Sunteți pe pagina 1din 4

Lucrarea nr.

8_Botanica sistematică

Ordinul SAPINDALES
Familia ACERACEAE
Arbori sau arbuşti, cu frunze opuse; flori pe tipul 4 sau 5, hermafrodite sau unisexuate,
dialisepale, dialipetale, stamine libere, în număr dublu faţă de petale, gineceu bicarpelar
sincarp, cu ovar superior (¤ K4-5 C4-5 A8-10 G(2)); fruct disamară.
Acer platanoides (paltin de câmp, arţar). Arbore, cu frunze palmat-5-lobate, cu lobi
ascuţiţi, aripile disamarei aşezate în unghi obtuz (Fig. 32 a-c), întâlnit frecvent în pădurile de

Fig. 32. Acer platanoides (a-frunză; b-floare secţionată; c-disamară); Acer campestre (d-frunză, e-disamară);
Acer negundo (f-frunză, g-disamară); Acer tataricum (h-frunză; i-disamară) (după Turenschi et al., 1982)

foioase; A. pseudoplatanus (paltin de munte)-cu lobii frunzelor obtuzi, iar aripile disamarei în
unghi drept; A. campestre (jugastru) (Fig. 32 d-e) - cu frunze mai mici, trilobate, iar aripile
disamarei în unghi de 180 0; A. negundo (arţar american) (Fig. 32 f-g) - cu flori repartizate
dioic, frunze penat compuse, iar aripile disamarei în unghi ascuţit ; A. tataricum (gladiş) (Fig.
32 h-i) - cu frunze ovate, nelobate şi aripile disamarei în unghi ascuţit sau paralele.

Ordinul RHAMNALES
Familia VITACEAE
Plante lemnoase (liane sau arbuşti) agăţătoare prin cârcei de origine tulpinară; frunze
alterne, de obicei simple; flori actinomorfe, pe tipul 5 sau 4 (¤ K5 C5 A5 G(2)); fruct bacă.

1
Vitis vinifera (viţa-de-vie) (Fig. 33). Liană
cu ritidom caduc sub forma unor fâşii
longitudinale; frunze palmat-lobate; flori mici, de
obicei hermafrodite, grupate în dicazii reunite în
raceme compuse, prezintă 5 sepale foarte mici, 5
petale unite la vârf şi caduce în momentul înfloririi,
5 stamine libere, la baza cărora se află un inel
nectarifer şi gineceul bicarpelar sincarp, cu ovarul
superior; bacele reunite pe axa ramificată a
inflorescenţei formează strugurele. Cultivată sub
diferite soiuri, pentru fructele sale; V. silvestris
Fig. 33. Vitis vinifera (a-ramură cu frunze, (viţă sălbatică)-plantă spontană, întâlnită în păduri,
cârcei şi inflorescenţe; b-flori; c-floare fără
corolă; d-fruct) (după Fritsch, 1904) cu flori unisexuate, repartizate dioic şi bace mici,
albăstrui, cu gust acru.

Ordinul APIALES (UMBELLALES)


Familia APIACEAE (UMBELLIFERAE)
Cuprinde plante erbacee, cu rădăcini pivotante, tulpini fistuloase şi striate; frunzele
penat (rar palmat) divizate, rar întregi, alterne, cu teaca dezvoltată; florile sunt mici,
actinomorfe, hermafrodite (rar unisexuate), pentamere, dialisepale, sepalele fiind foarte mici,
dialipetale, cu androceu izomer (nr. staminelor egal cu cel al petalelor) şi gineceu bicarpelar
sincarp, cu ovar inferior (¤ K5 C5 A5 G(2)), grupate în umbele compuse, rar simple, adeseori
prevăzute cu involucru (bractei situate la baza umbelei compuse) şi involucel (bractei situate
la baza umbelulelor); fructul este pseudodiachenă (fruct apocarpoid şi fals); în organele
plantelor se află canale secretoare cu uleiuri eterice, răşini sau alcaloizi.
a) Apiaceae cultivate ca alimentare, medicinale, condimentare sau aromatice:
Daucus carota (morcov). Plantă bienală, aspru-păroasă, cu rădăcina tuberizată, roşie-
portocalie (la morcovul cultivat), sau foarte slab tuberizată, albă (la morcovul sălbatic); frunze
de 2-4 ori penat-sectate; flori albe; inflorescenţa prevăzută cu involucru foarte dezvoltat,
format din bractei penat-sectate şi involucele, de asemenea, dezvoltate; fruct elipsoidal, cu
peri aspri aşezaţi pe coastele proeminente.
Carum carvi (chimen, secărică). Specie bienală sau perenă cu frunze penatsectate, cu
flori albe; inflorescenţa fără involucru şi involucel; fructe alungiteliptice, costate şi foarte
aromate. Este frecvent întâlnită şi spontană, prin pajişti.

