APLICAREA LEGII ÎN TIMP ȘI SPAȚIU

Aplicarea legii penale în timp implică soluţionarea prealabilă a unor probleme privind
determinarea legii aplicabile în reglementarea relaţiilor de apărare socială la un moment dat.
Realmente, este vorba de următoarele aspecte: intrarea în vigoare a legii penale, ieșirea din
vigoare (pierderea puterii juridice a legii penale), principiile aplicării legii penale în timp, timpul
săvârșirii infracţiunii, efectul retroactiv al legii penale.
Durata de aplicare a unei legi penale este intervalul de timp cuprins între momentul intrării
în vigoare și cel al pierderii puterii juridice a legii respective. Intrarea în vigoare a legii penale
este reglementată de Legea RM nr. 173-XIII din 06.07.1994 “Privind modul de publicare și
intrare în vigoare a actelor oficiale”28, care stabilește următoarele modalităţi:
a) la data indicată în textul legii (de obicei în dispoziţiile finale ale legii organice respective.
Acest sistem este folosit, cu precădere, în cazul legilor de mare amploare, cum sunt
codurile penale, studierea acestora și pregătirea tranziţiei spre aplicarea noii legi
impunând o perioadă de timp mai îndelungată;
b) la data publicării în Monitorul Oficial. Prin aceasta se acordă posibilitatea ca legea penală
să fie cunoscută de către toate persoanele care au obligaţia să se supună prevederilor ei. Astfel,
nimeni nu poate invoca necunoașterea legii (nemo censetur ignorare legem), indiferent de faptul
dacă este cetăţean al Republicii Moldova, cetăţean străin sau apatrid.

Codul penal în vigoare cuprinde dispoziţii speciale cu privire la definirea timpului săvârșirii
infracţiunii, stipulând în art. 9 din CP al RM că: “Timpul săvârșirii faptei se consideră timpul
când a fost săvârșită acţiunea (inacţiunea) prejudiciabilă indiferent de timpul survenirii
urmărilor”. Astfel, indiferent de structura componenţei infracţiunii (formală sau materială),
legiuitorul a stabilit că timpul săvârșirii infracţiunii este momentul când a fost săvârșită fapta
prejudiciabilă. Motivaţia juridică a formulei propuse constă în atitudinea subiectivă a
făptuitorului faţă de fapta săvârșită, care este dependentă de legea existentă la momentul
săvârșirii faptei prejudiciabile
Aplicarea legii penale în spaţiu constă în activitatea de traducere în viaţă a prescripţiilor
sancţionatoare ale legii penale în funcție de locul săvârșirii diferitelor infracţiuni (în ţară sau în
străinătate) de către cetăţenii Republicii Moldova, cetăţeni străini, apatrizi.
În virtutea principiului suveranităţii Republicii Moldova, legea noastră penală se aplică
spaţial tuturor infracţiunilor săvârșite pe teritoriul ţării. Aceasta reiese și din considerentul că
valorile sociale fundamentale, ocrotite de legea penală, nu pot fi pe deplin apărate dacă
pedepsirea infractorului nu s-ar face potrivit legii penale a Republicii Moldova și de către
autorităţile ţării noastre, indiferent de calitatea pe care o are făptuitorul (cetăţean al Republicii
Moldova sau străin, apatrid).
 Principiile care guvernează întinderea în spaţiu a efectelor legii penale sunt
următoarele:
- principiul teritorialităţii legii penale;
- principiul personalităţii legii penale;
- principiul realităţii legii penale;
- principiul universalităţii legii penale.
Luate separat, principiile aplicării legii penale în spaţiu sunt limitate și imperfecte în raport
cu sfera lor de acţiune, nici unul dintre ele neputând acoperi totalitatea situaţiilor în care legea
penală naţională trebuie aplicată. Astfel, numai recunoașterea și aplicarea tuturor principiilor în
ansamblu fac posibilă realizarea unei activităţi eficiente de represiune împotriva criminalităţii.