinós adj. m., pl. parafinóºi; f. sg. paraplegía, g.-d. art. paraplegíei; pl.
parafinoásã, pl. parafinoáse paraplegíi, art. paraplegíile
parafízã s. f., pl. parafíze parapód s. n., pl. parapóde
parafóc s. n., pl. parafócuri parascântéi s. n. (sil. mf. -scân-), pl.
paraformaldehídã s. f. (sil. mf. -form-), parascântéi
g.-d. art. paraformaldehídei parascovénie s. f. (sil. -ni-e), art.
parafrázã s. f. (sil. -fra-), pl. parafráze parascovénia (sil. -ni-a), g.-d. art.
parafúlger s. n., pl. parafúlgere parascovéniei; pl. parascovénii, art.
paráginã s. f., g.-d. art. paráginii; pl. parascovéniile (sil. -ni-i-)
parágini parasól s. n., pl. parasóluri
paragráf s. n. (sil. -graf), pl. paragráfe paraºútã s. f., pl. paraºúte
paraláxã s. f., g.-d. art. paraláxei; pl. paratáctic adj. m., pl. paratáctici; f. sg.
paraláxe paratácticã, pl. paratáctice
paralél adj. m., pl. paraléli; f. sg. paratáxã s. f., g.-d. art. paratáxei; pl.
paralélã, pl. paraléle paratáxe
279 parnasián p
paratífos s. n. paremiologíe s. f. (sil. -mi-o-), art.
paratiroídã adj. f., pl. paratiroíde paremiología, g.-d. paremiologíi, art.
paraván s. n., pl. paraváne paremiologíei
parav÷nt s. n., pl. parav÷nturi parenchím s. n., pl. parenchíme
paravertebrál adj. m. (sil. -bral), pl. parenterál adj. m. (sil. mf. par-), pl.
paravertebráli parenteráli; f. sg. parenterálã, pl.
paraxiál adj. n. (sil. -xi-al; mf. par-), parenterále
f. sg. paraxiálã; pl. n. ºi f. paraxiále parézã s. f., g.-d. art. parézei; pl. paréze
parazãpádã s. f., g.-d. art. parazãpézii; parfé s. n., art. parféul; pl. parféuri
pl. parazãpézi parfúm s. n., pl. parfúmuri
parazít adj. m., (fiinþã) s. m., pl. pária s. m. (sil. -ri-a)
parazíþi; f. sg. parazítã, pl. parazíte pariá vb. (sil. -ri-a), ind. prez. 1 sg.
parazitár adj. m., pl. parazitári; f. sg. pariéz, 3 sg. ºi pl. pariázã, 1 pl. pariém
parazitárã, pl. parazitáre (sil. -ri-em); conj. prez. 3 sg. ºi pl.
parazitísm s. n. pariéze; ger. pariínd (sil. -ri-ind)
parazitologíe s. f., art. parazitología, paricíd (criminal) s. m., adj. m., pl.
g.-d. parazitologíi, art. parazitologíei paricízi; f. sg. paricídã, g.-d. art.
parazitózã s. f., g.-d. art. parazitózei; pl. paricídei, pl. paricíde
parazitóze paricíd (crimã) s. n., pl. paricíduri
párã s. f., g.-d. art. párei paricopitát s. n., pl. paricopitáte
par÷mã s. f., g.-d. art. par÷mei; pl. parietál adj. m. (sil. -ri-e-), pl. parietáli;
par÷me f. sg. parietálã, pl. parietále
parbríz s. n., pl. parbríze parimíe/paremíe s. f., art. parimía/
parc s. n., pl. párcuri paremía, g.-d. art. parimíei/paremíei, pl.
parcá vb., ind. prez. 1 sg. parchéz, 3 sg. parimíi/paremíi, art. parimíile/paremíile
ºi pl. parcheázã paritáte s. f., g.-d. art paritäþii; pl.
parcáre s. f., g.-d. art. parcärii; pl. paritäþi
parcäri paríu s. n., art. paríul; pl. paríuri
parcélã s. f., g.-d. art. parcélei; pl. parcéle parlamént s. n., pl. parlaménte
parchét s. n., pl. parchéte parlamentá vb., ind. prez. 1 sg.
párching s. n., pl. párchinguri parlamentéz, 3 sg. ºi pl. parlamenteázã
parcimoníe s. f., art. parcimonía, g.-d. parlamentár adj. m., s. m., pl.
art. parcimoníei; pl. parcimoníi, art. parlamentári; f. sg. parlamentárã, pl.
parcimoníile parlamentáre
parcúrge vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. parlamentarísm s. n.
parcúrg, 1 pl. parcúrgem, perf. s. 1 sg. parloár s. n. (sil. -loar), pl. parloáre
parcurséi, l pl. parcúrserãm; part. parcúrs parmác s. m., pl. parmáci
parcúrs s. n., pl. parcúrsuri parmezán s. n., pl. parmezáne
pardesíu s. n., art. pardesíul; pl. parnasián adj. m., s. m. (sil. -si-an), pl.
pardesíe/pardesíuri parnasiéni (sil. -si-eni); f. sg. parna-
pardón interj., s. n. siánã, pl. parnasiéne
p parnasianísm 280
parnasianísm s. n. (sil. -si-a-) participáþiei; pl. participáþii, art.
parodiá vb. (sil. -di-a), ind. prez. 1 sg. participáþiile (sil. -þi-i-)
parodiéz, 3 sg. ºi pl. parodiázã, 1 pl. particípiu s. n. [-piu pron. -pìu], art.
parodiém (sil. -di-em); conj. prez. 3 sg. particípiul; pl. particípii, art. particípiile
ºi pl. parodiéze; ger. parodiínd (sil. (sil. -pi-i-)
-di-ind) particulár adj. m., s. m., pl. particulári;
parodíe s. f., art. parodía, g.-d. art. f. sg. particulárã, pl. particuláre
parodíei; pl. parodíi, art. parodíile particulár s. n.
parói s. n., pl. paróiuri particularitáte s. f., g.-d. art. parti-
paroí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. cularitäþii; pl. particularitäþi
paroiésc, 3 sg. paroiéºte, imperf. 3 sg. partículã s. f., g.-d. art. partículei; pl.
paroiá; conj. prez. 3 sg. ºi pl. paroiáscã partícule
paról interj. partíd s. n., pl. partíde
parólã s. f., g.-d. art. parólei; pl. paróle partídã s. f., g.-d. art. partídei; pl.
paroním s. n. (sil. mf. par-), pl. partíde
paroníme partínic adj. m., pl. partínici; f. sg.
paronomázã s. f. (sil. mf. par-), g.-d. partínicã, pl. partínice
art. paronomázei; pl. paronomáze partinitáte s. f., g.-d. art. partinitäþii
parotídã adj. f., s. f., pl. parotíde partitív adj. m., pl. partitívi; f. sg.
parotidítã s. f., pl. parotidíte partitívã, pl. partitíve
paroxísm s. n., pl. paroxísme partitúrã s. f., g.-d. art. partitúrii; pl.
paroxitón adj. n. (sil. mf. par-), pl. partitúri
paroxitoáne partíþie s. f. (sil. -þi-e), art. partíþia (sil.
parséc s. m., pl. parséci -þi-a), g.-d. art. partíþiei; pl. partíþii, art.
parºív adj. m., pl. parºívi; f. sg. parºívã, partíþiile (sil. -þi-i-)
pl. parºíve partizán s. m., pl. partizáni
partáj s. n., pl. partáje parturíþie s. f. (sil. -þi-e), art. parturíþia
párte s. f., g.-d. art. pärþii; pl. pãrþi (sil. -þi-a), g.-d. art. parturíþiei; pl.
partenér s. m., pl. partenéri parturíþii, art. parturíþiile (sil. -þi-i-)
partenérã s. f., g.-d. art. partenérei; pl. parþi (populaþie iranianã) s. m. pl.
partenére parþiál adj. m., pl. parþiáli; f. sg.
partenogenézã s. f., g.-d. art. parte- parþiálã, pl. parþiále
nogenézei parþialitáte s. f. (sil. -þi-a-), g.-d. art.
partér s. n., pl. partére parþialitäþii
participá vb., ind. prez. 1 sg. partícip, parúrã s. f., g.-d. art. parúrii; pl. parúri
3 sg. ºi pl. partícipã parvení vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl.
participánt s. m., adj. m., pl. par- parvín, imperf. 3 sg. parveneá; conj.
ticipánþi; f. sg. participántã, pl. prez. 3 sg. ºi pl. parvínã
participánte parvenít adj. m., s. m., pl. parveníþi;
participáþie s. f. (sil. -þi-e), art. f. sg. parvenítã, pl. parveníte
participáþia (sil. -þi-a), g.-d. art. parvenitísm s. n.
281 patéu p
pas interj. pastelát adj. m., pl. pasteláþi; f. sg.
pas (miºcare) s. m., pl. paºi pastelátã, pl. pasteláte
pas (geogr., tehn.) s. n., pl. pásuri pasteurizáre s. f. [eu pron. fr. ö], g.-d.
pasá vb., ind. prez. 1 sg. paséz, 3 sg. ºi art. pasteurizärii; pl. pasteurizäri
pl. paseázã pastílã s. f., g.-d. art. pastílei; pl.
pasábil adj. m., pl. pasábili; f. sg. pastíle
pasábilã, pl. pasábile pastiºá vb., ind. prez. 1 sg. pastiºéz,
pasagér s. m., adj. m., pl. pasagéri; f. sg. 3 sg. ºi pl. pastiºeázã, 1 pl. pastiºäm;
pasagérã, g.-d. art. pasagérei, pl. pasagére conj. prez. 3 sg. ºi pl. pastiºéze; ger.
pasáj s. n., pl. pasáje pastiº÷nd
pasarélã s. f., g.-d. art. pasarélei; pl. pastíºã s. f., g.-d. art. pastíºei; pl.
pasaréle pastíºe
pásã s. f., g.-d. art. pásei; pl. páse pástor s. m., pl. pástori
pásãmite adv. pastorál adj. m., pl. pastoráli; f. sg.
pásãre s. f., g.-d. art. päsãrii; pl. päsãri pastorálã, pl. pastorále
pascál adj. m., pl. pascáli; f. sg. pascálã, paºal÷c s. n., pl. paºal÷curi
pl. pascále paºapórt s. n., pl. paºapoárte
pascál s. m., pl. pascáli; simb. Pa páºã s. m., g.-d. art. páºei; pl. paºi (ºi
paseísm s. n. paºa s. f., art. paºáua, g.-d. art. paºálei;
paserifórmã s. f., pl. paserifórme pl. paºále)
pasíbil adj. m., pl. pasíbili; f. sg. páºnic adj. m., pl. páºnici; f. sg. páºnicã,
pasíbilã, pl. pasíbile pl. páºnice
pasioná vb. (sil. -si-o-), ind. prez. 1 sg. paºoptíst adj. m., s. m. (sil. mf. paº-),
pasionéz, 3 sg. ºi pl. pasioneázã pl. paºoptíºti; f. sg. paºoptístã, pl.
pasionál adj. m. (sil. -si-o-), pl. paºoptíste
pasionáli; f. sg. pasionálã, pl. pasionále Paºti s. pr. m. sg./Páºte s. pr. n., pl.
pasionánt adj. m. (sil. -si-o-), pl, Paºti
pasionánþi; f. sg. pasionántã, pl. pat (mobilã, strat, rãsadniþã, insta-
pasionánte laþie, albie a unei ape) s. n., pl. páturi
pasiúne s. f. (sil. -si-u-), g.-d. art. pat (ºah) s. n., pl. páturi
pasiúnii; pl. pasiúni patalamá s. f., art. patalamáua, g.-d.
pasív adj. m., pl. pasívi; f. sg. pasívã, art. patalamálei; pl. patalamále
pl. pasíve pátã s. f., g.-d. art. pétei; pl. péte
pasív s. n., (fin.) pl. pasíve paténtã s. f., pl. paténte
pasivitáte s. f., g.-d. art. pasivitäþii patérn adj. m., pl. patérni; f. sg.
pasivizáre s. f., g.-d. art. pasivizärii; pl. patérnã, pl. patérne
pasivizäri paternitáte s. f., g.-d. art. paternitäþii
paspartú s. n., art. paspartúul; pl. patétic adj. m., pl. patétici; f. sg.
paspartúuri patéticã, pl. patétice
pástã s. f., g.-d. art. pástei; pl. páste patetísm s. n.
pastél s. n., pl. pastéluri patéu s. n., art. patéul; pl. patéuri
p pátimã 282
pátimã s. f., g.-d. art. pátimii; pl. pátimi patrón (persoanã) s. m. (sil. -tron), pl.
patiná vb., ind. prez. 1 sg. patinéz, 3 sg. patróni
ºi pl. patineázã patrón (cartuº, buºon, schiþã-pro-
patinoár s. n., pl. patinoáre gram, tipar) s. n. (sil. -tron), pl.
patiseríe s. f., art. patisería, g.-d. art. patroáne
patiseríei; (localuri) pl. patiseríi, art. patroná vb. (sil. -tro-), ind. prez. 1 sg.
patiseríile patronéz, 3 sg. ºi pl. patroneázã
patogén adj. m., pl. patogéni; f. sg. patronáj s. n. (sil. -tro-), pl. patronáje
patogénã, pl. patogéne patronímic adj. n., s. n. (sil. mf. patr-),
patológic adj. m., pl. patológici; f. sg. pl. patronímice
patológicã, pl. patológice pátru num. (sil. -tru)
patologíe s. f., art. patología, g.-d. patrulá vb. (sil. -tru-), ind. prez. 1 sg.
patologíi, art. patologíei patruléz, 3 sg. ºi pl. patruleázã
pátos s. n. patrulatér s. n. (sil. -tru-), pl. patrulatére
patriárh s. m. (sil. -tri-arh), pl. patriárhi patrúlã s. f. (sil. -tru-), g.-d. art. patrúlei;
patriarhál adj. m. (sil. -tri-ar-), pl. pl. patrúle
patriarháli; f. sg. patriarhálã, pl. pátrulea (precedat de al) num. m. (sil.
patriarhále -tru-), f. a pátra
patriarhát s. n. (sil. -tri-ar-) patrupéd adj. m. (sil. -tru-), pl.
patricián s. m. (sil. -tri-ci-an), pl. patrupézi; f. sg. patrupédã, pl. patrupéde
patriciéni (sil. -ci-eni) patruzéci num. (sil. -tru-)
patriciánã s. f. (sil. -tri-ci-a-), g.-d. art. patruzécilea (precedat de al) num. m.
patriciénei (sil. -ci-e-); pl. patriciéne (sil. -tru-), f. a patruzécea
pátrie s. f. (sil. -tri-e), art. pátria (sil. paupér adj. m. (sil. pau-), pl. paupéri;
-tri-a), g.-d. art. pátriei; pl. pátrii, art. f. sg. paupérã, pl. paupére
pátriile (sil. -tri-i-) pauperísm s. n. (sil. pau-)
patrimoniál adj. m. (sil. -tri-, -ni-al), pl. pauperizá vb. (sil. pau-), ind. prez.
patrimoniáli; f. sg. patrimoniálã, pl. 1 sg. pauperizéz, 3 sg. ºi pl. pauperizeázã
patrimoniále pauperizáre s. f. (sil. pau-), g.-d. art.
patrimóniu s. n. (sil. -tri-) [-niu pron. pauperizärii; pl. pauperizäri
-nìu], art. patrimóniul; pl. patrimónii, pauºál adj. m. (sil. pa-u-), pl. pauºáli;
art. patrimóniile (sil. -ni-i-) f. sg. pauºálã, pl. pauºále
patriót s. m. (sil. -tri-ot), pl. patrióþi pauºál s. n. (sil. pa-u-)
patriotárd adj. m. (sil. -tri-o-), pl. páuzã s. f. (sil. pa-u-), g.-d. art. páuzei;
patriotárzi; f. sg. patriotárdã, pl. pl. páuze
patriotárde paváj s. n., pl. paváje
patriotísm s. n. (sil. -tri-o-) pávãzã s. f., g.-d. art. pávezei; pl. páveze
patrísticã s. f. (sil. -tris-), g.-d. art. pavilión s. n. (sil. -li-on), pl. pavilioáne
patrísticii pavimént s. n., pl. paviménte
patroánã s. f. (sil. -troa-), g.-d. art. pavimentós adj. m., pl. pavimentóºi;
patroánei; pl. patroáne f. sg. pavimentoásã, pl. pavimentoáse
283 pãºúne p
pavoáz s. n. (sil. -voaz), pl. pavoáze pãlmẠs. m., pl. pãlmáºi
pavoazá vb. (sil. -voa-), ind. prez. 1 sg. pãm÷nt s. n., (materiale, continente,
pavoazéz, 3 sg. ºi pl. pavoazeázã teritorii) pl. pãm÷nturi
pazvangíu s. m., art. pazvangíul; pl. pãmânteán adj. m., pl. pãmânténi;
pazvangíi, art. pazvangíii f. sg. pãmânteánã, pl. pãmânténe
pãcát s. n., pl. pãcáte pãmântíu adj. m., f. pãmântíe; pl. m. ºi
pãcãlí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. f. pãmântíi
pãcãlésc, imperf. 3 sg. pãcãleá; conj. pãmânþél s. n., pl. pãmânþéle
prez. 3 sg. ºi pl. pãcãleáscã pãnúºã s. f., g.-d. art. pãnúºii; pl.
pãcãtós adj. m., pl. pãcãtóºi; f. sg. pãnúºi
pãcãtoásã, pl. pãcãtoáse pãpãdíe s. f., art. pãpãdía, g.-d. art.
pãcurár s. m., pl. pãcurári pãpãdíei; pl. pãpãdíi, art. pãpãdíile
päcurã s. f., g.-d. art. päcurii pãpuríº s. n., pl. pãpuríºuri
pãdúche s. m., pl. pãdúchi pãpúºã s. f., art. pãpúºa, g.-d. art.
pãdúre s. f., g.-d. art. pãdúrii; pl. pãdúri pãpúºii; pl. pãpúºi
pãdureán adj. m., s. m., pl. pãduréni; pãrére s. f., g.-d. art. pãrérii; pl. pãréri
f. sg. pãdureánã, pl. pãduréne pãrínte s. m., pl. pãrínþi
pãduréþ adj. m., pl. pãduréþi; f. sg. pãrtẠs. m., pl. pãrtáºi
pãdureáþã, pl. pãduréþe pãrtiní vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl.
pãg÷n s. m., adj. m., pl. pãg÷ni; f. sg. pãrtinésc, imperf. 3 sg. pãrtineá; conj.
pãg÷nã, g.-d. art. pãg÷nei, pl. pãg÷ne prez. 3 sg. ºi pl. pãrtineáscã
pãgubẠs. m., pl. pãgubáºi pãs s. n., pl. päsuri
pãgubáºã s. f., g.-d. art. pãgubáºei; pl. pãsát s. n.
pãgubáºe pãstáie s. f., art. pãstáia, g.-d. art.
pãgubí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. pãstäii; pl. pãstäi
pãgubésc, imperf. 3 sg. pãgubeá; conj. pãstós adj. m., pl. pãstóºi; f. sg.
prez. 3 sg. ºi pl. pãgubeáscã pãstoásã, pl. pãstoáse
pãiánjen s. m., pl. pãiánjeni pãstrá vb., ind. prez. 1 sg. pãstréz, 3 sg.
pãienjeníº s. n., pl. pãienjeníºuri ºi pl. pãstreázã
pãiós adj. m., pl. pãióºi; f. sg. pãioásã, pãsträv s. m., pl. pãsträvi
pl. pãioáse pãstrúgã s. f., g.-d. art. pãstrúgii; pl.
pãlãmár (paracliser) s. m., pl. pãlãmári pãstrúgi
pãlãmár (odgon) s. n., pl. pãlãmáre pästurã/pãstúrã s. f., g.-d. art. pästurei/
pãlãmídã (bot., zool.) s. f., g.-d. art. pãstúrei
pãlãmídei; pl. pãlãmíde pãºí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. pãºésc,
pãlãríe s. f., art. pãlãría, g.-d. art. imperf. 3 sg. pãºeá; conj. prez. 3 sg. ºi
pãlãríei; pl. pãlãríi, art. pãlãríile pl. pãºeáscã
pãlí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. pãlésc, pãºtíþã s. f., g.-d. art. pãºtíþei; pl.
imperf. 3 sg. pãleá; conj. prez. 3 sg. ºi pãºtíþe
pl. pãleáscã pãºúne s. f., g.-d. art. pãºúnii; pl.
pãlimár s. n., pl. pãlimáre pãºúni
p pãtimẠ284
pãtimẠadj. m., pl. pãtimáºi; f. sg. p÷nzã s. f., g.-d. art. p÷nzei; pl. p÷nze
pãtimáºã, pl. pãtimáºe pâr÷u s. n., art. pâr÷ul; pl. pâráie
pãtimí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. pârcãláb s. m., pl. pârcãlábi
pãtimésc, imperf. 3 sg. pãtimeá; conj. pârdálnic adj. m., pl. pârdálnici; f. sg.
prez. 3 sg. ºi pl. pãtimeáscã pârdálnicã, pl. pârdálnice
pãtláginã s. f. (sil. -tla-), g.-d. art. pârgár s. m., pl. pârgári
pãtláginii; pl. pãtlágini p÷rgã s. f./pârg s. n.
pãtlãgeá/pãtlãgícã s. f.(sil. -tlã-), g.-d. p÷rghie s. f. (sil. -ghi-e), art. p÷rghia
art. pãtlãgélei; pl. pãtlãgéle (sil. -ghi-a), g.-d. art. p÷rghiei; pl.
pãtrár s. n. (sil. -trar), pl. pãtráre p÷rghii, art. p÷rghiile (sil. -ghi-i-)
pãtrát adj. m. (sil. -trat), pl. pãtráþi; pârjól s. n., pl. pârjóluri
f. sg. pãtrátã, pl. pãtráte pârjolí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl.
pãtrát s. n. (sil. -trat), pl. pãtráte pârjolésc, imperf. 3 sg. pârjoleá; conj.
pãtrátic adj. m. (sil. -tra-), pl. pãtrátici; prez. 3 sg. ºi pl. pârjoleáscã
f. sg. pãtráticã, pl. pãtrátice pârleáz s. n., pl. pârleázuri
pãtríme s. f. (sil. -tri-), g.-d. art. pãtrímii; pârlí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. pârlésc,
pl. pãtrími imperf. 3 sg. pârleá; conj. prez. 3 sg. ºi
pãtrúnde vb. (sil. -trun-), ind. prez. pl. pârleáscã
1 sg. ºi 3 pl. pãtrúnd, 1 pl. pãtrúndem, pârloágã s. f., g.-d. art. pârloágei; pl.
perf. s. 1 sg. pãtrunséi, 1 pl. pãtrún- pârloáge
serãm; conj. prez. 3 sg. ºi pl. pãtrúndã; pârpãlí/perpelí vb., ind. prez. 1 sg. ºi
imper. 2 sg. pãtrúnde; part. pãtrúns 3 pl. pârpãlésc/perpelésc, imperf. 3 sg.
pãtrunjél s. m., (sil. -trun-), pl. pã- pârpãleá/perpeleá; conj. prez. 3 sg. ºi pl.
trunjéi pârpãleáscã/perpeleáscã; part. pârpãlít/
pãtúl adj. m., pl. pãtúli perpelít
päturã s. f., g.-d. art. päturii; pl. päturi p÷slã s. f., g.-d. art. p÷slei
pãún s. m., pl. pãúni pebrínã s. f. (sil. -bri-), g.-d. art. pebrínei;
p÷clã s. f. (sil. -clã), g.-d. art. p÷clei; pl. pebríne
pl. p÷cle pecéte s. f., art. pecétea, g.-d. art. pecéþii;
p÷ine s. f., g.-d. art. p÷inii; pl. pâini pl. pecéþi
pâlc s. n., pl. p÷lcuri pecetluí vb. (sil. -tlu-), ind. prez. 1 sg.
pâlpâí vb., ind. ºi conj. prez. 3 sg. ºi ºi 3 pl. pecetluiésc, imper f. 3 sg.
pl. p÷lpâie, imperf. 3 sg. pâlpâiá; ger. pecetluiá; conj. prez. 3 sg. ºi pl.
pâlpâínd pecetluiáscã
pândár s. m., pl. pândári pectorál adj. m., (muºchi) s. m., pl.
pândí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. pectoráli; f. sg. pectorálã, pl. pectorále
pândésc, imperf. 3 sg. pândeá; conj. pectorál (pieptar, ornament) s. n., pl.
prez. 3 sg. ºi pl. pândeáscã pectorále
pângãrí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. pecuniár adj. m. (sil. -ni-ar), pl.
pângãrésc, imperf. 3 sg. pângãreá; conj. pecuniári; f. sg. pecuniárã, pl. pecuniáre
prez. 3 sg. ºi pl. pângãreáscã pedagóg s. m., pl. pedagógi
285 pendulá p
pedagógã s. f., g.-d. art. pedagógei; pl. peisagístã s. f. (sil. pe-i-), pl. peisagíste
pedagóge peisagístic adj. m. (sil. pe-i-), pl.
pedagógic adj. m., pl. pedagógici; f. sg. peisagístici; f. sg. peisagísticã, pl.
pedagógicã, pl. pedagógice peisagístice
pedagogíe s. f., art. pedagogía, g.-d. art. peisáj s. n. (sil. pe-i-), pl. peisáje
pedagogíei; pl. pedagogíi, art. pedagogíile pelagiál adj. m. (sil. -gi-al), pl. pelagiáli;
pedalá vb., ind. prez. 1 sg. pedaléz, 3 sg. f. sg. pelagiálã, pl. pelagiále
ºi pl. pedaleázã pelágrã s. f. (sil. -grã), g.-d. art. pelágrei;
pedálã s. f., g.-d. art. pedálei; pl. pedále pl. pelágre
pedánt adj. m., s. m., pl. pedánþi; f. sg. pelerín s. m., pl. peleríni
pedántã, pl. pedánte pelerináj s. n., pl. pelerináje
pedanteríe s. f., art. pedantería, g.-d. pelerínã s. f., g.-d. art. pelerínei; pl.
art. pedanteríei; pl. pedanteríi, art. peleríne
pedanteríile pelicán s. m., pl. pelicáni
pedantísm s. n. películã s. f., g.-d. art. películei; pl.
pedeápsã s. f., g.-d. art. pedépsei; pl. películe
pedépse peliculogén adj. m., pl. peliculogéni;
pedestrẠs. m., pl. pedestráºi f. sg. peliculogénã, pl. peliculogéne
pedéstru adj. m., s. m., pl. pedéºtri; pelín (plantã) s. m.
f. sg. pedéstrã, pl. pedéstre pelín (bãuturã) s. n., (sorturi) pl.
pediatríe s. f. (sil. -a-tri-), art. pediatría, pelínuri
g.-d. pediatríi, art. pediatríei pelteá s. f., art. pelteáua, g.-d. art.
pediátru s. m. (sil. -a-tru), art. peltélei; pl. peltéle
pediátrul; pl. pediátri, art. pediátrii peltíc adj. m., pl. peltíci; f. sg. peltícã,
pedichiúrã s. f., g.-d. art. pedichiúrii; pl. pl. peltíce
pedichiúri pelúzã s. f., g.-d. art. pelúzei; pl. pelúze
pedícul s. n., pl. pedícule pelvián adj. m. (sil. -vi-an), pl. pelviéni
pediométru s. n. (sil. -di-o-, -tru), art. (sil. -vi-eni); f. sg. pelviánã, pl. pelviéne
pediométrul; pl. pediométre pélvis s. n., pl. pélvisuri
pediós adj. m., pl. pedióºi; f. sg. penáj s. n., pl. penáje
pedioásã, pl. pedioáse penál adj. m., pl. penáli; f. sg. penálã,
pedologíe (geol., ped., biol.) s. f., art. pl. penále
pedología, g.-d. pedologíi, art. pedologíei penalizá vb., ind. prez. 1 sg. penalizéz,
pedúncul s. m., pl. pedúnculi 3 sg. ºi pl. penalizeázã
pegamoíd s. n. penálti s. n. (sil. -ti), pl. penáltiuri
pegás (lit., zool.) s. m., pl. pegáºi penát adj. m., pl. penáþi; f. sg. penátã,
pehbléndã s. f., g.-d. art. pehbléndei pl. penáte
pehliván s. m. (sil. -hli-), pl. pehliváni pendínte adj. invar.
peioratív adj. m., pl. peioratívi; f. sg. pendúl s. n., pl. pendúle
peioratívã, pl. peioratíve pendulá vb., ind. prez. 1 sg. penduléz,
peisagíst s. m. (sil. pe-i-), pl. peisagíºti 3 sg. ºi pl. penduleázã
p penél 286
penél s. n., pl. penéluri pentagonál adj. m., pl. pentagonáli;
penetrá vb. (sil. -tra), ind. prez. 1 sg. f. sg. pentagonálã, pl. pentagonále
penetréz, 3 sg. ºi pl. penetreázã pentán s. m., pl. pentáni
penetrábil adj. m. (sil. -tra-), pl. pentanól s. n., pl. pentanóluri
penetrábili; f. sg. penetrábilã, pl. pentatlón s. n. (sil. -tlon; mf. pent-), pl.
penetrábile pentatloáne
penetránt adj. m. (sil. -trant), pl. pentavalént adj. m., pl. pentavalénþi;
penetránþi; f. sg. penetrántã, pl. f. sg. pentavaléntã, pl. pentavalénte
penetránte penticostál s. m., pl. penticostáli
penetráþie s. f. (sil. -tra-þi-e), art. penticostálã s. f., pl. penticostále
penetráþia (sil. -þi-a), g.-d. art. penticostár s. n., pl. penticostáre
penetráþiei; pl. penetráþii, art. penetráþiile pentódã s. f. (sil. mf. pent-), g.-d. art.
(sil. -þi-i-) pentódei; pl. pentóde
peníbil adj. m., pl. peníbili; f. sg. pentózã s. f., g.-d. art. pentózei; pl.
peníbilã, pl. peníbile pentóze
penicilínã s. f., g.-d. art. penicilínei; penúltim adj. m. (sil. mf. pen-), pl.
(sorturi) pl. penicilíne penúltimi; f. sg. penúltimã, pl.
penicíllium s. m. (sil. -li-um) penúltime
penínsulã s. f. (sil. mf. pen-); pl. penúmbrã s. f. (sil. mf. pen-); pl.
penínsule penúmbre
penitenciár s. n. (sil. -ci-ar), pl. penuríe s. f., art. penuría, g.-d. penuríi,
penitenciáre art. penuríei
peniténþã s. f., g.-d. art. peniténþei; pl. peón s. m., pl. peóni
peniténþe pépene s. m., pl. pépeni
pénsã s. f., g.-d. art. pénsei; pl. pénse pepiniérã s. f. (sil. -ni-e-), g.-d. art.
pensétã s. f., pl. penséte pepiniérei; pl. pepiniére
pénsie s. f. (sil. -si-e), art. pénsia (sil. pepít adj. invar., (þesãturã) s. n.
-si-a), g.-d. art. pénsiei; pl. pénsii, art. peponídã s. f., pl. peponíde
pénsiile (sil. -si-i-) pepsínã s. f., g.-d. art. pepsínei; pl.
pensión s. n. (sil. -si-on), pl. pensioáne pepsíne
pensionár s. m. (sil. -si-o-), pl. pen- peptídã s. f., g.-d. art. peptídei; pl.
sionári peptíde
pensionárã s. f. (sil. -si-o-), g.-d. art. peptídic adj. m., pl. peptídici; f. sg.
pensionárei; pl. pensionáre peptídicã, pl. peptídice
pensiúne s. f. (sil. -si-u-), g.-d. art. peptónã s. f., g.-d. art. peptónei; pl.
pensiúnii; pl. pensiúni peptóne
pénsulã s. f., g.-d. art. pénsulei; pl. per prep.
pénsule percépe vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl.
pentaédru s. n. (sil. -ta-e-dru), art. percép, imperf. 3 sg. percepeá, 1 pl.
pentaédrul; pl. pentaédre percépem; conj. prez. 3 sg. ºi pl. perceápã;
pentagón s. n., pl. pentagoáne part. percepút
287 periéc p
perceptíbil adj. m., pl. perceptíbili; f. sg. perfectá vb., ind. prez. 1 sg. perfectéz,
perceptíbilã, pl. perceptíbile 3 sg. ºi pl. perfecteázã
perceptív adj. m., pl. perceptívi; f. sg. perfectíbil adj. m., pl. perfectíbili; f. sg.
perceptívã, pl. perceptíve perfectíbilã, pl. perfectíbile
perceptór (fin.) s. m., pl. perceptóri perfecþioná vb. (sil. -þi-o-), ind. prez.
percépþie (psih., fin.) s. f. (sil. -þi-e), 1 sg. perfecþionéz, 3 sg. ºi pl. perfec-
art. percépþia (sil. -þi-a), g.-d. art. þioneázã
percépþiei; pl. percépþii, art. percépþiile (sil. perfíd adj. m., pl. perfízi; f. sg. perfídã,
-þi-i-) pl. perfíde
perchezíþie s. f. (sil. -þi-e), art. perchezíþia perfidíe s. f., art. perfidía, g.-d. art.
(sil. -þi-a), g.-d. art. perchezíþiei; pl. perfidíei; pl. perfidíi, art. perfidíile
perchezíþii, art. perchezíþiile (sil. -þi-i-) perforá vb., ind. prez. 1 sg. perforéz,
perclorát s. m., pl. percloráþi 3 sg. ºi pl. perforeázã
perclóric adj. m. perforatoáre s. f., g.-d. art. perfo-
percutánt adj. m., pl. percutánþi; f. sg. ratoárei; pl. perforatoáre
percutántã, pl. percutánte perforatór (persoanã) s. m., pl.
percúþie (muz., med., mil.) s. f. (sil. perforatóri
-þi-e), art. percúþia (sil. -þi-a), g.-d. art. perforatór (instrument) s. n., pl.
percúþiei; pl. percúþii, art. percúþiile (sil. perforatoáre
-þi-i-) performánþã s. f., g.-d. art. perfor-
perdáf s. n., pl. perdáfuri mánþei; pl. performánþe
perdeá s. f., art. perdeáua, g.-d. art. perfúzie s. f. (sil. -zi-e), art. perfúzia (sil.
perdélei; pl. perdéle -zi-a), g.-d. art. perfúziei; pl. perfúzii, art.
perdíþie s. f. (sil. -þi-e), art. perdíþia (sil. perfúziile (sil. -zi-i-)
-þi-a), g.-d. art. perdíþiei; pl. perdíþii, art. pergamént s. n., pl. pergaménte
perdíþiile (sil. -þi-i-) pérgolã s. f., g.-d. art. pérgolei; pl. pérgole
peregrín s. m. (sil. -grin), pl. peregríni perhidról s. n. (sil. -drol)
peregriná vb. (sil. -gri-), ind. prez. 1 sg. periánt s. n. (sil. -ri-ant), pl. periánte
peregrinéz, 3 sg. ºi pl. peregrineázã pericárd s. n., pl. pericárde
peregrináre s. f. (sil. -gri-), g.-d. art. pericárdic adj. m., pl. pericárdici; f. sg.
peregrinärii; pl. peregrinäri pericárdicã, pl. pericárdice
peremptóriu adj. m. (sil. -to-riu [pron. pericardítã s. f., pl. pericardíte
-rìu]), f. peremptórie (sil. -ri-e); pl. m. ºi pericárp s. n., pl. pericárpe
f. peremptórii pericíclu s. n., pl. pericícluri
perén adj. m., pl. peréni; f. sg. perénã, periclitá vb. (sil. -cli-), ind. prez. 1 sg.
pl. peréne periclitéz, 3 sg. ºi pl. pericliteázã
perenitáte s. f., g.-d. art. perenitäþii pericrániu s. n. (sil. -cra-); pl. pericránii
peréte s. m., pl. peréþi périe s. f. (sil. -ri-e), art. péria (sil. -ri-a),
perféct adj. m., pl. perfécþi; f. sg. g.-d. art. périei; pl. périi, art. périile (sil.
perféctã, pl. perfécte -ri-i-)
perféct s. n., pl. perfécte periéc s. m. (sil. -ri-ec), pl. periéci
p periféric 288
periféric adj. m., pl. periférici; f. sg. perisíp s. n., pl. perisípuri
periféricã, pl. periférice peristálticã adj. f. (sil. mf. -stal-), pl.
periferíe s. f., art. perifería, g.-d. art. peristáltice
periferíei; pl. periferíi, art. periferíile peristaltísm s. n. (sil. mf. -stal-)
perifrástic adj. n. (sil. -fras-), f. sg. peristíl s. n. (sil. mf. -stil), pl. peristíluri
perifrásticã; pl. n. ºi f. perifrástice peristóm s. n., pl. peristómuri
perifrázã s. f. (sil. -fra-); pl. perifráze peristomál adj. m., pl. peristomáli; f. sg.
perigéu s. n., art. perigéul; pl. perigée peristomálã, pl. peristomále
perigón s. n., pl. perigoáne periºór (bot., anat.) s. m., pl. periºóri
perihéliu s. n. [-liu pron. -lìu], art. peritonéu s. n., art. peritonéul; pl.
perihéliul; pl. perihélii, art. perihéliile (sil. peritonée
-li-i-) peritonítã s. f., pl. peritoníte
perilímfã s. f., g.-d. art. perilímfei periúþã s. f. (sil. -ri-u-), g.-d. art. periúþei;
perimá vb., ind. prez. 3 sg. ºi pl. pl. periúþe
perimeázã perj s. m., pl. perji
perimétru s. n. (sil. -tru), art. peri- pérjã s. f., g.-d. art. pérjei; pl. pérje
métrul; pl. perimétre perlát adj. m., pl. perláþi; f. sg. perlátã,
perindá vb., ind. prez. 1 sg. perínd/ pl. perláte
perindéz, 3 sg. ºi pl. períndã pérlã s. f., g.-d. art. pérlei; pl. pérle
perinóc s. n., pl. perinoáce perlón s. n.
perioádã s. f. (sil. -ri-oa-), g.-d. art. permanént adj. m., pl. permanénþi;
perioádei; pl. perioáde f. sg. permanéntã, pl. permanénte
periódic adj. m. (sil. -ri-o-), pl. periódici; permanént s. n., pl. permanénte
f. sg. periódicã, pl. periódice permanentizá vb., ind. prez. 1 sg.
periodicitáte s. f. (sil. -ri-o-), g.-d. art. permanentizéz, 3 sg. ºi pl. permanen-
periodicitäþii; pl. periodicitäþi tizeázã
periodizá vb. (sil. -ri-o-), ind. prez. 1 sg. permanganát s. m., pl. permanganáþi
periodizéz, 3 sg. ºi pl. periodizeázã permeábil adj. m. (sil. -me-a-), pl.
periodizáre s. f. (sil. -ri-o-), g.-d. art. permeábili; f. sg. permeábilã, pl.
periodizärii; pl. periodizäri permeábile
perióst s. n. (sil. -ri-ost), pl. periósturi permeabilitáte s. f. (sil. -me-a-), g.-d.
peripatétic adj. m., s. m., pl. peripa- art. permeabilitäþii; (tipuri) pl. per-
tétici; f. sg. peripatéticã, pl. peripatétice meabilitäþi
peripeþíe s. f., art. peripeþía, g.-d. art. permián adj. m. (sil. -mi-an), pl.
peripeþíei; pl. peripeþíi, art. peripeþíile permiéni (sil. -mi-eni); f. sg. permiánã,
períplu s. n. (sil. -plu), art. períplul; pl. pl. permiéne
períple permián s. n. (sil. -mi-an)
perisábil adj. m., pl. perisábili; f. sg. permís s. n., pl. permíse
perisábilã, pl. perisábile permísie (mil.) s. f. (sil. -si-e), art.
periscóp s. n. (sil. mf. -scop), pl. permísia (sil. -si-a), g.-d. art. permísiei;
periscoápe pl. permísii, art. permísiile (sil. -si-i-)
289 perváz p
permisiúne s. f. (sil. -si-u-), g.-d. art. persiflá vb. (sil. -fla), ind. prez. 1 sg.
permisiúnii; pl. permisiúni persifléz, 3 sg. ºi pl. persifleázã
permitivitáte s. f., g.-d. art. permi- persiflánt adj. m., pl. persiflánþi; f. sg.
tivitäþii; (tipuri) pl. permitivitäþi persiflántã, pl. persiflánte
permutá vb., ind. prez. 1 sg. permút, persistá vb., ind. prez. 1 sg. persíst, 3 sg.
3 sg. ºi pl. permútã ºi pl. persístã
permutáre s. f., pl. permutäri persistént adj. m., pl. persisténþi; f. sg.
permutít s. m., pl. permutíþi persisténtã, pl. persisténte
perniciós adj. m. (sil. -ci-os), pl. perni- persisténþã s. f., g.-d. art. persisténþei; pl.
cióºi; f. sg. pernicioásã, pl. pernicioáse persisténþe
perón s. n., pl. peroáne persoánã s. f., g.-d. art. persoánei; pl.
perorá vb., ind. prez. 1 sg. peroréz, 3 sg. persoáne
ºi pl. peroreázã personáj s. n., pl. personáje
peroxíd s. m. (sil. mf. per-), pl. peroxízi personál adj. m., pl. personáli; f. sg.
peroxidázã s. f. (sil. mf. per-); pl. personálã, pl. personále
peroxidáze personál s. n., (trenuri) pl. personále
perpendiculár adj. m., pl. perpen- personalitáte s. f., g.-d. art. persona-
diculári; f. sg. perpendiculárã, pl. litäþii; pl. personalitäþi
perpendiculáre personificáre s. f., g.-d. art. personi-
perpendicularitáte s. f., g.-d. art. ficärii; pl. personificäri
perpendicularitäþii perspectívã s. f., g.-d. art. perspectívei;
pérper s. m., (monede) pl. pérperi pl. perspectíve
perpetuá vb. (sil. -tu-a), ind. prez. 1 sg. perspicáce adj. invar.
perpetuéz, 3 sg. ºi pl. perpetueázã, 1 pl. perspicacitáte s. f., g.-d. art. perspi-
perpetuäm (sil. -tu-ãm); conj. prez. 3 sg. cacitäþii
ºi pl. perpetuéze (sil. -tu-e-); ger. persuasiúne s. f. (sil. -su-a-si-u-), g.-d.
perpetu÷nd (sil. -tu-ând) art. persuasiúnii
perpétuu adj. m. (sil. -tu-u), pl. persuasív adj. m. (sil. -su-a-), pl.
perpétui; f. sg. perpétuã (sil. -tu-ã), pl. persuasívi; f. sg. persuasívã, pl.
perpétue (sil. -tu-e) persuasíve
perpétuum móbile s. n. pertractá vb., ind. prez. 1 sg. pertractéz,
perpléx adj. m., pl. perplécºi; f. sg. 3 sg. ºi pl. pertracteázã
perpléxã, pl. perpléxe perturbá vb., ind. prez. 1 sg. perturbéz/
perplexitáte s. f., g.-d. art. perplexitäþii; pertúrb, 3 sg. ºi pl. perturbeázã/pertúrbã
pl. perplexitäþi perturbáþie s. f. (sil. -þi-e), art.
persecutá vb., ind. prez. 1 sg. persecút, perturbáþia (sil. -þi-a), g.-d. art.
3 sg. ºi pl. persecútã perturbáþiei; pl. perturbáþii, art.
perseverá vb., ind. prez. 1 sg. perturbáþiile (sil. -þi-i-)
perseveréz, 3 sg. ºi pl. persevereázã peruzeá s. f., art. peruzeáua, g.-d. art.
perseverénþã s. f., g.-d. art. perse- peruzélei; pl. peruzéle
verénþei; pl. perseverénþe perváz s. n., pl. pervázuri
p pervérs 290
pervérs adj. m., s. m., pl. pervérºi; f. sg. petúnie s. f. (sil.-ni-e),art. petúnia
pervérsã, pl. pervérse (sil.-ni-a), g.-d. art. petúniei; pl. petúnii,
perversitáte s. f., g.-d. art. perversitäþii; art. petúniile (sil. -ni-i-)
pl. perversitäþi peþiól s. n. (sil. -þi-ol), pl. peþióluri
pervertí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. peþiolát adj. m. (sil. -þi-o-), pl. peþioláþi;
pervertésc, imperf. 3 sg. perverteá; conj. f. sg. peþiolátã, pl. peþioláte
prez. 3 sg. ºi pl. perverteáscã pezevénchi/pezevénghi s. m., pl.
pescadór s. n., pl. pescadoáre pezevénchi/pezevénghi
pesémne adv. pián s. n., pl. piáne
pesimísm s. n. piástru s. m. (sil. pi-as-), art. piástrul;
pesimíst s. m., adj. m., pl. pesimíºti; pl. piáºtri, art. piáºtrii
f. sg. pesimístã, pl. pesimíste piátrã s. f. (sil. -trã), g.-d. art. piétrei;
pesmét s. m., pl. pesméþi pl. piétre
péstã s. f., g.-d. art. péstei; pl. péste piáþã s. f. (sil. pia-), g.-d. art. piéþei; pl.
pestilenþiál adj. m. (sil. -þi-al), pl. piéþe
pestilenþiáli, f. sg. pestilenþiálã, pl. piaþétã s. f. (sil. pia-), pl. piaþéte
pestilenþiále picadór s. m., pl. picadóri
peºchéº s. n., pl. peºchéºuri picáj s. n., pl. picáje
peºín adv., adj. invar. picánt adj. m., pl. picánþi; f. sg. picántã,
péºte s. m., pl. peºti pl. picánte
péºterã s. f., g.-d. art. péºterii; pl. péºteri picanteríe s. f., art. picantería, g.-d. art.
petálã s. f., g.-d. art. petálei; pl. petále picanteríei; pl. picanteríi, art. picanteríile
petaloíd adj. m., pl. petaloízi; f. sg. pícã (urã) s. f.
petaloídã, pl. petaloíde pícã (la cãrþile de joc) s. f., g.-d. art.
petárdã s. f., g.-d. art. petárdei; pl. pícii; pl. pici
petárde pichér (persoanã) s. m., pl. pichéri
petíþie s. f. (sil. -þi-e), art. petíþia (sil. pícher (la rãzboiul de þesut) s. n., pl.
-þi-a), g.-d. art. petíþiei; pl. petíþii, art. píchere
petíþiile (sil. -þi-i-) pichét (þãruº) s. m., pl. pichéþi
petiþionár s. m. (sil. -þi-o-), pl. petiþionári pichét (joc de cãrþi, þesãturã) s. n.
petrochimíe s. f. (sil. -tro-) pichét (subunitate militarã, detaºa-
petrografíe s. f. (sil. -tro-gra-), art. petro- ment) s. n., pl. pichéte
grafía, g.-d. petrografíi, art. petrografíei pichetá vb., ind. prez. 1 sg. pichetéz,
petról s. n. (sil. -trol), (sorturi) pl. 3 sg. ºi pl. picheteázã
petróluri pici s. m., pl. pici
petroliér adj. n. (sil. -tro-li-er), f. picifórme s. f., pl. picifórme
petroliérã; pl. n. ºi f. petroliére piciór s. n., pl. picioáre
petroliér (nav.) s. n. (sil. -tro-li-er), pl. picioróng s. n., pl. picioroánge
petroliére pícnic/picníc s. n., pl. pícnicuri/
petrolifér adj. n. (sil. -tro-), f. petroliférã; picnícuri
pl. n. ºi f. petrolifére pícolo s. m., pl. pícoli
291 pipiríg p
picotí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. pilástru s. m., art. pilástrul; pl. piláºtri,
picotésc, imperf. 3 sg. picoteá; conj. art. piláºtrii
prez. 3 sg. ºi pl. picoteáscã pílã s. f., g.-d. art. pílei; pl. píle
pícric adj. m. (sil. -cric) píldã s. f., g.-d. art. píldei; pl. pílde
picromigdálã (sil. -cro-)/pricomigdálã pileát s. m. (sil. -le-at), pl. pileáþi
s. f., pl. picromigdále/pricomigdále pilifér adj. m., pl. piliféri; f. sg. piliférã;
pictá vb., ind. prez. 1 sg. pictéz, 3 sg. ºi pl. pilifére
pl. picteázã pilitúrã s. f., g.-d. art. pilitúrii; pl.
pictografíe s. f. (sil. -gra-), art. picto- pilitúri
grafía, g.-d. pictografíi, art. pictografíei pilón s. m., pl. pilóni
píctor s. m., pl. píctori pilór s. m., pl. pilóri
píctoriþã s. f., g.-d. art. píctoriþei; pl. pilóric adj. m., pl. pilórici; f. sg. pilóricã,
píctoriþe pl. pilórice
picturál adj. m., pl. picturáli; f. sg. pilorízã s. f., g.-d. art. pilorízei; pl.
picturálã, pl. picturále piloríze
pictúrã s. f., g.-d. art. pictúrii; pilós adj. m., pl. pilóºi; f. sg. piloásã, pl.
(tablouri) pl. pictúri piloáse
piedestál s. n. (sil. pie-), pl. piedestáluri/ pilót s. m., pl. pilóþi
piedestále pilotá vb., ind. prez. 1 sg. pilotéz, 3 sg.
piéle s. f., g.-d. art. piélii, (la animale) ºi pl. piloteázã
piéii; pl. piei pilozitáte s. f., g.-d. art. pilozitäþii; pl.
piéliþã s. f., g.-d. art. piéliþei; pl. piéliþe pilozitäþi
piemónt s. n. (sil. pie-), pl. piemónturi pin s. m., pl. pini
piéptene s. m., pl. piépteni pinacée s. f., pl. pinacée
pieptíº adj. m., pl. pieptíºi; f. sg. pinacotécã s. f., g.-d. art. pinacotécii; pl.
pieptíºã, pl. pieptíºe pinacotéci
piésã s. f., g.-d. art. piései; pl. piése pineálã adj. f. (sil. -ne-a-), pl. pineále
piesétã s. f., pl. pieséte pinguín s. m. (sil. -gu-in), pl. pinguíni
pietáte s. f. (sil. pi-e-), g.-d. art. pietäþii pinipéd s. n., pl. pinipéde
pietón s. m. (sil. pi-e-), pl. pietóni pínten s. m., pl. pínteni
pietríº s. n. (sil. -triº), pl. pietríºuri pintenóg adj. m., pl. pintenógi; f. sg.
piéz (fiz.) s. m., pl. piézi; simb. pz pintenoágã, pl. pintenoáge
piezíº adj. m., pl. piezíºi; f. sg. piezíºã, piodermítã s. f. (sil. pi-o-), pl. piodermíte
pl. piezíºe piolét s. m. (sil. pi-o-), pl. pioléþi
piezoelectricitáte s. f. (sil. pie-zo-e-), pioniér s. m. (sil. pi-o-ni-er), pl. pioniéri
g.-d. art. piezoelectricitäþii piós adj. m., pl. pióºi; f. sg pioásã, pl.
piftíe s. f., art. piftía, g.-d. art. piftíei; pioáse
pl. piftíi, art. piftíile pipér (condiment, ardei) s. m., (ar-
pigmént s. m., pl. pigménþi dei) pl. pipéri
pigméu s. m., art. pigméul; pl. pigmée, pipétã s. f., pl. pipéte
art. pigméii pipiríg s. m., pl. pipirígi
p pípotã 292
pípotã s. f., pl. pípote pirométru s. n. (sil. -tru), art.
piramidál adj. m., pl. piramidáli; f. sg. pirométrul; pl. pirométre
piramidálã, pl. piramidále piroscáf s. n. (sil. mf. -scaf), pl.
piramídã s. f., g.-d. art. piramídei; pl. piroscáfe
piramíde piroscóp s. n., pl. piroscoápe
piramidón s. n., pl. piramidoáne pirosférã s. f. (sil. mf. -sfe-), g.-d. art.
pirát s. m., pl. piráþi pirosférei
pirateríe s. f., art. piratería, g.-d. art. pirostát s. n. (sil. mf. -stat), pl.
pirateríei; pl. pirateríi, art. pirateríile pirostáte
pirexíe s. f., art. pirexía, g.-d. art. pirostríe s. f., art. pirostría, g.-d. art.
pirexíei; pl. pirexíi, art. pirexíile pirostríei; pl. pirostríi, art. pirostríile
piridínã s. f., g.-d, art piridínei; pl. pirotehníe (tehnicã, fabricã) s. f., art.
piridíne pirotehnía, g.-d. art. pirotehníei; (fabrici)
piridoxínã s. f., pl. piridoxíne pl. pirotehníi, art. pirotehníile
pirifórm adj. m., pl. pirifórmi; f. sg. piroxén s. m., pl. piroxéni
pirifórmã, pl. pirifórme piroxenít s. n., pl. piroxeníte
pirítã s. f., pl. piríte pirpiríu adj. m., f. pirpiríe; pl. m. ºi f.
pirocatechínã s. f., g.-d. art. piroca- pirpiríi
techínei piruétã s. f. (sil. -ru-e-), pl. piruéte
pirofór s. m., pl. pirofóri pisánie s. f. (sil. -ni-e), art. pisánia (sil.
pirofóric adj. m., pl. pirofórici; f. sg. -ni-a), g.-d. art. pisániei; pl. pisánii, art.
pirofóricã, pl. pirofórice pisániile (sil. -ni-i-)
pirogálic adj. m. pisár s. m., pl. pisári
pirogalól s. m. pisc s. n., pl. píscuri
pirógã s. f., g.-d. art. pirógii, pl. pirógi piscícol adj. m., pl. piscícoli; f. sg.
pirogén adj. m., pl. pirogéni; f. sg. piscícolã, pl. piscícole
pirogénã, pl. pirogéne piscicultúrã s. f., g.-d. art. piscicultúrii
pirogravá vb. (sil. -gra-), ind. prez. 1 sg. piscifórm adj. m., pl. piscifórmi; f. sg.
pirogravéz, 3 sg. ºi pl. pirograveázã piscifórmã, pl. piscifórme
pirograváre s. f. (sil. -gra-); pl. piscínã s. f., g.-d. art. piscínei; pl.
pirograväri piscíne
pirogravúrã s. f. (sil. -gra-); pl. piscivór adj. m., pl. piscivóri; f. sg.
pirogravúri piscivórã, pl. piscivóre
piról s. m., pl. piróli pisétã s. f., pl. piséte
pirolignós adj. m. pisícã s. f., g.-d. art. pisícii; pl. pisíci
pirolízã s. f., g.-d. art. pirolízei; pl. pístã s. f., g.-d. art. pístei; pl. píste
pirolíze pistíl s. n., pl. pistíluri
piromaníe s. f., art. piromanía, g.-d. pistól (monedã) s. m., pl. pistóli
piromaníi, art. piromaníei pistól (armã, aparat, probã sportivã)
pirometríe s. f. (sil. -tri-), art. pirometría, s. n., (arme, aparate) pl. pistoále
g.-d. pirometríi, art. pirometríei pistón s. n., pl. pistoáne
293 planetár p
pistoná vb., ind. prez. 1 sg. pistonéz, placéntã s. f., g.-d. art. placéntei; pl.
3 sg. ºi pl. pistoneázã placénte
pitác (monedã) s. m., pl. pitáci plachétã s. f., g.-d. art plachétei; pl.
pitác (decret, scrisoare) s. n., pl. pitáce plachéte
pitagóric adj. m., pl. pitagórici; f. sg. plachíe s. f., art. plachía, g.-d. art.
pitagóricã, pl. pitagórice plachíei; pl. plachíi, art. plachíile
pitár s. m., pl. pitári placíd adj. m., pl. placízi; f. sg. placídã,
pítã s. f., g.-d. art. pítei; pl. píte pl. placíde
pitecantróp s. m. (sil. mf. -tec-), pl. placodérm s. m., pl. placodérmi
pitecantrópi plafón s. n., pl. plafoáne
pitón (ºarpe) s. m., pl. pitóni plafoná vb., ind. prez. 1 sg. plafonéz,
pitón (piron) s. n., pl. pitoáne 3 sg. ºi pl. plafoneázã
pitorésc adj. m., f. pitoreáscã; pl. m. ºi plafoniérã s. f. (sil. -ni-e-), g.-d. art.
f. pitoréºti plafoniérei; pl. plafoniére
pitorésc s. n. plágã s. f., g.-d. art. plägii; pl. plãgi
pituitár adj. m. (sil. -tu-i-), pl. pituitári; plagiá vb. (sil. -gi-a), ind. prez. 1 sg.
f. sg. pituitárã, pl. pituitáre plagiéz, 3 sg. ºi pl. plagiázã, 1 pl. plagiém
pituítã s. f. (sil. -tu-i-), pl. pituíte (sil. -gi-em); conj. prez. 3 sg. ºi pl.
piþigói s. m., pl. piþigói, art. piþigóii plagiéze; ger. plagiínd (sil. -gi-ind)
píuã s. f. (sil. -uã), g.-d. art. pívei; pl. plagiát s. n. (sil. -gi-at), pl. plagiáte
píve plagiocláz s. m., pl. (sil. -gi-o-claz)
piuré s. n. (sil. piu-), art. piuréul; pl. plagioclázi
piuréuri plai s. n., pl. pláiuri
pivót (mil., sport) s. m., pl. pivóþi plájã s. f., art. plája, g.-d. art. plájei; pl.
pivót (tehn., bot.) s. n., pl. pivóturi pláje
pivotá vb., ind. prez. 1 sg. pivotéz, 3 sg. plan adj. m., pl. plani; f. sg. plánã, pl.
ºi pl. pivoteázã pláne
pivotánt adj. m., pl. pivotánþi; f. sg. plan (concept geometric, corp cu
pivotántã, pl. pivotánte suprafaþã netedã) s. n., pl. pláne
placá vb., ind. prez. 1 sg. plachéz, 3 sg. plan (schemã, ansamblu de dispoziþii,
ºi pl. placheázã element de perspectivã) s. n., pl.
placáj s. n., pl. placáje plánuri
placárdã s. f., g.-d. art. placárdei, pl. planá vb., ind. prez. 1 sg. planéz, 3 sg.
placárde ºi pl. planeázã
plácã s. f., g.-d. art. pläcii; pl. plãci planctón s. n. (sil. planc-), pl. planc-
placentár adj. m., pl. placentári; f. sg. toáne
placentárã, pl. placentáre planctonofág adj. m. (sil. planc-), pl.
placentáþie s. f. (sil. -þi-e), art. planctonofági; f. sg. planctonofágã, pl.
placentáþia (sil. -þi-a), g.-d. art. planctonofáge
placentáþiei; pl. placentáþii, art. planetár adj. m., pl. planetári; f. sg.
placentáþiile (sil. -þi-i-) planetárã, pl. planetáre
p planetáriu 294
planetáriu s. n. [-riu pron. -rìu], art. plásã (fel de mâncare) s. f., g.-d. art.
planetáriul; pl. planetárii, art. plései; pl. plése
planetáriile (sil. -ri-i-) plasmagénã s. f., g.-d. art. plasmagénei;
planétã s. f., pl. planéte pl. plasmagéne
plánic adj. m., pl. plánici; f. sg. plánicã, plasmátic adj. m., pl. plasmátici; f. sg.
pl. plánice plasmáticã, pl. plasmátice
planificá vb., ind. prez. 1 sg. planífic, plásmã s. f., g.-d. art. plásmei; (feluri)
3 sg. ºi pl. planíficã pl. plásme
planiglób s. n. (sil. -glob), pl. plani- plasmódiu s. n. [-diu pron. -dìu], art.
glóburi plasmódiul; (protozoare) pl. plasmódii,
planimétru s. n. (sil. -tru), art. plani- art. plasmódiile (sil. -di-i-)
métrul; pl. planimétre plasmolízã s. f., pl. plasmolíze
planisférã s. f. (sil. mf. -sfe-); pl. plástic s. n.
planisfére plástic adj. m., pl. plástici; f. sg. plásticã,
planór s. n., pl. planoáre pl. plástice
planorísm s. n. plásticã s. f., g.-d. art. plásticii
plánºã s. f., g.-d. art. plánºei; pl. plasticitáte s. f., g.-d. art. plasticitäþii
plánºe plastídã s. f., g.-d. art. plastídei; pl.
planºétã s. f., pl. planºéte plastíde
planºéu s. n., art. planºéul; pl. planºée plastidóm s. n., pl. plastidómuri
plantá vb., ind. prez. 1 sg. plantéz, 3 sg. plastifiánt s. m. (sil. -fi-ant), pl.
ºi pl. planteázã plastifiánþi
plantár (anat., bot.) adj. m., pl. plastilínã s. f., g.-d. art. plastilínei; pl.
plantári; f. sg. plantárã, pl. plantáre plastilíne
plantáþie s. f. (sil. -þi-e), art. plantáþia plastográf s. m. (sil. -graf), pl. plas-
(sil. -þi-a), g.-d. art. plantáþiei; pl. tográfi
plantáþii, art. plantáþiile (sil. -þi-i-) plastografíe s. f. (sil. -gra-); pl. plas-
plántã (bot., anat. ) s. f., g.-d. art. tografíi
plántei; pl. plánte plastrón s. n., pl. plastroáne
plantigrád adj. m. (sil. -grad), pl. plásture s. m., pl. plásturi
plantigrázi, f. sg. plantigrádã, pl. plat adj. m., pl. plaþi; f. sg. plátã, pl.
plantigráde pláte
plantón s. n., pl. plantoáne platán (copac) s. m., pl. platáni
plantúlã s. f., g.-d. art. plantúlei; pl. platán (taler) s. n., pl. platáne
plantúle plátcã (la jocul de cãrþi) s. f.
plasá vb., ind. prez. 1 sg. plaséz, 3 sg. plátcã (la haine) s. f., g.-d. art. plätcii;
ºi pl. plaseázã pl. plãtci
plasamént s. n., pl. plasaménte platelmínt s. m., pl. platelmínþi
plásã (împletiturã, împãrþire admi- platfórmã s. f., pl. platfórme
nistrativã, tãiº) s. f., g.-d. art. plásei; pl. platiná vb., ind. prez. 1 sg. platinéz,
pláse 3 sg. ºi pl. platineázã
295 pléxiglas p
plátinã s. f., g.-d. art. plátinei; (piese de plebiscít s. n., pl. plebiscíte
maºini, laminate semifabricate) pl. pled s. n., pl. pléduri
plátine; (chim.) simb. Pt pledá vb., ind. prez. 1 sg. pledéz, 3 sg.
platínic adj. m., pl. platínici; f. sg. ºi pl. pledeázã
platínicã, pl. platínice pledoaríe s. f. (sil. -doa-), art. pledoaría,
platitúdine s. f., g.-d. art. platitúdinii; g.-d. art. pledoaríei; pl. pledoaríi, art.
(vorbe, idei) pl. platitúdini pledoaríile
platónic adj. m., pl. platónici; f. sg. pleiádã s. f. (sil. -ia-), g.-d. art. pleiádei;
platónicã, pl. platónice pl. pleiáde
platonísm s. n. pleistocén adj. m. (sil. ple-is-), pl.
plátoºã s. f., g.-d. art. plátoºei; pl. pleistocéni; f. sg. pleistocénã, pl.
plátoºe pleistocéne
platóu s. n., art. platóul; pl. platóuri pleistocén s. n. (sil. ple-is-)
pláur s. m., pl. pláuri plen s. n., pl. plénuri
plauzíbil adj. m. (sil. pla-u-), pl. plenár adj m., pl. plenári; f. sg. plenárã,
plauzíbili; f. sg. plauzíbilã, pl. plauzíbile pl. plenáre
plávie s. f. (sil. -vi-e), art. plávia (sil. plenipoténþã s. f., pl. plenipoténþe
-vi-a), g.-d. art. pláviei; pl. plávii, art. plenipotenþiár s. m., adj. m. (sil. -þi-ar),
pláviile (sil. -vi-i-) pl. plenipotenþiári
plaz s. n., pl. plázuri plenitúdine s. f., g.-d. art. plenitúdinii
plãiéº s. m. (sil. -ieº), pl. plãiéºi pleoápã s. f. (sil. pleoa-), g.-d. art.
plãmádã s. f., g.-d. art. plãmézii; pleoápei; pl. pleoápe
(feluri) pl. plãmézi pleonásm s. n. (sil. ple-o-), pl. pleonásme
plãm÷n s. m., pl. plãm÷ni plesnitoáre s. f., g.-d. art. plesnitórii; pl.
plãp÷nd adj. m., pl. plãp÷nzi; f. sg. plesnitóri
plãp÷ndã, pl. plãp÷nde pleºúv adj. m., pl. pleºúvi; f. sg. pleºúvã,
plãseá s. f., pl. plãséle pl. pleºúve
plãsmuí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. pletórã s. f., g.-d. art. pletórei
plãsmuiésc, imperf. 3 sg. plãsmuiá; pletóric adj. m., pl. pletórici; f. sg.
conj. prez. 3 sg. ºi pl. plãsmuiáscã pletóricã, pl. pletórice
plãván adj. m., pl. plãváni; f. sg. pléurã s. f. (sil. ple-u-), g.-d. art. pléurei;
plãvánã, pl. plãváne pl. pléure
plãvíþ adj. m., pl. plãvíþi; f. sg. plãvíþã, pleurezíe s. f. (sil. ple-u-), art. pleurezía,
pl. plãvíþe g.-d. art. pleurezíei; pl. pleurezíi, art.
pleásnã s. f., g.-d. art. plésnei; pl. pleurezíile
plésne pleurítã s. f. (sil. ple-u-), pl. pleuríte
pleáºcã (pradã, chilipir) s. f. pleuroscopíe s. f. (sil. ple-u-; mf. -sco-),
plébe s. f., g.-d, art. plébei art. pleuroscopía, g.-d. art. pleuroscopíei;
plebéu s. m., adj. m., art. plebéul, pl. pl. pleuroscopíi, art. pleuroscopíile
plebéi, art. plebéii; f. sg. ºi pl. plebée, sg. plex s. n., pl. pléxuri
art. plebéea, g.-d. sg. art. plebéei pléxiglas s. n. (sil. -glas)
p pliá 296
pliá vb. (sil. pli-a), ind. prez. 1 sg. pliéz, pluralíst adj. m., s. m., pl. pluralíºti;
3 sg. ºi pl. pliázã, 1 pl. pliém (sil. pli-em); f. sg. pluralístã, pl. pluralíste
conj. prez. 3 sg. ºi pl. pliéze; ger. pliínd pluralitáte s. f., g.-d. art. pluralitäþii; pl.
(sil. pli-ind) pluralitäþi
plícã s. f., g.-d. art. plícei; pl. plíce pluricelulár adj. m., pl. pluricelulári;
plictisí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. f. sg. pluricelulárã, pl. pluriceluláre
plictisésc, imperf. 3 sg. plictiseá; conj. plus adv.
prez. 3 sg. ºi pl. plictiseáscã plus s. n., (prisosuri, semne grafice)
plíntã s. f., pl. plínte pl. plúsuri
pliocén adj. m. (sil. pli-o-), pl. pliocéni; plusprodús s. n., pl. plusprodúse/
f. sg. pliocénã, pl. pliocéne plusprodúsuri
pliocén s. n. (sil. pli-o-) plusvaloáre s. f., g.-d. art. plusvalórii
plisá vb., ind. prez. 1 sg. pliséz, 3 sg. ºi plútã (ambarcaþie, copac, obiect de
pl. pliseázã plutã) s. f., pl. plúte
pliu s. n. [-iu pron. -ìu], art. plíul; pl. plútã (material) s. f.
plíuri plutãrít s. n.
pliví vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. plivésc, plutitór adj. m., pl. plutitóri; f. sg. ºi pl.
imperf. 3 sg. pliveá; conj. prez. 3 sg. ºi plutitoáre
pl. pliveáscã plutitór (obiect) s. n., pl. plutitoáre
plocón s. n., pl. plocoáne plutocraþíe s. f. (sil. -cra-), art.
plombá vb., ind. prez. 1 sg. plombéz, plutocraþía, g.-d. art. plutocraþíei; pl.
3 sg. ºi pl. plombeázã plutocraþíi, art. plutocraþíile
plombagínã s. f., g.-d. art. plomba- plutón (geol.) s. m., pl. plutóni
gínei plutón (mil.) s. n., pl. plutoáne
plop s. m., pl. plopi plutoniér s. m. (sil. -ni-er), pl. plutoniéri
plóscã s. f., g.-d. art. plóºtii; pl. ploºti plutóniu s. n. [-niu pron. -nìu], art.
plóºniþã s. f., g.-d. art. plóºniþei; pl. plutóniul; simb. Pu
plóºniþe pluviál adj. m. (sil. -vi-al), pl. pluviáli;
pluguºór s. n., pl. pluguºoáre f. sg. pluviálã, pl. pluviále
plumb (glonþ, greutate) s. m., pl. pluviál s. n. (sil. -vi-al)
plumbi pluviométru s. n. (sil. -vi-o-, -tru), art.
plumb (element chimic) s. n., simb. Pb pluviométrul; pl. pluviométre
plumb (pecete, condei) s. n., pl. pneu s. n., art. pneul; pl. pnéuri
plúmburi pneumátic adj. m. (sil. pne-u-), pl.
plumburíu adj. m., f. plumburíe; pl. m. pneumátici; f. sg. pneumáticã, pl.
ºi f. plumburíi pneumátice
plumúlã s. f., g.-d. art. plumúlei; pl. pneumocóc s. m. (sil. pne-u-), pl.
plumúle pneumocóci
plurál adj. m., pl. pluráli; f. sg. plurálã, pneumoníe s. f. (sil. pne-u-), art.
pl. plurále pneumonía, g.-d. art. pneumoníei; pl.
plurál s. n., pl. plurále pneumoníi, art. pneumoníile
297 polaroíd p
pneumotoráx s. n. (sil. pne-u-), pl. poéticã s. f., g.-d. art. poéticii
pneumotoráxuri poetizá vb., ind. prez. 1 sg. poetizéz,
poámã s. f., g.-d. art. poámei; pl. 3 sg. ºi pl. poetizeázã
poáme poezíe s. f., art. poezía, g.-d. art. poezíei;
poántã s. f. (sil. poan-), g.-d. art. pl. poezíi, art. poezíile
poántei; pl. poánte pofídã s. f., pl. pofíde
poantilísm s. n. (sil. poan-) poghiáz/podghiáz s. n. (sil. -ghiaz), pl.
poártã (constr., geogr., sport) s. f., poghiázuri/podghiázuri
g.-d. art. pórþii; pl. porþi pogón s. n., pl. pogoáne
pocál s. n., pl. pocále/pocáluri pogonãrít s. n.
pócher s. n., pl. póchere pogoníci s. m., pl. pogoníci
pociúmb s. m., pl. pociúmbi pogróm s. n. (sil. -grom), pl. pogrómuri
pocládã s. f. (sil. -cla-), g.-d. art. pocläzii; poiánã s. f., g.-d. art. poiénii/poiénei; pl.
pl. pocläzi poiéni/poiéne
pod s. n., pl. póduri poiátã s. f., g.-d. art. poiéþii; pl. poiéþi
podágrã s. f. (sil. -grã), g.-d. art. poichilotérm adj. m. (sil. poi-), pl.
podágrei; pl. podágre poichilotérmi; f. sg. poichilotérmã, pl.
podbeál/podbál s. m., pl. podbéli poichilotérme
podgórie s. f. (sil. -ri-e), podgória (sil. poichilotérm s. n., pl. (sil. poi-)
-ri-a), g.-d. art. podgóriei; pl. podgórii, poichilotérme
art. podgóriile (sil. -ri-i-) pojár s. n., (incendii) pl. pojáruri
podidí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. pojghíþã s. f., g.-d. art. pojghíþei; pl.
podidésc, 3 sg. podidéºte, imperf. 3 sg. pojghíþe
podideá; conj. prez. 3 sg. ºi pl. pol (terestru, electric, monedã) s. m.,
podideáscã pl. poli
podíº s. n., pl. podíºuri pol (jumãtate) s. n.
podíºcã s. f., g.-d. art. podíºtii/podíºtei; polár adj. m., pl. polári; f. sg. polárã, pl.
pl. podíºti/podíºte poláre
podométru s. n. (sil. -tru), art. polarimétru s. n. (sil. -tru), art.
podométrul; pl. podométre polarimétrul; pl. polarimétre
podvádã s. f., g.-d. art. podvézii; pl. polaritáte s. f., g.-d. art. polaritäþii; pl.
podvézi polaritäþi
podzól s. n., pl. podzóluri polarizá vb., ind. prez. 1 sg. polarizéz,
podzólic adj. m., pl. podzólici; f. sg. 3 sg. ºi pl. polarizeázã
podzólicã, pl. podzólice polarizáre s. f., g.-d. art. polarizärii; pl.
poém s. n., pl. poéme polarizäri
poét s. m., pl. poéþi polarizáþie s. f. (sil. -þi-e), art. polarizáþia
poetésã s. f., g.-d. art. poetései; pl. (sil. -þi-a), g.-d. art. polarizáþiei; pl.
