LICEUL TEHNOLOGIC “AL.I.

CUZA”BÂRLAD

LUCRARE PENTRU OBȚINEREA CERTIFICATULUI DE

COMPETENȚE PROFESIONALE 
TURISMUL ÎN JUDEȚUL VASLUI

NIVEL DE CALIFICARE – 4
SPECIALIZAREA: TEHNICIAN ÎN TURISM

ÎNDRUMĂTOR:

PROF.  Opăriuc Elena

                                                                                     CANDIDAT:

                                                                 ELEV: Stoleru Elena Luciana

2021
Turismul în județul Vaslui
 Cuprins

Argument…………………………………………………………..
Capitolul I- Potențialul turistic natural al Județului Vaslui …….
I.1. Așezare geografică........................................................
I.2. Relief............................................................................
I.3. Climă............................................................................
I.4. Hidrografie...................................................................
I.5. Vegetație......................................................................
I.6. Faună...........................................................................
I.7. Monumente ale naturii..................................................
Capitolul II - Potențialul turistic antropic al județului Vaslui …………….
II.1. Vestigii arheologice......................................................
II.2. Case memoriale............................................................
II.3. Muzee..........................................................................
II.4. Lăcașe de cult .................................
II.5. Structuri de primire turistică din județul Vaslui .............
Capitolul III - Valorificarea resurselor turistice naturale și antropice ale
orașului Bârlad …………………………….
III.1. Prezentare generală ……………………………..
III.2. Instituţii cultural-artistice ……………………………..
III.3. Lăcașe de cult......................................................................
III.4. Case memoriale şi de patrimoniu ………………………….
III.5. Locuri de agrement ………………………………………
Concluzii și propuneri....................................................................
Bibliografie.......................................................................................
 ARGUMENT
Potențialul turistic al unei zone constituie o componentă esențială a ofertei turistice și o
condiție indispensabilă a dezvoltării turismului. Prin dimensiunile și diversitatea elementelor
sale, prin valoarea și originalitatea acestora, el reprezintă motivația principală a circulației
turistice. Atracția turistică este motivul fundamental și imboldul inițial al deplasării către o
anumită destinație turistică. O zonă sau un teritoriu prezintă interes în măsura în care dispune de
elemente de atracție a căror amenajare poate determina o activitate de turism.

Turismul reprezintă deplasarea temporară a turistului din localitatea de reședință către

alte localități sau state cu diverse scopuri (loisir, odihnă, pelerinaje, studii, vizite la cunoștințe
sau prieteni, shopping). Acesta reprezintă oferta de servicii turistice, de foarte bună calitate care
protejează resursele turistice și mediul înconjurător.
Pe acest fond, evaluarea corectă a componentelor potențialului turistic și analiza
posibilităților de valorificare eficientă a acestora, constitue un prim pas într-un ansamblu de
măsuri care ar putea să conducă la dezvoltarea turistică într-o anumită zonă.
Vasluiul și împrejurimile sale, prin varietatea elementelor cu potențial turistic existente,
ar putea să devină o zonă de interes pe harta turistică a țării în condițiile în care obiectivele locale
vor fi promovate mai eficient, mai inovativ și totodată, prin implicarea sporită a câtor mai mulți
actori locali.
Se apreciază că această definiție este suficient de largă pentru a acoperi călătoriile între
diferite țări, dar și în interiorul acestora și, de asemenea, pentru a include activitățile vizitatorilor
de o zi (excursioniști) și ale celor care rămân, în zona vizitată, cel puțin 24 de ore (turiști).
Corespunzător accepțiunii prezentate, pot fi identificate formele principale ale turismului,
si anume:
1. turism intern (domestic tourism): rezidenții unei țări date care călătoresc numai în
interiorul acesteia;
2. turism receptor (inbound tourism): non-rezidenții care călătoresc în țara dată;
3. turism emițător (outbound tourism): rezidenții țării date care călătoresc în alte țări,
Aceste trei forme de bază pot fi asociate în modalități diferite, dând naștere altor categorii
ale turismului, și anume:
 turism interior, forma ce regrupează turismul intern și turismul receptor;
 turism național, constituit din turismul intern și turismul emițător;
 turism internațional, alcătuit din turismul receptor și turismul emițător.
Turismul în România se concentrează asupra peisajelor naturale și a istoriei sale bogate.
 Capitolul I

Potențialul turistic natural al Județului Vaslui

I.1. Așezare geografică a județului Vaslui
Judeţul Vaslui este situat în partea de est a României, întinzându-se pe cursul superior şi
mijlociu al râului Bârlad, care străbate partea de sud-est a Podişului Central Moldovenesc, iar în
sud separă Colinele Tutovei de Dealurile Fălciului.
Este situat la intersecţia meridianului de 28º00’ longitudine estică, cu paralela de 46º40’
latitudine nordică. Se învecinează la nord cu judeţul Iaşi, la sud cu judeţul Galaţi, la nord-vest cu
judeţul Neamţ, la vest cu judeţul Bacău şi în partea sud-vestică cu judeţul Vrancea, iar în est cu
Republica Moldova.
Reşedinţa de judeţ este municipiul Vaslui- atestat în anul 1375, iar alte oraşe sunt: Bârlad
(municipiu) – atestat la 1174, Huşi (municipiu) – atestat în anul 1441, Negreşti şi Murgeni
(decembrie 2003). În cadrul judeţului sunt 71 de comune şi 456 de sate.
Locul ales pentru constituire şi-a dovedit favorabilitatea prin dezvoltare neîntreruptă,
multiseculară, în pofida numeroaselor vicisitudini cu care a fost confruntat: inundaţii
catastrofale, cutremure distrugătoare, incendieri şi altele.
În forma sa actuală, conturată ca urmare a reorganizării administrative teritoriale din
februarie 1968, judeţul Vaslui cuprinde, în linii generale, fostele judeţe Vaslui, Tutova şi Fălciu.
Principalele unităţi de relief încorporate în teritoriul judeţului sunt: Podişul Central
Moldovenesc, estul Colinelor Tutovei, Dealurile Fălciului, Depresiunea Huşi şi Depresiunea
Elan-Sărata, toate subunităţi fizicogeografice ale Podişului Bârladului. Acesta, la rândul său, este
parte integrantă a Podişului Moldovei.

I.2. Relieful
Ca fost teritoriu acoperit de ape marine, care s-au retras treptat spre sud-est, relieful
judeţului Vaslui a avut iniţial aspect de câmpie litorală. De-a lungul milioanelor de ani, suprafaţa
acesteia a fost supusă modelării subaeriene care a dus la crearea reliefului actual.
Această acţiune s-a desfăşurat în strânsă legătură cu structura geologică şi particularităţile
litologice ale depozitelor (înclinarea spre sud-est a stratelor, prezenţa argilelor, nisipurilor şi
gresiilor etc.), ca altitudini absolute, relieful variază între 484 m în Dealul Cetatea (situate la sud-
vest de Poieneşti), 475 m în Dealul Fulgului (la nord-vest de Lăleşti), 463 m în Dealul Cuculia
(la nord-vest de Gârceni), 418 m în Dealul Cetăţii (la sud-vest de Dolheşti), 377 m în Dealul
Busnei (la est de Olteneşti) şi 16-18 m în Lunca Prutului.
Altitudinea absolută a Luncii Bârladului variază între 53 m la sud de municipiul Bârlad şi
145 m în nord, la est de Băceşti.
Privit în ansamblu, relieful judeţului Vaslui se caracterizează printr-o fragmentare medie
cuprinsă între 0,7 şi 1,2 km şi o energie medie de relief care variază între 100 m în sud-est (în
depresiunile Huşi şi Elan) şi 250-310 m (în nord şi nord-vest).
Ca forme dominante de relief se pot menţiona:
a. Relieful structural este foarte bine reprezentat şi bine individualitat în special pe culmile
interfluviilor înalte, unde şi paralelismul stratelor înclinate spre sud-est corespunde cu
suprafeţele plane ale reliefului. Apar astfel:
▪culmi structurale cu altitudini absolute ce depăşesc 400 m (Dealul Poiana Mare, 400 m;
Dealul Cetăţuiei, 421 m; Dealul Racovei, 444 m; Dealul Poieneşti, 451 m, etc.);
▪platouri structurale de tipul celor din Podişul Central Moldovenesc sunt puţine aici fiind
reprezentate doar de fragmente în dreptul satelor Ghermăneşti şi Mihail Kogălniceanu, la
nord de Huşi;
▪ cueste, de la cele normale până la cele inverse şi secundare;
▪văi consecvente şi resecvente cum sunt Valea Prutului între Ghermăneşti şi Stănileşti,
Valea Bârladului între Buhăieşti şi Crasna, etc; văi subsecvente (Valea superioară a
Bârladului între Băceşti şi Buhăieşti, Valea Racovei, cursul mediu şi inferior al pârâului
Vaslui şi al pâraielor Crasna şi Lohan etc.);
▪văi obsecvente, scurte şi cu o evoluţie foarte activă (văile pâraielor Păltini şi Iezer de e
dreapta Bârladului superior, Broşteni şi Valea Caselor de pe dreapta Racovei inferioare,
etc.).
b. Relieful sculptural - dat de ansamblul de culmi ce coboară spre văile principale şi secundare
se găseşte mai ales în vestul şi sud-vestul judeţului – în Colinele Tutovei – ca şi în cele două
depresiuni sculpturale- Huşi şi Elan-Sărata – din est şi sud-est. Alături de forme sculpturale
majore aici au o mare dezvoltare şi cele rezultate în urma diverselor procese de versant
(alunecări de teren, prăbuşiri, şiroiri, torenţialitate).
c. Relieful de acumulare este reprezentat prin terase, şesuri, conuri de dejecţie, glacisuri etc.
▪ terasele sunt bine dezvoltate pe văile râurilor principale – Bârlad şi Prut. Pe valea
Bârladului există şapte terase; cea mai largă desfăşurare o au cele de 1520 m şi 60-70 m,
sufrafaţa lor având uneori aspect deplatouri netede cu soluri cernoziomice, foarte bune
pentru culturile agricole.
Un număr similar de terase există şi pe dreapta văii Prutului, desfăşurare mai mare
având cea de 15-20 m (1-1,5 km la Râşeşti, 2-2,5 km la Vetrişoaia şi Fălciu);
▪ şesurile, cele mai noi şi mai bine reprezentate forme de acumulare, există pe toate văile,
au lăţimi variabile de la 4-8 km lăţime la Prut, 1,5-4 km la Bârlad, 1-2 km la Racova,
 Vaslui, Crasna şi Elan.
În cuprinsul şesurilor Bârladului şi Prutului apar numeroase microforme de relief,
ca: grinduri, meandre simple ori complexe, forme depresionare care au sau nu au apă
creând uneori mlaştini, cursuri părăsite (numite pruteţe sau bârlăzele);
▪conurile de dejecţie, glacisurile şi depozitele coluviale au o largă răspândire şi abundă la
poalele tuturor cuestelor, dar nu lipsesc nici de la baza dealurilor. În punctele de
confluenţă ale pâraielor cu Bârladul sau cu Prutul există conuri de dejecţie puternice,
unele cu structură complexă (formaţiuni microdeltaice). În Colinele Tutovei conurile de
dejecţie şi glacisurile alcătuite din aluviuni argilo-nisipoase împiedică scurgerea apelor,
apărând astfel terenuri mlăştinoase.

