Avortul - libertatea negativa

Avortul este expresia cea mai evidenta a prabusirii morale a unui popor,intrucat este un
act de agresiune indreptat impotriva fiintelor celor mai nevinovate si mai lipsite de
aparare. Avortul nu este o solutie lipsita de consecinte. „El loveste in mama, in
copil,loveste in cuplu, loveste in societate, loveste in Dumnezeu…”
Viata cotidiana a secolului nostru a facut din practica medicala numita: avort, o banalitate
posibila la orice colt de strada.Multe femei nu socotesc implicatile negative ale unui
astfel de act medical si i se supun de mai multe ori anual. Avortul nu poate fi comparat cu
ingerarea unor tablete sau cu scoaterea unui dinte. Exista doua tabere care impart doua
idei diferite:
1. Primii, cred ca din motive atat religioase cat si laice, ca un embrion are dreptul la
viata. Din motive religioase, femeile nu ar trebui sa se opuna vointei Domnului de
a naste un copil. Din motive laice,cei care sustin aceasta, considera ca fetusul este
o fiinta umana si care are dreptul la viata( in opinia lor avortul este egal cu crima).
2. Ceilalti, feministi, cred ca femeia are dreptul de a decide ce se intampla cu
propriul ei corp. Ei considera, ca embrionul este o parte a corpului femei. Ca
exemplu:daca o femeie este violata si rezulta o sarcina, ei cred ca ea are dreptul de
a avorta.
In unele cazuri femeile avorteaza din cauza accesului slab la informatile despre
contraceptive sau din cauza unei probleme cu metoda contraceptiva adoptata. Femeile
care sunt insarcinate prin viol sau incest deseori opteaza ptr avort, in timp ce altele il pot
alege ca o metoda de salvare a propriei vieti.
Multe femei aleg avortul ca urmari a aducerii la cunostiinta a anumitor defecte ale
fatusului. Numarul de avorturi comise din acest motiv va creste fara nici un dubiu,
deoarece testele prenatale devin din ce in ce mai obisnuite cat si mai frecvente.
Pentru multe femei, decizia de a face sau nu un avort este foarte agonizanta si este luata
doar dupa ce este considerat binele mamei si al potentialului copil, cat si al tuturor celor
implicati.
J.J. Thomson afirma: „Propun deci sa acceptam ca foetusul este, din momentul
conceptiei, o persoana. Daca admitem acest lucru, cum continua acum argumentul? Dupa
cate inteleg, cam in felul urmator. Orice persoana are un drept la viata. Deci foetusul are
un drept la viata. Fara indoiala ca mama are dreptul sa decida ce se va intampla in si cu
corpul sau; toata lumea va accepta acest lucru. Dar cu siguranta ca dreptul la viata al unei
persoane este mai puternic si mai strigent decat dreptul mamei de a decide ce se intampla
in si cu corpul ei. Prin urmare foetusul nu poate fi uncis, nu se poate face un avort.”
Cateodata avortul nu este facut din cauza unei sarcine nedorite,ci deoarece viata femei
sau a fatusului este in pericol daca sarcina progreseaza. În fiecare an, în România, zeci de
femei mor datorită avortului. Avortul efectuat empiric, în condiţii de nesiguranţă, poate fi
urmat de complicaţii majore, care, cu tot tratamentul aplicat, pot duce la infirmităţi pe
toata viaţa sau chiar la deces. Chiar dacă, în anumite situaţii, un avort provocat nu a avut
urmări deosebite, reacţia organismului femeii la această agresiune este imprevizibilă, iar
evoluţia este, de cele mai multe ori, către complicaţii grave. Avortul, chiar dacă este
efectuat în condiţii de securitate medicală, poate fi urmat de complicaţii grave şi dificil de
tratat, cum ar fi infecţia şi hemoragia. Aceste complicaţii pot conduce la suferinţe
ulterioare sau la sterilitate. Avorturile repetate, datorită pierderilor de sânge şi posibilităţii
de apariţie a complicaţiilor, pot conduce la slăbirea progresiva a stării de sănătate a
femeii.Avortul este problema de azi şi are consecinţe mâine. Avortul, lasă o rană adâncă
în sufletul femeii, atacând însăşi esenţa identităţii ei, aceea de a fi mamă şi de a aduce pe
lume viaţă. Exista puţine femei care fac avort fără a lua în considerare dorinţa
partenerului lor. Multe femei, după ce au trecut printr-un avort, ajung să creadă că prin
acel act a consimţit uciderea copilului ei. Tocmai de aceea, cea mai grea pedeapsă este
dată de povara vinovăţiei. Ele consideră, că toate evenimentele nefericite pe care le-au
trăit după avort au fost inevitabile pentru că le meritau. Ele sunt încordate, au dificultăţi
la concentrare şi somn agitat. Această nelinişte este generată, în mare parte, de conflictul
dintre standardele morale ale femeii şi decizia ei de a avorta. În perioada post avort este
foarte posibil ca femeia să treacă printr-o depresie, să fie încercată de sentimente de
inutilitate. Aceasta poate duce la gânduri de sinucidere, dar puţine femei care au trecut
printr-un avort ajung la stadiul de depresie clinică. De obicei, sentimentul de durere apare
în preajma aniversării datei avortului o dată cu rememorarea unor secvenţe dureroase ale
experienţei avortului. Experienţa unui avort este neplăcută pentru orice femeie. Fie că
este vorba despre un avort spontan sau unul provocat, durerea este aceeaşi. E durerea
simţită în momentul în care dispare o viaţă, de data aceasta însă o viaţă căreia nu i s-a dat
nici o şansă. Sindromul post-avort poate să apară imediat după intervenţie sau chiar după
câţiva ani.Acesta este reprezentat de incapacitatea femeii de a-şi exprima propriile
sentimente faţă de sarcina respectivă şi avort. În plus, femeia nu este capabilă să se
împace cu pierderea suferită şi să ajungă la o stare de linişte interioară.