poetése polarizáþii, art. polarizáþiile (sil. -þi-i-)
poétic adj. m., pl. poétici; f. sg. poéticã, polarizór s. n., pl. polarizoáre
pl. poétice polaroíd s. m., pl. polaroízi
p polc 298
polc s. n., pl. pólcuri policlorúrã s. f. (sil. -clo-), g.-d. art.
pólcã s. f., g.-d. art. pólcii; pl. polci policlorúrii
polcóvnic s. m., pl. polcóvnici policondensáre s. f., g.-d. art.
pólder s. n. policondensärii; pl. policondensäri
poléi s. n., art. poléiul policróm adj. m. (sil. -crom), pl.
poleí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. poleiésc, policrómi; f. sg. policrómã, pl. policróme
imperf. 3 sg. poleiá; conj. prez. 3 sg. ºi polidrúpã s. f. (sil. -dru-); pl. polidrúpe
pl. poleiáscã poliédric adj. m. (sil. -li-e-dric), pl.
polémic adj. m., pl. polémici; f. sg. poliédrici; f. sg. poliédricã, pl. poliédrice
polémicã, pl. polémice poliédru s. n. (sil. -li-e-dru), art.
polémicã s. f., g.-d. art. polémicii; pl. poliédrul; pl. poliédre
polémici poliestér s. m. (sil. -li-es-), pl. poliestéri
polemíst s. m., pl. polemíºti polietilénã s. f. (sil. -li-e-), g.-d. art.
polemizá vb., ind. prez. 1 sg. polemizéz, polietilénei
3 sg. ºi pl. polemizeázã polifenól s. m., pl. polifenóli
polemologíe s. f., g.-d. art. polemologíei polifolículã s. f., pl. polifolícule
polén s. n., pl. polénuri polifoníe s. f., art. polifonía, g.-d. art.
polénic adj. m., pl. polénici; f. sg. polifoníei; pl. polifoníi, art. polifoníile
polénicã, pl. polénice poligám s. m., adj. m., pl. poligámi;
polenizá vb., ind. prez. 1 sg. polenizéz, f. sg. poligámã, pl. poligáme
3 sg. ºi pl. polenizeázã; conj. prez. 3 sg. poliglobulíe s. f. (sil. -glo-), art.
ºi pl. polenizéze poliglobulía, g.-d. art. poliglobulíei; pl.
polenizáre s. f., g.-d. art. polenizärii; pl. poliglobulíi, art. poliglobulíile
polenizäri poliglót adj. m., s. m. (sil. -glot), pl.
polenizatór s. m., pl. polenizatóri poliglóþi; f. sg. poliglótã, pl. poliglóte
poliacrilonitríl s. m. (sil. -li-a-cri-, -tril) poligón s. n., pl. poligoáne
polialcoól s. m. (sil. -li-al-), pl. poli- poligonál adj. m., pl. poligonáli; f. sg.
alcoóli poligonálã, pl. poligonále
poliamídã s. f., pl. (sil. -li-a-) poliamíde poligrafíe s. f. (sil. -gra-), pl. poligrafíi
poliartrítã s. f. (sil. -li-ar-), pl. poli- poliizoprén s. m. (sil. -li-i-, -pren)
artríte poliloghíe s. f., art. poliloghía, g.-d. art.
policalificáre s. f., pl. policalificäri poliloghíei; pl. poliloghíi, art. poliloghíile
policándru s. n., art. policándrul; pl. polimér s. m., pl. poliméri
policándre polimerizáre s. f., g.-d. art. polime-
policaprolactámã s. f. (sil. -pro-), g.-d. rizärii; pl. polimerizäri
art. policaprolactámei; pl. policapro- polimetacrilát s. m. (sil. -cri-; mf. -met-),
lactáme pl. polimetacriláþi
policár s. m., pl. policári polimórf adj. m., pl. polimórfi; f. sg.
polichét s. n., pl. polichéþi/ s. m., pl. polimórfã, pl. polimórfe
polichéte polimorfísm s. n.
policlínicã s. f. (sil. -cli-), pl. policlínici polinevrítã s. f. (sil. -vri-), pl. polinevríte
299 poméþi p
poliníe s. f., pl. poliníi politizá vb., ind. prez. 1 sg. politizéz,
polinóm s. n., pl. polinoáme 3 sg. ºi pl. politizeázã
polinomiál adj. m. (sil. -mi-al), pl. politologíe s. f., art. politología, g.-d.
polinomiáli; f. sg. polinomiálã, pl. politologíi, art. politologíei
polinomiále póliþã s. f., g.-d. art. póliþei; pl. póliþe
polinucúlã s. f., g.-d. art. polinucúlei; pl. políþie s. f. (sil. -þi-e), art. políþia (sil.
polinucúle -þi-a), g.-d. art. políþiei; pl. políþii, art.
poliomielítã s. f. (sil. -li-o-mi-e-), pl. políþiile (sil. -þi-i-)
poliomielíte poliþíst s. m., adj. m., pl. poliþíºti; f. sg.
políp s. m., pl. polípi poliþístã, pl. poliþíste
polipeptídã s. f., pl. polipeptíde polivalént adj. m., pl. polivalénþi; f. sg.
poliploíd adj. m., s. m. (sil. -plo-), pl. polivaléntã, pl. polivalénte
poliploízi; f. sg. poliploídã, pl. poliploíde polivalénþã s. f., pl. polivalénþe
poliploidíe s. f. (sil. -plo-i-), art. poli- polivitamínã s. f., pl. polivitamíne
ploidía, g.-d. poliploidíi, art. poliploidíei polizá vb., ind. prez. 1 sg. polizéz, 3 sg.
polipód adj. m., pl. polipózi; f. sg. ºi pl. polizeázã
polipódã, pl. polipóde polizaharídã s. f., g.-d. art. poliza-
polipropilénã s. f. (sil. -pro-), g.-d. art. harídei; pl. polizaharíde
polipropilénei; pl. polipropiléne polizór s. n., pl. polizoáre
pólis s. n., pl. pólisuri polizór s. m., pl. polizóri
polisemíe s. f., art. polisemía, g.-d. pólo s. n.
polisemíi, art. polisemíei pológ s. n., pl. poloáge
polisilogísm s. n., pl. polisilogísme pologít s. n.
polisíndeton s. n. poloníc s. n., pl. poloníce
polistirén s. m. (sil. mf. -sti-), pl. polóniu s. n. [-niu pron. -nìu], art.
polistiréni polóniul; simb. Po
politéhnic adj. m., pl. politéhnici; f. sg. poltrón adj. m., s. m., pl. poltróni; f. sg.
politéhnicã, pl. politéhnice poltrónã, pl. poltróne
politehnizáre s. f., g.-d. art. politeh- poluá vb. (sil. -lu-a), ind. prez. 1 sg.
nizärii; pl. politehnizäri poluéz, 3 sg. ºi pl. polueázã, 1 pl. poluäm
politeísm s. n. (sil. -lu-ãm); conj. prez. 3 sg. ºi pl.
politéþe s. f., art. politéþea, g.-d. art. poluéze (sil. -lu-e-); ger. polu÷nd (sil.
politéþii; (cuvinte, gesturi) pl. politéþi/ -lu-ând)
politéþuri poluánt adj. m. (sil. -lu-ant), pl.
polític adj. m., pl. polítici; f. sg. políticã, poluánþi; f. sg. poluántã, pl. poluánte
pl. polítice poluáre s. f. (sil. -lu-a-), g.-d. art.
políticã s. f., g.-d. art. políticii; pl. poluärii; pl. poluäri
polítici pomádã s. f., g.-d. art. pomézii; pl.
politicianísm s. n. (sil. -ci-a-) pomézi
politicós adj. m., pl. politicóºi; f. sg. pomét s. n., pl. pométuri
politicoásã, pl. politicoáse poméþi s. m. pl.
p pomícol 300
pomícol adj. m., pl. pomícoli; f. sg. pop (mãnunchi) s. n., pl. pópuri
pomícolã, pl. pomícole popás s. n., pl. popásuri
pomicultúrã s. f., g.-d. art. pomicultúrii popândäu s. m., art. popândäul; pl.
póminã s. f. popândäi, art. popândäii
pomológ s. m., pl. pomológi poplín s. n. (sil. -plin), (sorturi) pl.
pomologíe s. f., art. pomología, g.-d. poplínuri
pomologíi, art. pomologíei popór s. n., pl. popoáre
pómpã s. f., g.-d. art. pómpei; pl. pómpe poporanísm s. n.
pompós adj. m., pl. pompóºi; f. sg. popótã s. f., pl. popóte
pompoásã, pl. pompoáse popríre s. f. (sil. -pri-), g.-d. art. poprírii;
pónce adj. invar. pl. popríri
ponderá vb., ind. prez. 1 sg. ponderéz, populá vb., ind. prez. 1 sg. populéz,
3 sg. ºi pl. pondereázã 3 sg. ºi pl. populeázã
ponderábil adj. m., pl. ponderábili; populár adj. m., pl. populári; f. sg.
f. sg. ponderábilã, pl. ponderábile populárã, pl. populáre
ponderabilitáte s. f., g.-d. art. popularitáte s. f., g.-d. art. popularitäþii
ponderabilitäþii popularizá vb., ind. prez. 1 sg.
ponderál adj. m., pl. ponderáli; f. sg. popularizéz, 3 sg. ºi pl. popularizeázã
ponderálã, pl. ponderále populáþie s. f. (sil. -þi-e), art. populáþia
póndere s. f., g.-d. art. pónderii; pl. (sil. -þi-a), g.-d. art. populáþiei; pl.
pónderi populáþii, art. populáþiile (sil. -þi-i-)
ponegrí vb. (sil. -gri), ind. prez. 1 sg. por s. m., pl. pori
ºi 3 pl. ponegrésc, imperf. 3 sg. ponegreá; porcín adj. m., pl. porcíni; f. sg. porcínã,
conj. prez. 3 sg. ºi pl. ponegreáscã pl. porcíne
pónei s. m. (sil. -nei), pl. pónei, art. porfír (rocã vulcanicã) s. n., (feluri)
póneii pl. porfíre
ponór s. n., pl. ponoáre porfírã s. f., g.-d. art. porfírei; pl. porfíre
ponós s. n., pl. ponoáse porfíric adj. m., pl. porfírici, f. sg.
pontá vb., ind. prez. 1 sg. pontéz, 3 sg. porfíricã, pl. porfírice
ºi pl. ponteázã porfirínã s. f., g.-d. art. porfirínei; pl.
pontáj s. n., pl. pontáje porfiríne
póntã s. f., g.-d. art. póntei; pl. pónte porfiríu adj. m., f. porfiríe; pl. m. ºi f.
póntic adj. m., pl. póntici; f. sg. pónticã, porfiríi
pl. póntice pornografíe s. f. (sil. -gra-); pl.
pontíf s. m., pl. pontífi pornografíi
pontificát s. n., pl. pontificáte poróinic s. m. (sil. -roi-), pl. poróinici
pontón s. n., pl. pontoáne porós adj. m., pl. poróºi; f. sg. poroásã,
pontoniér s. m. (sil. -ni-er), pl. pl. poroáse
pontoniéri port (acþiune, conduitã, loc de
pop (stâlp) s. m., pl. popi acostare, costum) s. n., (costume,
pop (muz.) s. n. invar. locuri de acostare) pl. pórturi
301 posteriór p
portábil adj. m., pl. portábili; f. sg. porúmb (semãnãturã, lan) s. n., pl.
portábilã, pl. portábile porúmburi
portál s. n., pl. portáluri porumbác adj. m., s. m., pl. porumbáci;
portaltói s. n. (sil. mf. port-), pl. portaltoáie f. sg. porumbácã, pl. porumbáce
portánþã s. f., g.-d. art. portánþei; pl. porumbél adj. m., pl. porumbéi; f. sg.
portánþe porumbeá, pl. porumbéle
portár s. m., pl. portári porumbíþã s. f., g.-d. art. porumbíþei; pl.
portatív s. n., pl. portatíve porumbíþe
portavión s. n. (sil. -vi-on; mf. port-), posác adj. m., pl. posáci; f. sg. posácã,
pl. portavioáne pl. posáce
portavóce s. n., pl. portavóce posádã s. f., g.-d. art. posádei; pl. posáde
pórtã s. f., g.-d. art. pórtei; pl. pórte posedá vb., ind. prez. 1 sg. poséd, 3 sg.
portbagáj s. n. (sil. mf. port-), pl. ºi pl. posédã
portbagáje posedánt adj. m., pl. posedánþi; f. sg.
portdrapél s. n. (sil. mf. port-), pl. posedántã, pl. posedánte
portdrapéle posesiúne s. f. (sil. -si-u-), g.-d. art.
portíc s. n., pl. portícuri posesiúnii; pl. posesiúni
portiérã s. f. (sil. -ti-e-), g.-d. art. posesív adj. m., pl. posesívi; f. sg.
portiérei; pl. portiére posesívã, pl. posesíve
portmonéu s. n. (sil. mf. port-), art. posesoáre s. f., g.-d. art. posesoárei; pl.
portmonéul; pl. portmonée posesoáre
pórto (taxã, vin) s. n. posesór s. m., pl. posesóri
portocál s. m., pl. portocáli posíbil adj. m., pl. posíbili; f. sg.
portocálã s. f., g.-d. art. portocálei; pl. posíbilã, pl. posíbile
portocále posibilitáte s. f., g.-d. art. posibilitäþii;
portofél s. n., pl. portoféle pl. posibilitäþi
portofóliu s. n. [-liu pron. -lìu], art. poslúºnic s. m., pl. poslúºnici
portofóliul; (mape, portofele) pl. pospái s. n.
portofólii, art. portofóliile (sil. -li-i-) post (adm., mil., tehn., bis.) s. n., pl.
porto-fránco s. n. pósturi
portrét s. n., pl. portréte postá vb., ind. prez. 1 sg. postéz, 3 sg.
portretíst s. m., pl. portretíºti ºi pl. posteázã
portretístã s. f., pl. portretíste postamént s. n., pl. postaménte
portuár adj. m. (sil. -tu-ar), pl. portuári; postbélic adj. m. (sil. mf. post-), pl.
f. sg. portuárã, pl. portuáre postbélici; f. sg. postbélicã, pl. postbélice
porþelán s. n., (obiecte, sorturi) pl. postdatá vb. (sil. mf. post-), ind. prez.
porþelánuri 1 sg. postdatéz, 3 sg. ºi pl. postdateázã
porúmb adj. m., pl. porúmbi; f. sg. postélnic s. m., pl. postélnici
porúmbã, pl. porúmbe posteriór adj. m. (sil. -ri-or), pl.
porúmb (plantã, ºtiulete, pasãre) posterióri; f. sg. posterioárã (sil. -ri-oa-),
s. m., pl. porúmbi pl. posterioáre
p posteritáte 302
posteritáte s. f., g.-d. art. posteritäþii potolí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl.
postfáþã s. f. (sil. mf. post-); pl. postféþe potolésc, imperf. 3 sg. potoleá; conj.
postmeridián adj. m. (sil. -di-an; mf. prez. 3 sg. ºi pl. potoleáscã
post-), pl. postmeridiéni (sil. -di-eni); f. sg. potopí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl.
postmeridiánã, pl. postmeridiéne; abr. potopésc, imperf. 3 sg. potopeá; conj.
p. m. prez. 3 sg. ºi pl. potopeáscã
post-mórtem adv., adj. invar. potpuríu s. n., art. potpuríul; pl.
post-restánt s. n. potpuríuri
post-scríptum s. n., abr. P.S. potricálã s. f. (sil. -tri-), g.-d. art.
postulánt s. m., pl. postulánþi potricálei; pl. potricále
postulát s. n., pl. postuláte potrívnic s. m., adj. m. (sil. -triv-), pl.
postúm adj. m., pl. postúmi; f. sg. potrívnici; f. sg. potrívnicã, g.-d. art.
postúmã, pl. postúme potrívnicei, pl. potrívnice
postúrã s. f., g.-d. art. postúrii; pl. potroáce s. n. pl. (sil. -troa-)
postúri poþiúne s. f. (sil. -þi-u-), g.-d. art.
postverbál s. n. (sil. mf. post-), pl. poþiúnii; pl. poþiúni
postverbále povárã s. f., g.-d. art. povérii; pl. povéri
poºtalión (surugiu, cal) s. m. (sil. povârní vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl.
li-on), pl. poºtalióni povârnésc, imperf. 3 sg. povârneá; conj.
poºtalión (diligenþã) s. n. (sil. -li-on), prez. 3 sg. ºi pl. povârneáscã
pl. poºtalioáne povârníº s. n., pl. povârníºuri
póºtã s. f., g.-d. art. póºtei; pl. póºte povestíre s. f., g.-d. art. povestírii; pl.
potábil adj. m., pl. potábili; f. sg. povestíri
potábilã, pl. potábile pózã s. f., g.-d. art. pózei; pl. póze
potásã s. f., g.-d. art. potásei pozitív adj. m., pl. pozitívi; f. sg.
potásiu s. n. [-siu pron. -sìu], art. pozitívã, pl. pozitíve
potásiul; simb. K pozitív s. n., pl. pozitíve
pot÷ng s. n., pl. pot÷nguri pozitivísm s. n.
potârníche s. f., g.-d. art. potârníchii; pozitrón s. m. (sil. -tron), pl. pozitróni
pl. potârníchi pozíþie s. f. (sil. -þi-e), art. pozíþia (sil.
potécã s. f., g.-d. art. potécii; pl. potéci -þi-a), g.-d. art. pozíþiei; pl. pozíþii, art.
potentát s. m., pl. potentáþi pozíþiile (sil. -þi-i-)
poténþã s. f., g.-d. art. poténþei; pl. practicá vb., ind. prez. 1 sg. práctic,
poténþe 3 sg. ºi pl. prácticã
potenþiál adj. m. (sil. -þi-al), pl. practicábil adj. m., pl. practicábili; f. sg.
potenþiáli; f. sg. potenþiálã, pl. potenþiále practicábilã, pl. practicábile
potenþiál s. n. (sil. -þi-al), pl. potenþiále practicábil s. n., pl. practicábile
potenþiométru s. n. (sil. -þi-o-, -tru), art. prácticã s. f., g.-d. art. prácticii; pl.
potenþiométrul; pl. potenþiométre práctici
póterã s. f., g.-d. art. póterei; pl. pótere practicísm s. n.
potír s. n., pl. potíre prádã s. f., g.-d. art. präzii; pl. prãzi
303 preconizá p
praf s. n., (substanþe chimice sau precária s. f. (sil. -ri-a)
medicamente) pl. práfuri precáut (sil. -ca-ut) adj. m., pl. precáuþi;
prag s. n., pl. práguri f. sg. precáutã, pl. precáute
pragmátic adj. m., pl. pragmátici; f. sg. precaúþie s. f. (sil. -þi-e), art. precaúþia
pragmáticã, pl. pragmátice (sil. -þi-a), g.-d. art. precaúþiei; pl.
pragmatísm s. n. precaúþii, art. precaúþiile (sil. -þi-i-)
pralínã s. f., g.-d. art. pralínei; pl. precãdére s. f., g.-d. art. precãdérii
pralíne precedá vb., ind. prez. 1 sg. precéd,
prápur s. m., pl. prápuri 3 sg. ºi pl. precédã; conj. prez. 3 sg. ºi
praseodím s. n. (sil. -se-o-); simb Pr pl. preceádã
práºilã s. f., g.-d. art. práºilei; pl. práºile precedént adj. m., pl. precedénþi; f. sg.
právilã s. f., g.-d. art. právilei; pl. právile precedéntã, pl. precedénte
praxiologíe s. f. (sil. -xi-o-), art. precedént s. n., pl. precedénte
praxiología, g.-d. praxiologíi, art. precépt s. n., pl. precépte
praxiologíei preceptór s. m., pl. preceptóri
práznic s. n., pl. práznice precésie s. f. (sil. -si-e), art. precésia (sil.
prãdálnic adj. m., pl. prãdálnici; f. sg. -si-a), g.-d. art. precésiei; pl. precésii, art.
prãdálnicã, pl. prãdálnice precésiile (sil. -si-i-)
prãjínã s. f., g.-d. art. prãjínii; pl. prãjíni precipitá vb., ind. prez. 1 sg. precípit,
prãjíre s. f., g.-d. art. prãjírii; pl. prãjíri 3 sg. ºi pl. precípitã; conj. prez. 3 sg. ºi
prãpástie s. f. (sil. -ti-e), art. prãpástia pl. precípite
(sil. -ti-a), g.-d. art. prãpástiei; pl. precipitáre s. f., g.-d. art. precipitärii; pl.
prãpästii, art. prãpästiile (sil. -ti-i-) precipitäri
prãpäd s. n., pl. prãpäduri precipitát s. n., pl. precipitáte
prãsílã s. f., g.-d. art. prãsílei; pl. prãsíle precipitáþie s. f. (sil. -þi-e), art.
prãvãlátic adj. m., pl. prãvãlátici; f. sg. precipitáþia (sil. -þi-a), g.-d. art.
prãvãláticã, pl. prãvãlátice precipitáþiei; pl. precipitáþii, art.
prãznuí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. precipitáþiile (sil. -þi-i-)
prãznuiésc, imperf. 3 sg. prãznuiá; conj. precís adj. m., pl. precíºi; f. sg. precísã,
prez. 3 sg. ºi pl. prãznuiáscã pl. precíse
pr÷slea s. m. precizá vb., ind. prez. 1 sg. precizéz,
preadolescénþã s. f. (sil. pre-a-), g.-d. 3 sg. ºi pl. precizeázã
art. preadolescénþei precóce adj. invar.
prealábil adj. m. (sil. pre-a-), pl. precolumbián adj. m., (sil. -bi-an), pl.
prealábili; f. sg. prealábilã, pl. prealábile precolumbiéni (sil. -bi-eni); f. sg.
preambúl s. n. (sil. pre-am-), pl. precolumbiánã, pl. precolumbiéne (sil.
preambúluri -bi-e-)
preavíz s. n. (sil. pre-a-), pl. preavíze preconcepút adj. m., pl. preconcepúþi;
precambrián s. n. (sil. -bri-an) f. sg. preconcepútã, pl. preconcepúte
precár adj. m., pl. precári; f. sg. precárã, preconizá vb., ind. prez. 1 sg.
pl. precáre preconizéz, 3 sg. ºi pl. preconizeázã
p precumpãnitór 304
precumpãnitór adj. m., pl. precum- predoslovíe s. f., art. predoslovía, g.-d.
pãnitóri; f. sg. ºi pl. precumpãnitoáre art. predoslovíei; pl. predoslovíi, art.
precupéþ s. m., pl. precupéþi predoslovíile
precursoáre s. f., g.-d. art. precursoárei; preduceá s. f., art. preduceáua, g.-d. art.
pl. precursoáre preducélei; pl. preducéle
precursór s. m., pl. precursóri preempþiúne s. f. (sil. -þi-u-), g.-d. art.
predá vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. preempþiúnii; pl. preempþiúni
predáu; conj. prez. 3 sg. ºi pl. predeá preexistá vb. [x pron. gz], ind. prez.
predecesoáre s. f., g.-d. art. prede- 3 sg. ºi pl. preexístã
cesoárei; pl. predecesoáre prefabricát s. n. (sil. -bri-), pl.
predecesór s. m., pl. predecesóri prefabricáte
predestiná vb., ind. prez. 1 sg. prefáþã s. f., pl. preféþe
predestinéz, 3 sg. ºi pl. predestineázã preféct s. m., pl. prefécþi
predestináre s. f., pl. predestinäri prefectúrã s. f., g.-d. art. prefectúrii; pl.
predeterminá vb., ind. prez. 1 sg. prefectúri
predetérmin, 3 sg. ºi pl. predetérminã preferá vb., ind. prez. 1 sg. prefér, 3 sg.
predicá vb., ind. prez. 1 sg. prédic, 3 sg. ºi pl. preférã
ºi pl. prédicã preferáns s. n., pl. preferánsuri
predicát s. n., pl. predicáte preferenþiál adj. m. (sil. -þi-al), pl.
predicatív adj. m., pl. predicatívi; f. sg. preferenþiáli; f. sg. preferenþiálã, pl.
predicatívã, pl. predicatíve preferenþiále
predicatór s. m., pl. predicatóri preferínþã s. f., g.-d. art. preferínþei; pl.
predicáþie s. f. (sil. -þi-e), art. predicáþia preferínþe
(sil. -þi-a), g.-d. art. predicáþiei; pl. prefigurá vb., ind. prez. 1 sg. prefiguréz,
predicáþii, art. predicáþiile (sil. -þi-i-) 3 sg. ºi pl. prefigureázã
prédicã s. f., g.-d. art. prédicii; pl. prédici prefirá vb., ind. prez. 1 sg. prefír, 3 sg.
predictív adj. m., pl. predictívi; f. sg. ºi pl. prefírã
predictívã, pl. predictíve prefíx s. n., pl. prefíxe
predícþie s. f. (sil. -þi-e), art. predícþia pregetá vb., ind. prez. 1 sg. préget, 3 sg.
(sil. -þi-a), g.-d. art. predícþiei; pl. ºi pl. prégetã; conj. prez. 3 sg. ºi pl.
predícþii, art. predícþiile (sil. -þi-i-) prégete
prediléct adj. m., pl. predilécþi; f. sg. pregnánt adj. m., pl. pregnánþi; f. sg.
prediléctã, pl. predilécte pregnántã, pl. pregnánte
predilécþie s. f. (sil. -þi-e), art. predilécþia pregnánþã s. f., g.-d. art. pregnánþei
(sil. -þi-a), g.-d. art. predilécþiei; pl. preistórie s. f. (sil. -ri-e), art. preistória
predilécþii, art. predilécþiile (sil. -þi-i-) (sil. -ri-a), g.-d. preistórii, art. preistóriei
predispozíþie s. f., pl. predispozíþii preîncãlzitór s. n., pl. preîncãlzitoáre
predispús adj. m., pl. predispúºi; f. sg. prejudecátã s. f., pl. prejudecäþi
predispúsã, pl. predispúse prejudiciá vb. (sil. -ci-a), ind. prez.
predominá vb., ind. prez. 1 sg. 1 sg. prejudiciéz, 3 sg. ºi pl. prejudiciázã,
predómin, 3 sg. ºi pl. predóminã 1 pl. prejudiciém (sil. -ci-em); conj. prez.
305 prescurtáre p
3 sg. ºi pl. prejudiciéze; ger. prejudiciínd preocupá vb. (sil. pre-o-), ind. prez.
(sil. -ci-ind) 1 sg. preocúp, 3 sg. ºi pl. preocúpã
prejudíciu s. n. [-ciu pron. -cìu], art. preopinént s. m. (sil. pre-o-), pl.
prejudíciul; pl. prejudícii, art. prejudíciile preopinénþi
(sil. -ci-i-) préot s. m., pl. préoþi
prelát s. m., pl. preláþi preoþíe s. f. (sil. pre-o-), art. preoþía, g.-d.
prelátã s. f., pl. preláte preoþíi, art. preoþíei
prelégere s. f., g.-d. art. prelégerii; pl. prepará vb., ind. prez. 1 sg. prepár, 3 sg.
prelégeri ºi pl. prepárã
prelucrá vb. (sil. -cra), ind. prez. 1 sg. preparándie s. f. (sil. -di-e), art.
prelucréz, 3 sg. ºi pl. prelucreázã; part. preparándia (sil. -di-a), g.-d. art.
prelucrát preparándiei; pl. preparándii, art.
prelucráre s. f., g.-d. art. prelucrärii; pl. preparándiile (sil. -di-i-)
prelucräri preparatíve s. f. pl.
prelúdiu s. n. [-diu pron. -dìu], art. prepelicár s. m., pl. prepelicári
prelúdiul; pl. prelúdii, art. prelúdiile (sil. prépeliþã s. f., g.-d. art. prépeliþei; pl.
-di-i-) prépeliþe
prelungíre s. f., pl. prelungíri preponderént adj. m., pl. prepon-
prematúr adj. m., s. m., pl. prematúri; derénþi; f. sg. preponderéntã, pl.
f. sg. prematúrã, pl. prematúre preponderénte
premeditá vb., ind. prez. 1 sg. preponderénþã s. f., g.-d. art.
premeditéz, 3 sg. ºi pl. premediteázã; part. preponderénþei; pl. preponderénþe
premeditát prepozíþie s. f., pl. prepozíþii
premeditát adj. m., pl. premeditáþi; prepús adj. m., s. m., pl. prepúºi; f. sg.
f. sg. premeditátã, pl. premeditáte prepúsã, pl. prepúse
premérge vb., ind. prez. 3 sg. premérge, preríe s. f., art. prería, g.-d. art. preríei;
3 pl. premérg; part. premérs pl. preríi, art. preríile
premiál adj. m. (sil. -mi-al), pl. premiáli; prerogatívã s. f., g.-d. art. prerogatívei;
f. sg. premiálã, pl. premiále pl. prerogatíve
premiér s. m. (sil. -mi-er), pl. premiéri preromantísm s. n.
premiérã s. f. (sil. -mi-e-), g.-d. art. presánt adj. m., pl. presánþi; f. sg.
premiérei; pl. premiére presántã, pl. presánte
premilitãríe s. f., g.-d. art. premilitãríei presáre s. f., g.-d. art. presärii; pl. presäri
premísã s. f., g.-d. art. premísei; pl. présã s. f., g.-d. art. prései; (dispozitive,
premíse maºini) pl. prése
prémiu s. n. [-miu pron. -mìu], art. prescrípþie s. f. (sil. -þi-e; mf. pre-), art.
prémiul; pl. prémii, art. prémiile (sil. prescrípþia (sil. -þi-a), g.-d. art.
-mi-i-) prescrípþiei; pl. prescrípþii, art. prescrípþiile
premodérn adj. m., pl. premodérni; (sil. -þi-i-)
f. sg. premodérnã, pl. premodérne prescurtáre s. f. (sil. mf. pre-), pl.
prenúme s. n., pl. prenúme prescurtäri
p presentimént 306
presentimént s. n., pl. presentiménte conj. prez. 3 sg. ºi pl. pretíndã; part.
presimþíre s. f., pl. presimþíri pretíns
présing s. n., pl. présinguri prétor s. m., pl. prétori
presiúne s. f. (sil. -si-u-), g.-d. art. pretúrã s. f., g.-d. art. pretúrii; pl. pretúri
presiúnii; pl. presiúni preþ s. n., pl. préþuri
prestá vb., ind. prez. 1 sg. prestéz, 3 sg. preþiós adj. m. (sil. -þi-os), pl. preþióºi;
ºi pl. presteázã f. sg. preþioásã, pl. preþioáse
prestánþã s. f., g.-d. art. prestánþei; pl. preþiozitáte s. f. (sil. -þi-o-), g.-d. art.
prestánþe preþiozitäþii; (vorbe, atitudini) pl.
prestáre s. f., pl. prestäri pretiozitäþi
prestáþie s. f., pl. prestáþii preþuí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl.
prestidigitatór s. m., pl. prestidigitatóri preþuiésc, imperf 3 sg. preþuiá; conj.
prestidigitáþie s. f., g.-d. art. presti- prez. 3 sg. ºi pl. preþuiáscã
digitáþiei prevalá vb., ind. prez. 1 sg. prevaléz,
prestigiós adj. m. (sil. -gi-os), pl. 3 sg. ºi pl. prevaleázã
prestigióºi; f. sg. prestigioásã, pl. prevedére s. f., pl. prevedéri
prestigioáse prevení vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl.
prestígiu s. n. [-giu pron. -gìu], art. prevín, imperf. 3 sg. preveneá; conj.
prestígiul prez. 3 sg. ºi pl. prevínã
presupúnere s. f., g.-d. art. presu- prevenitór adj. m., pl. prevenitóri; f. sg.
púnerii; pl. presupúneri ºi pl. prevenitoáre
présurã s. f., g.-d. art. présurii; pl. preventív adj. m., pl. preventívi; f. sg.
présuri preventívã, pl. preventíve
presurizá vb., ind. prez. 1 sg. presurizéz, preventóriu s. n. [-riu pron. -rìu], art.
3 sg. ºi pl. presurizeázã preventóriul; pl. preventórii, art.
preºedínte s. m., pl. preºedínþi preventóriile (sil. -ri-i-)
pretá vb., ind. prez. 1 sg. pretéz, 3 sg. ºi prevénþie s. f. (sil. -þi-e), art. prevénþia
pl. preteázã (sil. -þi-a), g.-d. art. prevénþiei; pl.
pretendént s. m., pl. pretendénþi prevénþii, art. prevénþiile (sil. -þi-i-)
pretendéntã s. f., pl. pretendénte previziúne s. f. (sil. -zi-u-), g.-d. art.
preténþie s. f. (sil. -þi-e), art. preténþia previziúnii; (teorii, prevestiri) pl.
(sil. -þi-a), g.-d. art. preténþiei; pl. previziúni
preténþii, art. preténþiile (sil. -þi-i-) prezbít adj. m., s. m., pl. prezbíþi; f. sg.
pretenþiós adj. m. (sil. -þi-os), pl. pre- prezbítã, pl. prezbíte
tenþióºi; f. sg. pretenþioásã, pl. pretenþioáse prezbitísm s. n.
pretéxt s. n., pl. pretéxte prezént adj. m., pl. prezénþi; f. sg.
pretextá vb., ind. prez. 1 sg. pretextéz, prezéntã, pl. prezénte
3 sg. ºi pl. pretexteázã prezént (timp) s. n.
pretínde vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. prezént (cadou) s. n., pl. prezénturi
pretínd, 1 pl. pretíndem, 2 pl. pretíndeþi, prezentá vb., ind. prez. 1 sg. prezínt,
perf. s. 1 sg. pretinséi, 1 pl. pretínserãm; 3 sg. ºi pl. prezíntã, 1 pl. prezentäm
307 primordiál p
prezentábil adj. m., pl. prezentábili; prigonitór s. m., pl. prigonitóri
f. sg. prezentábilã, pl. prezentábile prigórie s. f. (sil. -ri-e), art. prigória (sil.
prezidá vb., ind. prez. 1 sg. prezidéz, -ri-a), g.-d. art. prigóriei; pl. prigórii, art.
3 sg. ºi pl. prezideázã prigóriile (sil. -ri-i-)
prezídiu s. n. [-diu pron. -dìu], art. prihánã s. f., g.-d. art. prihánei; pl.
prezídiul; pl. prezídii, art. prezídiile (sil. priháne
-di-i-) prií vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. priésc,
prezumtív adj. m., pl. prezumtívi; f. sg. 3 sg. priéºte (sil. pri-eº-), imperf. 3 sg.
prezumtívã, pl. prezumtíve priá (sil. pri-a); conj. prez. 3 sg. ºi pl.
prezúmþie s. f. (sil. -þi-e), art. prezúmþia priáscã; ger. priínd
(sil. -þi-a), g.-d. art. prezúmþiei; priínþã s. f., g.-d. art. priínþei; pl.
(presupuneri) pl. prezúmþii, art. priínþe
prezúmþiile (sil. -þi-i-) prim (garniturã de blanã) s. n., pl.
prezumþiós adj. m. (sil. -þi-os), pl. prímuri
prezumþióºi; f. sg. prezumþioásã, pl. prim num. m., pl. primi; f. sg. prímã,
prezumþioáse g.-d. art. prímei, pl. príme
pribeág adj. m., s. m., pl. pribégi; f. sg. primá vb., ind. prez. 1 sg. priméz, 3 sg.
pribeágã, pl. pribége ºi pl. primeázã
pribói s. n., pl. priboáie primadónã s. f., g.-d. art. primadónei;
pricépe vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. pl. primadóne
pricép; part. pricepút primár adj. m., s. m., pl. primári; f. sg.
pricépere s. f., g.-d. art. pricéperii; pl. primárã, pl. primáre
pricéperi primát adj. m., pl. primáþi
prichíci s. n., pl. prichíciuri primát (importanþã primordialã) s. n.
prícinã s. f., g.-d. art. prícinii; pl. prícini primát (ordin de mamifere) s .n., pl.
prididí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. primáte
prididésc, imperf. 3 sg. pridideá; conj. prímã s. f., g.-d. art. prímei; pl. príme
prez. 3 sg. ºi pl. pridideáscã prímãvarã s. f., g.-d. art. prímãverii; pl.
pridvór s. n., pl. pridvoáre prímãveri
priélnic adj. m. (sil. pri-el-), pl. priélnici; priméjdie s. f. (sil. -di-e), art. priméjdia
f. sg. priélnicã, pl. priélnice (sil. -di-a), g.-d. art. priméjdiei; pl.
priér/príer s. m. priméjdii, art. priméjdiile (sil. -di-i-)
prieteníe s. f. (sil. pri-e-), art. prietenía, primení vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl.
g.-d. art. prieteníei; pl. prieteníi, art. primenésc, imperf. 3 sg. primeneá; conj.
prieteníile prez. 3 sg. ºi pl. primeneáscã
prieteºúg s. n. (sil. pri-e-), pl. priete- primitív adj. m., pl. primitívi; f. sg.
ºúguri primitívã, pl. primitíve
prigoánã s. f., g.-d. art. prigoánei; pl. primitivitáte s. f., g.-d. art. primitivitäþii
prigoáne primordiál adj. m. (sil. -di-al; mf.
prigonitoáre s. f., g.-d. art. prigo- prim-), pl. primordiáli; f. sg. primordiálã,
nitoárei; pl. prigonitoáre pl. primordiále
p primordialitáte 308
primordialitáte s. f. (sil. -di-a-; mf. privatív adj. m., pl. privatívi; f. sg.
prim-), g.-d. art. primordialitäþii privatívã, pl. privatíve
prínceps adj. invar. privaþiúne s. f. (sil. -þi-u-), g.-d. art.
princiár adj. m. (sil. -ci-ar), pl. princiári; privaþiúnii; pl. privaþiúni
f. sg. princiárã, pl. princiáre privegheá vb., ind. prez. 1 sg. priveghéz,
principát s. n., pl. principáte 3 sg. ºi pl. privegheázã, 1 pl. priveghém,
príncipe s. m., pl. príncipi 2 pl. privegheáþi; conj. prez. 3 sg. ºi pl.
principésã s. f., g.-d. art. principései; pl. priveghéze; ger. priveghínd
principése privéliºte s. f., g.-d. art. privéliºtii; pl.
principiál adj. m. (sil. -pi-al), pl. privéliºti
principiáli; f. sg. principiálã, pl. privilegiá vb. (sil. -gi-a), ind. prez. 1 sg.
principiále privilegiéz, 3 sg. ºi pl. privilegiázã, l pl.
principialitáte s. f. (sil. -pi-a-), g.-d. art. privilegiém (sil. -gi-em); conj. prez. 3 sg.
principialitäþii ºi pl. privilegiéze; ger. privilegiínd (sil.
princípiu s. n. [-piu pron. -pìu], art. -gi-ind)
princípiul; pl. princípii, art. princípiile privilégiu s. n. [-giu pron. -gìu], art.
(sil. -pi-i-) privilégiul; pl. privilégii, art. privilégiile
prinós s. n., pl. prinósuri (sil. -gi-i-)
prioritár adj. m., pl. prioritári; (sil. prizá vb., ind. prez. 1 sg. prizéz, 3 sg. ºi
pri-o-), f. sg. prioritárã, pl. prioritáre pl. prizeázã
prioritáte s. f. (sil. pri-o-), g.-d. art. prízã s. f., g.-d. art. prízei; pl. príze
prioritäþii; pl. prioritäþi prizoniér s. m. (sil. -ni-er), pl. pri-
pripás s. n., pl. pripásuri zoniéri
pripí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. pripésc, pro prep.
imperf. 3 sg. pripeá; conj. prez. 3 sg. ºi proáspãt adj. m., pl. proáspeþi; f. sg.
pl. pripeáscã proáspãtã, pl. proáspete
pripón s. n., pl. pripoáne probá vb., ind. prez. 1 sg. probéz, 3 sg.
priponí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. ºi pl. probeázã
priponésc, imperf. 3 sg. priponeá; conj. probábil adj. m., pl. probábili; f. sg.
prez. 3 sg. ºi pl. priponeáscã probábilã, pl. probábile
pripór s. n., pl. pripoáre probabilísm s. n.
prisácã s. f., g.-d. art. prisäcii; pl. prisäci probabilístic adj. m., pl. probabilístici;
prisãcár s. m., pl. prisãcári f. sg. probabilísticã, pl. probabilístice
prislóp s. n., pl. prisloápe probabilitáte s. f., g.-d. art. proba-
prismátic adj. m., pl. prismátici; f. sg. bilitäþii; pl. probabilitäþi
prismáticã, pl. prismátice probánt adj. m., pl. probánþi; f. sg.
prísmã s. f., g.-d. art. prísmei; pl. prísme probántã, pl. probánte
prisós (surplus) s. n., pl. prisósuri probatóriu adj. m. [-riu pron. -rìu],
pristól s. n., pl. pristóluri f. probatórie (sil.-ri-e); pl. m. ºi f.
privá vb., ind. prez. 1 sg. privéz, 3 sg. probatórii
ºi pl. priveázã próbã s. f., g.-d. art. próbei; pl. próbe
309 profesionál p
probitáte s. f., g.-d. art. probitäþii procurá vb., ind. prez. 1 sg. procúr,
problemátic adj. m. (sil. -ble-), pl. 3 sg. ºi pl. procúrã
problemátici; f. sg. problemáticã, pl. procuratór s. m., pl. procuratóri
problemátice procuratúrã s. f., g.-d. art. procuratúrii;
problemáticã s. f. (sil. -ble-), g.-d. art. pl. procuratúri
problemáticii procúrã s. f., g.-d. art. procúrii; pl.
problematizáre s. f., pl. problematizäri procúri
problémã s. f. (sil. -ble-), g.-d. art. procurór s. m., pl. procuróri
problémei; pl. probléme procustián adj. m. (sil. -ni-an), pl.
proboscidián s. m. (sil. -di-an), pl. procustiéni; f. sg. procustiánã, pl.
proboscidiéni (sil. -di-eni) procustiéne
procariót s. n. (sil. -ri-ot), pl. procarióte prodecán s. m., pl. prodecáni
procedá vb., ind. prez. 1 sg. procedéz, prodigiós adj. m. (sil. -gi-os), pl.
3 sg. ºi pl. procedeázã prodigióºi; f. sg. prodigioásã, pl.
procedéu s. n., art. procedéul; pl. prodigioáse
procedée producãtór adj. m., s. m., pl. produ-
procedúrã s. f., g.-d. art. procedúrii; pl. cãtóri; f. sg. ºi pl. producãtoáre
procedúri prodúce vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl.
procént s. n., pl. procénte prodúc; part. prodús
procentáj s. n., pl. procentáje productív adj. m., pl. productívi; f. sg.
procentuál adj. m. (sil. -tu-al), pl. productívã, pl, productíve
procentuáli; f. sg. procentuálã, pl. productivitáte s. f., g.-d. art. produc-
procentuále tivitäþii; pl. productivitäþi
procés s. n., pl. procése prodúcþie s. f. (sil. -þi-e), art. prodúcþia
procesór s. n., pl. procesoáre (sil. -þi-a), g.-d. art. prodúcþiei; pl.
procesuál adj. m. (sil. -su-al), pl. prodúcþii, art. prodúcþiile (sil. -þi-i-)
procesuáli; f. sg. procesuálã, pl. prodús s. n., pl. prodúse
procesuále proeminénþã s. f., g.-d. art. proe-
procesualitáte s. f. (sil. -su-a-), g.-d. art. minénþei; (pãrþi proeminente) pl.
procesualitäþii proeminénþe
proclamá vb. (sil. -cla-), ind. prez. 1 sg. profán adj. m., pl. profáni; f. sg.
proclám, 3 sg. ºi pl. proclámã profánã, pl. profáne
proclamáþie s. f. (sil. -cla-, -þi-e), art. profaná vb., ind. prez. 1 sg. profanéz,
proclamáþia (sil. -þi-a), g.-d. art. 3 sg. ºi pl. profaneázã
proclamáþiei; pl. proclamáþii, art. proferá vb., ind. prez. 1 sg. proferéz/
proclamáþiile (sil. -þi-i-) profér, 3 sg. ºi pl. profereázã/proférã
proclét adj. m. (sil. -clet), pl. procléþi; profesá vb., ind. prez. 1 sg. profeséz,
f. sg. proclétã, pl. procléte 3 sg. ºi pl. profeseázã
proclític adj. m. (sil. -cli-), pl. proclítici; profesionál adj. m. (sil. -si-o-), pl.
f. sg. proclíticã, pl. proclítice profesionáli; f. sg. profesionálã, pl.
procónsul s. m., pl. procónsuli profesionále
p profesionísm 310
profesionísm s. n. (sil. -si-o-) prográm s. n. (sil. -gram), pl. prográme
profesioníst s. m., adj. m. (sil. -si-o-), programá vb. (sil. -gra-), ind. prez.
pl. profesioníºti; f. sg. profesionístã, pl. 1 sg. programéz, 3 sg. ºi pl. programeázã
profesioníste programáre s. f. (sil. -gra-), g.-d. art.
profesiúne (sil. -si-u-)/profésie (sil. programärii; pl. programäri
-si-e) s. f., g.-d. art. profesiúnii/profésiei; programátic adj. m. (sil. -gra-), pl.
pl. profesiúni/profésii programátici; f. sg. programáticã, pl.
profesoárã s. f., g.-d. art. profesoárei; pl. programátice
profesoáre programatór s. m., adj. m. (sil. -gra-),
profésor/profesór s. m., pl. profésori/ pl. programatóri; f. sg. ºi pl. progra-
profesóri matoáre, g.-d. sg. art. programatoárei
profét s. m., pl. proféþi prográmã s. f. (sil. -gra-), g.-d. art.
profétic adj. m., pl. profétici; f. sg. prográmei; pl. prográme
proféticã, pl. profétice progrés s. n. (sil. -gres), (rezultate) pl.
profetizá vb., ind. prez. 1 sg. profetizéz, progrése
3 sg. ºi pl. profetizeázã progresá vb. (sil. -gre-), ind. prez. 1 sg.
profeþíe s. f., art. profeþía, g.-d. art. progreséz, 3 sg. ºi pl. progreseázã
profeþíei; pl. profeþíi, art. profeþíile progrésie s. f. (sil. -gre-si-e), art.
profíl s. n., pl. profíluri progrésia (sil. -si-a), g.-d. art. progrésiei;
profilá vb., ind. prez. 1 sg. profiléz, 3 sg. pl. progrésii, art. progrésiile (sil. -si-i-)
ºi pl. profileázã progresíst s. m., adj. m. (sil. -gre-), pl.
profiláctic adj. m., pl. profiláctici; f. sg. progresíºti; f. sg. progresístã, pl.
profilácticã, pl. profiláctice progresíste
profilaxíe s. f., art. profilaxía, g.-d. art. progresív adj. m. (sil. -gre-), pl.
profilaxíei; pl. profilaxíi, art. profilaxíile progresívi; f. sg. progresívã, pl. progresíve
profít s. n., pl. profíturi prohibitív adj. m., pl. prohibitívi; f. sg.
profitábil adj. m., pl. profitábili; f. sg. prohibitívã, pl. prohibitíve
profitábilã, pl. profitábile prohibíþie s. f. (sil. -þi-e), art. prohibíþia
profitór adj. m., s. m., pl. profitóri; f. sg. (sil. -þi-a), g.-d. art. prohibíþiei; pl.
ºi pl. profitoáre prohibíþii, art. prohibíþiile (sil. -þi-i-)
profúnd adj. m., pl. profúnzi; f. sg. prohód s. n., pl. prohóduri/prohoáde
profúndã, pl. profúnde proiéct s. n. (sil. -iect), pl. proiécte
progenitúrã s. f., g.-d. art. progenitúrii; proiectá vb. (sil. -iec-), ind. prez. 1 sg.
pl. progenitúri proiectéz, 3 sg. ºi pl. proiecteázã
progesterón s. n. proiectánt adj. m., s. m. (sil. -iec-), pl.
proglótã s. f. (sil. -glo-); pl. proglóte proiectánþi; f. sg. proiectántã, pl.
prognostíc (sil. mf. -gnos-)/pronostíc proiectánte
(med.) s. n., pl. prognostícuri/pro- proiectáre s. f. (sil. -iec-), g.-d. art.
nostícuri proiectärii; pl. proiectäri
prognózã s. f. (sil. mf. -gno-), g.-d. art. proiectíl s. n. (sil. -iec-), pl. proiectíle
prognózei; pl. prognóze proiectór s. n. (sil. -iec-), pl. proiectoáre
311 propórþie p
proiécþie s. f. (sil. -iec-þi-e), art. proiécþia prompt adj. m., pl. prompþi; f. sg.
(sil. -þi-a), g.-d. art. proiécþiei; pl. proiécþii, prómptã (sil. promp-), pl. prómpte
art. proiécþiile (sil. -þi-i-) promptitúdine s. f. (sil. promp-), g.-d.
proletár adj. m., s. m., pl. proletári; f sg. art. promptitúdinii
proletárã, pl. proletáre promulgá vb., ind. prez. 1 sg. promúlg,
proletariát s. n. (sil. -ri-at) 3 sg. ºi pl. promúlgã
proletcultísm s n. promulgáre s. f., g.-d. art. promulgärii;
proliferá vb., ind. prez. 1 sg. proliferéz, pl. promulgäri
3 sg. ºi pl. prolifereázã pronáos s. n., pl. pronáosuri
proliferáre s. f., g.-d. art. proliferärii; pl. pronatór s. m., adj. m., pl. pronatóri;
proliferäri f. sg. ºi pl. pronatoáre
prolífic adj. m., pl. prolífici; f. sg. pronáþie s. f. (sil. -þi-e), art. pronáþia (sil.
prolíficã, pl. prolífice -þi-a), g.-d. art. pronáþiei; pl. pronáþii, art.
prolíx adj. m., pl. prolícºi, f. sg. prolíxã, pronáþiile (sil. -þi-i-)
pl. prolíxe prónie s. f. (sil. -ni-e), art. prónia (sil.
prológ (actor) s. m., pl. prológi -ni-a), g.-d. prónii, art. próniei
prológ (parte introductivã) s. n., pl. pronostíc s. n., pl. pronostícuri
prológuri pronosticá vb., ind. prez. 1 sg.
promenádã s. f., g.-d. art. promenádei; pronostichéz, 3 sg. ºi pl. pronosticheázã
pl. promenáde pronúme s. n., pl. pronúme
proméþiu s. n. [-þiu pron. -þìu], art. pronunþá vb., ind. prez. 1 sg. pronúnþ,
proméþiul; simb. Pm 3 sg. ºi pl. pronúnþã
promiscuitáte s. f. (sil. -cu-i-), g.-d. art. propagá vb., ind. prez. 1 sg. propág,
promiscuitäþii 3 sg. ºi pl. propágã
promíte vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. propagándã s. f., g.-d. art. propagándei;
promít, 1 pl. promítem, perf. s. 1 sg. pl. propagánde
promiséi, 1 pl. promíserãm; conj. prez. propán s. m.
3 sg. ºi pl. promítã; part. promís propanól s. n.
promontóriu (geogr., med.) s. n. propanónã s. f., g.-d. art. propanónei
[-riu pron. -rìu], art. promontóriul; pl. propénã s. f., g.-d. art. propénei; pl. propéne
promontórii, art. promontóriile (sil. propíce adj. invar.
-ri-i-) propíl s. m., pl. propíli
promoroácã s. f., g.-d. art. promoroácei propilée s. f. pl.
promotoáre s. f., g.-d. art. promotoárei; propilénã s. f., g.-d. art. propilénei, pl.
pl. promotoáre propiléne
promotór s. m., pl. promotóri propiónic adj. m. (sil. -o-; mf. prop-),
promóþie s. f. (sil. -þi-e), art. promóþia pl. propiónici
(sil. -þi-a), g.-d. art. promóþiei; pl. propólis s. n.
promóþii, art. promóþiile (sil. -þi-i-) propórþie s. f. (sil. -þi-e), art. propórþia
promová vb., ind. prez. 1 sg. promovéz, (sil. -þi-a), g.-d. art. propórþiei; pl.
3 sg. ºi pl. promoveázã propórþii, art. propórþiile (sil. -þi-i-)
p proporþioná 312
proporþioná vb. (sil. -þi-o-), ind. prez. prospectív adj. m., pl. prospectívi; f. sg.
1 sg. proporþionéz, 3 sg. ºi pl. proporþioneázã prospectívã, pl. prospectíve
proporþionál adj. m. (sil. -þi-o-), pl. prospér adj. m., pl. prospéri; f. sg.
proporþionáli; f. sg. proporþionálã, pl. prospérã, pl. prospére
proporþionále prosperá vb., ind. prez. 1 sg. prospér,
propozíþie s. f., pl. propozíþii 3 sg. ºi pl. prospérã
proprietár s. m. (sil. -pri-e-), pl. proprietári prosperitáte s. f., g.-d. art. prosperitäþii
proprietárã s. f. (sil. -pri-e-), g.-d. art. prostátã s. f., pl. prostáte
proprietárei; pl. proprietáre prosterná vb. (sil. mf. -ster-), ind. prez.
proprietáte s. f. (sil. -pri-e-), g.-d. art. 1 sg. prostérn/prosternéz, 3 sg. ºi pl.
proprietäþii; (bunuri) pl. proprietäþi prostérnã/prosterneázã
própriu adj. m. [-priu pron. -prìu], art. prostíl adj. invar. (sil. mf. -stil)
própriul, pl. próprii, art. própriii (sil. prostíl s. n. (sil. mf. -stil), pl. prostíluri
-pri-ii); f. sg. próprie (sil. -pri-e), art. prostitúþie s. f (sil. -þi-e), art. prostitúþia
própria (sil. -pri-a), g.-d. art. própriei, pl. (sil. -þi-a), g.-d. prostitúþii, art. prostitúþiei
próprii, art. própriile (sil. -pri-i-) prostráþie s. f. (sil. -þi-e), art. prostráþia
propulsá vb., ind. prez. 1 sg. propulséz, (sil. -þi-a), g.-d. prostráþii, art. prostráþiei
3 sg. ºi pl. propulseázã protactíniu s. n. (sil. mf. prot-) [-niu
propúlsie s. f. (sil. -si-e), art. propúlsia pron. -nìu], art. protactíniul; simb. Pa
(sil. -si-a), g.-d. art. propúlsiei; pl. protagoníst s. m., pl. protagoníºti
propúlsii, art. propúlsiile (sil. -si-i-) protál s. n., pl. protále
propulsór s. n., pl. propulsoáre protectorát s. n., pl. protectoráte
prórã/próvã s. f., g.-d. art. prórei/próvei; protécþie s. f. (sil. -þi-e), art. protécþia
pl. próre/próve (sil. -þi-a), g.-d. art. protécþiei; (sprijin)
proréctor s. m., pl. proréctori pl. protécþii, art. protécþiile (sil. -þi-i-)
proróc s. m., pl. proróci protecþionísm s n. (sil. -þi-o-)
prorogá vb., ind. prez. 1 sg. proróg, protéic adj. m. (sil. -te-ic), pl. protéici;
3 sg. ºi pl. prorógã; conj. prez. 3 sg. ºi f. sg. protéicã, pl. protéice
pl. proróge proteídã s. f., g.-d. art. proteídei; pl. proteíde
proscríe vb. (sil. mf. -scri-), ind. prez. proteínã s. f., g.-d. art. proteínei; pl.
1 sg. ºi 3 pl. proscríu, imperf. 3 sg. proteíne
proscriá; conj. prez. 3 sg. ºi pl. proscríe; proteínic adj. m., pl. proteínici; f. sg.
ger. proscriínd (sil. -scri-ind) proteínicã, pl. proteínice
proscrípþie s. f. (sil. -þi-e; mf. -scrip-), art. protejá vb., ind. prez. 1 sg. protejéz,
proscrípþia (sil. -þi-a), g.-d. art. proscrípþiei; 3 sg. ºi pl. protejeázã, 1 pl. protejäm;
pl. proscrípþii, art. proscrípþiile (sil. -þi-i-) conj. prez. 3 sg. ºi pl. protejéze; ger.
proscrís adj. m., s. m. (sil. mf. -scris), protej÷nd
pl. proscríºi; f. sg. proscrísã, pl. proscríse proterozóic adj. m. (sil. -zo-ic), pl.
prospéct s. n. (sil. mf. -spect), pl. prospécte proterozóici; f. sg. proterozóicã, pl.
prospectá vb., ind. prez. 1 sg. proterozóice
prospectéz, 3 sg. ºi pl. prospecteázã protést s. n., pl. protéste
313 prozódic p
protestá vb., ind. prez. 1 sg. protestéz, provensálã (limba) s. f., g.-d. art.
3 sg. ºi pl. protesteázã provensálei
protestánt s. m., adj. m., pl. protestánþi; provérb s. n., pl. provérbe
f. sg. protestántã, pl. protestánte proverbiál adj. m. (sil. -bi-al), pl. pro-
protestantísm s. n. verbiáli; f. sg. proverbiálã, pl. proverbiále
protestatár adj. m., pl. protestatári; providénþã s. f., g.-d. art. providénþei
f. sg. protestatárã, pl. protestatáre providenþiál adj. m. (sil. -þi-al), pl.
protéu s. m., art. protéul; pl. protéi, art. providenþiáli; f. sg. providenþiálã, pl.
protéii providenþiále
protézã s. f., g.-d. art. protézei; pl. protéze provinciál s. m., adj. m. (sil. -ci-al), pl.
protídã s. f., pl. protíde provinciáli; f. sg. provinciálã, g.-d. art.
protipendádã s. f., g.-d. art. protipen- provinciálei, pl. provinciále
dádei; pl. protipendáde provincialísm s. n. (sil. -ci-a-), pl.
protíst s. n., pl. protíste provincialísme
prótiu s. n. províncie s. f. (sil. -ci-e), art. província
protocól s. n., (acte) pl. protocoále (sil. -ci-a), g.-d. art. provínciei; pl.
protocolár adj. m., pl. protocolári; f. sg. províncii, art. provínciile (sil. -ci-i-)
protocolárã, pl. protocoláre provitamínã s. f., pl. provitamíne
protón s. m., pl. protóni provízie s. f. (sil. -zi-e), art. provízia (sil.
protonémã s. f., g.-d. art. protonémei; pl. -zi-a), g.-d. art. províziei; pl. provízii, art.
protonéme províziile (sil. -zi-i-)
protónic (fiz., lingv.) adj. m., pl. provizóriu adj. m. [-riu pron. -rìu], f.
protónici; f. sg. protónicã, pl. protónice provizórie (sil. -ri-e); pl. m. ºi f. provizórii
protoplásmã s. f. (sil. -plas-), g.-d. art. provocá vb., ind. prez. 1 sg. provóc,
protoplásmei; pl. protoplásme 3 sg. ºi pl. provoácã
protoplásmic adj. m. (sil. -plas-), pl. provocatór adj. m., pl. provocatóri;
protoplásmici; f. sg. protoplásmicã, pl. f. sg. ºi pl. provocatoáre
protoplásmice próxim adj. m., pl. próximi; f. sg.
prototíp s. n., pl. prototípuri próximã, pl. próxime
protoxíd s. m. (sil. mf. prot-), pl. protoxízi prozáic adj. m. (sil. -za-ic), pl. prozáici;
protozoár s. n., pl. (sil. -zo-a-) protozoáre f. sg. prozáicã, pl. prozáice
protrombínã s. f. (sil. -trom-), g.-d. art. prozaísm s. n.
protrombínei; pl. protrombíne prozatoáre s. f., g.-d. art. prozatoárei; pl.
protuberánþã s. f., g.-d. art. protu- prozatoáre
beránþei; pl. protuberánþe prozatór s. m., pl. prozatóri
proþáp s. n., pl. proþápuri prózã s. f., g.-d. art. prózei
provení vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. prozelít s. m., pl. prozelíþi
provín, imperf. 3 sg. proveneá; conj. prozelítã s. f., pl. prozelíte
prez. 3 sg. ºi pl. provínã prozelitísm s. n.
proveniénþã s. f. (sil. -ni-en-), g.-d. art. prozódic adj. m., pl. prozódici; f. sg.
proveniénþei; pl. proveniénþe prozódicã, pl. prozódice
p prozodíe 314
prozodíe s. f., art. prozodía, g.-d. psihologíe s. f., art. psihología, g.-d.
prozodíi, art. prozodíei psihologíi, art. psihologíei
prudént adj. m., pl. prudénþi; f. sg. psihopát s. m., pl. psihopáþi
prudéntã, pl. prudénte psihopátã s. f., pl. psihopáte
prunár s. m., pl. prunári psihopatíe s. f., art. psihopatía, g.-d. art.
pruncucídere s. f. (sil. mf. prunc-) psihopatíei; pl. psihopatíi, art. psihopatíile
prund s. n., pl. prúnduri psihopatologíe s. f., g.-d. art. psihopa-
prurígo s. n. tologíei
prurít s. n. psihotéhnicã s. f., g.-d. art. psihotéhnicii
prúsic adj. m. psihoterapíe s. f., art. psihoterapía, g.-d.
psalm s. m., pl. psalmi psihoterapíi, art. psihoterapíei
psalmodiá vb. (sil. -di-a), ind. prez. psihózã s. f., g.-d. art. psihózei; pl. psihóze
1 sg. psalmodiéz, 3 sg. ºi pl. psalmodiázã, pteridofítã s. f., pl. pteridofíte
1 pl. psalmodiém (sil. -di-em); conj. prez. ptialínã s. f. (sil. pti-a-), g.-d. art.
3 sg. ºi pl. psalmodiéze; ger. psalmodiínd ptialínei; pl. ptialíne
(sil. -di-ind) ptomaínã s. f., pl. ptomaíne
psalt s. m., pl. psalþi pubertáte s. f., g.-d. art. pubertäþii
psaltíre s. f., g.-d. art. psaltírii; pl. psaltíri pubián adj. m. (sil. -bi-an), pl. pubiéni
pseudocultúrã s. f. (sil. pse-u-); pl. (sil. -bi-eni); f. sg. pubiánã, pl. pubiéne
pseudocultúri púbis s. n., pl. púbise
pseudoním s. n. (sil. pse-), pl. pseudoníme públic adj. m. (sil. -blic), pl. públici;
pseudopód s. n. (sil. pse-u-), pl. f. sg. públicã, pl. públice
pseudopóde públic s. n. (sil. -blic)
pseudoproblémã s. f. (sil. pse-u-, -pro-); publicá vb. (sil. -bli-), ind. prez. 1 sg.
pl. pseudoprobléme públic, 3 sg. ºi pl. públicã
pseudoºtiínþã s. f. (sil. pse-u-; mf. -ºti-), publicáþie s. f. (sil. -bli-, -þi-e), art.
g.-d. art. pseudoºtiínþei; pl. pseudoºtiínþe publicáþia (sil. -þi-a), g.-d. art. publicáþiei;
psihanalízã s. f. (sil. mf. psih-), g.-d. art. pl. publicáþii, art. publicáþiile (sil. -þi-i-)
psihanalízei publicíst s. m. (sil. -bli-), pl. publicíºti
psihasteníe s. f. (sil. mf. psih-); pl. publicístã s. f. (sil. -bli-), pl. publicíste
psihasteníi publicísticã s. f. (sil. -bli-), g.-d. art.
psihiatríe s. f. (sil. -a-tri-), art. psihiatría, publicísticii
g.-d. psihiatríi, art. psihiatríei publicitáte s. f. (sil. -bli-), g.-d. art.
psihiátru s. m. (sil. -a-tru), art. publicitäþii
psihiátrul; pl. psihiátri, art. psihiátrii puc s. n., pl. púcuri
psíhic adj. m., pl. psíhici; f. sg. psíhicã, puci s. n., pl. púciuri
pl. psíhice pud s. n., pl. púduri
psíhic s. n. púdic adj. m., pl. púdici; f. sg. púdicã,
psihológ s. m., pl. psihológi pl. púdice
psihológã s. f., g.-d. art. psihológei; pl. pudicitáte s. f., g.-d. art. pudicitäþii
psihológe pudoáre s. f., g.-d. art. pudórii
315 pur p
pueríl adj. m. (sil. pu-e-), pl. pueríli; punctá vb. (sil. punc-), ind. prez. 1 sg.
f. sg. puerílã, pl. pueríle punctéz, 3 sg. ºi pl. puncteázã, imperf.
puf interj. 3 sg. punctá; conj. prez. 3 sg. ºi pl.
puf (bot.) s. m., pl. pufi punctéze
puf (pene mici, peri fini) s. n. punctáj s. n. (sil. punc-), pl. punctáje
puf (obiect de toaletã, scaun) s. n., pl. punctifórm adj. m. (sil. punc-), pl.
púfuri punctifórmi; f. sg. punctifórmã, pl.
pufoáicã s. f., g.-d. art. pufoáicei; pl. punctifórme
pufoáice punctuál adj. m. (sil. punc-tu-al), pl.
pufulíþã s. f., pl. pufulíþe punctuáli; f. sg. punctuálã, pl. punctuále
pugilát s. n., pl. pugiláte punctualitáte s. f. (sil. punc-tu-a-), g.-d.
pugilísm s. n. art. punctualitäþii
pugilíst s. m., pl. pugilíºti punctuáþie s. f. (sil. punc-tu-a-þi-e), art.
pugilísticã s. f., g.-d. art. pugilísticii punctuáþia (sil. -þi-a), g.-d. art.
púhav adj. m., pl. púhavi; f. sg. púhavã, punctuáþiei; pl. punctuáþii
pl. púhave púncþie s. f. (sil. punc-þi-e), art. púncþia
puhói s. n., pl. puhoáie (sil. -þi-a), g.-d. art. púncþiei; pl. púncþii,
púlbere s. f., g.-d. art. púlberii; pl. púlberi art. púncþiile (sil. -þi-i-)
pulmón s. m., pl. pulmóni púne vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. pun,
pulmonár adj. m., pl. pulmonári; f. sg. 2 sg. pui, 1 pl. púnem, perf. s. 1 sg.
pulmonárã, pl. pulmonáre puséi, 1 pl. púserãm; conj. prez. 3 sg. ºi
pulóver s. n. [e pron. engl. ã], pl. pl. púnã; ger. pun÷nd; part. pus
pulóvere púngã s. f., g.-d. art. púngii, pl. pungi
púlpã s. f., g.-d. art. púlpei; pl. púlpe pungãlí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl.
puls s. n., pl. púlsuri pungãlésc, imperf. 3 sg. pungãleá; conj.
pulsá vb., ind. prez. 1 sg. pulséz, 3 sg. prez. 3 sg. ºi pl. pungãleáscã
ºi pl. pulseázã puni s. m. pl.
pulsatíl adj. m., pl. pulsatíli; f. sg. púnic adj. m., pl. púnici; f. sg. púnicã,
pulsatílã, pl. pulsatíle pl. púnice
pulsáþie s. f. (sil. -þi-e), art. pulsáþia (sil. púnte s. f., g.-d. art. púnþii; pl. punþi
-þi-a), g.-d. art. pulsáþiei; pl. pulsáþii, art. púpã s. f., g.-d. art. púpei, pl. púpe
pulsáþiile (sil. -þi-i-) púpãzã s. f., g.-d. art. púpezei; pl.
pulsoreactór s. n. (sil. -re-ac-), pl. púpeze
pulsoreactoáre pupíl s. m., pl. pupíli
pulverizá vb., ind. prez. 1 sg. pulverizéz, pupilár adj. m., pl. pupilári; f. sg.
3 sg. ºi pl. pulverizeázã pupilárã, pl. pupiláre
pulverizatór s. n., pl. pulverizatoáre pupílã s. f., g.-d. art. pupílei; pl. pupíle
pulverulént adj. m., pl. pulverulénþi; pupítru s. n. (sil. -tru), art. pupítrul; pl.
f. sg. pulveruléntã, pl. pulverulénte pupítre
púma s. f. pur adj. m., pl. puri; f. sg. púrã, pl. púre
punct s. n., pl. púncte (sil. punc-) pur s. m., pl. puri
p purcéde 316
purcéde vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. purpuríu s. n., art. purpuríul
purcéd, perf. s. 1 sg. purceséi, 1 pl. purs÷nge adj. invar., s. m.
purcéserãm; conj. prez. 3 sg. ºi pl. purtãtór adj. m., s. m., pl. purtãtóri;
purceádã; ger. purcez÷nd, part. purcés f. sg. ºi pl. purtãtoáre
purcédere s. f., g.-d. art. purcéderii; pl. purulént adj. m., pl. purulénþi; f. sg.
purcéderi puruléntã, pl. purulénte
purgatív s. n., pl. purgatíve púruri/púrurea adv.
purgatóriu s. n. [-riu pron. -rìu], art. pústã s. f., g.-d. art. pústei; pl. púste
purgatóriul pustietáte s. f. (sil. -ti-e-), g.-d. art.
purificá vb., ind. prez. 1 sg. purífic, pustietäþii; (locuri) pl. pustietäþi
3 sg. ºi pl. puríficã pustíu adj. m., f. pustíe; pl. m. ºi f. pustíi
purínã s. f., g.-d, art. purínei; pl. puríne pustíu s. n., art. pustíul; pl. pustíuri
purísm s. n. pústnic s. m. (sil. mf. pust-), pl. pústnici
puritán s. m., adj. m., pl. puritáni; f. sg. pústnicã s. f., g.-d. art. pústnicei; pl.
puritánã, g.-d. art. puritánei, pl. puritáne pústnice
puritanísm s. n. pústulã s. f., g.-d. art. pústulei; pl. pústule
puritáte s. f., g.-d. art. puritäþii puºti s. m., art. púºtiul; pl. puºti
purói s. n., pl. puroáie putére s. f., g.-d. art. putérii; pl. putéri
púrpurã (culoare, materie, stofã) s. f., putrefácþie s. f. (sil. -tre-, -þi-e), art. putre-
g.-d. art. púrpurii; pl. púrpuri fácþia (sil. -þi-a), g.-d. art. putrefácþiei;
púrpurã (boalã) s. f., g.-d. art. pl. putrefácþii, art. putrefácþiile (sil. -þi-i-)
púrpurei; pl. púrpure puzdérie s. f. (sil. -ri-e), art. puzdéria
purpuríu adj. m., f. purpuríe; pl. m. ºi (sil. -ri-a), g.-d. art. puzdériei; pl.
f. purpuríi puzdérii, art. puzdériile (sil. -ri-i-)