I.3. Clima
Teritoriul judeţului Vaslui aparţine în întregime sectorului cu climă temperat-
continentală, cu nuanţe excesive, cu veri călduroase şi secetoase şi cu ierni geroase, amplitudini
diurne şi anuale mari, vânturi uscate şi fierbinţi în perioada verilor aride şi viscole puternice
iarna.
Regimul climatic general este puternic influenţat de gradul accentuat de continentalism,
de radiaţia solară globală şi de circulaţia generală a maselor de aer. Radiaţia solară globală
variază în timpul anului de la 117 kcal/cm² an în zona de deal, la peste 120 kcal/cm²an în zonele
cu altitudini mai mici. În perioada noiembrie-decembrie, radiaţia globală se menţine cu valori
minime care nu trec de 3-4 kcal/cm²an, însă în luna iulie aceste valori ajung până la 17,5-18,5
kcal/cm²an.
Un alt factor esenţial asupra climei îl reprezintă circulaţia maselor de aer. Vânturile
predominante bat cu o frecvenţă mai mare dinspre nord (19 %), nord-vest (17 %), cu viteze
medii anuale cuprinse între 1,6 şi 6,5 m/s.
În timpul iernii bate Crivăţul care aduce vânturi reci din steeple asiatice, iar vara se
resimte Suhoveiul, vânt fierbinte şi uscat. Un alt factor genetic al climei este suprafaţa subiacentă
activă ce cuprinde suprafaţa terestră cu toate particularităţile ei: relief, vegetaţie, hidrografie, sol,
influenţate sau nu de activitatea omului.
Dintre toate aceste particularităţi ale suprafeţei active, relieful are cel mai important rol în
modificarea trăsăturilor climatice, iar cel mai mare efect îl au munţii care formează o barieră în
faţa maselor de aer umed.
Temperatura aerului se caracterizează prin importante variaţii lunare, anuale cauzate de
condiţiile fizico-geografice şi poziţia geografică a judeţului. Temperature medie anuală variază
între 8˚C în zonele de deal şi podiş şi 9,8˚C în zonele mai joase. Temperatura maximă absolută
(40,6˚C) a fost înregistrată la Murgeni pe 21 august 1952, iar temperatura minimă absolută (-
32˚C) la Negreşti pe 20 februarie 1954, fapt ce evidenţiază un alt aspect al continentalismului
pronunţat, marcat de o amplitudine termică foarte mare a valorilor extreme, respectiv 72,6˚C.
Temperatura medie a lunii iulie variază de la peste 21˚C în zonele mai adăpostite şi expuse
insolaţiei intense şi 19˚C pe culmile dealurilor.
Numărul zilelor de vară depăşeşte 100 în partea sudică a judeţului şi ajunge până la 95 în
nord (97,3 zile la Vaslui). Temperature medie a lunii ianuarie este de -4,5˚C. Precipitaţiile au o
răspândire inegală, însumând cantităţi mari în sectoarele deluroase şi de podiş din nord şi vest
(cca. 600 mm/anual) şi mai mici în zonele depresionare şi de luncă (400-500 mm/an).
Secetele reprezintă un fenomen frecvent în această zonă, timp în care se înregistrează
cantităţi de 200 mm annual (1896, 1921, 1937, 1945, 1946, 1948). Cantitatea medie de
precipitaţii în luna iulie este de 50-60 mm.

I.4. Hidrografie
Alături de celelalte componente ale cadrului natural în viaţa oamenilor un rol important îl
are hidrografia. Se ştie că apa şi aerul sunt elemente vitale pentru om. Utilizarea resurselor de
apă a evoluat de-a lungul timpului de la forme simple până la formele complexe din zilele
noastre. Reprezentate prin ape subterane şi de suprafaţă, acestea nu satisfac cerinţele oraşelor
componente judeţului.
Apele subterane sunt repartizate neuniform şi se caracterizează prin debite mici. Pânza de
apă freatică este la 10-15 m. În timpul verii şi iernii apele râurilor scad. Toate aceste fluctuaţii
fac ca deficitul de apă, pentru oraşe, să fie acoperit prin alimentarea din lacurile de acumulare
din punctele Puşcaşi şi Soleşti, respectiv din Prut.
Teritoriul judeţului Vaslui este drenat în proporţie de 70 % de râul Bârlad şi afluenţii
acestuia, excepţie făcând zona estică şi sud-estică care este tributară Prutului. Densitatea medie a
reţelei hidrografice este de 0,37 km/km², fiind maximă în partea de nord şi centru (0,5-0,7
km/km²) şi minimă în est şi sud-estul judeţului (0,1-0,3 km/km²).
Scurgerea medie anuală este redusă în această zonă a ţării variind între 2l/s/km², în zona
de deal şi 0,5 l/s/km², în zonele mai joase din est. Scurgerea medie multianuală de aluviuni în
suspensie este şi ea redusă având valori de 0,5-1 t/ha/an, excepţie fac Colinele Fălciului unde
sunt valori de 1 până la 5 t/ha/an. Râul Bârlad este afluent al Siretului, având o suprafaţă totală a
bazinului de 7330 km² şi o lungime de 253 km din care 163 sunt pe teritoriul judeţului Vaslui.
Râul Prut izvorăşte din Carpaţii Păduroşi (Ucraina), mărgineşte judeţul Vaslui la est, pe o
distanţă de 166 km, formând graniţa naturală cu Republica Moldova şi are un debit mediu de 105
m³/s. Principalii săi afluenţi din cadrul acestui judeţ sunt:
Elan (S=608 km², L=68 km) şi Sărata (S=159 km², L=30 km).
Lacurile principale de pe teritoriul judeţului Vaslui sunt majoritatea de natură antropică,
construite din cauza scurgerii semipermanente şi pentru a evita inundaţiile. Cele mai importante
sunt:
 Căzăneşti, pe râul Durduc, V=5,5 mil.m³, având folosinţă complexă (alimentare cu apă şi
irigaţii).
 Soleşti, pe râul Vaslui, V=15,56 mil.m³ cu folosinţă complexă;
 Puşcaşi, pe râul Racova, V=6,25 mil.m³, asigurând alimentarea cu apă potabilă şi
industrială;
 Mânjeşti, pe râul Crasna, V=10,03 mil.m³ cu folosinţă complexă;
 Râpa Albastră, pe râul Simila , V=8,87 mil.m³ pentru alimentare cu apă şi piscicultură;
 Cuibul Vulturilor, pe râul Tutova, V=6,64 mil.m³ cu folosinţă complexă;
 Pungeşti, pe râul Gârceanca, V=2,096 mil.m³ , asigurând apa pentru irigaţii şi
piscicultură;
 Roşieşti, pe râul Idrieiu, V=0,247 mil.m³ asigurând apa pentru irigaţii şi piscicultură;
 Poşta Elan, pe râul Elan, V=9,7 mil.m³ cu folosinţă complexă (alimentare cu apă,
irigaţii, apărare împotriva inundaţiilor) etc.
Lacurile naturale sunt puţine, iar cele mai importante se află înlunca Prutului: Grosu,
Ulmu, Broscăria şi Hârşeşti.
Apele subterane – în partea de nord a judeţului unde predomină formaţiunile
impermeabile apar lentile de apă freatică cantonate în depozite superficiale lutoase.
În partea sudică sunt întinse strate acvifere cu adâncimi ce oscilează între 5 şi 30 m. în
lungul Elanului şi Bârladului au fost puse în evidenţă pânze acvifere cu caracter artezian.

