OBICEIURI ROMÂNEȘTI DE PAȘTE

OBICEIURI ROMÂNEŞTI DE PAŞTE

          Paştele reprezintă sărbătoarea Învierii lui

Iisus Christos. Începutul acestei sărbători e văzut chiar în Cina cea de Taină, pâinea şi vinul
simbolizând sacrificiul trupului şi al sângelui, ca preţ al răscumpărării.

          În tradiţia ortodoxă, începutul sărbătorii e marcat o dată cu postul de şapte săptămâni.

          O semnificaţie foarte importantă o are Joia Mare din Săptămâna Patimilor. Din această zi,
ţăranii încetează lucrul la câmp şi se concentrează asupra casei, a curţii, pentru ca totul să fie
curat. Tot în Joia Mare, femeile încep să pregătească pască şi să vopsească ouăle. Potrivit
tradiţiei, la miezul nopţii dintre sâmbătă şi duminică, oamenii se trezesc din somn în bătaia
clopotelor. Se spală cu apă curată, îşi pun straie noi, iau câte o lumânare şi pornesc către biserică.
Acasă le e îngăduit să rămână doar celor foarte bolnavi.

          La biserică, preotul – cu Sfânta Evanghelie şi crucea în mână, urmat de alaiul de

credincioşi – iese cu lumânarea aprinsă (Lumina) şi înconjoară biserica de trei ori. Serviciul
divin se desfăşoară afară, iar când preotul va rosti „Christos a înviat!” toţi cei prezenţi la acest
serviciu religios vor spune „Adevărat a înviat!”. Răspunsul e recunoaşterea tainei Învierii, iar
aceasta va fi formula de salut timp de 40 de zile, până la Înălţarea Domnului.

          Cu lumânarea aprinsă, fiecare se întoarce acasă şi face o cruce mică pe peretele dinspre
răsărit, afumându-l cu lumânarea, pe care o va păstra tot restul anului.

          Oamenilor le este permis să mănânce bucăţele (pasca/pâinea, ouăle roşii, carnea de miel,
sarea şi vinul) abia după ce acestea se sfinţesc şi după ce fiecare persoană participă la Liturghie.

          Se spune că acei care ciocnesc ouă roşii în ziua de Paşte se vor întâlni şi pe lumea cealaltă.
          Prima zi de Paşte trebuie să fie petrecută liniştit, fiind interzisă orice activitate distractivă.
În această zi, e interzis şi somnul.

Luni, a doua zi de Paşte, oamenii dau de pomană pentru cei morţi, mergând, în cele mai multe
cazuri, la cimitir. O credinţă răspândită printre români e că, timp de o săptămână de la Înviere,
porţile Raiului sunt deschise larg. Tocmai de aceea se spune că sufletele celor care mor în
Săptămâna Luminată ajung direct în Rai. În funcţie de zonele ţării, există obiceiuri şi obiceiuri.

Tradiţii şi obiceiuri de Paşte în Transilvania

 Poate cel mai de notorietate e unul din zona Transilvaniei, cunoscut sub numele de „stropit”.
Potrivit acestui obicei – preluat de la maghiari – băieţii merg în familiile în care există o fată sau
mai multe, pe care le stropesc cu parfum, „ca să nu se veştejească”. „Stropitul” este păstrat şi azi
şi reprezintă un bun prilej pentru o reîntâlnire cu prietenii, şi, în fond, de distracţie.

În părţile Sibiului, există obiceiul ca de Paşti să fie împodobit un pom (un arbust) asemănător cu
cel de Crăciun. Singura deosebire constă în faptul că, în locul globurilor, se agăţă ouă vopsite
(fără conţinut). Pomul poate fi aşezat într-o vază frumoasă şi farmecul sărbătorii sporeşte cu o
podoabă de acest fel.

În Maramureş, zona Lăpușului, dimineaţa în prima zi de Paşti, copiii (până la vârsta de 9 ani)
merg la prieteni şi la vecini să le anunţe Învierea Domnului. Gazda dăruieşte fiecărui urător un
ou roşu. La plecare, copiii mulţumesc şi urează gospodarilor „Sărbători fericite”. La această
sărbătoare, pragul casei trebuie trecut mai întâi de un băiat, pentru ca în acea gospodărie să nu fie
discordie tot restul anului. Sărbătoarea Paștelui își are obiceiurile si tradițiile specifice, în funcție
de zonele țării. În Transilvania, datorita confluențelor orientale și occidentale pe care le are
regiunea, Paștele a adoptat de-a lungul timpului tradiții specifice atât de la sași, de la maghiari,
cât și de la români.