Q, q s. m. invar. [cit. kü/chiu]


q quebrácho s. m. (sil. -bra-) [pron. sp.
quadrívium s. n. (sil. -dri-vi-um) [qua- che-brácio]
pron. cva-] quéchua adj. invar., s. f. invar. [pron.
quáker s. m. [pron. engl. cué-kãr], pl. sp. ché-ciu-a]
quakeri quick-kóla s. f. [pro. cuic-cola]
quakerísm s. n. [pron. cuekãrism] quídam s. n. [pron. cvidam]
quárc s. n. [pron. cuarc], pl. quárcuri quiproquó s. n. (sil. -pro-) [pron. cvipro-
quasag s. m. [pron. cuaság], pl. cvó], art. quiproquoul; pl. quiproquouri
quasági quipu s. n. [pron. sp. chí-pu]
quasár s. m. [qua- pron. cua-], pl. quísling s. m. [quis- pron. norv. cvis-/
quasári fr. chis-], pl. quíslingi
quattrocénto s. n. (sil. quat-) quólibet s. n. [pron. cvólibet]
CUPRINS
317

rabát s. n., pl. rabáturi


r radiár adj. m. (sil. -di-ar), pl. radiári;
rabatábil adj. m., pl. rabatábili; f. sg. f. sg. radiárã, pl. radiáre
rabatábilã, pl. rabatábile radiatór s. n. (sil. -di-a-), pl. radiatoáre
rábie s. f. (sil. -bi-e), art. rábia (sil. -bi-a), radiáþie s. f. (sil. -di-a-þi-e), art. radiáþia
g.-d. art. rábiei; pl. rábii (sil. -þi-a), g.-d. art. radiáþiei; pl. radiáþii,
rábin s. m., pl. rábini art. radiáþiile (sil. -þi-i-)
rabotézã s. f., g.-d. art. rabotézei; pl. radicál adj. m., pl. radicáli; f. sg.
rabotéze radicálã, pl. radicále
rac s. m., pl. raci radicál s. m., pl. radicáli
racém s. n., pl. racéme radicélã s. f., g.-d. art. radicélei; pl.
rachétã s. f., pl. rachéte radicéle
rácilã s. f., g.-d. art. rácilei; pl. rácile radicifórm adj. m., pl. radicifórmi;
racláj s. n. (sil. -claj), pl. racláje f. sg. radicifórmã, pl. radicifórme
ráclã s. f. (sil. -clã), g.-d. art. ráclei; pl. radiculár adj. m., pl. radiculári; f. sg.
rácle radiculárã, pl. radiculáre
racórd s. n., pl. racórduri radículã s. f., g.-d. art. radículei; pl.
racordá vb., ind. prez. 1 sg. racordéz, radícule
3 sg. ºi pl. racordeázã radiér s. n. (sil. -di-er), pl. radiére
racordáre s. f., g.-d. art. racordärii; pl. radiérã s. f. (sil. -di-e-), g.-d. art. radiérei;
racordäri pl. radiére
radár s. n., pl. radáre rádio s. n. (sil. -di-o), art. radióul; pl.
rádã s. f., g.-d. art. rádei; pl. ráde radióuri
ráde vb., ind. prez. 1 sg. si 3 pl. rad, 1 pl. radioactivitáte s. f. (sil. -di-o), g.-d. art.
rádem, perf. s. 1 sg. rãséi, 1 pl. ráserãm; radioactivitäþii
conj. prez. 3 sg. ºi pl. rádã; part. ras radioamatorísm s. n. (sil. -di-o-)
radiá vb. (sil. -di-a), ind. prez. 1 sg. radioamplificáre s. f. (sil. -di-o-), g.-d.
radiéz, 3 sg. ºi pl. radiázã, 1 pl. radiém art. radioamplificärii; pl. radioamplificäri
(sil. -di-em); conj. prez. 3 sg. ºi pl. radiocomunicáþie s. f. (sil. -di-o-); pl.
radiéze; ger. radiínd (sil. -di-ind) radiocomunicáþii
radiál adj. m. (sil. -di-al), pl. radiáli; radiodifuzá vb. (sil. -di-o-), ind. prez.
f. sg. radiálã, pl. radiále 1 sg. radiodifuzéz, 3 sg. ºi pl. radiodi-
radián s. m. (sil. -di-an), pl. radiáni fuzeázã
radiánt adj. m. (sil. -di-ant), pl. radiodifuziúne s. f. (sil. -di-o-); pl.
radiánþi; f. sg. radiántã, pl. radiánte radiodifuziúni
radiánþã s. f. (sil. -di-an-), g -d. art. radioelectricitáte s. f. (sil. -di-o-), g.-d.
radiánþei; pl. radiánþe art. radioelectricitäþii
r radioelemént 318
radioelemént s. n. (sil. -di-o-), pl. radiorepórter s. m. (sil. -di-o-), pl.
radioeleménte radiorepórteri
radioemisiúne s. f. (sil. -di-o-); pl. radiós adj. m. (sil. -di-os), pl. radióºi;
radioemisiúni f. sg. radioásã, pl. radioáse
radioemiþãtór s. n. (sil. -di-o-), pl. radioscopíe s. f. (sil. -di-; mf. -sco-), art.
radioemiþãtoáre radioscopía, g.-d. art. radioscopíei; pl.
radioficá vb. (sil. -di-o-) (numai la radioscopíi, art. radioscopíile
timpuri compuse sau simple trecute) radiosóndã s. f. (sil. -di-o-); pl. radiosónde
radioficáre s. f. (sil. -di-o-), g.-d. art. radiotéhnicã s. f. (sil. -di-o-), g.-d. art.
radioficärii; pl. radioficäri radiotéhnicii
radioficáþie s. f. (sil. -di-o-, -þi-e), art. radiotelefoníe s. f. (sil. -di-o-), g.-d. art.
radioficáþia (sil. -þi-a), g.-d. art. radiotelefoníei
radioficáþiei; pl. radioficáþii, art. radiotelegrafíe s. f. (sil. -di-o-, -gra-),
radioficáþiile (sil. -þi-i-) art. radiotelegrafía, g.-d. radiotelegrafíi,
radiofízicã s. f. (sil. -di-o-), g.-d. art. art. radiotelegrafíei
radiofízicii radiotelescóp s. n. (sil. -di-o-; mf. -scop),
radiofoníe s. f. (sil. -di-o-) pl. radiotelescoápe
radiografíe s. f. (sil. -di-o-gra-); pl. radioterapíe s. f. (sil. -di-o-), art.
radiografíi radioterapía, g.-d. radioterapíi, art.
radiográmã s. f. (sil. -di-o-gra-), g.-d. radioterapíei
art. radiográmei; pl. radiográme radiotransmisiúne s. f. (sil. -di-o-, -si-u-;
radioizotóp s. m. (sil. -di-o-), pl. mf. -trans-), g.-d. art. radiotransmisiúnii;
radioizotópi pl. radiotransmisiúni
radiolár s. m., pl. (sil. -di-o-) radiolári rádiu [-diu pron. -dìu]/rádium (sil.
radiolarít s. n. (sil. -di-o-); pl. radiolaríte -di-um) s. n., art. rádiul /rádiumul;
radiolocáþie s. f. (sil. -di-o-); pl. simb. Ra
radiolocáþii radiumterapíe s. f. (sil. -di-um-),art.
radiológ s. m. (sil. -di-o-), pl. radiológi radiumterapía, g.-d. radiumterapíi, art.
radiológã s. f. (sil. -di-o-), g.-d. art. radiumterapíei
radiológei; pl. radiológe rádius s. n. (sil. -di-us)
radiologíe s. f. (sil. -di-o-), art. radón s. n., simb. Rn
radiología, g.-d. art. radiologíei, pl. radúlã s. f., g.-d. art. radúlei; pl. radúle
radiologíi rafálã s. f., g.-d. art. rafálei; pl. rafále
radiométru s. n. (sil. -di-o-, -tru), art. ráfie s. f. (sil. -fi-e), art. ráfia (sil. -fi-a),
radiométrul; pl. radiométre g.-d. art. ráfiei; (plante) pl. ráfii, art.
radioreceptór s. n. (sil. -di-o-), pl. ráfiile (sil. -fi-i)
radioreceptoáre rafiná vb., ind. prez. 1 sg. rafinéz, 3 sg.
radiorecépþie s. f. (sil. -di-o-); pl. ºi pl. rafineázã
radiorecépþii rafinamént s. n., pl. rafinaménte
radioreportáj s. n. (sil. -di-o-), pl. rafináre s. f., g.-d. art. rafinärii; pl.
radioreportáje rafinäri
319 rapsodíe r
rafinát adj. m., pl. rafináþi; f. sg. ficáþia (sil. -þi-a), g.-d. art. ramificáþiei;
rafinátã, pl. rafináte pl. ramificáþii, art. ramificáþiile (sil. -þi-i-)
rafinãríe s. f., art. rafinãría, g.-d. art. ramolí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl.
rafinãríei; pl. rafinãríi, art. rafinãríile ramolésc, imperf. 3 sg. ramoleá; conj.
rágilã s. f., g.-d. art. rágilei; pl. rágile prez. 3 sg. ºi pl. ramoleáscã
raglán s. n. (sil. -glan), pl. ragláne rámpã s. f., g.-d. art. rámpei; pl. rámpe
rahialgíe s. f. (sil. -hi-al-), art. rahialgía, rámurã s. f., g.-d. art. rámurii; pl.
g.-d. art. rahialgíei; pl.rahialgíi, art. rámuri
rahialgíii ranchiúnã s. f. (sil. -chiu-), g.-d. art.
rahianestezíe s. f. (sil. -hi-); pl. ranchiúnei; pl. ranchiúne
rahianestezíi randamént s. n., pl. randaménte
rahidián adj. m. (sil. -di-an), pl. ranforsá vb., ind. prez. 1 sg. ranforséz,
rahidiéni (sil. -di-eni); f. sg. rahidiána, 3 sg. ºi pl. ranforseázã
pl. rahidiéne rang s. n., pl. ránguri
rahitísm s. n. rángã s. f., g.-d. art. rängii; pl. rãngi
rai (paradis) s. n. rániþã s. f., g.-d. art. rániþei; pl. rániþe
rai (nav.) s. n., pl. ráiuri rántie s. f. (sil. -ti-e), art. rántia (sil.
raiá s. f. (sil. -ia), art. raiáua, g.-d. art. -ti-a), g.-d. art. rántiei; pl. rántii, art.
raiálei; pl. raiále rántiile (sil. -ti-i-)
raid s. n., pl. ráiduri ranunculacée s. f., pl. ranunculacée
raión s. n. (sil. -ion), pl. raioáne rapáce adj. m., pl. rapáci; f. sg. ºi pl.
ráitã s. f. (sil. rai-), pl. ráite rapáce
rajáh s. m., pl. rajáhi rapél s. n., pl. rapéluri
ralantí s. n., pl. ralantíuri rapíd adj. m., pl. rapízi; f. sg. rapídã,
raliá vb. (sil. -li-a), ind. prez. 1 sg. raliéz, pl. rapíde
3 sg. ºi pl. raliázã, 1 pl. raliém (sil. rapíd s. n., pl. rapíde
-li-em); conj. prez. 3 sg. ºi pl. raliéze; ger. rápiþã s. f., g.-d. art. rápiþei; pl. rápiþe
raliínd (sil. -li-ind) rapórt (relatare oficialã, câtul dintre
ramazán s. n. douã mãrimi) s. n., pl. rapoárte
rámã s. f., g.-d. art. rámei; pl. ráme rapórt (relaþie) s. n., pl. rapórturi
rambleiá vb. (sil. -ble-ia), ind. prez. rapórt (câºtig) s. n.
1 sg. rambleiéz, 3 sg. ºi pl. rambleiázã, raportá vb., ind. prez. 1 sg. raportéz,
1 pl. rambleiém; conj. prez. 3 sg. ºi pl. 3 sg. ºi pl. raporteázã
rambleiéze; ger. rambleínd raportoáre s. f., g.-d. art. raportoárei; pl.
rambléu s. n., art. rambléul; pl. raportoáre
rambléuri raportór (persoanã) s. m., pl. raportóri
rambúrs s. n., pl. rambúrsuri raportór (instrument) s. n., pl.
rambursá vb., ind. prez. 1 sg. raportoáre
ramburséz, 3 sg. ºi pl. ramburseázã rapsód s. m., pl. rapsózi
ramificá vb., ind. prez. 3 sg. ramífica rapsodíe s. f., art. rapsodía, g.-d. art.
ramificáþie s. f. (sil. -þi-e), art. rami- rapsodíei; pl. rapsodíi, art. rapsodíile
r rapt 320
rapt s. n., pl. rápturi raþionalísm s. n. (sil. -þi-o-)
rára(-rára) adv. raþionalizá vb. (sil. -þi-o-), ind. prez.
rarefiá vb. (sil. -fi-a), ind. prez. 1 sg. 1 sg. raþionalizéz, 3 sg. ºi pl. raþio-
rarefiéz, 3 sg. ºi pl. rarefiázã, 1 pl. nalizeázã
rarefiém (sil. -fi-em); conj. prez. 3 sg. ºi raþionalizáre s. f. (sil. -þi-o-), g.-d. art.
pl. rarefiéze; ger. rarefiínd (sil. -fi-ind) raþionalizärii; pl. raþionalizäri
rarísim adj. m., pl. rarísimi; f. sg. raþionamént s. n. (sil. -þi-o-), pl.
rarísimã, pl. rarísime raþionaménte
ráriºte s. f., g.-d. art. ráriºtii; pl. ráriºti raþiúne s. f. (sil. -þi-u-), g.-d. art.
ráriþã s. f., g.-d. art. ráriþei; pl. ráriþe raþiúnii; (motive) pl. raþiúni
rásã s. f., g.-d. art. rásei; pl. ráse ravác s. n.
rasiál adj. m. (sil. -si-al), pl. rasiáli; f. sg. ravágiu s. n. [-giu pron. -gìu], art.
rasiálã, pl. rasiále ravágiul; pl. ravágii, art. ravágiile (sil.
rasísm s. n. -gi-i-)
rasíst adj. m., s. m., pl. rasíºti; f. sg. razánt adj. m., pl. razánþi; f. sg. razántã,
rasístã, pl. rasíste pl. razánte
rastél s. n., pl. rastéle /rastéluri rázã s. f., g.-d. art. rázei; pl. ráze
rástru s. n., art. rástrul; pl. rástre rázie s. f. (sil. -zi-e), art. rázia (sil. -zi-a),
raºchetá vb., ind. prez. 1 sg. raºchetéz, g.-d. art. ráziei; pl. rázii, art. ráziile (sil.
3 sg. ºi pl. raºcheteázã -zi-i-)
raºchétã s. f., pl. raºchéte rázna adv.
ráºpel s. n., pl. ráºpele ráznã s. f., g.-d. art. ráznei; pl. rázne
ratá vb., ind. prez. 1 sg. ratéz, 3 sg. ºi rãbój s. n., pl. rãbójuri
pl. rateázã rãbufneálã s. f., g.-d. art. rãbufnélii; pl.
ratát adj. m., pl. ratáþi; f. sg. ratátã, pl. rãbufnéli
ratáte rãbuiálã s. f., g.-d. art. rãbuiélii; pl.
rátã s. f., pl. ráte rãbuiéli
ráteº s. n., pl. ráteºe rãcán s. m., pl. rãcáni
ratéu s. n., art. ratéul; pl. ratéuri rãcár s. m., pl. rãcári
raticíd adj. m., pl. raticízi; f. sg. raticídã, rãchítã s. f., pl. rãchíte
pl. raticíde rãchiþícã s. f., g.-d. art. rãchiþélei; pl.
raticíd s. n., pl. raticíde rãchiþéle
ratificá vb., ind. prez. 1 sg. ratífic, 3 sg. rãcoáre s. f., g.-d. art. rãcórii; pl. rãcóri
ºi pl. ratíficã rãdáºcã s. f., g.-d. art. rãdáºtei; pl.
ráþie s. f. (sil. -þi-e), art. ráþia (sil. -þi-a), rãdáºte
g.-d. art. ráþiei; pl. ráþii, art. ráþiile (sil. rãdãcínã s. f., g.-d. art. rãdãcínii; pl.
-þi-i-) rãdãcíni
raþioná vb. (sil. -þi-o-), ind. prez. 1 sg. rãfuí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl.
raþionéz, 3 sg. ºi pl. raþioneázã rãfuiésc, imperf. 3 sg. rãfuiá; conj.
raþionál adj. m. (sil. -þi-o-), pl. raþionáli; prez. 3 sg. ºi pl. rãfuiáscã
f. sg. raþionálã, pl. raþionále rãgáce s. f., g.-d. art. rãgácei; pl. rãgáce
321 rãsuréi r
rãgáz s. n., pl. rãgázuri rãsfr÷ng, perf. s. 1 sg. rãsfrânséi, 1 pl.
rãm÷ne vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. rãsfr÷nserãm; part. rãsfr÷nt
rãm÷n, 1 pl. rãm÷nem, perf. s. 1 sg. rãsfúg (plantã) s. m.
rãmãséi, 1 pl. rãmáserãm; conj. prez. rãsfúg (boalã) s. n.
3 sg. ºi pl. rãm÷nã; ger. rãmân÷nd; rãspär s. n., pl. rãspäri
part. rãmás rãsp÷ntie s. f. (sil. -ti-e), art. rãsp÷ntia
rãpciúgã s. f. (sil. -ti-a), g.-d. art. rãsp÷ntiei; pl.
rãpciugós adj. m., pl. rãpciugóºi; f. sg. rãsp÷ntii, art. rãsp÷ntiile (sil. -ti-i-)
rãpciugoásã, pl. rãpciugoáse rãsplãtí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl.
rãpciúne s. m. rãsplãtésc, imperf. 3 sg. rãsplãteá; conj.
rãpí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. rãpésc, prez. 3 sg. ºi pl. rãsplãteáscã
imperf. 3 sg. rãpeá; conj. prez. 3 sg. ºi rãspóimâine adv.
pl. rãpeáscã rãspopí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl.
rãposá vb., ind. prez. 1 sg. rãposéz, 3 sg. rãspopésc, imperf. 3 sg. rãspopeá; conj.
ºi pl. rãposeázã; conj. prez. 3 sg. ºi pl. prez. 3 sg. ºi pl. rãspopeáscã
rãposeze rãspúnde vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl.
rãpúne vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. rãspúnd, perf. s. 1 sg. rãspúnsei, 1 pl.
rãpún, perf. s. 1 sg. rãpuséi, 1 pl. rãspúnserãm; conj. prez. 3 sg. ºi pl.
rãpúserãm; conj. prez. 3 sg. ºi pl. rãspúndã; part. rãspúns
rãpúnã; ger. rãpun÷nd; part. rãpús rãspúndere s. f., g.-d. art. rãspúnderii;
rãrúnchi s. m., pl. rãrúnchi pl. rãspúnderi
rãsád s. n., pl. rãsáduri rãspunzãtór adj. m., pl. rãspunzãtóri;
rãsãdí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. f. sg. ºi pl. rãspunzãtoáre
rãsãdésc, imperf. 3 sg. rãsãdeá; conj. rãstáv s. n., pl. rãstávuri
prez. 3 sg. ºi pl. rãsãdeáscã rãstãlmãcí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl.
rãsãrí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. rãsár, rãstãlmãcésc, imperf. 3 sg. rãstãlmãceá;
2 sg. rãsári, imperf. 3 sg. rãsãreá; conj. conj. prez. 3 sg. ºi pl. rãstãlmãceáscã
prez. 3 sg. ºi pl. rãsárã rãstí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. rãstésc,
rãsãrít s. n., pl. rãsãríturi imperf. 3 sg. rãsteá; conj. prez. 3 sg. ºi
rãscoálã s. f., g.-d. art. rãscoálei; pl. pl. rãsteáscã
rãscoále rãstímp s. n., pl. rãstímpuri
rãscrúce s. f., g.-d. art. rãscrúcii; pl. rãstoácã s. f., g.-d. art. rãstoácei; pl.
rãscrúci rãstoáce
rãsculá vb., ind. prez. 1 sg. rãscól, 3 sg. rãstocí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl.
ºi pl. rãscoálã rãstocésc, imperf. 3 sg. rãstoceá; conj.
rãscumpãrá vb., ind. prez. 1 sg. prez. 3 sg. ºi pl. rãstoceáscã
rãscúmpãr, 3 sg. ºi pl. rãscúmpãrã rãsúflet s. n. (sil. -flet), pl. rãsúflete
rãscumpãráre s. f., g.-d. art. rãscum- rãsúnet s. n., pl. rãsúnete
pãrärii; pl. rãscumpãräri rãsúrã s. f., g.-d. art. rãsúrii; pl.
rãsfäþ s. n., pl. rãsfäþuri rãsúri
rãsfr÷nge vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. rãsuréi s. m. pl., art. rãsuréii
r rãºchiá 322
rãºchiá vb. (sil. -chi-a), ind. prez. 1 sg. rãzeºíe s. f., art. rãzeºía, g.-d. art. rãzeºíei;
rãºchiéz, 3 sg. ºi pl. rãºchiázã, 1 pl. (proprietãþi) pl. rãzeºíi, art. rãzeºíile
rãºchiém (sil. -chi-em); conj. prez. 3 sg. rãzléþ adj. m., pl. rãzléþi; f. sg. rãzleáþã,
ºi pl. rãºchiéze; ger. rãºchiínd (sil. pl. rãzléþe
-chi-ind) rãzleþí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl.
rãºchirá vb., ind. prez. 1 sg. rãºchiréz/ rãzleþésc, imperf. 3 sg. rãzleþeá; conj.
rãºchír, 3 sg. ºi pl. rãºchireázã /rãºchírã prez. 3 sg. ºi pl. rãzleþeáscã
rãºchitór s. n., pl. rãºchitoáre rãzlóg s. m., pl. rãzlógi
rãºínã s. f., g.-d. art. rãºínii; pl. rãºíni rãzmeríþã s. f., g.-d. art. rãzmeríþei; pl.
rãºinós adj. m., pl. rãºinóºi; f. sg. rãzmeríþe
rãºinoásã, pl. rãºinoáse rãzní vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. rãznésc,
rãºluí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. imperf. 3 sg. rãzneá; conj. prez. 3 sg.
rãºluiésc, imperf. 3 sg. rãºluiá; conj. ºi pl. rãzneáscã
prez. 3 sg. ºi pl. rãºluiáscã rãzór s. n., pl. rãzoáre
rãºpãluí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. rãzorí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl.
rãºpãluiésc, imperf. 3 sg. rãºpãluiá; rãzorésc, imperf. 3 sg. rãzoreá; conj.
conj. prez. 3 sg. ºi pl. rãºpãluiáscã prez. 3 sg. ºi pl. rãzoreáscã
rãtéz s. n., pl. rãtéze rãzúº s. n., pl. rãzuºúri
rãu adj. m., pl. rãi; f. sg. rea, pl. réle rãzvrãtí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl.
rãu s. n., pl. réle rãzvrãtésc, imperf. 3 sg. rãzvrãteá; conj.
rãvẠs. n., pl. rãváºe prez. 3 sg. ºi pl. rãzvrãteáscã
rãvãºí vb., ind. prez. l sg. ºi 3 pl. r÷cã s. f., g.-d. art. r÷cii
rãvãºésc, imperf. 3 sg. rãvãºeá; conj. râcâí vb., ind. ºi conj. prez. 3 sg. ºi pl.
prez. 3 sg. ºi pl. rãvãºeáscã r÷câie, imperf. 3 sg. râcâiá
rãzbáte vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. râmá vb., ind. prez. 3 sg. ºi pl. r÷mã
rãzbát, 1 pl. rãzbátem; part. rãzbãtút r÷mã s. f., g.-d. art. r÷mei; pl. r÷me
rãzbí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. rãzbésc, râmãtór s. m., pl. râmãtóri
imperf. 3 sg. rãzbeá; conj. prez. 3 sg. râmleán s. m., pl. râmléni
ºi pl. rãzbeáscã r÷mnic s. n., pl. r÷mnice
rãzbói s. n., pl. rãzboáie r÷nã s. f.
rãzboíre s. f., g.-d. art. rãzboírii; pl. r÷ncã s. f., g.-d. art. r÷ncii; pl. rânci
rãzboíri r÷nced adj. m., pl. r÷ncezi; f. sg.
rãzbubuí vb., ind. ºi conj. prez. 3 sg. r÷ncedã, pl. r÷ncede
rãzbúbuie, imperf. 3 sg. rãzbubuiá rânchezá vb., ind. prez. 3 sg. ºi pl.
rãzbuná vb., ind. prez. 1 sg. rãzbún, râncheázã
3 sg. ºi pl. rãzbúnã; conj. prez. 3 sg. ºi rândẠs. m., pl. rândáºi
pl. rãzbúne rândunícã s. f., g.-d. art. rândunícii; pl.
rãzbuníc s. m., pl. rãzbuníci rânduníci
rãzbunícã s. f., g.-d. art. rãzbunícii; pl. râní vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. rânésc,
rãzbuníci imperf. 3 sg. râneá; conj. prez. 3 sg. ºi
rãzéº s. m., pl. rãzéºi pl. râneáscã
323 rebél r
rântẠs. n., pl. rântáºuri reacþioná vb. (sil. re-ac-þi-o-), ind. prez.
r÷nzã s. f., g.-d. art. r÷nzei; pl. r÷nze 1 sg. reacþionéz, 3 sg. ºi pl. reacþioneázã
r÷pã s.f., g.-d. art. r÷pei /r÷pii; pl. r÷pe reacþionár adj. m. (sil. re-ac-þi-o-), pl.
/râpi reacþionári; f. sg. reacþionárã, pl.
râs (mamifer, pasãre) s. m., pl. râºi reacþionáre
râs (acþiune) s. n., pl. r÷suri reacþiúne (pol., fiz.) s. f. (sil. re-ac-); pl.
r÷ºcov s. m., pl. r÷ºcovi reacþiúni
râºní vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. râºnésc, reál adj. m., pl. reáli; f. sg. reálã, pl.
imperf. 3 sg. râºneá; conj. prez. 3 sg. reále
ºi pl. râºneáscã reál (monedã) s. m., pl. reáli
rât s. n., pl. r÷turi reál (realitate) s. n.
râtán s. m., pl. râtáni realísm s. n. (sil. re-a-)
râu s. n., art. r÷ul; pl. r÷uri realíst adj. m., s. m. (sil. re-a-), pl.
râurá vb. (sil. râ-u-), ind. prez. 3 sg. realíºti; f. sg. realístã, pl. realíste
râureázã realitáte s. f. (sil. re-a-), g.-d. art.
r÷vnã s. f., g.-d. art. r÷vnei; pl. r÷vne realitäþii; (situaþii, fapte, lucruri) pl.
râvní vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. realitäþi
râvnésc, imperf. 3 sg. râvneá; conj. realizá vb. (sil. re-a-), ind. prez. 1 sg.
prez. 3 sg. ºi pl. râvneáscã realizéz, 3 sg. ºi pl. realizeázã
reabilitá vb. (sil. re-a-), ind. prez. 1 sg. realizánt adj. m. (sil. -re-a-), pl. reali-
reabilitéz, 3 sg. ºi pl. reabiliteázã; conj. zánþi; f. sg. realizántã, pl. realizánte
prez. 3 sg. ºi pl. reabilitéze realizatór adj. m. (sil. re-a-), pl.
rea-credínþã s. f., art. reáua-credínþã, realizatóri; f. sg. ºi pl. realizatoáre
g.-d. art. rélei-crédinþe realménte adv. (sil. re-al-)
reactánt s. m. (sil. re-ac-), pl. reactánþi reanimá vb. (sil. re-a-), ind. prez. 1 sg.
reactánþã s. f. (sil. re-ac-), g.-d. art. reaním /reaniméz, 3 sg. ºi pl. reanímã/
reactánþei; pl. reactánþe reanimeázã
reactív adj. m., s. m. (sil. re-ac-), pl. reaºezáre s. f. (sil. re-a-), pl. reaºezäri
reactívi; f. sg. reactívã, pl. reactíve reávãn adj. m., pl. réveni; f. sg. reávãnã,
reactivá vb. (sil. re-ac-), ind. prez. 1 sg. pl. révene
reactivéz, 3 sg. ºi pl. reactiveázã rea-voínþã s. f., art. reáua-voínþã, g.-d.
reactivitáte s. f. (sil. re-ac-), g.-d. art. art. rélei-voínþe
reactivitäþii; pl. reactivitäþii reázem s. n., pl. reázeme
reactór s. n. (sil. re-ac-), pl. reactoáre rebarbatív adj. m., pl. rebarbatívi; f. sg.
reactualizá vb. (sil. re-ac-tu-a-), ind. rebarbatívã, pl. rebarbatíve
prez. 1 sg. reactualizéz, 3 sg. ºi pl. rebéc s. n., pl. rebécuri
reactualizeázã; conj. prez. 3 sg. ºi pl. rebegí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl.
reactualizéze rebegésc, imperf. 3 sg. rebegeá; conj.
reácþie s. f. (sil. re-ac-þi-e), art. reácþia prez. 3 sg. ºi pl. rebegeáscã
(sil. -þi-a), g.-d. art. reácþiei; pl. reácþii, rebél adj. m., s. m., pl. rebéli; f. sg.
art. reácþiile (sil. -þi-i-) rebélã, pl. rebéle
r rebeliúne 324
rebeliúne s. f. (sil. -li-u-), g.-d. art. recesiúne s. f. (sil. -si-u-), g.-d. art.
rebeliúnii; pl. rebeliúni recesiúnii; pl. recesiúni
rebórd s. n., pl. rebórduri recesív adj. m., pl. recesívi; f. sg.
rébus s. n., pl. rébusuri recesívã, pl. recesíve
rebút s. n., pl. rebúturi rechín s. m., pl. rechíni
rebutá vb., ind. prez. 1 sg. rebutéz, 3 sg. rechizitóriu s. n. [-riu pron. -rìu], art.
ºi pl. rebuteázã rechizitóriul; pl. rechizitórii, art. rechi-
rec s. n., pl. récuri zitóriile (sil. -ri-i-)
recalcitránt adj. m. (sil. -trant), pl. recal- rechizíþie s. f. (sil. -þi-e), art. rechizíþia
citránþi; f. sg. recalcitrántã, pl. recalcitránte (sil. -þi-a), g.-d. art. rechizíþiei; pl.
recalculáre s. f., pl. recalculäri rechizíþii, art. rechizíþiile (sil. -þi-i-)
recapituláre s. f., g.-d. art. recapitulärii; recidívã s. f., g.-d. art. recidívei; pl.
pl. recapituläri recidíve
réce adj. m., f. réce; pl. m. ºi f. reci recidivíst adj. m., s. m., pl. recidivíºti;
recensãm÷nt s. n., pl. recensãm÷nturi/ f. sg. recidivístã, pl. recidivíste
recensãminte recíf s. n., pl. recífe
recént adj. m., pl. recénþi; f. sg. recéntã, recipiént s. n. (sil. -pi-ent), pl. recipiénte
pl. recénte recipísã s. f., g.-d. art. recipísei; pl.
recenzá vb., ind. prez. 1 sg. recenzéz, recipíse
3 sg. ºi pl. recenzeázã recipróc adj. m. (sil. -proc), pl. recipróci;
recenzént s. m., pl. recenzénþi f. sg. reciprócã, pl. recipróce
recenzéntã s. f., g.-d. art. recenzéntei; pl. recitá vb., ind. prez. 1 sg. recít, 3 sg. ºi
recenzénte pl. recítã; conj. prez. 3 sg. ºi pl. recíte
recénzie s. f. (sil. -zi-e), art. recénzia (sil. recitál s. n., pl. recitáluri
-zi-a), g.-d. art. recénziei; pl. recénzii; art. recitatív s. n., pl. recitatíve
recénziile (sil. -zi-i-) reclamá vb. (sil. -cla-), ind. prez. 1 sg.
recenzór s. m., pl. recenzóri reclám, 3 sg. ºi pl. reclámã
receptá vb., ind. prez. 1 sg. receptéz, reclamánt s. m. (sil. -cla-), pl. reclamánþi
3 sg. ºi pl. recepteázã reclamántã s. f. (sil. -cla-), pl. reclamánte
receptácul s. n., pl. receptácule reclamáþie s. f. (sil. -cla, -þi-e), art. re-
receptív adj. m., pl. receptívi; f. sg. clamáþia (sil. -þi-a), g.-d. art. reclamá-
receptívã, pl. receptíve þiei; pl. reclamáþii, art. reclamáþiile (sil.
receptór adj. m., pl. receptóri; f. sg. ºi -þi-i-)
pl. receptoáre reclámã s. f. (sil. -cla-), g.-d. art.
receptór (fiziol.) s. m., pl. receptóri reclámei; pl. recláme
receptór (tehn.) s. n., pl. receptoáre reclasá vb. (sil. -cla-), ind. prez. 1 sg.
recépþie s. f. (sil. -þi-e), art. recépþia (sil. reclaséz, 3 sg. ºi pl. reclaseázã
-þi-a), g.-d. art. recépþiei; pl. recépþii, art. recluziúne s. f. (sil. -clu-zi-u-), g.-d. art.
recépþiile (sil. -þi-i-) recluziúnii; pl. recluziúni
recepþioná vb. (sil. -þi-o-), ind. prez. recoácere s. f., g.-d. art. recoácerii; pl.
1 sg. recepþionéz, 3 sg. ºi pl. recepþioneázã recoáceri
325 redá r
recoltá vb., ind. prez. 1 sg. recoltéz, 3 sg. recrutá vb. (sil. -cru-), ind. prez. 1 sg.
ºi pl. recolteázã recrutéz, 3 sg. ºi pl. recruteázã
recóltã s. f., g.-d. art. recóltei; pl. recólte rect s. n., pl. récturi
recomandá vb., ind. prez. 1 sg. rectificá vb., ind. prez. 1 sg. rectífic,
recománd, 3 sg. ºi pl. recomándã 3 sg. ºi pl. rectíficã
recomandábil adj. m., pl. recoman- rectificábil adj. m., pl. rectificábili; f. sg.
dábili; f. sg. recomandábilã, pl. reco- rectificábilã, pl. rectificábile
mandábile rectilíniu adj. m. [-niu pron. -nìu], f.
recomandát adj. m., pl. recomandáþi; rectilínie (sil. -ni-e); pl. m. ºi f. rectilínii
f. sg. recomandátã, pl. recomandáte récto s. n.
recomandáþie s.f. (sil. -þi-e), art. réctor s. m., pl. réctori
recomandáþia (sil. -þi-a), g.-d. art. rectorát s. n., pl. rectoráte
recomandáþiei; pl. recomandáþii, art. rectríce s. f., g.-d. art. rectrícei; pl.
recomandáþiile (sil. -þi-i-) rectríce
recombináre s. f., pl. recombinäri recþiúne s. f. (sil. -þi-u-), g.-d. art.
recompensá vb., ind. prez. 1 sg. recþiúnii; pl. recþiúni
recompenséz, 3 sg. ºi pl. recompenseázã recúl s. n., pl. recúluri
recompénsã s. f., g.-d. art. recompénsei; reculégere s. f., pl. reculégeri
pl. recompénse recunoºtínþã s. f., pl. recunoºtínþe
reconciliére s. f., pl. reconciliéri recuperá vb., ind. prez. 1 sg. recuperéz,
recondiþioná vb. (sil. -þi-o-), ind. prez. 3 sg. ºi pl. recupereázã
1 sg. recondiþionéz, 3 sg. ºi pl. recon- recuperábil adj. m., pl. recuperábili;
diþioneázã; conj. prez. 3 sg. ºi pl. f. sg. recuperábilã, pl. recuperábile
recondiþionéze recuperáre s. f., g.-d. art. recuperärii; pl.
reconfortá vb., ind. prez. 1 sg. recuperäri
reconfortéz, 3 sg. ºi pl. reconforteázã recurént (care revine) adj. m., (per-
reconsiderá vb., ind. prez. 1 sg. soanã care face recurs) s. m., pl.
reconsíder, 3 sg. ºi pl. reconsíderã recurénþi; f. sg. recuréntã, pl. recurénte
reconversiúne s. f., g.-d. art. recon- recurénþã s. f., g.-d. art. recurénþei; pl.
versiúnii recurénþe
recórd s. n., pl. recórduri recúrs s. n., pl. recúrsuri
recordmán s. m., pl. recordmáni recuzá vb., ind. prez. 1 sg. recúz, 3 sg.
recordmánã s. f., g.-d. art. recordmánei; ºi pl. recúzã; conj. prez. 3 sg. ºi pl.
pl. recordmáne recúze
recreatív adj. m. (sil. -cre-a-), pl. recuzát adj. m., s. m., pl. recuzáþi; f. sg.
recreatívi; f. sg. recreatívã, pl. recreatíve recuzátã, pl. recuzáte
recristalizáre s. f. (sil. -cris-), pl. recuzítã s. f., pl. recuzíte
recristalizäri recviém s. n. (sil. -vi-em), pl. recviémuri
recrudescénþã s. f. (sil. -cru-), g.-d. art. redá vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. redáu,
recrudescénþei; pl. recrudescénþe imperf. 3 sg. redá; conj. prez. 3 sg. ºi
recrút s. m. (sil. -crut), pl. recrúþi pl. redeá
r redactá 326
redactá vb., ind. prez. 1 sg. redactéz, reféc s. n., pl. refécuri
3 sg. ºi pl. redacteázã refecá vb., ind. prez. 1 sg. reféc, 3 sg. ºi
redáctor s. m., pl. redáctori pl. refécã
redácþie s. f. (sil. -þi-e), art. redácþia (sil. referát s. n., pl. referáte
-þi-a), g.-d. art. redácþiei; pl. redácþii, art. referendár s. m., pl. referendári
redácþiile (sil. -þi-i-) referéndum s. n., pl. referéndumuri
redán s. n., pl. redáne referént s. m., pl. referénþi
redevénþã s. f., g.-d. art. redevénþei; pl. referéntã s. f., pl. referénte
redevénþe referénþã s. f., pl. referénþe
redingótã s. f., pl. redingóte referí vb., ind. prez. 1 sg. refér, 3 sg. ºi
rédiu s. n. [-diu. pron. -dìu], art. rédiul; pl. reférã, imperf. 3 sg. refereá; conj.
pl. rédiuri prez. 3 sg. ºi pl. refére
redresá vb. (sil. -dre-), ind. prez. 1 sg. referínþã s. f., g.-d. art. referínþei; pl.
redreséz, 3 sg. ºi pl. redreseázã referínþe
redresór adj. m. (sil. -dre-), pl. redresóri; referitór adj. m., pl. referitóri; f. sg. ºi
f. sg. ºi pl. redresoáre pl. referitoáre
reducãtór s. m., pl. reducãtóri reflectá vb. (sil. -flec-), (a gândi) ind.
redúcere s. f., pl. redúceri prez. 1 sg. reflectéz, 3 sg. ºi pl. reflecteázã,
reductíbil adj. m., pl. reductíbili ; f. sg. (a rãsfrânge, a oglindi) ind. prez. 3 sg.
reductíbilã, pl. reductíbile ºi pl. refléctã
reductibilitáte s. f., g.-d. art. reduc- reflectánt adj. m. (sil. -flec-), pl.
tibilitäþii; pl. reductibilitäþi reflectánþi; f. sg. reflectántã, pl. reflectánte
reductór adj m., pl. reductóri; f. sg. ºi reflectáre s. f. (sil. -flec-), g.-d. art.
pl. reductoáre reflectärii; pl. reflectäri
reductór (chim.) s. m., pl. reductóri reflectãtór adj. m. (sil. -flec-), pl.
reductór (tehn.) s. n., pl. reductoáre reflectãtóri; f. sg. ºi pl. reflectãtoáre
redúcþie (tehn.) s. f. (sil. -þi-e), art. reflectór s. n. (sil. -flec-), pl. reflectoáre
redúcþia (sil. -þi-a), g.-d. art. redúcþiei; pl. reflectorizánt adj. m. (sil. -flec-), pl.
redúcþii, art. redúcþiile (sil. -þi-i-) reflectorizánþi; f. sg. reflectorizántã, pl.
reducþionál adj. m. (sil. -þi-o-), pl. reflectorizánte
reducþionáli; f. sg. reducþionálã, pl. reflécþie s. f. (sil. -flec-þi-e), art. reflécþia
reducþionále (sil. -þi-a), g.-d. art. reflécþiei; pl. reflécþii,
redundánþã s. f., g.-d. art. redundánþei; art. reflécþiile (sil. -þi-i-)
pl. redundánþe refléx adj. m. (sil. -flex), pl. reflécºi; f. sg.
reduplicá vb. (sil. -pli-), ind. prez. 1 sg. refléxã, pl. refléxe
redúplic, 3 sg. ºi pl. redúplicã refléx s. n. (sil. -flex), pl. refléxe
redutábil adj. m., pl. redutábili; f. sg. refléxie s. f. (sil. -fle-xi-e), art. refléxia
redutábilã, pl. redutábile (sil. -xi-a), g.-d. art. refléxiei; pl. refléxii,
redútã s. f., pl. redúte art. refléxiile (sil. -xi-i-)
reeducá vb., ind. prez. 1 sg. reedúc, reflexív adj. m. (sil. -fle-), pl. reflexívi;
3 sg. ºi pl. reedúcã f. sg. reflexívã, pl. reflexíve
327 regizoáre r
reflexivitáte s. f. (sil. -fle-), g.-d. art. refuzá vb., ind. prez. 1 sg. refúz, 3 sg.
reflexivitäþii ºi pl. refúzã
reflúx s. n. (sil. -flux), pl. reflúxuri regál adj. m., pl. regáli; f. sg. regálã, pl.
reformá vb., ind. prez. 1 sg. reforméz, regále
3 sg. ºi pl. reformeázã regál (ospãþ bogat, dulãpior) s. n., pl.
reformáre s. f., pl. reformäri regále
reformatór adj. m., s. m., pl. refor- regálã s. f., g.-d. art. regálei; pl. regále
matóri; f. sg. ºi pl. reformatoáre regalísm s. n.
refórmã s. f., pl. refórme regalitáte s. f., g.-d. art. regalitäþii; pl.
reformísm s. n. regalitäþi
reformíst adj. m., s. m., pl. reformíºti; regát s. n., pl. regáte
f. sg. reformístã, pl. reformíste regátã s. f., pl. regáte
refractá vb. (sil. -frac-), ind. prez. 3 sg. regãþeán s. m., pl. regãþéni
refráctã/refracteázã regãþeánã s. f., g.-d. art. regãþénei; pl.
refractár adj. m. (sil. -frac-), pl. regãþéne
refractári; f. sg. refractárã, pl. refractáre rége s. m., pl. regi
refractométru s. n. (sil. -frac-, -tru), art. regenerá vb., ind. prez. 1 sg. regeneréz,
refractométrul; pl. refractométre 3 sg. ºi pl. regenereázã
refrácþie s. f. (sil. -frac-þi-e), art. refrácþia regeneráre s. f., pl. regeneräri
(sil. -þi-a), g.-d. art. refrácþiei; pl. refrácþii, regeneratór s. n., pl. regeneratoáre
art. refrácþiile (sil. -þi-i-) regént s. m., adj. m., pl. regénþi; f. sg.
refrén s. n. (sil. -fren), pl. refréne regéntã, pl. regénte
refrigerá vb. (sil. -fri-), ind. prez. 1 sg. regénþã s. f., g.-d. art. regénþei; pl. regénþe
refrigeréz, 3 sg. ºi pl. refrigereázã regicíd s. n., pl. regicíduri
refrigerént adj. m. (sil. -fri-), pl. regíe s. f., art. regía, g.-d. art. regíei; pl.
refrigerénþi; f. sg. refrigeréntã, pl. regíi, art. regíile
refrigerénte regím s. n., pl. regímuri
refringént adj. m. (sil. -frin-), pl. regimént s. n., pl. regiménte
refringénþi; f. sg. refringéntã, pl. regionál adj. m. (sil. -gi-o-), pl. regionáli;
refringénte f. sg. regionálã, pl. regionále
refugiá vb. (sil. -gi-a), ind. prez. 1 sg. regionalísm s. n. (sil. -gi-o-), (lingv.) pl.
refugiéz, 3 sg. ºi pl. refugiázã, 1 pl. regionalísme
refugiém (sil. -gi-em); conj. prez. 3 sg. registratúrã s. f., g.-d. art. registratúrii;
ºi pl. refugiéze; ger. refugiínd (sil. pl. registratúri
-gi-ind) regístru s. n., art. regístrul; pl. regístre
refúgiu s. n. [-giu pron. -gìu], art. regiúne s. f. (sil. -gi-u-), g.-d. art.
refúgiul; pl. refúgii, art. refúgiile (sil. regiúnii; pl. regiúni
-gi-i-) regizá vb., ind. prez. 1 sg.regizéz, 3 sg.
refulá vb., ind. prez. 1 sg. refuléz, 3 sg. ºi pl. regizeázã
ºi pl. refuleázã regizoáre s. f., g.-d. art. regizoárei; pl.
refúz s. n., pl. refúzuri regizoáre
r regizór 328
regizór s. m., pl. regizóri reiterá vb. (sil. re-i-), ind. prez. 1 sg.
reglá vb. (sil. -gla), ind. prez. 1 sg. reiteréz, 3 sg. ºi pl. reitereázã
regléz, 3 sg. ºi pl. regleázã reînturná vb., ind. prez. 1 sg. reîntórn,
reglementá vb. (sil. -gle-), ind. prez. 3 sg. ºi pl. reîntoárnã
1 sg. reglementéz, 3 sg. ºi pl. reglementeázã rejánsã s. f., g.-d. art. rejánsei; pl.
reglementár adj. m. (sil. -gle-), pl. rejánse
reglementári; f. sg. reglementárã, pl. relansá vb., ind. prez. 1 sg. relanséz,
reglementáre 3 sg. ºi pl. relanseázã
regn s. n., pl. régnuri relẠs. n., pl. reláºuri
regrés s. n. (sil. -gres), pl. regrése relatá vb., ind. prez. 1 sg. relatéz, 3 sg.
regresá vb. (sil. -gre-), ind. prez. 1 sg. ºi pl. relateázã
regreséz, 3 sg. ºi pl. regreseázã relatatív adj. m., pl. relatatívi; f. sg.
regresiúne s. f. (sil. -gre-si-u-), g.-d. art. relatatívã, pl. relatatíve
regresiúnii; pl. regresiúni relatív adj. m., pl. relatívi; f. sg. relatívã,
regresív adj. m. (sil. -gre-), pl. regresívi; pl. relatíve
f. sg. regresívã, pl. regresíve relativísm s. n.
regrét s. n. (sil. -gret-), pl. regréte relativitáte s. f., g.-d. art. relativitäþii
regretá vb. (sil. -gre-), ind. prez. 1 sg. reláþie s. f. (sil. -þi-e), art. reláþia (sil.
regrét, 3 sg. ºi pl. regrétã -þi-a), g.-d. art. reláþiei; pl. reláþii, art.
regretábil adj. m. (sil. -gre-), pl. reláþiile (sil. -þi-i-)
regretábili; f. sg. regretábilã, pl. relaxá vb., ind. prez. 1 sg. relaxéz, 3 sg.
regretábile ºi pl. relaxeázã
regretát s. m., adj. m., pl. regretáþi; f. sg. relaxáre s. f., g.-d. art. relaxärii; pl.
regretátã, pl. regretáte relaxäri
regulamént s. n., pl. regulaménte reléu s. n., art. reléul; pl. relée
regulamentár adj. m., pl. regulamentári; relevá vb., ind. prez. 1 sg. relév, 3 sg.
f. sg. regulamentárã, pl. regulamentáre ºi pl. relévã; conj. prez. 3 sg. ºi pl.
regularitáte s. f., g.-d. art. regularitäþii; reléve
(situaþii) pl. regularitäþi relevánt adj. m., pl. relevánþi; f. sg.
regularizá vb., ind. prez. 1 sg. relevántã, pl. relevánte
regularizéz, 3 sg. ºi pl. regularizeázã relevéu s. n., art. relevéul; pl. relevée/
regulatór adj. m., pl. regulatóri; f. sg. ºi relevéuri
pl. regulatoáre relíct adj. n., s. n., f. relíctã; pl. n. ºi f.
regulatór s. n., pl. regulatoáre relícte
régulã s. f., g.-d. art. régulii; pl. réguli relicváriu s. n. [-riu pron. -rìu], art.
reiat adj. m., pl. reiáþi; f. sg. reiátã, pl. relicváriul; pl. relicvárii, art. relicváriile
reiáte (sil. -ri-i-)
reificáre s. f. (sil. re-i-), g.-d. art. relícvã s. f., g.-d. art. relícvei; pl. relícve
reificärii; pl. reificäri reliéf s. n. (sil. -li-ef), pl. reliéfuri
reintegrá vb. (sil. -gra), ind. prez. 1 sg. reliefá vb. (sil. -li-e-), ind. prez. 1 sg.
reintegréz, 3 sg. ºi pl. reintegreázã relieféz, 3 sg. ºi pl. reliefeázã
329 renová r
relígie s. f. (sil. -gi-e), art. relígia (sil. conj. prez. 3 sg. ºi pl. remítã; ger.
-gi-a), g.-d. art. relígiei; pl. relígii, art. remiþ÷nd; part. remís
relígiile (sil. -gi-i-) remitént s. m., pl. remiténþi
religiozitáte s. f. (sil. -gi-o-), g.-d. art. remitént adj. m., pl. remiténþi; f. sg.
religiozitäþii remiténtã, pl. remiténte
relón s. n. remízã s. f., g.-d. art. remízei; pl. remíze
reluctánþã s. f., g.-d. art. reluctánþei; pl. remontá vb., ind. prez. 1 sg. remontéz,
reluctánþe 3 sg. ºi pl. remonteázã
remaiá vb. (sil. -ia), ind. prez. 1 sg. remóntã s. f., pl. remónte
remaiéz, 3 sg. ºi pl. remaiázã, 1 pl. remorcá vb., ind. prez. 1 sg. remorchéz,
remaiém (sil. -iem); conj. prez. 3 sg. ºi 3 sg. ºi pl. remorcheázã
pl. remaiéze; ger. remaínd; part. remaiát remórcã s. f., g.-d. art. remórcii; pl.
remanénþã s. f., g.-d. art. remanénþei; pl. remórci
remanénþe remorchér s. n., pl. remorchére
remaniá vb. (sil. -ni-a), ind. prez. 1 sg. remunerá vb., ind. prez. 1 sg.
remaniéz, 3 sg. ºi pl. remaniázã, 1 pl. remuneréz, 3 sg. ºi pl. remunereázã
remaniém (sil. -ni-em); conj. prez. 3 sg. remuneratóriu adj. m. [-riu pron.
ºi pl. remaniéze; ger. remaniínd (sil. -rìu], f. remuneratórie (sil. -ri-e); pl. m.
-ni-ind) ºi f. remuneratórii
remarcá vb., ind. prez. 1 sg. remárc, remuneráþie s. f. (sil. -þi-e), art.
3 sg. ºi pl. remárcã remuneráþia (sil. -þi-a), g.-d. art.
remarcábil adj. m., pl. remarcábili; f. sg. remuneráþiei; pl. remuneráþii, art.
remarcábilã, pl. remarcábile remuneráþiile (sil. -þi-i-)
remárcã s. f., g.-d. art. remárcei; pl. remuºcáre s. f., pl. remuºcäri
remárce ren s. m., pl. reni
remediá vb. (sil. -di-a), ind. prez. 1 sg. renál adj. m., pl. renáli; f. sg. renálã, pl.
remediéz, 3 sg. ºi pl. remediázã, 1 pl. renále
remediém (sil. -di-em); conj. prez. 3 sg. renáºtere s. f., pl. renáºteri
ºi pl. remediéze; ger. remediínd (sil. renegá vb., ind. prez. 1 sg. renég, 3 sg.
-di-ind) ºi pl. reneágã
remediábil adj. m. (sil. -di-a-), pl. renegát adj. m., s. m., pl. renegáþi; f. sg.
remediábili; f. sg. remediábilã, pl. renegátã, pl. renegáte
remediábile renét s. n., adj. n., pl. renéte
remédiu s. n. [-diu pron. -dìu], art. renghi s. n., pl. rénghiuri
remédiul; pl. remédii, art. remédiile (sil. renglótã s. f., pl. renglóte
-di-i-) renifórm adj. m., pl. renifórmi; f. sg.
rememorá vb., ind. prez. 1 sg. renifórmã, pl. renifórme
rememoréz, 3 sg. ºi pl. rememoreázã réniu (chim.) s. n. [-niu pron. -nìu ],
reminiscénþã s. f., g.-d. art. remi- art. réniul; simb. Re
niscénþei; pl. reminiscénþe renová vb., ind. prez. 1 sg. renovéz,
remíte vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. remít; 3 sg. ºi pl. renoveázã
r rentá 330
rentá vb., ind. prez. 3 sg. renteázã repercutá vb., ind. prez. 3 sg.
rentábil adj. m., pl. rentábili; f. sg. repercuteázã; conj. prez. 3 sg. ºi pl.
rentábilã, pl. rentábile repercutéze
rentabilitáte s. f., g.-d. art. rentabilitäþii; repertóriu s. n. [-riu pron. -rìu], art.
pl. rentabilitäþi repertóriul; pl. repertórii, art. repertóriile
réntã s. f., g.-d. art. réntei; pl. rénte (sil. -ri-i-)
rentiér s. m. (sil. -ti-er), pl. rentiéri repetitoáre s. f., g.-d. art. repetitoárei,
rentiérã s. f. (sil. -ti-e-), g.-d. art. pl. repetitoáre
rentiérei; pl. rentiére repetitór (persoanã) s. m., pl. repe-
renúme s. n. titóri
renunþá vb., ind. prez. 1 sg. renúnþ, repetitór (salã) s. n., pl. repetitoáre
3 sg. ºi pl. renúnþã repetíþie s. f. (sil. -þi-e), art. repetíþia (sil.
reostát s. n. (sil. re-; mf. -stat), pl. reostáte -þi-a), g.-d. art. repetíþiei, pl. repetíþii, art.
reotropísm s. n. (sil. re-o-tro-), pl. repetíþiile (sil. -þi-i-)
reotropísme repezíº s. n., pl. repezíºuri
repaginá vb., ind. prez. 1 sg. repaginéz, repicá vb., ind. prez. 1 sg. repichéz, 3 sg.
3 sg. ºi pl. repagineázã ºi pl. repicheázã
repará vb., ind. prez. 1 sg. repár, 3 sg. repicáre s. f., g.-d. art. repicärii, pl.
ºi pl. repárã repicäri
repartíþie s. f. (sil. -þi-e), art. repartíþia replicá vb. (sil. -pli-), ind. prez. 1 sg.
(sil. -þi-a), g.-d. art. repartíþiei; pl. réplic, 3 sg. ºi pl. réplicã
repartíþii, art. repartíþiile (sil. -þi-i-) réplicã s. f. (sil. -pli-), g.-d. art. réplicii,
repartizá vb., ind. prez. 1 sg. repartizéz, pl. réplici
3 sg. ºi pl. repartizeázã repopulá vb., ind. prez. 1 sg. repopuléz,
repatriá vb. (sil. -tri-a), ind. prez. 1 sg. 3 sg. ºi pl. repopuleázã
repatriéz, 3 sg. ºi pl. repatriázã, 1 pl. repórt s. n., pl. repórturi
repatriém (sil. -tri-em); conj. prez. 3 sg. reportáj s. n., pl. reportáje
ºi pl. repatriéze; ger. repatriínd (sil. repórter s. m., pl. repórteri
-tri-ind) reprehensiúne s. f. (sil. -pre-, -si-u-),
repáus s. n. (sil. -pa-us), pl. repáusuri g.-d. art. reprehensiúnii, pl. reprehensiúni
répede adj. m., f. répede; pl. m. ºi f. represálii s. f. pl. (sil. -pre-), art.
répezi represáliile (sil. -li-i-)
répede adv. represíbil adj. m. (sil. -pre-), pl.
répede (insectã) s. f., pl. répezi represíbili; f. sg. represíbilã, pl. represíbile
repént adj. m., pl. repénþi; f. sg. repéntã, represiúne s. f. (sil. -pre-); pl. represiúni
pl. repénte represív adj. m. (sil. -pre-), pl. represívi;
repér s. n., pl. repére f. sg. represívã, pl. represíve
reperá vb., ind. prez. 1 sg. reperéz, 3 sg. reprezentánt s. m. (sil. -pre-), pl.
ºi pl. repereázã reprezentánþi
repercusiúne s. f. (sil. -si-u-), g.-d. art. reprezentántã s. f. (sil. -pre-), pl.
repercusiúnii; pl. repercusiúni reprezentánte
331 respirá r
reprezentánþã s. f. (sil. -pre-), g.-d. art. repugná vb., ind. prez. 3 sg. repúgnã
reprezentánþei, pl. reprezentánþe repugnánt adj. m., pl. repugnánþi; f. sg.
reprezentáre s. f. (sil. -pre-); pl. repugnántã, pl. repugnánte
reprezentäri repúlsie s. f. (sil. -si-e), art. repúlsia (sil.
reprezentatív adj. m. (sil. -pre-), pl. -si-a), g.-d. art. repúlsiei; pl. repúlsii, art.
reprezentatívi; f. sg. reprezentatívã, pl. repúlsiile (sil. -si-i-)
reprezentatíve repurtá vb., ind. prez. 1 sg. repurtéz,
reprezentáþie s. f. (sil. -pre-, -þi-e), art. 3 sg. ºi pl. repurteázã
reprezentáþia (sil. -þi-a), g.-d. art. reputát adj. m., pl. reputáþi; f. sg.
reprezentáþiei; pl. reprezentáþii, art. reputátã, pl. reputáte
reprezentáþiile (sil. -þi-i-) reputáþie s. f. (sil. -þi-e), art. reputáþia
reprimá vb. (sil. -pri-), ind. prez. 1 sg. (sil. -þi-a), g.-d. art. reputáþiei; pl.
reprím, 3 sg. ºi pl. reprímã reputáþii, art. reputáþiile (sil. -þi-i-)
reprízã s. f. (sil. -pri-), g.-d. art. reprízei; resác s. n., pl. resácuri
pl. repríze resciziúne s. f. (sil. -zi-u-; mf. -sci-), g.-d.
reprobá vb. (sil. -pro-), ind. prez. 1 sg. art. resciziúnii; pl. resciziúni
reprób, 3 sg. ºi pl. repróbã resemná vb., ind. prez. 1 sg. resemnéz,
reprobábil adj. m. (sil. -pro-), pl. 3 sg. ºi pl. resemneázã
reprobábili; f. sg. reprobábilã, pl. resentimént s. n., pl. resentiménte
reprobábile resimþãm÷nt s. n., pl. resimþãmínte
reproducãtór adj. m., s. m. (sil. -pro-), resimþí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl.
pl. reproducãtóri; f. sg. ºi pl. repro- resímt; conj. prez. 3 sg. ºi pl. resímtã
ducãtoáre resórbþie s. f. (sil. mf. -sorb-); pl. resórbþii
reprodúcere s. f. (sil. -pro-); pl. resórt (sector) s. n., pl. resoárte
reprodúceri resórt (arc) s. n., pl. resórturi
reprodúcþie s. f. (sil. -pro-); pl. respéct s. n. (pl. respecte în expresia
reprodúcþii respectele mele)
reprofilá vb. (sil. -pro-), ind. prez. 1 sg. respectá vb., ind. prez. 1 sg. respéct,
reprofiléz, 3 sg. ºi pl. reprofileázã 3 sg. ºi pl. respéctã, perf. s. 1 sg. respectái
repróº s. n. (sil. -proº), pl. repróºuri respectábil adj. m., pl. respectábili; f. sg.
reproºá vb. (sil. -pro-), ind. prez. 1 sg. respectábilã, pl. respectábile
reproºéz, 3 sg. ºi pl. reproºeázã, 1 pl. respectív adj. m., pl. respectívi; f. sg.
reproºäm; conj. prez. 3 sg. ºi pl. reproºéze; respectívã, pl. respectíve
ger. reproº÷nd respectuós adj. m. (sil. -tu-os), pl.
reptílã s. f., g.-d. art. reptílei; pl. reptíle respectuóºi; f. sg. respectuoásã, pl.
repúblicã s. f. (sil. -bli-), g.-d. art. respectuoáse
repúblicii; pl. repúblici respínge vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl.
repudiá vb. (sil. -di-a), ind. prez. 1 sg. respíng, 1 pl. respíngem, perf. s. 1 sg.
repudiéz, 3 sg. ºi pl. repudiázã, 1 pl. respinséi, 1 pl. respínserãm; part. respíns
repudiém (sil. -di-em); conj. prez. 3 sg. ºi respirá vb. (sil. mf. -spi-), ind. prez.
pl. repudiéze; ger. repudiínd (sil. -di-ind) 1 sg. respír, 3 sg. ºi pl. respírã
r respiratór 332
respiratór /respiratóriu adj. m. (sil. restrícþia (sil. -þi-a), g.-d. art. restrícþiei;
mf. -spi-) [-riu pron. -rìu], pl. respira- pl. restrícþii, art. restrícþiile (sil. -þi-i-)
tóri /respiratórii; f. sg. respiratoáre / restríºte s. f., g.-d. art. restríºtii; pl.
respiratórie (sil. -ri-e), pl. respiratoáre / restríºti
respiratórii restructurá vb. (sil. mf. -struc-), ind.
respiráþie s. f. (sil. -þi-e; mf. -spi-), art. prez. 1 sg. restructuréz, 3 sg. ºi pl.
respiráþia (sil. -þi-a), g.-d. art. respiráþiei; restructureázã
pl. respiráþii, art. respiráþiile (sil. -þi-i-) resurécþie s. f. (sil. -þi-e), art. resurécþia
responsábil adj. m., s. m., pl. (sil. -þi-a), g.-d. art. resurécþiei; pl.
responsábili; f. sg. responsábilã, pl. resurécþii, art. resurécþiile (sil. -þi-i-)
responsábile resúrsã s. f., pl. resúrse
responsabilitáte s. f., g.-d. art. resuscitá vb., ind. prez. 1 sg. resuscitéz,
responsabilitäþii; pl. responsabilitäþi 3 sg. ºi pl. resusciteázã
rest s. n., (rãmãºiþe) pl. résturi réºcã s. f., g.-d. art. réºcei; pl. réºce
restánt adj. m., pl. restánþi; f. sg. reºedínþã s. f., pl. reºedínþe
restántã, pl. restánte reºóu s. n., art. reºóul; pl. reºóuri
restánþã s. f., g.-d. art. restánþei; pl. retasúrã s. f., g.-d. art. retasúrii; pl.
restánþe retasúri
restaurá vb. (sil. mf. -sta-), ind. prez. reténþie s. f. (sil. -þi-e), art. reténþia (sil.
1 sg. restauréz, 3 sg. ºi pl. restaureázã; -þi-a), g.-d. art. reténþiei; pl. reténþii, art.
conj. prez. 3 sg. ºi pl. restauréze reténþiite (sil. -þi-i-)
restauránt s. n. (sil. mf. -sta-), pl. retevéi s. n., pl. retevéie
restauránte retezá vb., ind. prez. 1 sg. retéz, 3 sg. ºi
restauratoáre s. f. (sil. mf. -sta-), g.-d. pl. reteázã
art. restauratoárei; pl. restauratoáre reticént adj. m., pl. reticénþi; f. sg.
restauratór s. m. (sil. mf. -sta-), pl. reticéntã, pl. reticénte
restauratóri reticénþã s. f., g.-d. art. reticénþei; pl.
restauráþie s. f. (sil. -þi-e ; mf. -sta-), art. reticénþe
restauráþia (sil. -þi-a), g.-d. art. retícul s. n., pl. retícule
restauráþiei; pl. restauráþii, art. reticulár adj. m., pl. reticulári; f. sg.
restauráþiile (sil. -þi-i-) reticulárã, pl. retículáre
restéu s. n., art. restéul; pl. restéie reticulát adj. m., pl. reticuláþi; f. sg.
restituí vb. (sil. mf. -sti-), ind. ºi conj. reticulátã, pl. reticuláte
prez. 1 ºi 2 sg. restítui, 3 sg. ºi pl. reticulínã s. f., g.-d. art. reticulínei
restítuie, imperf. 3 sg. restituiá retínã s. f., g.-d. art. retínei; pl. retíne
restitúþie s. f. (sil. -þi-e; mf. -sti-), art. retinián adj. m. (sil. -ni-an), pl. retiniéni
restitúþia (sil. -þi-a), g.-d. art. restitúþiei; (sil. -ni-eni); f. sg. retiniánã, pl. retiniéne
pl. restitúþii, art. restitúþiile (sil. -þi-i-) rétor s. m., pl. rétori
restrictív adj. m. (sil. mf. -stric-), pl. retóric adj. m., pl. retórici; f. sg. retóricã,
restrictívi; f. sg. restrictívã, pl. restrictíve pl. retórice
restrícþie s. f. (sil. -þi-e; mf. -stric-), art. retóricã s. f., g.-d. art. retóricii
333 reverbér r
retorísm s. n. reþétã s. f., pl. reþéte
retórtã s. f., g.-d. art. retórtei; pl. retórte reumatísm s. n. (sil. re-u-), pl. reu-
retractá vb. (sil. -trac-), ind. prez. 1 sg. matísme
retractéz, 3 sg. ºi pl. retracteázã reumatologíe s. f. (sil. re-u-), art.
retractíl adj. m. (sil. -trac-), pl. retractíli; reumatología, g.-d. reumatologíi, art.
f. sg. retractílã, pl. retractíle reumatologíei
retransmísie s. f. (sil. -si-e; mf. -trans-), reúmã s. f., g.-d. art. reúmei, pl. reúme
art. retransmísia (sil. -si-a), g.-d. art. reuniúne s. f. (sil. re-u-); pl. reuniúni
retransmísiei; pl. retransmísii, art. reuºí vb. (sil. re-u-), ind. prez. 1 sg. ºi
retransmísiile (sil. -si-i-) 3 pl. reuºésc, imperf. 3 sg. reuºeá; conj.
retratá vb. (sil. -tra-), ind. prez. 1 sg. prez. 3 sg. ºi pl. reuºeáscã; ger. reuºínd
retratéz, 3 sg. ºi pl. retrateázã reuºítã s. f. (sil. re-u-), pl. reuºíte
retribuí vb. (sil. -tri-), ind. ºi conj. prez. revalorificá vb., ind. prez. 1 sg.
1 ºi 2 sg. retríbui, 3 sg. ºi pl. retríbuie, revalorífic, 3 sg. ºi pl. revaloríficã
imperf. 3 sg. retribuiá revanºá vb., ind. prez. 1 sg. revanºéz,
retribuíre s. f. (sil. -tri-), g.-d. art. 3 sg. ºi pl. revanºeázã, 1 pl. revanºäm;
retribuírii; pl. retribuíri conj. prez. 3 sg. ºi pl. revanºéze; ger.
retribúþie s. f. (sil. -tri-, -þi-e), art. revanº÷nd
retribúþia (sil. -þi-a), g.-d. art. retribúþiei; revanºárd adj. m., s. m., pl. revanºárzi;
pl. retribúþii, art. retribúþiile (sil. -þi-i-) f. sg. revanºárdã, pl. revanºárde
retrocedá vb. (sil. -tro-), ind. prez. 1 sg. revánºã s. f., g.-d. art. revánºei; pl.
retrocedéz, 3 sg. ºi pl. retrocedéazã revánºe
retrográd adj. m. (sil. -tro-grad), pl. revãrsát s. n.
retrográzi; f. sg. retrográdã, pl. retrográde revelá vb., ind. prez. 1 sg. reveléz, 3 sg.
retrogradá vb. (sil. -tro-gra-), ind. prez. ºi pl. reveleázã
1 sg. retrogradéz, 3 sg. ºi pl. retrogradeázã revelatór adj. m., pl. revelatóri; f. sg. ºi
retrogresiúne s. f. (sil. -si-u-), pl. pl. revelatoáre
retrogresiúni reveláþie s. f. (sil. -þi-e), art. reveláþia (sil.
retrospectív adj. m. (sil. mf. -spec-), pl. -þi-a), g.-d. art. reveláþiei; pl. reveláþii, art.
retrospectívi; f. sg. retrospectívã, pl. reveláþiile (sil. -þi-i-)
retrospectíve revelión s. n. (sil. -li-on), pl. revelioáne
retroversiúne s. f. (sil. -tro-); pl. revendicá vb., ind. prez. 1 sg. revéndic,
retroversiúni 3 sg. ºi pl. revéndicã
retrovizór s. n. (sil. -tro-), pl. retrovizoáre revendicáre s. f., g.-d. art. revendicärii;
retúr s. n., pl. retúruri pl. revendicäri
retúº s. n., pl. retúºuri revendicatív adj. m., pl. revendicatívi;
retuºá vb., ind. prez. 1 sg. retuºéz, 3 sg. f. sg. revendicatívã, pl. revendicatíve
ºi pl. retuºeázã, 1 pl. retuºäm; conj. prez. reveneálã s. f., g.-d. art. revenélii; pl.
3 sg. ºi pl. retuºéze; ger. retuº÷nd revenéli
reþeá s. f., art. reþeáua, g.-d. art. reþélei; revér s. n., pl. revére
pl. reþéle reverbér s. n., pl. reverbére
r reverberá 334
reverberá vb., ind. prez. 1 sg. reverberéz, revolút adj. m., pl. revolúþi; f. sg.
3 sg. ºi pl. reverbereázã revolútã, pl. revolúte
reverberáþie s. f. (sil. -þi-e), art. revolúþie s. f. (sil. -þi-e), art. revolúþia
reverberáþia (sil. -þi-a), g.-d. art. (sil. -þi-a), g.-d. art. revolúþiei; pl.
reverberáþiei; pl. reverberáþii, art. revolúþii, art. revolúþiile (sil. -þi-i-)
reverberáþiile (sil. -þi-i-) revoluþioná vb. (sil. -þi-o-), ind. prez.
reverénd s. m., pl. reverénzi 1 sg. revoluþionéz, 3 sg. ºi pl. revo-
reveréndã s. f., g.-d. art. reveréndei; pl. luþioneázã
reverénde revoluþionár adj. m., s. m. (sil. -þi-o-),
reverénþã s. f., g.-d. art. reverénþei; pl. pl. revoluþionári; f. sg. revoluþionárã, pl.
reverénþe revoluþionáre
reverenþiós adj. m. (sil. -þi-os), pl. revolvér s. n., pl. revolvére
reverenþióºi; f. sg. reverenþioásã, pl. revuístic adj. m., pl. revuístici; f. sg.
reverenþioáse revuísticã, pl. revuístice
reveríe s. f., art. revería, g.-d. art. revúlsie s. f. (sil. -si-e), art. revúlsia (sil.
reveríei; pl. reveríi, art. reveríile -si-a), g.-d. art. revúlsiei; pl. revúlsii, art.
revérs s. n., pl. revérsuri revúlsiile (sil. -si-i-)
reversíbil adj. m., pl. reversíbili; f. sg. revulsív adj. m., pl. revulsívi; f. sg.
reversíbilã, pl. reversíbile revulsívã, pl. revulsíve
reversiúne s. f., pl. reversiúni rezécþie s. f. (sil. -þi-e), art. rezécþia (sil.
revirimént s. n., pl. reviriménte -þi-a), g.-d. art. rezécþiei; pl. rezécþii, art.
revístã s. f., pl. revíste rezécþiile (sil. -þi-i-)
reviviscénþã s. f., g.-d. art. reviviscénþei rezédã s. f., g.-d. art. rezédei; pl. rezéde
revízie s. f. (sil. -zi-e), art. revízia (sil. rezervát adj. m., pl. rezerváþi; f. sg.
-zi-a), g.-d. art. revíziei; pl. revízii, art. rezervátã, pl. rezerváte
revíziile (sil. -zi-i) rezerváþie s. f. (sil. -þi-e), art. rezerváþia
revizionísm s. n. (sil. -zi-o-) (sil. -þi-a), g.-d. art. rezerváþiei; pl.
revizoáre s. f., g.-d. art. revizoárei; pl. rezerváþii, art. rezerváþiile (sil. -þi-i-)
revizoáre rezérvã s. f., g.-d. art. rezérvei; pl.
revizór s. m., pl. revizóri rezérve
revizuí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. rezervíst s. m., pl. rezervíºti
revizuiésc, imperf. 3 sg. revizuiá; conj. rezervór s. n., pl. rezervoáre
prez. 3 sg. ºi pl. revizuiáscã rezidá vb., ind. prez. 3 sg. rezídã
revocá vb., ind. prez. 1 sg. revóc, 3 sg. rezidént s. m., adj. m., pl. rezidénþi;
ºi pl. revócã f. sg. rezidéntã, pl. rezidénte
revocáre s. f., g.-d. art. revocärii; pl. rezidénþã s. f., g.-d. art. rezidénþei; pl.
revocäri rezidénþe
revoltá vb., ind. prez. 1 sg. revólt, 3 sg. reziduál adj. m. (sil. -du-al), pl.
ºi pl. revóltã; conj. prez. 3 sg. ºi pl. reziduáli; f. sg. reziduálã, pl. reziduále
revólte rezíduu s. n. (sil. -du-u), art. rezíduul;
revóltã s. f., g.-d. art. revóltei; pl. revólte pl. rezíduuri
335 rigurozitáte r
reziliá vb. (sil. -li-a), ind. prez. 1 sg. ribonucleázã s. f. (sil. -cle-a-), g.-d. art.
reziliéz, 3 sg. ºi pl. reziliázã, 1 pl. reziliém ribonucleázei
(sil. -li-em); conj. prez. 3 sg. ºi pl. ribonucléic adj. m. (sil. -cle-), pl.
reziliéze; ger. reziliínd (sil. -li-ind) ribonucléici
reziliénþã s. f. (sil. -li-en-), g.-d. art. ribózã s. f., g.-d. art. ribózei
reziliénþei ribozóm s. m., pl. ribozómi
rezináj s. n., pl. rezináje ricaná vb., ind. prez. 1 sg. ricanéz, 3 sg.
rezistá vb., ind. prez. 1 sg. rezíst, 3 sg. ºi pl. ricaneázã
ºi pl. rezístã ricín s. m., pl. ricíni
rezisténþã s. f., g.-d. art. rezisténþei; pl. ricoºá vb., ind. prez. 3 sg. ºi pl.
rezisténþe ricoºeázã; conj. prez. 3 sg. ºi pl. ricoºéze;
rezistivitáte s. f., g.-d. art. rezistivitäþii; ger. ricoº÷nd
pl. rezistivitäþi ricoºéu s. n., art. ricoºéul; pl. ricoºéuri
rezistór s. n., pl. rezistoáre/rezistóri rícºã s. f., art. rícºa, g.-d. art. rícºei; pl.
rezítã s. f., pl. rezíte rícºe
rezitól s. m., pl. rezitóli ríctus s. n., pl. ríctusuri
rezól s. m., pl. rezóli rid s. n., pl. ríduri
rezolút adj. m., pl. rezolúþi; f. sg. ridicáta s. f. art.
rezolútã, pl. rezolúte ridicãtúrã s. f., g.-d. art. ridicãtúrii; pl.
rezolúþie s. f. (sil. -þi-e), art. rezolúþia ridicãtúri
(sil. -þi-a), g.-d. art. rezolúþiei; pl. rezolúþii, ridícol adj. m., pl. ridícoli; f. sg. ridícolã,
art. rezolúþiile (sil. -þi-i-) pl. ridícole
rezolvá vb., ind. prez. 1 rezólv, 3 sg. ºi ridiculizá vb., ind. prez. 1 sg.
pl. rezólvã ridiculizéz, 3 sg. ºi pl. ridiculizeázã
rezón s. n., pl. rezoáne rígã s. m., g.-d. art. rígãi; pl. rigi
rezonábil adj. m., pl. rezonábili; f. sg. rigíd adj. m., pl. rigízi; f. sg. rigídã, pl.
rezonábilã, pl. rezonábile rigíde
rezonánþã s. f., g.-d. art. rezonánþei; pl. rigiditáte s. f., g.-d. art. rigiditäþii; pl.
rezonánþe rigiditäþi
rezonatór s. n., pl. rezonatoáre ríglã s. f. (sil. -glã), g.-d. art. ríglei; pl.
rezorcínã s. f., g.-d. art. rezorcínei rígle
rezultá vb., ind. prez. 3 sg. ºi pl. rezúltã; riglétã s. f. (sil. -gle-), pl. rigléte
conj. prez. 3 sg. ºi pl. rezúlte rigoáre s. f., g.-d. art. rigórii; pl.
rezultántã s. f., pl. rezultánte rigóri
rezumá vb., ind. prez. 1 sg. rezúm, 3 sg. rigólã s. f., g.-d. art. rigólei; pl. rigóle
ºi pl. rezúmã; conj. prez. 3 sg. ºi pl. rigorísm s. n., pl. rigorísme
rezúme rigoríst s. m., adj. m., pl. rigoríºti; f. sg.
rezumát s. n., pl. rezumáte rigorístã, pl. rigoríste
rhytón s. n. [rhy- pron. ri-] rigurós adj. m., pl. riguróºi; f. sg.
riboflavínã s. f. (sil. -fla-), g.-d. art. riguroásã, pl. riguroáse
riboflavínei rigurozitáte s. f., g.-d. art. rigurozitäþii
r rihtuí 336
rihtuí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. riþ s.n., pl. ríþuri
rihtuiésc, imperf. 3 sg. rihtuiá; conj. rivál s. m., pl. riváli
prez. 3 sg. ºi pl. rihtuiáscã riválã s. f., g.-d. art. riválei; pl. rivále
rimá vb., ind. prez. 1 sg. riméz, 3 sg. ºi rivalitáte s. f., g.-d. art. rivalitäþii; pl.
pl. rimeázã rivalitäþi
rímã s. f., g.-d. art. rímei; pl. ríme rivalizá vb., ind. prez. 1 sg. rivalizéz,
rimél s. n., pl. riméluri 3 sg. ºi pl. rivalizeázã
ring s. n., pl. rínguri riverán adj. m., pl. riveráni; f. sg.
riníchi s. m., pl. riníchi riveránã, pl. riveráne
rinítã s. f., pl. riníte riviérã s. f. (sil. -vi-e-), g.-d. art. riviérei;
rinocér s. m., pl. rinocéri pl. riviére
rinoplastíe s. f. (sil. -plas-);pl. rinoplastíi riz s. n., pl. rízuri
riolít s. n. (sil. ri-o-), pl. riolíte rizeáfcã s. f., g.-d. art. rizeáfcei; pl.
ripícol adj. m., pl. ripícoli; f. sg. ripícolã, rizeáfce
pl. ripícole rizíc s. n., pl. rizícuri
ripostá vb., ind. prez. 1 sg. ripostéz, rizicultúrã s. f., pl. rizicultúri
3 sg. ºi pl. riposteázã rizodérmã s. f., pl. rizodérme
ripóstã s. f., pl. ripóste rizoíd s. m., pl. rizoízi
rips s. n., pl. rípsuri rizóm s. m., pl. rizómi
risc s. n., pl. ríscuri rizopód s. n., pl. rizopóde
riscá vb., ind. prez. 1 sg. risc, 3 sg. ºi rizosférã s. f. (sil. mf. -sfe-), g.-d. art.
pl. ríscã, 2 sg. riºti; conj. prez. 3 sg. ºi rizosférei
pl. ríºte; imper. 2 sg. ríscã! roábã s. f., g.-d. art. roábei; pl. roábe
riscánt adj. m., pl. riscánþi; f. sg. roátã (cerc) s. f., g.-d. art. róþii; pl. roþi
riscántã, pl. riscánte (în expr. ºi roáte)
rístic s. n. roátã (unitate militarã) s. f., g.-d. art.
rit s. n., pl. ríturi roátei; pl. roáte
ritidóm s. n., pl. ritidómuri rob s. m., pl. robi
ritm s. n., pl. rítmuri robáci /robáce adj. m., pl. robáci; f. sg.
ritmá vb., ind. prez. 1 sg. ritméz, 3 sg. ºi pl. robáce
ºi pl. ritmeázã robánc s. n., pl. robáncuri
rítmic adj. m., pl. rítmici; f. sg. rítmicã, róbã s. f., g.-d. art. róbei; pl. róbe
pl. rítmice robí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. robésc,
rítmicã s. f., g.-d. art. rítmicii imperf. 3 sg. robeá; conj. prez. 3 sg. ºi
ritmicitáte s. f., g.-d. art. ritmicitäþii; pl. pl. robeáscã
ritmicitäþi robíe s. f., art. robía, g.-d. art. robíei; pl.
ritornélã s. f., g.-d. art. ritornélei; pl. robíi, art. robíile
ritornéle robót s. m., pl. robóþi
rituál adj. m. (sil. -tu-al), pl. rituáli; robótã s. f.
f. sg. rituálã, pl. rituále robúst adj. m., pl. robúºti; f. sg. robústã,
rituál s. n. (sil. -tu-al), pl. rituáluri pl. robúste
337 romboidál r
rocádã s. f., g.-d. art. rocádei; pl. rocáde román s. m. (persoanã), adj. m., pl.
rocambolésc adj. m., f. rocamboléscã; románi; f. sg. románã, g.-d. art. románei,
pl. m. ºi f. rocamboléºti pl. románe
rócã s. f., g.-d. art. rócii; pl. roci román (operã literarã) s. n., pl. románe
rococó s. n., adj. invar. romanciér s. m. (sil. -ci-er), pl. romanciéri
rod s. n., pl. roáde romanciérã s. f. (sil. -ci-e-), g.-d. art.
rodá vb., ind. prez. 1 sg. rodéz, 3 sg. ºi romanciérei; pl. romanciére
pl. rodeázã romanésc adj. m., f. romanéscã; pl. m.
rodáj s. n., pl. rodáje ºi f. romanéºti
rodán s. n., pl. rodáne románic adj. m., pl. románici; f. sg.
rodanhídric adj. m. (sil. -dric; mf. rod-) románicã, pl. románice
ródie s. f. (sil. -di-e), art. ródia (sil. romanísticã s. f., g.-d. art. romanísticii
-di-a), g.-d. art. ródiei; pl. ródii, art. romanitáte s. f., g.-d. art. romanitäþii
ródiile (sil. -di-i-) romaníþã s. f., g.-d. art. romaníþei; pl.
ródinã s. f., g.-d. art. ródinii; pl. ródine romaníþe
ródiu (arbust) s. m. [-diu pron. -dìu], romanizá vb., ind. prez. 1 sg. roma-
art. ródiul; pl. ródii, art. ródiii (sil. -di-ii) nizéz, 3 sg. ºi pl. romanizeázã
ródiu (element chimic) s. n. [-diu romántic adj. m., s. m., pl. romántici;
pron. -dìu], art. ródiul; simb. Rh f. sg. románticã, pl. romántice
ródnic adj. m., pl. ródnici; f. sg. ródnicã, romantísm s. n., (atitudini) pl. ro-
pl. ródnice mantísme
rododendrón s. m., pl. rododendróni romanþá vb., ind. prez. 1 sg. romanþéz,
rodopsínã s. f., g.-d. art. rodopsínei 3 sg. ºi pl. romanþeázã
rogatórie adj. f. (sil. -ri-e), pl. rogatórii románþã s. f., g.-d. art. románþei; pl.
rogóz s. n., pl. rogózuri románþe
rohátcã s. f., g.-d. art. rohätcii; pl. romanþiós adj. m. (sil. -þi-os), pl.
rohätci/rohátce romanþióºi; f. sg. romanþioásã, pl.
roi (roire) s. m., pl. roi, art. roii romanþioáse
roi (grup) s. n., pl. róiuri rom÷n s. m., adj. m., pl. rom÷ni; f. sg.
roí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. roiésc, rom÷nã, pl. rom÷ne
imperf. 3 sg. roiá; conj. prez. 3 sg. ºi românésc adj. m., f. româneáscã; pl. m.
pl. roiáscã ºi f. românéºti
roib adj. m., pl. roibi; f. sg. roáibã, pl. românísm s. n., (cuvinte) pl. româ-
roáibe nísme
róibã s. f., g.-d. art. róibei; pl. róibe romb s. n., pl. rómburi
rol s. n., pl. róluri romboédru s. n. (sil. -dru), art.
rolán s. n. romboédrul; pl. romboédre
rólã s. f., g.-d. art. rólei; pl. róle romboíd adj. m., pl. romboízi; f. sg.
rom (persoanã) s. m., pl. romi romboídã, pl. romboíde
rom (bãuturã) s. n., (porþii) pl. romboidál adj. m. (sil. -bo-i-), pl. rombo-
rómuri idáli; f. sg. romboidálã, pl. romboidále
r rond 338
rond s. n., pl. rónduri rototécã s. f., g.-d. art. rototécii; pl. rototéci
róndã adj. f., pl. rónde rotúlã s. f., g.-d. art rotúlei; pl. rotúle
rondél s. n., pl. rondéluri rotulián adj. m. (sil. -li-an-), pl.
rondélã s. f., g.-d. art. rondélei; pl. rondéle rotuliéni; f. sg. rotuliánã, pl. rotuliéne
rondó (muz.) s. n., art. rondóul; pl. róuã s. f., g.-d. art. róuãi
rondóuri rovínã s. f., g.-d. art. rovínei; pl. rovíne
rondóu s. n., art. rondóul; pl. rondóuri rozacée s. f., pl. rozacée
röntgen/roentgen s. m. [pron. germ. rozálb adj. m. (sil. mf. roz-), pl. rozálbi;
rönt-ghen], pl. röntgeni/roentgeni; simb. r f. sg. rozálbã, pl. rozálbe
röntgenterapíe/roentgenterapíe s. f. Rozálii s. pr. f. pl., art. Rozáliile (sil. -li-i-)
[pron. germ. rönt-ghen-], art. rózã s. f., g.-d. art rózei; pl. róze
röntgenterapía/roentgenterapía, g.-d. rozeólã s. f. (sil. -ze-o-), g.-d. art. rozeólei;
röntgenterapíi/roentgenterapíi, art. pl. rozeóle
röntgenterapíei/roentgenterapíei rozétã s. f., pl. rozéte
rópot s. n., pl. rópote rozmarín s. m., pl. rozmaríni
rósbif s. n., pl. rósbifuri rubaiát s. n. (sil. -ba-iat), pl. rubaiáte
rost s. n., pl. rósturi rubáto adv., s. n.
rostí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. rostésc, rubelít s. n., pl. rubelíte
imperf. 3 sg. rosteá; conj. prez. 3 sg. ºi rubeólã s. f. (sil. -be-o-), g.-d. art.
pl. rosteáscã rubeólei; pl. rubeóle
rostuí vb., ind. prez. 1 sg. ºi. 3 pl. rubiá s. f. (sil. -bia), art. rubiáua, g.-d.
rostuiésc, imperf. 3 sg. rostuiá; conj. art. rubiélei; pl. rubiéle
prez. 3 sg. ºi pl. rostuiáscã rubicónd adj. m., pl. rubicónzi; f. sg.
róºcov s. m., pl. róºcovi rubicóndã, pl. rubicónde
roºiór adj. m. (sil. -ºi-or), pl. roºióri; rubídiu s. n. [diu pron. -dìu], art.
f. sg. roºioárã, pl. roºioáre rubídiul; simb. Rb
roºiór (mil.) s. m. (sil. -ºi-or), pl. roºióri rubín s. n., pl. rubíne
roºtéi s. n., pl. roºtéie rubiníu adj. m., f. rubiníe; pl. m. ºi f.
rotacísm s. n., (cazuri) pl. rotacísme rubiníi
rotatív adj. m., pl. rotatívi; f. sg. rúblã s. f. (sil. -blã), g.-d. art. rúblei; pl.
rotatívã, pl. rotatíve rúble
rotáþie s. f. (sil. -þi-e), art. rotáþia (sil. rúbricã s. f. (sil. -bri-), g.-d. art. rúbricii;
-þi-a), g.-d. art. rotáþiei; pl. rotáþii, art. pl. rúbrici
rotáþiile (sil. -þi-i-) rúcsac s. n., pl. rúcsacuri
rotí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. rotésc, rudár s. m., pl. rudári
imperf. 3 sg. roteá; conj. prez. 3 sg. ºi rúdã s. f., g.-d. art. rúdei; pl. rúde
pl. roteáscã rudimént s. n., pl. rudiménte
rotoféi adj. m., pl. rotoféi; f. sg. ºi pl. rudimentár adj. m., pl. rudimentári;
rotoféie f. sg. rudimentárã, pl. rudimentáre
rotóndã s. f., g.-d. art. rotóndei; pl. rotónde rudimentarísm s. n.
rotór s. n., pl. rotoáre rúfã s. f., g.-d. art. rúfei; pl. rúfe
339 rumoáre r
rufãríe s. f., art. rufãría, g.-d. rufãríi, rujeolós s. m., adj. m., pl. rujeolóºi; f. sg.
art. rufãríei rujeoloásã, pl. rujeoloáse
rufós adj. m., pl. rufóºi; f. sg. rufoásã, rulá vb., ind. prez. 1 sg. ruléz, 3 sg. ºi
pl. rufoáse pl. ruleázã
rug (plantã) s. m., pl. rugi ruládã s. f., g.-d. art. ruládei; pl. ruláde
rug (grãmadã de lemne) s. n., pl. rúguri ruláj s. n., pl. ruláje
rugá vb., ind. prez. 1 sg. rog, 3 sg. ºi rulánt adj. m., pl. rulánþi; f. sg. rulántã,
pl. roágã pl. rulánte
rúgã s. f., g.-d. art. rúgii; pl. rugi ruláre s. f., g.-d. art. rulärii; pl. ruläri
rugãciúne s. f., g.-d. art. rugãciúnii; pl. rulétã s. f., pl. ruléte
rugãciúni rulíu s. n., art. rulíul; pl. rulíuri
rugãmínte s. f., g.-d. art. rugãmínþii; pl. rulmént s. m., pl. rulménþi
rugãmínþi rulmentíst s. m., pl. rulmentíºti
rúgbi s. n. rulmentístã s. f., g.-d. art. rulmentístei,
rúgbist s. m., pl. rúgbiºti pl. rulmentíste
rugbístic adj. m., pl. rugbístici; f. sg. rulótã s. f., pl. rulóte
rugbísticã, pl. rugbístice rulóu s. n., art. rulóul; pl. rulóuri
rugínã s. f., g.-d. art. rugínii; pl. rugíni rum÷n (iobag) s. m., pl. rum÷ni
ruginí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. rumâníe (iobãgie) s. f., art. rumânía,
ruginésc, imperf. 3 sg. rugineá; conj. g.-d. rumâníi, art. rumâníei
prez. 3 sg. ºi pl. rugineáscã rúmbã s. f., g.-d. art. rúmbei; pl. rúmbe
ruginitúrã s. f., g.-d. art. ruginitúrii; pl. rumegá vb., ind. prez. 1 sg. rúmeg, 3 sg.
ruginitúri ºi pl. rúmegã
ruginíu adj. m., f. ruginíe; pl. m. ºi f. ruginíi rumegãtór adj. m., pl. rumegãtóri; f. sg.
rugozitáte s. f., g.-d. art. rugozitäþii; ºi pl. rumegãtoáre
(asperitãþi) pl. rugozitäþi rumegãtúrã s. f., g.-d. art. rumegãtúrii;
ruiná vb. (sil. ru-i-), ind. prez. 1 sg. pl. rumegãtúri
ruinéz, 3 sg. ruineázã; conj. prez. 3 sg. rumegúº s. n.
ºi pl. ruinéze rúmen adj. m., pl. rúmeni; f. sg. rúmenã,
ruináre s. f. (sil. ru-i-), g.-d. art. pl. rúmene
ruinärii; pl. ruinäri rúmen s. n., pl. rúmene
ruínã s. f., g.-d. art. ruínei; pl. ruíne rumení vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl.
ruinãtór adj. m. (sil. ru-i-), pl. ruinãtóri; rumenésc, imperf. 3 sg. rumeneá; conj.
f. sg. ºi pl. ruinãtoáre prez. 3 sg. ºi pl. rumeneáscã
ruj s. n., pl. rújuri rumeníu adj. m., f. rumeníe; pl. m. ºi f.
rujá vb., ind. prez. 1 sg. rujéz, 3 sg. ºi rumeníi
pl. rujeázã ruminá vb. ind. prez. 3 sg. ºi pl.
ruján adj. m., pl. rujáni; f. sg. rujánã, rumineázã
pl. rujáne ruminál adj. m., pl. rumináli; f. sg.
rujeólã s. f. (sil. -je-o-), g.-d. art. rujeólei; ruminálã, pl. ruminále
pl. rujeóle rumoáre s. f., g.-d. art. rumórii, pl. rumóri
r runc 340
runc s. n., pl. rúncuri rusofíl adj. m., s. m., pl. rusofíli; f. sg.
rúndã s. f., g.-d. art. rúndei; pl. rúnde rusofílã, pl. rusofíle
rúne s. f. pl. rusofilíe s. f., g.-d. art. rusofilíei
runologíe s. f., art. runología, g.-d. rusofób adj. m., s. m., pl. rusofóbi; f. sg.
runologíi, art. runologíei rusofóbã, pl. rusofóbe
rúpe vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. rup, rusofobíe s. f., g.-d. art. rusofobíei
perf. s. 1 sg. rupséi, 1 pl. rúpserãm; part. rusofón adj. m., s. m., pl. rusofóni; f. sg.
rupt rusofónã, pl. rusofóne
rupelián adj. m. (sil. -li-an), pl. rusofoníe s. f., g.-d. art. rusofoníei
rupeliéni (sil. -li-eni); f. sg. rupeliánã, pl. rústic adj. m., pl. rústici; f. sg. rústicã,
rupeliéne pl. rústice
rupéstru adj. m., pl. rupéºtri; f. sg. rusticizá vb., ind. prez. 1 sg. rusticizéz,
rupéstrã, pl. rupéstre 3 sg. ºi pl. rusticizeázã
rupícol adj. m., pl. rupícoli; f. sg. rustificá vb., ind. prez. 1 sg. rustífic,
rupícolã, pl. rupícole 3 sg. ºi pl. rustíficã
rúpie s. f. (sil. -pi-e), art. rúpia (sil. rustificáre s. f., g.-d. art. rustificärii
-pi-a), g.-d. art. rúpiei; pl. rúpii, art. rustificát adj. m., pl. rustificáþi; f. sg.
rúpiile (sil. -pi-i-) rustificátã, pl. rustificáte
ruptór s. n., pl. ruptoáre ruºfét s. n., pl. ruºféturi
rurál adj. m., pl. ruráli; f. sg. rurálã, pl. ruºiná vb., ind. prez. 1 sg. ruºinéz, 3 sg.
rurále ºi pl. ruºineázã
ruralizá vb., ind. prez. 1 sg. ruralizéz, ruºíne s. f., g.-d. art. ruºínii; pl. ruºíni
3 sg. ºi pl. ruralizeázã ruºinós adj. m., pl. ruºinóºi; f. sg.
rus s. m., adj. m., pl. ruºi; f. sg. rúsã, ruºinoásã, pl. ruºinoáse
pl. rúse rútã s. f., pl. rúte
rusálcã s. f., g.-d. art. rusálcei; pl. rusálce ruteán s. m., adj. m., pl. ruténi; f. sg.
rusálie s. f. (sil. -li-e), art. rusália (sil. ruteánã, g.-d. art. ruténei, pl. ruténe
-li-a), g.-d. art. rusáliei; pl. rusálii, art. ruteáncã s. f., g.-d. art. ruténcei; pl.
rusáliile (sil. -li-i-) ruténce
rúsã (limba) s. f., g.-d. art. rúsei ruténiu s. n. [-niu pron. -nìu], art.
ruscúþã s. f., g.-d. art. ruscúþei; pl. ruscúþe ruténiul; simb. Ru
rusésc adj. m., f. ruseáscã; pl. m. ºi f. ruséºti rutiér adj. m. (sil. -ti-er), pl. rutiéri; f. sg.
ruséºte adv. rutiérã, pl. rutiére
rusificá vb., ind. prez. 1 sg. rusífic, 3 sg. rutieríst s. m. (sil. -ti-e-), pl. rutieríºti
ºi pl. rusíficã rutiná vb., ind. prez. 1 sg. rutinéz, 3 sg.
rusificáre s. f., g.-d. art. rudificärii ºi pl. rutineázã
rusíst s. m., pl. rusíºti rutinár adj. m., s. m., pl. rutinári; f. sg.
rusístã s. f., pl. rusíste rutinárã, pl. rutináre
rusísticã s. f., g.-d. art. rusísticii rutinát adj. m., pl. rutináþi; f. sg.
rusoáicã s. f., g.-d. art. rusoáicei; pl. rutinátã, pl. rutináte
rusoáice rutínã s. f., g.-d. art. rutínei
CUPRINS
341