2
Levisticum officinale (leuştean). Plantă perenă, cu tulpina înaltă, groasă, fistuloasă,
ramificată. Frunzele sunt penat-sectate, cu segmente late, lucioase; florile galbene, în
inflorescenţe prevăzute cu involucru şi involucel; fructele turtite, galbene-brune, costate.
Apium graveolens (ţelină) (Fig. 34 A). Plantă bienală cu rădăcina tuberizată, cărnoasă,
cu frunze penat-sectate, cu foliole late, lucioase; flori albe sau verzui în inflorescenţe
terminale şi laterale, fără involucru şi involucel; fructele mici, cenuşii, aproape globuloase.

Fig.
Fig.34.
34.A-Apium
A-Apiumgraveolens (a-rădăcinătuberizată);
graveolens(a-rădăcină tuberizată);B-Anethum
B-Anethumgraveolens
graveolens(b-fruct);
(b-fruct);C-C-Coriandrum
Coriandrum
sativum (c-floare secţionată;
sativum (c-floare secţionată;
d-fruct); d-fruct);
D-CicutaD-Cicuta
virosa (e-rizom
virosa (e-rizom
compartimentat;
compartimentat;
f-fruct); E-Conium
f-fruct); E-Conium maculatum
maculatum (g-fruct) (după
(g-fruct) (dupăFlora
Flora
R.P.
R.P.
Române)
Române)

Anethum graveolens (mărar) (Fig. 34 B). Plantă anuală cu tulpina glabră, verde-
albăstruie; frunze cu segmentele foarte subţiri; flori galbene, iar fructele ovate, costate.
Coriandrum sativum (coriandru) (Fig. 34 C). Plantă anuală cu frunzele bazale întregi
sau trilobate, cele superioare penat-sectate. Florile albe-rozee (cele externe zigomorfe);
inflorescenţa este lipsită de involucru şi de involucel; fructele sferice, gălbui-brunii,
aromatice.
Petroselinum hortense (pătrunjel). Plantă bienală, cu rădăcină tuberizată, gălbuie,
frunze penat- sectate, iar florile albe-verzui; inflorescenţe fără involucru, dar cu involucele
prezente; fructele cordat-ovoidale, mici, verzui-cenuşii, costate.

b) Apiaceae toxice:
Conium maculatum (cucută). Plantă bienală, înaltă până la 2,5 m, cu pete roşietice pe
tulpină; frunzele sunt păroase, 3-5 penat-sectate; florile albe, în umbele compuse prevăzute cu
3
involucru şi involucele; fructele ovale, brune-verzui, cu coaste ondulate; creşte ca buruiană,
prin locuri ruderale, prezintă un miros respingător şi conţine alcaloizi care provoacă tulburări
neuro-musculare, respiratorii şi chiar moartea.
Cicuta virosa (cucută de baltă) (Fig. 34 D). Plantă înaltă până la 2 m, perenă printr-un
rizom gros, cărnos, compartimentat prin pereţi transversali; frunzele penat-sectate, cu
segmente lanceolate; florile albe; inflorescenţa fără involucru, dar cu involucele prezente;
fructele mici, brune-gălbui, lat-ovate, cu sepale evidente persistente; frecventă prin locuri
mlăştinoase; conţine alcaloizi care provoacă tulburări neuro-musculate, digestive, respiratorii
şi chiar moartea.

S-ar putea să vă placă și