După respectarea Postului Mare, în satele romanești se trăiește solemnitatea Săptămânii

Patimilor. In aceasta săptămâna, țăranii încearcă sa încheie toate activitățile gospodărești:
pământul să fie arat și semănat, casele să fie văruite. In Miercurea, Joia și în Vinerea Mare
femeile pregătesc pasca, mielul si ouăle, a căror încondeiere se distinge in Transilvania printr-o
varietate mare de modele si culori. Toate acestea reprezintă elementele purtătoare ale simbolului
sacrificiului pascal și al Învierii.

În dimineața primei zile de Paște, în unele sate transilvănene toți membrii se spăla pe față cu apa
dintr-un vas în care a fost pus un ou roșu, un ban de argint și o crenguța cu busuioc. Tot în
aceasta zi în unele zone există credința că îți va merge bine dacă prima persoană care intră în
casă va fi un bărbat.

A doua zi de Paste se distinge în Transilvania prin obiceiul „udatului”. Băieții îmbrăcați în haine
tradiționale mergeau odinioară să stropească fetele. Obiceiul stropitului de Paști a fost adus în
Transilvania in perioada Evului Mediu de sașii din zona Sibiului si s-a răspândit in toate
comunitățile reformate și catolice din Ardeal. Se spune ca fetele care ar fi stropite vor avea noroc
tot anul. În trecut, fetele erau udate cu apă din fântână, însă în zilele noastre apa a fost înlocuită
cu diverse sortimente de parfum.

Exista si o serie de superstiții pentru perioada de Paste. Se spune, de exemplu, că celui care va
dormi in ziua de Paste îi va ploua fânul și se va strica. De asemenea, se spune ca cei care
mănâncă miel n-au voie sa dea oasele la câini, ci trebuie să le îngroape sub un măr, iar cojile de
ouă se dau pe apă. De Paște cine merge la biserică trebuie să-și pună un ou roșu în sân ca tot anul
să fie roșu și frumos, iar fetele să aibă pețitori.

Tot în aceste părți ale țării există și tradiția ca bărbații din sat să se întreacă la ciocnitul ouălor.

OBICEIURI ROMÂNEȘTI DE PAȘTE

Tradiţii şi obiceiuri de Paşte în Maramureş

 În satele tradiţionale maramureşene se obişnuieşte ca în Joia Mare să se vopsească ouăle. În alte
locuri, acest obicei se practică în Vinerea Mare. Ouăle roşii sunt asociate cu jertfa Mântuitorului,
însă şi celelalte culori au semnificaţii. Credinţa populară spune că atâta timp cât vor fi vopsite
ouăle roşii, răul va fi ţinut departe. Tradiţiile de Paşti sunt nenumărate în Maramureş şi se leagă
nu doar de vopsirea ouălor, ci şi de ciocnitul ouălor şi superstițiile despre acestea. Credinţele
maramureşenilor fac referire şi la celelalte bucate specifice pe masa de Paşte: mielul şi pasca.

Oul reprezintă simbolul fecundităţii şi era folosit din cele mai vechi timpuri şi de alte popoare, în
ritualurile lor de sărbători. De exemplu, popoarele Asiei şi Europei care serbau Anul Nou la
echinocţiul de primăvară ofereau în dar prietenilor şi vecinilor, ouă roşii.

La creştini, oul îl reprezenta pe Creator care creează tot şi conţine în sine totul. Oul vopsit în roşu
este asociat cu sângele Mântuitorului. Există mai multe legende în acest sens. Oul roşu este
asociat cu sângele Mântuitorului. Una dintre legende spune că în momentul în care Maria
Magdalena a pus coşul cu ouă sub crucea pe care era răstignit Hristos, a curs sânge pe acestea şi
s-au colorat în roşu. O altă legendă spune că la cina împărătească, la trei zile după răstignirea
Mântuitorului, împăratul a zis că atunci va învia Hristos, când ouăle de pe această masă se vor
înroşi şi cocoșul care era gătit va cânta. Şi imediat ouăle s-au înroşit, iar cocosul a cântat. Se mai
spune că s-au aruncat cu pietre în Mântuitorul, iar acestea s-au prefăcut în ouă roşii.

Tradiţii şi obiceiuri de Paşte în Bucovina

Sărbătoarea Floriilor este cunoscută în Bucovina sub denumirea de Duminica Stâlparilor, iar
semnele din această zi sunt interpretate ca prevestiri pentru anul acesta. Se spune că după cum va
fi timpul în ziua de  Florii, aşa va fi şi în ziua de Paşti, iar dacă de Florii ies broaştele, atunci vara
va fi frumoasă. În toate aşezările din Bucovina, obiceiurile şi îndeletnicirile legate de Sfintele
Sărbători de Paşti definesc cu precădere personalitatea bucovineanului, un om liber şi puternic,
gata să se elibereze de „balastul” pe care îl simte aproape.