sabát s. n., pl. sabáturi


s art. sacrilégiul; pl. sacrilégii, art.
sabórd s. n., pl. sabórduri sacrilégiile (sil. -gi-i-)
sabordáj s. n., pl. sabordáje sacrosánct adj. m. (sil. -cro-), pl.
sabót s. m., pl. sabóþi sacrosáncþi; f. sg. sacrosánctã, pl.
sabotá vb., ind. prez. 1 sg. sabotéz, 3 sg. sacrosáncte
ºi pl. saboteázã sácru adj. m. (sil. -cru), pl. sacri; f. sg.
sabotáj s. n., pl. sabotáje sácrã, pl. sácre
sabrér s. m. (sil. -brer), pl. sabréri sácrum s. n. (sil. -crum)
sac s. m., pl. saci sacúlã s. f., g.-d. art. sacúlei; pl. sacúle
sacá s. f., art. sacáua, g.-d. art. sacálei; sadeá adj. invar.
pl. sacále sádic adj. m., pl. sádici; f. sg. sádicã, pl.
sacadát adj. m., pl. sacadáþi; f. sg. sádice
sacadátã, pl. sacadáte sadísm s. n., pl. sadísme
sacagíu s. m., art. sacagíul; pl. sacagíi, safír s. n., pl. safíre
art. sacagíii sága s. f. invar.
sac÷z s. n. sagáce adj. m., pl. sagáci; f. sg. ºi pl.
sacerdót s. m., pl. sacerdóþi sagáce
sacerdotál adj. m., pl. sacerdotáli; f. sg. sagacitáte s. f., g.-d. art. sagacitäþii
sacerdotálã, pl. sacerdotále sagitál adj. m., pl. sagitáli; f. sg.
sacerdóþiu s. n. [-þiu pron. -þìu], art. sagitálã, pl. sagitále
sacerdóþiul; pl. sacerdóþii sagitát (bot.) adj. m., pl. sagitáþi; f. sg.
sachelár s. m., pl. sachelári sagitátã, pl. sagitáte
sacrál adj. m. (sil. -cral), pl. sacráli; ságnã s. f., g.-d. art. ságnei; pl. ságne
f. sg. sacrálã, pl. sacrále saiá (cusãturã, adãpost pentru vite,
sacramént s. n. (sil. -cra-), pl. postav) s. f., art. saiáua, g.-d. art. saiélei;
sacraménte (cusãturi, adãposturi pentru vite) pl.
sacramentál adj. m. (sil. -cra-), pl. saiéle
sacramentáli; f. sg. sacramentálã, pl. saiván s. n. (sil. sai-), pl. saiváne
sacramentále salahór s. m., pl. salahóri
sacrificá vb. (sil. -cri-), ind. prez. 1 sg. salahoríe s. f., art. salahoría, g.-d.
sacrífic, 3 sg. ºi pl. sacríficã; conj. prez. salahoríi, art. salahoríei
3 sg. ºi pl. sacrífice salamándrã s. f., g.-d. art. salamándrei;
sacrifíciu s. n. (sil. -cri-) [-ciu pron. pl. salamándre
-cìu], art. sacrifíciul; pl. sacrifícii, art. saláriu s. n. [-riu pron. -rìu], art. saláriul;
sacrifíciile (sil. -ci-i-) pl. salárii, art. saláriile (sil. -ri-i-)
sacrilégiu s. n. (sil. -cri-) [-giu pron. -gìu], salátã s. f., pl. saláte
s sálbã 342
sálbã s. f., g.-d. art. sálbei; pl. sálbe samáriu s. n. [-riu pron. -rìu], art.
salc÷m s. m., pl. salc÷mi samáriul; simb. Sm
sálcie s. f. (sil. -ci-e), art. sálcia (sil. samavólnic adj. m., pl. samavólnici;
-ci-a), g.-d. art. sálciei; pl. sälcii, art. f. sg. samavólnicã, pl. samavólnice
sälciile (sil. -ci-i-) sámbã s. f., g.-d. art. sámbei; pl. sámbe
saledúct s. n., pl. saledúcte sámcã s. f., pl. sámce
saléu s. n., art. saléul; pl. saléuri sámeº s. m., pl. sámeºi
salicacée s. f., pl. salicacée samovár s. n., pl. samováre
salicilát s. m., pl. saliciláþi samsár s. m., pl. samsári
salicílic adj. m., pl. salicílici samúr (animal) s. m., pl. samúri
salín adj. m., pl. salíni; f. sg. salínã, pl. samúr (blanã) s. n., pl. samúruri
salíne samurái s. m., art. samuráiul; pl.
salínã s. f., g.-d. art. salínei; pl. salíne samurái, art. samuráii
salivár adj. m., pl. salivári; f. sg. samuráslã s. f., g.-d. art. samuráslei; pl.
salivárã, pl. saliváre samurásle
salívã s. f., g.-d. art. salívei sanatóriu s. n. [-riu pron. -rìu], art.
salmoníd s. n., pl. salmoníde sanatóriul; pl. sanatórii, art. sanatóriile
salón s. n., pl. saloáne (sil. ri-i-)
salpétru s. n. (sil. -tru), art. salpétrul sánchi adv.
salt s. n., pl. sálturi sanchíu adj. m., f. sanchíe; pl. m. ºi f.
saltimbánc s. m., pl. saltimbánci sanchíi
salubritáte s. f. (sil. -bri-), g.-d. art. sanctificá vb. (sil. sanc-), ind. prez.
salubritäþii 1 sg. sanctífic, 3 sg. ºi pl. sanctíficã; conj.
salúbru adj. m. (sil. -bru), pl. salúbri; prez. 3 sg. ºi pl. sanctífice
f. sg. salúbrã, pl. salúbre sanctitáte s. f. (sil. sanc-), g.-d. art.
salutár adj. m., pl. salutári; f. sg. sanctitäþii; pl. sanctitäþi
salutárã, pl. salutáre sanctuár s. n. (sil. sanc-tu-ar), pl.
salvá vb., ind. prez. 1 sg. salvéz, 3 sg. ºi sanctuáre
pl. salveázã sancþioná vb. (sil. sanc-þi-o-), ind. prez.
sálvã s. f., g.-d. art sálvei; pl. sálve 1 sg. sancþionéz, 3 sg. ºi pl. sancþioneázã
sálve interj. sancþiúne s. f. (sil. sanc-þi-u-), g.-d. art.
salvgardá vb. (sil. mf. salv-), ind. prez. sancþiúnii; pl. sancþiúni
1 sg. salvgardéz, 3 sg. ºi pl. salvgardeázã sándviº/sándvici s. n. (sil. sand-), pl.
sálvie s. f. (sil. -vi-e), art. sálvia (sil. sándviºuri/sándviciuri
-vi-a), g.-d. art. sálviei; pl. sálvii, art. sanguínã s. f. (sil. -gu-i-), g.-d. art.
sálviile (sil. -vi-i-) sanguínei; (creioane, desene) pl.
samaníu adj. m., f. samaníe; pl. m. ºi f. sanguíne
samaníi sangvín adj. m., pl. sangvíni; f. sg.
samár s. n., pl. samáre sangvínã, pl. sangvíne
samárã s. f., g.-d. art. samárei; pl. sanhedrín s. n. (sil. -drin), pl.
samáre sanhedrínuri
343 saturnísm s
sanidínã s. f., g.-d. art. sanidínei sarmaþián adj. m. (sil. -þi-an), pl.
sanitár adj. m., s. m., pl. sanitári; f. sg. sarmaþiéni (sil. -þi-eni); f. sg. sarmaþiánã,
sanitárã, pl. sanitáre pl. sarmaþiéne
sanscrít adj. m., pl. sanscríþi; f. sg. sarmaþián s. n. (sil. -þi-an), pl.
sanscrítã, pl. sanscríte sarmaþiéne
santál s. m., pl. santáli Sarsaílã s. pr. m.
santinélã s. f., g.-d. art. santinélei; pl. sas (persoanã) s. m., pl. saºi
santinéle sas (încãpere) s. n., pl. sásuri
santonínã s. f., g.-d. art. santonínei; pl. saºíu adj. m., f. saºíe; pl. m. ºi f. saºíi
santoníne sat s. n., pl. sáte
saponificáre s. f., g.-d. art. saponificärii; satánã s. f., g.-d. art. satánei; pl. satáne
pl. saponificäri satánic adj. m., pl. satánici; f. sg.
saprofág adj. m., pl. saprofági; f. sg. satánicã, pl. satánice
saprofágã, pl. saprofáge satanísm s. n.
saprofít adj. m. (sil. -pro-), pl. saprofíþi; sat÷r s. n., pl. sat÷re
f. sg. saprofítã, pl. saprofíte satelít s. m., pl. satelíþi
saprogén adj. m. (sil. -pro-), pl. satín s. n.
saprogéni; f. sg. saprogénã, pl. saprogéne satír s. m., pl. satíri
sapropél s. n. (sil. -pre-), pl. sapropéluri sátirã/satírã s. f., g.-d. art. sátirei/
sarabándã s. f., g.-d. art. sarabándei; pl. satírei; pl. sátire/satíre
sarabánde satíric adj. m., (persoanã) s. m., pl.
saramurá vb., ind. prez. 1 sg. sara- satírici; f. sg. satíricã, pl. satírice
muréz, 3 sg. ºi pl. saramureázã satirizá vb., ind. prez. 1 sg. satirizéz,
sarazín s. m., adj. m., pl. sarazíni; f. sg. 3 sg. ºi pl. satirizeázã
sarazínã, g.-d. art. sarazínei, pl. sarazíne satisfácþie s. f. (sil. -þi-e), art. satisfácþia
sarcásm s. n., (vorbe) pl. sarcásme (sil. -þi-a), g.-d. art. satisfácþiei; pl.
sarcástic adj. m., pl. sarcástici; f. sg. satisfácþii, art. satisfácþiile (sil. -þi-i-)
sarcásticã, pl. sarcástice satisfãcãtór adj. m., pl. satisfãcãtóri;
sárcinã s. f., g.-d. art. sárcinii; pl. sárcini f. sg. ºi pl. satisfãcãtoáre
sarcofág s. n., pl. sarcofáge satráp s. m. (sil. -trap), pl. satrápi
sarcóm s. n., pl. sarcoáme/sarcómuri saturá vb., ind. prez. 1 sg. saturéz, 3 sg.
sarcoplásmã s. f. (sil. -plas-), g.-d. art. ºi pl. satureázã
sarcoplásmei; pl. sarcoplásme saturánt adj. m., pl. saturánþi; f. sg.
sarcópt s. m., pl. sarcópþi saturántã, pl. saturánte
sardanapálic adj. m., pl. sardanapálici; saturát adj. m., pl. saturáþi; f. sg.
f. sg. sardanapálicã, pl. sardanapálice saturátã, pl. saturáte
sárdã (limba) s. f., g.-d. art. sárdei saturáþie s. f. (sil. -þi-e), art. saturáþia
sardónic adj. m., pl. sardónici; f. sg. (sil. -þi-a), g.-d. saturáþii, art. saturáþiei
sardónicã, pl. sardónice satúrn (plumb) s. n.
sáre s. f., g.-d. art. särii; (chim.) pl. säruri Saturnálii s. pr. f. pl.
sáricã s. f., g.-d. art. sáricii; pl. sárici saturnísm s. n.
s sáunã 344
sáunã s. f. (sil. sa-u-), g.-d. art. sáunei; sãpún s. n., (bucãþi, sorturi) pl. sãpúnuri
pl. sáune sãrác adj. m., pl. sãráci; f. sg. sãrácã, pl.
savánã s. f., g.-d. art. savánei; pl. saváne sãráce
savánt adj. m., s. m., pl. savánþi; f. sg. sãrãcíe s. f., art. sãrãcía, g.-d. art.
savántã, pl. savánte sãrãcíei; (lucruri fãrã valoare) pl.
savantl÷c s. n. (sil. mf. -vant-), (vorbe, sãrãcíi, art. sãrãcíile
atitudini) pl. savantl÷curi sãrãtúrã s. f., g.-d. art. sãrãtúrii;
savarínã s. f., g.-d. art. savarínei; pl. (terenuri, alimente) pl. sãrãtúri
savaríne sãrbãtoáre s. f., g.-d. art. sãrbãtórii; pl.
savoáre s. f., g.-d. art. savoárei sãrbãtóri
savurá vb., ind. prez. 1 sg. savuréz, 3 sg. sãrdác s. n., pl. sãrdáce
ºi pl. savureázã sãricícã s. f., g.-d. art. sãricélei; (plante)
savurós adj. m., pl. savuróºi; f. sg. pl. sãricéle
savuroásã, pl. savuroáse sãrindár s. n., pl. sãrindáre
saxifrágã s. f. (sil. -fra-), g.-d. art. sãvârºí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl.
saxifrágii; pl. saxifrági sãvârºésc, l pl. sãvârºím, imperf. 3 sg.
saxofón s. n., pl. saxofoáne sãvârºeá; conj. prez. 3 sg. ºi pl.
sãcãlúº s. n., pl. sãcãlúºe/sãcãlúºuri sãvârºeáscã; ger. sãvârºínd
sãdílã s. f., g.-d. art. sãdílei; pl. sãdíle s÷mbure s. m., art. s÷mburele; pl. s÷mburi
sãgetá vb., ind. prez. 1 sg. sãgetéz, 3 sg. sâneáþã s. f., g.-d. art. sânéþei; pl. sânéþe
ºi pl. sãgeteázã s÷nge s. n.
sãgetãtór adj. m., s. m., pl. sãgetãtóri; sânziánã (bot.) s. f. (sil. -zi-a-), g.-d. art.
f. sg. ºi pl. sãgetãtoáre sânziénei (sil. -zi-e-); pl. sânziéne
sãgetãtúrã s. f., g.-d. art. sãgetãtúrii; pl. s÷rba (dans) s. f. art.
sãgetãtúri s÷rbã (limba) s. f., g.-d. art. s÷rbei
sãhãidác s. n. (sil. -hãi-), pl. sãhãidáce sârguínþã s. f., g.-d. art. sârguínþei; pl.
sãlẠs. n., pl. sãláºe/sãláºuri sârguínþe
sãlãºluí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. sâsâiác s. n., pl. sâsâiáce
sãlãºluiésc, imperf. 3 sg. salãºluiá; conj. scábie s. f. (sil. -bi-e), art. scábia (sil.
prez. 3 sg. ºi pl. sãlãºluiáscã -bi-a), g.-d. art. scábiei; pl. scábii
sãlbátic adj. m., s. m., pl. sãlbátici; f. sg. scabrós adj. m. (sil. -bros), pl. scabróºi;
sãlbáticã, pl. sãlbátice f. sg. scabroásã, pl. scabroáse
sãlcíu adj. m., f. sãlcíe; pl. m. ºi f. sãlcíi scadénþã s. f., g.-d. art. scadénþei; pl.
sãmãdäu s. m., art. sãmãdäul; pl. scadénþe
sãmãdäi, art. sãmãdäii scafándru (persoanã) s. m., art.
sãmãnãtorísm s. n. scafándrul; pl. scafándri, art. scafándrii
sãm÷nþã s. f., g.-d. art. semínþei; pl. semínþe scafándru (obiect) s. n., art. sca-
sãmeºíe s. f., art. sãmeºía, g.-d. art. fándrul; pl. scafándre
sãmeºíei; pl. sãmeºíi scáfã s. f., g.-d. art. scáfei; pl. scáfe
sãptãm÷nã s. f., g.-d. art. sãptãm÷nii; scalár adj. m., (mat., fiz., zool.) s. m.,
pl. sãptãm÷ni pl. scalári; f. sg. scalárã, pl. scaláre
345 schi s
scalarifórm adj. m., pl. scalarifórmi; scãl÷mb adj. m., pl. scãl÷mbi; f. sg.
f. sg. scalarifórmã, pl. scalarifórme scãl÷mbã, pl. scãl÷mbe
scálã s. f., g.-d. art. scálei; pl. scále scãpãrá vb., ind. prez. 1 sg. scápãr, 3 sg.
scald s. m., pl. scalzi ºi pl. scápãrã; conj. prez. 3 sg. ºi pl.
scalén adj. m., n., pl. m. scaléni / n. scápere
scaléne scãpãtá vb., ind. prez. 1 sg. scápãt, 3 sg.
scalp s. n., pl. scálpuri ºi pl. scápãtã; conj. prez. 3 sg. ºi pl.
scalpél s. n., pl. scalpéle scápete
scamatór s. m., pl. scamatóri scãríþã s. f., g.-d. art. scãríþei; pl. scaríþe
scamatoríe s. f., art. scamatoría, g.-d. scãzãm÷nt s. n., pl. scãzãmínte
art. scamatoríei; pl. scamatoríi, art. scãzãtór s. m., pl. scãzãtóri
scamatoríile scântéie s. f., art. scântéia, g.-d. art.
scámã s. f., g.-d. art. scámei; (fire) pl. scântéii; pl. scântéi
scáme scelerát s. m., pl. sceleráþi
scandá vb., ind. prez. 1 sg. scandéz, scelerátã s. f., pl. sceleráte
3 sg. ºi pl. scandeázã scenáriu s. n. [-riu pron. -rìu], art.
scandál s. n., pl. scandáluri scenáriul; pl. scenárii, art. scenáriile
scandalizá vb., ind. prez. 1 sg. (sil.-ri-i-)
scandalizéz, 3 sg. ºi pl. scandalizeázã scénã s. f., g.-d. art. scénei; pl. scéne
scándiu s. n. [-diu pron. -dìu], art. scenétã s. f., pl. scenéte
scándiul; simb. Sc scenográf s. m. (sil. -graf), pl. scenográfi
scapét s. m., pl. scapéþi scenografíe s. f. (sil. -gra-), art.
scapulár adj. m., pl. scapulári; f. sg. scenografía, g.-d. art. scenografíei; pl.
scapulárã, pl. scapuláre scenografíi
scápulã s. f., g.-d. art. scápulei; pl. scápule scéptic adj. m., s. m., pl. scéptici; f. sg.
scarabéu s. m., art. scarabéul; pl. scépticã, pl. scéptice
scarabéi, art. scarabéii scepticísm s. n.
Scaraóþchi s. pr. m. scéptru s. n., art. scéptrul; pl. scéptre
scárã s. f., g.-d. art. scärii; pl. scãri scheci s. n., pl. schéciuri
scarificá vb., ind. prez. 1 scarífic, 3 sg. schélã s. f., g.-d. art. schélei; pl. schéle
ºi pl. scaríficã; conj. prez. 3 sg. ºi pl. schelét s. n., pl. scheléte
scarífice schelétic adj. m., pl. schelétici; f. sg.
scarificatór s. n., pl. scarificatoáre scheléticã, pl. schelétice
scarlatínã s. f., g.-d. art. scarlatínei; pl. schemátic adj. m., pl. schemátici; f. sg.
scarlatíne schemáticã, pl. schemátice
scatologíe s. f., art. scatología, g.-d. art. schematísm s. n., pl. schematísme
scatologíei; pl. scatologíi, art. scatologíile schematizáre s. f., g.-d. art. schema-
scáun s. n., pl. scáune tizärii; pl. schematizäri
scãdére s. f., g.-d. art. scãdérii; pl. scãdéri schémã s. f., g.-d. art. schémei; pl. schéme
scãfârlíe s. f., art. scãfârlía, g.-d. art. schéting s. n., (obiecte) pl. schétinguri
scãfârlíei; pl. scãfârlíi, art. scãfârlíile schi s. n., (obiecte) pl. schíuri
s schif 346
schif s. n., (ambarcaþii) pl. schífuri scindáre s. f., g.-d. art. scindärii; pl.
schíjã s. f., g.-d. art. schíjei; (sfãrâ- scindäri
mãturi de proiectil) pl. schíje scintiláþie s. f. (sil. -þi-e), art. scintiláþia
schílav adj. m., pl. schilávi; f. sg. (sil. -þi-a), g.-d. art. scintiláþiei; pl.
schilávã, pl. schiláve scintiláþii, art. scintiláþiile (sil. -þi-i-)
schilód adj. m., pl. schilózi; f. sg. scit s. m., adj. m., pl. sciþi; f. sg. scítã,
schiloádã, pl. schiloáde pl. scíte
schímã s. f., g.-d. art. schímei; pl. schíme scizioná vb. (sil. -zi-o-), ind. prez. 1 sg.
schimb s. n., pl. schímburi scizionéz, 3 sg. ºi pl. scizioneázã
schimbãtór adj. m., pl. schimbãtóri; sciziparitáte s. f., g.-d. art. sciziparitäþii
f. sg. ºi pl. schimbãtoáre sciziúne s. f. (sil. -zi-u-), g.-d. art.
schímnic s. m., pl. schímnici sciziúnii; pl. sciziúni
schimonosí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. scizúrã s. f., g.-d. art. scizúrii; pl. scizúri
schimonosésc, imperf. 3 sg. schimonoseá; sclav s. m., pl. sclavi
conj. prez. 3 sg. ºi pl. schimonoseáscã sclávã s. f., g.-d. art. sclávei; pl. scláve
schingiuí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. sclavagísm s. n.
schingiuiésc, imperf. 3 sg. schingiuiá; sclavíe s. f., art. sclavía, g.-d. art.
conj. prez. 3 sg. ºi pl. schingiuiáscã sclavíei; pl. sclavíi
schíptru s. n., art. schíptrul; pl. schíptre sclerenchím s. n., pl. sclerenchímuri
schísmã s. f., g.-d. art. schísmei; pl. schísme scleroproteínã s. f. (sil. -pro-); pl.
schit s. n., pl. schíturi scleroproteíne
schiþá vb., ind. prez. 1 sg. schiþéz, 3 sg. scleróticã s. f., g.-d. art. scleróticei; pl.
ºi pl. schiþeázã sclerótice
schíþã s. f., g.-d. art. schíþei; pl. schíþe scleróþi s. m. pl.
schizofreníe s. f. (sil. -fre-), art. sclerozá vb., ind. prez. 1 sg. sclerozéz,
schizofrenía, g.-d. art. schizofreníei; pl. 3 sg. ºi pl. sclerozeázã
schizofreníi, art. schizofreníile sclerózã s. f., g.-d. art. sclerózei; pl.
schizogoníe s. f., g.-d. art. schizogoníei; scleróze
pl. schizogoníi sclifosí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl.
schizopód s. n., pl. schizopóde sclifosésc, imperf. 3 sg. sclifoseá; conj.
sciátic adj. m. (sil. sci-a-), pl. sciátici; prez. 3 sg. ºi pl. sclifoseáscã
f. sg. sciáticã, pl. sciátice sclivisí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl.
sciáticã s. f. (sil. sci-a-), g.-d. art. sclivisésc, imperf. 3 sg. scliviseá; conj.
sciáticii; pl. sciátici prez. 3 sg. ºi pl. scliviseáscã
sciénticã s. f. (sil. sci-en-), g.-d. art. scoárþã s. f., g.-d. art. scoárþei; pl. scoárþe
sciénticii scoc s. n., pl. scócuri
scientologíe s. f., art. scientología, g.-d. scóicã s. f., g.-d. art. scóicii; pl. scoici
art. scientologíei scolástic adj. m., pl. scolástici; f. sg.
scifozoár s. n. (sil. -zo-a-), pl. scifozoáre scolásticã, pl. scolástice
scindá vb., ind. prez. 1 sg. scindéz, 3 sg. scolásticã s. f., g.-d. art. scolásticii
ºi pl. scindeázã scólex s. n., pl. scólexuri
347 scund s
scoliózã s. f. (sil. -li-o-), g.-d. art. scríere s. f., g.-d. art. scríerii; (feluri,
scoliózei; pl. scolióze texte) pl. scríeri
scolopéndrã s. f., g.-d. art. scolopéndrei; scriitoáre s. f. (sil. scri-i-), g.-d. art.
pl. scolopéndre scriitoárei; pl. scriitoáre
sconcs (animal) s. m., pl. sconcºi scriitór s. m. (sil. scri-i-), pl. scriitóri
sconcs (blanã) s. n., pl. scóncsuri scrímã s. f., g.-d. art. scrímei
scont s. n., pl. scónturi scrimér s. m., pl. scriméri
scontá vb., ind. prez. 1 sg. scontéz, 3 sg. scrin s. n., pl. scrínuri
ºi pl. sconteázã scrípete s. m., pl. scrípeþi
scop s. n., pl. scópuri scrípte s. f. pl.
scopí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. scopésc, scríptic adj. m., pl. scríptici; f. sg.
imperf. 3 sg. scopeá; conj. prez. 3 sg. ºi scrípticã, pl. scríptice
pl. scopeáscã scriptologíe s. f., art. scriptología, g.-d.
scor s. n., pl. scóruri art. scriptologíei; pl. scriptologíi
scórburã s. f., g.-d. art. scórburii; pl. scriptomaníe s. f., art. scriptomanía,
scórburi g.-d. scriptomaníi, art. scriptomaníei
scorbút s. n., pl. scorbúturi scriptúrã s. f., g.-d. art. scriptúrii; pl.
scoriacéu adj. m., pl. scoriacéi; f. sg. ºi scriptúri
pl. scoriacée scrisoáre s. f., g.-d. art. scrisórii; pl. scrisóri
scórie s. f. (sil. -ri-e), art. scória (sil. scrófulã s. f., g.-d. art. scrófulei; pl. scrófule
-ri-a), g.-d. art. scóriei; pl. scórii, art. scrofulózã s. f., g.-d. art. scrofulózei; pl.
scóriile (sil. -ri-i-) scrofulóze
scorní vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. scrumbíe s. f., art. scrumbía, g.-d. art.
scornésc, imperf. 3 sg. scorneá; conj. scrumbíei; pl. scrumbíi, art. scrumbíile
prez. 3 sg. ºi pl. scorneáscã scrúpul s. n., pl. scrúpule
scórpie s. f. (sil. -pi-e), art. scórpia (sil. scrupulós adj. m., pl. scrupulóºi; f. sg.
-pi-a), g.-d. art. scórpiei; pl. scórpii, art. scrupuloásã, pl. scrupuloáse
scórpiile (sil. -pi-i-) scrutá vb., ind. prez. 1 sg. scrutéz, 3 sg.
scorpión s. m. (sil. -pi-on), pl. scorpióni ºi pl. scruteázã
scorþiºoárã s. f., g.-d. art. scorþiºoárei; pl. scrutín s. n., pl. scrutíne
scorþiºoáre scuár s. n., pl. scuáruri
scorþiºór s. m., pl. scorþiºóri scufíe s. f., art. scufía, g.-d. art. scufíei;
scorúº s. m., pl. scorúºi pl. scufíi, art. scufíile
scorúºã s. f., g.-d. art. scorúºei; pl. scufundãtúrã s. f., g.-d. art. scufun-
scorúºe dãtúrii; pl. scufundãtúri
scr÷nciob s. n., pl. scr÷ncioburi sculpturál adj. m., pl. sculpturáli; f. sg.
scrâºní vb., ind. prez. l sg. ºi 3 pl. sculpturálã, pl. sculpturále
scrâºnésc, imperf. 3 sg. scrâºneá; conj. sculptúrã s. f., g.-d. art. sculptúrii;
prez. 3 sg. ºi pl. scrâºneáscã (opere) pl. sculptúri
scréper s. n., pl. scrépere scund adj. m., pl. scunzi; f. sg. scúndã,
scrib s. m., pl. scribi pl. scúnde
s scurtcircuít 348
scurtcircuít s. n. (sil. mf. scurt-), pl. secretá vb. (sil. -cre-), ind. prez. 3 sg. ºi
scurtcircuíte pl. secrétã/secreteázã
scurteícã s. f., g.-d. art. scurteícii; pl. secretár (persoanã) s. m. (sil. -cre-), pl.
scurteíci secretári
scurtmetráj s. n. (sil. -traj; mf. scurt-), secretár (mobilã) s. n. (sil. -cre-), pl.
art. scurtmetrájul; pl. scurtmetráje secretáre
scut s. n., pl. scúturi secretárã s. f. (sil. -cre-), g.-d. art.
scutár s. m., pl. scutári secretárei; pl. secretáre
scutélnic s. m., pl. scutélnici secretór adj. m. (sil. -cre-), pl. secretóri;
scúter s. n., pl. scútere f. sg. ºi pl. secretoáre
scutiér s. m. (sil. -ti-er), pl. scutiéri secréþie s. f. (sil. -cre-þi-e), art. secréþia
scuzá vb., ind. prez. 1 sg. scuz, 3 sg. ºi (sil. -þi-a), g.-d. art. secréþiei; pl. secréþii,
pl. scúzã art. secréþiile (sil. -þi-i-)
seámã s. f. sectánt s. m., pl. sectánþi
seámãn/sémen (persoanã, asemã- sectántã s. f., pl. sectánte
nare) s. m., (persoane) pl. sémeni sectár s. m., adj. m., pl. sectári; f. sg.
seárbãd adj. m., pl. sérbezi; f. sg. sectárã, pl. sectáre
seárbãdã, pl. sérbede sectarísm s. n.
sebacéu adj. n., f. sebacée; pl. n. ºi f. séctã s. f., g.-d. art. séctei; pl. sécte
sebacée sectór s. n., pl. sectoáre
seborée s. f., art. seboréea, g.-d. art. sécþie s. f. (sil. -þi-e), art. sécþia (sil. -þi-a),
seboréei; pl. seborée g.-d. art. sécþiei; pl. sécþii, art. sécþiile (sil.
sébum s. n. -þi-i-)
secá vb., ind. prez. 1 sg. sec, 3 sg. ºi pl. secþioná vb. (sil. -þi-o-), ind. prez. 1 sg.
seácã; conj. prez. 3 sg. ºi pl. séce secþionéz, 3 sg. ºi pl. secþioneázã
secánt adj. n., pl. secánte; f. sg. secántã, secþiúne s. f. (sil. -þi-u-), g.-d. art.
pl. secánte secþiúnii; pl. secþiúni
secerá vb., ind. prez. 1 sg. sécer, 3 sg. ºi secúi s. m., pl. secúi, art. secúii
pl. sécerã seculár adj. m., pl. seculári; f. sg.
sécerã s. f., g.-d. art. sécerii; pl. séceri seculárã, pl. seculáre
secesiúne s. f. (sil. -si-u-), g.-d. art. secularizá vb., ind. prez. 1 sg.
secesiúnii; pl. secesiúni secularizéz, 3 sg. ºi pl. secularizeázã
sécetã s. f., (perioade secetoase) pl. sécete secúnd num., (persoanã) s. m., pl.
sechélã s. f., g.-d. art. sechélei; pl. sechéle secúnzi; f. sg. secúndã, pl. secúnde
sechestrá vb., ind. prez. 1 sg. sechestréz, secúnd (muz., poligr.) s. n.
3 sg. ºi pl. sechestreázã secundá vb., ind. prez. 1 sg. secundéz,
sechéstru s. n., art. sechéstrul; pl. sechéstre 3 sg. ºi pl. secundeázã
sécol s. n., pl. sécole secundánt s. m., pl. secundánþi
secrét adj. m. (sil. -cret) pl. secréþi; f. sg. secundántã s. f., pl. secundánte
secrétã, pl. secréte secundár adj. m., pl. secundári; f. sg.
secrét s. n. (sil. -cret), pl. secréte secundárã, pl. secundáre
349 semãnãtoáre s
secundár s. n., pl. secundáre seismologíe s. f. (sil. se-is-), art. seismo-
secúndã s. f., g.-d. art. secúndei; pl. logía, g.-d. seismologíi, art. seismologíei
secúnde; abr. s sau sec., simb. ‘‘ sejúr s. n., pl. sejúruri
securít s. n. seléct adj. m., pl. selécþi; f. sg. seléctã, pl.
securitáte s. f., g.-d. art. secaritäþii selécte
secvénþã s. f., g-d. art. secvénþei; pl. secvénþe selectá vb., ind. prez. 1 sg. selectéz, 3 sg.
sedatív adj. m., pl. sedatívi; f. sg. ºi pl. selecteázã
sedatívã, pl. sedatíve selectív adj. m., pl. selectívi; f. sg.
sedatív s. n., pl. sedatíve selectívã, pl. selectíve
sedentár adj. m., pl. sedentári; f. sg. selectivitáte s. f., g.-d. art. selectivitäþii
sedentárã, pl. sedentáre selécþie s. f. (sil. -þi-e), art. selécþia (sil.
sedentarísm s. n. -þi-a), g.-d. art. selécþiei; pl. selécþii, art.
sedílã s. f., g.-d. art. sedílei; pl. sedíle selécþiile (sil. -þi-i-)
sedimént s. n., pl. sediménte selecþioná vb. (sil. -þi-o-), ind. prez.
sedimentá vb., ind. prez. 3 sg. ºi pl. 1 sg. selecþionéz, 3 sg. ºi pl. selecþioneázã;
sedimenteázã; ger. sediment÷nd conj. prez. 3 sg. ºi pl. selecþionéze; ger.
sedimentár adj. m., pl. sedimentári; selecþion÷nd
f. sg. sedimentárã, pl. sedimentáre selenár adj. m., pl. selenári; f. sg.
sedimentáre s. f., g.-d. art. sedimentärii; selenárã, pl. selenáre
pl. sedimentäri selenít s. m., pl. seleníþi
sédiu s. n. [-diu pron. -dìu], art. sédiul; seléniu s. n. [-niu pron. -nìu], art.
pl. sédii, art. sédiile (sil. -di-i-) seléniul; simb. Se
seducãtór adj. m., s. m., pl. seducãtóri; selenografíe s. f. (sil. -gra-), art.
f. sg. ºi pl. seducãtoáre selenografía, g.-d. selenografíi, art.
segmént (tehn.) s. m., pl. segménþi selenografíei
segmént (porþiune dintr-un întreg) selfactór s. n. (sil. mf. self-), pl. selfactoáre
s. n., pl. segménte semafór s. n., pl. semafoáre
segmentáre s. f., g.-d. art. segmentärii; semantém s. n., pl. semantéme
pl. segmentäri semántic adj. m., pl. semántici; f. sg.
segregáre s. f. (sil. -gre-), g.-d. art. semánticã, pl. semántice
segregärii; pl. segregäri semánticã s. f., g.-d. art. semánticii
segregáþie s. f. (sil. -gre-, -þi-e), art. semantísm s. n., pl. semantísme
segregáþia (sil. -þi-a), g.-d. art. segregáþiei; semasiologíe s. f. (sil. -si-o-), art.
pl. segregáþii, art. segregáþiile (sil. -þi-i-) semasiología, g.-d. art. semasiologíei; pl.
seif s. n., pl. séifuri semasiologíi
seimén s. m. (sil. sei-), pl. seiméni semãná vb., ind. prez. 1 sg. sémãn, 3 sg.
seísm s. n., pl. seísme ºi pl. seámãnã; conj. prez. 3 sg. ºi pl. sémene
seísmic adj. m., pl. seísmici; f. sg. semãnãtoáre (maºinã) s. f., g.-d. art.
seísmicã, pl. seísmice semãnãtórii; pl. semãnãtóri
seismográf s. n. (sil. se-is-, -graf), pl. semãnãtoáre (persoanã) s. f., g.-d. art.
seismográfe semãnãtoárei; pl. semãnãtoáre
s semãnãtór 350
semãnãtór s. m., pl. semãnãtóri semná vb., ind. prez. 1 sg. semnéz, 3 sg.
seméstru s. n., art. seméstrul; pl. seméstre ºi pl. semneázã
seméþ adj. m., pl. seméþi; f. sg. semeáþã, semnál s. n., pl. semnále
pl. seméþe semnalá vb., ind. prez. 1 sg. semnaléz,
semicarbonizáre s. f., pl. semicarbonizäri 3 sg. ºi pl. semnaleázã
semicentenár s. n., pl. semicentenáre semnalizá vb., ind. prez. 1 sg.
semicérc s. n., pl. semicércuri semnalizéz, 3 sg. ºi pl. semnalizeázã
semicocsificáre s. f., pl. semicocsificäri semnalizáre s. f., g.-d. art. semnalizärii;
semiconductór adj. m., s. m., pl. pl. semnalizäri
semiconductóri; f. sg. ºi pl. semicon- semnalmént s. n., pl. semnalménte
ductoáre semnatár s. m., pl. semnatári
semiconductór s. n., pl. semiconductoáre semnificá vb., ind. prez. 1 sg. semnífic,
semidreáptã s. f. (sil. -dreap-); pl. 3 sg. ºi pl. semníficã; conj. prez. 3 sg. ºi
semidrépte pl. semnífice
semifabricát s. n. (sil. -bri-), pl. semnificánt adj. m., pl. semnificánþi;
semifabricáte f. sg. semnificántã, pl. semnificánte
semifinálã s. f., pl. semifinále semnificát s. n., pl. semnificáþi
semilúnã s. f., g.-d. art. semilúnii; semnificatív adj. m., pl. semnificatívi;
(simboluri ale islamismului) pl. f. sg. semnificatívã, pl. semnificatíve
semilúni semnificáþie s. f. (sil. -þi-e), art.
semimetál s. n., pl. semimetále semnificáþia (sil. -þi-a), g.-d. art.
seminál adj. m., pl. semináli; f. sg. semnificáþiei; pl. semnificáþii, art.
seminálã, pl. seminále semnificáþiile (sil. -þi-i-)
seminár s. n., pl. seminárii/semináre senát s. n., pl. senáte
seminþíe s. f., art. seminþía, g.-d. art. senatór s. m., pl. senatóri
seminþíei; pl. seminþíi, art. seminþíile senilitáte s. f., g.-d. art. senilitäþii
semiobscuritáte s. f. (sil. -mi-ob-), g.-d. seninãtáte s. f., g.-d. art. seninãtäþii
art. semiobscuritäþii; pl. semiobscuritäþi sénior (tatãl) s. m. (sil. -ni-or)
semióticã s. f. (sil. -mi-o-), g.-d. art. seniór (stãpân feudal) s. m. (sil.
semióticii; pl. semiótici -ni-or), pl. senióri
semiplán (geom.) s. n. (sil. -plan), pl. seniór (sportiv) s. m., adj. m. (sil.
semipláne -ni-or), pl. senióri; f. sg. senioárã, g.-d.
semisón adj. m., pl. semisóni; f. sg. art. senioárei, pl. senioáre
semisónã, pl. semisóne sens s. n., pl. sénsuri
semispáþiu s. n. (sil. mf. -spa-); pl. sensíbil adj. m., pl. sensíbili; f. sg.
semispáþii sensíbilã, pl. sensíbile
semitón s. n., pl. semitónuri sensíbil s. n.
semivocálã s. f., g.-d. art. semivocálei; sensibilitáte s. f., g.-d. art. sensibilitäþii;
pl. semivocále pl. sensibilitäþi
semizéu s. m., pl. semizéi sensibilizá vb., ind. prez. 1 sg.
semn s. n., pl. sémne sensibilizéz, 3 sg. ºi pl. sensibilizeázã
351 sericicultúrã s
sentenþiós adj. m. (sil. -þi-os), pl. sépie s. f. (sil. -pi-e), art. sépia (sil. -pi-a),
sentenþióºi; f. sg. sentenþioásã, pl. g.-d. art. sépiei; pl. sépii, art. sépiile (sil.
sentenþioáse -pi-i-)
sentimént s. n., pl. sentiménte sepión s. m. (sil. -pi-on), pl. sepióni
sentimentál adj. m., pl. sentimentáli; sept s. n., pl. sépturi
f. sg. sentimentálã, pl. sentimentále septentrión s. n. (sil. -tri-on)
sentimentalísm s. n., (gesturi, atitu- septentrionál adj. m. (sil. -tri-o-), pl.
dini) pl. sentimentalísme septentrionáli; f. sg. septentrionálã, pl.
sentínþã s. f., g.-d. art. sentínþei; pl. septentrionále
sentínþe séptic adj. m., pl. séptici; f. sg. sépticã,
senzáþie s. f. (sil. -þi-e), art. senzáþia (sil. pl. séptice
-þi-a), g.-d. art. senzáþiei; pl. senzáþii, art. septicemíe s. f., art. septicemía, g.-d. art.
senzáþiile (sil. -þi-i-) septicemíei; pl. septicemíi, art. septicemíile
senzaþionál adj. m. (sil. -þi-o-), pl. septuagenár s. m., adj. m. (sil. -tu-a-),
senzaþionáli; f. sg. senzaþionálã, pl. pl. septuagenári; f. sg. septuagenárã,
senzaþionále g.-d. art. septuagenárei, pl. septuagenáre
senzitív adj. m., pl. senzitívi; f. sg. sepulcrál adj. m., pl. sepulcráli; f. sg.
senzitívã, pl. senzitíve sepulcrálã, pl. sepulcrále
senzór s. m., pl. senzóri sequóia s. m. (sil. -quo-ia) [qu pron. cv]
senzoriál adj. m. (sil. -ri-al), pl. ser s. n., (feluri) pl. séruri
senzoriáli; f. sg. senzoriálã, pl. senzoriále seráfic adj. m., pl. seráfici; f. sg. seráficã,
senzuál adj. m. (sil. -zu-al), pl. senzuáli; pl. seráfice
f. sg. senzuálã, pl. senzuále serafím s. m., pl. serafími
senzualísm s. n. (sil. -zu-a-) serái s. n., pl. seráiuri
senzualitáte s. f. (sil. -zu-a-), g.-d. art. serát adj. m., pl. seráþi; f. sg. serátã, pl.
senzualitäþii; pl. senzualitäþi seráte
sepálã s. f., g.-d. art. sepálei; pl. sepále sérã s. f., g.-d. art. sérei; pl. sére
separá vb., ind. prez. 1 sg. sepár, 3 sg. serdár s. m., pl. serdári
ºi pl. sepárã serenádã s. f., g.-d. art. serenádei; pl.
separáre s. f., g.-d. art. separärii; pl. serenáde
separäri serenísim adj. m., pl. serenísimi; f. sg.
separatísm s. n. serenísimã, pl. serenísime
separatór adj. m., pl. separatóri; f. sg. sergént s. m., pl. sergénþi
ºi pl. separatoáre seriá vb. (sil. -ri-a), ind. prez. 1 sg.
separatór s. n., pl. separatoáre seriéz, 3 sg. ºi pl. seriázã, 1 pl. seriém (sil.
separáþie s. f. (sil. -þi-e), art. separáþia -ri-em); conj. prez. 3 sg. ºi pl. seriéze; ger.
(sil. -þi-a), g.-d. art. separáþiei; pl. seriínd (sil. -ri-ind)
separáþii, art. separáþiile (sil. -þi-i-) seriál s. n. (sil. -ri-al), pl. seriále
separéu s. n., art. separéul; pl. se- seriál adj. m., pl. seriáli; f. sg. seriálã,
paréuri pl. seriále
sépia s. f. invar. (sil. -pi-a) sericicultúrã s. f., g.-d. art. sericicultúrii
s sericigén 352
sericigén adj. m., pl. sericigéni; f. sg. sétã s. f., pl. séte
sericigénã, pl. sericigéne seu s. n., art. séul; pl. séuri
série s. f. (sil. -ri-e), art. séria (sil. -ri-a), sévã s. f., g.-d. art. sévei, pl. séve
g.-d. art. sériei; pl. sérii, art. sériile (sil. -ri-i-) sevér adj. m., pl. sevéri; f. sg. sevérã, pl.
seríngã s. f., g.-d. art. seríngii; pl. seríngi sevére
seriós adj. m. (sil. -ri-os), pl. serióºi; severitáte s. f., g.-d. art. severitäþii; pl.
f. sg. serioásã, pl. serioáse severitäþi
seriós s. n. (sil. -ri-os) sex s. n., pl. séxe
serj s. n., (sorturi) pl. sérjuri sexagenár s. m., pl. sexagenári
serologíe s. f., art. serología, g.-d. sexagesimál adj. m., pl. sexagesimáli;
serologíi, art. serologíei f. sg. sexagesimálã, pl. sexagesimále
seroterapíe s. f., art. seroterapía, g.-d. sextánt s. n., pl. sextánte
seroterapíi, art. seroterapíei séxtã s. f., g.-d. art. séxtei; pl. séxte
serpentín (mineral) s. n. sextét s. n., pl. sextéte
serpentínã s. f., g.-d. art. serpentínei; pl. sextínã s. f., g.-d. art. sextínei; pl. sextíne
serpentíne sexuál adj. m. (sil. -xu-al), pl. sexuáli,
sertizáre s. f., g.-d. art. sertizärii; pl. f. sg. sexuálã, pl. sexuále
sertizäri sexuát adj. m. (sil. -xu-at), pl. sexuáþi;
serv s. m., pl. servi f. sg. sexuátã, pl. sexuáte
servánt s. m., pl. servánþi sezón s. n., pl. sezoáne
servántã s. f., pl. servánte sezoniér adj. m. (sil. -ni-er), pl.
serví vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. servésc, sezoniéri; f. sg. sezoniérã, pl. sezoniére
imperf. 3 sg. serveá; conj. prez. 3 sg. ºi sfanþ s. m., pl. sfanþi
pl. serveáscã sfat s. n., pl. sfáturi
servíciu s. n. [-ciu pron. -cìu], art. sf÷nt adj. m., s. m., voc. sfínte; pl.
servíciul; pl. servícii, art. servíciile (sil. -ci-i-) sfínþi; f. sg. sf÷ntã, g.-d. art. sfíntei, pl.
servíl adj. m., pl. servíli; f. sg. servílã, sfínte
pl. servíle sfârleázã s. f., g.-d. art. sfârlézei; pl.
servilísm s. n. sfârléze
servitúte s. f., g.-d. art. servitúþii; pl. sfârticá vb., ind. prez. 1 sg. sf÷rtic,
servitúþi 3 sg. ºi pl. sf÷rticã
sérvus interj. sfâºiá vb. (sil. -ºi-a), ind. ºi conj. prez.
sesíl adj. m., pl. sesíli; f. sg. sesílã, pl. 1 ºi 2 sg. sf÷ºii, 3 sg. ºi pl. sf÷ºie (sil.
sesíle -ºi-e), 1 pl. sfâºiém; ger. sfâºiínd (sil.
sesiúne s. f. (sil. -si-u-), g.-d. art. -ºi-ind)
sesiúnii; pl. sesiúni sfenoíd s. n., adj. m., pl. sfenoízi; f. sg.
sesizá vb., ind. prez. 1 sg. sesizéz, 3 sg. sfenoídã, pl. sfenoíde
ºi pl. sesizeázã, imperf. 3 sg. sesizá sférã s. f., g.-d. art. sférei; pl. sfére
sesizábil adj. m., pl. sesizábili; f. sg. sféric adj. m., pl. sférici; f. sg. sféricã, pl.
sesizábilã, pl. sesizábile sférice
set s. n., pl. séturi sfericitáte s. f., g.-d. art. sfericitäþii
353 síhlã s
sferoíd s. n., pl. sferoíde sidéf s. n., (obiecte, ornamente) pl.
sferométru s. n. (sil. -tru), art. sidéfuri
sferométrul; pl. sferométre siderál adj. m., pl. sideráli; f. sg.
sfert s. n., pl. sférturi siderálã, pl. siderále
sféºnic s. n., pl. sféºnice siderít s. n., (meteoriþi) pl. sideríte
sfétnic s. m., pl. sfétnici siderózã s. f., g.-d. art. siderózei; (boli)
sfiálã s. f. (sil. sfi-a-), g.-d. art. sfiélii; pl. sideróze
(manifestãri) pl. sfiéli siderurgíe s. f., art. siderurgía, g.-d.
sfidá vb., ind. prez. 1 sg. sfidéz, 3 sg. ºi siderurgíi, art. siderurgíei
pl. sfideázã siemens s. m. [pron. germ. zímãns],
sfidãtór adj. m., pl. sfidãtóri; f. sg. ºi pl. pl. siemenºi; simb. S
sfidãtoáre sienít s. n. (sil. si-e-), (feluri) pl. sieníte
sfigmográf s. n. (sil. -graf), pl. siéstã s. f. (sil. si-es-), g.-d. art. siéstei;
sfigmográfe pl. siéste
sfíncter s. n. (sil. sfinc-), pl. sfínctere sífilis s. n., pl. sífilisuri
sfinþénie s. f. (sil. -ni-e), art. sfinþénia siflánt adj. n. (sil. -flant); f. sg. siflántã;
(sil. -ni-a), g.-d. art. sfinþéniei; pl. pl. n. ºi f. siflánte
sfinþénii sifón s. n., pl. sifoáne
sfinx s. m., pl. sfincºi sifonofór s. n., pl. sifonofóre
sfiós adj. m., pl. sfióºi; f. sg. sfioásã, pl. sigilá vb., ind. prez. 1 sg. sigiléz, 3 sg.
sfioáse ºi pl. sigileázã
sfragísticã s. f., g.-d. art. sfragísticii sigíliu s. n. [-liu pron. -lìu], art. sigíliul;
sfrédel s. n., pl. sfrédele pl. sigílii, art. sigíliile (sil. -li-i-)
sfredelí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. síglã s. f. (sil. -glã), g.-d. art. síglei; pl.
sfredelésc, imperf. 3 sg. sfredeleá; conj. sígle
prez. 3 sg. ºi pl. sfredeleáscã sigmoíd adj. m., pl. sigmoízi; f. sg.
sfruntáre s. f., g.-d. art. sfruntärii; pl. sigmoídã, pl. sigmoíde
sfruntäri signál s. n., pl. signále
siáj s. n., pl. siáje signatúrã s. f., g.-d. art. signatúrii; pl.
siaméz s. m., adj. m. (sil. si-a-), pl. signatúri
siamézi; f. sg. siamézã, g.-d. art. siamézei, sígur adj. m., pl. síguri; f. sg. sígurã, pl.
pl. siaméze sígure
sibarít adj. m., s. m., pl. sibaríþi; f. sg. siguránþã s. f., g.-d. art. siguránþei;
sibarítã, pl. sibaríte (dispozitive) pl. siguránþe
sibílã s. f., g.-d. art. sibílei; pl. sibíle sihástru s. m., art. sihástrul; pl. siháºtri,
sibílic adj. m., pl. sibílici; f. sg. sibílicã, art. siháºtrii
pl. sibílice sihãstríe s. f., art. sihãstría, g.-d. art.
sic adv. sihãstríei; (locuri) pl. sihãstríi, art.
sicatív adj. m., s. m., pl. sicatívi; f. sg. sihãstríile
sicatívã, pl. sicatíve síhlã s. f. (sil. -hlã), g.-d. art. síhlei; pl.
sicomór s. m., pl. sicomóri síhle
s silábã 354
silábã s. f., g.-d. art. silábei; pl. silábe silvínã s. f., g.-d. art. silvínei
silabisí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. silvostépã s. f. (sil. mf. -ste-), pl.
silabisésc, imperf. 3 sg. silabiseá; conj. silvostépe
prez. 3 sg. ºi pl. silabiseáscã síma s. f., g.-d. art. símei
silán s. m., pl. siláni simandicós adj. m., pl. simandicóºi;
sílex s. n., (obiecte) pl. sílexuri f. sg. simandicoásã, pl. simandicoáse
silfídã s. f., g.-d. art. silfídei; pl. silfíde simbiózã s. f. (sil. -bi-o-), g.-d. art.
silhúi adj. m., pl. silhúi; f. sg. ºi pl. silhúie simbiózei; pl. simbióze
silicát s. m., pl. silicáþi simból s. n., pl. simbóluri
silíce s. f., g.-d. art. silícei simbólic adj. m., pl. simbólici; f. sg.
silícic adj. m., pl. silícici simbólicã, pl. simbólice
silicifiére s. f. (sil. -fi-e-), g.-d. art. simbólicã s. f., g.-d. art. simbólicii
silicifiérii; pl. silicifiéri simbolísm s. n.
siliciós adj. m. (sil. -cios), pl. silicióºi; simbolíst s. m., adj. m., pl. simbolíºti;
f. sg. silicioásã, pl. silicioáse f. sg. simbolístã, pl. simbolíste
silíciu s. n. [-ciu pron. -cìu], art. silíciul; simbolizá vb., ind. prez. 1 sg. simbolizéz,
simb. Si 3 sg. ºi pl. simbolizeázã
silicózã s. f., g.-d. art. silicózei; pl. silicóze simbriẠs. m. (sil. -bri-aº), pl. simbriáºi
síliºte s. f., g.-d. art síliºtii; pl. síliºti simbriáºã s. f. (sil. -bri-a-), g.-d. art.
silítrã s. f. (sil. -trã), g.-d. art. silítrei simbriáºei; pl. simbriáºe
sílnic adj. m., s. m., pl. sílnici; f. sg. simbríe s. f., art. simbría, g.-d. art.
sílnicã, pl. sílnice simbríei; pl. simbríi, art. simbríile
silnicíe s. f., art. silnicía, g.-d. art. simétric adj. m. (sil. -tric), pl. simétrici;
silnicíei; pl. silnicíi, art. silnicíile f. sg. simétricã, pl. simétrice
silogísm s. n., pl. silogísme simetríe s. f. (sil. -tri-), art. simetría, g.-d.
silón s. n., pl. siloáne art. simetríei; pl. simetríi, art. simetríile
silóz s. n., pl. silózuri simfizá vb., ind. prez. 1 sg. simfizéz,
siluetá vb., ind. prez. 1 sg. siluetéz, 3 sg. 3 sg. ºi pl. simfizeázã
ºi pl. silueteázã simfoníe s. f., art. simfonía, g.-d. art.
silumín s. n. simfoníei; pl. simfoníi, art. simfoníile
silurián adj. m. (sil. -ri-an), pl. siluriéni simián adj. m., s. m. (sil. -mi-an), pl.
(sil. -ri-eni); f. sg. siluriánã, pl. siluriéne simiéni (sil. -mi-eni); f. sg. simiánã, pl.
silurián s. n. (sil. -ri-an) simiéne
silúric adj. m., pl. silúrici; f. sg. silúricã, simigeríe s. f., art. simigería, g.-d. art.
pl. silúrice simigeríei; pl. simigeríi, art. simigeríile
sílvic adj. m., pl. sílvici; f. sg. sílvicã, pl. similár adj. m., pl. similári; f. sg.
sílvice similárã, pl. similáre
silvicultúrã s. f., g.-d. art. silvicultúrii similigravúrã s. f. (sil. -gra-), g.-d. art.
sílvie s. f. (sil. -vi-e), art. sílvia (sil. -vi-a), similigravúrii; (cliºee) pl. similigravúri
g.-d. art. sílviei; pl. sílvii, art. sílviile (sil. similitúdine s. f., g.-d. art. similitúdinii;
-vi-i-) pl. similitúdini
355 singularizá s
simpátic adj. m., pl. simpátici; f. sg. sinaxár s. n., pl. sinaxáre
simpáticã, pl. simpátice sinceritáte s. f., g.-d. art. sinceritäþii;
simpatíe s. f., art. simpatía, g.-d. art. (confidenþe) pl. sinceritäþi
simpatíei; pl. simpatíi, art. simpatíile sinchisí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl.
simpatizánt s. m., pl. simpatizánþi sinchisésc, imperf. 3 sg. sinchiseá; conj.
simpatizántã s. f., pl. simpatizánte prez. 3 sg. ºi pl. sinchiseáscã
simplificáre s. f., g.-d. art. simplificärii; sinclinál s. n., pl. sinclinále
pl. simplificäri sincopát adj. m., pl. sincopáþi; f. sg.
simplísm s. n. sincopátã, pl. sincopáte
simplíst adj. m., pl. simplíºti; f. sg. sincópã s. f., g.-d. art. sincópei; pl. sincópe
simplístã; pl. simplíste sincretísm s. n., (lingv.) pl. sincretísme
simplitáte s. f., g.-d. art. simplitäþii sincrón adj. m., pl. sincróni; f. sg.
simplón s. n., pl. simploáne sincrónã, pl. sincróne
símplu adj. m., pl. símpli; f. sg. símplã, sincronísm s. n., (fenomene) pl.
pl. símple sincronísme
simpózion/simpozión s. n. (sil. -zi-on), sincronizá vb., ind. prez. 1 sg.
pl. simpozioáne sincronizéz, 3 sg. ºi pl. sincronizeázã
simptóm s. n. (sil. simp-), pl. simptóme sincrotrón s. n. (sil. -tron), pl.
simptomátic adj. m., pl. simptomátici; sincrotroáne
f. sg. simptomáticã, pl. simptomátice sindicát s. n., pl. sindicáte
simptomatologíe s. f., art. simptoma- sindiotáctic adj. m. (sil. -di-o-), pl.
tología, g.-d. art. simptomatologíei; pl. sindiotáctici; f. sg. sindiotácticã, pl.
simptomatologíi sindiotáctice
simþ s. n., pl. símþuri sindrofíe s. f., art. sindrofía, g.-d. art.
simþãm÷nt s. n., pl. simþãmínte sindrofíei; pl. sindrofíi, art. sindrofíile
simulá vb., ind. prez. 1 sg. simuléz, 3 sg. sindróm s. n., pl. sindroáme
ºi pl. simuleázã sinecdócã s. f., g.-d. art. sinecdócei; pl.
simulácru s. n. (sil. -cru), art. simu- sinecdóce
lácrul; pl. simulácre sinecúrã s. f., g.-d. art. sinecúrii; pl.
simulánt s. m., pl. simulánþi sinecúri
simulántã s. f., pl. simulánte sinerézã s. f., g.-d. art. sinerézei; pl.
simultán adj. m., pl. simultáni; f. sg. sineréze
simultánã, pl. simultáne sinergíe s. f., art. sinergía, g.-d. art.
simultán s. n., pl. simultáne sinergíei; pl. sinergíi
simún s. n., pl. simúnuri sinestezíe s. f. (sil. mf. sin-), art.
sin (fiu) s. m. invar. sinestezía, g.-d. art. sinestezíei; pl.
sinagógã s. f., g.-d. art. sinagógii; pl. sinestezíi, art. sinestezíile
sinagógi singulár adj. m., pl. singulári; f. sg.
sinaléfã s. f., g.-d. art. sinaléfei; pl. singulárã, pl. singuláre
sinaléfe singularizá vb., ind. prez. 1 sg.
sinápsã s. f., g.-d. art. sinápsei; pl. sinápse singularizéz, 3 sg. ºi pl. singularizeázã
s siníe 356
siníe s. f., art. sinía, g.-d. art. siníei; pl. sínus (med., mat.) s. n., pl. sínusuri
siníi, art. siníile sinusoídã s. f., g.-d. art. sinusoídei; pl.
sinistrát adj. m., s. m., pl. sinistráþi; sinusoíde
f. sg. sinistrátã, pl. sinistráte sinuzítã s. f., pl. sinuzíte
sinístru adj. m., pl. siníºtri; f. sg. sionísm s. n. (sil. si-o-)
sinístrã, pl. sinístre sípet s. n., pl. sípete/sípeturi
sinód s. n., pl. sinoáde síre s. m. voc.
sinódic adj. m., pl. sinódici; f. sg. sireáp adj. m., pl. sirépi; f. sg. sireápã,
sinódicã, pl. sinódice pl. sirépe
sinoním adj. m. (sil. mf. sin-), pl. sirénã s. f., g.-d. art. sirénei; pl. siréne
sinoními; f. sg. sinonímã, pl. sinoníme siróco s. n.
sinoním s. n., pl. sinoníme sistá vb., ind. prez. 1 sg. sistéz, 3 sg. ºi
sinonimíe s. f., art. sinonimía, g.-d. art. pl. sisteázã
sinonimíei; pl. sinonimíi sistém s. n., pl. sistéme
sinoviál adj. m. (sil. -vi-al), pl. sinoviáli; sistemátic adj. m., pl. sistemátici; f. sg.
f. sg. sinoviálã, pl. sinoviále sistemáticã, pl. sistemátice
sinovíe s. f., art. sinovía, g.-d. sinovíi, sistemáticã s. f., g.-d. art. sistemáticii
art. sinovíei sistematizá vb., ind. prez. 1 sg.
sinovítã s. f., pl. sinovíte sistematizéz, 3 sg. ºi pl. sistematizeázã
sintágmã s. f., g.-d. art. sintágmei; pl. sistematizáre s. f., g.-d. art. sistema-
sintágme tizärii; pl. sistematizäri
sintáxã s. f., g.-d. art. sintáxei; (tipuri, sístolã s. f., g.-d. art. sístolei; pl. sístole
cãrþi) pl. sintáxe sistólic adj. m., pl. sistólici; f. sg.
sinterizáre s. f., g.-d. art. sinterizärii; pl. sistólicã, pl. sistólice
sinterizäri sítã s. f., pl. síte
sintétic adj. m., pl. sintétici; f. sg. situá vb. (sil. -tu-a), ind. prez. 1 sg.
sintéticã, pl. sintétice situéz, 1 pl. situäm (sil. -tu-ãm); conj.
sintetizá vb., ind. prez. 1 sg. sintetizéz, prez. 3 sg. ºi pl. situéze (sil. -tu-e-); ger.
3 sg. ºi pl. sintetizeázã situ÷nd (sil. -tu-ând)
sintézã s. f., g.-d. art. sintézei; (operaþii, situáþie s. f. (sil. -tu-a-þi-e), art. situáþia
rezultate) pl. sintéze (sil. -þi-a), g.-d. art. situáþiei; pl. situáþii,
sintoníe s. f., art. sintonía, g.-d. art. art. situáþiile (sil. -þi-i-)
sintoníei; pl. sintoníi slab adj. m., pl. slabi; f. sg. slábã, pl. slábe
sinucigẠs. m. (sil. mf. sin-), pl. slálom s. n., pl. slálomuri
sinucigáºi slav s. m., adj. m., pl. slavi; f. sg. slávã,
sinucigáºã s. f. (sil. mf. sin-), pl. g.-d. art. slávei, pl. sláve
sinucigáºe slávã (limba) s. f., g.-d. art. slávei
sinuós adj. m. (sil. -nu-os), pl. sinuóºi; slávã (glorie, preamãrire, înaltul
f. sg. sinuoásã, pl. sinuoáse cerului) s. f., g.-d. art. slävii; pl. slãvi
sinuozitáte s. f. (sil. -nu-o-), g.-d. art. slavón s. m., adj. m., pl. slavóni; f. sg.
sinuozitäþii; pl. sinuozitäþi slavónã, g.-d. art. slavónei, pl. slavóne
357 sofá s
sleít s. n. snobísm s. n.
slip s. n., pl. slípuri soáre s. m., (aºtri cu luminã proprie)
slogán s. n., pl. slogánuri pl. sori
sloi s. n., pl. slóiuri soártã s. f., g.-d. art. sórþii; pl. sorþi
slóvã s. f., g.-d. art. slóvei; pl. slóve sóbã s. f., g.-d. art. sóbei; pl. sóbe
slúger s. m., pl. slúgeri soból s. m., pl. sobóli
slujitór s. m., pl. slujitóri sobór s. n., pl. soboáre
slut adj. m., s. m., pl. sluþi; f. sg. slútã, sobrietáte s. f. (sil. -bri-e-), g.-d. art.
pl. slúte sobrietäþii
smalþ s. n., (feluri, obiecte) pl. smálþuri sóbru adj. (sil. -bru), pl. sobri; f. sg.
smaráld s. n., pl. smarálde sóbrã, pl. sóbre
smãlþá vb., ind. prez. 1 sg. smãlþéz, 3 sg. sociábil adj. m. (sil. -ci-a-), pl. sociábili;
ºi pl. smãlþeázã f. sg. sociábilã, pl. sociábile
smãlþuí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. sociál adj. m. (sil. -ci-al), pl. sociáli;
smãlþuiésc, imperf. 3 sg. smãlþuiá; conj. f. sg. sociálã, pl. sociále
prez. 3 sg. ºi pl. smãlþuiáscã socialísm s. n. (sil. -ci-a-)
smârc s. n., pl. sm÷rcuri socialíst adj. m., s. m. (sil. -ci-a-), pl.
smead adj. m., pl. smezi; f. sg. smeádã, socialíºti; f. sg. socialístã, pl. socialíste
pl. sméde socializá vb. (sil. -ci-a-), ind. prez. 1 sg.
smead s. n. socializéz, 3 sg. ºi pl. socializeázã
smerénie s. f. (sil. -ni-e), art. smerénia socialménte adv. (sil. -ci-al-)
(sil. -ni-a), g.-d. art. smeréniei; pl. smerénii sociatív adj. m. (sil. -ci-a-), pl. sociatívi;
smiceá s. f., art. smiceáua, g.-d. art. f. sg. sociatívã, pl. sociatíve
smicélei; pl. smicéle societáte s. f. (sil. -ci-e-), g.-d. art.
sminteálã s. f., g.-d. art. smintélii; pl. societäþii; pl. societäþi
smintéli sociologíe s. f. (sil. -ci-o-), art. sociología,
smírnã adv. g.-d. sociologíi, art. sociologíei
smírnã s. f., g.-d. art. smírnei; pl. smírne sóclu s. n. (sil. -clu), art. sóclul; pl.
smithsonít s. n. (sil. mf. smith-) sócluri
smoálã s. f., g.-d. art. smoálei socoteálã s. f., g.-d. art. socotélii; pl.
smochín s. m., pl. smochíni socotéli
smochínã s. f., g.-d. art. smochínei; pl. socotí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl.
smochíne socotésc, imperf. 3 sg. socoteá; conj.
smóching s. n., pl. smóchinguri prez. 3 sg. ºi pl. socoteáscã
smog s. n. sodát adj. m., pl. sodáþi; f. sg. sodátã,
smucí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. pl. sodáte
smucésc, imperf. 3 sg. smuceá; conj. sódã s. f., g.-d. art. sódei; pl. sóde
prez. 3 sg. ºi pl. smuceáscã sódiu s. n. [-diu pron. -díu], art. sódiul;
snoávã s. f., g.-d. art. snoávei; pl. snoáve simb. Na
snob s. m., adj. m., pl. snobi; f. sg. sofá s. f., art. sofáua, g.-d. art. sofálei;
snoábã, g.-d. art. snoábei, pl. snoábe pl. sofále
s sofísm 358
sofísm s. n., pl. sofísme solicitánt s. m., pl. solicitánþi
sofístic adj. m., pl. sofístici; f. sg. solicitántã s. f., pl. solicitánte
sofísticã, pl. sofístice solicitúdine s. f., g.-d. art. solicitúdinii
sofisticát adj. m., pl. sofisticáþi; f. sg. solíd adj. m., pl. solízi; f. sg. solídã, pl.
sofisticátã, pl. sofisticáte solíde