Organizatiile civice semnatare considera ca proiectul de lege care se afla pe ordinea de zi
a trei comisii - comisia juridica, comisia de drepturile omului si comisia privind egalitatea
de sanse.Trebuie amendat in vederea eliminarii prevederilor neclare si contradictorii care
cresc riscul unor viitoare interpretari abuzive care ar putea pune in pericol integritatea
corporala a femeii, dreptul acesteia de a dispune de propriul corp, precum si dreptul la
viata privata si de familie.Drepturile femeilor, fie ele casatorite, aflate in relatii de
parteneriat, casatorite dar traind singure, divortate, vaduve, ori care nu se afla in nici una
dintre situatiile enumerate, nu pot fi restranse ori eliminate. Ele au dreptul de a lua decizii
autonome in ceea ce priveste toate aspectele starii lor de sanatate.
Exista filosofi care considera ca filosofia morala are nevoie de o logica filosofica, un
exemplu este profesoara Judith Jarvis Thomson autoarea unui articol despre avort,
laudata pe buna dreptate pentru ingenuitatea si vivacitatea exemplelor sale.
„In scrierile despre avort, atentia a fost indreptata mai ales asupra a ce poate sau nu sa
faca o a3a persoana ca raspuns la cererea de avort a unei persoane. Intr-un sens, aceasta
concentrare a atentiei este de neinteles, caci nu exista multe femei care sa-si poata
provoca singure un avort in conditii de siguranta. A trata problema in acest mod
inseamna a nu accorda mamei acel statut de persoana asupra caruia, pe de alta parte, se
insista atat de mult in ce priveste foetusul. Caci nu putem deduce ce poate sa faca o
persoana din ce poate sa faca o alta.
Sa numim pozitia dupa care avortul este interzis chiar si cand este vorba de a salva viata
mamei „pozitia extrema”. Vreau sa arat mai intai ca ea nu rezulta ca o concluzie a
argumentului pe care l-am mentionat mai devreme daca nu adaugam unele premise destul
de tari. Sa presupunem ca o femeie a ramas insarcinata si ca acum sufera de o problema
cardiaca care-i va cauza moartea in momentul nasterii. Ce se poate face ptr ea?
Foetusul ,fiind o persoana, are drept la viata. Insa cum mama la randul sau este o persona
si ea are drept la viata. Este de presupus ca mama si foetusul au un drept egal la viata.
Cum poate decurge oare de aici ca avortul nu este permis? Daca mama si copilul au un
drept egal la viata, nu ar trebui oare sa dam cu banul ptr a decide? Sau ar trebui sa
adaugam la dreptul de viata al mamei dreptul ei de a hotara ce se intampla in si cu corpul
sau, drept pe care toata lumea pare dispusa sa il accepte?Acum suma drepturilor ei
depaseste ca importanta dreptul la viata al fatusului.
In acest loc argumentul cel mai familiar este urmatorul. Ni se spune ca a efectua avortul
inseamna sa uncizi copilul in mod direct, pe cand a nu face nimic nu ar insemna sa ucizi
mama, ci numai sa o lasi sa moara.
Mai mult, ucigand copilul ai ucide o persoana nevinovata, deoarece copilul nu a comis
nici o crima si el nu are ca scop moartea mamei lui.
Argumentul poate fi continuat pe o multitudine de cai:deoarece uciderea directa a unei
persoane nevinovate este o crima,iar crima este intotdeauna si absolut inadmisibila, nu se
poate permite un avort. Sau, deoarece datoria noastra de a nu ucide in mod direct o
persoana nevinovata este mai strica decat datoria de a nu lasa o persoana sa moara, atunci
trebuie sa preferam sa lasam o persoana sa moara si astfel nu se poate permite un avort.