I.5. Vegetație
Vegetația include atât elemente specifice pădurilor central-europene (gorun, fag), cât și
specii floristice caracteristice stepelor și silvostepelor continentale est-europene.
În cadrul județului Vaslui se disting două mari zone de vegetație, una a pădurilor de
foioase (în V și NV) și alta de stepă și silvostepă (S și SE).
Principalele trăsături ale învelişului vegetal sunt condiţionate de variaţiile căldurii şi
umidităţii în funcţie de latitudine, longitudine şi altitudine. Condiţiile fizico-geografice din
cadrul judeţului Vaslui permit existenţa unui înveliş vegetal variat atât cu elemente specifice
pădurilor central-europene (gorun, fag), cât şi specii floristice caracteristice zonei de stepă şi
silvostepă.
Astfel se disting două mari zone de vegetaţie, una a pădurilor de foioase (peste 300m
altitudine), în vest şi nord-vest şi alta de stepă şi silvostepă în est şi sud-est (sub 300 m
altitudine).
Pădurile de foioase sunt alcătuite în principal din gorun (Quercus petraea) în amestec cu
stejar (Quercus robur), carpen (Carpenus betulus), paltin (Acer platanoides), tei (Tilia
tomentosa).
Stratul de arbuşti cuprinde alun (Corylus avellana), sânger (Cornus sanguinea), păducel
(Crataegus monogyna), corn (Cornus mas), măr pădureţ (Malus silvestris) etc.
Zona stepei şi a silvostepei este reprezentată de pajiştile secundare în cadrul cărora
domină păiuşul (Festuca valesiaca), bărboasa (Botriochloa ischaemum), firuţă (Poa bulbosa),
trifoi (Trifolium pratense) etc. Insular apar pădurile de stejar brumăriu (Quercus pedunculiflora)
şi stejar pufos (Quercus pubescens) în amestec cu arţar tătărăsc (Acer tataricum).
Vegetaţia azonală este reprezentată de pajişti cu vegetaţie higrofilă din luncile Prutului şi
Bârladului precum şi zăvoaie cu plop (Populus nigra, Populus alba), sălcii (Salis fragilis) şi anin
negru (Alnus glutinosa).

I.6. Fauna
Datorită existenţei unui relief variat şi a celor trei zone de vegetaţie, fauna este bogată şi
variată: mistreţul, căprioara, iepurele, pisica sălbatică, mai rar lupul şi jderul în zona forestieră.
Fauna din stepă şi silvostepă este mai săracă, mai numeroase fiind păsările şi reptilele: lişiţa, raţa
sălbatică, gâsca sălbatică, găinuşa de baltă etc. Fauna piscicolă este mai bogată în apele şi bălţile
Prutului: crapul, şalăul, ştiuca, plătica, mreana, cleanul, scobarul, somnul, linul, carasul, bibanul.
Fauna care populează zonele forestiere este destul de bogată şi diversă incluzând mistreţi
(Sus scrofa), căprioare (Capreolus capreolus), veveriţe (Scirus vulgaris), jderi (Martes
martes)etc. În zona de slvostepă şi stepă se întâlnesc popândăi şi hârciogi, iar în lunca Prutului
sunt vidre, bizami şi câinele enot. Apele râurilor şi lacurilor sunt populate cu şalău, crap, somn,
ştiucă, caras, babuşcă etc.

I.7. Monumente ale naturii

Reţeaua de rezervaţii naturale create în judeţul Vaslui este menită să păstreze staţiunile
cu flora cea mai bogată, cu vegetaţie nealterată, cele mai bogate depozite fosilifere, cât şi cele
mai expresive peisaje specifice stepei şi silvostepei, care prin conţinutul lor au un caracter de
unicitate.
Cuprinde 9 arii naturale protejate, de interes naţional (astăzi suprafaţa lor este de 190,36
ha).
Rezervaţia forestieră şi botanică Bădeana
Pădurea Bădeana se află în apropierea satului cu acelaşi nume în comuna Tutova, la
aproximativ 850 de metri dreapta de DE 581 (DN 24A) dinspre Bârlad spre Tecuci, pe un
versant cu expunere estică.
Altitudinea variază între 100 şi 130 m. Climatul are o nuanţă expresiv stepică, temperat
continental, cu un pronunţat deficit de umiditate în timpul verii şi ierni umede şi foarte reci.
Suprafaţa iniţială a rezervaţiei a fost de 126, 7 ha, în prezent fiind de circa 58 de ha.
În structura arboretului predomină stejarul pufos, diverşi goruni, stejarul brumăriu,
gârniţa, arţarul tătărăsc, mojdreanul. Flora ierboasă este bogată în elemente stepice, de nuanţă
sudică şi continentală: ruşcuţa de primăvară, migdalul pitic, sipica, clopoţeii, solovârfiţa etc.

Rezervaţia forestieră şi botanică Bălteni

La circa 10 km nord-vest de municipiul Vaslui se află pădurea Bălteni, fiind localizată în
lunca râului Bârlad, are o altitudine de 105 m şi este înconjurată de dealurile învecinate a căror
altitudine trece de 300 m. Terenul pe care se află pădurea prezintă numeroase microdepresiuni şi
este temporar inundat.
Pădurea Bălteni, numită şi Dumbrava Bălteni, avea în anul 1892 o suprafaţă de circa 300
ha, dar, prin defrişare şi substituire cu alte specii arboricole, astăzi are doar 18,8 ha.
În rezervaţia Bălteni s-au identificat: salba moale pitică, voiniceriu pitic, element relictar,
aflat în doar câteva staţiuni din ţara noastră.
Dintre speciile rare amintim: laleaua pestriţă – specie monument al naturii, ghioceii
bogaţi, laleaua galbenă, stânjenelul, velnişul etc. Etajul arborilor este reprezentat de: stejar,
frasin, tei argintiu, carpen, stejar brumăriu, arţar, plop alb, plop tremurător, etc. Stratul arbusiv
este alcătuit din: arţar tătărăsc, dârmoz, călin, păducel, salbă moale, lemn câinesc, măceş. Flora
ierboasă este dominată de: lăcrămioară, obsigă, toporaşi, păiuş etc.

Rezervaţia botanică Coasta Rupturile Tanacu

La sud-est de comuna Tanacu (aproximativ 2 km de sat) se întinde un versant cu o
suprafaţă de 6 ha, cu expunere vestică, puternic afectat de eroziune şi alunecări, numit Coasta
Rupturile. În 1957, ea a fost plantată cu salcâm pentru stabilizarea terenului, apoi plantaţia a fost
defrişată şi terenul folosit ca păşune.
Climatul stepic, solul de tip cernoziom de pantă aflat în diferite stadii de levigare şi
erodare, cu treceri până la un sol lutos, oferă condiţii de existenţă unei flore bogate, cu
numeroase specii rare, sudice şi continentale.
Pe versantul abrupt, cu înclinare de peste 35%, se află o vegetaţie bogată, precum:
bărbişoară, tufă lemnoasă, ruşcuţă, ai de stepă, zambilă sălbatică, stânjenel de stepă, pintenoagă,
sparcetă, luntricică, pălămidă etc.
Bogăţia floristică a rezervaţiei, cât şi semnificaţia fitogeografică a geofondului conferă
staţiunii de la Tanacu un caracter de unicitate, de tezaur informaţional de mare valoare ştiinţifică.

