Plumb

De George Bacovia

1. Apariția
Poezia simbolistă Plumb deschide volumul cu același titlu și îl definește în totalitate.
Volumul apare în 1916.
2. Tema
Tema poeziei o constituie condiția poetului între o societate lipsită de aspirație și
artificială. Apar următoarele motive literare: singurătatea, trecerea timpului, moartea.
3. Titlu
Simbolul „plumb” sugerează apăsarea, angoasa, greutatea sufocantă, universul
monoton și chiar moartea.

4. Structura textului poetic

Textul este alcătuit din catrene construite în jurul cuvântului „plumb”, cuvânt repetat
de 6 ori în poezie. Cele 2 strofe corespund celor 2 planuri: realitatea exterioară obiectivă
simbolizată de cavou și de cimitir și realitatea interioară subiectivă (singurătatea și disperarea
eului liric).
5. Strofa întâi
Strofa întâi cuprinde elemente ale cadrului spațial închis în care eul liric se simte
sufocat: „în cavou”. Elementele decorului funerar sunt sicriele de plumb, veșmântul funerar,
florile de plumb, coroanele de plumb.
Repetarea termenului „plumb” sugerează o existență mohorâtă, anostă. Înălțarea nu
este posibilă, chiar și florile sunt marcate de împietrire. Vântul este singurul element care
sugerează mișcarea însă produce efecte reci, amintind de moarte.
Timpul nu este precizat, dar atmosfera macabră poartă sugestia nocturnului.
6. Strofa a doua
Strofa a doua debutează sub semnul tragicului existențial: „Dormea întors amorul
meu de plumb”. Este vorba, cum spune Blaga, despre întoarcerea mortului cu fața spre apus.
„Aripile sunt de plumb” sunt o metaforă pentru zborul în jos, căderea surdă și grea, moarte.
Strigătul eului liric („Și am început să-l strig”) sugerează disperarea și imposibilitatea de a se
salva.
Starea de solitudine a eului liric este sugerată de repetarea sintagmei „Stam singur”,
care accentuează senzația de pustietate sufletească.
7. Lirismul subiectiv
Mărcile lirismului subiectiv sunt: verbele de persoana I singular (stam, am început) și
adjectivul posesiv meu din structura amorul meu.
 8. Trăsături simboliste
 Tema: condiția poetului într-o societate care nu îl înțelege și nu îl apreciază
 Folosirea simbolului: simbolul plumb care ne trimite cu gândul la apăsarea sufletească,
monotonie, moarte
 Prezența sinesteziei: Pe flori de plumb – imagine vizuală și olfactivă
Și scârțâiau coroanele de plumb – imagine auditivă și vizuală
 Prezența corespondenței: universului exterior reprezentat de cimitir și cavou îi corespund
în plan interior stările de angoasă, disperare, nefericire
 Importanța acordată cromaticii: în poezia simbolistă fiecărei culori îi este atribuit un
sentiment. În poezia Plumb întâlnim următoarele culori: cenușiul plumbului sugerează
monotonia, plictiseala; negrul hainelor de doliu ne trimite cu gândul la moarte, iar
galbenul pe care îl intuim în plumb este culoarea deznădejdii (Plumbul ars e galben,
sufletul ars e galben – G. Bacovia)
 Muzicalitatea este realizată prin folosirea refrenului (flori de plumb) și a paralelismului
sintactic realizat între prima și a doua strofă. Întâlnim, de asemenea, lait motivul,
singurătatea este prezentă în ambele strofe: Stam singur în cavou respectiv Stam singur
lângă mort.

9. Nivel fonetic
Repetarea cuvântului plumb presupune folosirea unor consoane grele care sugerează o
închidere a spațiului (p, b). Sonoritățile lugubre sunt obținute prin aglomerarea de consoane
dure: s, t, p, b, m.
10. Nivel morfologic
Ca timp verbal predomina imperfectul ceea ce sugerează permanența unei stări de
angoasă: dormeau, stam, era.
Versul al treilea din cea de-a doua stofă Stam singur langă mort... și era frig...
sugerează permanentizarea stării de spaimă în fața morții.
11. Nivel lexical
În poezia Plumb predomină termenii din câmpul semantic al morții: sicrie, cavou,
coroane, flori, mort. Repetarea acestor termeni are ca efect monotonia.
12. Nivel stilistic
Limbajul este predominant metaforic și din acest motiv ambiguu:
 Aripi de plimb – imposibilitatea înălțării sufletești, căderea surd și grea
 Amorul de plumb – prăbușire sufletească, lipsa speranței
 Flori de plumb – metafora sugerează deznădejdea, devenind termen ce aparține câmpului
lexical al morții
Sintagmele care au în compoziție cuvântul plumb se referă la apăsarea sufletească și la
lipsa oricărei speranțe.