FACULTATEA DE DREPT FR

De ce este necesar ca statul să-şi respecte propriile reguli de funcţionare stabilite în

Constituţie şi legi ?

Constituția României este legea fundamentală a statului român care reglementează, printre
altele, principiile generale de organizare a statului, drepturile, libertățile și îndatoririle
fundamentale ale cetățenilor și autoritățile publice fundamentale. Actuala Constituție a României
a fost adoptată în ședința Adunării Constituante din 21 noiembrie 1991 și a intrat în vigoare în
urma aprobării ei prin referendumul național din 8 decembrie 1991.
Omul nu poate trăi decât în societate, astfel trebuie să respecte anumite principia juridice
și norme de conviețuire socială.
Așadar, profesorul Ioan Muraru definește dreptul ca fiind “totalitatea regulilor de
conduită, instruite sau sancționate de stat, reguli ce exprimă voința poporului ridicată la rangul de
lege, a căror aplicare este realizată de bunăvie și, în ultimă instanță, prin forța coercitivă a
statului”.
Înainte de a vorbi de rolul regulilor obligatorii în societate ar trebui sa analizăm mai întâi
termenul central al cuvântului regulă. Câteva sinonime pentru cuvântul regulă ar fi normă, lege,
oranduială, disciplină, ordin.
Regulile sau legile au aparut în cele mai vechi comunități umane sau mai precis spus în
primele civilazații care au fost epicentrul de dezvoltare al ființelor și personalităților .
Rolul regulilor este de a guverna societatea, oferind bunăstare majorității, evita anarhia și
reprezinta soluții centrale la problemele pe care oamenii le-au sesizat în activitățile lor zilnice.
Orice instițutie sau formă de organizare are la baza ei legi cunoscute și respectate de toți
membrii ei. Încalcarea regulilor implică în acelasi timp un abuz la adresa membrilor ei,
nerespectarea normelor aduce o pedeapsă. Într-o societate democratică regulile sunt impuse de
majoritatea cu putere și discernământ decisional.
 Evoluția și prosperitatea unei țări este în stransă legătura cu capacitatea instituțiilor de a
crea, de a impune și de a respecta regulile după principiul corectitudinii, imparțialității și a
separării puterilor în stat, națiuni regăsite și în Constituiție.
Regulile obligatorii de conduită sunt deseori încălcate de cei care nu au capacitatea să le
înțeleagă importanța datorându-se în mare parte lipsei educației sau pur și simplu activitatea lor
zilnică nu presupune unele reguli de conduită.
Nu au fost create pentru a ingrădi libertatea de acțiune și gândire a unei persoane ci doar
pentru a asigura că nu contravine principiilor existențiale al altor indivizi. Chair dacă păstrăm din
vechi timpuri unele norme de conduită (Vechiul Testament :să nu ucizi, să nu furi) în zilele
noastre se poate observa din ce în ce mai mult impactul tehnlogic care duce la transformarea,
modificarea, schimbarea, apariția sau dispariția unor principii logice .
Majoritatea regulilor obligatorii de conduită în societata le gasim purtând numele de legi și
în Constituția unei țări, nerespectarea legii duce la amenzi, privarea de libertate a individului, sau
diferite alte sancțiuni prevăzute de lege.
Respectarea regulilor este foarte importantă. Și acest lucru trebuie învățat de mic, din
familie și din școală. Regulile trebuie respectate nu neapărat de frica sancțiunilor (deși trebuie
conștientizate și acestea), cât mai ales pentru că în acest fel se asigură exercitarea de către toți
cetățenii a drepturilor lor, fără a încălca drepturile celorlalți. Să ne gândim că ne-ar plăcea tuturor
să nu călcăm în gunoaie și mizerii pe stradă; aceasta pornește de la o conduită simplă a fiecăruia
dintre noi, de a arunca gunoaiele la coș, nu pe jos. Acesta este doar un exemplu, dar așa
funcționează regulile.
Unul dintre întemeietorii gândirii politice moderne, filozoful John Locke, consideră că
libertatea omului în societate presupune ca acesta să nu fie supus decât puterii legilor, respectiv
autorităților din societatea din care trăiește. Poziția sa este dezvoltată ulterior, în prezent
accentuându-se câteva idei despre organizarea și funcționarea unei societăți democratice, cum
sunt următoarele:

 Cetățenii se supun legilor, nu capriciilor conducătorilor lor;

 Legile sunt liber consimțite, nu impuse arbitrar;
 Puterea celui care conduce este limitată prin legi și are ca scop asigurarea traiului
civilizat al cetățenilor;
  Legea este supremă, ei i se supun cetățenii și autoritățile; nesupunerea și revolta
socială trebuie să se conformeze unor reguli;
 Libertatea persoanei nu este posibilă decât prin existența și respectarea regulilor
(legilor, normelor). Este greșită opinia că legile îngrădesc, prin interdicții, acțiunea liberă. Legile,
deși reglementează condițiile de acțiune, restrângându-le, fac posibilă libertatea în interiorul
acestui cadru.
Dacă ar fi să ne întrebăm fiecare ce înseamnă să fii liber, probabil că, în multe privințe, am
gândi la fel sau similar. Pe de altă parte, multe dintre opiniile, credințele sau modurile noastre de
acțiune s-ar dovedi diferite. Comparându-le, vom vedea că libertatea fiecăruia dintre noi nu poate
fi necondiționată. Nimeni nu poate face tot ceea ce îi trece prin minte pentru că s-ar putea ca
astfel să limiteze libertatea altor persoane. Legile și restricțiile sociale au rolul de a proteja orice
persoană împotriva abuzurilor posibile și împotriva vătămărilor rezultate din acțiunile altora.
În societăţile democratice, guvernele şi cei care deţin puterea sunt supuşi legii ţării
respective. Puterea este preluată în mod democratic în conformitate cu normele din Constituţia
ţării şi nu ca urmare a forţei sau războiului. Oamenii au o îndatorire generală de a respecta legea
deoarece acest lucru este decis la nivel democratic.