Rezervaţia botanică Fânaţul de la Glodeni

În apropierea localităţii Glodeni, la aproximativ 2,5 km sud de oraşul Negreşti, pe
versantul estic al dealului Glodeni se află o enclavă cu floră şi vegetaţie aproape primară, numită
“Fânatul de la Glodeni”, în suprafaţă de 6,0 ha. Altitudinea fâneţei este de 260 metri, cu
expunere estică şi o înclinare a versantului de 10-15%. Relieful are monticoli şi microdepresiuni
rezultate în urma unor procese de alunecare a straturilor.
Solul este de tipul cernoziom levigat, întrerupt de soluri podzolice. La bogăţia floristică
din acest fânaţ se mai adaugă numeroase specii rare pentru flora ţării noastre, precum: adamască,
barba boierului, scai, spin, curechi de stepă, bărbuşoară, iarbă mare, stânjenei, in galben,
luntricică, trânjoaică, năgară, pir de stepă, sadină etc.

Rezervaţia forestieră şi botanică Hârboanca

Pădurea Hârboanca este localizată pe versantul drept al Văii Bârladului, în apropierea
satului Brăhăşoaia, din comuna Ştefan cel Mare, la aproximativ 1,5 km stânga de şoseaua DN
24B Vaslui - Negreşti - Roman.
Are suprafaţa de 40,8 ha, iar altitudinea variază între 185 şi 240 metri si expunere
generală vest sud-vest.
Climatul este specific stepei, cu întrepătrunderi ale nuanţei de silvostepă. Predomină
solurile cernoziomice levigate şi cele brune de pădure. Din bogăţia florei se remarcă: migdalul
pitic, steliţa, măciuca ciobanului sau rostogolul, floarea galbenă, buruiana de in, mărarul
porcului, somnoroasa, cosicelul, ruţişoriul, toporaşii, garofiţa, buruiana pentru vânt, stânjenelul,
drobul, stejarul brumăriu, cruşinul, mărgeluşele, stejarul pufos, şofrănelul/brânduşa, trandafirul
pitic etc.

Rezervaţia botanică Movila lui Burcel

Monumentul istoric Movila lui Burcel se află la aproximativ 4 km de comuna Micleşti, în
partea de nord-vest a acesteia şi în apropierea şoselei Vaslui-Iaşi. Datorită deosebitei însemnătăţi
din punct de vedere naturalistic, o suprafaţă de 12 ha a fost ocrotită ca rezervaţie botanică.
Dealul Movila lui Burcel, cu altitudinea de 391 de metri, prezintă un relief accidentat,
ceea ce a dus la numeroase alunecări şi eroziune de jur împrejurul movilei, însă terenul din
incinta rezervaţiei este stabilizat parţial prin vegetaţia ierboasă şi care reprezintă un autentic
vestigiu al vegetaţiei primare din judeţ.
La fragmentarea reliefului prin alunecări şi eroziune a contribuit şi omul prin extragerea
unor cantităţi apreciabile de nisip si piatră, iar prin păşunatul intens s-a distrus covorul ierbos.
Dintre plantele rare în flora Moldovei şi cu rol fitogeografic se pot menţiona: ruscuţa, ai galben,
ai sălbatic, zvăcusta, cosaci, sipica, vineţele, târtan, iarba surpăturii, siminoc, zambila, stânjenel
de stepă, dediţei, bundiţa vântului etc.

Punct fosilifer Măluşteni

Satul Măluşteni se află în partea de sud a Podişului Central Moldovenesc, în comuna
Ibăneşti, la aproximativ 20 de km est de Bârlad. Punctul fosilifer Măluşteni este localizat la nord-
vest de sat, în versanţii săpaţi de pârâul Valea Românească, acolo unde aceasta intersectează
Dealul Lacului. Versanţii văii sunt deschişi pe o lungime de 5-6 km şi conţin resturi ale unei
bogate faune fosile, tipică pentru pleistocenul superior.
Această zonă este estimată ca unul din cele mai însemnate puncte fosilifere cu resturi de
mamifere din ţara noastră şi un loc de referinţă pentru stratigrafia şi paleontologia vertebratelor
care au trăit în estul Europei în pliocenul superior. Straturile de nisipuri şi pietrişuri, cu plăci de
gresii şi lentile conglomeratice de la Măluşteni sunt foarte bogate în resturi fosile.
Din depozitele de la Măluşteni au fost descrise 30 de specii aparţinând mamiferelor,
printre care: maimuţe, antilope, cămile, proboscidieni, tapiri, cerbi, căprioare, iepuri, castori,
broaşte ţestoase de talie mare, şerpi, rechini, păsări. Multe din speciile descrise din punctul
fosilifer Măluşteni au fost semnalate pentru prima dată în paleontologie.
Râpa în care se află acest valoros şi bogat depozit este în mare parte împădurită, din
aceasta o suprafaţă de 4 hectare a fost declarată rezervaţie naturală.

Rezervaţia paleontologică Nisipăria Hulubăţ

În partea de nord a municipiului Vaslui, în imediata apropiere a Spitalului Judeţean de
Urgenţă, pe terasa inferioară a versantului drept al pârâului Vasluieţ, se află rezervaţia
paleontologică “Nisipăria-Hulubăţ“.
Din perimetrul iniţial de 2,5 hectare al rezervaţiei a mai rămas numai suprafaţa de 980
m2, datorită construirii, după 1990, a unor case particulare.
Prin exploatarea nisipului, în 1910 au fost observate numeroase resturi fosile de I.
Miulescu directorul Gimnaziului din Vaslui.
Cercetările ulterioare au evidenţiat faptul că zăcământul fosilifer din aceste nisipuri este
unul din cele mai bogate din ţară. Pe baza fosilelor de mamifere găsite aici s-a stabilit că
depozitele din această terasăau fost acumulate în pleistocenul superior. Dintre mamiferele
identificate, menţionăm: Elephas primigenius, Rhinoceros trichorhinus, Bison priscus,
Megaceros euryceros, etc.
Pe lângă fauna fosilă de mamifere, se întâlneşte şi o bogată faună de nevertebrate
pleistocene.

Rezervaţia forestieră şi botanică Seaca-Movileni

Rezervaţia este un rest din pădurile xeroterme ale silvostepei, care se întindea odinioară
în Colinele Tudovei şi care s-a menţinut în zona Seaca-Movileni-Coroieşti, apreciate iniţial la o
suprafaţă de 500 ha. Astăzi, acest fragment cu o suprafaţă de aproximativ 44 hectare, este situat
pe un teren vălurat, cu o altitudine în jur de 200 metri, poziţionat la nord nord-est de comuna
Coroieşti.
Climatul este specific stepei, iar solul este tip cernoziom cambic cu grade diferite de
eroziune de suprafaţă.
Dintre speciile de arbori menţionăm: stejar pufos, gârniţă, stejar brumăriu, goruni, arţarul
tătărăsc şi mojdreanul. Din categoria speciilor de plante rare, sunt: clopoţei, ghiocel, guşa
porumbelului, tătăneasă de pădure etc.
 Capitolul II
Potențialul turistic antropic al județului Vaslui

II.1. Vestigii arheologice

Vestigiile arheologice existente pe teritoriul judeţului sunt de mare valoare pentru istoria,
cultura şi civilizaţia poporului român. Cercetările arheologice au demonstrat că teritoriul
judeţului Vaslui a fost locuit din cele mai vechi timpuri, încă din comuna primitivă. Materialele
descoperite atestă prezenţa unei populaţii stabile începând din neolitic până în epoca migraţiilor.
Pe teritoriul judeţului s-au descoperit vestigii arheologice din perioada paleoliticului, prin urme
de cultură materială (unelte primitive din piatră, os, lemn) scoase la iveală în peste 12 staţiuni
arheologice (Târzii şi Curteni, Dăneşti, Tăcuta, Banca, Zorleni, Şuletea, Epureni, Huşi ş.a.). La
acestea se adaugă Cetatea de Pământ-Bârlad, Rezervaţia arheologică Prodana, Situl arheologic
Bârlad-Valea Seacă, Situl arheologic Pogoneşti din satul Polocin, Situl arheologic Trestiana.

II.2 Case memoriale

Casa memorială Emil Racoviță
La 45 km de Vaslui, pe DN 24, în satul Emil Racoviţă (comuna Dăneşti), se află casa
părintească a marelui savant. În 1988, cu prilejul împlinirii a 120 de ani de la naşterea lui Emil
Racoviță, Muzeul Judeţean a reorganizat expoziţia de bază a Casei memoriale, abordând o
tematică structurată pe trei segmente:
 viaţa şi activitatea sa;
 participarea la expediţia antarctica;
 Emil Racoviţă - fondatorul biospeologiei.
Interiorul impresionează prin bogăţia materialului fotografic care dovedeşte existenţa
străvechii familii a Racoviţestilor, biblioteca, obiectele personale ale savantului ( trusa de
călătorie, hărţi cu traseul expediţiei, desene, diapozitive, note şi comentarii din presa vremii,
numeroase fotografii).
Casa memorială Constantin Prezan
Este un conac care se află în partea de nord-vest a satului Schinetea din județul Vaslui și
care a fost construit de către familia mareșalului Constantin Prezan (1861-1943) în secolele al
XIX-lea și al XX-lea.
La începutul secolului al XX-lea, s-a construit aici un parc, un beci, o fântână și o casă a
administratorului, care avea grijă de conac în lipsa proprietarului. În anul 1939, Prezan a
construit un corp nou de clădire. În total, conacul avea 25 camere.
 Conacul a fost transformat de comunişti în săivan de oi, apoi în spital de boli
neuropsihice. A fost retrocedat catre Dr.Olga Macarie, nepoata mareşalului, după 1990 care a
restaurat una dintre clădirile domeniului, care se poate vizita.