În duminica Floriilor se sfinţesc la Biserică ramurile de sălcii, ”mâțișorii”, care încep a înmuguri.
Această ramură este dusă acasă şi aşezată la icoane pentru spor în gospodărie, dar şi pentru fete
pentru spor în dragoste. De asemenea ele se folosesc şi în caz de boală, punându-se sub perna
celui suferind sau pentru îmbunătăţirea vederii.

Sărbătoarea Floriilor este cunoscută în Bucovina sub denumirea de Duminică Stâlparilor.

OBICEIURI ROMÂNEȘTI DE PAȘTE

Tradiţii şi obiceiuri de Paşte în Oltenia

În Oltenia obiceiurile sunt puţin diferite faţă de celelalte regiuni. Paştele presupune reîntoarcerea
oamenilor la Dumnezeu.

Potrivit tradiţiei, femeile nu au voie să doarmă în Joia Mare, altfel vor dormi tot anul. În această
zi, se spune că sufletele celor trecuţi în nefiinţă se întorc la casele lor, iar în fiecare gospodărie
este aprins focul pentru cei morţi.

În zona Olteniei, bărbaţii încondeiază ouăle. Este una dintre cele mai reprezentative tradiţii
practicate. Tot aici, ouăle sunt dăruite la masa de Paşte de către fini, naşilor iar feciorii le oferă
fetelor la hora satului.

În dimineaţa de Paşti, după ce credincioşii vin de la Biserică cu lumânarea aprinsă nu au voie să

intre în casă până nu se culege din grădină iarbă verde şi se pune pe scările casei. Masa de Paşti
trebuie să fie încărcată cu bucatele tradiţionale. Pe lângă ouă roşii gospodinele mai pregătesc şi
faimoasa ciorbă de bureţi, cunoscută în alte zone ca ciorbă de miel.

În a doua zi de Paşti, fetele se îmbracă cu zăvelci, marame lucrate şi poale. Acestea îşi
demonstrau măiestria în domeniul ţesutului şi a cusutului în faţa întregului sat.

Tradiţii şi obiceiuri de Paşte în Dobrogea

Potrivit tradiţiei, ouăle se ciocnesc în prima zi numai „cap cu cap”, în a doua zi, „cap cu dos”, iar
în a treia zi „dos cu dos”.

Fetele şi flăcăii obişnuiesc în dimineața primei zile de Paşte, înainte de răsăritul soarelui şi fără a
fi văzuţi de nimeni, să se scalde într-o apă curgătoare spre a fi „iuţi, sprinteni, uşori, sănătoşi,
harnici şi iubiţi”.
În noaptea de Înviere, toţi românii merg la biserică pentru a lua lumina Sfânta. După slujba de
Înviere de la miezul nopţii are loc prima masă de Paşte în familie, atunci cânt gospodinele aşează
pe masa bunătăţile pregătite. În a doua zi de Paşte, finii merg în vizită la naşi, unde duc bucate
alese (o sticlă de vin, un cozonac sau un tort) pentru a sărbătorii împreuna Paştele.

          O tradiţie foarte importantă este ca, în Noaptea de Înviere, la ora 12 se stinge lumina în
Biserică, iar credincioşii vin şi iau lumina de la preot după care o duc acasă. Tot în această
noapte, la sfârşitul slujbei se oferă pasca înmuiata în vin.

În prima zi de Paşte, imediat cum se trezesc, credincioşi se spală pe mâini şi pe faţă după care
trebuie să-şi facă semnul crucii de trei ori şi să ia o bucată din pasca înmuiata în vin, apoi,
ciocnesc ouă roşii.

          Paparuda este un obicei Dobrogean şi se desfăşoară în a treia zi de Paşti.

Aceasta constă în stropirea cu apă a unui alai de tinere sau de femei bătrâne împodobite cu flori
sau cu ramuri verzi. Alaiul este format din tineri mascaţi. Femeile se înfăşoară în ghirlande de
boz, brusture sau fag şi umblă prin sat de la casă la casă şi prin cântecul şi jocul lor invocă
ploaia.

          Ca şi Paparuda un alt obicei este Caloianul. Are loc în a treia zi de Paşte. În această zi se
face o păpuşă de lut, se îngroapă în câmp. După o perioadă de timp, păpuşa se dezgroapă şi se
rupe în bucăţi după care se împrăştie pe câmp. Acest ritual este făcut pentru belşugul, fertilitatea
şi regenerarea vegetaţiei.

Sărbătoarea Învierii Domnului este celebrată în Banat acordându-i-se o valoare

deosebită. Tradițiile de Paște din Banat sunt mai puține decât în alte zone, însă chiar și
aici se practică tradiția tămâierii bucatelor prin ouăle roșii, drobul de miel și nelipsitul
cozonac.