sofísticã s. f., g.-d. art. sofísticii solíd (monedã) s. m., pl. solízi
sofítã s. f., pl. sofíte solíd (corp) s. n., pl. solíde
soi (strat de murdãrie) s. n. solidár adj. m., pl. solidári; f. sg.
soi (specie, fel) s. n., pl. sóiuri solidárã, pl. solidáre
sóia s. f., g.-d. art. sóiei solidaritáte s. f., g.-d. art. solidaritäþii
sol (muz.) s. m. invar. solidarizá vb., ind. prez. 1 sg.
sol (emisar, vestitor, unitate mone- solidarizéz, 3 sg. ºi pl. solidarizeázã
tarã) s. m., pl. soli solidificá vb., ind. prez. 3 sg. ºi pl.
sol (chim.) s. m., pl. sóluri solidíficã; conj. prez. 3 sg. ºi pl.
sol (stratul superior al scoarþei pã- solidífice
mântului) s. n., (feluri) pl. sóluri solidificáre s. f., g.-d. art. solidificärii;
solanacée s. f., pl. solanacée pl. solidificäri
solár adj. m., pl. solári; f. sg. solárã, pl. soliditáte s. f., g.-d. art. soliditäþii
soláre solíe s. f., art. solía, g.-d. art. solíei; pl.
soláriu s. n. [-riu pron. -rìu], art. solíi, art. solíile
soláriul; pl. solárii, art. soláriile (sil. -ri-i-) solilóc s. n., pl. solilócuri
sólã (agr., zool.) s. f., g.-d. art. sólei; pl. solipéd adj. m., pl. solipézi; f. sg.
sóle solipédã, pl. solipéde
sólbã s. f., g.-d. art. sólbei; pl. sólbe solipsísm s. n.
sold s. n., pl. sólduri solíst s. m., pl. solíºti
soldá vb., ind. prez. 1 sg. soldéz, 3 sg. solístã s. f., pl. solíste
ºi pl. soldeázã solitár adj. m., pl. solitári; f. sg. solitárã,
sóldã s. f., g.-d. art. sóldei; pl. sólde pl. solitáre
solecísm s. n., pl. solecísme solitár s. n., pl. solitáre
solémn adj. m., pl. solémni; f. sg. solitúdine s. f., g.-d. art. solitúdinii; pl.
solémnã, pl. solémne solitúdini
solemnitáte s. f., g.-d. art. solemnitäþii; sólo (solist) s. m. invar.
(manifestãri) pl. solemnitäþi sólo (compoziþie muzicalã, dans) s. n.
solenoíd s. m., pl. solenoízi invar.
solfatárã s. f., pl. solfatáre solstíþiu s. n. [-þiu pron. -þìu], art.
solfégiu s. n. [-giu pron. -gìu], art. solstíþiul; pl. solstíþii, art. solstíþiile (sil.
solfégiul; pl. solfégii, art. solfégiile (sil. -þi-i-)
-gi-i-) solúbil adj. m., pl. solúbili; f. sg.
solicitá vb., ind. prez. 1 sg. solícit, 3 sg. solúbilã, pl. solúbile
ºi pl. solícitã; conj. prez. 3 sg. ºi pl. solubilitáte s. f., g.-d. art. solubilitäþii;
solícite pl. solubilitäþi
359 soprán s
solúþie s. f. (sil. -þi-e), art. solúþia (sil. somnolént adj. m., pl. somnolénþi; f. sg.
-þi-a), g.-d. art. solúþiei; pl. solúþii, art. somnoléntã, pl. somnolénte
solúþiile (sil. -þi-i-) somnolénþã s. f., g.-d. art. somnolénþei
soluþioná vb. (sil. -þi-o-), ind. prez. 1 sg. somnoterapíe s. f., art. somnoterapía,
soluþionéz, 3 sg. ºi pl. soluþioneázã; conj. g.-d. somnoterapíi, art. somnoterapíei
prez. 3 sg. ºi pl. soluþionéze somón s. m., pl. somóni
solvábil adj. m., pl. solvábili; f. sg. somptuós adj. m. (sil. somp-tu-os), pl.
solvábilã, pl. solvábile somptuóºi; f. sg. somptuoásã, pl.
solvát s. m. somptuoáse
solvatáre s. f., g.-d. art. solvatärii; pl. son (unitate de mãsurã) s. m., pl. soni
solvatäri son (sunet) s. n., pl. sónuri
solvént adj. m., s. m., pl. solvénþi; f. sg. sonánt adj. n., adj. f., s. f. sonántã; pl.
solvéntã, pl. solvénte n. ºi f. sonánte
solz s. m., pl. solzi sonátã s. f., pl. sonáte
sóma s. f. sonatínã s. f., g.-d. art. sonatínei; pl.
somá vb., ind. prez. 1 sg. soméz, 3 sg. sonatíne
ºi pl. someázã sondá vb., ind. prez. 1 sg. sondéz, 3 sg.
somátic adj. m., pl. somátici; f. sg. ºi pl. sondeázã
somáticã, pl. somátice sondáj s. n., pl. sondáje
somatologíe s. f., art. somatología, g.-d. sóndã s. f., g.-d. art. sóndei; pl. sónde
somatologíi, art. somatologíei sondór s. m., pl. sondóri
somatotróp adj. m. (sil. -trop), pl. soneríe s. f., art. sonería, g.-d. art.
somatotrópi; f. sg. somatotrópã, pl. soneríei; pl. soneríi, art. soneríile
somatotrópe sonét s. n., pl. sonéte
somáþie s. f. (sil. -þi-e), art. somáþia (sil. sonetíst s. m., pl. sonetíºti
-þi-a), g.-d. art. somáþiei; pl. somáþii, art. sónic adj. m., pl. sónici; f. sg. sónicã, pl.
somáþiile (sil. -þi-i-) sónice
somiérã s. f. (sil. -mi-e-), g.-d. art. sonicitáte s. f., g.-d. art. sonicitäþii
somiérei; pl. somiére sonométru s. n. (sil. -tru), art.
somitáte s. f., g.-d. art. somitäþii; pl. sonométrul; pl. sonométre
somitäþi sonór adj. m., pl. sonóri; f. sg. sonórã,
somn (peºte) s. m., pl. somni pl. sonóre
somn (stare) s. n., pl. sómnuri sonoritáte s. f., g.-d. art. sonoritäþii; pl.
somnambúl s. m. (sil. mf. somn-), pl. sonoritäþi
somnambúli sonorizá vb., ind. prez. 1 sg. sonorizéz,
somnambúlã s. f. (sil. mf. somn-), g.-d. 3 sg. ºi pl. sonorizeázã
art. somnambúlei; pl. somnambúle soporífic adj. m., pl. soporífici; f. sg.
somnambulísm s. n. (sil. mf. somn-) soporíficã, pl. soporífice
somnifér adj. m., pl. somniféri; f. sg. soprán (persoanã) s. m. (sil. -pran), pl.
somniférã; pl. somnifére sopráni
somnifér s. n., pl. somnifére soprán (voce) s. n. (sil. -pran)
s sor 360
sor s. m., pl. sori spátã (piesã la rãzboiul de þesut,
sorb (arbore) s. m., pl. sorbi spadã) s. f., pl. spáte
sorb (vârtej de apã, vânt, piesã spátã (os, speteazã) s. f., g.-d. art.
metalicã) s. n., pl. sórburi spétei; pl. spéte
sórbþie s. f. (sil. sorb-þi-e), art. sórbþia (sil. spáte s. n., pl. spáte
-þi-a), g.-d. art. sórbþiei; pl. sórbþii, art. spatulát adj. m., pl. spatuláþi; f. sg.
sórbþiile (sil. -þi-i-) spatulátã, pl. spatuláte
sordíd adj. m., pl. sordízi; f. sg. sordídã, spatúlã s. f., g.-d. art. spatúlei; pl.
pl. sordíde spatúle
sorg s. m. spaþiál adj. m. (sil. -þi-al), pl. spaþiáli;
sorgínte s. f., g.-d. art. sorgínþii; pl. f. sg. spaþiálã, pl. spaþiále
sorgínþi spaþiós adj. m. (sil. -þi-os), pl. spaþióºi;
soróc s. n., pl. soroáce f. sg. spaþioásã, pl. spaþioáse
sort s. n., pl. sórturi spáþiu s. n. [-þiu pron. -þìu], art. spáþiul;
sortá vb., ind. prez. 1 sg. sortéz, 3 sg. ºi pl. spáþii, art. spáþiile (sil. -þi-i-)
pl. sorteázã spãrtúrã s. f., g.-d. art. spãrtúrii; pl.
sortáre s. f., g.-d. art. sortärii; pl. sortäri spãrtúri
sortimént s. n., pl. sortiménte spãtár (persoanã) s. m., pl. spãtári
sosíe s. f., pl. sosíi spãtár (obiect) s. n., pl. spãtáre
soté s. n., art. sotéul; pl. sotéuri spãtãríe s. f., art. spãtãría, g.-d. art.
soteriologíe s. f. (sil. -ri-o-), art. spãtãríei; pl. spãtãríi, art. spãtãríile
soteriología, g.-d. soteriologíi, art. spân adj. m., pl. spâni; f. sg. sp÷nã, pl.
soteriologíei sp÷ne
spadasín s. m., pl. spadasíni spânz s. m., pl. spânji
spádã s. f., g.-d. art. spádei; pl. spáde speciál adj. m. (sil. -ci-al), pl. speciáli;
spaghéte s. f. pl. f. sg. speciálã, pl. speciále
spahíu s. m., art. spahíul; pl. spahíi, art. specialíst s. m. (sil. -ci-a-), pl. specialíºti
spahíii (sil. -hi-ii) specialístã s. f. (sil. -ci-a-), pl. specialíste
spaliér s. n. (sil. -li-er), pl. spaliére specialitáte s. f. (sil. -ci-a-), g.-d. art.
spáncã adj. f., s. f., pl. spánce specialitäþii; pl. specialitäþi
spángã s. f., g.-d. art. spängii; pl. spängi specializá vb. (sil. -ci-a-), ind. prez.
sparghéþ s. n., pl. sparghéþuri 1 sg. specializéz, 3 sg. ºi pl. specializeázã
spartachiádã s. f. (sil. -chi-a-), g.-d. art. spécie s. f. (sil. -ci-e), art. spécia (sil.
spartachiádei; pl. spartachiáde -ci-a), g.-d. art. spéciei; pl. spécii, art.
spartán s. m., adj. m., pl. spartáni; f. sg. spéciile (sil. -ci-i-)
spartánã, g.-d. art. spartánei, pl. specífic adj. m., pl. specífici; f. sg.
spartáne specíficã, pl. specífice
spasm s. n., pl. spásme/spásmuri specífic s. n.
spasmódic adj. m., pl. spasmódici; f. sg. specificá vb., ind. prez. 1 sg. specífic,
spasmódicã, pl. spasmódice 3 sg. ºi pl. specíficã; conj. prez. 3 sg. ºi
spat s. n., pl. spáturi pl. specífice
361 spirái s
specificáre s. f., g.-d. art. specificärii; pl. sperjúr (persoanã) s. m., pl. sperjúri
specificäri sperjúr (jurãmânt fals) s. n., pl.
specificáþie s. f. (sil. -þi-e), art. sperjúruri
specificáþia (sil. -þi-a), g.-d. art. spermanþét s. n.
specificáþiei; pl. specificáþii, art. spermátic adj. m., pl. spermátici; f. sg.
specificáþiile (sil. -þi-i-) spermáticã, pl. spermátice
specificitáte s. f., g.-d. art. specificitäþii; spermatídã s. f., g.-d. art. spermatídei;
pl. specificitäþi pl. spermatíde
specimén s. n., pl. speciméne spermatocít s. n., pl. spermatocíte
speciós adj. m. (sil. -ci-os), pl. specióºi; spermatofítã s. f., pl. spermatofíte
f. sg. specioásã, pl. specioáse spermatogén adj. m., pl. spermatogéni;
spectácol s. n., pl. spectácole f. sg. spermatogénã, pl. spermatogéne
spectaculós adj. m., pl. spectaculóºi; spermatozoíd s. m., pl. spermatozoízi
f. sg. spectaculoásã, pl. spectaculoáse spérmã s. f., g.-d. art. spérmei
spectatoáre s. f., g.-d. art. spectatoárei; speteálã s. f., g.-d. art. spetélii; pl. spetéli
pl. spectatoáre speteázã s. f., g.-d. art. spetézei; pl.
spectatór s. m., pl. spectatóri spetéze
spectrál adj. m., pl. spectráli; f. sg. spéþã s. f., g.-d. art. spéþei; pl. spéþe
spectrálã, pl. spectrále spéze s. f. pl.
spectroscóp s. n. (sil. mf. -scop), pl. spic s. n., pl. spíce
spectroscoápe spícher s. m., pl. spícheri
spectroscopíe s. f. (sil. mf. -sco-), art. spicuí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl.
spectroscopía, g.-d. spectroscopíi, art. spicuiésc, imperf. 3 sg. spicuiá; conj.
spectroscopíei prez. 3 sg. ºi pl. spicuiáscã
spéctru s. n., art. spéctrul; pl. spéctre spícul s. m., pl. spículi
speculá vb., ind. prez. 1 sg. speculéz, spin (bot., tehn., fiz.) s. m., pl. spini
3 sg. ºi pl. speculeázã spinál adj. m., pl. spináli; f. sg. spinálã,
speculánt s. m., pl. speculánþi pl. spinále
speculántã s. f., pl. speculánte spinobulbár adj. m., pl. spinobulbári;
speculatív adj. m., pl. speculatívi; f. sg. f. sg. spinobulbárã, pl. spinobulbáre
speculatívã, pl. speculatíve spinocerebelós adj. m., pl. spino-
speculáþie s. f. (sil. -þi-e), art. speculáþia cerebelóºi; f. sg. spinocerebeloásã, pl.
(sil. -þi-a), g.-d. art. speculáþiei; pl. spinocerebeloáse
speculáþii, art. specaláþiile (sil. -þi-i-) spinós adj. m., pl. spinóºi; f. sg.
spéculã s. f., g.-d. art. spéculei; pl. spécule spinoásã, pl. spinoáse
spelúncã s. f., g.-d. art. spelúncii; pl. spinotalámic adj. m., pl. spinotalámici;
spelúnci f. sg. spinotalámicã, pl. spinotalámice
speologíe s. f. (sil. spe-o-), art. speología, spioánã s. f. (sil. spi-oa-), g.-d. art.
g.-d. speologíi, art. speologíei spioánei; pl. spioáne
speránþã s. f., g.-d. art. speránþei; pl. spión s. m., pl. spióni
speránþe spirái s. n., pl. spiráiuri
s spirálã 362
spirálã s. f., pl. spirále spongiós adj. m. (sil. -gi-os), pl.
spírã s. f., g.-d. art. spírei; pl. spíre spongióºi; f. sg. spongioásã, pl. spongioáse
spiridúº s. m., pl. spiridúºi spontán adj. m., pl. spontáni; f. sg.
spiríl s. m., pl. spiríli spontánã, pl. spontáne
spírit s. n., (persoane, duhuri, glume, spontaneitáte s. f. (sil. -ne-i-), g.-d. art.
semne grafice) pl. spírite spontaneitäþii
spiritísm s. n. spor (bot., zool.) s. m., pl. spori
spirituál adj. m. (sil. -tu-al), pl. spor (progres, belºug, majorare,
spirituáli; f. sg. spirituálã, pl. spirituále supliment) s. n., (majorãri, supli-
spiritualísm s. n. (sil. -tu-a-) mente) pl. spóruri
spirochét s. m., pl. spirochéþi sporádic adj. m., pl. sporádici; f. sg.
spiroidál adj. m. (sil. -ro-i-), pl. sporádicã, pl. sporádice
spiroidáli; f. sg. spiroidálã, pl. spiroidále sporánge s. m., pl. sporángi
spirométru s. n. (sil. -tru), art. sporifér adj. m., pl. sporiféri; f. sg.
spirométrul; pl. spirométre sporiférã, pl. sporifére
spirtós adj. m., pl. spirtóºi; f. sg. spórnic adj. m., pl. spórnici; f. sg.
spirtoásã, pl. spirtoáse spórnicã, pl. spórnice
spíþã s. f., g.-d. art. spíþei; pl. spíþe sporocíst s. m., pl. sporocíºti
spiþér s. m., pl. spiþéri sporofílã s. f., g.-d. art. sporofílei; pl.
splai s. n., pl. spláiuri sporofíle
spléndid adj. m., pl. spléndizi; f. sg. sporofít s. m., pl. sporofíte
spléndidã, pl. spléndide sporogón s. m., pl. sporogóni
splendoáre s. f., g.-d. art. splendórii; sporovãí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl.
(obiecte, fiinþe) pl. splendóri sporovãiésc, imperf. 3 sg. sporovãiá;
splénic adj. m., pl. splénici; f. sg. conj. prez. 3 sg. ºi pl. sporovãiáscã
splénicã, pl. splénice sporozoár s. n. (sil. -zo-ar), pl.
splínã s. f., g.-d. art. splínei; pl. splíne sporozoáre
spoí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. spoiésc, sport s. n., pl. spórturi
imperf. 3 sg. spoiá; conj. prez. 3 sg. ºi sportivitáte s. f., g.-d. art. sportivitäþii
pl. spoiáscã sportsmán s. m. (sil. mf. sports-), pl.
spoiálã s. f., g.-d. art. spoiélii; pl. spoiéli sportsméni
spoliá vb. (sil. -li-a), ind. prez. 1 sg. sprânceánã s. f., g.-d. art. sprâncénei; pl.
spoliéz, 3 sg. ºi pl. spoliázã, 1 pl. spoliém sprâncéne
(sil. -li-em); conj. prez. 3 sg. ºi pl. sprint s. n., pl. sprínturi
spoliéze; ger. spoliínd (sil. -li-ind) sprínter s. m., pl. sprínteri
spondéu s. m. /s. n., art. spondéul; pl. sprínterã s. f., g.-d. art. sprínterei; pl.
m. spondéi /n. spondée spríntere
spondilítã s. f., pl. spondilíte sprinþár adj. m., pl. sprinþári; f. sg.
spondilózã s. f., g.-d. art. spondilózei; pl. sprinþárã, pl. sprinþáre
spondilóze spulberá vb., ind. prez. 1 sg. spúlber,
spongiér s. m., pl. spongiéri (sil. -gi-eri) 3 sg. ºi pl. spúlberã
363 stároste s
spumánt adj. m., s. m., pl. spumánþi; stafilocóc s. m., pl. stafilocóci
f. sg. spumántã, pl. spumánte stagiár adj. m. (sil. -gi-ar), pl. stagiári;
spumáre s. f., g.-d. art. spumärii; pl. f. sg. stagiárã, pl. stagiáre
spumäri stágiu s. n. [-giu pron. -gìu], art. stágiul;
spúmã s. f., g.-d. art. spúmei; pl. spúme pl. stágii, art. stágiile (sil. -gi-i-)
spumegá vb., ind. prez. 1 sg. spúmeg, stagiúne s. f. (sil. -gi-u-), g.-d. art.
3 sg. spúmegã stagiúnii; pl. stagiúni
spúsã s. f., g.-d. art. spúsei; pl. spúse stagná vb., ind. prez. 1 sg. stagnéz, 3 sg.
spúzã s. f., g.-d. art. spúzei; pl. spúze ºi pl. stagneázã
spuzí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. stagnáre s. f., g.-d. art. stagnärii; pl.
spuzésc, imperf. 3 sg. spuzeá; conj. prez. stagnäri
3 sg. ºi pl. spuzeáscã stal s. n., pl. stáluri
stabíl adj. m., pl. stabíli; f. sg. stabílã, stalactítã s. f., pl. stalactíte
pl. stabíle stalagmítã s. f., pl. stalagmíte
stabilí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. stamínã s. f., g.-d. art. stamínei; pl.
stabilésc, imperf. 3 sg. stabileá; conj. stamíne
prez. 3 sg. ºi pl. stabileáscã stampá vb., ind. prez. 1 sg. stampéz,
stabilimént s. n., pl. stabiliménte 3 sg. ºi pl. stampeázã
stabilitáte s. f., g.-d. art. stabilitäþii stámpã s. f., g.-d. art. stámpei; pl. stámpe
stabilizá vb., ind. prez. 1 sg. stabilizéz, stánã s. f., g.-d. art. stánei; pl. stáne
3 sg. ºi pl. stabilizeázã stand s. n., pl. stánduri
stabilizáre s. f., g.-d. art. stabilizärii; pl. stándard s. n., pl. stándarde
stabilizäri standardizá vb., ind. prez. 1 sg.
stabilizatór adj. m., (chim.) s. m., pl. standardizéz, 3 sg. ºi pl. standardizeázã
stabilizatóri; f. sg. ºi pl. stabilizatoáre standardizáre s. f., g.-d. art. standar-
stabilizatór (tehn.) s. n., pl. stabi- dizärii; pl. standardizäri
lizatoáre stánic adj. m., pl. stánici; f. sg. stánicã,
stabuláþie s. f. (sil. -þi-e), art. stabuláþia pl. stánice
(sil. -þi-a), g.-d. stabuláþii, art. stabuláþiei staniól s. n. (sil. -ni-ol), pl. stanióluri
stacojíu adj. m., f. stacojíe; pl. m. ºi f. stániºte s. f., g.-d. art. stániºtii; pl.
stacojíi stániºti
stadiál s. n. (sil. -di-al) stániu s. n. [-niu pron. -nìu], art.
stádie s. f. (sil. -di-e), art. stádia (sil. stániul; simb. Sn
-di-a), g.-d. art. stádiei; pl. stádii, art. stanós adj. m., pl. stanóºi; f. sg.
stádiile (sil. -di-i-) stanoásã, pl. stanoáse
stadión s. n. (sil. -di-on), pl. stadioáne stánþã s. f., g.-d. art. stánþei; pl. stánþe
stádiu s. n. [-diu pron. -dìu], art. star s. n., pl. stáruri
stádiul; pl. stádii, art. stádiile (sil. -di-i-) stáre s. f., g.-d. art. stärii; pl. stäri
stafídã s. f., g.-d. art. stafídei; pl. stafíde stáreþ s. m., pl. stáreþi
stafíe s. f., art. stafía, g.-d. art. stafíei; stáreþã s. f., g.-d. art. stáreþei; pl. stáreþe
pl. stafíi, art. stafíile stároste s. m., pl. stárosti
s start 364
start s. n., pl. stárturi statuétã s. f. (sil. -tu-e-), pl. statuéte
stas s. n., pl. stásuri statúie s. f., art. statúia, g.-d. art. statúii;
stat (þarã, tabel) s. n., pl. státe pl. statúi, art. statúile (sil. -tu-i-)
stat (ºedere) s. n., pl. státuri státu-quó s. n. [-quo pron. -cvo]
stat (înãlþime a corpului omenesc) statút s. n., pl. statúte
s. n., pl. státuri statutár adj. m., pl. statutári; f. sg.
statál adj. m., pl. statáli, f. sg. statálã, statutárã, pl. statutáre
pl. statále stáþie s. f. (sil. -þi-e), art. stáþia (sil. -þi-a),
statalitáte s. f., g.-d. art. statalitäþii g.-d. art. stáþiei; pl. stáþii, art. stáþiile (sil.
státic adj. m., pl. státici; f. sg. státicã, -þi-i-)
pl. státice staþioná vb. (sil. -þi-o-), ind. prez. 1 sg.
státicã s. f., g.-d. art. státicii staþionéz, 3 sg. ºi pl. staþioneázã
statístic adj. m., pl. statístici; f. sg. staþionár adj. m. (sil. -þi-o-), pl.
statísticã, pl. statístice staþionári; f. sg. staþionárã, pl. staþionáre
statísticã s. f., g.-d. art. statísticii; staþionár s. n. (sil. -þi-o-), pl. staþionáre
(evidenþe numerice) pl. statístici staþiúne s. f. (sil. -þi-u-), g.-d. art.
statisticián s. m. (sil. -ci-an), pl. staþiúnii; pl. staþiúni
statisticiéni (sil. -ci-eni) stául s. n., pl. stáule
statisticiánã s. f. (sil. -ci-a-), g.-d. art. stavríd s. m. (sil. -vrid), pl. stavrízi
statisticiénei (sil. -ci-e-); pl. statisticiéne stázã s. f., g.-d. art. stázei; pl. stáze
statív s. n., pl. statíve stãnóg s. n., pl. stãnoáge
státive s. f. pl. stãpâní vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl.
stat-majór s. n., pl. státe-majóre stãpânésc, imperf. 3 sg. stãpâneá; conj.
statocíst s. n., pl. statocíste prez. 3 sg. ºi pl. stãpâneáscã
statolít s. n., pl. statolíte stãruí vb., ind. ºi conj. prez. 1 ºi 2 sg.
statór s. n., pl. statoáre stärui, 3 sg. ºi pl. stäruie, imperf. 3 sg.
statoreactór s. n. (sil. -re-ac-), pl. stãruiá
statoreactoáre stãruínþã s. f., g.-d. art. stãruínþei; pl.
statórnic adj. m., pl. statórnici; f. sg. stãruínþe
statórnicã, pl. statórnice stãtãtór adj. m., pl. stãtãtóri; f. sg. ºi pl.
statornicí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. stãtãtoáre
statornicésc, imperf. 3 sg. statorniceá; stãvilár s. n., pl. stãviláre
conj. prez. 3 sg. ºi pl. statorniceáscã stãvilí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl.
statornicíe s. f., art. statornicía, g.-d. stãvilésc, imperf. 3 sg. stãvileá; conj.
statornicíi, art. statornicíei prez. 3 sg. ºi pl. stãvileáscã
statuá vb. (sil. -tu-a), ind. prez. 1 sg. st÷njen s. m., pl. st÷njeni
statuéz, 3 sg. ºi pl. statueázã, 1 pl. statuäm stânjenél s. m., pl. stânjenéi, art.
(sil. -tu-ãm); conj. prez. 3 sg. ºi pl. statuéze stânjenéii
(sil. -tu-e-); ger. statu÷nd (sil. -tu-ând) stânjení vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl.
statuár adj. m. (sil. -tu-ar), pl. statuári; stânjenésc, imperf. 3 sg. stânjeneá; conj.
f. sg. statuárã, pl. statuáre prez. 3 sg. ºi pl. stânjeneáscã
365 stereotíp s
stârc s. m., pl. stârci stenográmã s. f. (sil. -gra-), g.-d. art.
stârcí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. stenográmei; pl. stenográme
stârcésc, imperf. 3 sg. stârceá; conj. stenotérm s. m., adj. m., pl. stenotérmi;
prez. 3 sg. ºi pl. stârceáscã f. sg. stenotérmã, pl. stenotérme
stârní vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. stenotíp s. n., pl. stenotípuri
stârnésc, imperf. 3 sg. stârneá; conj. stenózã s. f., g.-d. art. stenózei; pl. stenóze
prez. 3 sg. ºi pl. stârneáscã sténtor s. m., pl. sténtori
stârpí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. stépã s. f., g.-d. art. stépei; pl. stépe
stârpésc, imperf. 3 sg. stârpeá; conj. ster s. m., pl. steri; simb. st
prez. 3 sg. ºi pl. stârpeáscã stéreo adj. invar.
stârv s. n., pl. st÷rvuri stereochimíe s. f. (sil. -re-o-)
stea s. f., art. steáua, g.-d. art. stélei; pl. stereocinematografíe s. f. (sil. -re-o-,
stéle -gra-), art. stereocinematografía, g.-d.
stearát s. m. (sil. ste-a-), pl. stearáþi stereocinematografíi, art. stereocinema-
steáric adj. m. (sil. ste-a-), pl. steárici; tografíei
f. sg. steáricã, pl. steárice stereocromíe s. f. (sil. -re-o-cro-), art.
stearínã s. f. (sil. ste-a-), g.-d. art. stereocromía, g.-d. stereocromíi, art.
stearínei stereocromíei
stegár s. m., pl. stegári stereofoníe s. f. (sil. -re-o-), g.-d. art.
stegocefál s. m., pl. stegocefáli stereofoníei
stei s. n., pl. stéiuri stereofotografíe s. f. (sil. -re-o-), g.-d.
stejár s. m., pl. stejári art. stereofotografíei
stelár adj. m., pl. stelári; f. sg. stelárã, stereoizomér s. m. (sil. -re-o-i-), pl.
pl. steláre stereoizoméri
stelár s. m., pl. stelári stereoizomeríe s. f. (sil. -re-o-i-), g.-d.
stelát adj. m., pl. steláþi; f. sg. stelátã, art. stereoizomeríei
pl. steláte stereometríe s. f. (sil. -re-o-, -tri-), art.
stélã s. f., g.-d. art. stélei; pl. stéle stereometría, g.-d. stereometríi, art.
stémã s. f., g.-d. art. stémei; pl. stéme stereometríei
sténic adj. m., pl. sténici; f. sg. sténicã, stereométru s. n. (sil. -re-o-, -tru), art.
pl. sténice stereométrul; pl. stereométre
stenodactilografíe s. f., g.-d. art. stereoscóp s. n. (sil. -re-o-; mf. -scop),
stenodactilografíei pl. stereoscoápe
stenografiá vb. (sil. -gra-fi-a), ind. prez. stereoscopíe s. f. (sil. -re-o-; mf. -sco-),
1 sg. stenografiéz, 3 sg. ºi pl. steno- art. stereoscopía, g.-d. stereoscopíi, art.
grafiázã, 1 pl. stenografiém (sil. -fi-em); stereoscopíei
conj. prez. 3 sg. ºi pl. stenografiéze; ger. stereostáticã s. f. (sil. -re-o-; mf. -sta-),
stenografiínd (sil. -fi-ind) g.-d. art. stereostáticii
stenografíe s. f. (sil. -gra-), art. stereotíp adj. m. (sil. -re-o-), pl.
stenografía, g.-d. stenografíi, art. stereotípi; f. sg. stereotípã, pl. stereotípe
stenografíei stereotíp s. n. (sil. -re-o-), pl. stereotípuri
s stereotipíe 366
stereotipíe s. f. (sil. -re-o-), art. stereo- stilísticã s. f., g.-d. art. stilísticii
tipía, g.-d. art. stereotipíei; pl. stereotipíi stilizá vb., ind. prez. 1 sg. stilizéz, 3 sg.
steríl adj. m., pl. steríli; f. sg. sterílã, pl. ºi pl. stilizeázã
steríle stilizáre s. f., g.-d. art. stilizärii; pl.
sterilitáte s. f., g.-d. art. sterilitäþii stilizäri
sterilizá vb., ind. prez. 1 sg. sterilizéz, stilizát adj. m., pl. stilizáþi; f. sg.
3 sg. ºi pl. sterilizeázã stilizátã, pl. stilizáte
sterínã s. f., pl. steríne stiloídã s. f. (sil. -lo-i-), g.-d. art. stiloídei;
sterlínã adj. f., pl. sterlíne pl. stiloíde
stern s. n., pl. stérnuri stimá vb., ind. prez. 1 sg. stiméz, 3 sg.
steroíd s. m. (sil. -ro-id), pl. steroízi ºi pl. stimeázã
sterp adj. m., pl. sterpi; f. sg. steárpã, pl. stimábil adj. m., s. m., pl. stimábili;
stérpe f. sg. stimábilã, pl. stimábile
stetoscóp s. n. (sil. mf. -scop), pl. stímã s. f., g.-d. art. stímei; pl. stíme
stetoscoápe stímul (excitant) s. m., pl. stímuli
stibínã s. f., g.-d. art. stibínei stímul (imbold) s. n., pl. stímuluri
stíbiu s. n. [-biu pron. -bìu], art. stíbiul; stimulá vb., ind. prez. 1 sg. stimuléz,
simb. Sb 3 sg. ºi pl. stimuleázã
stíclã s. f. (sil. -clã), g.-d. art. stíclei; stimulatív adj. m., pl. stimulatívi; f. sg.
(obiecte) pl. stícle stimulatívã, pl. stimulatíve
sticléte s. m. (sil. -cle-), pl. sticléþi stimulatór adj. m., s. m., pl. stimulatóri;
sticlós adj. m. (sil. -clos), pl. sticlóºi; f. sg. ºi pl. stimulatoáre
f. sg. sticloásã, pl. sticloáse stimulént s. n., pl. stimulénte
stigmát s. n., pl. stigmáte stindárd s. n., pl. stindárde
stigmatizá vb., ind. prez. 1 sg. stingãtór s. n., pl. stingãtoáre
stigmatizéz, 3 sg. ºi pl. stigmatizeázã stíngere s. f., g.-d. art. stíngerii; pl.
stígmã s. f., pl. stígme stíngeri
stih s. n., pl. stíhuri stinghér adj. m., pl. stinghéri; f. sg.
stihíe s. f., art. stihía, g.-d. art. stihíei; stinghérã, pl. stinghére
pl. stihíi, art. stihíile stínghie s. f. (sif. -ghi-e), art. stínghia (sil
stihuitór s. m. (sil. -hu-i-), pl. stihuitóri -ghi-a), g.-d. art. stínghiei; pl. stínghii,
stil s. n., pl. stíluri art. stínghiile (sil. -ghi-i-)
stilá vb., ind. prez. 1 sg. stiléz, 3 sg. ºi stipendiá vb. (sil. -di-a), ind. prez. 1 sg.
pl. stileázã stipendiéz, 3 sg. ºi pl. stipendiázã, 1 pl.
stilát adj. m., pl. stiláþi; f. sg. stilátã, pl. stipendiém (sil. -di-em); conj. prez. 3 sg.
stiláte ºi pl. stipendiéze; ger. stipendiínd (sil.
stiláþie s. f., pl. stiláþii -di-ind)
stilét s. n., pl. stiléte stíplex s. n. (sil. -plex)
stilíst s. m., pl. stilíºti stipulá vb., ind. prez. 1 sg. stipuléz, 3 sg.
stilístic adj. m., pl. stilístici; f. sg. ºi pl. stipuleázã
stilísticã, pl. stilístice stirén s. m., pl. stiréni
367 strãduí s
stirigoáie s. f., art. stirigoáia, g.-d. art. strangulá vb., ind. prez. 1 sg.
stirigóii; pl. stirigoáie stranguléz, 3 sg. ºi pl. stranguleázã
stírpe s. f., g.-d. art. stírpei; pl. stírpe stranguláþie s. f. (sil. -þi-e), art.
stívã s. f., g.-d. art. stívei; pl. stíve stranguláþia (sil. -þi-a), g.-d. art.
stivuí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. stranguláþiei; pl. stranguláþii, art.
stivuiésc, imperf. 3 sg. stivuiá; conj. stranguláþiile (sil. -þi-i-)
prez. 3 sg. ºi pl. stivuiáscã strániu adj. m. [-niu pron. -nìu],
stoárce vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. storc, f. stránie (sil. -ni-e); pl. m. ºi f. stránii
perf. s. 1 sg. storséi, 1 pl. stoárserãm; strapontínã s. f., g.-d. art. strapontínei;
part. stors pl. strapontíne
stoc s. n., pl. stócuri strat s. n., pl. stráturi
stocá vb., ind. prez. 1 sg. stochéz, 3 sg. stratagémã s. f., g.-d. art. stratagémei;
ºi pl. stocheázã pl. stratagéme
stocástic adj. m., pl. stocástici; f. sg. stratég s. m., pl. stratégi
stocásticã, pl. stocástice strategíe s. f., art. strategía, g.-d. art.
stóic adj. m., s. m., pl. stóici; f. sg. stóicã, strategíei; pl. strategíi
pl. stóice stratificá vb., ind. prez. 1 sg. stratífic,
stoicísm s. n. (sil. sto-i-) 3 sg. ºi pl. stratíficã
stol s. n., pl. stóluri stratificáþie s. f. (sil. -þi-e), art.
stólnic s. m., pl. stólnici stratificáþia (sil. -þi-a), g.-d. art.
stolón s. m., pl. stolóni stratificáþiei; pl. stratificáþii, art.
stomác s. n., pl. stomácuri stratificáþiile (sil. -þi-i-)
stomátã s. f., pl. stomáte stratigrafíe s. f. (sil. -gra-), art.
stomatítã s. f., pl. stomatíte stratigrafía, g.-d. art. stratigrafíei; pl.
stomatológ s. m., pl. stomatológi stratigrafíi
stomatologíe s. f., art. stomatología, stratosférã s. f. (sil. mf. -sfe-), g.-d. art.
g.-d. stomatologíi, art. stomatologíei stratosférei; pl. stratosfére
stop interj. stratostát s. n. (sil. mf. -stat), pl.
stop s. n., pl. stópuri stratostáte
stopá vb., ind. prez. 1 sg. stopéz, 3 sg. strátus s. m.
ºi pl. stopeázã strãbáte vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl.
storná vb., ind. prez. 1 sg. stornéz, 3 sg. strãbát, 1 pl. strãbátem, 2 pl. strãbáteþi;
ºi pl. storneázã part. strãbãtút
stos s. n., pl. stósuri strãbún adj. m., s. m., pl. strãbúni; f. sg.
strabísm s. n. strãbúnã, pl. strãbúne
stráchinã s. f., g.-d. art. strächinii; pl. strãdánie s. f. (sil. -ni-e), art. strãdánia
strächini (sil. -ni-a), g.-d. art. strãdániei; pl.
strai (hainã) s. n., pl. stráie strãdánii, art. strãdániile (sil. -ni-i-)
strai (parâmã) s. n., pl. stráiuri strãduí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl.
strájã s. f., art. strája, g.-d. art. sträjii; strãduiésc, imperf. 3 sg. strãduiá; conj.
pl. strãji prez. 3 sg. ºi pl. strãduiáscã
s strãfulgerá 368
strãfulgerá vb., ind. prez. 1 sg. stricnínã s. f., g.-d. art. stricnínei
strãfúlger, 3 sg. ºi pl. strãfúlgerã strict adj. m., pl. stricþi; f. sg. stríctã, pl.
strãfúnd s. n., pl. strãfúnduri strícte
strãjér s. m., pl. strãjéri stridént adj. m., pl. stridénþi; f. sg.
strãjérã s. f., g.-d. art. strãjérei; pl. strãjére stridéntã, pl. stridénte
strãjuí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. stridénþã s. f., g.-d. art. stridénþei;
strãjuiésc, imperf. 3 sg. strãjuiá; conj. (fenomene, manifestãri) pl. stridénþe
prez. 3 sg. ºi pl. strãjuiáscã strídie s. f. (sil. -di-e), art. strídia (sil.
strãlucíre s. f., g.-d. art. strãlucírii; pl. -di-a), g.-d. art. strídiei; pl. strídii, art.
strãlucíri strídiile (sil. -di-i-)
strãmóº s. m., pl. strãmóºi strigá vb., ind. prez. 1 sg. strig, 3 sg. ºi
strãmutá vb., ind. prez. 1 sg. strãmút, pl. strígã; perf. s. 1 sg. strigái, 1 pl.
3 sg. ºi pl. strãmútã strigárãm
strãºnicíe s. f., art. strãºnicía, g.-d. art. strígã s. f., g.-d art. strígii; pl. strigi
strãºnicíei; pl. strãºnicíi strigãtúrã s. f., g.-d. art. strigãtúrii; pl.
strãvéchi adj. m., f. strãvéche, art. strigãtúri
strãvéchea, g.-d. art. strãvéchii; pl. m. ºi strigifórmã s. f., pl. strigifórme
f. strãvéchi stringént adj. m., pl. stringénþi; f. sg.
strãvedeá vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. stringéntã, pl. stringénte
strãväd, 1 pl. strãvedém; conj. prez. strófã s. f., g.-d. art. strófei; pl. strófe
3 sg. ºi pl. strãvádã strómã s. f., g.-d. art. strómei; pl. stróme
strãvezíu adj. m., f. strãvezíe; pl. m. ºi strónþiu s. n. [-þiu pron. -þìu], art.
f. strãvezíi strónþiul; simb. Sr
strâmtoáre s. f., g.-d. art. strâmtórii; stropitór s. n., pl. stropitoáre
(locuri înguste) pl. strâmtóri structurá vb., ind. prez. 1 sg. structuréz,
strâmtorá vb., ind. prez. 1 sg. 3 sg. ºi pl. structureázã
strâmtoréz, 3 sg. ºi pl. strâmtoreázã structurál adj. m., pl. structuráli; f. sg.
strânsoáre s. f., g.-d. art. strânsórii; pl. structurálã, pl. structurále
strânsóri structuralísm s. n.
strânsúrã s. f., g.-d. art. strânsúrii; pl. structúrã s. f., g.-d. art. structúrii; pl.
strânsúri structúri
strepezí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. strúgure s. m., art. strúgurele; pl.
strepezésc, imperf. 3 sg. strepezeá; conj. strúguri
prez. 3 sg. ºi pl. strepezeáscã strujitúrã s. f., g.-d. art. strujitúrii; pl.
streptocóc s. m., pl. streptocóci strujitúri
streptomicínã s. f., g.-d. art. strep- strúnã s. f., g.-d. art. strúnei; pl. strúne
tomicínei strung s. n., pl. strúnguri
stres s. n., pl. strésuri strungár s. m., pl. strungári
striáþie s. f. (sil. stri-a-þi-e), art. striáþia strúngã s. f., g.-d. art. strúngii; pl.
(sil. -þi-a), g.-d. art. striáþiei; pl. striáþii, strungi
art. striáþiile (sil. -þi-i-) struþ s. m., pl. struþi
369 sublím s
stuc s. n., pl. stúcuri suavitáte s. f. (sil. su-a-), g.-d. art.
stucatúrã s. f., g.-d. art. stucatúrii; pl. suavitäþii; pl. suavitäþi
stucatúri subalimentá vb. (sil. mf. sub-), ind.
studént s. m., pl. studénþi prez. 1 sg. subalimentéz, 3 sg. ºi pl.
studéntã s. f., pl. studénte subalimenteázã
studiá vb. (sil. -di-a), ind. prez. 1 sg. subaltérn adj. m., s. m. (sil. mf. sub-),
studiéz, 3 sg. ºi pl. studiázã, 1 pl. studiém pl. subaltérni; f. sg. subaltérnã, pl.
(sil. -di-em); conj. prez. 3 sg. ºi pl. subaltérne
studiéze; ger. studiínd (sil. -di-ind) subconºtiént s. n. (sil. -ºti-ent)
studió s. n. (sil. -di-o), pl. studióuri subdezvoltáre s. f., g.-d. art. subdez-
studiós adj. m. (sil. -di-os), pl. studióºi; voltärii
f. sg. studioásã, pl. studioáse subecuatoriál adj. m. (sil. -cu-a-to-ri-al),
stúdiu s. n. [-diu pron. -dìu], art. pl. subecuatoriáli; f. sg. subecuatoriálã,
stúdiul; pl. stúdii, art. stúdiile (sil. -di-i-) pl. subecuatoriále
stuf s. n., pl. stúfuri súber s. n.
stup s. m., pl. stupi suberínã s. f., g.-d. art. suberínei
stúpã s. f., g.-d. art. stúpei; pl. stúpe subestimá vb. (sil. mf. sub-), ind.
stupefácþie s. f. (sil. -þi-e), art. prez. 1 sg. subestiméz, 3 sg. ºi pl.
stupefácþia (sil. -þi-a), g.-d. art. subestimeázã
stupefácþiei; pl. stupefácþii, art. subfamílie s. f., pl. subfamílii
stupefácþiile (sil. -þi-i-) subgrúpã s. f., pl. subgrúpe
stupefiá vb. (sil. -fi-a), ind. prez. 1 sg. subiéct s. n. (sil. -biect; mf. sub-), pl.
stupefiéz, 3 sg. ºi pl. stupefiázã, 1 pl. subiécte
stupefiém (sil. -fi-em); conj. prez. 3 sg. subiectív adj. m. (sil. -biec-; mf. sub-),
ºi pl. stupefiéze; ger. stupefiínd (sil. pl. subiectívi; f. sg. subiectívã, pl.
-fi-ind) subiectíve
stupefiánt adj. m. (sil. -fi-ant), pl. subiectivísm s. n. (sil. -biec-; mf. sub-)
stupefiánþi; f. sg. stupefiántã, pl. subiectivitáte s. f. (sil. -biec-; mf. sub-),
stupefiánte g.-d. art. subiectivitäþii
stupíd adj. m., pl. stupízi; f. sg. stupídã, subintitulá vb. (sil. mf. sub-), ind. prez.
pl. stupíde 1 sg. subintituléz, 3 sg. ºi pl. subin-
stupiditáte s. f., g.-d. art. stupiditäþii; tituleázã
(fapte, vorbe) pl. stupiditäþi subít adj. m., pl. subíþi; f. sg. subítã, pl.
stupínã s. f., g.-d. art. stupínei; pl. stupíne subíte
stupoáre s. f., g.-d. art. stupórii subjonctív s. n. (sil. -jonc-), pl.
sturión s. m., pl. sturióni (sil. -ri-oni) subjonctíve
sturlubátic adj. m., pl. sturlubátici; subjugá vb., ind. prez. 1 sg. subjúg,
f. sg. sturlubáticã pl. sturlubátice 3 sg. ºi pl. subjúgã
sturz s. m., pl. sturzi sublím adj. m. (sil. -blim), pl. sublími;
suáv adj. m., pl. suávi; f. sg. suávã, pl. f. sg. sublímã, pl. sublíme
suáve sublím s. n. (sil. -blim)
s sublimá 370
sublimá vb. (sil. -bli-), ind. prez. 1 sg. subsídiu s. n. [-diu pron. -dìu], art.
subliméz, 3 sg. ºi pl. sublimeázã subsídiul; pl. subsídii, art. subsídiile (sil.
sublimáre s. f. (sil. bli-), g.-d. art. -di-i-)
sublimärii; pl. sublimäri subsól s. n., pl. subsóluri
sublimát s. m. (sil. -bli-), pl. sublimáþi subspécie s. f., pl. subspécii
submarín s. n., pl. submaríne substantív s. n., pl. substantíve
submersíbil adj. m., pl. submersíbili; substantivá vb., ind. prez. 1 sg.
f. sg. submersíbilã, pl. submersíbile substantivéz, 3 sg. ºi pl. substantiveázã
submersíbil s. n., pl. submersíbile substánþã s. f., g.-d. art. substánþei;
submersiúne s. f. (sil. -si-u-), g.-d. art. (corpuri cu proprietãþi materiale
submersiúnii; pl. submersiúni specifice) pl. substánþe
subminá vb., ind. prez. 1 sg. subminéz, substanþiál adj. m. (sil. -þi-al), pl.
3 sg. ºi pl. submineázã substanþiáli; f. sg. substanþiálã, pl.
submultíplu s. m. (sil. -plu), art. substanþiále
submultíplul; pl. submultípli, art. substituént s. m. (sil. -tu-ent), pl.
submultíplii substituénþi
submulþíme s. f., pl. submulþími substituí vb., ind. ºi conj. prez. 1 ºi 2 sg.
subnutrít adj. m. (sil. -trit), pl. subnu- substítui, 3 sg. ºi pl. substítuie, imperf.
tríþi; f. sg. subnutrítã, pl. subnutríte 3 sg. substituiá
subnutríþie s. f., g.-d. art. subnutríþiei substitúþie s. f. (sil. -þi-e), art.
subordoná vb. (sil. mf. sub-), ind. prez. substitúþia (sil. -þi-a), g.-d. art.
1 sg. subordonéz, 3 sg. ºi pl. subordo- substitúþiei; pl. substitúþii, art.
neázã; conj. prez. 3 sg. ºi pl. subordonéze substitúþiile (sil. -þi-i-)
subordonáre (log. ºi subordináre) s. f. substrát s. n., pl. substráturi
(sil. mf. sub-), pl. subordonäri subsumá vb., ind. prez. 1 sg. subsuméz,
subordonát (log. ºi subordinát) 3 sg. ºi pl. subsumeázã
adj. m. (sil. mf. sub-), pl. subordonáþi; subterán adj. m., pl. subteráni; f. sg.
f. sg. subordonátã, pl. subordonáte subteránã, pl. subteráne
subpolár adj. m., pl. subpolári; f. sg. subterán (minã) s. n., pl. subteráne
subpolárã, pl. subpoláre subteránã s. f., g.-d. art. subteránei; pl.
subprodús s. n., pl. subprodúse subteráne
subráu s. n., pl. subráuri (sil. -bra-) subterfúgiu s. n. [-giu pron. -gìu], art.
subrétã s. f. (sil. -bre-), pl. subréte subterfúgiul; pl. subterfúgii, art.
subscrípþie s. f. (sil. -þi-e), art. subterfúgiile (sil. -gi-i-)
subscrípþia (sil. -þi-a), g.-d. art. subtíl adj. m., pl. subtíli; f. sg. subtílã,
subscrípþiei; pl. subscrípþii, art. pl. subtíle
subscrípþiile (sil. -þi-i-) subtilitáte s. f., g.-d. art. subtilitäþii;
subsemnát s. m., pl. subsemnáþi (idei) pl. subtilitäþi
subsemnátã s. f., pl. subsemnáte subtilizá vb., ind. prez. 1 sg. subtilizéz,
subsidiár adj. m. (sil. -di-ar), pl. 3 sg. ºi pl. subtilizeázã
subsidiári; f. sg. subsidiárã, pl. subsidiáre subtítlu s. n., pl. subtítluri
371 sufragétã s
subunitáte s. f. (sil. mf. sub-); pl. suculént adj. m., pl. suculénþi; f. sg.
subunitäþi suculéntã, pl. suculénte
suburbíe/subúrbie s. f. (sil. -bi-e; mf. sucursálã s. f., g.-d. art. sucursálei; pl.
sub-), art. suburbía/subúrbia (sil. -bi-a), sucursále
g.-d. art. suburbíei/subúrbiei; pl. subur- sud s. n., simb. S
bíi/subúrbii, art. suburbíile/subúrbiile sudá vb., ind. prez. 1 sg. sudéz, 3 sg. ºi
(sil. -bi-i-) pl. sudeázã
subvénþie s. f. (sil. -þi-e), art. subvénþia sudáre s. f., g.-d. art. sudärii; pl. sudäri
(sil. -þi-a), g.-d. art. subvénþiei; pl. sudáþie s. f. (sil. -þi-e), art. sudáþia (sil.
subvénþii, art. subvénþiile (sil. -þi-i-) -þi-a), g.-d. art. sudáþiei; pl. sudáþii, art.
subvenþioná vb. (sil. -þi-o-), ind. prez. sudáþiile (sil. -þi-i-)
1 sg. subvenþionéz, 3 sg. ºi pl. subven- sud-ést s. n., simb. S-E
þioneázã súdic adj. m., pl. súdici; f. sg. súdicã,
subversiúne s. f., g.-d. art. subversiúnii pl. súdice
subversív adj. m., pl. subversívi; f. sg. sudíst s. m., adj. m., pl. sudíºti; f. sg.
subversívã, pl. subversíve sudístã, pl. sudíste
subzistá vb., ind. prez. 1 sg. subzíst, sudoáre s. f., g.-d. art. sudórii; pl. sudóri
3 sg. ºi pl. subzístã sudór s. m., pl. sudóri
subzisténþã s. f., g.-d. art. subzisténþei sudorífic adj. m., pl. sudorífici; f. sg.
suc s. n., pl. súcuri sudoríficã, pl. sudorífice
sucálã s. f., g.-d. art. sucálei; pl. sucále sudoripárã adj. f., pl. sudoripáre
succedá vb., ind. prez. 1 sg. succéd, sudúrã s. f., g.-d. art. sudúrii; pl. sudúri
3 sg. ºi pl. succédã; conj. prez. 3 sg. ºi sud-vést s. n., simb. S-V
pl. succeádã suficiént adj. m. (sil. -ci-ent), pl.
succedanéu s. n., art. succedanéul; pl. suficiénþi; f. sg. suficiéntã, pl. suficiénte
succedanée suficiénþã s. f. (sil. -ci-en-), g.-d. art.
succés s. n., pl. succése suficiénþei; pl. suficiénþe
succesiúne s. f. (sil. -si-u-), g.-d. art. sufíx s. n., pl. sufíxe
succesiúnii; pl. succesiúni suflái s. n. (sil. -flai), pl. sufláiuri
succesív adj. m., pl. succesívi; f. sg. suflántã s. f. (sil. -flan-), pl. suflánte
succesívã, pl. succesíve sufleór s. m. (sil. -fleor), pl. sufleóri
succesoáre s. f., g.-d. art. succesoárei; pl. súflet s. n. (sil. -flet), pl. súflete
succesoáre sufletésc adj. m. (sil. -fle-), f. sufleteáscã;
succesór s. m., pl. succesóri pl. m. ºi f. sufletéºti
succínic adj. m., pl. succínici; f. sg. súflu s. n. (sil. -flu), art. súflul; pl.
succínicã, pl. succínice súfluri
succinít s. n. sufocá vb., ind. prez. 1 sg. sufóc, 3 sg.
succínt adj. m., pl. succínþi; f. sg. ºi pl. sufócã; ger. sufoc÷nd
succíntã, pl. succínte sufocánt adj. m., pl. sufocánþi; f. sg.
sucombá vb., ind. prez. 1 sg. sucómb, sufocántã, pl. sufocánte
3 sg. ºi pl. sucómbã sufragétã s. f. (sil. -fra-), pl. sufragéte
s sufragíu 372
sufragíu (persoanã) s. m. (sil. -fra-), sultanát s. n., pl. sultanáte
art. sufragíul; pl. sufragíi, art. sufragíii sultánã s. f., g.-d. art. sultánei; pl. sultáne
sufrágiu (drept de vot) s. n. (sil. -fra-) sumá vb., ind. prez. 1 sg. suméz, 3 sg.
[-giu pron. -gìu], art. sufrágiul; pl. ºi pl. sumeázã
sufrágii, art. sufrágiile (sil. -gi-i-) sumán s. n., pl. sumáne
sugerá vb., ind. prez. 1 sg. sugeréz, 3 sg. sumár adj. m., pl. sumári; f. sg. sumárã,
ºi pl. sugereázã pl. sumáre
sugéstie s. f. (sil. -ti-e), art. sugéstia (sil. sumár s. n., pl. sumáre
-ti-a), g.-d. art. sugéstiei; pl. sugéstii, art. sumatór adj. m., pl. sumatóri; f. sg. ºi
sugéstiile (sil. -ti-i-) pl. sumatoáre
sugestív adj. m., pl. sugestívi; f. sg. sumatór s. n., pl. sumatoáre
sugestívã, pl. sugestíve sumáþie s. f. (sil. -þi-e), art. sumáþia (sil.
suhát s. n., pl. suháturi -þi-a), g.-d. art. sumáþiei; pl. sumáþii, art.
súi-géneris adj. invar. (sil. su-i) sumáþiile (sil. -þi-i-)
suítã s. f., pl. suíte súmã s. f., g.-d. art. súmei; pl. súme
sulf s. n., simb. S súmbru adj. m., pl. súmbri; f. sg.
sulfamídã s. f. (sil. mf. sulf-); pl. súmbrã, pl. súmbre
sulfamíde sumedénie s. f. (sil. -ni-e), art. sume-
sulfanilamídã s. f., g.-d. art. sulfa- dénia (sil. -ni-a), g.-d. art. sumedéniei;
nilamídei; pl. sulfanilamíde pl. sumedénii, art. sumedéniile (sil. -ni-i-)
sulfát s. m., pl. sulfáþi súmmum s. n.
sulfatá vb., ind. prez. 1 sg. sulfatéz, súnet s. n., pl. súnete
3 sg. ºi pl. sulfateázã supápã s. f., g.-d. art. supápei; pl. supápe
sulfatiazól s. n. (sil. -ti-a-) supérb adj. m., pl. supérbi; f. sg.
sulfhídric adj. m. (sil. mf. sulf-), pl. supérbã, pl. supérbe
sulfhídrici superficiál adj. m. (sil. -ci-al), pl.
sulfínã s. f., g.-d. art. sulfínei; pl. sulfíne superficiáli; f. sg. superficiálã, pl.
sulfític adj. m., pl. sulfítici; f. sg. superficiále
sulfíticã, pl. sulfítice supérfluu/superflúu adj. m. (sil.
sulfocianúrã s. f., g.-d. art. sulfo- -flu-u), pl. supérflui/superflúi (sil. -flui);
cianúrii; pl. sulfocianúri f. sg. supérfluã/superflúã (sil. flu-ã), pl.
sulfonáre s. f., g.-d. art. sulfonärii; pl. supérflue/superflúe (sil. -flu-e)
sulfonäri superfosfát s. m., pl. superfosfáþi
sulfónic adj. m., pl. sulfónici; f. sg. superiór adj. m. (sil. -ri-or), pl.
sulfónicã, pl. sulfónice superióri; f. sg. superioárã, pl. superioáre
sulfúrã s. f., g.-d. art. sulfúrii; pl. sulfúri superlatív adj. m., pl. superlatívi; f. sg.
sulfúric adj. m., pl. sulfúrici; f. sg. superlatívã, pl. superlatíve
sulfúricã, pl. sulfúrice superlatív (lingv.) s. n., pl. superlatíve
sulfurós adj. m., pl. sulfuróºi; f. sg. superstíþie s. f. (sil. -þi-e), art. superstíþia
sulfuroásã, pl. sulfuroáse (sil. -þi-a), g.-d. art. superstíþiei; pl.
sultán s. m., pl. sultáni superstíþii, art. superstíþiile (sil. -þi-i-)
373 surd s
supéu s. n., art. supéul; pl. supéuri suprafortãreáþã s. f. (sil. -pra-), pl.
supín s. n., pl. supíne suprafortãréþe
supináþie s. f. (sil. -þi-e), art. supináþia supraîncãlzíre s. f. (sil. -pra-); pl.
(sil. -þi-a), g.-d. art. supináþiei; pl. supraîncãlzíri
supináþii, art. supináþiile (sil. -þi-i-) supralicitá vb. (sil. -pra-), ind. prez.
supleánt s. m. (sil. -ple-), pl. supleánþi 1 sg. supralicitéz, 3 sg. ºi pl. suprali-
supleántã s. f. (sil. -ple-an-), pl. supleánte citeázã
supléþe s. f. (sil. -ple-), art. supléþea, g.-d. supramúncã s. f. (sil. -pra-), g.-d. art.
art. supléþei supramúncii
suplíciu s. n. (sil. -pli-) [-ciu pron. -cìu], supranúme s. n. (sil. -pra-), pl. supranúme
art. suplíciul; pl. suplícii, art. suplíciile supranumerár adj. m. (sil. -pra-), pl.
(sil. -ci-i-) supranumerári; f. sg. supranumerárã, pl.
suplimént s. n. (sil. -pli-), pl. supliménte supranumeráre
suplimentár adj. m. (sil. -pli-), pl. supraóm s. m. (sil. -pra-), pl. supra-
suplimentári; f. sg. suplimentárã, pl. oámeni
suplimentáre suprapréþ s. n. (sil. -pra-preþ), pl.
supliní vb. (sil. -pli-), ind. prez. 1 sg. ºi suprapréþuri
3 pl. suplinésc, imperf. 3 sg. suplineá; supraprodúcþie s. f. (sil. -pra-pro-), pl.
conj. prez. 3 sg. ºi pl. suplineáscã supraprodúcþii
suplinitór adj. m., s. m. (sil. -pli-), pl. supraprofít s. n. (sil. -pra-pro-), pl.
suplinitóri; f. sg. ºi pl. suplinitoáre, g.-d. supraprofíturi
sg. art. suplinitoárei suprarealísm s. n. (sil. -pra-re-a-)
súplu adj. m. (sil. -plu), pl. súpli; f. sg. suprastructúrã s. f. (sil. -pra-; mf.
súplã, pl. súple -struc-), pl. suprastructúri
supórt s. n., pl. supórturi suprém adj. m. (sil. -prem), pl. suprémi;
suportá vb., ind. prez. 1 sg. supórt, 3 sg. f. sg. suprémã, pl. supréme
ºi pl. supórtã; conj. prez. 3 sg. ºi pl. supórte supremáþie s. f. (sil. -pre-), art.
supórter s. m., pl. supórteri supremáþia, g.-d. art. supremáþiei; pl.
supozitór s. n., pl. supozitoáre supremáþii, art. supremáþiile
supozíþie s. f., pl. supozíþii suprimá vb. (sil. -pri-), ind. prez. 1 sg.
supraconductibilitáte s. f. (sil. -pra-), suprím, 3 sg. ºi pl. suprímã
g.-d. art. supraconductibilitäþii supurá vb., ind. prez. 1 sg. supuréz,
supracopértã s. f. (sil. -pra-); pl. su- 3 sg. ºi pl. supureázã
pracopérte supuránt adj. m., pl. supuránþi; f. sg.
supracótã s. f. (sil. -pra-), pl. supracóte supurántã, pl. supuránte
supraestimá vb. (sil. -pra-), ind. prez. supuráþie s. f. (sil. -þi-e), art. supuráþia
1 sg. supraestiméz, 3 sg. ºi pl. supra- (sil. -þi-a), g.-d. art. supuráþiei; pl.
estimeázã supuráþii, art. supuráþiile (sil. -þi-i-)
suprafáþã s. f. (sil. -pra-), pl. supraféþe surátã s. f., pl. suráte
suprafluiditáte s. f. (sil. -flu-i-), g.-d. surd adj. m., pl. surzi; f. sg. súrdã, pl.
art. suprafluiditäþii súrde
s surdínã 374
surdínã s. f., g.-d. art. surdínei; suspéct adj. m., pl. suspécþi; f. sg.
(dispozitive) pl. surdíne suspéctã, pl. suspécte
surescitá vb., ind. prez. 1 sg. surescít, suspectá vb., ind. prez. 1 sg. suspectéz,
3 sg. ºi pl. surescítã 3 sg. ºi pl. suspecteázã
surfilá vb., ind. prez. 1 sg. surfiléz, 3 sg. suspendá vb., ind. prez. 1 sg.
ºi pl. surfileázã suspéndez, 3 sg. ºi pl. suspendeázã
surghiún (persoanã) s. m., pl. surghiúni suspénsie s. f. (sil. -si-e), art. suspénsia
surghiún (exil) s. n., pl. surghiúnuri (sil. -si-a), g.-d. art. suspénsiei; pl.
surghiuní vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. suspénsii, art. suspénsiile (sil. -si-i-)
surghiunésc, imperf. 3 sg. surghiuneá; suspensór adj. m., (muºchi) s. m., pl.
conj. prez. 3 sg. ºi pl. surghiuneáscã suspensóri; f. sg. ºi pl. suspensoáre
surjectív adj. m., pl. surjectívi; f. sg. suspiciúne s. f. (sil. -ci-u-), g.-d. art.
surjectívã, pl. surjectíve suspiciúnii; pl. suspiciúni
súrlã s. f., g.-d. art. súrlei; pl. súrle sus-pús adj. m., pl. sus-púºi; f. sg.
surmená vb., ind. prez. 1 sg. surmenéz, sus-púsã, pl. sus-púse
3 sg. ºi pl. surmeneázã sustentáþie s. f. (sil. -þi-e), art.
surmenáj s. n., pl. surmenájuri sustentáþia (sil. -þi-a), g.-d. art.
surogát s. n., pl. surogáte sustentáþiei; pl. sustentáþii, art.
surpá vb., ind. prez. 1 sg. surp, 3 sg. ºi sustentáþiile (sil. -þi-i-)
pl. súrpã; conj. prez. 3 sg. ºi pl. súrpe susþinãtór adj. m., s. m., pl. susþinãtóri;
surplómbã s. f., pl. surplómbe f. sg. ºi pl. susþinãtoáre
surplús s. n., pl. surplúsuri súsur s. n., pl. súsure
surprízã s. f., pl. surpríze susurá vb., ind. prez. 1 sg. súsur, 3 sg.
súrsã s. f., g.-d. art. súrsei; pl. súrse ºi pl. súsurã; conj. prez. 3 sg. ºi pl.
surtúc s. n., pl. surtúce súsure
surtucár s. m., pl. surtucári sútã s. f., pl. súte
surugíu s. m., art. surugíul; pl. surugíi, sutíme s. f., g.-d. art. sutímii; pl. sutími
art. surugíii suturá vb., ind. prez. 1 sg. suturéz, 3 sg.
survení vb., ind. prez. 3 sg. survíne, ºi pl. sutureázã
imperf. 3 sg. surveneá; conj. prez. 3 sg. sutúrã s. f., g.-d. art. sutúrii; pl. sutúri
ºi pl. survínã; ger. survenínd suvác s. n., pl. suváce
survolá vb., ind. prez. 1 sg. survoléz, suvenír s. n., pl. suveníre
3 sg. ºi pl. survoleázã suverán adj. m., s. m., pl. suveráni;
susái s. m. f. sg. suveránã, pl. suveráne
susán s. m. suveranitáte s. f., g.-d. art. suveranitäþii;
susceptíbil adj. m., pl. susceptíbili; f. sg. pl. suveranitäþi
susceptíbila, pl. susceptíbile suzerán s. m., adj. m., pl. suzeráni; f. sg.
susceptibilitáte s. f., g.-d. art. suzeránã, pl. suzeráne
susceptibilitäþii; pl. susceptibilitäþi suzeranitáte s. f., g.-d. art. suzeranitäþii;
suscitá vb., ind. prez. 1 sg. suscít, 3 sg. pl. suzeranitäþi
ºi pl. suscítã svéter s. n., pl. svétere
CUPRINS
375