II.3. Muzee
Muzeul „Ștefan cel Mare” din Vaslui
Este o fila de istorie, clădirea îngrijită a fost construită între anii 1972 - 1973.
  Deschis pe 27 septembrie 1975, a fost considerată atunci cel mai tânăr muzeu din țara
noastră, fiind, totodată, printre cele mai celebre și în ziua de azi. 
De asemenea, muzeul găzduiește colecții ce au aparținut sau au legătură cu mari savanți
sau oameni de cultură români, cum ar fi Constantin Teodorescu, Emil Racoviță, Florica și
Dumitru Bagdasar sau Constantin Tănase.
  Epoca domnitorului Ștefan cel Mare este prezentată atât prin documente, prin lucrurile de
la Curtea Domnească Vaslui, cât și prin obiectele de cult ale mănăstirilor din zonă.
  Există bine conservate și bucăți din veșmintele purtate de domn. Iar ceea ce este
impresionant pentru oricine, dar sunt deosebite pentru vasluieni, este vestonul colonelului Eugen
Linde, comandantul Regimentului VII „Racova” nr. 25. Poate numele și rangul său nu vă spun
mare lucru, dar el este un erou la Vaslui, cele de sub comanda sa participând în bătăliile de la
Măraști, Mărășești și Oituz în 1917.
Muzeul adăptostește o colecție numismatică impresionantă, formată din monede de argint
de pe vremea lui Alexandru cel Bun, dublii din veacurile XV si XVI, precum și alte monede
venețiene, poloneze sau maghiare.
Vizitând Muzeul „Ștefan cel Mare” din Vaslui veți pleca de acolo cu o altă părere despre
acest oraș. 
Muzeul a fost înființat de elita intelectualilor bârladeni, în 10 aprilie 1914. Printre aceștia,
la loc de cinste este prof. Stroe Belloescu care se îngrijește în anul 1909 de sediul pentru prima
bibliotecă publică și primul muzeu. Materializarea dorinței inițiatice a cunoscut o serie de etape,
la care și-au adus apoi contribuția și o serie de specialiști, a căror muncă, făcută cu dăruire,
pasiune și loialitate, a fost în slujba valorilor de patrimoniu cultural național.
  Muzeul, sub aspectul patrimoniului, o debutat cu strângere de colecții diferite domenii,
punându-se astfel, bazele unui muzeu cu caracter mixt. Are secțiuni de: Arheologie-istorie, Arta,
Știintele naturii și Personalități bârlădene.
Printre colecțiile existente se află și cele ale prof. univ. dr. doc. Ion Chiricuță (1917-
1988) și dr. Marcel Vainfeld (1917-1990), ambii fii ai urbei. Aceștia au îmbogățit patrimoniul
muzeului cu arta universală.
 În prezent, muzeul oferă marelui public expoziții permanente, sub aspect tematic divers,
respectiv: șase colecții intrate ca donații compun din arta populară românească, arta plastică și
decorativă europeană și extrem orientală, numismatică, medalistică, arme, icoane, carte de
patrimoniu, toate organizate ca un muzeu de colecții. Separat în alt imobil sau expoziție de artă
contemporană românească, într-un alt imobil, expozițiile:
 Bârladul Cultural, sec. XIX-XX
 Cuza și epoca sa
 Cabinet Numismtic din sec. 4 i.Hr. până în zilele noastre
 Flora, faună și litologie din Podișul Bârladului
 un muzeu al autorului, cu creatura sculptorului Marcel Guguianu.
Din 2006 a fost deschis un Observator astronomic, în 2009 un planetariu și în 2011 un
cinematograf 3D.
 
Muzeul Municipal Huși
La început muzeul a folosit clădirea Școlii generale nr. 3, apoi din 1960 clădirea
episcopală Palatului, iar din 1983 Casa „Adam Mitache”, situată pe strada General Teleman
nr. 8.
Clădirea a fost construită la sfârșitul secolului la XIX-lea (1880), aparținând lui Adam
Mitache, prefectului județului Fălciu. Ridicată în stil ecleptic, ornat bogat cu stuf exterior și
interior, se află în lista monumentelor istorice de arhitectură în 1992.
Patrimoniul muzeal este constituit pe baza unor colecții școlare de licee precum
„M. Kogălniceanu” (actualmente „Dimitrie Cantemir”) și „Cuza Vodă”, câteva și pe bazele
femeilor. 
În anul anul 1958 a constituit un colectiv științific al muzeului, compus din:
înv. Gheorghe Melinte, prof. univ. Ștefan Bujoreanu, prof. univ. Mihai Ciobanu, Constantin
Enache, Elena Chirică și Mihai Cărăușu.
Colecțiile muzeului sunt grupate astfel: arheologie, istorie, etnografie și științe naturii
(până în 1979). Muzeul municipal din Huși mai dispune și de colecție de artă plastică, lucrări
semnate de Gheorghe Tăttărescu, Otto Brice, C. Angheluță, Adina Paula Moscu etc.  
Muzeul este astăzi închis publicului din cauza stării de conservare a monumentului,
impunându-se măsuri urgente de consolidare-restaurare și salvare a colecțiilor, dovezi de
neînlocuire ale istoriei municipiului Huși și ale fostului județ Fălciu.

Muzeul Eparhial Huși

Frumoasa casă a fost construită de o familie din Huși, Berea, în 1889 și a avut o istorie
zbuciumată, mai ales într-o două jumătate în secol XX.
PS Episcop Ioachim a început un proces de restaurare a acestei clădiri care se află într-o
stare avansată de degradare.  
În urma acestor operațiuni de recondiționare a cazurilor, Berea a putut trece la
organizarea expoziției muzeului.
Au fost organizate depozite de icoane și carte de veche.

II.4. Lăcașe de cult (mânăstiri, biserici)

Biserica "Sf. Apostoli Petru și Pavel" din Huși este o biserică ortodoxă din
municipiul Huși (județul Vaslui). Ea a fost construită de domnitorul Ștefan cel Mare (1457-1504)
în anul 1495, fiind refăcută din temelie de către episcopul Inochentie al Hușilor în perioada
1753-1756. Această biserică a îndeplinit rolul de catedrală a Episcopiei Hușilor între anii 1598-
1949, iar după reînființarea Episcopiei Hușilor în 1996 și-a reluat acest rol. Ea se află localizată
pe strada Mihail Kogălniceanu nr. 19.
Ansamblul Episcopiei Hușilor a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din județul
Vaslui din anul 2015, având codul de clasificare VS-II-a-A-06839 și fiind format din 5 obiective:
 Biserica "Sf. Apostoli Petru și Pavel" - datând din 1753-1756 și având codul VS-II-m-
A-06839.01
 Palatul Episcopal - datând din 1782-1792 și având codul VS-II-m-A-06839.02
 Pivnițele casei domnești - datând din sec. XV-XVII și având codul VS-II-m-A-
06839.03
 Turnul de poartă și clopotniță - datând din 1938 și având codul VS-II-m-A-06839.04
 Zidul de incintă - datând din 1849 și având codul VS-II-m-A-06839.05
Biserica "Sf. Dumitru" din Huși este o biserică ortodoxă construită între anii 1834-
1846 în orașul Huși (județul Vaslui). Ea se află situată pe str. Ștefan cel Mare nr. 143.
Conform tradiției și a unor documente vechi, actuala biserică "Sf. Dumitru" a fost
construită în locul unei biserici cu același hram, mai vechi și probabil mai mici și care se află în
apropiere. Ca urmare a faptului că în biserică se află un hronograf manuscris din secolul al
XVIII-lea, istoricul Nicolae Stoicescu datează construcția primei biserici în secolul al XVIII-lea.
Într-un articol mai vechi din revista „Credința” (nr. 23-24 din octombrie-noiembrie 1934)
în care se vorbește despre bisericile din Huși, se afirmă că biserica "Sf. Dumitru" a fost
construită din lemn la începutul secolului al XIX-lea, prin anii 1800-1802, în apropierea locului
unde se află actuala biserică. Locul unde s-a aflat altarul ei era însemnat la acea dată.
Ca urmare a creșterii populației localității, biserica veche a devenit neîncăpătoare. Astfel,
în anul 1834, alături de bisericuța din lemn, s-a pus temelia unei biserici de zid, prin străduința
preotului Ilie Ștefănescu. Construcția bisericii a durat 12 ani (1834-1846), iar după finalizare
lăcașul de cult a fost sfințit de către episcopul Sofronie Miclescu (1826-1851).
În jurul bisericii s-a aflat un cimitir vechi din care se mai păstrează câteva pietre funerare
cu inscripții în limba română cu caractere chirilice. Inscripțiile sunt aproape șterse. Pe una din
lespezile funerare se distinge anul 1859.
Biserica "Sf. Voievozi" din Huși este o biserică ortodoxă construită între anii 1849-
1855 de către breasla negustorilor bogasieri din orașul Huși (județul Vaslui). Ea se află situată pe
str. Eroilor nr. 10. Ansamblul bisericii "Sf. Voievozi" din Huși se află pe Lista Monumentelor
Istorice din județul Vaslui din anul 2004, având codul VS-II-a-B-06832 și fiind format din 2
obiective: 
 Biserica "Sf. Voievozi" - datând din perioada 1849-1855 și având codul VS-II-m-B-
06832.01;
 Turnul clopotniță - datând din perioada 1850-1857 și având codul VS-II-m-B-06832.02.
Biserica "Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul" din Vaslui, cunoscută și
ca Biserica Domnească din Vaslui, este o biserică ortodoxă ctitorită de domnitorul Ștefan cel
Mare (1457-1504) în anul 1490, la Vaslui. Ea a avut rolul de paraclis al Curții Domnești din
Vaslui. Avariată de cutremure, a fost reconstruită din temelie în anul 1820. Biserica se află
situată în centrul orașului, pe str. Ștefan cel Mare nr. 58.
Biserica "Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul” (Biserica Domnească) din Vaslui a fost
inclusă pe Lista monumentelor istorice din anul 2015 din județul Vaslui la numărul 167, având
codul de clasificare VS-II-m-A-06708.