Paștele este cea mai importantă sărbătoare creștină a anului, aceasta comemorând
Învierea Domnului Iisus Hristos.  Învierea este astfel celebrată la sfârșitul postului
Paștelui și la trei zile după răstignirea lui Iisus Hristos. În multe zone ale țării noastre
tradițiile specifice acestei sărbători sunt încă păstrate cu sfințenie. De exemplu,
referindu-ne la zona Banatului, aici obiceiurile de Paște sunt intercalate cu mai multe
culturi și fiecare a preluat de la cealaltă părțile care i-au plăcut mai mult.

În zona Banatului cea mai importantă zi este considerată a fi Joia mare. Astfel că în
credința bănățenilor în această zi un personaj mitologic feminin, numit Joimărița,
umbla prin sate și le pedepsea pe fetele care nu își terminau de tors lâna, iar pe cele
mai leneșe le lua la ea acasă și le mânca.
În prezent în Joia Mare se aprind focurile în cimitire pentru că se crede că în perioada
Paștelui se deschide cerul și sufletele morților se întorc în sat. Deopotrivă, pregătirea
bucatelor tradiționale se face după terminarea curățeniei mari.

În Sâmbăta Mare se sacrifică mielul și gospodinele pregătesc mâncăruri delicioase din

acesta. La micul dejun din prima zi de Paști, se practică tradiția tămâierii bucatelor.
Apoi, fiecare mesean primește o linguriță de paști, adică vin și pâine sfințite. În
meniul acestei mese festive se include ciolanul de porc fiert, ouă albe și mâncăruri
tradiționale, după acestea continuându-se masa cu friptură de miel.

Cea de-a doua și cea de-a treia zi de Paște sunt rezervate jocului popular. Tinerii și
bătrânii se adună în centrul satului în fața bisericii și spre seară începe hora mare a
satului. Ca referință, satul Târnova din județul Caraș-Severin este unul dintre puținele
din Banat în care portul popular mai este păstrat cu sfințenie, la loc de cinste. De
altfel, nu există sărbătoare în sat la care costumul popular să nu fie purtat. Tot aici
există tradiția ca în a doua zi de Paște, sătenii, însoţiţi de musafiri să pornească spre
centrul satului. În fața bisericii intră cu toții în hora mare. Întrucât portul tradițional
are mare prețuire, hora satului este deschisă de către cei îmbrăcați în costume
populare.

Tradiţii şi obiceiuri de Paşte în Crișana

           Prin semnificaţia pe care o poartă, Paştele este o sărbătoare care aminteşte de
iubirea divină şi de minunea revenirii la viaţă. Oamenii şi natura deopotrivă se
purifică şi se revigorează, celebrând în pace şi armonie Învierea Mântuitorului.
Creştinii ortodocşi din Crișana se pregătesc pentru Paște încă din Săptămâna Mare;
gospodinele pregătesc mâncare de post pe care o dau de pomană pentru sufletele
răposaţilor şi plantează flori pe morminte.

          În Joia Mare se bate toaca pentru a îndepărta spiritele rele, iar în cimitire se
aprind focuri considerate sacre. Pe vremuri, după slujbă, tinerii se adunau în curtea
bisericii şi aruncau cu ouă unii în alţii. În această zi, femeile prepară o parte din
bucatele festive şi încondeiază ouăle de Paşte. În Bihor, decorarea ouălor cu motive şi
simboluri de factură religioasă se numeşte împistrit şi este un meşteşug străvechi, dar
perfecţionat şi dus la rangul de artă. În jocul de linii, forme şi culori se regăsesc idei
biblice, tradiţii, scene din viaţa satului, în compoziţii bogate şi irepetabile. Oul
înseamnă viaţă şi regenerare, de aceea există superstiţia că ouăle înroşite şi sfinţite pot
apăra gospodăriile de grindină şi piatră. De asemenea, se spune că ele pot fi oferite ca
dar şi dacă rămân proaspete până la Înălţare sunt aducătoare de noroc.
          În noaptea Învierii, enoriaşii merg la biserică şi iau lumina sfântă. În unele sate,
localnicii se adună în cimitir şi îi pomenesc pe decedaţi. Duminică dimineaţa,
credincioşii se spală pe față cu apă în care pun un ou roşu, o monedă de argint şi
frunze de urzică; în acest fel vor fi sănătoşi, puternici şi energici. Îndată ce bucatele
sunt sfinţite, toată familia se așează la masă, bucurându-se de sărbătoarea pascală.
După această zi, în Crișana încep petrecerile şi balurile, manifestări la care se reuneşte
întreaga comunitate. Deşi obiceiurile de Paşte au fost în timp uitate, atmosfera
sărbătorii este aceeaşi şi îi îndeamnă pe oameni să fie buni şi iertători.