=
ºa s. f., art. ºáua, g.-d. art. ºéii; pl. ºei ºarádã s. f., g.-d. art. ºarádei; pl. ºaráde
ºablón s. n. (sil. -blon), pl. ºabloáne ºarétã s. f., pl. ºaréte
ºablonárd adj. m. (sil. -blo-), pl. ºarg adj. m., pl. ºargi; f. sg. ºárgã, pl.
ºablonárzi; f. sg. ºablonárdã, pl. ºárge
ºablonárde ºariáj s. n. (sil. -ri-aj), pl. ºariáje
ºacál s. m., pl. ºacáli ºarjá vb., prez. 1 sg. ºarjéz, 3 sg. ºi pl.
ºagrín s. n. (sil. -grin), pl. ºagrínuri ºarjeázã, 1 pl. ºarjäm; conj. prez. 3 sg.
ºah (persoanã) s. m., pl. ºahi ºi pl. ºarjéze; ger. ºarj÷nd
ºah (joc) s. n., pl. ºáhuri ºárjã s. f., art. ºárja, g.-d. art. ºárjei; pl.
ºáibã s. f., g.-d. art. ºáibei; pl. ºáibe ºárje
ºalánger s. m., pl. ºalángeri ºarlatán s. m., pl. ºarlatáni
ºaläu s. m., art. ºaläul; pl. ºaläi, art. ºarmánt adj. m., pl. ºarmánþi; f. sg.
ºaläii ºarmántã, pl. ºarmánte
ºáltãr s. n., pl. ºáltãre ºarpántã s. f., pl. ºarpánte
ºalúpã s. f., g.-d. art. ºalúpei; pl. ºalúpe ºárpe s. m., pl. ºerpi
ºamán s. m., pl. ºamáni ºáse num.
ºamanísm s. n. ºasíu s. n., art. ºasíul; pl. ºasíuri
ºambelán s. m., pl. ºambeláni ºatén adj. m., pl. ºaténi; f. sg. ºaténã,
ºamotá vb., ind. prez 1 sg. ºamotéz, pl. ºaténe
3 sg. ºi pl. ºamoteázã ºátrã s. f. (sil. -trã), g.-d. art. ºátrei; pl.
ºampánie s. f. (sil. -ni-e), art. ºampánia ºátre
(sil. -ni-a), g.-d. art. ºampániei; (sor- ºcoálã s. f., g.-d. art. ºcólii; (instituþii,
turi) pl. ºampánii, art. ºampániile (sil. curente) pl. ºcoli
-ni-i-) ºedínþã s. f., g.-d. art. ºedínþei; pl.
ºampón s. n., pl. ºampoáne/ºampónuri ºedínþe
ºan s. n., pl. ºánuri ºef s. m., pl. ºefi
ºáncru s. n., art. ºáncrul; pl. ºáncre ºéfã s. f., g.-d. art. ºéfei; pl. ºéfe
ºánsã s. f., g.-d. art. ºánsei; pl. ºánse ºeíc/ºeic s. m., pl. ºeíci/ºeici
ºansonétã s. f., pl. ºansonéte ºelár s. m., pl. ºelári
ºantáj s. n., pl. ºantáje/ºantájuri ºeminéu s. n., art. ºeminéul; pl.
ºantán s. n., pl. ºantáne/ºantánuri ºeminéuri/ºeminée
ºantiér s. n. (sil. -ti-er), pl. ºantiére ºemizétã s. f., pl. ºemizéte
ºántung s. n., (sorturi) pl. ºántunguri ºenál s. n., pl. ºenále
ºapirográf s. n. (sil. -graf), pl. ºapi- ºenílã s. f., g.-d. art. ºenílei; pl. ºeníle
rográfe ºeptél s. n., pl. ºeptéluri
ºápte num. ºerb s. m., pl. ºerbi
= ºerbíe 376
ºerbíe s. f., art. ºerbía, g.-d. ºerbíi, art. ºirag s. n., pl. ºiráguri
ºerbíei ºírã s. f., g.-d. art. ºírei; pl. ºíre
ºeríf s. m., pl. ºerífi ºiretlíc s. n., pl. ºiretlícuri
ºerpár (zool.) s. m., pl. ºerpári ºist s. n., pl. ºísturi
ºerpár (chimir) s. n., pl. ºerpáre ºistós adj. m., pl. ºistóºi; f. sg. ºistoásã,
ºes adj. n., f. ºásã; pl. n. ºi f. ºése pl. ºistoáse
ºes n., pl. ºésuri ºiºcórniþã s. f., g.-d. art. ºiºcórniþei; pl.
ºevalét s. n., pl. ºevaléte/ºevaléturi ºiºcórniþe
ºevaliérã s. f. (sil. -li-e-), g.-d. ºevaliérei; ºiºtár s. n., pl. ºiºtáre
pl. ºevaliére ºiºtáv adj. m., pl. ºiºtávi; f. sg. ºiºtávã,
ºeviót s. n. (sil. -vi-ot) pl. ºiºtáve
ºevró/ºevróu s. n. (sil. -vro/-vrou), art. ºíþã s. f., g.-d. art. ºíþei; pl. ºíþe
ºevróul; (sorturi) pl. ºevróuri ºlágãr s. n., pl. ºlágãre
ºezãtoáre s. f., g.-d. art. ºezãtórii; pl. ºleáhtã s. f., (cete) pl. ºléhte
ºezãtóri ºleau (ulm) s. m., art. ºleául; pl. ºlei,
ºezlóng s. n., pl. ºezlónguri art. ºléii
ºfichi interj. ºleau (drum de þarã, ºtreang, pãdure)
ºfichi s. n., pl. ºfíchiuri s . n., art. ºleául; pl. ºleáuri
ºfichiuí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. ºlefuí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl.
ºfichiuiésc, imperf. 3 sg. ºfichiuiá; conj. ºlefuiésc, imperf. 3 sg. ºlefuiá; conj.
prez. 3 sg. ºi pl. ºfichiuiáscã prez. 3 sg. ºi pl. ºlefuiáscã
ºiác s. n.,(sorturi) pl. ºiáce/ºiácuri ºlep s. n., pl. ºlépuri
ºic adj. invar. ºlíboviþã s. f., g.-d. art. ºlíboviþei;
ºic (eleganþã) s. n. (porþii) pl. ºlíboviþe
ºic (poleialã, paietã) s. n., pl. ºícuri ºlif s. n., pl. ºlífuri
ºicaná vb., ind. prez. 1 sg. ºicanéz, 3 sg. ºliþ s. n., pl. ºlíþuri
ºi pl. ºicaneázã ºmírghel s. n.
ºicánã s. f., g.-d. art. ºicánei; pl. ºicáne ºnapán s. m., pl. ºnapáni
ºifón s. n., (sorturi) pl. ºifoáne ºnit s. n., pl. ºníturi
ºifoná vb., ind. prez. 1 sg. ºifonéz, 3 sg. ºoáldã s. f., g.-d. art. ºoáldei; pl. ºoálde
ºi pl. ºifoneázã ºoárece s. m., pl. ºoáreci
ºifoniér s. n. (sil. -ni-er), pl. ºifoniére ºobolán s. m., pl. ºoboláni
ºild s. n., pl. ºílduri ºoc s. n., pl. ºócuri
ºíling s. m., pl. ºílingi ºocá vb., ind. prez. 1 sg. ºochéz, 3 sg. ºi
ºindrílã s. f., g.-d. art. ºindrílei; pl. pl. ºocheázã
ºindríle ºofrán s. m. (sil. -fran), pl. ºofráni
ºinºílã/cincílã s. f., g.-d. art. ºinºílei/ ºoim s. m., pl. ºoimi
cincílei; pl. ºinºíle/cincíle ºoimán s. m., adj. m., pl. ºoimáni; f. sg.
ºintoísm s. n. ºoimánã, pl. ºoimáne
ºípot s. n., pl. ºípote ºoldán s. m., pl. ºoldáni
ºir s. n., pl. ºíruri ºoldí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. ºoldésc,
377 ºtánþã =
imperf. 3 sg. ºoldeá; conj. prez. 3 sg. ºi ºoviníst adj. m., s. m., pl. ºoviníºti; f. sg.
pl. ºoldeáscã ºovinístã, pl. ºoviníste
ºoltúz s. m., pl. ºoltúzi ºpáclu s. n. (sil. -clu), art. ºpáclul; pl.
ºomá vb., ind. prez. 1 sg. ºoméz, 3 sg. ºpácluri
ºi pl. ºomeázã ºpágã s. f., g.-d. art. ºpägii; pl. ºpãgi
ºomáj s. n. ºpalt (tipogr., ind. piel.) s. n., pl. ºpálturi
ºomér s. m., pl. ºoméri ºpan (titlu nobiliar) s. m., pl. ºpani
ºomérã s. f., g.-d. art. ºomérei; pl. ºomére ºpan (tehn.) s. n., pl. ºpánuri
ºop÷rlã s. f., g.-d. art. ºop÷rlei; pl. ºpãcluí vb. (sil. -clu-), ind. prez. 1 sg.
ºop÷rle ºi 3 pl. ºpãcluiésc, imperf. 3 sg. ºpãcluiá;
ºópot s. n., pl. ºópote conj. prez. 3 sg. ºi pl. ºpãcluiáscã
ºopotí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. ºpãltuí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl.
ºopotésc, imperf. 3 sg. ºopoteá; conj. ºpãltuiésc, imperf. 3 sg. ºpãltuiá; conj.
prez. 3 sg. ºi pl. ºopoteáscã prez. 3 sg. ºi pl. ºpãltuiáscã
ºoprón s. n. (sil. -pron), pl. ºoproáne ºpérlã s. f., g.-d. art. ºpérlei; pl. ºpérle
ºoptí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. ºoptésc, ºperþ s. n., pl. ºpérþuri
imperf. 3 sg. ºopteá; conj. prez. 3 sg. ºi ºperþuí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl.
pl. ºopteáscã ºperþuiésc, imperf. 3 sg. ºperþuiá; conj.
ºoptitór adj. m., pl. ºoptitóri; f. sg. ºi prez. 3 sg. ºi pl. ºperþuiáscã
pl. ºoptitoáre ºpiþ (zool.) s. m., pl. ºpiþi
ºoricioáicã s. f., g.-d. art. ºoricioáicei; ºpraiþuí vb. (sil. ºprai-), ind. prez. 1 sg.
(zool.) pl. ºoricioáice ºi 3 pl. ºpraiþuiésc, imperf. 3 sg. ºprai-
ºort s. n., pl. ºórturi þuiá; conj. prez. 3 sg. ºi pl. ºpraiþuiáscã
ºoseá s. f., art. ºoseáua, g.-d. art. ºosélei; ºrapnél s. n., pl. ºrapnéle
pl. ºoséle ºrot s. n., pl. ºróturi
ºoselá vb., ind. prez. 1 sg. ºoseléz, 3 sg. ºtab (ofiþer superior, ºef) s. m., pl. ºtabi
ºi pl. ºoseleázã ºtab (stat-major) s. n., pl. ºtáburi
ºoseluí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. ºtachét s. m., pl. ºtachéþi
ºoseluiésc, imperf. 3 sg. ºoseluiá; conj. ºtachétã s. f., pl. ºtachéte
prez. 3 sg. ºi pl. ºoseluiáscã ºtafetár s. m., pl. ºtafetári
ºosétã s. f., pl. ºoséte ºtafétã s. f., pl. ºtaféte
ºoº s. m., pl. ºoºi ºtaif s. n., pl. ºtáifuri
ºótie s. f. (sil. -ti-e), art. ºótia (sil. -ti-a), ºtampilá vb., ind. prez. 1 sg. ºtampiléz,
g.-d. art. ºótiei; pl. ºótii, art. ºótiile (sil. 3 sg. ºi pl. ºtampileázã
-ti-i-) ºtampílã s. f., g.-d. art. ºtampílei; pl.
ºovãí vb., ind. prez. 1 sg. ºóvãi/ºovãiésc, ºtampíle
imperf. 3 sg. ºovãiá; conj. prez. 3 sg. ºtángã s. f., g.-d. art. ºtängii; pl. ºtãngi
ºi pl. ºóvãie/ºovãiáscã ºtanþá vb., ind. prez. 1 sg. ºtanþéz, 3 sg.
ºovãiálã s. f., g.-d. art. ºovãiélii; pl. ºi pl. ºtanþeázã
ºovãiéli ºtánþã (tehn.) s. f., g.-d. art. ºtánþei; pl.
ºovinísm s. n. ºtánþe
= ºtãnþuí 378
ºtãnþuí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. ºtrengãríei; (fapte, atitudini) pl.
ºtãnþuiésc, imperf. 3 sg. ºtãnþuiá; conj. ºtrengãríi, art. ºtrengãríile
prez. 3 sg. ºi pl. ºtãnþuiáscã ºtrúdel s. n., pl. ºtrúdele
ºteámp s. n., pl. ºteámpuri ºtuþ s. n., pl. ºtúþuri
ºtécãr s. n., pl. ºtécãre ºúbler s. n. (sil. -bler), pl. ºúblere
ºtemuí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. ºúbred adj. m. (sil. -bred), pl. ºúbrezi;
ºtemuiésc, imperf. 3 sg. ºtemuiá; conj. f. sg. ºúbredã, pl. ºúbrede
prez. 3 sg. ºi pl. ºtemuiáscã ºubrezí vb., (sil. -bre-), ind. prez. 1 sg.
ºtergár s. n., pl. ºtergáre ºi 3 pl. ºubrezésc, imperf. 3 sg. ºubreázã;
ºtergãtór (persoanã) s. m., pl. ºtergãtóri conj. prez. 3 sg. ºi pl. ºubrezeáscã
ºtergãtór (pentru parbriz, pentru ºuétã s. f. (sil. ºu-e-), pl. ºuéte
þeava tunului) s. n., pl. ºtergãtoáre ºugubäþ adj. m., pl. ºugubéþi; f. sg.
ºtérge vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. ºterg, ºugubeáþã, pl. ºugubéþe
perf. s. 1 sg. ºterséi, 1 pl. ºtérserãm; part. ºuguí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl.
ºters ºuguiésc, imperf. 3 sg. ºuguiá; conj.
ºti vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. ºtiu, 2 sg. prez. 3 sg. ºi pl. ºuguiáscã
ºtii, 3 sg. ºtie, imperf. 3 sg. ºtiá, perf. s. ºui adj. m., pl. ºui; f. sg. ºi pl. ºúie
1 sg. ºtiúi, 3 sg. ºtiú, 3 pl. ºtiúrã; ger. ºuierá vb., ind. prez. 1 sg. ºúier, 3 sg.
ºtiínd; part. ºtiút ºi pl. ºúierã; conj. prez. 3 sg. ºi pl.
ºtift s. n., pl. ºtífturi ºúiere
ºtiínþã s. f., g.-d. art. ºtiínþei; pl. ºtiínþe ºuierát s. n., pl. ºuieráturi
ºtiinþífic adj. m. (sil. ºti-in-), pl. ºuierãtoáre s. f., g.-d. art. ºuierãtórii; pl.
ºtiinþífici; f. sg. ºtiinþíficã, pl. ºtiinþífice ºuierãtóri
ºtímã (mit., muz.) s. f., g.-d. art. ºtímei; ºuierãtór adj. m., pl. ºuierãtóri; f. sg. ºi
pl. ºtíme pl. ºuierãtoáre
ºtirbí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. ºtirbésc, ºuierãtúrã s. f., g.-d. art. ºuierãtúrii; pl.
imperf. 3 sg. ºtirbeá; conj. prez. 3 sg. ºuerãtúri
ºi pl. ºtirbeáscã ºunt s. n., pl. ºúnturi
ºtiubéi s. n., pl. ºtiubéie ºurúb s. n., pl. ºurúburi
ºtiúcã s. f., g.-d. art. ºtiúcii; pl. ºtiuci ºurubélniþã s. f., g.-d. art. ºurubélniþei;
ºtiuléte s. m., pl. ºtiuléþi pl. ºurubélniþe
ºtiutór adj. m. (sil. ºti-u-), pl. ºtiutóri; ºuºaneá s. f., art. ºuºaneáua, g.-d. art.
f. sg. ºi pl. ºtiutoáre ºuºanélei; pl. ºuºanéle
ºtraif s. n., pl. ºtráifuri ºuºotí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl.
ºtrand s. n., pl. ºtránduri ºuºotésc, imperf. 3 sg. ºuºoteá; conj.
ºtreang s. n., pl. ºtreánguri prez. 3 sg. ºi pl. ºuºoteáscã
ºtrengár s. m., pl. ºtrengári ºut (miner., sport) s. n., pl. ºúturi
ºtrengãrí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. ºuvíþã s. f., g.-d. art. ºuvíþei; pl. ºuvíþe
ºtrengãrésc, imperf. 3 sg. ºtrengãreá; ºuvói s. n., pl. ºuvoáie
conj. prez. 3 sg. ºi pl. ºtrengãreáscã ºváiþer s. n.
ºtrengãríe s. f., art. ºtrengãría, g.-d. art. ºvarþ s. n., (porþii) pl. ºvárþuri
CUPRINS
379

tabác (tãbãcar) s. m., pl. tabáci


t tactísm s. n.
tabác (tutun) s. n., pl. tabácuri taftá s. f., art. taftáua, g.-d. art. taftálei;
tabagísm s. n. pl. taftále
tábãrã s. f., g.-d. art. táberei; pl. tábere tágmã s. f., g.-d. art. tágmei; pl. tágme
tabél s. n., pl. tabéle taheometríe (sil. -he-o-, -tri-)/tahimetríe
tabélã s. f., g.-d. art. tabélei; pl. tabéle (sil. -tri-) (topogr.) s. f., art. taheometría/
tabernácul s. n., pl. tabernácule tahimetría, g.-d. taheometríi/tahimetríi,
tábes s. n. art. taheometríei/tahimetríei
tabiét s. n. (sil. -bi-et), pl. tabiéturi taheométru (sil. -he-o, -tru)/tahimétru
tabinét s. n., (partide) pl. tabinéte (sil. -tru) (topogr.) s. n., art. taheo-
táblã s. f. (sil. -blã), g.-d. art. táblei; pl. táble métrul/tahimétrul; pl. taheométre/
tablétã s. f. (sil. -ble-), pl. tabléte tahimétre
tabliér s. n. (sil. -bli-er), pl. tabliére tahicardíe s. f., art. tahicardía, g.-d. art.
tablóu s. n. (sil. -blou), art. tablóul; pl. tahicardíei; pl. tahicardíi, art. tahicardíile
tablóuri tahíon s. m., pl. tahíoni
tabú s. n., art. tabúul; pl. tabúuri táicã s. m., g.-d. art. táichii/lui táica
tabulár adj. m., pl. tabulári; f. sg. taifás s. n., pl. táifasuri
tabulárã, pl. tabuláre taifún s. n. (sil. tai-), pl. taifúnuri
tabún s. n., pl. tabúnuri taigá s. f. (sil. tai-), art. taigáua, g.-d.
taburét s. n., pl. taburéte art. taigálei; pl. taigále
tac÷m s. n., pl. tac÷muri taín s. n., pl. taínuri
tachiná vb., ind. prez. 1 sg. tachinéz, táinã s. f., g.-d. art. táinei, pl. táine
3 sg. ºi pl. tachineázã táinic adj. m., pl. táinici; f. sg. táinicã,
tacít adj. m., pl. tacíþi; f. sg. tacítã, pl. pl. táinice
tacíte táiniþã s. f., g.-d. art. táiniþei; pl. táiniþe
tacitúrn adj. m., pl. tacitúrni; f. sg. taiór s. n., pl. taioáre
tacitúrnã, pl. tacitúrne tal s. n., pl. táluri
taclále s. f. pl. (sil. -cla-) talábã s. f., g.-d. art. talábei; pl. talábe
tact s. n., pl. tácturi talámus s. n.
táctic adj. m., pl. táctici; f. sg. tácticã, talánt s. m., pl. talánþi
pl. táctice taláz s. n., pl. talázuri
tácticã s. f., g.-d. art. tácticii; pl. táctici talc s. n.
tacticós adj. m., pl. tacticóºi; f. sg. talént s. n., pl. talénte
tacticóasã, pl. tacticóase talentát adj. m., pl. talentáþi; f. sg.
tactíl adj. m., pl. tactíli; f. sg. tactílã, pl. talentátã, pl. talentáte
tactíle táler (monedã) s. m., pl. táleri
t táler 380
táler (vas) s. n., pl. tálere tangáj s. n., pl. tangáje
tálger s. n., pl. tálgere tangént adj. m., pl. tangénþi; f. sg.
tálie s. f. (sil. -li-e), art. tália (sil. -li-a), tangéntã, pl. tangénte
g.-d. art. táliei; pl. tálii, art. táliile (sil. tangénþã s. f., g.-d. art. tangénþei; pl.
-li-i-) tangénþe
talión (pedeapsã, plantã, plasture) s. n. tangenþiál adj. m. (sil. -þi-al), pl.
(sil. -li-on), (plante, plasturi) pl. talioáne tangenþiáli; f. sg. tangenþiálã, pl.
talismán s.n., pl. talismáne tangenþiále
táliu s. n. [-liu pron. -lìu], art. táliul; tangíbil adj. m., pl. tangíbili; f. sg.
simb.Tl tangíbilã, pl. tangíbile
tálmeº-bálmeº s. n. tangóu s. n., art. tangóul; pl. tangóuri
Talmúd s. pr. n. tanín s. n., pl. tanínuri
talofítã s. f., pl. talofíte tantál s. n., simb. Ta
talón s. n., pl. taloáne tánti s. f. invar., g.-d. art. (al) lui tánti
taloná vb., ind. prez. 1 sg. talonéz, 3 sg. tantiémã s. f. (sil. -ti-e-), g.-d. art.
ºi pl. taloneázã tantiémei; pl. tantiéme
talonétã s. f., pl. talonéte tapá vb., ind. prez. 1 sg. tapéz, 3 sg. ºi
talpínã s. f., g.-d. art. talpínei; pl. talpíne pl. tapeázã
talúz s. n., pl. talúzuri tapáj s. n., pl. tapáje
talvég s. n., pl. talvéguri tápã s. f., g.-d. art. tápei; pl. tápe
tamán adv. tapét s. n., pl. tapéte
tambúr (toboºar) s. m., pl. tambúri tapetá vb., ind. prez. 1 sg. tapetéz, 3 sg.
tambúr (tehn., arhit.) s. n., pl. tambúre ºi pl. tapeteázã
tamburínã s. f., g.-d. art. tamburínei; pl. tapír s. m., pl. tapíri
tamburíne tapisá vb., ind. prez. 1 sg. tapiséz, 3 sg.
tampón s. n., pl. tampoáne ºi pl. tapiseázã
tamponá vb., ind. prez. 1 sg. tamponéz, tapiseríe s. f., art. tapisería, g.-d. art.
3 sg. ºi pl. tamponeázã tapiseríei; pl. tapiseríi art. tapiseríile
tam-tám s. n., pl. tam-támuri tapiþá/tapisá vb., ind. prez. 1 sg.
tanágra s. f. (sil. -gra), pl. tanágre tapiþéz/tapiséz, 3 sg. ºi pl. tapiþéazã/
tanánt s. m., pl. tanánþi tapiseázã
tanát s. m., pl. tanáþi tapiþér s. m., pl. tapiþéri
tanatofobíe s. f., art. tanatofobía, g.-d. tapiþeríe (meserie, atelier) s. f., art.
art. tanatofobíei; pl. tanatofobíi tapiþería, g.-d. art. tapiþeríei; (ateliere)
tanc s. n., pl. táncuri pl. tapiþeríi, art. tapiþeríile
tanchétã s. f., pl. tanchéte tarábã s. f., g.-d. art. tarábei; pl. tarábe
tandém s. n., pl. tandémuri tarabóstes s. m.
tandréþe s. f., art. tandréþea, g.-d. art. tarác s. m., pl. taráci
tandréþei taráf s. n., pl. taráfuri
tándru adj. m., pl. tándri; f. sg. tándrã, tarantélã s. f., g.-d. art. tarantélei; pl.
pl. tándre tarantéle
381 tãbâltóc t
tarantúlã (zool.) s. f., g.-d. art. tatuá vb. (sil. -tu-a), ind. prez. 1 sg.
tarantúlei; pl. tarantúle tatuéz, 3 sg. ºi pl. tatueázã, 1 pl. tatuäm
tarár s. n., pl. taráre (sil. -tu-ãm); conj. prez. 3 sg. ºi pl.
tarát adj. m., pl. taráþi; f. sg. tarátã, tatuéze (sil. -tu-e-); ger. tatu÷nd (sil.
pl.taráte -tu-ând)
tárã s. f., g.-d. art. tárei; pl. táre tatuáj s. n. (sil. -tu-aj), pl. tatuáje
tardív adj. m., pl. tardívi; f. sg. tardívã, taumatúrg s. m. (sil. tau-), pl. tau-
pl. tardíve matúrgi
tarhón s. m. táur s. m., pl. táuri
taríf s. n., pl. tarífe/tarífuri taurín adj. m. (sil. ta-u-), pl. tauríni;
tarifár adj. m., pl. tarifári; f. sg. tarifárã, f. sg. taurínã, pl. tauríne
pl. tarifáre taurínã (acid) s. f. (sil. ta-u-), g.-d. art.
tarlá s. f., art. tarláua, g.-d. art. tarlálei; taurínei
pl. tarlále taurínã (zool.) s. f. (sil. ta-u-), pl. tauríne
tárniþã s. f., g.-d. art. tárniþei; pl. tárniþe tauromahíe s. f. (sil. ta-u-), art.
taróc s. n. tauromahía, g.-d. tauromahíi, art.
taród s. m., pl. taróduri tauromahíei
társ s. n., pl. társuri tautologíe s. f. (sil. ta-u-), art.
tarsián adj. m. (sil. -si-an), pl. tarsiéni; tautología, g.-d. art. tautologíei; pl.
f. sg. tarsiánã, pl. tarsiéne tautologíi, art. tautologíile
tartán s. n., pl. tartáne tautomeríe s. f. (sil. ta-u-), art.
tartár adj. m., pl. tartári; f. sg. tartárã, tautomería, g.-d. art. tautomeríei; pl.
pl. tartáre tautomeríi
tártar s. n., pl. tártaruri tavérnã s. f., g.-d. art. tavérnei; pl.
tártã s. f., g.-d. art. tártei; pl. tárte tavérne
tartínã s. f., g.-d. art. tartínei; pl. tartíne táxã s. f., g.-d. art. táxei; pl. táxe
tártor s. m., pl. tártori taximétru s. n. (sil. -tru), art.
tartrát s. m., pl. tartráþi taximétrul; pl. taximétre
tártric adj. m., pl. tártrici taxonomíe s. f., art. taxonomía, g.-d.
tártru s. n., art. tártrul, pl. tártruri taxonomíi, art. taxonomíei
tartufísm s. n. tãbãcár s. m., pl. tãbãcári
tasá vb., ind. prez. 1 sg. taséz, 3 sg. ºi tãbãcãríe s. f., art. tãbãcãría, g.-d. art.
pl. taseázã tãbãcãríei; (ateliere) pl. tãbãcãríi, art.
tastatúrã s. f., pl. tastatúri tãbãcãríile
tástã s. f., pl. táste tãbãcí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl.
tatáie s. m., art. tatáia, g.-d. art. tatáiei/ tãbãcésc, imperf. 3 sg. tãbãceá; conj.
lui tatáia prez. 3 sg. ºi pl. tãbãceáscã
tátã s. m., art. tata, g.-d. art. tátei/lui tãbãrï vb., ind. prez. 1 sg. tábãr, 2 sg.
táta; art. tátãl, g.-d. art. tatälui; pl. táþi táberi, 3 sg. tábãrã, imperf. 3 sg. tãbãrá;
tatoná vb., ind. prez. 1 sg. tatonéz, 3 sg. conj. prez. 3 sg. ºi pl. tábere
ºi pl. tatoneázã tãbâltóc s. n., pl. tãbâltoáce
t tãb÷rcã 382
tãb÷rcã s. f., g.-d. art. tãb÷rcii; pl. tãrãgãná vb., ind. prez. 1 sg. tãrãgãnéz,
tãb÷rci 3 sg. ºi pl. tãrãgãneázã
tãbârcí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. tãrãºénie s. f. (sil. -ni-e), art. þãrãºénia
tãbârcésc, imperf. 3 sg. tãbârceá; conj. (sil. -ni-a), g.-d. art. þãrãºéniei; pl,
prez. 3 sg. ºi pl. tãbârceáscã þãrãºénii, art. þãrãºéniile (sil. -ni-i-)
tãblíe s. f. (sil. -bli-), art. tãblía, g.-d. art. tãr÷m s. n., pl. tãr÷muri
tãblíei; pl. tãblíi, art. tãblíile tãrbãcí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl.
tãciúne s. m., pl. tãciúni tãrbãcésc, imperf. 3 sg. tãrbãceá; conj,
tãgãduí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. prez. 3 sg. ºi pl. tãrbãceáscã
tãgãduiésc, imperf. 3 sg. tãgãduiá; conj. tãrhát s. n., pl. tãrháturi
prez. 3 sg. ºi pl. tãgãduiáscã tãríe s. f., art. tãría, g.-d. art. tãríei; pl.
tãg÷rþã s. f., g.-d. art. tãg÷rþei; pl. tãríi, art. tãríile
tãg÷rþe tãrtãcúþã s. f., g.-d. art. tãrtãcúþei; pl.
tãifãsuí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. tãrtãcúþe
tãifãsuiésc, imperf. 3 sg. tãifãsuiá; conj. tãtár s. m., adj. m., pl. tãtári; f. sg.
prez. 3 sg. ºi pl. tãifãsuiáscã tãtárã, g.-d. art. tãtárei, pl. tãtáre
tãinuí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. tãtárcã s. f., g.-d. art. tãtärcii; pl. tãtärci
tãinuiésc, imperf. 3 sg. tãinuiá; conj. tãún s. m., pl. tãúni
prez. 3 sg. ºi pl. tãinuiáscã tãvãlúg s. m./s. n., pl. tãvãlúgi/
tãlãzuí vb., ind. prez. 3 sg. þãlãzuiéºte, tãvãlúguri
imperf. 3 sg. tãlãzuiá; conj. prez. 3 sg. tâlc s. n., pl. t÷lcuri
ºi pl. tãlãzuiáscã; ger. tãlãzuínd tâlhár s. m., pl. tâlhári
tãlmáci s. m., pl. tãlmáci tâlhãríe s. f., art. tâlhãría, g.-d. art.
tãlmãcí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. tâlhãríei; pl. tâlhãríi, art. tâlhãríile
tãlmãcésc, imperf. 3 sg. tãlmãceá; conj. tâmp adj. m., pl. t÷mpi; f. sg. t÷mpã,
prez. 3 sg. ºi pl. tãlmãceáscã pl. t÷mpe
tãlmãºág s. n., pl. tãlmãºáguri tâmpí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl.
tãlpíg (încãlþãminte, un fel de ºosete) tâmpésc, imperf. 3 sg. tâmpeá; conj.
s. m., pl. tãlpígi prez. 3 sg. ºi pl. tâmpeáscã
tãlpíg (pedalã la rãzboiul de þesut, t÷mplã s. f., g.-d. art. t÷mplei; pl. t÷mple
talpã la sanie) s. n., pl. tãlpíge Tândálã s. pr. m.
tãmãduí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. tândãlí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl.
tãmãduiésc, imperf. 3 sg. tãmãduiá; tândãlésc, imperf. 3 sg. tândãleá; conj.
conj. prez. 3 sg. ºi pl. tãmãduiáscã prez. 3 sg. ºi pl. tândãleáscã
tãm÷ie s. f., art. tãm÷ia, g.-d. art. tânguí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl.
tãm÷iei tânguiésc, imperf. 3 sg. tânguiá; conj.
tãpºán s. n., pl. tãpºáne/tãpºánuri prez. 3 sg. ºi pl. tânguiáscã
tãpºí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. tãpºésc, tânjálã s. f., g.-d. art. tânjélii; pl. tânjéli
imperf. 3 sg. tãpºeá; conj. prez. 3 sg. tânjí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. tânjésc,
ºi pl. tãpºeáscã imperf. 3 sg. tânjeá; conj. prez. 3 sg. ºi
tãrãbúþã s. f., pl. tãrãbúþe pl. tânjeáscã
383 telegénic t
târcól s. n., pl. târcoále techneþíu s. n. [ch pron, h; -þiu pron.
t÷rfã s. f., g.-d. art. t÷rfei; pl. t÷rfe -þìu], simb. Tc
târg s. n., pl. t÷rguri tectítã s. f.
târgoveáþã s. f., g.-d. art. târgovéþei; pl. tectónic adj. m., pl. tectónici; f. sg.
târgovéþe tectónicã, pl. tectónice
târgovéþ s. m., pl. târgovéþi tectónicã s. f., g.-d. art. tectónicii
t÷rlã s. f., g.-d. art. t÷rlei; pl. t÷rle tedéum s. n. (sil. -de-um), pl. tedéumuri
târlíc s. m., pl. târlíci tefelúg s. n., pl. tefelúge
târlíe s. f., art. târlía, g.-d. art. târlíei; tegumént s. n., pl. teguménte
pl. târlíi, art. târlíile téhnic adj. m., pl. téhnici; f. sg. téhnicã,
târn s. n., pl. t÷rnuri pl. téhnice
t÷rnã s. f., g.-d. art. t÷rnei; pl. t÷rne téhnicã s. f., g.-d. art. téhnicii; pl. téhnici
târnosí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. tehnicián s. m. (sil. -ci-an), pl. tehniciéni
tirnosésc imperf. 3 sg. târnoseá; conj. (sil. -ci-eni)
prez. 3 sg. ºi pl. târnoseáscã tehnicísm s. n.
târnosíre s. f., g.-d. art. târnosírii; pl. tehnicolór adj. m., pl. tehnicolóri; f. sg.
târnosíri tehnicolórã, pl. tehnicolóre
târnuí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. tehnocraþíe s. f. (sil. -cra-), art. tehno-
târnuiésc, imperf. 3 sg. târnuiá; conj. craþía, g.-d. tehnocraþíi, art. tehnocraþíei
prez. 3 sg. ºi pl. târnuiáscã tehnografíe s. f. (sil. -gra-), art.
târpán s. n., pl. târpáne tehnografía, g.-d. tehnografíi, art.
târsoágã/târsoácã s. f., g.-d. art. tehnografíei
târsoágei/târsoácei; pl. târsoáge/târsoáce tehnologíe s. f., art. tehnología, g.-d. art.
târº (copac pipernicit) s. m., pl. târºi tehnologíei; pl. tehnologíi, art. tehno-
târº (vreasc) s. n., pl. t÷rºuri logíille
târºút s. m., pl. târºúþi tehnoredactáre s. f., pl. tehnoredactäri
teácã s. f., g.-d. art. técii; pl. teci tehnoredácþie s. f., pl. tehnoredácþii
teáfãr adj. m., pl. téferi; f. sg. teáfãrã, tei (arbore) s. m., pl. tei, art. téii
pl. téfere tei (fibrã) s. n., pl. téie
teámã s. f. teícã s. f., g.-d. art. teícii; pl. téici
teápã s. f., g.-d. art. tépei teísm (filoz., med.) s. n.
teárã s. f., g.-d. art. térii; pl. teri teíst s. m., pl. teíºti
teárfã s. f., g.-d. art. térfei; pl. térfe teístã s. f., pl. teíste
teasc s. n., pl. teáscuri teleágã s. f., g.-d. art. telégii; pl. telégi
teatrál adj. m. (sil. tea-tral), pl. teatráli; telecomándã s. f., pl. telecoménzi
f. sg. teatrálã, pl. teatrále telecomunicáþie s. f., pl. telecomunicáþii
teatrologíe s. f. (sil. tea-tro-), art. teatro- teleféric s. n., pl. teleférice
logía, g.-d. teatrologíi, art. teatrologíei telefón s. n., pl. telefoáne
teátru s. n. (sil. tea-tru), art. teátrul; pl. telegár s. m., pl. telegári
teátre telegénic adj. m., pl. telegénici; f. sg.
tec s. m., pl. teci telegénicã, pl. telegénice
t teleghidá 384
teleghidá vb., ind. prez. 1 sg. teleghidéz, teméinic adj. m., pl. teméinici; f. sg.
3 sg. ºi pl. teleghideázã teméinicã, pl. teméinice
telegráf (plantã) s. m. (sil. -graf ) temelíe s. f., art. temelía, g.-d. art.
telegráf (telecomunicaþie, aparat) temelíei; pl. temelíi, art. temelíile
s. n. (sil. -graf), pl. telegráfe temeneá s. f., art. temeneáua, g.-d. art.
telegrafíe s. f. (sil. -gra-); pl. telegrafíi temenélei; pl. temenéle
telegrámã s. f. (sil. -gra-), g.-d. art. temerár adj. m., pl. temerári; f. sg.
telegrámei; pl. telegráme temerárã, pl. temeráre
teleimprimatór s. n. (sil. -le-im-), pl. temeritáte s. f., g.-d. art. temeritäþii; pl.
teleimprimatoáre temeritäþi
telemecánicã s. f., g.-d. art. telemecánicii témnic s. n., pl. témnicuri/témnice
telemetríe s. f. (sil. -tri-), art. telemetría, temnicér s. m., pl. temnicéri
g.-d. telemetríi, art. telemetríei témniþã s. f., g.-d. art. témniþei; pl, témniþe
telemétru s. n. (sil. -tru), art. telemétrul; témpera s. f.
pl. telemétre temperá vb., ind. prez. 1 sg. temperéz,
telencefál s. n. (sil. mf. tel-), pl. 3 sg. ºi pl. tempereázã
telencefále temperamént s. n., pl. temperaménte
teleobiectív s. n. (sil. -le- ; mf. -ob-iec-), temperamentál adj. m., pl. tempe-
pl. teleobiectíve ramentáli; f. sg. temperamentálã, pl.
teleosteán s. m., pl. (sil. -le-os-, -te-an) temperamentále
teleosteéni, temperánþã s. f., g.-d. art. temperánþei;
telepatíe s. f., art. telepatía, g.-d. pl. temperánþe
telepatíi, art. telepatíei temperatúrã s. f., g.-d. art. temperatúrii;
teleregláj s. n. (sil. -glaj), pl. teleregláje pl. temperatúri
telescóp s. n. (sil. mf. -scop), pl. telescoápe tempéstã s. f., g.-d. art. tempéstei; pl.
telestereográf s. n. (sil. -re-o-graf; mf. tempéste
-ste-), pl. telestereográfe templiér s. m. (sil. -pli-er), pl. templiéri
televiziúne s. f. (sil. -zi-u-), g.-d. art. témplu s. n., art. témplul; pl. témple
televiziúnii; abr. TV témpo s. n., art. tempóul/témpoul
televizór s. n., pl. televizoáre temporál (privitor la timp) adj. m., pl.
télex s. n., pl. télexuri temporáli; f. sg. temporálã, pl. temporále
telofázã s. f., g.-d. art. telofázei; pl. telofáze temporál (al tâmplei) s. n., adj. n., pl.
telúr s. n., simb. Te temporále
telúric adj. m., pl. telúrici; f. sg. telúricã, temporár adj. m., pl. temporári; f. sg.
pl. telúrice temporárã, pl. temporáre
temátic adj. m., pl. temátici; f. sg. temporizá vb., ind. prez. 1 sg.
temáticã, pl. temátice temporizéz, 3 sg. ºi pl. temporizeázã
temáticã s. f., g.-d. art. temáticii; pl. tén s. n., pl. ténuri
temátici tenáce adj. m., pl. tenáci; f. sg. ºi pl.
témã s. f., g.-d. art. témei; pl. téme tenáce
teméi s. n., pl. teméiuri tenacitáte s. f., g.-d. art. tenacitäþii
385 terezíe t
téndã s. f., g.-d. art. téndei; pl. ténde teológ s. m. (sil. te-o-), pl. teológi
tendenþionísm s. n. (sil. -þi-o-) teologíe s. f. (sil. te-o-), art. teología, g.-d.
tendenþiós adj. m. (sil. -þi-os), pl. art. teologíei; pl. teologíi
tendenþióºi; f. sg. tendenþioásã, pl. teorémã s. f. (sil. te-o-), g.-d. art.
tendenþioáse teorémei; pl. teoréme
ténder s. n., pl. téndere teorétic adj. m. (sil. te-o-), pl. teorétici;
tendínþã s. f., g.-d. art. tendínþei; pl. f. sg. teoréticã, pl. teorétice
tendínþe teoreticián s. m. (sil. te-o-, -ci-an), pl.
tendón s. n., pl. tendoáne teoreticiéni (sil. -ci-eni)
tenébrã s. f. (sil. -brã), g.-d. art. tenébrei; teoreticiánã s. f. (sil. te-o-, -ci-a-), g.-d.
pl. tenébre art. teoreticiénei (sil. -ci-e-); pl. teoreticiéne
tenebrós adj. m. (sil. -bros), pl. teoretizá vb. (sil. te-o-), ind. prez. 1 sg.
tenebróºi; f. sg. tenebroásã, pl. tenebroáse teoretizéz, 3 sg. ºi pl. teoretizeázã
ténie s. f. (sil. -ni-e-), art. ténia (sil. teoríe s. f. (sil. te-o-), art. teoría, g.-d.
-ni-a), g.-d. art. téniei; pl. ténii, art. téniile art. teoríei; pl. teoríi, art. teoríile
(sil. -ni-i-) teozofíe s. f. (sil. te-o-), art. teozofía, g.-d.
ténis s. n. art. teozofíei; pl. teozofíi
tenór s. m., pl. tenóri teracótã s. f., pl. teracóte
tensiométru s. n. (sil. -si-o-, -tru), art. terapeúticã s. f., g.-d. art. terapeúticii;
tensiométrul; pl. tensiométre (terapii) pl. terapeútici
tensiúne s. f. (sil. -si-u-), g.-d. art. terapíe s. f., art. terapía, g.-d. art.
tensiúnii; pl. tensiúni terapíei; pl. terapíi, art. terapíile
tensométru s. n. (sil. -tru), art. teraríu s. n. [-riu pron. -rìu], art.
tensométrul; pl. tensométre teraríul; pl. teraríi, art. teraríile (sil. -ri-i-)
tentá vb., ind. prez. 1 sg. tentéz, 3 sg. ºi terasamént s. n., pl. terasaménte
pl. tenteázã terásã s. f., g.-d. art. terásei; pl. teráse
tentácul s. n., pl. tentácule terasiér s. m. (sil. -si-er), pl. terasiéri
tentánt adj. m., pl. tentánþi; f. sg. teratologíe s. f., art. teratología, g.-d.
tentántã, pl. tentánte teratologíi, art. teratologíei
tentatívã s. f., g.-d. art. tentatívei; pl. térbiu s. n. [-biu pron. -bìu], art. térbiul;
tentatíve simb. Tb
tentáþie s. f. (sil. -þi-e), art. tentáþia (sil. térchea-bérchea s. m. ºi f. invar.
-þi-a), g.-d. art. tentáþiei; pl. tentáþii, art. terci s. n., pl. térciuri
tentáþiile (sil. -ti-i-) terebentínã s. f., g.-d. art. terebentínei;
téntã s. f., g.-d. art. téntei; pl. ténte pl. terebentíne
teocraþíe s. f. (sil. te-o-cra-), art. tereftálic adj. m. (sil. mf. -fta-)
teocraþía, g.-d. art. teocraþíei; pl. teocraþíi, terén s. n., pl. terénuri
art. teocraþíile teréstru adj. m., pl. teréºtri; f. sg.
teodolít s. n. (sil. te-o-), pl. teodolíte teréstrã, pl. teréstre
teogoníe s. f. (sil. te-o-), art. teogonía, terezíe s. f., art. terezia, g.-d. art. terezíei;
g.-d. art. teogoníei; pl. teogoníi pl. terezíi, art. terezíile
t terfelí 386
terfelí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. termistór s. n. (sil. mf. -stor), pl.
terfelésc, imperf. 3 sg. terfeleá; conj. termistoáre
prez. 3 sg. ºi pl. terfeleáscã termít s. n., pl. termíturi
terfelóg s. n., pl. terfeloáge termítã s. f., pl. termíte
tergiversá vb., ind. prez. 1 sg. termocentrálã s. f., pl. termocentrále
tergiverséz, 3 sg. ºi pl. tergiverseázã termochimíe s. f., g.-d. art. termochimíei
tergiversáre s. f., g.-d. art. tergiversärii; termoconductibilitáte s. f., g.-d. art.
pl. tergiversäri termoconductibilitäþii
teríbil adj. m., pl. teríbili; f. sg. teríbilã, termocúplu s. n., pl. termocúpluri
pl. teríbile termodinámicã s. f., g.-d. art. termo-
terícol adj. m., pl. terícoli; f. sg. terícolã, dinámicii
pl. terícole termofór s. n., pl. termofoáre
teriér s. m. (sil. -ri-er), pl. teriéri termogén adj. m., pl. termogéni; f. sg.
terifiánt adj. m. (sil. -fi-ant), pl. termogénã, pl. termogéne
terifiánþi; f. sg. terifiántã, pl. terifiánte termogén s. n.
terigén adj. m., pl. terigéni; f. sg. termográf s. n. (sil. -graf), pl. termográfe
terigénã, pl. terigéne termoizoláre s. f. (sil. -mo-i-); pl.
terilénã s. f./terilén s. n. termoizoläri
teritoriál adj. m. (sil. -ri-al), pl. termométru s. n. (sil. -tru), art.
teritoriáli; f. sg. teritoriálã, pl. teritoriále termométrul; pl. termométre
teritóriu s. n. [-riu pron. -rìu], art. termoregláre s. f. (sil. -gla-), g.-d. art.
teritóriul; pl. teritórii, art. teritóriile (sil. termoreglärii; pl. termoregläri
-ri-i-) termós s. n., pl. termósuri
termál adj. m., pl. termáli; f. sg. termálã, termostát s. n. (sil. mf. -stat), pl.
pl. termále termostáte
térme s. f. pl. termotéhnicã s. f., g.-d. art. termotéhnicii
térmen (cuvânt, monom) s. m., pl. termoterapíe s. f., art. termoterapía,
térmeni g.-d. termoterapíi, art. termoterapíei
térmen (datã fixã, interval de timp) tern adj. m., pl. terni; f. sg. térnã, pl. térne
s. n., pl. térmene ternár adj. m., pl. ternári; f. sg. ternárã,
térmic adj. m., pl. térmici; f. sg. térmicã, pl. ternáre
pl. térmice teroáre s. f., g.-d. art. terórii
termificáre/termoficáre s. f., g.-d. art. terorísm s. n.
termificärii/termoficärii; pl. termificäri/ terorizá vb., ind. prez. 1 sg. terorizéz,
termoficäri 3 sg. ºi pl. terorizeázã
terminál adj. m., pl. termináli; f. sg. terpénã s. f., pl. terpéne
terminálã, pl. terminále térþ (al treilea) adj. m., (jur.) s. m., pl.
terminologíe s. f., art. terminología, térþi; f. sg. térþã, pl. térþe
g.-d. art. terminologíei; pl. terminologíi, terþ (log.) s. n.
art. terminologíile térþã (muz.) s. f., g.-d. art. térþei; pl. térþe
términus s. n. terþét s. n., pl. terþéte
387 tezáur t
terþiár adj. m. (sil. -þi-ar), pl. terþiári; tetradráhmã s. f. (sil. -tra-drah-); pl.
f. sg. terþiárã, pl. terþiáre tetradráhme
terþínã s. f., g.-d. art. terþínei; pl. terþíne tetraédru s.n. (sil. -tra-e-dru), art.
tesác s. n., pl. tesáce tetraédrul; pl. tetraédre
tescovínã s. f., g.-d. art. tescovínei; pl. tetraevánghel s. n. (sil. -tra-e-), pl.
tescovíne tetraevánghele
tescuí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. tetrafluorúrã s. f., pl. tetrafluorúri
tescuiésc, imperf. 3 sg. tescuiá; conj. tetragón s. n. (sil. -tra-), pl. tetragoáne
prez. 3 sg. ºi pl. tescuiáscã tetrahidronaftalínã s. f. (sil. -tra-, -dro-),
teslá (fiz.) s. f., simb. T g.-d. art. tetrahidronaftalínei
teslár s. m., pl. teslári tetralínã s. f. (sil. -tra-), g.-d. art. tetralínei
téslã s. f., g.-d. art. téslei; pl. tésle tetralogíe s. f. (sil. -tra-), art. tetralogía,
tést s. n., pl. téste g.-d. art. tetralogíei; pl. tetralogíi, art.
testá (jur., psih.) vb., ind. prez. 1 sg. tetralogíile
testéz, 3 sg. ºi pl. testeázã tetramér adj. m., pl. tetraméri; f. sg.
testamént s. n., pl. testaménte tetramérã, pl. tetramére
testáre s. f., g.-d. art. testärii; pl. testäri tetrapód adj. m. (sil. -tra-), pl. tetrapózi;
testeá s. f., art. testeáua, g.-d. art. testélei; f. sg. tetrapódã, pl. tetrapóde
pl. testéle tetrapód (animal) s. n. (sil. -tra-), pl.
testemél s. n., pl. testeméle tetrapóde
testícul s. n., pl. testícule tetrapód (piedestal, bloc de beton)
testimoniál adj. m. (sil. -ni-al), pl. testi- s. n. (sil. -tra-), pl. tetrapóduri
moniáli; f. sg. testimoniálã, pl. testimoniále tetravalént adj. m. (sil. -tra-), pl.
testimóniu s. n. [-niu pron. -nìu], art. tetravalénþi; f. sg. tetravaléntã, pl.
testimóniul; pl. testimónii, art. testimóniile tetravalénte
(sil. -ni-i-) tetródã s. f. (sil. mf. tetr-), g.-d. art.
testosterón s. m. (sil. mf. -ste-), pl. tetródei; pl. tetróde
testosteróni teu s. n., art. téul; pl. téuri
teºí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. teºésc, teutón s. m., adj. m. (sil. te-u-), pl.
imperf. 3 sg. teºeá; conj. prez. 3 sg. ºi teutóni; f. sg. teutónã, g.-d. art. teutónei,
pl. teºeáscã pl. teutóne
tetánic adj. m., pl. tetánici; f. sg. tex s. n., pl. téxuri
tetánicã, pl. tetánice text s. n., pl. téxte
tetánie s. f., art. tetánia, g.-d. tetánii, art. textiér s. m. (sil. -ti-er), pl. textiéri
tetániei textiérã s. f., pl. textiére
tetános s. n. textíl adj. m., pl. textíli; f. sg. textílã, pl.
teteríst s. m., pl. teteríºti textíle
tetraclormetán s. n. textuál adj. m. (sil. -tu-al), pl. textuáli;
tetraclorúrã s. f. (sil. -tra-clo-); pl. f. sg. textuálã, pl. textuále
tetraclorúri textúrã s. f., g.-d. art. textúrii; pl. textúri
tetracórd s. n. (sil. -tra-), pl. tetracórduri tezáur s. n. (sil. -za-ur), pl. tezáure
t tezaurizá 388
tezaurizá vb. (sil. -za-u-), ind. prez. tígru s. m. (sil. -gru), art. tígrul; pl. tigri,
1 sg. tezaurizéz, 3 sg. ºi pl. tezaurizeázã art. tígrii
tézã s. f., g.-d. art. tézei; pl. téze tígvã s. f., g.-d. art. tígvei; pl. tígve
tezísm s. n. tihãráie s. f., art. tihãráia, g.-d. art.
tiamínã s. f. (sil. ti-a-), g.-d. art. tihãräii; pl. tihärãi
tiamínei; pl. tiamíne tíhnã s. f., g.-d. art. tíhnei; pl. tíhne
tiárã s. f. (sil. ti-a-), g.-d. art. tiárei; pl. tíjã s. f., g.-d. art. tíjei; pl. tíje
tiáre tíldã s. f., g.-d. art. tíldei; pl. tílde
tibía s. f. (sil. -bi-a), g.-d. art. tibíei; pl. tilíncã s. f., g.-d. art. tilíncii; pl. tilínci
tibíi, art. tibíile (sil. -bi-i-) timíd adj. m., pl. timízi; f. sg. timídã, pl.
tic//tic-tíc/tic, tíc interj. timíde
tic s. n., pl. tícuri timiditáte s. f., g.-d. art. timiditäþii;
ticãí (a face tic-tac) vb., ind. ºi conj. (atitudini) pl. timiditäþi
prez. 3 sg. ºi pl. tícãie, imperf. 3 sg. ticãiá timónã s. f., g.-d. art. timónei; pl. timóne
ticãí (a se mocãi) vb., ind. prez. 1 sg. timoniér s. m. (sil. -ni-er), pl. timoniéri
ºi 3 pl. ticãiésc, imperf. 3 sg. ticãiá; timorát adj. m., pl. timoráþi; f. sg.
conj. prez. 3 sg. ºi pl. ticãiáscã timorátã, pl. timoráte
ticãlós adj. m., s. m., pl. ticãlóºi; f. sg. timp (fazã a unei miºcãri, a ritmului)
ticãloásã, pl. ticãloáse s. m., pl. timpi
ticãloºíe s. f., art. ticãloºía, g.-d. art. timp (formã de existenþã a materiei,
ticãloºíei; pl. ticãloºíi, art. ticãloºíile stare a atmosferei) s. n.
tichét s. n., pl. tichéte timp (interval, categorie gramaticalã)
tichíe s. f., art. tichía, g.-d. art. tichíei; s. n., pl. tímpuri
pl. tichíi, art. tichíile timpán s. n., pl. timpáne
ticluí vb. (sil. -clu-), ind. prez. 1 sg. ºi timpánic adj. m., pl. timpánici; f. sg.
3 pl. ticluiésc, imperf. 3 sg. ticluiá; conj. timpánicã, pl. timpánice
prez. 3 sg. ºi pl. ticluiáscã tímus s. n.
ticsí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. ticsésc, tínã s. f., g.-d. art. tínei
imperf. 3 sg. ticseá; conj. prez. 3 sg. ºi tinctúrã s. f. (sil. tinc-), g.-d. art.
pl. ticseáscã tinctúrii; pl. tinctúri
tifán s. n., pl. tifáne tíndã s. f., g.-d. art. tíndei/tínzii; pl.
tífic adj. m., s. m., pl. tífici; f. sg. tíficã, tínde/tinzi
pl. tífice tínde vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. tind,
tíflã s. f. (sil. -flã), g.-d. art. tíflei; pl. tífle imperf. 3 sg. tindeá; conj. prez. 3 sg.
tifoídã adj. f., pl. tifoíde ºi pl. tíndã; ger. tinzând; part. tins
tifón s. n., pl. tifoáne tineréþe s. f., art. tineréþea, g.-d. art.
tífos s. n., pl. tífosuri tineréþii; pl. tineréþi, art. tineréþile
tighél s. n., pl. tighéluri/tighéle tinicheá s. f., art. tinicheáua, g.-d. art.
tigoáre s. f., g.-d. art. tigórii; pl. tigóri tinichélei; pl. tinichéle
tigrát adj. m. (sil. -grat), pl. tigráþi; f. sg. tioalcoól s. m. (sil. ti-o-, -o-ol), pl.
tigrátã, pl. tigráte tioalcoóli
389 toámnã t
tiocianát s. m. (sil. ti-o-ci-a-), pl. tiraníe s. f., art. tiranía, g.-d. art.
tiocianáþi tiraníei; pl. tiraníi, art. tiraníile
tiosulfát s. m. (sil. ti-o-), pl. tiosulfáþi tireotróp adj. m. (sil. -re-o-trop), pl.
tip (ins) s. m., pl. tipi tireotrópi; f. sg. tireotrópã, pl. tireotrópe
tip (obiect reprezentativ, personaj, tiroíd adj. n., s. f. tiroídã; pl. n. ºi f. tiroíde
soi) s. n., pl. típuri tiroidián adj. m. (sil. -ro-i-di-an), pl.
tipár s. n., pl. tipáre tiroidiéni (sil. -di-eni); f. sg. tiroidiánã,
tipárniþã s. f., g.-d. art. tipárniþei; pl. pl. tiroidiéne
tipárniþe tiroxínã s. f. (sil. mf. tir-), g.-d. art.
tipãrí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl., tiroxínei; pl. tiroxíne
tipãrésc, imperf. 3 sg. tipãreá; conj. tirs s. n., pl. tírsuri
prez. 3 sg. ºi pl. tipãreáscã tísã s. f., g.-d. art. tísei; pl. tíse
tipãritúrã s. f., g.-d. art. tipãritúrii; pl. tisulár adj. m., pl. tisulári; f. sg. tisulárã,
tipãritúri pl. tisuláre
típic adj. m., pl. típici; f. sg. típicã, pl. titán (uriaº) s. m., pl. titáni
típice titán (element chimic) s. n., simb. Ti
tipíc s. n., pl. tipícuri titánic adj. m., pl. titánici; f. sg. titánicã,
tipicár adj. m., pl. tipicári; f. sg. tipicárã, pl. titánice
pl. tipicáre titanifér adj. m., pl. titaniféri; f. sg.
tipicizáre s. f., g.-d. art. tipicizärii titaniférã, pl. titanifére
tipizá vb., ind. prez. 1 sg. tipizéz, 3 sg. titiréz s. m./s. n., pl. titirézi/titiréze
ºi pl. tipizeázã títlu s. n. (sil. -tlu), art. títlul; pl. títluri
tipizáre s. f., g.-d. art. tipizärii; pl. titrá vb. (sil. -tra), ind. prez. 1 sg. titréz,
tipizäri 3 sg. ºi pl. titreázã
tipografíe s. f. (sil. -gra-), art. tipografía, titráre s. f. (sil. -tra-), g.-d. art. titrärii;
g.-d. art. tipografíei; (ateliere) pl. pl. titräri
tipografíi, art. tipografíile titrát adj. m., s. m. (sil. -trat), pl. titráþi;
tipologíe s. f., art. tipología, g.-d. art. f. sg. titrátã, pl. titráte
tipologíei; (studii) pl. tipologíi, art. títru s. n. (sil. -tru), art. títrul; pl. títre
tipologíile titulár adj. m., s. m., pl. titulári; f. sg.
tipsíe s. f., art. tipsía, g.-d. art. tipsíei; titulárã, pl. tituláre
pl. tipsíi, art. tipsíile titularizá vb., ind. prez. 1 sg. titularizéz,
tiptíl adv. 3 sg. ºi pl. titularizeázã
tir s. n., pl. tíruri titulatúrã s. f., g.-d. art. titulatúrii; pl.
tirádã s. f., g.-d. art. tirádei; pl. tiráde titulatúri
tiráj s. n., pl. tiráje tiv s. n., pl. tívuri
tiraliór s. m. (sil. -li-or), pl. tiralióri tiz s. m., pl. tizi
tirán s. m., adj. m., pl. tiráni; f. sg. tizíc s. n., pl. tizícuri
tiránã, g.-d. art. tiránei, pl. tiráne toácã s. f., g.-d. art. toácei; pl. toáce
tiránic adj. m., pl. tiránici; f. sg. toalétã s. f. (sil. to-a-), pl. toaléte
tiránicã, pl. tiránice toámnã s. f., g.-d. art. toámnei; pl. toámne
t toánã 390
toánã s. f., g.-d. art. toánei; pl. toáne tonáj s. n., pl. tonáje
toáncã s. f., g.-d. art. toáncei; pl. toánce tonál adj. m., pl. tonáli; f. sg. tonálã, pl.
toást s. n., pl. toásturi (sil. toas-) tonále
tobẠs. m., pl. tobáºi tonalitáte s. f., g.-d. art. tonalitäþii; pl.
tobogán s. n., pl. tobogáne tonalitäþi
tocá vb., ind. prez. 1 sg. toc, 3 sg. ºi pl. tónã s. f., g.-d. art. tónei; pl. tóne; simb. t
toácã tondó s. n., pl. tondóuri
tócã s. f., g.-d. art. tócii; pl. toci tóner s. n.
tocãlíe s. f., art. tocãlía, g.-d. art. tocãlíei; tónic adj. m., pl. tónici; f. sg. tónicã, pl.
pl. tocãlíi, art. tocãlíile tónice
tocmági s. m. pl. tónic s. n., pl. tónice
tocmeálã s. f., g.-d. art. tocmélii; pl. tonificá vb., ind. prez. 1 sg. tonífic,
tocméli 3 sg. ºi pl. toníficã
tógã s. f., g.-d. art. tógii; pl. togi tonomát s. n., pl. tonomáte
toi s. n., pl. tóiuri tonóu s. n., art. tonóul; pl. tonóuri
toiág s. n., pl. toiége tónt adj. m., s. m., pl. tonþi; f. sg. toántã,
tólã s. f., g.-d. art. tólei; pl. tóle pl. toánte
tolãní vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. tónus s. n., pl. tónusuri
tolãnésc, imperf. 3 sg. tolãneá; conj. top s. n., pl. tópuri
prez. 3 sg. ºi pl. tolãneáscã topáz s. n., pl. topáze/topázuri
tólbã s. f., g.-d. art. tólbei; pl. tólbe topí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. topésc,
tolerá vb., ind. prez. 1 sg. toleréz, 3 sg. imperf. 3 sg. topeá; conj. prez. 3 sg. ºi
ºi pl. tolereázã pl. topeáscã
toleránt adj. m., pl. toleránþi; f. sg. tópic adj. m., pl. tópici; f. sg. tópicã, pl.
tolerántã, pl. toleránte tópice
toleránþã s. f., g.-d. art. toleránþei; pl. tópic s. n., pl. tópice
toleránþe tópicã s. f., g.-d. art. tópicii; pl. tópici
toloácã s. f., g.-d. art. toloácei; pl. toloáce topílã s. f., g.-d. art. topílei; pl. topíle
tologí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. topíre s. f., g.-d. art. topírii; pl. topíri
tologésc, imperf. 3 sg. tologeá; conj. topitúrã/tochitúrã s. f., g.-d. art.
prez. 3 sg. ºi pl. tologeáscã topitúrii/tochitúrii; pl. topitúri/tochitúri
toluén s. n. (sil. -lu-en) toplíþã s. f. (sil. -pli-), g.-d. art. toplíþei;
tom s. n., pl. tómuri pl. toplíþe
tomátã s. f., pl. tomáte topografíe s. f. (sil. -gra-), art. to-
tombác s. n. pografía, g.-d. art. topografíei; pl.
tomberón s. n., pl. tomberoáne topografíi
tómbolã s. f., g.-d. art. tómbolei; pl. topometríe s. f. (sil. -tri-), art. topo-
tómbole metría, g.-d. topometríi, art. topometríei
ton (peºte) s. m., pl. toni toponimíe s. f. (sil. mf. top-), art.
ton (sunet, tonalitate, intonaþie, toponimía, g.-d. art. toponimíei; pl.
atmosferã, nuanþã) s. n., pl. tónuri toponimíi
391 tradíþie t
toporẠ(plantã) s. m., pl. toporáºi tórþã s. f., g.-d. art. tórþei; pl. tórþe
toporẠ(unealtã) s. n., pl. toporáºe torþél s. m., pl. torþéi
toptán s. n. torþionár adj. m., pl. torþionári; f. sg.
toptangíu s. m., art. toptangíul; pl. torþionárã, pl. torþionáre
toptangíi, art. toptangíii tos adj. n.
topúz s. n., pl. topuzúri totál adj. m., pl. totáli; f. sg. totálã, pl.
tor (geom., arhit.) s. n., pl. tóruri totále
toráce s. n., pl. toráce totalitár adj. m., pl. totalitári; f. sg.
torácic adj. m., pl. torácici; f. sg. totalitárã, pl. totalitáre
torácicã, pl. torácice totalitarísm s. n.
toreadór s. m. (sil. -re-a-), pl. toreadóri totalménte adv.
torént s. n./s. m., pl. torénte/torénþi totém s. n./s. m., pl. totémuri/totémi
torenþiál adj. m. (sil. -þi-al), pl. továl s. n., pl. továluri
torenþiáli; f. sg. torenþiálã, pl. torenþiále továr㺠s. m., pl. továrãºi
toríd adj. m., pl. torízi; f. sg. torídã, pl. továrãºã s. f., g.-d. art. tovarãºei; pl.
toríde továrãºe
toríºte/túriºte s. f., g.-d. art. toríºtii/ tóxic adj. m., pl. tóxici; f. sg. tóxicã, pl.
túriºtii; pl. toríºti/túriºti tóxice
tóriu s. n. [-riu pron, -rìu], art. tóriul; tóxic s. n., pl. tóxice
simb. Th toxicologíe s. f., art. toxicología, g.-d.
tornádã s. f., g.-d. art. tornádei; pl. toxicologíi, art. toxicologíei
tornáde toxicomaníe s. f., art. toxicomanía, g.-d.
toropeálã s. f., g.-d. art. toropélii; pl. art. toxicomaníei; pl. toxicomaníi, art.
toropéli toxicomaníile
torpédo s. n. toxicózã s. f., g.-d. art. toxicózei; pl. toxicóze
torpilá vb., ind. prez. 1 sg. torpiléz, 3 sg. toxiinfécþie s. f., pl. toxiinfécþii
ºi pl. torpileázã toxínã s. f., g.-d. art. toxínei; pl. toxíne
torpílã s. f., g.-d. art. torpílei; pl. torpíle trabúc s. n., pl. trabúcúri
torpilór s. n., pl. torpiloáre trac interj.
torr (fiz.) s. m., pl. torri trac (din Tracia) s. m., adj. m., pl. traci;
tors (acþiunea) s. n. f. sg. trácã, g.-d. art. trácei, pl. tráce
tors (sculpturã) s. n., pl. tórsuri trac (stare emotivã) s. n.
torsadá vb., ind. prez. 1 sg. torsadéz, tracasá vb., ind. prez. 1 sg. tracaséz,
3 sg. ºi pl. torsadeázã 3 sg. ºi pl. tracaseázã
torsádã s. f., g.-d. art. torsádei; pl. torsáde tractór s. n., pl. tractoáre
torsiúne s. f. (sil. -si-u-), g.-d. art. tractús (anat.) s. n.
torsiúnii; pl. torsiúni tracþiúne s. f. (sil. -þi-u-), g.-d. art.
tort s. n., pl. tórturi tracþiúnii; pl. tracþiúni
torturá vb., ind. prez. 1 sg. torturéz, tradíþie s. f. (sil. -þi-e), art. tradíþia (sil.
3 sg. ºi pl. tortureázã -þi-a), g.-d. art. tradíþiei; pl. tradíþii, art.
tortúrã s. f., g.-d. art. tortúrii; pl. tortúri tradíþiile (sil. -þi-i-)
t tradiþionál 392
tradiþionál adj. m. (sil. -þi-o-), pl. traiéct s. n., pl. traiécte
tradiþionáli; f. sg. tradiþionálã, pl. traiectórie s. f. (sil. -ri-e), art. traiectória
tradiþionále (sil. -ri-a), g.-d. art. traiectóriei; pl.
tradiþionalísm s. n. (sil. -þi-o-) traiectórii, art. traiectóriile (sil. -ri-i-)
traducãtór s. m., pl. traducãtóri tráinic adj. m., pl. tráinici; f. sg.
tradúce vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. tráinicã, pl. tráinice
tradúc, perf. s. 1 sg. tradúsei, 1 pl. tráistã s. f. (sil. trais-), g.-d. art. tráistei;
tradúserãm; part. tradús pl. tráiste
tradúcere s. f., g.-d. art. tradúcerii; pl. trámã s. f., g.-d. art. trámei; pl. tráme
tradúceri trambalá vb., ind. prez. 1 sg. trambaléz,
traductíbil adj. m., pl. traductíbili; f. sg. 3 sg. ºi pl. trambaleázã
traductíbilã, pl. traductíbile trambulínã s. f., g.-d. art. trambulínei;
trafíc s. n., pl. trafícuri pl. trambulíne
traficá vb., ind. prez. 1 sg. trafichéz, tramcár s. n., pl. tramcáre
3 sg. ºi pl. traficheázã trámpã s. f., g.-d. art. trámpei; pl. trámpe
traficánt s. m., pl. traficánþi tranchilizánt adj. m., pl. tranchilizánþi;
traficántã s. f., pl. traficánte f. sg. tranchilizántã, pl. tranchilizánte
traforáj s. n., pl. traforáje tranchilizánt s. n., pl. tranchilizánte
tragedián s. m. (sil. -di-an), pl. trandafír s. m., pl. trandafíri
tragediéni (sil. -di-eni) transamináre s. f. (sil. mf. trans-), g.-d.
tragediánã s. f. (sil. -di-a-), g.-d. art. art. transaminärii; pl. transaminäri
tragediénei (sil. -di-e-); pl. tragediéne tránsã s. f., g.-d. art. tránsei; pl. tránse
tragedíe s. f., art. tragedía, g.-d. art. transbordá vb. (sil. mf. trans-), ind.
tragedíei; pl. tragedíi, art. tragedíile prez. 1 sg. transbordéz, 3 sg. ºi pl.
trágic adj. m., (autor) s. m., pl. trágici; transbordeázã
f. sg. trágicã, pl. trágice transcendént adj. m. (sil. mf. trans-),
trágic (categorie a esteticii) s. n. pl. transcendénþi; f. sg. transcendéntã, pl.
tragicomedíe s. f., pl. tragicomedíi transcendénte
tragicómic adj. m., pl. tragicómici; f. sg. transcendentál adj. m. (sil. mf. trans-),
tragicómicã, pl. tragicómice pl. transcendentáli; f. sg. transcen-
tragísm s. n. dentálã, pl. transcendentále
traheál adj. m. (sil. -he-al), pl. traheáli; transcendentalísm s. n. (sil. mf. trans-)
f. sg. traheálã, pl. traheále transcríe vb. (sil. tran-), ind. prez. 1 sg.
trahée s. f., art. trahéea, g.-d. art. trahéii; ºi 3 pl. transcríu, 1 pl. transcríem,
pl. trahéi imperf. 3 sg. transcriá; imper. 2 sg.
traheídã (bot.) s. f. (sil. -he-i-), g.-d. art. transcríe, 2 pl. transcríeþi; ger. tran-
traheídei; pl. traheíde scríind; part. transcrís
traheítã (med.) s. f., pl. traheíte transcrípþie s. f. (sil. tran-, -þi-e), art.
trahít s. n., pl. trahíte transcrípþia (sil. -þi-a), g.-d. art.
trahóm s. n., pl. trahoáme transcrípþiei; pl. transcrípþii, art.
trai s. n. transcrípþiile (sil. -þi-i-)
393 transpúne t
transdúcþie s. f., pl. transdúcþii transliteráþiei; pl. transliteráþii, art.
transfér s. n. (sil. mf. trans-), pl. transliteráþiile (sil. -þi-i-)
transféruri transmisíbil adj. m. (sil. mf. trans-), pl.
transferá vb. (sil. mf. trans-), ind. prez. transmisíbili; f. sg. transmisíbilã, pl.
1 sg. transfér, 3 sg. ºi pl. transférã transmisíbile
transfigurá vb. (sil. mf. trans-), ind. transmisiúne (mil., jur.) s. f. (sil. -si-u-;
prez. 1 sg. transfiguréz, 3 sg. ºi pl. mf. trans-) g.-d. art. transmisiúnii; pl.
transfigureázã transmisiúni
transfiguráre s. f. (sil. mf. trans-), g.-d. transmíte vb. (sil. mf. trans-), ind. prez.
art. transfigurärii; pl. transfiguräri 1 sg. ºi 3 pl. transmít, 1 pl. transmítem,
transformá vb. (sil. mf. trans-), ind. perf. s. 1 sg. transmiséi, 1 pl. transmí-
prez. 1 sg. transfórm, 3 sg. ºi pl. serãm; conj. prez. 3 sg. ºi pl. transmítã;
transfórmã part. transmís
transformáre s. f. (sil. mf. trans-); pl. transmutá vb., ind. prez. 1 sg. trans-
transformäri mút, 3 sg. ºi pl. transmútã
transformatór adj. m. (sil. mf. trans-), transmutáþie s. f. (sil. mf. trans-), pl.
pl. transformatóri; f. sg. ºi pl. trans- transmutáþii
formatoáre transoceánic s. n. (sil. -cea-; mf. trans-),
transformatór s. n. (sil. mf. trans-), pl. pl. transoceánice
transformatoáre transparént adj. m. (sil. mf. trans-), pl.
transformísm s. n. (sil. mf. trans-) transparénþi; f. sg. transparéntã, pl.
transfúg s. m. (sil. mf. trans-), pl. transparénte
transfúgi transparént s. n. (sil. mf. trans-), pl.
transfúzie s. f. (sil. -zi-e; mf. trans-), art. transparénte
transfúzia (sil. -zi-a), g.-d. art. transpiráþie s. f. (sil. -þi-e; mf. -spi-), art.
transfúziei; pl. transfúzii, art. transfúziile transpiráþia (sil. þi-a), g.-d. art.
(sil. -zi-i-) transpiráþiei; pl. transpiráþii, art.
transgresiúne s. f. (sil. -si-u-; mf. transpiráþiile (sil. -þi-i-)
trans-), g.-d. art. transgresiúnii; pl. transplantá vb. (sil. mf. trans-), ind.
transgresiúni prez. 1 sg. transplantéz, 3 sg. ºi pl.
transhumánþã s. f. (sil. mf. trans-), g.-d. transplanteázã
art. transhumánþei; pl. transhumánþe transpórt s. n. (sil. mf. trans-), pl.
translatoáre s. f. (sil. mf. trans-), g.-d. transpórturi
art. translatoárei; pl. translatoáre transportá vb. (sil. mf. trans-), ind. prez.
translátor/translatór s. m. (sil. mf. 1 sg. transpórt, 3 sg. ºi pl. transpórtã
trans-), pl. translátori/translatóri transportór adj. m. (sil. mf. trans-), pl.
transláþie s. f. (sil. -þi-e; mf. trans-), art. transportóri; f. sg. ºi pl. transportoáre
transláþia (sil. -þi-a), g.-d. art. transláþiei; transpúne vb. (sil. mf. trans-), ind.
pl. transláþii, art. transláþiile (sil. -þi-i-) prez. 1 sg. ºi 3 pl. transpún; conj. prez.
transliteráþie s. f. (sil. -þi-e; mf. trans-), 3 sg. ºi pl. transpúnã; ger. transpun÷nd;
art. transliteráþia (sil. -þi-a), g.-d. art. part. transpús
t transuránic 394
transuránic adj. m. (sil. mf. trans-), pl. trapéz (patrulater, aparat) s. n., pl.
transuránici; f. sg. transuránicã, pl. trapéze
transuránice trapézã s. f., g.-d. art. trapézei; pl. trapéze
transvazá vb. (sil. mf. trans-), ind. prez. trapozoédru s. n. (sil. -zo-e-dru), art.
1 sg. transvazéz, 3 sg. ºi pl. transvazeázã trapezoédrul; pl. trapezoédre
transvazáre s. f. (sil. mf. trans-), g.-d. trapezoíd s. n. (sil. -zo-id), pl. trapezoíde
art. transvazärii; pl. transvazäri trapezoidál adj. m. (sil. -zo-i-), pl.
transversál adj. m. (sil. mf. trans-), pl. trapezoidáli; f. sg. trapezoidálã, pl.
transversáli; f. sg. transversálã, pl. trapezoidále
transversále trasá vb., ind. prez. 1 sg. traséz, 3 sg. ºi
tranºá vb., ind. prez. 1 sg. tranºéz, 3 sg. pl. traseázã
ºi pl. tranºeázã, 1 pl. tranºäm; ger. traséu s. n., art. traséul; pl. trasée
tranº÷nd trasór (izotop) s. m., pl. trasóri
tranºánt adj. m., pl. tranºánþi; f. sg. trasór (unealtã, glonþ) s. n., pl. trasoáre
tranºántã, pl. tranºánte tratá vb., ind. prez. 1 sg. tratéz, 3 sg. ºi
tránºã s. f., art. tránºa, g.-d. art. tranºei; pl. trateázã
pl. tránºe tratamént s. n., pl. trataménte
tranºée s. f., art. tranºéea, g.-d. art. tratáre s. f., g.-d. art. tratärii; pl. tratäri
tranºéei; pl. tranºée, art. tranºéele tratát s. n., pl. tratáte
tranzácþie s. f. (sil. -þi-e; mf. tranz-), art. tratatíve s. f. pl.
tranzácþia (sil. -þi-a), g.-d. art. tranzácþiei; tratáþie s. f. (sil. -þi-e), art. tratáþia (sil.
pl. tranzácþii, art. tranzácþiile (sil. -þi-i-) -þi-a), g.-d. art. tratáþiei; pl. tratáþii, art.
tranzacþioná vb., ind. prez. 1 sg. tratáþiile (sil. -þi-i-)
tranzacþionéz, 3 sg. ºi pl. tranzacþioneázã trátã s. f., pl. tráte
tranzistór (semiconductor) s. n./ trául s. n., pl. tráule (sil. trau-)
s. m., pl. tranzistoáre/tranzistóri traúler s. n. (sil. trau-), pl. traúlere
tranzistór (aparat de radio) s. n., pl. traumatísm s. n. (sil. trau-), pl.
tranzistoáre traumatísme
tranzít s. n., pl. tranzíturi traumatologíe s. f. (sil. trau-), art.
tranzitá vb., ind. prez. 1 sg. tranzitéz, traumatología, g.-d. art. traumatologíei;
3 sg. ºi pl. tranziteázã pl. traumatologíi, art. traumatologíile
tranzitív adj. m., pl. tranzitívi; f. sg. tráumã s. f. (sil. trau-), g.-d. art.
tranzitívã, pl. tranzitíve tráumei; pl. tráume
tranzitivitáte s. f., g.-d. art. tranzitivitäþii traváliu s. n. [-liu pron. -lìu] art.
tranzitóriu adj. m. [-riu pron, -rìu], f. traváliul; pl. traválii, art. traváliile (sil.
tranzitórie (sil. -ri-e); pl. m. ºi f. tranzitórii -li-i-)
tranzíþie s. f. (sil. -þi-e), art. tranzíþia (sil. traversá vb., ind. prez. 1 sg. traverséz,
-þi-a), g.-d. art. tranzíþiei; pl. tranzíþii, art. 3 sg. ºi pl. traverseázã
tranzíþiile (sil. -þi-i-) travérsã s. f., g.-d. art. travérsei; pl.
trápã s. f., g.-d. art. trápei; pl. trápe travérse
trapéz (muºchi) s. m., pl. trapézi travertín s. n.
395 trepiéd t
travestí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. trégher s. m., pl. trégheri
travestésc, imperf. 3 sg. travesteá; conj. trei num.
prez. 3 sg. ºi pl. travesteáscã treierá vb., ind. prez. 1 sg. tréier, 3 sg.
trãdá vb., ind. prez. 1 sg. trãdéz, 3 sg. ºi pl. tréierã
ºi pl. trãdeázã treierãtoáre (muncitoare) s. f., g.-d.
trãgãtoáre s. f., g.-d. art. trãgãtórii; pl. art. treierãtoárei; pl. treierãtoáre
trãgãtóri treierãtoáre (maºinã) s. f., g.-d. art.
trãgãtór adj. m., (persoanã) s. m., pl. treierãtórii; pl. treierãtóri
trãgãtóri; f. sg. ºi pl. trãgãtoáre treíme s. f., g.-d. art. treímii; pl. treími
trãinicíe s. f., art. trãinicía, g.-d. trematód s. m., pl. trematóde
trãinicíi, art. trãinicíei trémã s. f., g.-d. art. trémei; pl. tréme
trãíre s. f., g.-d. art. trãírii; pl. trãíri trémolo s. n., art. trémoloul; pl.
trãirísm s. n. trémolouri
trãncãní vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. tremuríci s. n., pl. tremuríciuri
trãncãnésc, imperf. 3 sg. trãncãneá; tren s. n., pl. trénuri
conj. prez. 3 sg. ºi pl. trãncãneáscã trená vb., ind. prez. 1 sg. trenéz, 3 sg.
trãpẠs. m., pl. trãpáºi ºi pl. treneázã
trãsãtúrã s. f., g.-d. art. trãsãtúrii; pl. trénã s. f., g.-d. art. trénei; pl. tréne
trãsãtúri trenci s. n., pl. trénciuri
trãsnáie s. f., art. trãsnáia, g.-d. art. tréncicot s. n. (sil. trenci-), pl. tréncicoturi
trãsnäii; pl. trãsnäi tréning s. n., pl. tréninguri
träsnet s. n., pl. träsnete trepán s. n., pl. trepáne
trândãvíe s. f., art. trândãvía, g.-d. trepaná vb., ind. prez. 1 sg. trepanéz,
trândãvíi, art. trândãvíei 3 sg. ºi pl. trepaneázã
tr÷ntor s. m., pl. tr÷ntori trepanáþie s. f. (sil. -þi-e), art. trepanáþia
treápãd s. n. (sil. -þi-a), g.-d. art. trepanáþiei; pl.
treáptã s. f., g.-d. art. tréptei; pl. trépte trepanáþii, art. trepanáþiile (sil. -þi-i-)
treasc s. n., pl. treáscuri trepãdá vb., ind. prez. 1 sg. trépãd,
trébnic s. n., pl. trébnice 2 sg. trépezi, 3 sg. ºi pl. treápãdã; conj.
trebuínþã s. f., g.-d. art. trebuínþei; pl. prez. 3 sg. ºi pl. trépede; ger. trepãd÷nd
trebuínþe trepãdúº s. m., pl. trepãdúºi
trecãtoáre s. f., g.-d. art. trecãtórii; pl. trepétnic s. n., pl. trepétnice
trecãtóri trepidá vb., ind. prez. 1 sg. trepidéz,
trecénto s. n. 3 sg. ºi pl. trepideázã
trécere s. f., g.-d. art. trécerii; pl. tréceri trepidánt adj. m., pl. trepidánþi; f. sg.
trecút s. n. trepidántã, pl. trepidánte
trefilá vb., ind. prez. 1 sg. trefiléz, 3 sg. trepidáþie s. f. (sil. -þi-e), art, trepidáþia
ºi pl. trefileázã (sil. -þi-a), g.-d. art. trepidáþiei; pl.
trefiláre s. f., g.-d. art. trefilärii; pl. trefiläri trepidáþii, art. trepidáþiile (sil. -þi-i-)
tréflã s. f. (sil. -flã), g.-d. art. tréflei; pl. trepiéd s. n. (sil. -pi-ed), pl. trepiéde/
tréfle trepiéduri
t treponémã 396
treponémã s. f., g.-d. art. treponémei; pl. trichínã s. f., g.-d. art. trichínei; pl. trichíne
treponéme trichinózã s. f., g.-d. art. trichinózei; pl.
treponemózã s. f., g.-d. art. trepo- trichinóze
nemózei; pl. treponemóze triciclétã s. f. (sil. -cle-), pl. tricicléte
trésã s. f., g.-d. art. trései; pl. trése tricíclu s. n. (sil. -clu), art. tricíclul; pl.
tresãltá vb., ind. prez. 1 sg. tresált, 3 sg. tricícluri
ºi pl. tresáltã triclorurát adj. m. (sil. m. -clo-), pl.
tréstie s. f. (sil. -ti-e), art. tréstia (sil. tricloruráþi; f. sg. triclorurátã, pl.
-ti-a) g.-d. art. tréstiei; pl. tréstii, art. tricloruráte
tréstiile (sil, -ti-i) triclorúrã s. f. (sil. mf. -clo-), g.-d. art.
tretín/trétin s. m., pl. tretíni/trétini triclorúrii; pl. triclorúri
trezoreríe s. f., art. trezorería, g.-d. art. tricocefál s. m., pl. tricocefáli
trezoreríei; pl. trezoreríi, art. trezoreríile tricofíþie s. f., art. tricofíþia, g.-d. art.
trezoriér s. m. (sil. -ri-er), pl. trezoriéri tricofíþiei; tricofiþíi
triádã s. f. (sil. tri-a-), g.-d. art. triádei; tricolór adj. m., pl. tricolóri; f. sg.
pl. triáde tricolórã, pl. tricolóre
triáj s. n., pl. triáje tricót (þesãturã) s. n., (sorturi) pl. tricóturi
triánglu s. n. (sil. tri-an-), art. triánglul; tricotá vb., ind. prez. 1 sg. tricotéz, 3 sg.
pl. triángluri ºi pl. tricoteázã
trianguláþie s. f. (sil. tri-an-, -þi-e), art. tricotér s. m., pl. tricotéri
trianguláþia (sil. -þi-a), g.-d. art. tricóu s. n., art. tricóul; pl. tricóuri
trianguláþiei; pl. trianguláþii, art. tricuspíd adj. m., pl. tricuspízi; f. sg.
trianguláþiile (sil. -þi-i-) tricuspídã, pl. tricuspíde
triásic adj. m. (sil. tri-a-), pl. triásici; tridént s. n., pl. tridénte/tridénturi
f. sg. triásicã, pl. triásice triédru s. n. (sil. tri-e-dru), art. triédrul;
trib s. n., pl. tríburi pl. triédre
tribázic adj. m., pl. tribázici trienál adj. n. (sil. tri-e-), pl. trienáli;
tribórd s. n., pl. tribórduri f. sg. trienálã, pl. trienále
tribuláþie s. f. (sil. -þi-e), art. tribuláþia triérã s. f. (sil. tri-e-), g.-d. art. triérei;
(sil. -þi-a), g.-d. art. tribuláþiei; pl. pl. triére
tribuláþii, art. tribuláþiile (sil. -þi-i-) trifazát adj. m., pl. trifazáþi; f. sg.
tribún s. m., pl. tribúni trifazátã, pl. trifazáte
tribunál s. n., pl. tribunále trifázic adj. m., pl. trifázici; f. sg.
tribúnã s. f., g.-d. art. tribúnei; pl. tribúne trifázicã, pl. trifázice
tribút s. n., pl. tribúturi trifói s. n., (sorturi) pl. trifóiuri;
tributár adj. m., pl. tributári; f. sg. (lanuri) pl. trifoáie
tributárã, pl. tributáre trifoliát adj. m. (sil. -li-at), pl. trifoliáþi;
tricarboxílic adj. m., pl. tricarboxílici f. sg. trifoliátã, pl. trifoliáte
tricefál adj. m., pl. tricefáli; f. sg. triftóng s. m. (sil. mf. tri-), pl. triftóngi
tricefálã, pl. tricefále trifurcát adj. m., pl. trifurcáþi; f. sg.
tríceps s. m., pl. trícepºi trifurcátã, pl. trifurcáte
397 triúnghi t
trigémen adj. m., pl. trigémeni triódã s. f. (sil. tri-o-), g.-d. art. triódei;
triglicerídã s. f. (sil. -gli-), g.-d. art. pl. trióde
triglicerídei; pl. trigliceríde triolét s. n. (sil. tri-o-), pl. trioléte
triglíf s. n. (sil. -glif), pl. triglífe triór s. n., pl. trioáre
trigonométric adj. m. (sil. -tri-), pl. trioxíd s. m. (sil. tri-o-), pl. trioxízi
trigonométrici; f. sg. trigonométricã, pl. tripartít adj. m., pl. tripartíþi; f. sg.
trigonométrice tripartítã, pl. tripartíte
trigonometríe s. f. (sil. -tri-), art. triplá vb. (sil. -pla), ind. prez. 1 sg.
trigonometría, g.-d. trigonometríi, art, tripléz, 3 sg. ºi pl. tripleázã
trigonometríei triplét s. n. (sil. -plet), pl. tripléte
tril s. n., pl. tríluri triplétã s. f. (sil. -ple-), pl. tripléte
trilión s. n. (sil. -li-on), pl. trilioáne triploíd adj. m., pl. triploízi; f. sg.
trilobít s. m., pl. trilobíþi triploídã, pl. triploíde
trilogíe s. f., art. trilogía, g.-d. art. tríplu adj. m. (sil. -plu), pl. trípli; f. sg.
trilogíei; pl. trilogíi, art. trilogíile tríplã, pl. tríple
triluí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. trípoli s. n. (sil. -po-li)
triluiésc, imperf. 3 sg. triluiá; conj. tripóu s. n., art. tripóul; pl. tripóuri
prez. 3 sg. ºi pl. triluiáscã tripsínã s. f., g.-d. art. tripsínei
trimér adj. m., pl. triméri; f. sg. trimérã, triptíc s. n., pl. triptíce
pl. trimére triptofán s. m.
trimestriál adj. m. (sil. -tri-al), pl. trimes- trisectoáre s. f., pl. trisectoáre
triáli; f. sg. trimestriálã, pl. trimestriále trisecþiúne s. f. (si1. -þi-u-), g.-d. art.
triméstru s. n., art. triméstrul; pl. triméstre trisecþiúnii; pl. trisecþiúni
trimíte vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. triºá vb., ind. prez. 1 sg. triºéz, 3 sg. ºi
trimít, perf. s. 1 sg. trimiséi, 1 pl. pl. triºeázã, 1 pl. triºäm; ger. triº÷nd
trimíserãm; conj. prez. 3 sg. ºi pl. triºcẠs. m., pl. triºcáºi
trimítã; ger. trimiþ÷nd; part. trimís tríºcã s. f., g.-d. art. tríºtei; pl. tríºte
trimorfísm s. n. triºór s. m., pl. triºóri
trimotór adj. n., s. n., pl. trimotoáre trítiu s. n. [-tiu pron. -tìu], art. trítiul;
trinitáte s. f., g.-d. art. trinitäþii simb. T
trinitrát s. m. (sil. -trat) trituráre s. f., g.-d. art. triturärii; pl.
trinitrocelulózã s. f. (sil. -tro-), g.-d. art. trituräri
trinitrocelulózei triúmf s. n., pl. triúmfuri (sil. tri-um-)
trinitrofenól s. m. (sil. -tro-); pl. triumfá vb. (sil. tri-um-), ind. prez. 1 sg.
trinitrofenóli triúmf, 3 sg. ºi pl. triúmfã
trinitroglicerínã s. f. (sil. -tro-gli-), g.-d. triumfál adj. m. (sil. tri-um-), pl.
art. trinitroglicerínei triumfáli; f. sg. triumfálã, pl. triumfále
trinitrotoluén s. n. (sil. -tro-, -lu-en) triumvír s. m. (sil. tri-um-), pl. triumvíri
trinóm s. n., pl. trinoáme triumvirát s. n. (sil. tri-um-), pl.
trío s. n., art. tríoul; pl. tríouri triumviráte
triód s. n., pl. trióduri triúnghi s. n., pl. triúnghiuri
t trivalént 398
trivalént adj. m., pl. trivalénþi; f. sg. tromboflebítã s. f. (sil. -fle-), pl.
trivaléntã, pl. trivalénte tromboflebíte
triviál adj. m. (sil. -vi-al), pl. triviáli; trombón (instrumentist) s. m., pl.
f. sg. triviálã, pl. triviále trombóni
trivialitáte s. f. (sil. -vi-a-), g.-d. art. trombón (instrument) s. n., pl. trom-
trivialitäþii; pl. trivialitäþi boáne
trivializá vb. (sil. -vi-a-), ind. prez. 1 sg. tromboplastínã s. f. (sil. -plas-), g.-d.
trivializéz, 3 sg. ºi pl. trivializeázã art. tromboplastínei; pl. tromboplastíne
trívium s. n. (sil. -vi-um) trombózã s. f., g.-d. art. trombózei; pl.
troacár s. n. (sil. troa-), pl. troacáre trombóze
troácã s. f., g.-d. art. troácei; pl. troáce trómbus s. n., pl. trómbusuri
troc s. n., pl. trócuri trómpã s. f., g.-d. art. trómpei; pl. trómpe
trocofórã s. f., g.-d. art. trocofórei; pl. trompét s. m., pl. trompéþi
trocofóre trompétã s. f., pl. trompéte
troféu s. n., art. troféul; pl. trofée tron s. n., pl. trónuri
trófic adj. m., pl. trófici; f. sg. tróficã, troná vb., ind. prez. 1 sg. tronéz, 3 sg.
pl. trófice ºi pl. troneázã
troglobíe s. f. (sil. -glo-), art. troglobía, g.-d. tronsón s. n., pl. tronsoáne
art. troglobíei; pl. troglobíi, art. troglobíile trop/trópa interj.
troglodít s. m. (sil. -glo-), pl. troglodíþi trop (figurã de stil) s. m., pl. tropi
troháic adj. m. (sil. -ha-ic), pl. troháici; tropár s. n., pl. tropáre
f. sg. troháicã, pl. troháice trópic s. n., pl. trópice
trohéu s. m. (sil. -heu), art. trohéul; pl. trópic adj. m., pl. trópici; f. sg. trópicã,
trohéi, art. trohéii pl. trópice
troián adj. m., (persoanã) s. m., pl. tropicál adj. m., pl. tropicáli; f. sg.
troiéni; f. sg. troiánã, pl. troiéne tropicálã, pl. tropicále
troián (nãmete) s. n., pl. troiéne tropísm s. n., pl. tropísme
tróicã s. f. (sil. troi-), g.-d. art. tróicii; troposférã s. f. (sil. mf. -sfe-), g.-d. art.
pl. tróice troposférei
tróiþã s. f. (sil. tro-i-), g.-d. art. tróiþei; trópot s. n., pl. trópote
pl. tróiþe tróscot (plantã) s. m.
troleibúz s. n., pl. troleibúze trotíl s. n., pl. trotíluri
troléu (electr.) s. n., art. troléul; pl. trolée trotuár s. n. (sil. -tuar), pl. trotuáre
tróliu s. n. [-liu pron. -lìu], art. tróliul; trubadúr s. m., pl. trubadúri
pl. trólii, art. tróliile (sil. -li-i-) truc s. n., pl. trúcuri
trómbã s. f., g.-d. art. trómbei; pl. trómbe trucá vb., ind. prez. 1 sg. truchéz, 3 sg.
trombínã s. f., g.-d. art. trombínei; pl. ºi pl. trucheázã
trombíne trucáj s. n., pl. trucáje
trombochinázã s. f., g.-d. art. trom- trúdã s. f., g.-d. art. trúdei; pl. trúde
bochinázei; pl. trombochináze trúdnic adj. m., pl. trúdnici; f. sg.
trombocít s. n., pl. trombocíte trúdnicã, pl. trúdnice
399 túnet t
trufandá s. f., art. trufandáua, g.-d. art. tufãríe s. f., art. tufãría, g.-d. art.
trufandálei; pl. trufandále tufãríei; pl. tufãríi, art. tufãríile
trufẠadj. m., pl. trufáºi; f. sg. trufáºã, tufíº s. n., pl. tufíºuri
pl. trufáºe tui s. n., pl. túiuri
trúfã s. f., g.-d. art. trúfei; pl. trúfe túia s. f., g.-d art. túiei; pl. túia
trufíe s. f., art. trufía, g.-d. art. trufíei; tul s. n. (pron. fr. tül], pl. túluri
pl. trufíi, art. trufíile túlai interj.
truísm s. n., pl. truísme tulburáre s. f., g.-d. art. tulburärii; pl.
trunchi s. n., pl. trúnchiuri tulburäri
trunchiá vb. (sil. -chi-a), ind. prez. 1 sg. tuléi s. n., pl. tuléie
trunchiéz, 3 sg. ºi pl. trunchiázã, 1 pl. tuléu (agr., bot.) s. n./s. m., art. tuléul;
trunchiém (sil. -chi-em); conj. prez. 3 sg. pl. n. tuléie/m. tuléi
ºi pl. trunchiéze; ger. trunchíind (sil. tulí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. tulésc,
-chi-ind); part. trunchiát imperf. 3 sg. tuleá; conj. prez. 3 sg. ºi
trup s. n., pl. trúpuri pl. tuleáscã
trúpã s. f., g.-d. art. trúpei; pl. trúpe tulichínã s. f., g.-d. art. tulichínei; pl.
trúpeº adj. m., pl. trúpeºi; f. sg. trúpeºã, tulichíne
pl. trúpeºe tulípã s. f., g.-d. art. tulípei; pl. tulípe
trupíþã s. f., g.-d. art. trupíþei; pl. trupíþe túliu s. n. [-liu pron. -lìu ], art. túliul;
trúsã s. f., g.-d. art. trúsei; pl. trúse simb. Tm
trusóu s. n., art. trusóul; pl. trusóuri túlnic s. n., pl. túlnice
trust s. n., pl. trústuri tulpínã s. f., g.-d. art. tulpínii; pl. tulpíni
trústman s. m., pl. trústmeni túmbã s. f., g.-d. art. túmbei; pl. túmbe
truvér s. m., pl. truvéri tumefácþie s. f. (sil. -þi-e), art. tumefácþia
tub s. n., pl. túburi (sil. -þi-a), g.-d. art. tumefácþiei; pl.
tubáj s. n. pl. tubáje tumefácþii, art. tumefácþiile (sil. -þi-i-)
túbã s. f., g.-d. art. túbei; pl. túbe tumefiá vb. (sil. -fi-a), ind. prez. 1 sg.
tubércul (bot., anat., med.) s. m., pl. tumefiéz, 3 sg. ºi pl. tumefiázã; conj.
tubérculi prez. 3 sg. ºi pl. tumefiéze (sil. -fi-e-); ger.
tuberculózã s. f., g.-d. art. tuberculózei; tumefiínd (sil. -fi-ind)
pl. tuberculóze tumoáre s. f., g.-d. art. tumórii; pl. tumóri
túbing s. n., pl. túbinguri túmul s. m., pl. túmuli
tubulár adj. m., pl. tubulári; f. sg. tumulár adj. m., pl. tumulári; f. sg.
tubulárã, pl. tubuláre tumulárã, pl. tumuláre
tubulatúrã s. f., g.-d. art. tubulatúrii; pl. tumúlt s. n., pl. tumúlturi
tubulatúri tumultuós adj. m. (sil. -tu-os), pl.
tuf s. n., pl. túfuri tumultuóºi; f. sg. tumultuoásã, pl.
tufár s. m., pl. tufári tumultuoáse
túfã s. f., g.-d. art. túfei; pl. túfe túndrã s. f., g.-d. art. túndrei; pl. túndre
tufãnícã s. f., g.-d. art. tufãnélei/ tunél s. n., pl. tunéluri/tunéle
tufãnícii; pl. tufãnéle/tufãníci túnet s. n., pl. túnete
t túngsten 400
túngsten s. n. (sil. tung-) túrmã s. f., g.-d. art. túrmei; pl. túrme
tunícã s. f., g.-d. art. tunícii; pl. tuníci turmentá vb., ind. prez. 1 sg. turmentéz,
tuniciér s. m. (sil. -ci-er), pl. tuniciéri 3 sg. ºi pl. turmenteázã
tupéu s. n., art. tupéul turn s. n., pl. túrnuri
tur s. n., pl. túruri turnánt adj. m., pl. turnánþi; f. sg.
turáþie s. f. (sil. -þi-e), art. turáþia (sil. turnántã, pl. turnánte
-þi-a), g.-d. art. turáþiei; pl. turáþii, art. turnãtoríe s. f., art. turnãtoría, g.-d. art.
turáþiile (sil. -þi-i-) turnãtoríei; (ateliere, denunþuri) pl.
túra-vúra interj. turnãtoríi, art. turnãtoríile
turbán s. n., pl. turbáne turnesól s. n.
turbáre s. f., g.-d. art. turbärii; pl. turbäri turnéu s. n., art. turnéul; pl. turnée
túrbã s. f., g.-d. art. túrbei pl. túrbe turnír s. n., pl. turníre/turníruri
turbãríe s. f., art. turbãría, g.-d. art. turnúrã s. f., g.-d. art. turnúrii; pl. turnúri
turbãríei; pl. turbãríi, art. turbãríile turpitúdine s. f., g.-d. art. turpitúdinii;
turbelariát s. n., pl. (sil. -ri-a-) turbelariáte pl. turpitúdini
turbínã s. f., g.-d. art. turbínei; pl. turbíne túrtã s. f., g.-d. art. túrtei; pl. túrte
turbíncã s. f., g.-d. art. turbíncii; pl. túse s. f., art. túsea, g.-d. art. túsei
turbínci tuº s. n., pl. túºuri
turbión s. n. (sil. -bi-on), pl. turbioáne túºã (piesã de metal, clapã, limitã, mod
turbocompresór s. n., pl. turbocom- de a aplica culoarea, loviturã la scrimã)
presoáre s. f., art. túºa, g.-d. art. túºei; pl. túºe
turbopropulsór s. n. (sil. -pro-), pl. túºã (mãtuºã) s. f., art. túºa, g.-d. art.
turbopropulsoáre túºii
turboreactór s. n. (sil. -re-ac-), pl. tuºéu s. n., art. tuºéul; pl. tuºéuri
turboreactoáre tuºiérã s. f. (sil. -ºi-e-), g.-d. art. tuºiérei;
turbulénþã s. f., g.-d. art. turbulénþei pl. tuºiére
túrca s. f. art., g.-d. túrcii tuºiná vb., ind. prez. 1 sg. tuºinéz, 3 sg.
turcoázã s. f. (sil. -coa-), g.-d. art. ºi pl. tuºineázã
turcoázei; pl. turcoáze tutelá vb., ind. prez. 1 sg. tuteléz, 3 sg.
tureátcã s. f., g.-d. art. turétcii; pl. turétci ºi pl. tuteleázã
turélã s. f., g.-d. art. turélei; pl. turéle tutelár adj. m., pl. tutelári; f. sg.
turf s. n., pl. túrfuri tutelárã, pl. tuteláre
turgescént adj. m., pl. turgescénþi; f. sg. tutélã s. f., g.-d. art. tutélei; pl. tutéle
turgescéntã, g.-d. art. turgescéntei, pl. tutorát s. n.
turgescénte tutóre/tutór s. m., pl. tutóri
turgescénþã s. f., g.-d. art. turgescénþei; tutuí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl.
pl. turgescénþe tutuiésc, imperf. 3 sg. tutuiá; conj.
turísm s. n., (automobile) pl. turísme prez. 3 sg. ºi pl. tutuiáscã
túrlã s. f., g.-d. art. túrlei; pl. túrle tutún (plantã) s. m.
turmalínã s. f., g.-d. art. turmalínei; pl. tutún (frunze, pachet) s. n., pl.
turmalíne tutúnuri
CUPRINS
401