Mănăstirea Bujoreni din Zorleni. Așezământul monastic a fost întemeiat în secolele

XVI–XVII (a. 1602), ca schit al familiei Bujoreanu, pe moșia cu același nume, într-un loc retras,
în pădure. Legenda spune că biserica a fost construită prin contribuția bănească a unor păstori
veniți de la munte cu turmele de oi la iernat, pe locul unui stejar bătrân, lângă care un asin a
îngenuncheat de mai multe ori  și în scorbura căruia a fost gasită icoana „Maica Domnului cu
Pruncul”.  Actuala mânăstire rectitorită integral din osirdia lui Ioanichie Konachi ce iubea acest
loc foarte mult, a fost făcută la anul 1840, când acesta a ridicat o biserică noua, din cărămidă și
piatră, cu hramul Adormirea Maicii Domnului la 15 august. Despre stilul arhitectonic al acestui
sfânt locaș, profesorul Gheorghe Clapa spune că este demn de reținut următorul lucru:

– Biserica este ridicată în ultima perioadă a stilului moldovenesc. Stilul ei arhitectonic este cel al
bisericilor cu plan treflat caracteristic artei bizantine răspândit în Athos, Serbia, Țara
Românească și Moldova.

– Planul bisericii prezintă o treflă formată dintr-o nava unică și trei abside.

– Catapeteasma este construită din lemn de tei. Pereții bisericii au o grosime care variază de la
75 cm până la 90 de cm. Soclul bisericii este construit din piatră, iar pereții sunt din cărămidă cu
mortar.
 Mănăstirea Moreni, colţul de rai al vasluienilor. La mai puţin de 30 de kilometri de
Vaslui, în comuna Deleni, se află una dintre cele mai frumoase mănăstiri din aceasta zonă a
Moldovei, Manastirea Moreni. Complexul monahal Moreni este construit într-un stil arhitectural
unitar în care sunt preluate elemente traditionale şi cuprinde: biserica şi clopotniţa veche,
biserica-paraclis, turnul-clopotniţă, chiliile, trapeza, centrul Scriptoria, muzeul de artă religioasa,
biblioteca, cladiri anexe şi zidul de incinta. La intrarea în curtea interioară a lăcaşului,
credincioşii sunt întâmpinaţi de o poartă impresionantă, sculptata în lemn de stejar, opera
sculptorului Ionel Bulgaru, realizata în 1996, în stilul caracteristic artei populare, decorată cu
zece scene religioase în altorelief. Un alt aspect ce atrage atenţia este reprezentat de turnul
clopotniţă, înalt de aproximativ 23 metri. Odată cu moartea ieromonahului Nicon Sarbu, în
ianuarie 1883, ultimul calugar de la schit, a fost desfiinţată şi asezarea monahală. Schitul a fost
reinfiinţat în 1935 şi iar desfiintat în 1958. In 1990, s-a reînfiintat Mănăstirea Moreni, fiind
trimis stareţ ieromonahul Meletie Mercas. In 1991, lăcaşul s-a transformat în mănăstire de maici.
La această mănăstire se păstrează moaştele sfinţilor mucenici Tarahie, Prov şi Andronic, aduse
de la Ierusalim. Muzeul  din lăcaşul de cult reuneşte obiecte de artă religioasă şi obiecte
arheologice. În colecţiile muzeului sunt expuse: un clopot de la biserica veche, un triptic, o troiţă
în miniatură, cununii, candele şi potire de argint, sfeşnice, un chivot, un cuţit de impărtaşanie cu
crucea decupata, un epitrahil cu fir de argint, bedernita, manecute, brâu, metanier, cărîi din
secolele XVIII-XIX. Printre obiectele arheologice descoperite în zona manastirii se regasesc
unelte de silex din paleolitic, unelte din neolitic (cultura Cucuteni), obiecte din ceramică,
monede de argint si bronz. Manastirea Moreni deţine ateliere de tricotat şi de lucrat veşminte
preoţeşti, dar şi o microfermă cu vaci de lapte.În prezent, Manastirea Moreni le poate oferi
turistilor sositi prin aceste parti ale Moldovei şi posibilitatea de cazare în spaţiile disponibile aici.
Mănăsirea Mălinești situată în comuna Gârceni, în zona numită popular Dealul
Schitului, la o altitudine de 600 de metri se află mănăstirea Mălineşti. Aşezarea monahală este
ctitorie a Ieromonahului Nicodim Hudici de la 1826. Construită din bârne de stejar, împodobită
cu iconostas şi pictură în ulei, biserica a fost renovată de meşterii Teodor şi Gheorghe la 30
aprilie 1826. Biserica şi pământul Schitului Mălineşti au aparţinut Parohiei Gârceni de la 1887
până la 1928, timp de 41 de ani neîntrerupt. În anul 1929, prin şedinţa Sfântului Sinod, s-a
aprobat reînfiinţarea Schitului Mălineşti ca schit de călugăriţe, care a funcţionat până în anul
1959. Viaţa călugărească reîncepe la 1990, prin venirea unui grup de monahi. Mănăstirea
Mălineşti, una dintre cele mai vechi aşezări monahale din judeţul Vaslui şi singura din Episcopia
Huşilor închinată Acoperământului Maicii Domnului, se află aşezată într-un loc pitoresc, în
codrii ce despart comunele Gârceni şi Băceşti.  Documentele istorice consemnează şi un sat cu
numele Malineşti, care astăzi nu mai există.. Manastirea Mălineşti este una dintre cele mai
cunoscute din judeţul Vaslui, în special datorită Icoanei Maicii Domnului, gazduita de aceasta
mănăstire, despre care se spune că este făcătoare de minuni. Icoana de la Mălineşti, la fel ca şi
cele de la Mănăstirea Bujoreni şi Mănăstirea Floreşti, atrage an de an un numar impresionant de
pelerini, dornici să îşi găsească liniştea sufletească şi să se reculeagă. Legendele create pornind
de la această veche icoană sunt numeroase şi toate pun accentul pe valoarea religioasă a acesteia
şi pe puterea sa tămăduitoare. Se spune că în ciuda tuturor evenimentelor petrecute la Mănăstirea
Mălineşti, icoana a vegheat mereu asupra acestui loc, prezentându-se şi astăzi într-o stare foarte
bună.
Sfânta de la Floreşti Numită şi “Sfânta de la Floreşti”, icoana, îmbrăcată în argint şi
poleită cu aur, o înfăţişează pe Maica Domnului, ţinându-l pe braţe pe pruncul Ii Icoana a fost
realizată în anul 1749, pe cheltuiala doamnei Ecaterina, cea de-a doua soţie a lui Constantin
Mavrocordat. Este descrisă în cartea “Sfintele icoane făcătoare de minuni din România” semnată
de arhimandritul Ioanichie Bălan, ca fiind singura icoană făcătoare de minuni din judeţul Vaslui
şi Episcopia Huşilor. Preoţii spun că icoana făcătoare de minuni de la Floreşti aduce şi ploaia. În
vreme de secetă, mulţi preoţi de la parohii din Vaslui şi judeţele învecinate, vin să ceară icoana
de la Floreşti, pentru a face slujbe în satele respective cerând de la Dumnezeu să binecuvinteze
câmpurile cu ploaia binefăcătoare
Mănăstirea Fâstaci Întemeiata in secolul al XVII lea de familia Palade, Manastirea
Fâstâci din judetul Vaslui a trecut printr-un proces de rezidire în secolul al XVIII lea. Este
considerată o bijuterie arhitecturala, fiind dovada evoluţiei arhitecturii din Moldova, care a
preluat influenţe din Tara Romaneasca. În anul 1862 mănăstirea a fost secularizată şi a funcţionat
până in jurul anului 1992 ca biserică de mir, urmând apoi sa fie redeschisă ca şi mănăstire.
Credincioşii care vizitează Manastirea Fâstâci pot observa cele două clopote din bronz care au
fost păstrate până în zilele de astazi, dar şi icoanele împărăteşti ce datează din secolul al XVIII
lea,catapeteasma şi jilţul arhieresc.
 Capitolul III
Valorificarea resurselor turistice naturale si antropice ale orașului Bârlad