Pozitia extrema ar putea fi desigur slabita in felul urmator: vom spune ca daca putem
admite avortul ptr a salva viata mamei, totusi el nu poate fi provocat de o a treia
persoana,ci numai de mama insasi. Insa nici aceasta pozitie nu poate fi corecta. Caci
trebuie sa tinem cont de faptul ca mama si copilul nenascut nu sunt ca „doi chiriasi” intr-
o casa mica ce le-a fost incredintata, printr-o gresala nefericita, amandorura: casa este
„proprietatea” mamei. Acest fapt mareste dificultatea de a deduce concluzia ca mama nu
poate face nimic ptr ca o a3a persoana nu poate face nimic. Dar nu numai atat:astfel este
pusa intr-o lumina mai clara supozitia ca o a treia persoana nu poate face nimic.Anume,sa
observam o a treia persoana care spune: <<nu pot alege intre voi doi>> se pacaleste pe
sine daca crede ca asta inseamna impartialitate. Ar trebui sa punem realmente intrebarea:
ce temei are acest <<nimeni nu poate sa alega>> atata vreme cat corpul care adaposteste
copilul este al mamei? Se poate sa fie vorba doar de incapacitatea de a tine cont de acest
ultim fapt. Dar s-ar putea sa fie vorba de ceva mai interesant, anume ca ai dreptul sa
refuzi sa folosesti violenta impotriva oamenilor, chiar si atunci cand ar fi drept si corect
sa o faci,chiar si atunci cand pare drept ca cineva sa o faca.
Atunci cand viata mamei nu este in primejdie, argumentul pe care l-am mentionat la
inceput pare mult mai convingator: „oricine are dreptul la viata, deci persoana nenascuta
are, la randul ei, dreptul la viata.” Dar oare dreptul la viata al copilului nu este mai
important decat orice ar putea oferi mama ca temei pentru un avort, cu exeptia propriului
ei drept la viata?
Acest argument trateaza dreptul la viata ca si cum nu ar ridica nici o problema. Se
cuvine,intr-adevar, sa ne punem intrebarea ce inseamna sa ai dreptul la viata? Dupa unii,
a avea dreptul la viata inseamna a avea dreptul de a primi macar minimul necesar pentru
a continua sa traiesti. Dar ce se intampla daca, sa zicem, acel minimum de care un om are
nevoie ca sa continue sa traiasca este ceva ce el nu are nici un drept sa primeasca? Uneori
problema dreptului la viata se pune intr-un mod mai strict. Se admite ca acesta nu include
dreptul de a primi ceva,ci consta exclusiv in dreptul de a nu fi ucis de nimeni. Aici apare
o dificultate similara. Putem lua ca dat faptul ca, in cazul unei sarcini datorate unui viol,
mama nu a oferit persoanei nenascute dreptul de a-i folosi corpul ptr hrana si adapost.
Sa presupunem ca o femeie accepta voluntar contactul sexual si este constienta de
posibilitatea ca acesta sa aiba drept rezultat o sarcina si ca apoi ramane intr-adevar
insarcinata; nu este ea oare responsabila ptr prezenta, de fapt pentru insasi existenta
persoanei nenascute in ea? Fara indoiala ca ea nu a invitat-o inauntru. Provocarea unui
avort ar echivala cu deposedarea nenascutului de ceva la care el are dreptul si deci cu
infaptuirea unei nedreptati fata de el.
In acest caz s-ar pune de asemenea intrebarea daca femeia poate sau nu sa-l ucida chiar si
pentru a-si salva propria viata: daca i-a dat viata in mod voluntar, cum ar putea acum sa-l
ucida chiar si pentru a-si salva propria viata?
Voi incheia tot asa cum am inceput,spunand ca argumentul meu se bazeaza pe o teorie
etica dezvoltata, aceasta teorie ofera fundamentul logic al regulii de aur. De asemenea,
desi nu se bazeaza pe un principiu utilitarist, ea ofera baza unui anumit tip de utilitarism
care ocoleste defectele pe care le au de obicei teoriile utilitariste. Insa nu am sa incerc sa
justific acum aceste ultime asertiuni. Daca ele au perspectiva pe care am avansat-o in
aceasta lucrare, sunt puse la indoiala, disputa nu se poate purta decat pe terenul teoriei
etice insasi. De aceea este atat de regretabil ca foarte multi oameni, cred ca pot discuta
despre avort fara sa-si clarifice punctele de vedere asupra problemelor fundamentale.”

BIBLIOGRAFIE:
o Proiectul „Lantul vietii” realizat de Asociatia „Primul pas” in colaborare cu
Asociatia Crestin Umanitara „World Vision”
o Judith Jarvis Thomson
o R. M Hare: Avortul si regula de aur
o Etica aplicata- editor Achian Miroiu