\
þáglã s. f. (sil. -glã), g.-d. art. þáglei; pl. þágle þãr÷nã s. f., g.-d. art. þãr÷nei;
þambál s. n., pl. þambále (rãmãºiþe pãmânteºti) pl. þãr÷ne
þámbrã s. f., g.-d. art. þámbrei; pl, þámbre þãrcuí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl.
þanc/þanc-þánc interj. þãrcuiésc, imperf. 3 sg. þãrcuiá; conj.
þanc s. n., pl. þáncuri prez. 3 sg. ºi pl. þãrcuiáscã
þándãrã s. f., g.-d. art. þändãrii; pl. þändãri þãrm s. n., pl. þärmuri
þánþoº adj. m., pl. þánþoºi; f. sg. þánþoºã, þãrmurí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl.
pl. þánþoºe þãrmurésc, imperf. 3 sg. þãrmureá; conj.
þap s. m., pl. þapi prez. 3 sg. ºi pl. þãrmureáscã
þapínã s. f., g.-d. art. þapínei; pl. þapíne þãrúº s. m., pl. þãrúºi
þápoº adj. m., pl. þápoºi; f. sg. þápoºã, þ÷fnã s. f., g.-d. art. þ÷fnei; (ifose) pl.
pl. þápoºe þ÷fne
þar s. m., pl. þari þâfní vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. þâfnésc,
þarát s. n., pl. þaráte imperf. 3 sg. þâfneá; conj. prez. 3 sg.
þárã s. f., g.-d. art. þärii; pl. þãri ºi pl. þâfneáscã
þarc s. n., pl. þárcuri þânc s. m., pl. þânci
þárcã s. f., g.-d. art. þärcii; pl. þãrci þânþár s. m., pl. þânþári
þarévici s. m., pl. þarévici þâr/þâr-þ÷r interj.
þárina (dans) s. f. art., g.-d. þárinei þâr s. m., pl. þâri
þárinã (ogor) s. f., g.-d. art. þárinii; pl. þárini þ÷rã s. f., pl. þ÷re
þarínã s. f., g.-d. art. þarínei; pl. þaríne þârâí vb., ind. prez. 3 sg. þ÷râie/
þarísm s. n. þârâiéºte, imperf. 3 sg. þârâiá; conj.
þarþám s. n., pl. þarþámuri prez. 3 sg. ºi pl. þ÷râie/þârâiáscã
þáþã s. f., g.-d. art. þáþei; pl. þáþe þârâíta s. f. art.
þãcãlíe s. f., art. þãcãlía, g.-d. art. þãcãlíei; þârcóvnic s. m., pl. þârcóvnici
pl. þãcãlíi, art. þãcãlíile þâºní vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. þâºnésc,
þãndãrícã s. f., g.-d. art. þãndãrélei; pl. imperf. 3 sg. þâºneá, conj. prez. 3 sg.
þãndãréle ºi pl. þâºneáscã
þãpói s. n., pl. þãpoáie þeápã s. f., g.-d. art. þépei/þépii; pl. þépe/
þãrán s. m., pl. þãráni þepi
þãráncã s. f., g.-d. art. þãráncei/þãräncii; þeápãn adj. m., pl. þépeni; f. sg. þeápãnã,
pl. þãránce/þãränci pl. þépene
þãrãníe (condiþie de þãran, vorbã, þeástã s. f., g.-d. art. þéstei; pl. þéste
expresie þãrãneascã) s. f., art. þãrãnía, þeávã s, f., g.-d. art. þévii; pl. þevi
g.-d. art. þãrãníei; (vorbe) pl. þãrãníi, þechín s. m., pl. þechíni
art. þãrãníile þel s. n., pl. þéluri
\ þélinã 402
þélinã (plantã) s. f., g.-d. art. þélinei; pl. þicläu s. n. (sil. -clãu), art. þicläul; pl.
þéline þicläuri/þicläie
þélinã (pãmânt nelucrat, pãºune) s. f., þicleán s. m. (sil. -clean), pl. þicléni
g.-d. art. þélinii; pl. þélini þicléte (pasãre) s. m. (sil. -cle-), pl. þicléþi
þeliníº s. n., pl. þeliníºuri þiclíng s. n. (sil. -cling) /þiglinã s. f. (sil.
þelinós adj. m., pl. þelinóºi; f. sg. -gli-), pl. n. þiclínguri/f. þiglíne
þelinoásã, pl. þelinoáse þicneálã s. f., g.-d. art. þicnélii; (manii)
þencúºã s. f., art. þencúºa, g.-d. art. pl. þicnéli
þencúºei; pl. þencúºe þicní vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. þicnésc,
þepós adj. m., pl. þepóºi; f. sg. þepoásã, imperf. 3 sg. þicneá; conj. prez. 3 sg. ºi
pl. þepoáse pl. þicneáscã
þepúºã s. f., art. þepúºa, g.-d. art. þepúºei; þicuí vb., ind. prez. 3 sg. þicuiéºte,
pl. þepúºe imperf. 3 sg. þicuiá; conj. prez. 3 sg. ºi
þesálã s. f., g.-d. art. þesálei; pl. þesále pl. þicuiáscã
þesãlá vb., ind. prez. 1 sg. þesál/þesäl, þidúlã s. f., g.-d. art. þidúlei; pl. þidúle
2 sg. þesáli/þesäli, 3 sg. ºi pl. þesálã; conj. þigáie adj. f., s. f., pl. þigäi
prez. 3 sg. ºi pl. þesále/þesäle þigán s. m., adj. m., pl. þigáni; f. sg.
þesãtoáre (rãzboi de þesut) s. f., g.-d. þigánã, pl. þigáne
art. þesãtórii; pl. þesãtóri þigáncã s. f., g.-d. art. þigáncei/þigäncii;
þesãtoáre (persoanã) s. f., g.-d. art. pl. þigánce/þigänci
þesãtoárei; pl. þesãtoáre þigárã s. f., art. þigára, g.-d. art. þigärii;
þesãtór s. m., pl. þesãtóri pl. þigäri
þesãtoríe s. f., art. þesãtoría, g.-d. art. þigarét (tub în care se pune þigara la
þesãtoríei; pl. þesãtoríi, art. þesãtoríile fumat) s. n., pl. þigaréte
þesãtúrã s. f., g.-d. art. þesãtúrii; pl. þesãtúri þigarétã (þigarã) s. f., pl. þigaréte
þése vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. þes, 3 sg. þigãnẠs. m., pl. þigãnáºi
þése þigãncúºã s. f., art. þigãncúºa, g.-d. art.
þest s. n., pl. þésturi þigãncúºei; pl. þigãncúºe
þestós adj. m., pl. þestóºi; f. sg. þestoásã, þigãncúþã s. f., g.-d. art. þigãncúþei; pl.
pl. þestoáse þigãncúþe
þesút s. n., (biol.) pl. þesúturi þigãneálã s. f., g.-d. art. þigãnélii;
þéþe s. f. invar. (atitudini) pl. þigãnéli
þevár s. n., pl. þeváre þigãnésc adj. m., f. þigãneáscã; pl. m. ºi
þevãríe s. f., art. þevãría, g.-d. art. þevãríei; f. þigãnéºti
(ateliere) pl. þevãríi, art. þevãríile þigãnéºte adv.
þevuí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. þigãní vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl.
þevuiésc, imperf. 3 sg. þevuiá; conj. þigãnésc, imperf. 3 sg. þigãneá; conj.
prez. 3 sg. ºi pl. þevuiáscã prez. 3 sg. ºi pl. þigãneáscã
þevuíre s. f., g.-d. art. þevuírii; pl. þevuíri þigãníe s. f., art. þigãnía, g.-d. art. þigãníei;
þícã s. m. invar. (cartiere, fapte) pl. þigãníi, art. þigãníile
þíclã s. f. (sil. -clã), g.-d. art. þíclei; pl. þícle þigãníme s. f., g.-d. art. þigãnímii
403 þiuít \
þigãnísm s. n., pl. þigãnísme þintuí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl.
þigãnós adj. m., pl. þigãnóºi; f. sg. þintuiésc, imperf. 3 sg. þintuiá; conj.
þigãnoásã, pl. þigãnoáse prez. 3 sg. ºi pl. þintuiáscã
þigãnúº s. m., pl. þigãnúºi þintuíre s. f., g.-d. art. þintuírii; pl. þintuíri
þiglár s. m. (sil. -glar), pl. þiglári þinút s. n., pl. þinúturi
þíglã s. f. (sil. -glã), g.-d. art. þíglei; pl. þígle þinutál adj. m., pl. þinutáli; f. sg.
þiglãríe s. f. (sil. -glã-), art. þiglãría, g.-d. þinutálã, pl. þinutále
art. þiglãríei; pl. þiglãríi, art. þiglãríile þinutẠs. m., pl. þinutáºi
þignál s. n., pl. þignále þinutáºã s. f., art. þinutáºa, g.-d. art.
þiitoáre s. f. (sil. þi-i-), g.-d. art. þiitoárei; þinutáºei; pl. þinutáºe
pl. þiitoáre þinútã s. f., pl. þinúte
þiitór adj. m. (sil. þi-i-), pl. þiitóri; f. sg. þipá vb., ind. prez. 1 sg. þip, 3 sg. ºi pl.
ºi pl. þiitoáre þípã
þiitúrã s. f. (sil. þi-i-), g.-d. art. þiitúrii; þipár s. m., pl. þipári
pl. þiitúri þípãt s. n., pl. þípete
þilíndru s. m., art. þilíndrul; pl. þilíndri, þipãtoáre (fluier) s. f., g.-d. art.
art. þilíndrii þipãtórii; pl. þipãtóri
þincár s. m., pl. þincári þipãtór adj. m., pl. þipãtóri; f. sg. ºi pl.
þíncvais s. n. (sil. þinc-vais) þipãtoáre
þíne vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. þin, 2 sg. þipäu s. n., art. þipäul; pl. þipäie
þii, l pl. þínem, 2 pl. þíneþi; conj. prez. þipénie s. f. (sil. -ni-e), g.-d. art. þipéniei
3 sg. ºi pl. þínã; ger. þin÷nd; part. þinút þipiríg (bot.) s. m.
þínere s. f., g.-d. art. þínerii; pl. þíneri þipiríg (chim.) s. n.
þingãní vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. þíplã s. f. (sil. -plã), g.-d. art. þíplei; pl. þíple
þingãnésc þipotí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. þipotésc,
þingäu s. m., art. þingäul; pl. þingäi, art. imperf. 3 sg. þipoteá; conj. prez. 3 sg.
þingäii ºi pl. þipoteáscã
þintár (zool.) s. m., pl. þintári þistuí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl.
þintár (joc) s. n., pl. þintáre þistuiésc, imperf. 3 sg. þistuiá; conj.
þintẠs. m., pl. þintáºi prez. 3 sg. ºi pl. þistuiáscã
þintát adj. m., pl. þintáþi; f. sg. þintátã, þistuiálã s. f., g.-d. art. þistuiélii; pl. þistuiéli
pl. þintáte þistuitúrã s. f. (sil. -tu-i-), g.-d. art.
þíntã s. f.. g.-d. art. þíntei; pl. þínte þistuitúrii; pl. þistuitúri
þínteº adj. m., pl. þínteºi; f. sg. þínteºã, þíterã s. f., g.-d. art. þíterei; pl. þítere
pl. þínteºe þiþéi s. n., (sorturi) pl. þiþéiuri
þintí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. þintésc, þiþéicã s. f., g.-d. art. þiþéicii; pl. þiþéici
imperf. 3 sg. þinteá; conj. prez. 3 sg. ºi þiu/þiu-þíu interj.
pl. þinteáscã þiu s. n. [pron. þìu], art. þíul; pl. þíuri
þintíre s. f., g.-d. art. þintírii; pl. þintíri þiuí vb. (sil. þi-u-), ind. ºi conj. prez.
þintitór adj. m., pl. þintitóri; f. sg. ºi pl. 3 sg. ºi pl. þíuie, imperf. 3 sg. þiuiá
þintitoáre þiuít s. n. (sil. þi-u-), pl. þiuíturi
\ þiuitoáre 404
þiuitoáre s. f. (sil. þi-u-i-), g.-d. art. þóºcã s. f., g.-d. art. þóºtii; pl. þóºte
þiuitórii; pl. þiuitóri þucá vb., ind. prez. 1 sg. þuc, 3 sg. ºi pl.
þiuitór adj. m. (sil. þi-u-i-), pl. þiuitóri; þúcã
f. sg. ºi pl. þiuitoáre þucál s. n., pl. þucále
þiuitúrã s. f. (sil. þi-u-i-), g.-d. art. þúcãrã adj. f.
þiuitúrii; pl. þiuitúri þugúi s. n., pl. þugúie
þivlí vb. (sil. -vli), ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. þuguiá vb., ind. prez. 1 sg. þuguiéz/
þivlésc, imperf. 3 sg. þivleá; conj. prez. þugúi, 3 sg. ºi pl. þuguiázã/þugúie, 1 pl.
3 sg. ºi pl. þivleáscã þuguiém; conj. prez. 3 sg. ºi pl. þuguiéze/
þoábã s. f., g.-d. art. þoábei; pl. þoábe þugúie; ger. þuguínd
þoálã (obiect de îmbrãcãminte) s. f., þuguiére s. f., g.-d. art. þuguiérii
g.-d. art. þoálei; pl. þoále þuguitúrã s. f. (sil. -gu-i-), g.-d. art.
þoápã s. f., g.-d. art. þoápei; pl. þoápe þuguitúrii; pl. þuguitúri
þocãí vb., ind. ºi conj. prez. 1 sg. þócãi, þuhál s. m., pl. þuháli
3 sg. ºi pl. þócãie, imperf. 3 sg. þocãiá þuháus s. n. (sil. -haus), pl. þuháusuri
þocãít s. n., pl. þocãíturi þuhãí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl.
þoi (pasãre) s. m., pl. þoi, art. þóii þuhãiésc, imperf. 3 sg. þuhãiá; conj.
þoi (pãhãrel) s. n., pl. þóiuri prez. 3 sg. ºi pl. þuhãiáscã
þol (unitate de mãsurã) s. m., pl. þoli þuicár s. m., pl. þuicári
þol (velinþã) s. n., pl. þóluri/þoále þúicã s. f., g.-d. art. þúicii; (sorturi,
þolét s. n., pl. þoléturi porþii) pl. þuici
þolínã s. f., g.-d. art. þolínei; pl. þolíne þuicãrí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl.
þolíþã s. f., g.-d. art. þolíþei; pl. þolíþe þuicãrésc, imperf. 3 sg. þuicãreá; conj.
þopãí vb., ind. ºi conj. prez. 1 sg. þópãi, prez. 3 sg. ºi pl. þuicãreáscã
3 sg. ºi pl. þópãie, imperf. 3 sg. þopãiá þulúc s. m., pl. þulúci
þopãiálã s. f., g.-d. art. þopãiélii; pl. þopãiéli þumburúº s. n., pl. þumburúºe/þumburúºuri
þopãít s. n. þúnder s. n., pl. þúndere
þopãitúrã s. f. (sil. -pã-i-), g.-d. art. þúndrã s. f., g.-d. art. þúndrei; pl. þúndre
þopãitúrii; pl. þopãitúri þurcán adj. m., (berbec) s. m., pl.
þop÷rcã s. f., g.-d. art. þop÷rcii; pl. þop÷rci þurcáni; (oaie, cãciulã) f. sg. þurcánã,
þopârlán s. m., pl. þopârláni pl. þurcáne
þopârláncã s. f., g.-d. art. þopârláncei; þurcán (persoanã) s. m., pl. þurcáni
pl. þopârlánce þúrcã s. f., g.-d. art. þúrcii; pl. þurci
þopârlãnésc adj. m., f. þopârlãneáscã; pl. þurlói s. n., pl. þurloáie
m. ºi f. þopârlãnéºti þúrþur s. m., pl. þúrþuri
þopârlãní vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. þuþ s. n., pl. þúþuri
þopârlãnésc imperf. 3 sg. þopârlãneá; þuþuiá vb., ind. prez. 1 sg. þúþui/þuþuiéz,
conj. prez. 3 sg. ºi pl. þopârlãneáscã 1 pl. þuþuiém; conj. prez. 3 sg. ºi pl.
þopénie s. f., art. þopénia, g.-d. art. þúþuie/þuþuiéze; ger. þuþuínd
þopéniei; pl. þopénii, art. þopéniile þuþuián s. m., pl. þuþuiéni
þopícã s. f., g.-d. art. þopícei, pl. þopíci þuþurói s. n., pl. þuþuroáie
CUPRINS
405

ubicuitáte s. f. (sil. -cu-i-), g.-d. art.


u ulm s. m., pl. ulmi
ubicuitäþii ulteriór adj. m. (sil. -ri-or), pl. ulterióri;
ubicvíst adj. m., pl. ubicvíºti; f. sg. f. sg. ulterioárã, pl. ulterioáre
ubicvístã, pl. ubicvíste ultimatív adj. m., pl. ultimatívi; f. sg.
ucáz s. n., pl. ucázuri ultimatívã, pl. ultimatíve
uceníc s. m., pl. uceníci ultimátum s. n., pl. ultimátumuri
udá vb., ind. prez. 1 sg. ud, 3 sg. ºi pl. ultrademagóg s. m., pl. ultrademagógi
údã; conj. perz. 3 sg. ºi pl. úde ultragiá vb. (sil. -gi-a), ind. prez. 1 sg.
udãtúrã s. f., g.-d. art. udãtúrii; pl. ultragiéz, 3 sg. ºi pl. ultragiázã, 1 pl.
udãtúri ultragiém (sil. -gi-em); conj. prez. 3 sg.
udométru s. n. (sil. -tru), art. ºi pl. ultragiéze; ger. ultragiínd (sil.
udométrul; pl. udométre -gi-ind)
uiemẠs. m. (sil. u-ie-), pl. uiemáºi ultráj s. n., pl. ultráje
uimí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. uimésc, ultramarín s. n.
imperf. 3 sg. uimeá; conj. prez. 3 sg. ºi ultramicroscóp s. n. (sil. -cro-; mf.
pl. uimeáscã -scop), pl. ultramicroscoápe
uitáre s. f., g.-d. art. uitärii; pl. uitäri ultramontán adj. m., pl. ultramontáni;
uiúm s. n., pl. uiúmuri f. sg. ultramontánã, pl. ultramontáne
újbã s. f., g.-d. art. újbei; pl. újbe ultrasúnet s. n., pl. ultrasúnete
ujuí vb., ind. prez. 3 sg. újuie ultraviolét adj. m., (sil. -vi-o-), pl. ultra-
ulán s. m., pl. uláni violéþi; f. sg. ultraviolétã, pl. ultravioléte
úlcer s. n., pl. úlcere ultravírus s. n., pl. ultravírusuri
ulcerá vb., ind. prez. 1 sg. ulceréz, 3 sg. ulúc s. n., pl. ulúce
ºi pl. ulcereázã ulúcã s. f., g.-d. art. ulúcii; pl. ulúci
ulceráþie s. f. (sil. -þi-e), art. ulceráþia uluí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. uluiésc,
(sil. -þi-a), g.-d. art. ulceráþiei; pl. imperf. 3 sg. uluiá; conj. prez. 3 sg. ºi
ulceráþii, art. ulceráþiile (sil. -þi-i-) pl. uluiáscã
uléi (trunchi de copac, vas, stup) s. n., uluitór adj. m. (sil. -lu-i-), pl. uluitóri;
pl. uléie f. sg. ºi pl. uluitoáre
uléi (lichid gras) s. n., (feluri) pl. umán adj. m., pl. umáni; f. sg. umánã,
uléiuri pl. umáne
ulemá s. f., art. ulemáua, g.-d. art. umanísm s. n.
ulemálei; pl. ulemále umaníst s. m., adj. m., pl. umaníºti;
úliþã s. f., g.-d. art. úliþei; pl. úliþe f. sg. umanístã, pl. umaníste
úliu s. m. [-liu pron. -lìu], art. úliul; pl. umanitár adj. m., pl. umanitári; f. sg.
úlii, art. úliii (sil. -li-ii) umanitárã, pl. umanitáre
u umanitarísm 406
umanitarísm s. n. úmlaut s. n. (sil. -laut)
umanitaríst s. m., adj. m., pl. uma- umoáre s. f., g.-d. art. umórii; pl. umóri
nitaríºti; f. sg. umanitarístã, pl. umór s. n.
umanitaríste umorál adj. m., pl. umoráli; f. sg.
umanitáte s. f., g.-d. art. umanitäþii umorálã, pl. umorále
umanizá vb., ind. prez. 1 sg. umanizéz, umoríst s. m., pl. umoríºti
3 sg. ºi pl. umanizeázã umorístã s. f., pl. umoríste
umanizáre s. f., g.-d. art. umanizärii, pl. umorístic adj. m., pl. umorístici; f. sg.
umanizäri umorísticã, pl. umorístice
umbélã s. f., g.-d. art. umbélei; pl. umbéle umplutúrã s. f., g.-d. art. umplutúrii; pl.
umbeliférã s. f., pl. umbelifére umplutúri
umblãtoáre s. f., g.-d. art. umblãtórii; unaním adj. m., pl. unaními; f. sg.
pl. umblãtóri unanímã, pl. unaníme
umectá vb., ind. prez. 1 sg. umectéz, unanimitáte s. f., g.-d. art. unanimitäþii
3 sg. ºi pl. umecteázã unchiẠs. m. (sil. -chiaº), pl. unchiáºi
úmed adj. m., pl. úmezi; f. sg. úmedã, unciál adj. n. (sil. -ci-al); f. sg. unciálã;
pl. úmede pl. f. ºi n. unciále
umerál adj. m., pl. umeráli; f. sg. úncie s. f. (sil. -ci-e), art. úncia (sil.
umerálã, pl. umerále -ci-a), g.-d. art. únciei; pl. úncii, art.
umerár s. n., pl. umeráre únciile (sil. -ci-i-)
umezeálã s. f., g.-d. art. umezélii; pl. uncinát adj. m., pl. uncináþi; f. sg.
umezéli uncinátã, pl. uncináte
umezí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. uncróp s. n., pl. uncrópuri
umezésc, imperf. 3 sg. umezeá; conj. uncropél s. n.
prez. 3 sg. ºi pl. umezeáscã undá vb., ind. prez. 1 sg. undéz, 3 sg.
umidificáre s. f., g.-d. art. umidificärii; ºi pl. undeázã
pl. umidificäri undamétru s. n. (sil. -tru), art.
umidifúg adj. m., pl. umidifúgi; f. sg. undamétrul; pl. undamétre
umidifúgã, pl. umidifúge úndã s. f., g.-d. art. úndei; pl. únde
umiditáte s. f., g.-d. art. umiditäþii úndiþã s. f., g.-d. art. úndiþei; pl.
umidométru s. n. (sil. -tru), art. úndiþe
umidométrul; pl. umidométre unduí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl.
umíl adj. m., pl. umíli; f. sg. umílã, pl. unduiésc, imperf. 3 sg. unduiá; conj.
umíle prez. 3 sg. ºi pl. unduiáscã
umilí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. unduiós adj. m., pl. unduióºi; f. sg.
umilésc, imperf. 3 sg. umileá; conj. unduioásã, pl. unduioáse
prez. 3 sg. ºi pl. umileáscã uneáltã s. f., g.-d. art. unéltei; pl.
umilínþã s. f., g.-d. art. umilínþei; unélte
(situaþii) pl. umilínþe uneltí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl.
umilitór adj. m., pl. umilitóri; f. sg. ºi uneltésc, imperf. 3 sg. unelteá; conj.
pl. umilitoáre prez. 3 sg. ºi pl. unelteáscã
407 ur÷t u
uneltíre s. f., g.-d. art. uneltírii; pl. unioníst adj. m. (sil. -ni-o-), pl.
uneltíri unioníºti; f. sg. unionístã, pl. unioníste
uneltitór s. m., pl. uneltitóri uníre s. f., g.-d. art. unírii; pl. uníri
unghér s. n., pl. unghére unisón s. n.
unghi s. n., pl. únghiuri unitár adj. m., pl. unitári; f. sg. unitárã,
únghie s. f. (sil. -ghi-e), art. únghia (sil. pl. unitáre
-ghi-a), g.-d. art. únghiei; pl. únghii, art. unitarísm s. n.
únghiile (sil. -ghi-i-) unitáte s. f., g.-d. art. unitäþii; pl.
unghiulár adj. m. (sil. -ghiu-), pl. unitäþi
unghiulári; f. sg. unghiulárã, pl. uniúne s. f. (sil. -ni-u-), g.-d. art.
unghiuláre uniúnii; pl. uniúni
unguént s. n. (sil. -guent), pl. unguénte univérs s. n., pl. univérsuri
unguligrád adj. m., s. m., pl. un- universál adj. m., pl. universáli; f. sg.
guligrázi; f. sg. unguligrádã, pl. universálã, pl. universále
unguligráde universalitáte s. f., g.-d. art. univer-
ungureán s. m., pl. unguréni salitäþii
uní adj. invar. [u pron. fr. ü] universalizá vb., ind. prez. 1 sg.
uní vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. unésc, universalizéz, 3 sg. ºi pl. universalizeázã
imperf. 3 sg. uneá; conj. prez. 3 sg. ºi universitár adj. m., pl. universitári;
pl. uneáscã f. sg. universitárã, pl. universitáre
únic adj. m., pl. únici; f. sg. únicã, pl. universitáte s. f., g.-d. art. universitäþii;
únice pl. universitäþi
unicát s. n., pl. unicáte univóc adj. m., pl. univóci; f. sg.
unicitáte s. f., g.-d. art. unicitäþii univócã, pl. univóce
unidimensionál adj. m., pl. unidi- unsoáre s. f., g.-d. art. unsórii; pl.
mensionáli; f. sg. unidimensionálã, pl. unsóri
unidimensionále unt s. n.
unificá vb., ind. prez. 1 sg. unífic, 3 sg. untdelémn s. n. (sil. mf. unt-)
ºi pl. uníficã únu num. m., g.-d. únuia; f. úna, g.-d.
unifórm adj. m., pl. unifórmi; f. sg. úneia
unifórmã, pl. unifórme úpercut s. n., pl. úpercuturi
uniformitáte s. f., g.-d. art. unifor- urá vb., ind. prez. 1 sg. uréz, 3 sg. ºi pl.
mitäþii ureázã
uniformizá vb., ind. prez. 1 sg. uracíl s. n. (sil. mf. ur-)
uniformizéz, 3 sg. ºi pl. uniformizeázã uragán s. n., pl. uragáne
unilaterál adj. m., pl. unilateráli; f. sg. urangután s. m., pl. urangutáni
unilaterálã, pl. unilaterále urániu s. n. [-niu pron. -nìu], art.
uníme s. f., g.-d. art. unímii; pl. uními urániul; simb. U
unionál adj. m. (sil. -ni-o-), pl. unionáli; úrã (duºmãnie) s. f., g.-d. art. úrii; pl.
f. sg. unionálã, pl. unionále uri
unionísm s. n. (sil. -ni-o-) ur÷t s. n.
u urbán 408
urbán adj. m., pl. urbáni; f. sg. urbánã, urgíe s. f., art. urgía, g.-d. art. urgíei;
pl. urbáne pl. urgíi, art. urgíile
urbanísm s. n. urgisí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl.
urbaníst s. m., pl. urbaníºti urgisésc, imperf. 3 sg. urgiseá; conj.
urbanístã s. f., pl. urbaníste prez. 3 sg. ºi pl. urgiseáscã
urbanístic adj. m., pl. urbanístici; f. sg. uriẠs. m., adj. m. (sil. -ri-aº), pl. uriáºi;
urbanísticã, pl. urbanístice f. sg. uriáºã, art. uriáºa, g.-d. art. uriáºei,
urbanísticã s. f., g.-d. art. urbanísticii pl. uriáºe
urbanitáte s. f., g.-d. art. urbanitäþii úric adj. m.
urbanizá vb., ind. prez. 1 sg. urbanizéz, uríc s. n., pl. uríce
3 sg. ºi pl. urbanizeázã uricár (persoanã) s. m., pl. uricári
urbáriu s. n. [-riu pron, -rìu], art. uricár (carte) s. n., pl. uricáre
urbáriul; pl. urbárii, art. urbáriile (sil. urinár adj. m., pl. urinári; f. sg.
ri-i-) urinárã, pl. urináre
urciór s. n., pl. urcioáre urínã s. f., g.-d. art. urínei; (cantitãþi)
urdár (cioban) s. m., pl. urdári pl. uríne
urdár (vas, unealtã) s. n., pl. urdáre urinifér adj. m., pl. uriniféri; f. sg.
úrdã s. f., g.-d. art. úrdei uriniférã, pl. urinifére
urdináre s. f., g.-d. art. urdinärii; pl. urluí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl.
urdinäri urluiésc, imperf. 3 sg. urluiá; conj.
urdiníº s. n., pl. urdiníºuri prez. 3 sg. ºi pl. urluiáscã
urdoáre s. f., g.-d. art. urdórii; pl. urluiálã s. f., g.-d. art. urluiélii; pl.
urdóri urluiéli
urdurós adj. m., pl. urduróºi; f. sg. urmá vb., ind. prez. 1 sg. urméz, 3 sg.
urduroásã, pl. urduroáse ºi pl. urmeázã
uréche s. f., art. uréchea, g.-d. art. urmẠs. m., pl. urmáºi
uréchii; pl. uréchi urmáºã s. f., art. urmáºa, g.-d. art.
urechélniþã s. f., g.-d. art. urechélniþei; urmáºei; pl. urmáºe
pl. urechélniþe úrmã s. f., g.-d. art. úrmei; pl. úrme
urée s. f., art. uréea, g.-d. urée, art. uréei urmãrí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl.
uremíe s. f., art. uremía, g.-d. art. urmãrésc, imperf. 3 sg. urmãreá; conj.
uremíei; pl. uremíi, art. uremíile prez. 3 sg. ºi pl. urmãreáscã
uretér s. n., pl. uretére úrnã s. f., g.-d. art. úrnei; pl. úrne
urétrã s. f. (sil. -trã), g.-d. art. urétrei; urní vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. urnésc,
pl. urétre imperf. 3 sg. urneá; conj. prez. 3 sg. ºi
urgént adj. m., pl. urgénþi; f. sg. pl. urneáscã
urgéntã, pl. urgénte urobilínã s. f., g.-d. art. urobilínei
urgentá vb., ind. prez. 1 sg. urgentéz, urocordát s. n., pl. urocordáte
3 sg. ºi pl. urgenteázã urodéle s. n. pl.
urgénþã s. f., g.-d. art. urgénþei; urologíe s. f., art. urología, g.-d. urologíi,
(situaþii) pl. urgénþe art. urologíei
409 utopíe u
uroscopíe s. f. (sil. mf. -sco-), art. uscãtór s. n., pl. uscãtoáre
uroscopía, g.-d. art. uroscopíei; pl. úsnã s. f., g.-d. art. úsnei; pl. úsne
uroscopíi, art. uroscopíile ustensílã s. f., pl. ustensíle
urotropínã s. f. (sil. -tro-), g.-d. art. usturãtór adj. m., pl. usturãtóri; f. sg.
urotropínei ºi pl. usturãtoáre
urs s. m., pl. urºi usturíme s. f., g.-d. art. usturímii; pl.
urseálã s. f., g.-d. art. ursélii; pl. urséli usturími
ursí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. ursésc, usturói s. m., pl. usturói
imperf. 3 sg. urseá; conj. prez. 3 sg. ºi usúc s. n., pl. usúcuri
pl. urseáscã uºárnic s. m., adj. m., pl. uºárnici;
ursídã s. f., pl. ursíde f. sg. uºárnicã, g.-d. art. uºárnicei, pl.
ursitór adj. m., s. m., pl. ursitóri; f. sg. uºárnice
ºi pl. ursitoáre úºã s. f., art. úºa, g.-d. art. úºii; pl. uºi
ursoáicã s. f., g.-d. art. ursoáicei; pl. uºér (ist.) s. m., pl. uºéri
ursoáice uºiér s. m. (sil. -ºi-er), pl. uºiéri
ursulínã s. f., g.-d. art. ursulínei; pl. uºór adj. m., pl. uºóri; f. sg. uºoárã, pl.
ursulíne uºoáre
ursúz adj. m., pl. ursúzi; f. sg. ursúzã, uºór s. m., pl. uºóri
pl. ursúze ut s. m. invar.
urticacée s. f., pl. urticacée úter s. n., pl. útere
urticánt adj. m., pl. urticánþi; f. sg. uterín adj. m., pl. uteríni; f. sg. uterínã,
urticántã, pl. urticánte pl. uteríne
urticárie s. f. (sil. -ri-e), art. urticária utíl adj. m., pl. utíli; f. sg. utílã, pl.
(sil. -ri-a), g.-d. art. urticáriei; pl. utíle
urticárii, art. urticáriile (sil. -ri-i-) utilá vb., ind. prez. 1 sg. utiléz, 3 sg. ºi
urzeálã s. f., g.-d. art. urzélii; pl. pl. utileázã
urzéli utiláj s. n., pl. utiláje
urzí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. urzésc, utilitár adj. m., pl. utilitári; f. sg.
imperf. 3 sg. urzeá; conj. prez. 3 sg. ºi utilitárã, pl. utilitáre
pl. urzeáscã utilitarísm s. n.
urzicáre s. f., g.-d. art. urzicärii; pl. utilitáte s. f., g.-d. art. utilitäþii;
urzicäri (foloase) pl. utilitäþi
urzícã s. f., g.-d. art. urzícii; pl. urzíci utilizá vb., ind. prez. 1 sg. utilizéz, 3 sg.
urzicãtór adj. m., pl. urzicãtóri; f. sg. ºi ºi pl. utilizeázã
pl. urzicãtoáre utilizatoáre s. f., pl. utilizatoáre
uscát (suprafaþã, pãmânt, acþiune) utilizatór s. m., adj. m., pl. utilizatóri;
s. n., (pãmânt) pl. uscáturi f. sg. ºi pl. utilizatoáre
uscãtoáre s. f., g.-d. art. uscãtórii; pl. utópic adj. m., pl. utópici; f. sg. utópicã,
uscãtóri pl. utópice
uscãtór adj. m., pl. uscãtóri; f. sg. ºi pl. utopíe s. f., art. utopía, g.-d. art. utopíei;
uscãtoáre pl. utopíi, art. utopíile
u utrénie 410
utrénie s. f. (sil. -tre-ni-e), art. utrénia uzbécã (limba) s. f., g.-d. art. uzbécei
(sil. -ni-a), g.-d. art. utréniei; pl. utrénii, uzi s. m. pl.
art. utréniile (sil. -ni-i-) uziná vb., ind. prez. 1 sg. uzinéz, 3 sg.
utriculár adj. m., pl. utriculári; f. sg. ºi pl. uzineázã
utriculárã, pl. utriculáre uzinábil adj. m., pl. uzinábili; f. sg.
utriculát adj. m., pl. utriculáþi; f. sg. uzinábilã, pl. uzinábile
utriculátã, pl. utriculáte uzináj s. n.
utrículã s. f./utrícul s. m. (sil. -tri-), pl. uzinál adj. m., pl. uzináli; f. sg. uzinálã,
utrícule/utrículi pl. uzinále
uvarovít s. n. uzináre s. f., g.-d. art. uzinärii
uvertúrã s. f., g.-d. art. uvertúrii; pl. uzínã s. f., g.-d. art. uzínei; pl. uzíne
uvertúri uzitá vb., ind. prez. 1 sg. uzitéz, 3 sg. ºi
uvifér adj. m., pl. uviféri; f. sg. uviférã, pl. uziteázã
pl. uvifére uzitábil adj. m., pl. uzitábili; f. sg.
uvifórm adj. m., pl. uvifórmi; f. sg. uzitábilã, pl. uzitábile
uvifórmã, pl. uvifórme uzuál adj. m. (sil. -zu-al), pl. uzuáli;
uviól s. n. (sil. -vi-ol) f. sg. uzuálã, pl. uzuále
uvografíe s. f., g.-d. art. uvografíei uzucapiúne s. f. (sil. -pi-u-), g.-d. art.
uvologíe s. f., g.-d. art. uvologíei uzucapiúnii
uvráj s. n. (sil. -vraj), pl. uvráje uzufrúct s. n. (sil. -fruct)
uvrajá vb., ind. prez. 3 sg. uvrajeázã uzufructuár s. m. (sil. -fruc-tu-ar), pl.
uvriér s. m. (sil. -vri-er), pl. uvriéri uzufructuári
uvriérã s. f. (sil. -vri-e-), g.-d. art. uzufructuárã s. f. (sil. -fruc-tu-a-), g.-d.
uvriérei; pl. uvriére art. uzufructuárei; pl. uzufructuáre
uvulár adj. m., pl. uvulári; f. sg. uzurár adj. m., s. m., pl. uzurári; f. sg.
uvulárã, pl. uvuláre uzurárã, pl. uzuráre
uvúlã s. f., g.-d. art. uvúlei; pl. uvúle uzúrã (deteriorare) s. f., g.-d. art.
uxoricíd s. n., pl. uxoricíde uzúrii
uz s. n., pl. úzuri uzúrã (camãtã, corupþie) s. f., g.-d. art.
uzá vb., ind. prez. 1 sg. uzéz, 3 sg. ºi pl. uzúrii; pl. uzúri
uzeázã uzurpá vb., ind. prez. 1 sg. uzúrp, 3 sg.
uzábil adj. m., pl. uzábili; f. sg. uzábilã, ºi pl. uzúrpã
pl. uzábile uzurpáre s. f., g.-d. art. uzurpärii; pl.
uzáj s. n., pl. uzájuri uzurpäri
uzánþã s. f., g.-d. art. uzánþei; pl. uzurpatoáre s. f., g.-d. art. uzurpatoárei;
uzánþe pl. uzurpatoáre
uzáre s. f., g.-d. art. uzärii; pl. uzäri uzurpatór s. m., pl. uzurpatóri
uzbéc s. m., adj. m., pl. uzbéci; f. sg. uzurpaþiúne s. f. (sil. -þi-u-), g.-d. art.
uzbécã, g.-d. art. uzbécei, pl. uzbéce uzurpaþiúnii; pl. uzurpaþiúni
CUPRINS
411

vacánt adj. m., pl. vacánþi; f. sg.