III.1. Prezentare generală a orașului Bârlad

Bârlad este un municipiu din județul Vaslui, Moldova, România. Până la instaurarea
regimului comunist în România a fost reședința județului Tutova.
În anii '50 Bârladul devine reședința Regiunii Bârlad una din cele 15 regiuni care formau
așa-zisa Republică "Populară Romînă".
La acea dată doar Suceava, Iași, Bacău și Galați beneficiau în Moldova, alături de Bârlad
de statutul de oraș regional. Ulterior, Bârladul pierde statutul de reședință, devenind un raion în
regiunea Iași.
Reîmpărțirea administrativă a țării din anii '60 în județe situează orașul în județul Vaslui.
Cercetările arheologice de pe raza orașului au scos la lumină urmele unor activități
meșteșugărești.
Însă tot pe raza orașului au fost surprinse și urmele unor activităti de obținere si
prelucrare a fierului, mult mai vechi, încă din secolele IV - V. În aceeași așezare a fost descoperit
cel mai mare centru meșteșugăresc de prelucrare a cornului de cerb din sud-estul Europei, datând
din aceeași perioadă.
De altfel urme ale unor străvechi civilizații au fost identificate pe raza orașului atestând
un înalt nivel de dezvoltare încă de acum 7000 de ani.

III.2. Instituții culturla artistice

Cultura

Biblioteca Municipală ‚”Stroe S Belloescu”– în 15 noiembrie 1906 – ia fiinţă prima

bibliotecă publică din ţinutul Tutovei, actuala Bibliotecă Municipală “Stroe S. Belloescu”
Bârlad, din iniţiativa unui grup de intelectuali bârlădeni, organizaţi într-un comitet de iniţiativă al
cărui preşedinte era George Tutoveanu.
Muzeul Vasile Pârvan a debutat cu secţia de arheologie-istorie-numismatică şi
pinacotecă. În anul 1956 ia fiinţă secţia de ştiinţele naturii, iar în 1965 secţia denumită Oameni
de seamă ai Bârladului. Muzeul a fost creat la iniţiativa prof. Stroe Belloescu şi a câtorva
intelectuali bârlădeni. Pe parcursul existenţei muzeului, colecţiile sale s-au îmbogăţit graţie
donaţiilor provenite din partea unor mari personalităţi. În 1993 s-a deschis Muzeul Colecţiilor, în
cadrul căruia sunt expuse şase colecţii donate pe parcursul celor 84 de ani de preot stavrofor
Gheorghe Ursăcescu.
Casa de Cultura a fost înfiinţată în 1971. Principalele activităţi ale Casei de Cultură
sunt:
 spectacole în turneu pentru copii şi adulţi;
 spectacole folclorice;
 spectacole caritabile;
 spectacole ale elevilor din şcoli;
 lansări de carte;
 expoziţii de artă plastică realizate de elevi din şcoli şi profesori din municipiul Bârlad.
Galeriile Nicolae Tonitza– instituţie de cultură cu activitate expoziţională ne întreruptă
din 1994. Din acest an şi până în prezent, activitatea culturală a fost iniţiată şi susţinută financiar
de Fundaţia Culturală “Dr. Constantin Teodorescu”. Sub directa coordonare a fondatorului, Dr.
Constantin Teodorescu au fost iniţiate şi organizate sute de evenimente culturale de cea mai
înaltă ţinută.

Pavilionul Expozițional „ Marcel Guguianu” Particularitatea constă în faptul

că maestrul Guguianu ( 28 iunie 1922 – 12 iunie 2012) este printre puţinii sculptori români de
talie internaţională în cinstea căruia a fost construit un muzeu cu arhitectură gândită anume
pentru a pune în valoare capodoperele acestuia. În ţară sunt doar câteva muzee de sculptor,
printre care Muzeul Jalea din Constanţa şi Irimescu din Fălticeni. Ceea ce-l face cu totul deosebit
pe cel din Bârlad este că adăposteşte sub acelaşi acoperiş un planetariu ultramodern. Ridicarea
pavilionului muzeal s-a impus după 1997, anul în care Marcel Guguianu a donat muzeului
bârlădean toate lucrările sale, inclusiv multe obiecte personale folosite în activitatea artistică.
Singura condiţie pusă a fost de a fi expuse într-un muzeu care să-i poarte numele.

„Mă alătur stădaniei vrednicilor bârlădeni de pe meleagurile Tutovei, pentru renaşterea

Bârladului, cea mai năpăstuită urbe românească în ultimele şapte decenii”, scria Marcel
Guguianu, în 1997, an în care a donat oraşului natal întreaga creaţie.

III.3. Lăcașe de cult

Biserica “Domnească” cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, a fost construită
pe timpul lui Ştefan Cel Mare, refăcută de domnul Moldovei, Vasile Lupu, la 1636.
Biserica “Sf. Ilie” este cunoscută drept biserica breslei blănarilor şi a fost construită
în secolul XVIII din lemn. În forma arhitecturală actuală a fost reclădită după planurile
arhitectului oraşului Lorentz, modelul fiind similar bisericii catedrale din Bolgrad.
 Biserica “Sf. Dumitru” a fost construită în 1692 şi refăcută în 1747. În 1850, biserica a
ars împreună cu 2500 de case, iar în anii 1864 şi 1888 a fost afectată de cutremure încât a
necesitat reparaţii care s-au executat între anii 1894-1896.
Biserica “Vovidenia” este cunoscută drept biserica Ducăi sau Duculească şi a fost
construită înainte de 1768. Dărmată de cutremurele din 1802, a fost reclădită în 1812 cu ajutorul
credincioşilor. Este construită în stil arhitectural moldovenesc.
Biserica “Sf. Ioan” este construită din lemn, la 1812 de Ioan Mârzacu şi soţia sa.
Arsă până la pământ în 1851, a fost reclădită de zid în perioada 1852-1853.
Biserica Sfinţii Voievozi a fost construit în 1806 din nuiele. A fost reconstruit din
zid în 1840 prin contribuţia locuitorilor de către “arhitectonul” Ioan Sârbeschi. Biserica cu
hramul “Sf. Voievozi Mihail şi Gavriil” este aşezată pe colina cu tristă faimă altădată, când, se
povesteşte că era loc de spânzurătoare a răufăcătorilor.

III.4 Case Memoriale și de patrimoniu

Casa Silvian mobilul, construit în primii ani ai perioadei interbelice de către inginerul
SILVIAN, a funcţionat în perioada comunistă drept casă de oaspeţi a P.C.R., iar între anii 1990-
1992   C.P.U.N.-ul l-a dat Academiei Bârlădene.

Casa Armeanu A fost construita acum un secol si a fost si este proprietatea fam.
ARMEANU.

Casa Greceanu una dintre cele mai vechi case boierești din Bârlad, a fost construită pe
la 1830 de către familia Ioan Greceanu, originară din Sudul Basarabiei. Dintre personalitățile care
au frecventat această casă a fost principele Carol I, venit pentru a doua oara la Bârlad în anul
1867.

Școala Iorgu Radu Înființarea unui liceu de fete devenise o necesitate obiectivã dupã
primul rãzboi mondial în orașul Bârlad, oraș cu o intensã viațã culturalã și apreciat de George
Cãlinescu ca fiind un adevãrat “Weimar” al Moldovei.  Odatã cu trecerea timpului, Liceul de fete
„Iorgu Radu” din Bârlad a cunoscut o serie de transformãri: de la liceu de fete s-a trecut la forma
de școalã elementarã de 7 ani și Liceu de fete (1948) pânã la transferarea tuturor elevilor de liceu
în cadrul Complexului școlar inaugurat în 1958. Se viziteaza doar pe exterior.