v vájnic adj. m., pl. vájnici; f. sg. vájnicã,
vacántã, pl. vacánte pl. vájnice
vacánþã s. f., g.-d. art. vacánþei; pl. val s. n., pl. váluri
vacánþe valábil adj. m., pl. valábili; f. sg.
vacárm s. n., pl. vacármuri valábilã, pl. valábile
vácat s. n., pl. vácaturi valáh s. m., adj. m., pl. valáhi; f. sg.
vácã s. f., g.-d. art. vácii; pl. vaci valáhã, g.-d. art. valáhei, pl. valáhe
vaccín s. n., pl. vaccínuri vále s. f., art. válea, g.-d. art. väii; pl.
vaccináre s. f., g.-d. art. vaccinärii; pl. vãi
vaccinäri valénþã s. f., g.-d. art. valénþei; pl.
vacuitáte s. f. (sil. -cu-i-), g.-d. art. valénþe
vacuitäþii; pl. vacuitäþi valét s. m., pl. valéþi
vacuólã s. f. (sil. -cu-o-), g.-d. art. valíd adj. m., pl. valízi; f. sg. valídã, pl.
vacuólei; pl. vacuóle valíde
vácuum s. n. (sil. -cu-um), pl. vácuumuri validá vb., ind. prez. 1 sg. validéz, 3 sg.
vacuummétru s. n. (sil. -cu-um-, -tru), ºi pl. valideázã
art. vacuummétrul; pl. vacuummétre validáre s. f., g.-d. art. validärii; pl.
vad s. n., pl. váduri validäri
vadeá s. f., art. vadeáua, g.-d. art. validitáte s. f., g.-d. art. validitäþii
vadélei; pl. vadéle valízã s. f., g.-d. art. valízei; pl. valíze
vademécum s. n. válmã s. f., pl. vãlmi
vádrã s. f. (sil. -drã), g.-d. art. védrei; valoáre s. f., g.-d. art. valórii; pl.
pl. védre valóri
vag adj. m., f. vágã; pl. m. ºi f. vagi valorá vb., ind. prez. 1 sg. valoréz, 3 sg.
vagabónd adj. m., s. m., pl. vagabónzi; ºi pl. valoreázã
f. sg. vagabóndã, pl. vagabónde valorificá vb., ind. prez. 1 sg. valorífic,
vagabondáj s. n., (infracþiuni) pl. 3 sg. ºi pl. valoríficã
vagabondáje valorificáre s. f., g.-d. art. valorificärii;
vagín s. n., pl. vagíne pl. valorificäri
vaginítã s. f., pl. vaginíte valorizá vb., ind. prez. 1 sg. valorizéz,
vagmístru s. m., art. vagmístrul; pl. 3 sg. ºi pl. valorizeázã
vagmíºtri, art. vagmíºtrii valorizáre s. f., pl. valorizäri
vagón s. n., pl. vagoáne valorós adj. m., pl. valoróºi; f. sg.
vagonét s. n., pl. vagonéte valoroásã, pl. valoroáse
vagonetáj s. n., pl. vagonetáje vals s. n., pl. válsuri
váier s. n., pl. váiere valtráp s. n., pl. valtrápuri
v valþ 412
valþ (tehn.) s. n., pl. válþuri várã (rudã) s. f., g.-d. art. vérei; pl.
valútã s. f., pl. valúte vére
válvã s. f., g.-d. art. válvei; pl. válve várda interj.
valvârtéj s. n., pl. valvârtéjuri vária s. n. pl. (sil. -ri-a)
valvolínã s. f., g.-d. art. valvolínei; pl. variá vb. (sil. -ri-a), ind. prez. 1 sg.
valvolíne variéz, 3 sg. ºi pl. variázã, 1 pl. variém
válvulã s. f., g.-d. art. válvulei; pl. (sil. -ri-em), 2 pl. variáþi; conj. prez.
válvule 3 sg. ºi pl. variéze; ger. variínd (sil.
vamál adj. m., pl. vamáli; f. sg. vamálã, -ri-ind)
pl. vamále variábil adj. m. (sil. -ri-a-), pl. variábili;
vámã s. f., g.-d. art. vämii; pl. vãmi f. sg. variábilã, pl. variábile
vámeº s. m., pl. vámeºi variabilitáte s. f. (sil. -ri-a-), g.-d. art.
vampír s. m., pl. vampíri variabilitäþii; pl. variabilitäþi
van adj. m., pl. vani; f. sg. vánã, pl. variántã s. f. (sil. -ri-an-), g.-d. art.
váne variántei; pl. variánte
vanádiu s. n. [-diu pron. -dìu], art. variát adj. m., pl. variáþi; f. sg. variátã,
vanádiul; simb. V pl. variáte
vánã s. f., g.-d. art. vánei; pl. váne variatór s. n. (sil. -ri-a-), pl. variatoáre
vandábil adj. m., pl. vandábili; f. sg. variáþie s. f. (sil. -ri-a-þi-e), art. variáþia
vandábilã, pl. vandábile (sil. -þi-a), g.-d. art. variáþiei; pl. variáþii,
vandál s. m., pl. vandáli art. variáþiile (sil. -þi-i-)
vandalísm s. n., (fapte) pl. vandalísme variaþionál adj. m., pl. variaþionáli;
vándrug s. m., pl. vándrugi f. sg. variaþionálã, pl. variaþionále
vanílie s. f. (sil. -li-e), art. vanília (sil. varíce s. f. pl.
-li-a), g.-d. art. vaníliei; pl. vanílii, art. varicélã s. f., g.-d. art. varicélei,
vaníliile (sil. -li-i-) („cazuri“) pl. varicéle
vanilínã s. f., g.-d. art. vanilínei varietáte s. f. (sil. -ri-e-), g.-d. art.
vanitáte s. f., g.-d. art. vanitäþii; varietäþii; pl. varietäþi
(lucruri zadarnice) pl. vanitäþi varietéu s. n. (sil. -ri-e-), art. varietéul;
vanitós adj. m., pl. vanitóºi; f. sg. pl. varietéuri
vanitoásã, pl. vanitoáse variólã s. f. (sil. -ri-o-), g.-d. art. variólei;
vapór (navã) s. n., pl. vapoáre (cazuri) pl. varióle
vapór (substanþã) s. m., pl. vapóri várvar adj. m., s. m., pl. várvari; f. sg.
vaporizá vb., ind. prez. 3 sg. vapo- várvarã, pl. várvare
rizeázã várzã s. f., g.-d. art. vérzei; pl. vérze
vaporós adj. m., pl. vaporóºi; f. sg. vas s. n., pl. váse
vaporoásã, pl. vaporoáse vasál s. m., adj. m., pl. vasáli; f. sg.
var (fiz.) s. m., pl. vari vasálã, g.-d. art. vasálei, pl. vasále
var (material) s. n., pl. váruri vasalitáte s. f., g.-d. art. vasalitäþii
várã (anotimp) s. f., g.-d. art. vérii; pl. vasculár adj. m., pl. vasculári; f. sg.
veri vasculárã, pl. vasculáre
413 vãtãºíþã v
vascularizát adj. m., pl. vascularizáþi; vãierá vb., ind. prez. 1 váier, 1 pl.
f. sg. vascularizátã, pl. vascularizáte vãieräm; conj. prez. 3 sg. ºi pl. váiere
vascularizáþie s. f. (sil. -þi-e), art. vãioágã s. f., g.-d. art. vãioágei; pl.
vascularizáþia (sil. -þi-a), g.-d. vascu- vãioáge
larizáþii, art. vascularizáþiei vãiúgã s. f., g.-d. art. vãiúgii; pl.
vaselínã s. f., g.-d. art. vaselínei; pl. vãiúgi
vaselíne vãl s. n., (þesãturi) pl. väluri
vasílcã s. f., g.-d. art. vasílcii; pl. vasílci vãlmãºág s. n., pl. vãlmãºáguri
vasoconstrícþie s. f., g.-d. art. vaso- vãlúg s. n., pl. vãlúge/vãlúguri
constrícþiei vãlúg s. m., pl. vãlúgi
vasodilatáþie s. f., g.-d. art. vasodilatáþiei vãlurát adj. m., pl. vãluráþi; f. sg.
vasomotór/vasomotóriu adj. m. [-riu vãlurátã, pl. vãluráte
pron. -rìu], pl. vasomotóri/vasomotórii; vãmeºíe s. f., art. vãmeºía, g.-d. art.
f. sg. vasomotoáre/vasomotórie, pl. vãmeºíei pl. vãmeºíi, art. vãmeºíile
vasomotoáre/vasomotórii vãmuí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl.
vasopresínã s. f. (sil. -pre-), g.-d. art. vãmuiésc, imperf. 3 sg. vãmuiá; conj.
vasopresínei prez. 3 sg. ºi pl. vãmuiáscã
vast adj. m., pl. vaºti; f. sg. vástã, pl. vãpáie s. f., art. vãpáia, g.-d. art. vãpäii;
váste pl. vãpäi
vastitáte s. f., g.-d. art. vastitäþii; pl. vãpáiþã s. f. (sil. -pa-i-), g.-d. art.
vastitäþi vãpáiþei; pl. vãpáiþe
vatálã s. f., g.-d. art. vatálei; pl. vatále vãrátic adj. m., pl. vãrátici; f. sg.
vátã s. f., g.-d. art. vátei vãráticã, pl. vãrátice
vatelínã s. f., g.-d. art. vatelínei; pl. vãrsáre s. f., g.-d. art. vãrsärii; pl.
vatelíne vãrsäri
vatír s. n., (sorturi) pl. vatíruri vãrsãm÷nt s. n., pl. vãrsãmínte
vatmán s. m., pl. vatmáni vãrzáre s. f., g.-d. art. vãrzärii; pl.
vátrã s. f. (sil. -trã), g.-d. art. vétrei; pl. vãrzäri
vétre vãsár s. m., pl. vãsári
vázã (consideraþie) s. f., g.-d. art. vãtáf s. m., pl. vãtáfi
vázei vãtãmá vb., ind. prez. 1 sg. vátãm, 2 sg.
vázã (vas) s. f., g.-d. art. vázei; pl. váze vátãmi, 3 sg. ºi pl. vátãmã; conj. prez.
vãcãlíe s. f., art. vãcãlía, g.-d. art. 3 sg. ºi pl. vátãme
vãcãlíei; pl. vãcãlíi, art. vãcãlíile vãtãmán s. m., pl. vãtãmáni
vãcãrít s. n. vãtãmãtúrã s. f., g.-d. art. vãtãmãtúrii;
vãdí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. vãdésc, pl. vãtãmãtúri
imperf. 3 sg. vãdeá; conj. prez. 3 sg. vãtãºél s. m., pl. vãtãºéi, art. vãtãºéii
ºi pl. vãdeáscã vãtãºíe s. f., art. vãtãºía, g.-d. art.
vãdrãrít s. n. (sil. -drã-) vãtãºíei; pl. vãtãºíi, art. vãtãºíile
vãgãúnã s. f., g.-d. art. vãgãúnii; pl. vãtãºíþã s. f., g.-d. art. vãtãºíþei; pl.
vãgãúni vãtãºíþe
v vãtrái 414
vãtrái s. n. (sil. -trai), pl. vãtráie vânturá vb., ind. prez. 1 sg. v÷ntur,
vãtúi s. m., pl. vãtúi, art. vãtúii 3 sg. ºi pl. v÷nturã
vãtuí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. vânturátic adj. m., pl. vânturátici; f. sg.
vãtuiésc, imperf. 3 sg. vãtuiá; conj. vânturáticã, pl. vânturátice
prez. 3 sg. ºi pl. vãtuiáscã v÷nturã-lúme s. m. invar.
vãz s. n. vânzáre s. f., g.-d. art. vânzärii; pl.
vãzdúh s. n., pl. vãzdúhuri vânzäri
vâj/vâj, vâj interj. vânzoleálã s. f., g.-d. art. vânzolélii; pl.
vâlceá/vâlcícã s. f., art. vâlceáua/ vânzoléli
vâlcíca, g.-d. art. vâlcélei; pl. vâlcéle vârcolác s. m., pl. vârcoláci
v÷lnic s. n., pl. v÷lnice vârfár s. n., pl. vârfáre
vâltoáre s. f., g.-d. art. vâltórii; pl. v÷rstã (timp) s. f., g.-d. art. v÷rstei; pl.
vâltóri v÷rste
vâltorí vb., ind. prez. 3 sg. vâltoréºte, v÷rstã (dungã, buchet) s. f., g.-d. art.
imperf. 3 sg. vâltoreá; conj. prez. 3 sg. v÷rstei; pl. v÷rste
ºi pl. vâltoreáscã v÷rstnic adj. m. (sil. mf. vârst-), pl.
v÷lvã s. f., g.-d. art. v÷lvei; (zâne) pl. v÷rstnici; f. sg. v÷rstnicã, pl. v÷rstnice
v÷lve vârºár s. m., pl. vârºári
vâlvãtáie s. f., art. vâlvãtáia, g.-d. art. v÷rºã s. f., art. v÷rºa, g.-d. art. v÷rºei;
vâlvãtäii; pl. vâlvãtäi pl. v÷rºe
vâlvoáre s. f., g.-d. art. vâlvórii; pl. vârtéj s. n., pl. vârtéjuri/vârtéje
vâlvóri vâsc s. m.
vâlvói adj. invar. vâscós adj. m., pl. vâscóºi; f. sg.
vâná vb., ind. prez. 1 sg. vânéz, 3 sg. ºi vâscoásã, pl. vâscoáse
pl. vâneázã v÷slã s. f., g.-d. art. v÷slei; pl. v÷sle
vânát s. n., pl. vânáturi vâslí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. vâslésc,
v÷nã s. f., g.-d. art. vínei; pl. víne imperf. 3 sg. vâsleá; conj. prez. 3 sg. ºi
v÷nãt adj. m., pl. víneþi; f. sg. v÷nãtã, pl. vâsleáscã
pl. vínete vâºcá vb., ind. prez. 1 sg. vâºc, 3 sg. ºi
vânãtoáre s. f., g.-d. art. vânãtórii; pl. pl. v÷ºcã; conj. prez. 3 sg. ºi pl. v÷ºte
vânãtóri veac s. n., pl. veácuri (ºi veci m. în expr.
vânãtór s. m., pl. vânãtóri în ~)
vânãtorésc adj. m., f. vânãtoreáscã; pl. vecérnie s. f. (sil. -ni-e), art. vecérnia
m. ºi f. vânãtoréºti (sil. -ni-a), g.-d. art. vecérniei; pl.
vânj (plantã) s. m., pl. vânji vecérnii, art. vecérniile (sil. -ni-i-)
vânj (putere) s. n. vechíl s. m., pl. vechíli
vânjós adj. m., pl. vânjóºi; f. sg. vecíe s. f., art. vecía, g.-d. vecíi, art. vecíei
vânjoásã, pl. vânjoáse vecín adj. m., s. m., pl. vecíni; f. sg.
vânt s. n., pl. v÷nturi vecínã, pl. vecíne
vântreá s. f., pl. vântréle vecinãtáte s. f., g.-d. art. vecinãtäþii; pl.
vântuléþ s. n., pl. vântuléþe vecinãtäþi
415 venerológ v
veciníe s. f., art. vecinía, g.-d. veciníi, vehícul s. n., pl. vehícule
art. veciníei; pl. veciníi vehiculá vb., ind. prez. 1 sg. vehiculéz,
vectoáre adj. f., pl. vectoáre 3 sg. ºi pl. vehiculeázã
vectór s. m., pl. vectóri velár adj. m., pl. velári; f. sg. velárã, pl.
vectoriál adj. m. (sil. -ri-al), pl. veláre
vectoriáli; f. sg. vectoriálã, pl. vectoriále velatúrã s. f., g.-d. art. velatúrii; pl.
vecuí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. velatúri
vecuiésc, imperf. 3 sg. vecuiá; conj. vélã s. f., g.-d. art. vélei; pl. véle
prez. 3 sg. ºi pl. vecuiáscã veleát s. n., pl. veleáturi
véde (litera) s. m. veleitár adj. m., s. m. (sil. -le-i-), pl.
vedénie s. f. (sil. -ni-e), art. vedénia (sil. veleitári; f. sg. veleitárã, pl. veleitáre
-ni-a), g.-d. art. vedéniei; pl. vedénii, art. veleitáte s. f. (sil. -le-i-), g.-d. art.
vedéniile (sil. -ni-i-) veleitäþii; pl. veleitäþi
vedére s. f., g.-d. art. vedérii; (ilustrate, veliér s. n. (sil. -li-er), pl. veliére
pãreri) pl. vedéri velín adj. n., f. velínã; pl. n. ºi f. velíne
vedétã s. f., pl. vedéte velínþã s. f., g.-d. art. velínþei; pl. velínþe
vedetísm s. n. velít adj. m., pl. velíþi
vegetá vb., ind. prez. 1 sg. vegetéz, 3 sg. velnicér s. m., pl. velnicéri
ºi pl. vegeteázã vélniº s. m., pl. vélniºi
vegetábil adj. m., pl. vegetábili; f. sg. vélniþã s. f., g.-d. art. vélniþei; pl.
vegetábilã, pl. vegetábile vélniþe
vegetál adj. m., pl. vegetáli; f. sg. velóce adj. m., pl. velóci
vegetálã, pl. vegetále velocipéd s. n., pl. velocipéde
vegetarián adj. m., s. m. (sil. -ri-an), pl. velodróm s. n. (sil. -drom), pl. velo-
vegetariéni (sil. -ri-eni); f. sg. vegetariánã, drómuri
pl. vegetariéne velúr s. n.
vegetarianísm s. n. (sil. -ri-a-) venál adj. m., pl. venáli; f. sg. venálã,
vegetatív adj. m., pl. vegetatívi; f. sg. pl. venále
vegetatívã, pl. vegetatíve vénã s. f., g.-d. art. vénei; pl. véne
vegetáþie s. f. (sil. -þi-e), art. vegetáþia vendétã s. f., pl. vendéte
(sil. -þi-a), g.-d. art. vegetáþiei; pl. venenifér adj. m., pl. veneniféri; f. sg.
vegetáþii, art. vegetáþiile (sil. -þi-i-) veneniférã, pl. venenifére
véghe s. f., art. véghea, g.-d. art. véghii; venerá vb., ind. prez. 1 sg. veneréz, 3 sg.
pl. veghi ºi pl. venereázã
vegheá vb., ind. prez. 1 sg. veghéz, 3 sg. venerábil adj. m., pl. venerábili; f. sg.
ºi pl. vegheázã 1 pl. veghém, 2 pl. venerábilã, pl. venerábile
vegheáþi; conj. prez. 3 sg. ºi pl. veghéze; veneráþie s. f. (sil. -þi-e), art. veneráþia
ger. veghínd; part. vegheát (sil. -þi-a), g.-d. veneráþii, art. veneráþiei
veghére s. f., g.-d. art. veghérii; pl. veghéri venéric adj. m., pl. venérici; f. sg.
vehemént adj. m., pl. veheménþi; f. sg. venéricã, pl. venérice
veheméntã, pl. veheménte venerológ s. m., pl. venerológi
v venerológã 416
venerológã s. f., g.-d. art. venerológei; pl. verbalísm s. n.
venerológe verbiáj s. n. (sil. -bi-aj), pl. verbiáje
venesécþie s. f. (sil. -þi-e), art. venesécþia vérde s. n.
(sil. -þi-a), g.-d. art. venesécþiei; pl. verdíct s. n., pl. verdícte
venesécþii, art. venesécþiile (sil. -þi-i-) veresíe s. f., art. veresía, g.-d. veresíi, art.
venetíc s. m., pl. venetíci veresíei
venghércã s. f., g.-d. art. venghércii; pl. vérgã (nav.) s. f., g.-d. art. vérgii; pl.
venghérci vergi
vení vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. vin, vergeá s. f., art. vergeáua, g.-d. art.
1 pl. vením, imperf. 3 sg. veneá; conj. vergélei; pl. vergéle
prez. 3 sg. ºi pl. vínã; imper. 2 sg. víno; veríc s. m., pl. veríci
ger. venínd verídic adj. m., pl. verídici; f. sg.
venín s. n., (substanþe) pl. venínuri verídicã, pl. verídice
veninós adj. m., pl. veninóºi; f. sg. veridicitáte s. f., g.-d. art. veridicitäþii
veninoásã, pl. veninoáse veríf s. n.
venít (persoanã) s. m., pl. veníþi verificá vb., ind. prez. 1 sg. verífic, 3 sg.
venít (câºtig) s. n., pl. veníturi ºi pl. veríficã; conj. prez. 3 sg. ºi pl.
venít (venire) s. n. verífice
venós adj. m., pl. venóºi; f. sg. venoásã, verificatór s. m., pl. verificatóri
pl. venoáse verígã s. f., g.-d. art. verígii; pl. verígi
ventíl s. n., pl. ventíle verighétã s. f., pl. verighéte
ventilá vb., ind. prez. 1 sg. ventiléz, 3 sg. verísm s. n.
ºi pl. ventileázã veritábil adj. m., pl. veritábili; f. sg.
ventilatór s. n., pl. ventilatoáre veritábilã, pl. veritábile
ventrál adj. m., pl. ventráli; f. sg. veritáte s. f., g.-d. art. veritäþii; pl.
ventrálã, pl. ventrále veritäþi
ventrícul s. n., pl. ventrícule vermicíd adj. m., pl. vermicízi; f. sg.
ventriculár adj. m., pl. ventriculári; vermicídã, pl. vermicíde
f. sg. ventriculárã, pl. ventriculáre vermicíd s. n., pl. vermicíde
ventrilóc s. m., pl. ventrilóci vermifórm adj. m., pl. vermifórmi; f. sg.
véntru s. n., art. véntrul; pl. véntre vermifórmã, pl. vermifórme
ventúzã s. f., g.-d. art. ventúzei; pl. vermifúg adj. n., f. vermifúgã; pl. n. ºi
ventúze f. vermifúge
venúst adj. m., pl. venúºti; f. sg. vermifúg s. n., pl. vermifúge
venústã, pl. venúste vermillón s. n. [-millon pron. fr.
veracitáte s. f., g.-d. art. veracitäþii -mi-ìo]
verándã s. f., g.-d. art. verándei; pl. vermínã s. f., g.-d. art. vermínei; pl.
veránde vermíne
verb s. n., pl. vérbe verminózã s. f., g.-d. art. verminózei
verbál adj. m., pl. verbáli; f. sg. verbálã, vérmis s. n.
pl. verbále vermorél s. n., pl. vermoréle
417 véºted v
vérmut/vermút s. n., (sorturi, porþii) vertébrã s. f. (sil. -brã), g.-d. art.
pl. vérmuturi/vermúturi vertébrei; pl. vertébre
vernaculár adj. m., pl. vernaculári; verticál adj. m., pl. verticáli; f. sg.
f. sg. vernaculárã, pl. vernaculáre verticálã, pl. verticále
vernál adj. m., pl. vernáli; f. sg. vernálã, verticál s. n., pl. verticále
pl. vernále verticíl s. n., pl. verticíle
vernalizá vb., ind. prez. 3 sg. ver- verticilát adj. m., pl. verticiláþi; f. sg.
nalizeázã verticilátã, pl. verticiláte
verniér s. n. (sil. -ni-er), pl. verniére vertiginós adj. m., pl. vertiginóºi; f. sg.
verníl adj. invar. vertiginoásã, pl. vertiginoáse
vernís s. n. [-nis pron. fr. -ni] vertíj s. n., pl. vertíjuri/vertíje
vernisá vb., ind. prez. 1 sg. verniséz, vérvã s. f., g.-d. art. vérvei
3 sg. ºi pl. verniseázã verzál adj. m., pl. verzáli; f. sg. verzálã,
vernisáj s. n., pl. vernisáje pl. verzále
verós adj. m., pl. veróºi; f. sg. veroásã, vesélã s. f., g.-d. art. vesélei
pl. veroáse vespasiánã s. f. (sil. -si-a-), g.-d. art.
verosímil adj. m., pl. verosímili; f. sg. vespasiénei (sil. -si-e-); pl. vespasiéne
verosímilã, pl. verosímile vest s. n., simb. V
vers s. n., pl. vérsuri vestálã s. f., g.-d. art. vestálei; pl.
versánt s. n./s. m., pl. versánte/versánþi vestále
versát adj. m., pl. versáþi; f. sg. versátã, vestiár s. n. (sil. -ti-ar), pl. vestiáre
pl. versáte vestibúl (încãpere, curte) s. n., pl.
versatíl adj. m., pl. versatíli; f. sg. vestibúluri
versatílã, pl. versatíle vestíbul (anat.) s. n., pl. vestíbule
versét s. n., pl. verséte vestibulár adj. m., pl. vestibulári; f. sg.
versificá vb., ind. prez. 1 sg. versífic, vestibulárã, pl. vestibuláre
3 sg. ºi pl. versíficã véstic adj. m., pl. véstici; f. sg. vésticã,
versificáþie s. f. (sil. -þi-e), art. versifi- pl. véstice
cáþia (sil. -þi-a), g.-d. art. versificáþiei; vestígiu s. n. [-giu pron. -gìu], art.
pl. versificáþii, art. versificáþiile (sil. vestígiul; pl. vestígii, art. vestígiile (sil.
-þi-i-) -gi-i-)
versiúne s. f. (sil. -si-u-), g.-d. art. vestón s. n., pl. vestoáne
versiúnii; pl. versiúni véºcã s. f., g. -d. art. véºtii; pl. veºti/
vérso s. n., art. versóul véºte
versór s. m., pl. versóri veºm÷nt s. n., pl. veºmínte
vérstã s. f., g.-d. art. vérstei; pl. vérste véºnic adj. m., pl. véºnici; f. sg. véºnicã,
versuitór s. m., pl. versuitóri pl. véºnice
vertebrál adj. m. (sil. -bral), pl. veºnicíe s. f., art. veºnicía, g.-d. art.
vertebráli; f. sg. vertebrálã, pl. vertebrále veºnicíei; pl. veºnicíi, art. veºnicíile
vertebrát adj. m. (sil. -brat), pl. véºted adj. m., pl. véºtezi; f. sg. véºtedã,
vertebráþi; f. sg. vertebrátã, pl. vertebráte pl. véºtede
v veºtejí 418
veºtejí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. vibratíl adj. m. (sil. -bra-), pl. vibratíli;
veºtejésc, imperf. 3 sg. veºtejeá; conj. f. sg. vibratílã, pl. vibratíle
prez. 3 sg. ºi pl. veºtejeáscã vibratór adj. m. (sil. -bra-), pl. vibratóri;
veterán s. m., pl. veteráni f. sg. ºi pl. vibratoáre
veteránã s. f., g.-d. art. veteránei; pl. vibratór s. n. (sil. -bra-), pl. vibratoáre
veteráne vibráþie s. f. (sil. -bra-þi-e), art. vibráþia
veterinár adj. m., s. m., pl. veterinári; (sil. -þi-a), g.-d. art. vibráþiei; pl. vibráþii,
f. sg. veterinárã, pl. veterináre art. vibráþiile (sil. -þi-i-)
véto s. n., art. vetóul; pl. vetóuri vibrión s. m. (sil. -bri-on), pl. vibrióni
vétrelã (sil. -tre-)/vétrilã (sil. -tri-) s. f., vicár s. m., pl. vicári
g.-d. art. vétrelei /vétrilei; pl. vétrele / viceamirál s. m. (sil. -ce-a-), pl.
vétrile viceamiráli
vetúst adj. m., pl. vetúºti; f. sg. vetústã, vicecónsul s. m., pl. vicecónsuli
pl. vetúste vicepreºedínte s. m. (sil. -pre-), pl.
véveriþã s. f., g.-d. art. véveriþei; pl. vicepreºedínþi
véveriþe vicerége s. m., pl. vicerégi
vexá vb., ind. prez. 1 sg. vexéz, 3 sg. ºi vicevérsa adv.
pl. vexeázã viciá vb. (sil. -ci-a), ind. prez. 1 sg.
vezicál adj. m., pl. vezicáli; f. sg. viciéz, 3 sg. ºi pl. viciázã, 1 pl. viciém (sil.
vezicálã, pl. vezicále -ci-em); ger. viciínd (sil. -ci-ind)
vezicánt adj. m., pl. vezicánþi; f. sg. viciére s. f. (sil. -ci-e-), g.-d. art. viciérii;
vezicántã, pl. vezicánte pl. viciéri
vezícã s. f., g.-d. art. vezícii; pl. vezíci vicinál adj. m., pl. vicináli; f. sg.
vezículã s. f., g.-d. art. vezículei; pl. vicinálã, pl. vicinále
vezícule viciós adj. m. (sil. -ci-os), pl. vicióºi;
viá vb., ind. prez. 1 sg. viéz; conj. f. sg. vicioásã, pl. vicioáse
prez. 3 sg. ºi pl. viéze (sil. vi-e-); ger. vicisitúdine s. f., g.-d. art. vicisitúdinii;
viínd pl. vicisitúdini
viábil adj. m. (sil. vi-a-), pl. viábili; f. sg. víciu s. n. [-ciu pron.-cìu], art. víciul;
viábilã, pl. viábile pl. vícii, art. víciile (sil. -ci-i-)
viabilitáte s. f. (sil. vi-a-), g.-d. art. vicleán adj. m. (sil. -clean), pl. vicléni;
viabilitäþii; pl. viabilitäþi f. sg. vicleánã, pl. vicléne
viadúct s. n. (sil. vi-a-), pl. viadúcte vicleím s. n. (sil. -cle-), pl. vicleímuri
viagér adj. m. (sil. vi-a-), pl. viagéri; vicleníe s. f. (sil. -cle-), art. viclenía,
f. sg. viagérã, pl. viagére g.-d. art. vicleníei; pl. vicleníi, art.
viáþã s. f. (sil. via-), g.-d. art. viéþii (sil. vicleníile
vie-); pl. viéþi vicleºúg s. n.(sil. -cle-), pl. vicleºúguri
vibrá vb. (sil. -bra), ind. prez. 1 sg. vicónte s. m., pl. vicónþi
vibréz, 3 sg. ºi pl. vibreázã víctimã s. f., g.-d. art. víctimei; pl.
vibránt adj. m. (sil. -brant), pl. vibránþi; víctime
f. sg. vibrántã, pl. vibránte victórie s. f. (sil. -ri-e), art. victória (sil.
419 vínã v
-ri-a), g.-d. art. victóriei; pl. victórii, art. vigilént adj. m., pl. vigilénþi; f. sg.
victóriile (sil. -ri-i-) vigiléntã, pl. vigilénte
vid adj. m., pl. vizi; f. sg. vídã, pl. víde vigilénþã s. f., g.-d. art. vigilénþei; pl.
vid s. n., pl. víduri vigilénþe
vidá vb., ind. prez. 1 sg. vidéz, 3 sg. ºi vigoáre s. f., g.-d. art. vigórii
pl. videázã vigónie s. f. (sil. -ni-e), art. vigónia (sil.
vidanjá vb., ind. prez. 1 sg. vidanjéz; -ni-a), g.-d. art. vigóniei; pl. vigónii, art.
conj. prez. 3 sg. ºi pl. vidanjéze; ger. vigóniile (sil. ni-i-)
vidanj÷nd vigurós adj. m., pl. viguróºi; f. sg.
vidáre s. f., g.-d. art. vidärii; pl. vidäri viguroásã, pl. viguroáse
vídeo adj. invar. (sil. -de-o) viitór adj. m., pl. viitóri; f. sg. ºi pl.
videofrecvénþã s. f. (sil. -de-o-frec-); pl. viitoáre
videofrecvénþe viitór s. n., (situaþii, perspective) pl.
vídmã s. f., g.-d. art. vídmei; pl. vídme viitóruri
vídrã s. f. (sil. -drã), g.-d. art. vídrei; pl. viitoríme s. f., g.-d. art. viitorímii
vídre viitorológ s. m., pl. viitorológi
viér (îngrijitor de vie) s. m., pl. viéri viitorológã s. f., g.-d. art. viitorológei; pl.
vier (porc) s. m., pl. vieri viitorológe
viérme s. m., pl. viermi viitorologíe s. f., art. viitorología, g.-d.
viermuí vb., ind. prez. 3 sg. viermuiéºte, viitorologíi, art. viitorologíei
imperf. 3 sg. viermuiá; conj. prez. 3 sg. viitúrã s. f., g.-d. art. viitúrii; pl.
ºi pl. viermuiáscã viitúri
viers (melodie, voce) s. n., pl. vijelíe s. f., art. vijelía, g.-d. art. vijelíei;
viérsuri pl. vijelíi, art. vijelíile
viersuí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. vijeliós adj. m. (sil. -li-os), pl. vijelióºi;
viersuiésc, imperf. 3 sg. viersuiá; conj. f. sg. vijelioásã, pl. vijelioáse
prez. 3 sg. ºi pl. viersuiáscã víking s. m., pl. víkingi
viespár (insectã, pasãre) s. m., pl. vílã s. f., g.-d. art. vílei; pl. víle
viespári vilbrochén s. n., pl. vilbrochénuri/
viespár (cuib de viespi) s. n., pl. vilbrochéne
viespáre vileág s. n.
viéspe s. f., g.-d. art. viéspii; pl. viespi vilegiaturá vb., ind. prez. 1 sg.
vietáte s. f. (sil. vi-e-), g.-d. art. vietäþii; vilegiaturéz, 3 sg. ºi pl. vilegiatureázã
pl. vietäþi vilegiatúrã s. f. (sil. -gi-a-), g.-d. art.
vieþuí vb. (sil. vie-), ind. prez. 1 sg. ºi vilegiatúrii; pl. vilegiatúri
3 pl. vieþuiésc, imperf. 3 sg. vieþuiá; vilozitáte s. f., g.-d. art. vilozitäþii; pl.
conj. prez. 3 sg. ºi pl. vieþuiáscã vilozitäþi
viézure s. m. (sil. vie-), pl. viézuri vin s. n., (sorturi) pl. vínuri
viforós adj. m., pl. viforóºi; f. sg. vinárs s. n. (sil. mf. vin-), pl. vinársuri
viforoásã, pl. viforoáse vináþ s. n., pl. vináþuri/vináþe
vig s. n., pl. víguri vínã s. f., g.-d. art. vínii; pl. vini
v vinãríci 420
vinãríci (podgorean) s. m., pl. vioárã (plantã) s. f. (sil. vi-oa-), g.-d.
vinãríci art. vioárei; pl. vioáre
vinãríci (dijmã) s. n., pl. vinãríciuri vioárã (instrument) s. f. (sil. vi-oa-),
vinci s. n., pl. vínciuri g.-d. art. viórii; pl. vióri
vinciér s. m. (sil. -ci-er), pl. vinciéri viól s. n., pl. vióluri
vínclu s. n., art. vínclul; pl. víncluri violá vb. (sil. vi-o-), ind. prez. 1 sg.
vínde vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. vând; violéz, 3 sg. ºi pl. violeázã
conj. prez. 3 sg. ºi pl. v÷ndã; ger. violacéu adj. m. (sil. vi-o-), pl. violacéi;
vânz÷nd; part. vândút f. sg. ºi pl. violacée
vindecá vb., ind. prez. 1 sg. víndec, violáre s. f. (sil. vi-o-), g.-d. art. violärii;
3 sg. ºi pl. víndecã pl. violäri
vinderéu s. m., art. vinderéul; pl. viólã s. f. (sil. vi-o-), g.-d. art. viólei; pl.
vinderéi, art. vinderéii vióle
víndiac/vindiác s. n. (sil. -diac; mf. violént adj. m. (sil. vi-o-), pl. violénþi;
vind-), pl. víndiacuri/vindiácuri f. sg. violéntã, pl. violénte
vindicatív adj. m., pl. vindicatívi; f. sg. violénþã s. f. (sil. vi-o-), g.-d. art.
vindicatívã, pl. vindicatíve violénþei; pl. violénþe
vindíctã s. f., g.-d. art. vindíctei; pl. violét adj. m. (sil. vi-o-), pl. violéþi; f. sg.
vindícte violétã, pl. violéte
vinícol adj. m., pl. vinícoli; f. sg. violét s. n. (sil. vi-o-)
vinícolã, pl. vinícole violétã s. f., pl. violéte
viniétã s. f. (sil. -nie-), pl. viniéte violínã s. f. (sil. vi-o-), g.-d. art. violínei;
vinietíst s. m. (sil. -nie-), pl. vinietíºti pl. violíne
vinietístã s. f. (sil. -nie-), pl. vinietíste violoncél s. n. (sil. vi-o-), pl. violoncéle
vinifér adj. m., pl. viniféri; f. sg. violoníst s. m. (sil. vi-o-), pl. violoníºti
viniférã, pl. vinifére violonístã s. f. (sil. vi-o-), pl. violoníste
vinificá vb., ind. prez. 1 sg. vinífic, 3 sg. vioreá/viorícã s. f. (sil. vi-o-), art.
ºi pl. viníficã vioreáua/ vioríca, g.-d. art. viorélei; pl.
vinificáre s. f., g.-d. art. vinificärii; pl. vioréle
vinificäri vioríu adj. m.(sil. vi-o-), f. vioríe; pl. m.
vinificáþie s. f. (sil. -þi-e), art. vinificáþia ºi f. vioríi
(sil. -þi-a), g.-d. art. vinificáþiei; pl. víperã s. f., g.-d. art. víperei; pl. vípere
vinificáþii, art. vinificáþiile (sil. -þi-i-) viperín adj. m., pl. viperíni; f. sg.
viníl s. n. viperínã, pl. viperíne
vinílic adj. m., pl. vinílici; f. sg. vinílicã, vípie s. f. (sil. -pi-e), art. vípia (sil. -pi-a),
pl. vinílice g.-d. art. vípiei; pl. vípii, art. vípiile (sil.
vinilín s. n. -pi-i-)
vintír s. n., pl. vintíre víplã s. f. (sil. -plã), g.-d. art. víplei
víntre s. f., g.-d. art. víntrei; pl. víntre vipt s. n., pl. vípturi
vinþelér s. m., pl. vinþeléri vipúºcã s. f., g.-d. art. vipúºtii; pl.
vioarã adj. f. (sil. vi-oa-) vipúºti
421 viteáz v
virá vb., ind. prez. 1 sg. viréz, 3 sg. ºi virusología/virología, g.-d. virusologíi/
pl. vireázã virologíi, art. virusologíei/virologíei
viráj s. n., pl. viráje vis s. n., pl. vísuri /víse
viramént s. n., pl. viraménte viscerál adj. m., pl. visceráli; f. sg.
virán adj. n., f. viránã; pl. n. ºi f. viscerálã, pl. viscerále
viráne víscere s. n. pl.
virgát adj. m., pl. virgáþi; f. sg. virgátã, viscíd adj. m., pl. viscízi; f. sg. viscídã,
pl. virgáte pl. viscíde
virgín adj. m., pl. virgíni; f. sg. virgínã, víscol s. n., pl. víscole
pl. virgíne viscózã s. f., g.-d. art. viscózei; pl.
virginál adj. m., pl. virgináli; f. sg. viscóze
virginálã, pl. virginále viscozimétru s. n. (sil. -tru), art.
virginitáte s. f., g.-d. art. virginitäþii; pl. viscozimétrul; pl. viscozimétre
virginitäþi viscozitáte s. f., g.-d. art. viscozitäþii; pl.
vírgulã s. f., g.-d. art. vírgulei; pl. viscozitäþi
vírgule vist s. n.
viríl adj. m., pl. viríli; f. sg. virílã, pl. vistiér s. m. (sil. -ti-er), pl. vistiéri
viríle vistieríe s. f. (sil. -ti-e-), art. vistiería,
virilitáte s. f., g.-d. art. virilitäþii; pl. g.-d. art. vistieríei; pl. vistieríi, art.
virilitäþi vistieríile
viroágã s. f., g.-d. art. viroágei; pl. vistiérnic s. m. (sil. -ti-er-), pl. vis-
viroáge tiérnici
virólã s. f., g.-d. art. virólei; pl. viróle víºin s. m., pl. víºini
virótic adj. m., pl. virótici; f. sg. viróticã, víºinã s. f., g.-d. art. víºinei; pl. víºine
pl. virótice vitacée s. f., pl. vitacée
virózã s. f., g.-d. art. virózei; pl. viróze vitál adj. m., pl. vitáli; f. sg. vitálã, pl.
virtuál adj. m. (sil. -tu-al), pl. virtuáli; vitále
f. sg. virtuálã, pl. virtuále vitalísm s. n.
virtualitáte s. f. (sil. -tu-a-), g.-d. art. vitalíst adj. m., s. m., pl. vitalíºti; f. sg.
virtualitäþii; pl. virtualitäþi vitalístã, pl. vitalíste
virtuós adj. m. (sil. -tu-os), pl. virtuóºi; vitalitáte s. f., g.-d. art. vitalitäþii; pl.
f. sg. virtuoásã, pl. virtuoáse vitalitäþi
virtuóz s. m. (sil. -tu-oz), pl. virtuózi vitalizá vb., ind. prez. 1 sg. vitalizéz,
virtuozitáte s. f. (sil. -tu-o-), g.-d. art. 3 sg. ºi pl. vitalizeázã
virtuozitäþii; pl. virtuozitäþi vitamínã s. f., g.-d. art. vitamínei; pl.
virtúte s. f., g.-d. art. virtúþii; pl. vitamíne
virtúþi vitamínic adj. m., pl. vitamínici; f. sg.
virulént adj. m., pl. virulénþi; f. sg. vitamínicã, pl. vitamínice
viruléntã, pl. virulénte vítã s. f., pl. víte
vírus s. n./m., pl. vírusuri/víruºi viteáz adj. m., s. m., pl. vitéji; f. sg.
virusologíe/virologíe s. f., art. viteázã, pl. vitéze
v vitejíe 422
vitejíe s. f., art. vitejía, g.-d. art. vitejíei; viváce adj. invar., adv.
pl. vitejíi, art. vitejíile vivacitáte s. f., g.-d. art. vivacitäþii
vitelín adj. m., pl. vitelíni; f. sg. vitelínã, vivandiérã s. f. (sil. -di-e-), g.-d. art.
pl. vitelíne vivandiérei; pl. vivandiére
vitelínã s. f., g.-d. art. vitelínei vivánt adj. m., pl. vivánþi; f. sg. vivántã,
vitéllus s. n. pl. vivánte
vitézã s. f., g.-d. art. vitézei; pl. vitéze viváriu s. n., pl. vivárii
vitezométru s. n. (sil. -tru), art. vívat interj.
vitezométrul; pl. vitezométre viviparitáte s. f., g.-d. art. viviparitäþii
vitícol adj. m., pl. vitícoli; f. sg. vitícolã, vivisécþie s. f. (sil. -þi-e), art. vivisécþia
pl. vitícole (sil. -þi-a), g.-d. art. vivisécþiei; pl.
viticultór s. m., pl. viticultóri vivisécþii, art. vivisécþiile (sil. -þi-i-)
viticultúrã s. f., pl. viticultúri vizá vb., ind. prez. 1 sg. vizéz, 3 sg. ºi
vitráj s. n. (sil. -traj), pl. vitrájuri /vitráje pl. vizeázã
vitráliu s. n. (sil. -tra-) [-liu pron. -lìu], vizaví adv.
art. vitráliul; pl. vitrálii, art. vitráliile vízã (adm., zool., topogr.) s. f., g.-d.
(sil. -li-i-) art. vízei; pl. víze
vítreg adj. m. (sil. -treg), pl. vítregi; f. sg. vizétã s. f., pl. vizéte
vítregã, pl. vítrege vizíbil adj. m., pl. vizíbili; f. sg. vizíbilã,
vitregí vb. (sil. -tre-), ind. prez. 1 sg. ºi pl. vizíbile
3 pl. vitregésc, imperf. 3 sg. vitregeá; vizibilitáte s. f., g.-d. art. vizibilitäþii
conj. prez. 3 sg. ºi pl. vitregeáscã viziérã s. f. (sil. -zi-e-), g.-d. art. viziérei;
vitregíe s. f.(sil. -tre-), art. vitregía, g.-d. pl. viziére
art. vitregíei; pl. vitregíi, art. vitregíile vizigót s. m., adj. m., pl. vizigóþi; f. sg.
vitrificá vb. (sil. -tri-), ind. prez. 1 sg. vizigótã, pl. vizigóte
vitrífic, 3 sg. ºi pl. vitríficã vizioná vb. (sil. -zi-o-), ind. prez. 1 sg.
vitrificáre s. f. (sil. -tri-), g.-d. art. vizionéz, 3 sg. ºi pl. vizioneázã
vitrificärii; pl. vitrificäri vizionár adj. m. (sil. -zi-o-), pl. vizionári;
vitrínã s. f. (sil. -tri-), g.-d. art. vitrínei; f. sg. vizionárã, pl. vizionáre
pl. vitríne vizír s. m., pl. vizíri
vitriól s. n. (sil. -tri-ol), pl. vitrióluri vizitá vb., ind. prez. 1 sg. vizitéz, 3 sg.
vitriolá vb. (sil. -tri-o-), ind. prez. 1 sg. ºi pl. viziteázã
vitrioléz, 3 sg. ºi pl. vitrioleázã vízitã s. f., pl. vízite
vitrós adj. m. (sil. -tros), pl. vitróºi; f. sg. vizitíu s. m., art. vizitíul; pl. vizitíi, art.
vitroásã, pl. vitroáse vizitíii
vituperá vb., ind. prez. 1 sg. vituperéz, viziúne s. f. (sil. -zi-u-), g.-d. art.
3 sg. ºi pl. vitupereázã viziúnii; pl. viziúni
víþã s. f., g.-d. art. víþei; pl. víþe vizón s. m., pl. vizóni
viþeá/viþícã s. f., g.-d. art. viþélei; pl. viþéle vizór s. n., pl. vizoáre
viu adj. m., s. m., pl. vii, art. víii; f. sg. vizuál adj. m. (sil. -zu-al), pl. vizuáli;
vie, pl. vii f. sg. vizuálã, pl. vizuále
423 voltampermétru v
vizualitáte s. f., g.-d. art. vizualitäþii voinicésc adj. m., f. voiniceáscã; pl. m.
vizuínã s. f., g.-d. art. vizuínii; pl. vizuíni ºi f. voinicéºti
vlágã s. f. voínþã s. f., g.-d. art. voínþei; pl. voínþe
vlãdícã s. m., g.-d. art. vlãdícii/ volán s. n., pl. voláne
vlãdíchii/vlãdícãi; pl. vlãdíci volánt adj. m., pl. volánþi; f. sg. volántã,
vlãguí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. pl. volánte
vlãguiésc, imperf. 3 sg. vlãguiá; conj. volánt s. m., pl. volánþi
prez. 3 sg. ºi pl. vlãguiáscã volatíl adj. m., pl. volatíli; f. sg. volatílã,
vlãjgán s. m., pl. vlãjgáni pl. volatíle
vlãstár s. n., pl. vlãstáre/vlãstári volatilitáte s. f., g.-d. art. volatilitäþii; pl.
voál s. n., pl. voáluri volatilitäþi
voalá vb. (sil. voa-), ind. prez. 1 sg. volatilizá vb., ind. prez. 1 sg. volatilizéz,
voaléz, 3 sg. ºi pl. voaleázã 3 sg. ºi pl. volatilizeázã
voalétã s. f. (sil. voa-), pl. voaléte vólburã s. f., g.-d. art. vólburii; pl. vólburi
vocabulár s. n., pl. vocabuláre vólei/vólei-bál s. n.
vocábulã s. f., g.-d. art. vocábulei; pl. volét (av.) s. n., pl. voléturi/voléte
vocábule volét/voléu (panou rabatabil, oblon)
vocál adj. m., pl. vocáli; f. sg. vocálã, pl. s. n., pl. voléte /voléuri
vocále volintír s. m., pl. volintíri
vocálã s. f., pl. vocále volitív adj. m., pl. volitívi; f. sg. volitívã,
vocalísm s. n. pl. volitíve
vocalizá vb., ind. prez. 1 sg. vocalizéz, voliþionál adj. m. (sil. -þi-o-), pl. voli-
3 sg. ºi pl. vocalizeázã þionáli; f. sg. voliþionálã, pl. voliþionále
vocatív s. n., pl. vocatíve voliþiúne s. f. (sil. -þi-u-), g.-d. art.
vocáþie s. f. (sil. -þi-e), art. vocáþia (sil. voliþiúnii; pl. voliþiúni
-þi-a), g.-d. art. vocáþiei; pl. vocáþii, art. vólnic adj. m., pl. vólnici; f. sg. vólnicã,
vocáþiile (sil. -þi-i-) pl. vólnice
vóce s. f., art. vócea, g.-d. art. vócii; pl. volnicíe s. f., art. volnicía, g.-d. art.
voci volnicíei; (autorizaþii) pl. volnicíi, art.
vociferá vb., ind. prez. 1 sg. vociferéz, volnicíile
3 sg. ºi pl. vocifereázã volóc s. n., pl. voloáce
vódã s. m., g.-d. art. lui vódã volt s. m., pl. volþi; simb. V
vodevíl s. n., pl. vodevíluri voltáic adj. m. (sil. -ta-ic), pl. voltáici;
vógã s. f. f. sg. voltáicã, pl. voltáice
voiáj s. n., pl. voiájuri /voiáje voltáj s. n., pl. voltáje
voiajór s. m., pl. voiajóri voltamétru s. n. (sil. -tru), art.
voievód s. m., pl. voievózi voltamétrul; pl. voltamétre
voievodát s. n., pl. voievodáte volt-ampér s. m., pl. volt-ampéri;
voiníc s. m., adj. m., pl. voiníci; f. sg. simb. VA
voinícã, g.-d. art. voinícei, pl. voiníce voltampermétru s. n. (sil. mf. volt-); pl.
voiniceásca s. f. art. voltampermétre
v volt-ampér 424
vóltã s. f., g.-d. art. vóltei; pl. vólte vorniceásã s. f., g.-d. art. vornicései; pl.
voltijá vb., ind. prez. 3 sg. voltijeázã vornicése
voltmétru s. n. (sil. -tru; mf. volt-), art. vornicél s. m., pl. vornicéi, art. vornicéii
voltmétrul; pl. voltmétre vornicíe s. f., art. vornicía, g.-d. art.
volúbil adj. m., pl. volúbili; f. sg. vornicíei; pl. vornicíi
volúbilã, pl. volúbile vot s. n., pl. vóturi
volubilitáte s. f., g.-d. art. volubilitäþii votá vb., ind. prez. 1 sg. votéz, 3 sg. ºi
volúm s. n., pl. volúme; abr. vol. (tom)/ pl. voteázã
V (geom.) vótcã s. f., g.-d. art. vótcii; (sorturi,
voluminós adj. m., pl. voluminóºi; f. sg. porþii) pl. votci
voluminoásã, pl. voluminoáse votív adj. m., pl. votívi; f. sg. votívã, pl.
voluntár adj. m., s. m., pl. voluntári; votíve
f. sg. voluntárã, pl. voluntáre vrábie s. f. (sil. -bi-e), art. vrábia (sil.
voluntarísm s. n. -bi-a), g.-d. art. vrábiei; pl. vräbii, art.
voluptáte s. f., g.-d. art. voluptäþii; pl. vräbiile (sil. -bi-i-)
voluptäþi vrac s. n., pl. vrácuri
voluptuós adj. m. (sil. -tu-os), pl. vraci s. m., pl. vraci
voluptuóºi; f. sg. voluptuoásã, pl. vraf s. n., pl. vráfuri
voluptuoáse vrájã s. f., art. vrája, g.-d. art. vräjii; pl. vrãji
volútã s. f., pl. volúte vrájbã s. f., g.-d. art. vrájbei; pl. vrájbe
vomá vb., ind. prez. 1 voméz, 3 sg. ºi vránã s. f., g.-d. art. vránei; pl. vráne
pl. vomeázã vrániþã s. f., g.-d. art. vrániþei; pl. vrániþe
vomér s. n., pl. vomére vrãbioárã s. f. (sil. -bi-oa-), g.-d. art.
vomitá vb., ind. prez. 1 sg. vomít, 3 sg. vrãbioárei; pl. vrãbioáre
ºi pl. vomítã vrãfuí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl.
vomitív adj. m., pl. vomitívi; f. sg. vrãfuiésc, imperf. 3 sg. vrãfuiá; conj.
vomitívã, pl. vomitíve prez. 3 sg. ºi pl. vrãfuiáscã
vopseá s. f., art. vopseáua, g.-d. art. vrãjí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. vrãjésc,
vopsélei; pl. vopséle imperf. 3 sg. vrãjeá; conj. prez. 3 sg. ºi
vopsí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. pl. vrãjeáscã; ger. vrãjínd
vopsésc, imperf. 3 sg. vopseá; conj. prez. vrãjmẠs. m., adj. m., pl. vrãjmáºi;
3 sg. ºi pl. vopseáscã f. sg. vrãjmáºã, art. vrãjmáºa, g.-d. art.
voráce adj. m., pl. voráci; f. sg. ºi pl. voráce vrãjmáºei, pl. vrãjmáºe
voracitáte s. f., g.-d. art. voracitäþii; pl. vrãjmãºíe s. f., art. vrãjmãºía, g.-d. art.
voracitäþi vrãjmãºíei; pl. vrãjmãºíi, art. vrãjmãºíile
vorbí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. vorbésc, vrea vb., ind. prez. 1 sg. vreáu, 2 sg. vrei,
imperf. 3 sg. vorbeá; conj. prez. 3 sg. 1 pl. vrem, 3 pl. vor, imperf. 1 sg. vreám,
ºi pl. vorbeáscã 3 sg. vrea, perf. s. 1 sg. vrúi, 3 sg. vru;
vorbíre s. f., g.-d. art. vorbírii; pl. vorbíri conj. prez. 3 sg. ºi pl. vrea; part. vrut; ger.
vorbít s. n. vrând; aux. ind. prez. 1 sg. voi, 2 sg. vei,
vórnic s. m., pl. vórnici 3 sg. va, 1 pl. vom, 2 pl. veþi, 3 pl. vor
425 vuvuí v
vreasc s. n., pl. vreáscuri vulcanizáre s. f., g.-d. art. vulcanizärii;
vrédnic adj. m., pl. vrédnici; f. sg. pl. vulcanizäri
vrédnicã, pl. vrédnice vulcanologíe s. f., art. vulcanología,
vrej s. n./s. m., pl. vréjuri /vreji g.-d. vulcanologíi, art. vulcanologíei
vréme s. f., g.-d. art. vrémii; (perioade, vulg s. n.
ocazii) pl. vrémuri /vremi vulgár adj. m., pl. vulgári; f. sg.
vremélnic adj. m., pl. vremélnici; f. sg. vulgárã, pl. vulgáre
vremélnicã, pl. vremélnice vulgarísm s. n., pl. vulgarísme
vremuí vb., ind. prez. 3 sg. vremuiéºte, vulgaritáte s. f., g.-d. art. vulgaritäþii;
imperf. 3 sg. vremuiá; conj. prez. 3 sg. (expresii, fapte) pl. vulgaritäþi
ºi pl. vremuiáscã vulgarizá vb., ind. prez. 1 sg. vulgarizéz,
vremuiálã s. f., g.-d. art. vremuiélii; pl. 3 sg. ºi pl. vulgarizeázã
vremuiéli vulgarizáre s. f., g.-d. art. vulgarizärii;
vreún adj. m. [pron. vreìn /în tempo pl. vulgarizäri
lent vreún], g.-d. vreúnui; f. vreo (sil. Vulgáta (Biblia) s. pr. f.
vreo /în tempo lent vre-o), g.-d. vreúnei; vulnerábil adj. m., pl. vulnerábili; f. sg.
g.-d. pl. m. ºi f. vreúnor vulnerábilã, pl. vulnerábile
vríe/vrílã (av.) s. f., art. vría/vríla, g.-d. vúlpe s. f., g.-d. art. vúlpii; pl. vulpi
art. vríei/vrílei; pl. vríi/vríle, art. vríile/ vulpoáicã s. f., g.-d. art. vulpoáicei; pl.
vrílele vulpoáice
vrílã s. f., g.-d. art. vrílei; pl. vríle vulpói s. m., pl. vulpói, art. vulpóii
vuí vb., ind. prez. 3 sg. vuiéºte, imperf. vultán s. m., pl. vultáni
3 sg. vuiá; conj. prez. 3 sg. vuiáscã vúltur s. m., pl. vúlturi
vúiet s. n., pl. vúiete vúlvã s. f., g.-d. art. vúlvei; pl. vúlve
vulcán s. m., pl. vulcáni vutcár s. m., pl. vutcári
vulcánic adj. m., pl. vulcánici; f. sg. vuvár s. m., pl. vuvári
vulcánicã, pl. vulcánice vúvã s. f., g.-d. art. vúvei; pl. vúve
vulcanizá vb., ind. prez. 1 vulcanizéz, vuvuí vb., ind. ºi conj. prez. 1 sg. vúvui,
3 sg. ºi pl. vulcanizeázã imperf. 3 sg. vuvuiá
CUPRINS

watt s. m., pl. waþi; simb. W


w wídia s. f. (sil. -di-a), g.-d. art. wídiei (sil.
wattmétru s. n. (sil. -tru; mf. watt-), art. -di-ei)
wattmétrul; pl. wattmétre wólfram s. n., pl. wólframuri; simb. W
wattórã s. f. (sil. mf. watt-), g.-d. art. wolframít s. n.
wattórei; pl. wattóre; simb. Wh wulfenít s. n.
wéber s. m., pl. wéberi; simb. Wb wurtzít s. n. [tz pron. germ. þ]
426

xantofílã s. f., g.-d. art. xantofílei; pl.


x xeroftalmíe s. f. (sil. mf. xer-), art.
CUPRINS

xantofíle xeroftalmía, g.-d. art. xeroftalmíei; pl.


xantogenát s. m., pl. xantogenáþi xeroftalmíi, art. xeroftalmíile
xantopsíe s. f. (sil. mf. xant-), art. xerografíe s. f. (sil. -gra-), art.
xantopsía, g.-d. art. xantopsíei; pl. xerografía, g.-d. xerografíi, art.
xantopsíi xerografíei; pl. xerografíi
xeníe (biol.) s. f., art. xenía, g.-d. art. xérox s. n., pl. xéroxuri
xeníei; pl. xeníi xeroxá vb., ind. prez. 1 sg. xeroxéz, 3 sg.
xénie (lit.) s. f. (sil. -ni-e), art. xénia (sil. ºi pl. xeroxeázã
-ni-a), g.-d. art. xéniei; pl. xénii, art. xerózã s. f., g.-d. art. xerózei; pl. xeróze
xéniile (sil. -ni-i-) xifoíd adj. n., s. n., pl. xifoíde
xenofób adj. m., s. m., pl. xenofóbi; xilén s. m., pl. xiléni
f. sg. xenofóbã, pl. xenofóbe xilidínã s. f., g.-d. art. xilidínei; pl.
xenofobíe s. f., art. xenofobía, g.-d. art. xilidíne
xenofobíei; pl. xenofobíi xilofág adj. m., pl. xilofági; f. sg.
xenón s. n., simb Xe xilofágã, pl. xilofáge
xerocopiá vb., ind. prez. 1 sg. xilofón s. n., pl. xilofoáne
xerocopiéz, 3 sg. ºi pl. xerocopiázã xilográf s. m. (sil. -graf), pl. xilográfi
xerocópie s. f., pl. xerocópii xilografíe s. f. (sil. -gra-), art. xilografía,
xerocopiére s. f., pl. xerocopiéri g.-d. art. xilografíei; (cliºee) pl.
xerofíl adj. m., pl. xerofíli; f. sg. xerofílã, xilografíi, art. xilografíile
pl. xerofíle xilogravúrã s. f. (sil. -gra-), g.-d. art.
xerofítã adj. f., s. f., pl. xerofíte xilogravúrii; (cliºee, stampe) pl.
xerofórm s. n., pl. xerofórmuri xilogravúri

yankéu s. m., art. yankéul; pl. yankéi,


y ytérbiu s. n. (-biu pron. -bìu], art.
art. yankéii ytérbiul; simb. Yb
yen s. m., pl. yeni ýtriu s. n. [-triu pron. -trìu], art. ýtriul;
yóga s. f. simb. Y
yoghín s. m., pl. yoghíni yuan s. m., pl. yuani
York s. pr. m. yúcca s. f. invar.
CUPRINS
427

z
za s. f., art. záua, g.-d. art. zálei; pl. zále zalhaná s. f., art. zalhanáua, g.-d. art.
zadár s. n. zalhanálei; pl. zalhanále
zadárnic adj. m., pl. zadárnici; f. sg. zambílã s. f., g.-d. art. zambílei; pl.
zadárnicã, pl. zadárnice zambíle
zádã s. f., g.-d. art. zádei; pl. záde zamparagíu s. m., art. zamparagíul; pl.
zádie s. f. (sil. -di-e), art. zádia (sil. zamparagíi, art. zamparagíii
-di-a), g.-d. art. zádiei; pl. zádii, art. zapciálã s. f. (sil. -ci-a-), g.-d. art.
zádiile (sil. -di-i-) zapciélii
zagará s. f., art. zagaráua, g.-d. art. zapcíu s. m., art. zapcíul; pl. zapcíi, art.
zagarálei; pl. zagarále zapcíii
zaharát adj. m., s. m., pl. zaharáþi; f. sg. zápis s. n., pl. zápise
zaharátã, pl. zaharáte zar s. n., pl. záruri
zaharázã s. f., g.-d. art. zaharázei; pl. zaráf s. m., pl. zaráfi
zaharáze zarafír s. n., pl. zarafíruri
zaharicále s. f. pl. zárã s. f., g.-d. art. zárei
zaharíde s. f., pl. zaharíde záre s. f., g.-d. art. zärii; pl. zãri
zaharificá vb., ind. prez. 1 sg. zaharífic, záriºte s. f., g.-d. art. záriºtii; pl. záriºti
3 sg. ºi pl. zaharíficã zarnacadeá s. f., art. zarnacadeáua,
zaharimétru s. n. (sil. -tru), art. g.-d. art. zarnacadélei; pl. zarnacadéle
zaharimétrul; pl. zaharimétre zárvã s. f., g.-d. art. zárvei
zaharínã s. f., g.-d. art. zaharínei zárzãr s. m., pl. zárzãri
zaharisí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. zárzãrã s. f., g.-d. art. zárzãrei; pl. zárzãre
zaharisésc, imperf. 3 sg. zahariseá; conj. zaþ s. n., pl. záþuri
prez. 3 sg. ºi pl. zahariseáscã zavérã s. f., g.-d. art. zavérei; pl. zavére
zaharoíd adj. m., pl. zaharoízi; f. sg. zavergíu s. m., art. zavergíul; pl.
zaharoídã, pl. zaharoíde zavergíi, art. zavergíii
zaharós adj. m., pl. zaharóºi; f. sg. zavístie s. f. (sil. -ti-e), art. zavístia (sil.
zaharoásã, pl. zaharoáse -ti-a), g.-d. art. zavístiei; pl. zavístii, art.
zaharózã s. f., g.-d. art. zaharózei; pl. zavístiile
zaharóze zavístnic adj. m. (sil. mf.-vist-), pl.
zaháruri s. n. pl. zavístnici; f. sg. zavístnicã, pl. zavístnice
záhãr s. n. zavragíu s. m. (sil. -vra-), art. zavragíul;
zahereá/zahareá s. f., art. zahereáua/ pl. zavragíi, art. zavragíii
zahareáua, g.-d. art. zaherélei/zaharélei; zãbálã s. f., g.-d. art. zãbálei; pl. zãbále
pl. zaheréle/zaharéle zãbávã s. f., g.-d. art. zãbávei/zãbävii;
zaiafét s. n. (sil. -ia-), pl. zaiaféturi pl. zãbáve/zãbävi
z zãbávnic 428
zãbávnic adj. m., pl. zãbávnici; f. sg. zãlíºte s. f., g.-d. art. zãlíºtii; pl. zãlíºti
zãbávnicã, pl. zãbávnice zãlóg s. m./zãloágã s. f. (arbust), pl.
zãbãlós adj. m., pl. zãbãlóºi; f. sg. zãlógi/zãloáge
zãbãloásã, pl. zãbãloáse zãlóg (amanet) s. n., pl. zãlóguri/
zãbãúc adj. m., pl. zãbãúci; f. sg. zãloáge
zãbãúcã, pl. zãbãúce zãlúd adj. m., pl. zãlúzi; f. sg. zãlúdã,
zãbläu (vlãjgan, câine) s. m. (sil. pl. zãlúde
-blãu), art. zãbläul; pl. zãbläi, art. zãbläii zãlúþã s. f., g.-d. art. zãlúþei; pl. zãlúþe
zãbläu (pânzã, pãturã) s. n. (sil. -blãu), zãmislí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl.
art. zãbläul; (pãturi) pl. zãbláie zãmislésc, imperf. 3 sg. zãmisleá; conj.
zãboví vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. prez. 3 sg. ºi pl. zãmisleáscã
zãbovésc, imperf. 3 sg. zãboveá; conj. zãmislitór adj. m., pl. zãmislitóri; f. sg.
prez. 3 sg. ºi pl. zãboveáscã ºi pl. zãmislitoáre
zãbránic s. n. (sil. -bra-), pl. zãbránice zãmorï vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl.
zãbreá s. f., pl. (sil. -bre-) zãbréle zãmoräsc, imperf. 3 sg. zãmorá; conj.
zãbún s. n., pl. zãbúne prez. 3 sg. ºi pl. zãmoráscã
zãcáre s. f., g.-d. art. zãcärii; pl. zãcäri zãnátic adj. m., pl. zãnátici; f. sg.
zãcẠadj. m., pl. zãcáºi; f. sg. zãcáºã, zãnáticã, pl. zãnátice
pl. zãcáºe zãnoágã s. f., g.-d. art. zãnoágei; pl.
zãcãm÷nt s. n., pl. zãcãmínte zãnoáge
zãcãºeálã s. f., g.-d. art. zãcãºélii; pl. zãpádã s. f., g.-d. art. zãpézii; (ninsori)
zãcãºéli pl. zãpézi
zãcãtoáre s. f., g.-d. art. zãcãtórii; pl. zãpãí vb., ind. ºi conj. prez. 3 sg. ºi pl.
zãcãtóri zäpãie, imperf. 3 sg. zãpãiá
zãceá vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. zac, zãp÷rstea s. m. art.
1 pl. zãcém, 2 pl. zãcéþi; part. zãcút zãplán s. m. (sil. -plan), pl. zãpláni
zãcére s. f., g.-d. art. zãcérii; pl. zãcéri zãpláz s. n. (sil. -plaz), pl. zãplázuri
zãdãrï vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. zãpór s. n., pl. zãpoáre
zãdãräsc, imperf. 3 sg. zãdãrá; conj. zãpuºeálã s. f., g.-d. art. zãpuºélii; pl.
prez. 3 sg. ºi pl. zãdãráscã zãpuºéli
zãdãrnicí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. zãrãfíe s. f., art. zãrãfía, g.-d. art.
zãdãrnicésc, imperf. 3 sg. zãdãrniceá; zãrãfíei; (localuri) pl. zãrãfíi, art.
conj. prez. 3 sg. ºi pl. zãdãrniceáscã zãrãfíile
zãdúf s. n., (dificultãþi) pl. zãdúfuri zãrgheálã s. f., g.-d. art. zãrghélii; pl.
zãgẠs. n., pl. zãgáºe zãrghéli
zãgáz s. n., pl. zãgázuri zãticní vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl.
zãgãzuí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. zãticnésc, imperf. 3 sg. zãticneá; conj.
zãgãzuiésc, imperf. 3 sg. zãgãzuiá; conj. prez. 3 sg. ºi pl. zãticneáscã
prez. 3 sg. ºi pl. zãgãzuiáscã zãtoacã s. f., g.-d. art. zãtoácei; pl.
zãgneátã s. f., g.-d. art. zãgnétei; pl. zãtoáce
zãgnéte zãtón s. n., pl. zãtoáne
429 zeámã z
zãtonár s. m., pl. zãtonári zbughí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl.
zãvélcã s. f., g.-d. art. zãvélcii; pl. zãvélci zbughésc, imperf. 3 sg. zbugheá; conj.
zãvód (câine) s. m., pl. zãvózi prez. 3 sg. ºi pl. zbugheáscã
zãvód (aºezare) s. n., pl. zãvoáde zburátic adj. m., pl. zburátici; f. sg.
zãvói s. n., pl. zãvoáie zburáticã, pl. zburátice
zãvór s. n., pl. zãvoáre zburãtãcí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl.
z÷nã s. f., g.-d. art. z÷nei; pl. z÷ne zburãtãcésc, imperf. 3 sg. zburãtãceá;
zâzánie s. f. (sil. -ni-e), art. zâzánia (sil. conj. prez. 3 sg. ºi pl. zburãtãceáscã
-ni-a), g.-d. art. zâzániei; pl. zâzánii, art. zburãtoáre s. f., g.-d. art. zburãtórii; pl.
zâzániile (sil. -ni-i-) zburãtóri
zbanghíu adj. m., f. zbanghíe; pl. m. ºi zburãtór adj. m., s. m., pl. zburãtóri;
f. zbanghíi (persoanã, pasãre) f. sg. ºi pl.
zbáte vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. zbat, zburãtoáre, g.-d. sg. art. zburãtoárei
1 pl. zbátem; conj. prez. 3 sg. ºi pl. zburãtuí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl.
zbátã; part. zbãtút zburãtuiésc, imperf. 3 sg. zburãtuiá;
zbânþuí vb., ind. ºi conj. prez. 1 ºi 2 sg. conj. prez. 3 sg. ºi pl. zburãtuiáscã
zb÷nþui, 3 sg. ºi pl. zb÷nþuie, imperf. zburdá vb., ind. prez. 1 sg. zburd, 3 sg.
3 sg. zbânþuiá ºi pl. zbúrdã
zbârcióg s. m., pl. zbârciógi zburíº adv.
zbârnâí vb., ind. ºi conj. prez. 3 sg. ºi zdrávãn adj. m., pl. zdráveni; f. sg.
pl. zb÷rnâie, imperf. 3 sg. zbârnâiá zdrávãnã, pl. zdrávene
zbârnâitoáre s. f., g.-d. art. sbârnâitórii; zdrãngãnél s. m., pl. zdrãngãnéi, art.
pl. zbârnâitóri zdrãngãnéii
zbeng s. n., pl. zbénguri zdrelí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl.
zbicí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. zbicésc, zdrelésc, imperf. 3 sg. zdreleá; conj. prez.
3 sg. zbicéºte, imperf. 3 sg. zbiceá; conj. 3 sg. ºi pl. zdreleáscã
prez. 3 sg. ºi pl. zbiceáscã zdrenþuí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl.
zbierá vb., ind. prez. 1 sg. zbiér, 3 sg. zdrenþuiésc, imperf. 3 sg. zdrenþuiá;
ºi pl. zbiárã; conj. prez. 3 sg. ºi pl. zbiére conj. prez. 3 sg. ºi pl. zdrenþuiáscã
zbiéret s. n., pl. zbiérete zdroábã s. f., g.-d. art. zdroábei; pl. zdroábe
zbilþ s. n., pl. zbílþuri zdrobitór adj. m., pl. zdrobitóri; f. sg. ºi
zbir s. m., pl. zbiri pl. zdrobitoáre
zborºí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. zdrumicá vb., ind. prez. 3 sg. ºi pl.
zborºésc, imperf. 3 sg. zborºeá; conj. zdrúmicã, imperf. 3 sg. zdrumicá
prez. 3 sg. ºi pl. zborºeáscã; ger. zborºínd zdrunciná vb., ind. prez. 1 sg.
zbránca s. f. art. zdrúncin, 3 sg. ºi pl. zdrúncinã
zbrehúi adj. m., f. zbrehúie; pl. m. ºi f. zdupãí vb., ind. ºi conj. prez. 1 ºi 2 sg.
zbrehúi zdúpãi, 3 sg. ºi pl. zdúpãie, imperf. 3 sg.
zbúcium s. n., pl. zbúciume zdupãiá
zbuciumá vb., ind. prez. 1 sg. zbúcium, zeámã s. f., g.-d. art. zémii; (feluri) pl.
3 sg. ºi pl. zbúciumã zémuri
z zebrát 430
zebrát adj. m. (sil. -brat), pl. zebráþi; zeþár s. m., pl. zeþári
f. sg. zebrátã, pl. zebráte zeþãríe s. f., art. zeþãría, g.-d. art. zeþãríei;
zébrã s. f. (sil. -brã), g.-d. art. zébrei; pl. (secþii) pl. zeþãríi, art. zeþãríile
zébre zeu s. m., art. zéul; pl. zei, art. zéii
zebú s. m. zevzéc adj. m., pl. zevzéci; f. sg. zevzeácã,
zéce num., pl. zeci pl. zevzéce
zecimál adj. m., pl. zecimáli; f. sg. zéxe interj.
zecimálã, pl. zecimále zgáibã s. f., g.-d. art. zgáibei; pl. zgáibe
zecíme s. f., g.-d. art. zecímii; pl. zecími zgárdã s. f., g.-d. art. zgärzii; pl. zgãrzi
zeciuí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. zgâí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. zgâiésc,
zeciuiésc, imperf. 3 sg. zeciuiá; conj. imperf. 3 sg. zgâiá; conj. prez. 3 sg. ºi
prez. 3 sg. ºi pl. zeciuiáscã pl. zgâiáscã
zeciuiálã s. f., g.-d. art. zeciuiélii; pl. zgândãrí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl.
zeciuiéli zgândãrésc, imperf. 3 sg. zgândãreá;
zefír (vânt) s. m., pl. zefíri conj. prez. 3 sg. ºi pl. zgândãreáscã
zefír (þesãturã) s. n., (sorturi) pl. zgârci s. n., pl. zg÷rciuri
zefíruri zgârcí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl.
zeflemeá s. f. (sil. -fle-), art. zeflemeáua, zgârcésc, imperf. 3 sg. zgârceá; conj.
g.-d. art. zeflemélei; pl. zefleméle prez. 3 sg. ºi pl. zgârceáscã
zéghe s. f., art. zéghea, g.-d. art. zéghii; zg÷rie-br÷nzã s. m. ºi f. invar. (sil. -ri-e-)
pl. zeghi zg÷rie-nori s. m. (sil. -ri-e-)
zéie s. f., art. zéia, g.-d. art. zéiei; pl. zéie zg÷tie s. f. (sil. -ti-e), art. zg÷tia (sil.
zeitáte s. f. (sil. ze-i-), g.-d. art. zeitäþii; -ti-a), g.-d. art. zg÷tiei; pl. zg÷tii, art.
pl. zeitäþi zg÷tiile (sil. -ti-i-)
zel s. n. zglãvóc (bot.) s. m., pl. zglãvóci
zelós adj. m., pl. zelóºi; f. sg. zeloásã, pl. zglobíu adj. m., f. zglobíe; pl. m. ºi f.
zeloáse zglobíi
zémnic s. n., pl. zémnice zgómot s. n., pl. zgómote
zemós adj. m., s. m., pl. zemóºi; f. sg. zgrepþãná vb., ind. prez. 1 sg.
zemoásã, pl. zemoáse zgreápþãn, 3 sg. ºi pl. zgreápþãnã; conj.
zenaná s. f., art. zenanáua, g.-d. art. prez. 3 sg. ºi pl. zgrépþene
zenanálei; (sorturi) pl. zenanále zgribulí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl.
zenít s. n. zgribulésc, imperf. 3 sg. zgribuleá; conj.
zeonifér s. n. (sil. ze-o-), pl. zeonifére prez. 3 sg. ºi pl. zgribuleáscã
zeppelín/zéppelin s. n. [z pron. germ. zgrípþor s. m., pl. zgripþóri
þ], pl. zeppelíne/zéppeline zgripþoroáicã s. f., g.-d. art. zgrip-
zer s. n., pl. zéruri þoroáicei; pl. zgripþoroáice
zéro s. n., art. zeróul; pl. zeróuri zgripþorói s. m., pl. zgripþorói, art.
zestrẠs. m., pl. zestráºi zgripþoróii
zéstre s. f., art. zéstrea, g.-d. art. zéstrei zgúrã s. f., g.-d. art. zgúrii; (feluri) pl.
zeþáj s. n., pl. zeþáje zguri
431 zódie z
zi s. f. (în expr. ºi ziuã), art. zíua, g.-d. zinc s. n., simb. Zn
art. zílei; pl. zíle zincáre s. f., g.-d. art. zincärii; pl.
ziár s. n., pl. ziáre zincäri
ziaríst s. m. (sil. zi-a-), pl. ziaríºti zincát s. m.
ziarístã s. f. (sil. zi-a-), pl. ziaríste zincográf s. m. (sil. -graf), pl. zincográfi
ziarísticã f. (sil. zi-a-), g.-d. art. zincografíe s. f. (sil. -gra-), art.
ziarísticii zincografía, g.-d. art. zincografíei;
zibelínã s. f., g.-d. art. zibelínei; pl. (ateliere, reproduceri) pl. zincografíi,
zibelíne art. zincografíile
zibétã s. f., pl. zibéte zincogravúrã s. f. (sil. -gra-), g.-d. art.
zicálã s. f., g.-d. art. zicálei; pl. zicále zircón s. n.
zicãtoáre s. f., g.-d. art. zicãtórii; pl. zircóniu (chim.) s. n. [-niu pron. -nìu],
zicãtóri art. zircóniul; simb. Zr
zicãtúrã s. f., g.-d. art. zicãtúrii; pl. zis adj. m., pl. ziºi; f. sg. zísã, pl. zíse
zicãtúri zlãtár s. m., pl. zlãtári
ziditór s. m., pl. ziditóri zloátã s. f., g.-d. art. zloátei; pl. zloáte
zigomátic adj. m., pl. zigomátici; f. sg. zlot s. m., pl. zloþi
zigomáticã, pl. zigomátice zlotós adj. m., pl. zlotóºi; f. sg. zlotoásã,
zigómã s. f., g.-d. art. zigómei; pl. pl. zlotoáse
zigóme zmãciná vb., ind. prez. 3 sg. zmácinã
zigomórf adj. m., pl. zigomórfi; f. sg. zmeu (mit.) s. m., art. zméul; pl. zmei,
zigomórfã, pl. zigomórfe art. zméii
zigót s. m., pl. zigóþi zmeu (jucãrie) s. n., art. zméul; pl. zméie
zigurát s. n., pl. ziguráte zméur s. m., pl. zméuri
zigzág s. n., pl. zigzáguri zméurã s. f. (sil. zme-u-), g.-d. art.
zigzagát adj. m., pl. zigzagáþi; f. sg. zméurei
zigzagátã, pl. zigzagáte zmeuríº s. n. (sil. zme-u-), pl. zmeuríºuri
zilẠs. m., pl. ziláºi zoantropíe s. f. (sil. zo-an-), art.
zilér s. m., pl. ziléri zoantropía, g.-d. zoantropíi, art.
zimázã s. f., g.-d. art. zimázei; pl. zimáze zoantropíei
zimberéc/zimberéchi s. n., pl. zob s. n., pl. zóburi
zimberécuri/zimberéchiuri zobí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. zobésc,
zimbíl s. n., pl. zimbíluri imperf. 3 sg. zobeá; conj. prez. 3 sg. ºi
zímbru s. m., art. zímbrul; pl. zimbri, pl. zobeáscã
art. zímbrii zodiác s. n. (sil. -di-ac), (cãrþi, figuri)
zimogén adj. m., pl. zimogéni; f. sg. pl. zodiáce
zimogénã, pl. zimogéne zodiacál adj. m. (sil. -di-a-), pl.
zimologíe s. f., g.-d. art. zimologíei zodiacáli; f. sg. zodiacálã, pl. zodiacále
zimþ s. m., pl. zimþi zódie s. f. (sil. -di-e), art. zódia (sil.
zimþá vb., ind. prez. 1 sg. zimþéz, 3 sg. -di-a), g.-d. art. zódiei; pl. zódii, art.
ºi pl. zimþeázã zódiile (sil. -di-i-)
z zodiér 432
zodiér s. m. (sil. -di-er), pl. zodiéri zor s. n., pl. zóruri
zolí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl. zolésc, zoreá s. f., pl. zoréle
imperf. 3 sg. zoleá; conj. prez. 3 sg. ºi Zorilã s. pr. m.
pl. zoleáscã zuáv s. m., pl. zuávi
zólniþã s. f., g.-d. art. zólniþei; pl. zólniþe zulúf s. m., pl. zulúfi
zonál adj. m., pl. zonáli; f. sg. zonálã, zurgãläu s. m., art. zurgãläul; pl.
pl. zonále zurgãläi, art. zurgãläii
zonalitáte s. f., g.-d. art zonalitäþii; pl. zurlíu adj. m., f. zurlíe; pl. m. ºi f. zurlíi
zonalitäþi zuruí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl.
zonáre s. f., g.-d. art. zonärii; pl. zonäri zuruiésc/zúruie, imperf. 3 sg. zuruiá;
zónã s. f., g.-d. art. zónei; pl. zóne conj. prez. 3 sg. ºi pl. zuruiáscã/zúruie
zooeconomíe s. f., art. zooeconomía, zvásticã s. f., pl. zvástici
g.-d. zooeconomíi, art. zooeconomíei zvãpãiá vb., ind. ºi conj. prez. 1 sg.
zoofág adj. m., pl. zoofági; f. sg. zoofágã, zväpãi, 3 sg. ºi pl. zväpãie, imperf. 3 sg.
pl. zoofáge zvãpãiá
zoofít s. n., pl. zoofíte zvãpãiát adj. m., pl. zvãpãiáþi; f. sg.
zoogeografíe s. f., g.-d. art. zoogeografíei zvãpãiátã, pl. zvãpãiáte
zoografíe s. f. (sil. -gra-), art. zoografía, zv÷cnet s. n., pl. zv÷cnete
g.-d. zoografíi, art. zoografíei zvâcní vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl.
zoolatríe s. f. (sil. -tri-), art. zoolatría, zvâcnésc, imperf. 3 sg. zvâcneá; conj.
g.-d. zoolatríi, art. zoolatríei prez. 3 sg. ºi pl. zvâcneáscã
zoolátru adj. m., s. m. (sil. -tru), pl. zvântá vb., ind. prez. 1 sg. zvânt/
zoolátri; f. sg. zoolátrã, pl. zoolátre zvântéz, 3 sg. zv÷ntã; conj. prez. 3 sg.
zoolít s. n., pl. zoolíte ºi pl. zv÷nte
zoologíe s. f., art. zoología, g.-d. zoologíi, zvântáre s. f., g.-d. art. zvântärii; pl.
art. zoologíei zvântäri
zoomórfic adj. m., pl. zoomórfici; f. sg. zvântát s. n.
zoomórficã, pl. zoomórfice zvârcolí vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl.
zoomorfíe s. f., art. zoomorfía, g.-d. zvârcolésc, imperf. 3 sg. zvârcoleá; conj.
zoomorfíi, art. zoomorfíei prez. 3 sg. ºi pl. zvârcoleáscã
zoomorfísm s. n. zvârcolíre s. f., g.-d. art. zvârcolírii; pl.
zoonimíe s. f., art. zoonimía, g.-d. zvârcolíri
zoonimíi, art. zoonimíei zvârlí vb., ind. prez. 1 sg. zvârl, 3 sg.
zoonomíe s. f., art. zoonomía, g.-d. zv÷rlã/zv÷rle, imperf. 3 sg. zvârleá;
zoonomíi, art. zoonomíei conj. prez. 3 sg. ºi pl. zv÷rle
zooplanctón s. n. (sil. -planc-) zvelt adj. m., pl. zvelþi; f. sg. zvéltã, pl.
zoospór s. m. (sil. mf. -spor), pl. zoospóri zvélte
zoosporánge s. m. (sil. mf. -spo-), pl. zvón s. n., pl. zvónuri
zoosporángi zvoní vb., ind. prez. 1 sg. ºi 3 pl.
zootehníe s. f., art. zootehnía, g.-d. zvonésc, imperf. 3 sg. zvoneá; conj.
zootehníi, art. zootehníei prez. 3 sg. ºi pl. zvoneáscã

S-ar putea să vă placă și