Colegiul Național „Gheorghe Roșca Codreanu”, a cãrui cursuri au fost inaugurate pe

20 octombrie 1846, este cel de-al doilea ca vechime din Moldova şi al patrulea din cele două
provincii din secolul al XIX-lea

Centrul Mihai Eminescu Arhitectura deosebită a imobilului face ca în perioada

comunistă, să aiba mai multe destinații precum grădiniţă, creşă şi pentru o scurtă perioadă de
timp secţie de spital

Casa Tuduri Monument de arhitectură în stil neoclasic, clădirea a fost construită în

prima jumătate a secolului al XIX-lea de către Alexandru Tuduri. Casa a fost frecventată de
unioniştii bârladeni, iar la parter a funcţionat Şcoala nr.4 între 1868-1870
 Casa Gheorge Gheorgiu Dej Se pare că imobilul a aparținut familiei de muncitori,
Tănase Gheorghiu și Ana Gheorghiu. În prezent, casa face parte din patrimoniul Muzeului
“Vasile Pârvan” din Bârlad.

Casa Eugen Bulbuc Aici au fost găzduiţi în timpul vieţii muzicianului, numeroase
personalităţi şi oameni de cultură: Alexandru Vlahuţă, Gheorghe Ştefănescu, George Enescu,
Barbu Ştefănescu Delavrancea, Nicolae Iorga, Victor Ion Popa, cântareaţa de operă Elvira
Popescu. 

III.5. Locuri de agrement

Grădina Zoologică din Bârlad este una dintre destinațiile cunoscute ale județului Vaslui.
A fost inaugurată în anii '60, în timpul vechiului regim, datorită unor specialiști ai secției de
Științe ale naturii din cadrul Muzeului Județean „Vasile Pârvan”.
Este așezată spre ieșirea din oraș și ocupă o suprafață de circa șase hectare, aflându-se pe
teritoriul unei păduri seculare, constituindu-se un mediu propice pentru animalele de aici. Astfel
că, urșii, tigrii, vulpile sau zimbrii se simt confortabil în acest loc relativ sălbatic.
În prezent Grădina Zoo găzduiește peste 400 de animale și se numără printre atracțiile principale
din zona Moldovei.

Gradina Publică
Grădina Publică este cea mai veche oază de verdeaţă a municipiului Bârlad. Este amenajată din
1834, potrivit unei legende, ca loc special pentru locuitorii oraşului unde pot să-şi petreacă din
timpul liber în mijlocul naturii. Este situată pe b-dul Republicii şi are o suprafaţă de aproximativ
17 ha. În incinta Grădinii Publice a fost construit un Teatru de vară, cu o capacitate de peste 150
de locuri. De asemenea, se mai află amenajată o bază sportivă modernă, cu nocturnă, pentru
jucătorii de tenis de câmp. Pentru copii se află amenajat un parc de joacă, iar pentru pasionaţii
jocurilor de şah, table, etc., sunt instalate mai multe mese. Iubitorii de artă pot descoperi lucrări
de o deosebită valoare: statuia lui George Enescu- realizată de sculptorul Ion Vlad; bustul
scriitorului Al. Vlahuţă – realizat de sculptorul Ioan Dimitriu Bârlad; Grupul statuar Ion Creangă
povestind copiilor. O atracţie deosebită îl are foişorul amenajat. Aici, pe timpul verii, sunt
susţinute spectacole de muzică de fanfară, dar nu numai.

Parcul Teatrului Victor Ion Popa

Parcul Teatrului „V.I.Popa” până în 1952 a purtat numele scriitorului Al. Vlahuţă. În
decembrie 1955, odată cu inaugurarea Teatrului „V.I.Popa”, s-a decis ca parcul să poarte
numele instituţiei nou înfiinţată. Tot atunci, o comisie de sistematizare, formată din arhitecţi,
peisagişti şi sculptori din Bârlad, printre care şi sculptorul Marcel Guguianu, a elaborat proiectul
de amenajare a parcului. Cele două fântâni arteziene, numite „Soare”, şi patru sculpturi sunt
realizate de artistul bârlădean. Alte patru sculpturi au fost realizate de sculptorul Iftimie
Bârleanu. Pe 22 mai 1994, tot în Parcul Teatrului „V.I.Popa”, a fost dezvelit primul bust al
poetului Mihai Eminescu la Bârlad, o lucrare în bronz, realizată de sculptorul Ion Irimescu,
donaţie a Dr. Constantin Teodorescu. În 2013, a fost dezvelit bustul sculptorului Marcel
Guguianu, o lucrare în bronz, realizată de artistul Ion Iancuţ, donaţie a primarului Constantin
Constantinescu.

Lac agrement Prodana

Cu acces la şoseaua Bârlad- Griviţa- Galaţi, în zona de sud a Bârladului, dispune de aproximativ
9,6 ha teren şi 8,9 ha luciu de apă.

Această zonă trebuie să se constituie într-un obiectiv turistic care să vină ca diversificare şi
completare a celorlalte obiective turistice ale municipiului, urmând să atragă turişti dar şi
locuitorii din oraş şi din împrejurimi.

Cinematograf
Primul cinematograf 3D din judetul Vaslui si unul dintre primele zece cinematografe de acest
gen din tarã. Acesta functioneazã în incinta Casei “Sturdza”, mai precis la Muzeul Colectiilor din
Bârlad, pe strada Vasile Pârvan, nr.4. Pentru iubitorii de filme artistice, pentru elevii din Bârlad
si din orice colt al judetului, aici vor fi proiectate atât filme documentare de scurt si lung metraj
(pentru elevi, studeti si cadre didactice), cât si filme artistice.
 Concluzii și propuneri

Potențialul turistic reprezintă ansamblul elementelor naturale și antropice de care dispune

un teritoriu, care se constituie ca atracții turistice și se pretează unei amenajări pentru vizitarea și
primirea turiștilor. Parte componentă a ofertei turistice, potențialul constituie, datorită valorii,
originalității componentelor sale, condiția esențială a dezvoltării turismului într-un perimetru dat.
Datorită condițiilor favorabile de care dispune, a frumuseții locurilor, precum și a
inestimabilului patrimoniului cultural, istoric și religios existent, Vasluiul, reflectă un potențial
deosebit care poate fi comparat cu alte județe cu notorietate pe harta turismului național.
Zona Vasluiului, posedă obiective care pot constitui puncte de atracție turistică în
perspectiva dezvoltării unor noi forme de turism, netradiționale, cum ar fi: turismul cultural,
turismul educațional științific, turismul ecumenic, turismul de recreere.
Practicarea și dezvoltarea turismului cultural și educațional-știintific este susținută de
existența vestigiilor istorice și de arhitectură importante, dar și a unor instituții de cultură cu
bogate resurse de un real interes. De asemenea, turismul cultural-științific poate fi dezvoltat
datorită numeroaselor situri arheologice de pe raza județului.
O altă formă de turism care poate fi dezvoltată în județul Vaslui, este turismul ecumenic,
deoarece, se găsesc o serie de biserici și mănăstiri înscrise în Lista monumentelor istorice și care
pot atrage turiști.

Propuneri
Turismul reprezintă un domeniu în continuă ascensiune. Valorificarea potențialului turistic nu se
poate face eficient decât cu ajutorul diferitelor metode de promovare turistică.
În acest sens:
1. O bună colaborare între unitățile de cazare, alimentație publică și agrement, administrarea
obiectivelor turistice, autoritățile locale și Centrul de Informare Turistică , poate conduce
la rezultate impresionante în turismul practicat în această zonă.
2. Popularizarea unui simbol al orașului- Un oraș creativ trebuie să fie identificabil prin
intermediul unui simbol, fie că e vorba de o statuie faimoasă sau un fel de mâncare, un
sport local sau o anumită activitate specifică. 
3. Formarea unei viziuni comune de dezvoltare a turismului prin consultarea agenţiilor
implicate şi a rezidenţilor, precum şi stabilirea unui sistem de transmitere a informaţiilor;
4. Crearea unui site in care sa fie prezentata istoria orasului cat si obiectivele turistice
naturale si antropice
5. Crearea unei brosuri cu scopul de a face cunoscute obiectivele turistice
6. Crearea unor machete sau clipuri difuzate on-line. In functie de ce se promoveaza,
campaniile pot fi punctuale sau mixte.
 Campaniile punctuale se refera doar la un singur aspect: (muzee, arta culinara locala etc).
Se vor promova obiectivele, personalitatile si istoria orasului.

BIBLIOGRAFIE

www.turismbarlad.ro
www.vremeanoua.ro
www.monitoruldevaslui.ro
www.primariabarlad.ro
www.calebatuta.ro
www.planiada.ro
www.romanianresorts.ro
www.pancartica.ro
www.adevarul.ro
www.manastireabujoreni.ro
www.ro.wikipedia.org
www.researchgate.net
www.arnodest.ro
www.asociatiacivica.ro